De unde atâta inflație de dragoste și toleranță?


Asemenea unui curs de apă este inima regelui în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.

Solomon 21,1

După eșecul referendumului, politicienii se îngrămădesc care mai de care să prindă valul ostracizării tradiționaliștilor și al arătării toleranței și dragostei față de păcat și încearcă să capitalizeze până și această penibilă îngenunchere a poporului român care într-un fel denota acestuia.

Căci ce înseamnă altceva delimitarea fermă și totală a poporului român față de credința milenară prin absenteismul la vot decât pierderea sufletului și a singurului liant pozitiv – credința – pe lângă alte blesteme și neajunsuri care ne-au adunat și ne-au păstrat împreună pe aceste meleaguri: prostia, sărăcia și lașitatea?

Am lungit oricum prea mult articolul anterior și am omis să mai menționez și un aspect pervers al boicotării referendumului: stimularea mârlăniei și a împotrivirii față de orice intenție cu nuanțe patriotice sau naționaliste pe viitor.  Cei care au absentat pe motive hilare că e referendumul lui Dragnea sau că oricum nu se schimbă nimic, proști fiind, nu au realizat că după poponari, vine tăvălugul. Vor crește drepturile și concesiile făcute nu doar minorităților sexuale, dar și tuturor celorlalte minorități și coeziunea românilor a fost distrusă pentru câteva decenii bune, dacă nu cumva deja suntem cam meniți pierzaniei dată fiind piramida demografică și rata natalității cumulată cu valul emigrării.

Un alt aspect neluat în seamă de cei care doresc schimbarea reală în România prin întârirea legii, a moralității și a societății în general, este că delimitându-se și împotrivindu-se acestei grămezi de “medievali” care sunt totuși aproape 20% și care înainte de orice pun preț pe credință, tradiție și valori morale, îi pierd de clienți la viitoarele tentative și încercări de a schimba ceva împreună, mai exact de a schimba în vreun fel clasa politică.

Prostia continuă însă și după referendum, politicienii care mai de care încercând să învârte cuțitul în rană și să dea lecții de cum trebuie să creadă creștinii.

“Spiritualitatea e aici în inimă. Şi nu are ce căuta politicul şi nicio instituţie a statului în inima mea şi în capacitatea mea de a alege în ceea ce cred” – Cioloș

Bineînțeles că nu doar politicienii ci și presa a tunat și a fulgerat împotriva “retarzilor” și “extremiștilor” care nu sunt capabili să iubească și pe cei 0.005% de altfel-sexuali. Ca și cum dragostea sau ura erau chestiunea votului și nu coeziunea socială, unitatea în spirit și păstrarea puținelor lucruri bune pe care le avem în istoria noastră: credința, familia și mai ales fermitatea împotriva dictaturii. Căci ce este altceva impunerea de o minoritate infimă a unor schimbări atât de drastice și atât de irelevante pentru ei, încât să calce în picioare nu doar sentimentele și părerile majorității, dar inclusiv credința și tradiția majorității, altfel spus, chiar sufletul acelui popor?

La ce să își dorească homosexualii legalizarea căsătoriei? Ca să distrugă conceptul de familie ar spune unii tradiționaliști (am ajuns să numim tradițională normalitatea …) care aduc exemplul altor țări și declarațiile fățișe ale activiștilor organizațiilor internaționale pentru drepturile minorităților homosexuale. Părerea mea este că nu: dracul dorește nici mai mult nici mai puțin decât interzicerea creștinismului. Aceasta este ținta finală și putem vedea deja că sunt țări unde Biblia începe să fie schimbată și pastorii sunt arestați dacă amintesc ceva de Adam și Evau sau de Sodoma și Gomora. Ori să nu vezi asta în ziua de astăzi la cât de facil ai totul la îndemână, denotă prostie. Căci mă îndoiesc că majoritatea românilor în ziua de astăzi sunt de acord cu interzicerea creștinismului, având în vedere că ne pretindem o democrație și vrem să asimilăm valorile europene, dintre care se numără și libertatea religioasă.

Revenind la declarațiile politicienilor și la “cutremurele” din partide cum auzeam la o televiziune, acum se vede mișelia și ticăloșia unor falși democrați și pro-europeni care capitalizează acest eșec și se folosesc de el pentru a dobândi – în viziunea lor – capital electoral. 

Principala problemă a acestor minioni care în curand vor dispare total de pe scena politică (mă refer aici la Ciolos, Klaus dar bineînțeles și la USR-iști) este că ei interpretează greșit așa zisa boicotare a românilor a referendumului care nu este de fapt decât un absenteism dezinteresat – oamenii nu primesc nimic, deci de ce să voteze. Lipsa nu a fost nici un vot anti-Dragnea și nici “o expresie a toleranței” cum măcăne aceștia. Poate au fost si 5% care nu au votat “că e referendumul lui Dragnea & PSD” și poate au fost si 5% care nu au votat “pentru că popii …”. Însă celelalte 14 de milioane de ce cred ei că nu au votat? Din DEZINTERES. Lipsa interesului pentru soarta țării și lipsa exercițiului democratic sunt cancerul care țin pe loc orice speranță de rezolvare prin alegeri a deficitului de calitate în politichia românească.

Și din păcate pentru cei care nu sunt în PSD, acești 20% care au venit la vot și de care ei își bat joc acum dându-le lecții de dragoste și toleranță sunt în mare parte cei care oricum erau (în mare poarte) împotriva PSD-ului și a comuniștilor, tocmai din aceleași principii pentru care au fost împotriva căsătoriei homosexuale: din motive … spirituale.

Și iată cum ajungem la concluzia stupidă că din nou ne-am dat ca popor cu stângul în dreptul și pentru a nu vota cu referendumul lui Dragnea, am căsăpit tocmai acea categorie de votanți care puteau fi transformați în votanți anti-Dragnea fără greutate la următoarele alegeri.

Eu sunt unul de exemplu, dar știu și altii. Tot timpul am votat cu oricine avea șanse mai mari împotriva PSD-ului, din motive clare. Din păcate, am votat și cu tembelul de Klaus care acum îmi dă lecții că România este a tuturor, adică chiar dacă 99.99% sunt heterosexuali și au parte de căsătorie, de ce să nu le-o dăm și poponarilor că sunt și ei români? Un mic mare amănunt: Klaus nu doar că nu e de acord cu modificarea Constituției, dar prin comentariile făcute, el sugerează că homosexualilor trebuie să le dăm drepturi depline cu ale tuturor celorlați: casătorie și adopție! 

De acum, nu voi mai fi văzut la vot prea curând, chiar dacă ar fi să candideze la președenție Dragnea și chiar dacă totul va depinde de votul meu. Ba chiar e posibil să votez anti-Klaus sau anti-Cioloș doar pentru a-i taxa, deși parcă nepăsarea mă tentează mai mult acum. 

Poate pare prea abruptă trecerea mea de la a face apeluri la implicarea în societate și activism social, la a face apel la indiferență și nepăsare. Am însă explicații. Vă rog să recitiți motto-ul pe care l-am pus la acest articol. Cred că în spatele acestui vot a fost mai mult decât schimbarea a două cuvinte în Constituție. Cred că votul a fost mai mult un test pentru poporul român, test ratat și în urma căruia vor urma consecințe catastrofale irecuperabile. Nu doar că Dumnezeu va lua mintea politicienilor și vom avea parte de o cădere furtunoasă și zgomoteasă, dar orice speranță că mai poate apărea acum vreo schimbare în bine sau vreo nuanță diminuată a răului sunt iluzii. Deoarece poporul a ales.

Inima regilor lumii este întoarsă de Dumnezeu, după acum poporul merită și își dorește. A vrut poporul român pensii și donații de la stat și de aceea a stat acasă și nu i-a păsat ce se votează că doar nu se dă nimic? Vom vedea la următoarea criză ce se dă de la stat… A vrut poporul român să dea un deget și poponarilor că sunt și ei oameni? O să le dea și o mână sau poate chiar o să le pună fundul la dispoziție, ca să vorbim în același limbaj. A vrut poporul român să termine o dată preoții să le dea lecții? O să vadă acum lecții de la CNCD, polițai și statul dictatorial iar copiilor o să le predea toți descreierații. A vrut poporul român să arăte ce dragoste mare are el, mai mare chiar decât a popilor habotnici care îi urăsc pe homosexuali și de-aia nu vor să îi cunune în biserici? O să vadă poporul român dragostea ursului și toleranța soldatului rus.

Nu spun toate astea ca amenințări apocaliptice, ci doar uitându-mă în jur și gândind prin prisma trendurilor și a pericolelor geopolitice care ne așteaptă. Cred că am scris destul de mult despre faptul că criza nu a trecut ci efectele ei au fost doar atenuate, existând riscul unei crize mult mai mari decât cea prin care am trecut, poate chiar a unei disoluții totale a statului (nu mai zic de implozia UE). Am scris de asemenea destul despre riscurile unui război proxy SUA-Rusia, noi fiind proxy-ul, așa cum Ucraina și Siria sunt astăzi. În plus, cutremurul cel mare este deja prea întârziat, iar măsurile de pregătire sunt zero. Toate aceste riscuri proxime, sunt motive pentru care poporul român ar trebui să fie mai grijuliu cu legea lui Dumnezeu și să nu se culce pe o ureche cu iluziile europenismului și euro-atlantismului care nu doar că nu mântuiesc, dar nici măcar nu ne lasă în pace în sărăcia și prostia noastră. Este greu de crezut că Imperiile ne îngrașă ca pe un porc, ca să ne facă felul în curând? Ce altceva e plimbarea tancurilor americanilor pe la noi, ce altceva este instalarea de rachete, ce altceva sunt exercițiile militare navale și amenințările la adresa Rusiei?

Despre gândirea sucită pseudo-democratică a opozanților participării la referendum

Una dintre ciudățeniile pseudo-democrației mioritice românești vine și dintr-un cotlon mai puțin interesant și de nimeni observat al spectrului societății românești: ONG-urile. Să facem un exercițiu de imaginație. Să presupunem că avem o țară în care președintele este același de 19 ani. În ce lume normală democratică, dacă nu am știi nimic despre acea țară decât că președintele ei este în funcție de nici mai mult nici mai puțin decât 19 ani, am avea vreun dubiu să considerăm acea țară ca fiind una condusă dictatorial. Un fel de Koreea de Nord, a zielor noastre sau de România a perioadei ceaușiste.

Ei bine, pe lângă Asociația Pro-Democrația, cu excepția BNR, nu cred să existe o altă organizație cu un brand cât de cât cunoscut în țara noastră care să aibă același unic iubit conducător pe o perioadă atât de mare. Și îl vedem pe Pârvulescu, crainicul de serviciu al discursului pro-democrație care este veșnic ales președinte în unanimitate într-o asociație care conține numele democrație, cum se pronunță vehement împotriva democrației și inversează sensurile zicând cum că democrație este doar atuncâ când dăm poponarilor orice drept, inclusiv dreptul de a schimba sensul cuvintelor, cum ar fi de exemplu cuvântul familie.

O altă anomalie care denotă boala mioritică specifică încă din nașterea acestei țări – importul formelor fără fond – este alergia pe care cel mai nou partid născut sub stindardul unui nou suflu democratic și al unor valori europene o are la un banal referendum care este oricum în cel mai rău caz încă un eșec al implicării românilor în soarta țării lor. Pentru că un eșec a fost deja amânarea nejustificată a acestui referendum în ciuda voinței manifestate de peste 3 milioane de români.

USR-iștii mimează democrația și valorile europene și activează de fapt ca o gașcă zurlii, neobosită când e vorba de strigat sloganuri și hărțuit puterea, dar fără nici măcar o coajă de valori sau aderență la valorile pe care le pretind că le promovează când se lovesc de orientări și idei diferite de ale lor, cum ar fi de exemplu dorința poporului român ca DEX-ul să nu fie schimbat. De fapt, entuziasmul de trâmbițoi semi-drogați și arțăgoși este probabil caracteristica principală care îi unește împreună pe cei ce se aseamănă din această adunătură. Confuzia ideologică și contradicția logică din discursurile USR-iștilor îi asemănă destul de mult cu perioada de începuturi ale comunismului în România când protejați de cizma sovietică, proaspeții tovarăși ieșiti din pușcărie strigau și pretindeau dreptate și drepturi pentru popor, ostracizând burghezia, capitalismul și voința populară și asumându-și rolul de singuri apărători și luptători pentru progres, democrație și prosperitate:

“Dragi cetăţeni, intrăm în Anul cel Nou, anul 1948, într-un moment de înteţire a luptei între forţele progresului, ale democraţiei şi păcii pe de-o parte şi forţele imperialiste, care vor să pregătească aruncarea popoarelor într-un nou dezastru, pe de altă parte. […] Trebuie să ne fie clar că pentru a putea consolida drepturile cucerite de popor, Republica noastră Populară, noi, trebuie să mergem înainte pe calea înfăptuirii unor noi reforme şi realizări. Trebuie să adâncim şi să dezvoltăm elementele democratice ale vieţii noastre economice. Trebuie să ridicăm nivelul de viaţă materială şi culturală a poporului muncitor. — Petru Groza, discurs de Anul Nou 1947/48 (Sursa)

Democrația este o chestiune abstractă pentru noi românii și de care neavând parte, nu prea știm noi cu ce se mănâncă. Cel mai simplu exercițiu și cel mai palpabil contact pe care românul îl are cu democrația este votul. Până și cei mai timizi cetățeni, vârstnicii care au frica de proteste moștenită din perioada comunistă, nu dau înapoi când vine vorba de vot, deoarece ascunși acolo în acea mică cutie cu acea mică ștampilă în mână, simt că au putere și că sunt o celulă a unui organism, sunt și ei o mică rotiță în marea mașinărie care se numește România. Și chiar dacă nu au speranțe și știu că sunt mințiți, ei se încăpățânează să meargă la vot, pentru că ceva le spune că trebuie să voteze, altfel nu pot pretinde ceva de la conducători, dacă lucrurile merg rău. Din păcate, cei care simt așa sunt majoritatea cei bătrâni și poate faptul că ei nu se descurcă prea bine să înjure și să critice pe rețelele sociale sau au încă temerile de care am amintit, îi face ca să-și descarce frustrările în cabina de vot.

Toată lumea știe că votul este ceva bun și mai ales, dacă acest referendum chiar af fi inutil și nu are impact și nu rezolvă nimic în viața de zi cu zi (dar care alegeri punctuale putem spune oare ca au schimbat ceva în bine?), nu am putea măcar să îl privim ca pe un exercițiu de vot iar dezbaterea să se ducă de fapt pe chestiunea în sine și nu pe inutilitatea și boicotarea acestui referendum sub pretextul josnic al acaparării acestuia de către Dragnea & PSD?

Pe cât de josnic este felul în care Dragnea a programat acest referendum atunci când are el nevoie și pe cât de josnic este că PSD deși a promis organizarea imediată după câștigarea alegerilor au trebuit să treacă mai mult de 2 ani pentru ca tovarășii să îl dezlege, strânși cu ușa fiind de incapacitatea de a-și da liber la furat, au ținut referenduul la buzunar pentru a controla și a manipula gloata din bazinul propriu electoral, pe atât de josnică este propunerea de boicotare a acestuia pe motivul deturnării. 

Este la mintea cocoșului că participarea la un referendum este un exercițiu democratic, indiferent de cât de absurd sau irelevant ar fi acel referendum. Este la mintea cocoșului că participarea civică pentru marea majoritate a românilor se rezuma la vot și că în afară de vot nu putem cerea prea curând mai mult de la români. Nu putem spera nici că românii vor participa masiv la proteste, nici că românii vor trimite scrisori și îi vor trage de mână pe aleși dacă nu-și vor face datoria, nu putem pretinde nici că se vor înscrie în partide sau asociații și vor duce o activitate organizată care să contribuie în vreun fel la dezvoltarea societății. Nu! Singurele lucruri pe care le putem spera de la români este să participe la vot și să voteze cu cap. Deocamdată nu am avut parte nici de unul, nici de celălalt. Poate cu mici excepții, cum ar fi ultimele alegeri prezidențiale unde mobilizarea la vot a evitat (a amânat mai bine zis) dezastrul.

Ori în atare condiții să vii cu tot felul de argumente aberante că democrație nu înseamnă voința majorității ci drepturile poponarilor, este aberant. Unii s-au ferit să-și formuleze argumentele promovării absenteismului în direcția asta și s-au legat de Dragnea, cum că ar fi referendumul lui Dragnea și cum că prin asta va câștiga Dragnea capital politic. 

Într-un fel, detractorii referendumului au căzut în capcana lui Dragnea care nu doar că și-a bătut joc de Biserică și de poporul român prin faptul că a amânat referendumul până în punctul optim de care să se folosească când i se apropie ștreangul justiției, dar acum va produce dezbinare și va tăia în două opoziția tocmai prin stârnirea împotrivirii față de referendum. Divide et impera: asta face dracul din orice partid ar face el parte.

Este oare atât de greu ca după atâția ani și atâtea încercări, românii să nu înțeleagă încă importanța exprimării opțiunii democratice și să nu fie tentați de extinderea acestei puteri la chestiuni cât mai variate, nu doar la alegerile politice? 

Ne aflăm într-un moment istoric de transformare în care alegerile vor putea fi schimbate total și în care tehnologia poate schimba drastic – prin optimizarea procesului și prin siguranța acestuia. Mă refer aici mai ales la blockchain care poate constitui pe viitor nu doar infrastructura unor alegeri corecte și incontestabile, dar funcționalitatea lui poate fi extinsă până la punctul în care cetățenii pot fi implicați direct și în permanență în luarea tuturor deciziilor [1], mergând până la alocarea impozitelor lor în sectoarele de interes, către instituțiile de interes pentru ei și până la formularea, dezbaterea, filtrarea și votul oricăror decizii punctuale pe care  vor lua guvernele viitorului. Într-adevăr suntem la început și chiar dacă tehnologia permite, va mai dura ceva până oamenii vor fi interesați și preocupați de aceasta. Dar așa cum și votul era acum câteva sute de ani limitat la un numar limitat de elite și apoi s-a trecut la universalitate, tot în aceeași măsura democrația participativă reală, în felul descris mai sus, va fi o banalitate în viitor. Bineînțeles că nu în toată lumea ci doar în țările pregătite în care elitele care dețin puterea vor fi dornice să cedeze din ea poporului sau vor fi cumva presate. Ori dacă noi nu învățăm oamenii măcare să participe la vot, cum putem spera la vreo schimbare?

În final nu doresc decât să semnalez lipsa totală de spirit și blegeala strategică și oarecum și ideologică a PNL-ului, singura speranță de cine știe ce schimbare prin aceea că dacă am privi partidele ca pe un concurs miss, PNL-ul ar fi singura canditată cu dinți, deci nu prea am avea de ales …

PNL a pierdut ocazia să capitalizeze acest referendum prin îndemnul de participare – pe de o parte, și prin îndemnul de a vota DA – pe de altă parte. Astfel, nu doar că ar fi nulificat acapararea referendumului de către Dragnea, dar ar fi nulificat o dată și pentru totdeauna, tentativa PSD-iștilor de a se posta în singurii și ultimii apărători ai tradiției și credinței strămoșești. Pe de o parte, PNL ar fi câștigat tradiționaliștii sătui de socialism din bazinul PSD-ului și pe de alta ar fi căștigat tradiționaliștii anti-psd-iști din adunătura #rezist-istă.

NOTE

[1] How blockchain could improve election transparency

Diavolul răcnește ca un leu

Ce se putea întâmpla mai rău după toate relele din politica noastră: hoție, prostie, corupție, incompetență, minciună și toate celelalte? Păi, distrugerea Bisericii Ortodoxe. Asta se mai putea întâmpla.

Cred că din start e de înțeles că o biserică fără tineri este una moartă. Tot din start cred că nu e greu să afirmăm că principalii visători și luptători împotriva corupției și cei care doresc să schimbe lucrurile, să aibă parte de un viitor mai bun în țara în care s-au născut, sunt tinerii.

Nu au experiența care să le arate că schimbarea este o utopie și că maimuța filosof nu se face și din păcate au și ceva energie în plus care trebuie cumva consumată. Cei mai fără îndrumare de calitate, care nu au obiective individuale și o misiune personală își îndreaptă o bună felie din energia “revoluționară” în proiecte “mari” cum ar fi lupta împotriva corupției.

Tinerii, în România de azi, nu sunt deloc mădular al Bisericii Ortodoxe. Nu au cum, pentru că nici părinți lor nu au fost. Chiar dacă au fost duși la biserică, vârsta și confuzia vremurilor i-a rupt. Nu e ușor să fii tânăr în Biserică în ziua de astăzi. Fiind necopți, deci având încă potențial de trezvie, nu putem trece nici la extrema cealaltă să îi considerăm total pierduți. Nu au făcut încă îndeajuns de multe păcate și nu au apucat să se murdărească prea mult încât să considerăm că nu mai sunt speranțe pentru ei. Cum putem, de exemplu, considera ateii după o anumită vârstă. Să trăiești 30 de ani și să nu îți pese că există Dumnezeu, este de neînțeles. Să trăiești 40 și să ajungi la concluzia că nu există, arată prostia ta. Majoritatea însă se încadrează la cei care știu că există Dumnezeu dar nu le pasă. Aceștia sunt … cam pierduți.

Afinitatea către un set de valori pozitive (să le zicem idei) și mai ales către un grup cât mai bine conturat care are o misiune cât mai nobilă cu o finalitate potențială cât mai spectaculoasă este o tentație puternică pentru orice tânăr dar nu numai: tot omul care nu are un caracter puternic și un set de valori propriu bine definit, toți cei care nu au un simț de orientare în viață cât mai experimentat și un discernământ cât mai precaut se lasă cu ușurintă pradă sindromului numit spirit de turmă.

Există o idee gresită în mentalul colectiv mioritic că spiritul de turmă ar fi cel mai specific creștinilor. Din interior privind, din păcate nu prea există acest spirit de turmă în sensul că există nenumărate fragmentări și nenumărate grupări. Problema este însă că atunci când o grupare, fie ea cât de mică din rândul ortodocșilor face o greșală, diavolul exploatează prilejul și arată cu degetul înspre toată Biserica. De exemplu, dacă unii ortodocși au afinități la anumite conspirații, toți sunt conspiraționiști. Dacă unii sar în sus împotriva vaccinurilor, toți sunt trecuți la grămadă în rândul tehno-fobilor care se sperie de orice nouă invenție sau progres.

Această situație este o grijă permanentă a ierarhilor care din păcate au dat în exterma cealaltă: nu prea permit dialogul și confruntările de idei cu privire la problemele contemporane și promovează o militărie (mai puțin în domeniul canoanelor, care sunt din ce in ce mai flexibile) tocmai pentru a nu produce “sminteală”. Măcar dacă ar fi grija de sminteală, căci mai degrabă este o grijă exagerată față de imagine – perpetua obsesie și nelipsitul complex de inferioritate de care nu ne putem lepăda.

Din păcate grija de imagine nu e prea luată în calcul când vine vorba de relațiile cu politicul. Relația cu politicul a ierarhiei BOR are două repere: banii și învățământul religios. Fără banii de la primării sau de la guvern, probabil construcția de biserici s-ar opri. Fără protocoalele cu guvernul, de asemenea învățământul religios ar fi în pericol și de asemenea să nu uităm posturile plătite de la buget. Pentru a obține acestea, ierarhii s-au cam ferit însă de-a lungul timpului să arate cu degetul înspre politicieni. Dar nu doar că s-au ferit să înfiereze păcatul conducătorilor, așa cum făceau Sf. Ioan Botezătorul sau Sf. Ioan Gură de Aur, ci sub tentația unor beneficii, unii ierarhi și membrii ai ierarhiei, s-au cam întinat și eu cu dulceața apartenenței la clasa “celor aleși”.  Aș exemplifica aici argumentul cu care se lăuda un lider PSD din nordul Moldovei la alegerile de acum ceva vreme, că “popii o să voteze cu noi că le-am angajat nevestele la primării” – sau ceva de genul.

Cea mai mare capcană pentru BOR este ca tinerii să o bage în aceeași oală cu PSD-ul.  Cu greu BOR-ul a ieșit din stigmata compromisurilor făcute în perioada comunistă. A fost nevoie de sute de cărți, conferințe și documentare cu martirii din închisorile comuniste pentru a șterge umbrele trecutului. 

Singura posibilitate pentru BOR de a ieși din capcana în care a fost aruncată de Dragnea este să acuze corupția, să anatemizeze pe corupți, să acuze hoția, să îndemne la cinste și la muncă, să fie un far călăuzitor pentru toată țărăminea ținută și ea captivă de armata de tovarăși împărțitori de ajutoare sociale și mai ales să nu mai tolereze căsătoriile de a 2-a, a 3-a si a 7-a oară ale politicienilor.

Iată cum o mică omisiune și o părelnică iconomie față de această cădere a permis să se ajungă la situația jalnică în care soarta țării să fie decisă de doi desfrânați care își trag o nevastă nouă, mai tânără cu 30 de ani decât ei, cam la o frecvență de 5-6 ani. Nu că tovareșele din politica noastră ar fi mai familiste, unele măritându-se pentru bani cu diverși baroni sau când n-au avut parte de baroni, lăsându-și bărbații pentru colegi de combinații din partid.

Viața de familie și conduita morală trebuie să fie din ce în ce mai importante pentru români și preoții trebuie să învețe cât mai mult oamenii, mai ales pe cei mai ușor manipulabili să se uite la ce viață de familie au candidații și să nu mai voteze toți curvarii și desfrânații. E greu să știi care om e credincios și care e bun pentru a fi ales. Pot să fie oameni care nu sunt credincioși dar sunt onești sau sunt iubitori de țară. Pot să fie oameni care nu sunt credincioși dar au orgoliul să facă ceva bun pentru a rămâne în istorie. E greu de vâzut care merită votat și e prostie să consideri credincios un politician doar că vine de 2-3 ori la slujbe și atunci pe la final și doar de fațadă. 

Însă presa de scandal ne ajută chiar fără să vrem să aflăm care politician trăiește neînsurat, care divorțează pentru a-și lua nevastă mai tânără pe care o vrăjește cu bani și fasoane, care chefuiește în post, care își cumpără la plozi bolizi sau îi lasă să calce legea pentru a le plăti ulterior avocați scumpi și a-i spălăcii prin combinații și influențe la judecători. Viața de familie sănătoasă este doar un criteriu, dar este unul sigur, fără riscuri. Așa cum este și raportarea la homosexuali sau la avort, care sunt chestiuni extrem de importante în SUA, de exemplu. Experiența americană ne arată că deși majoritatea politicienilor mint și una e ce spun înainte de alegeri, alta e ce spun și ce fac după alegeri, balanța puterii este de multe ori înclinată de acrivia și perseverența cu care creștinii se arată interesați cu privire la opțiunile politicienilor cu privire la avort sau homosexualitate, înainte de a le da votul.

Din pacate, la noi pensia bate toate chestiunile de interes (issues le zic americanii) . Adică dacă PSD dă pensii mari, liderii PSD pot să fie orice: hoți, desfrânați etc. Aici trebuie să lucreze preoții, ierarhia și adevărata unitate ortodoxă în plan social se va realiza când ortodocșii își vor alinia votul cu aceste orientări ale politicienilor și nu cu stafiile și spaimele lor conspiraționiste.

Minciună și adevăr cu privire la pamblică

Noul ministru al educației: Am fost batjocorit, dar „pamblică” e regionalism (sursa)

Diavolul este expert în minciună. Atât de expert încât găsește explicație parțial adevărată (cel puțin privită dintr-un unghi) la orice minciună.

Bunăoară, nu e greu să vezi ce efort intelectual face ministrul pamblică ca să se exprime. Pentru a răspunde viralului cu pamblica, departamentul de marketing al PSD s-a gândit (băieți deștepți!) să caute în dicționar. Și căutând ei în dicționarul de regionalisme au găsit că pamblică este regionalism și i-au pasat șmenul.

Așa că pamblicuță s-a găsit lăudându-se că el nu e prost, e doar regional. Ca și cum de regional ce e pamblică l-ar fi folosit el, vorbind ca un repencioc și ca și cum alte greșeli pe care le face tot de regionalisme le face.

În esență, lumea nu râde de pamblică pentru pamblică ci pentru tot pachetul. Așa cum problema lui Viorica nu e că a mutat Iranul și Pakistanul în UE ci e că e o nobody. Complexul de inferioritate este probabil cea mai răspândită boală în rândul tovarășilor și ne putem da seama prin ce au trecut înaintașii tovarășilor în anii de început a stăpânirii bolșevice în România când – ca și acum pe alocuri – oameni fără nicio calitate alta decât că sunt corupți și se pricep la a fi unealta potrivită (pentru dracul roșu) la locul potrivit, nu aveau.

De aceea, e de așteptat ca irascibilitatea tovarășilor să răbufnească în curând în cine știe ce lege care interzice viralele și bâza față de politicieni sub umbrela a cine știe ce aberați din categoria protecția imaginii personale sau alte asemenea, cum a fost o tentativa de legiferare eșuată deocamdată a lui Dragnea de pe vremea când era Ponta prim-ministru.

Ce mi se pare ciudat, este că materialul de bâză oferit de tovarăși este atât de bogat și tentant încât până și televiziunile de partid (cel putin antenele) au început să nu mai poată să se abțină și să îi taxeze pe regionali.

Precum oile la pascut

Mitingul anti-binom organizat de PSD Dolj s-a transformat peste noapte in miting pentru restaurarea monarhiei – caci un adevarat omagiu al PSD-ului dat Regelui Mihai ar insemna pe langa dezicerea de Iliescu care l-a trata pe rege ca pe un caine, repararea crimei istorice numita lovitura de stat din 1989 prin instituirea unui referendum prin care poporul sa aleaga – macar simbolic – daca vrea sau nu sa se intoarca la monarhie.

Ori daca PSD aduce omagiu regelui inseamna ca militeaza pentru intoarcerea la monarhie. Nu pot aduce omagiu regelui daca nu esti monarhist. Eu, de exemplu, nefiind monarhist nu i-am adus regelui niciun omagiu.

Se intelege ca in spatele acestui show penibil prin care oameni sarmani si cu IQ minimal de pe la sate sunt plimbati ca oile prin oras ca sa arate partidul ca are si el sustinatori, se afla imposibilitatea de a opri turmele o data pornite si o data lansat zvonul. Era prea complexa operatiunea “brrr oaie inapoi” decat o mica defilare prin centru Craiovei.

Era logic pentru toata lumea ca daca nu se mai poate face miting pentru Dragnea, trebuia anulat. Insa asta e alta dandana, ca o data puse oile in miscare e greu sa le mai intorci inapoi, ca ele si-au pus in minte ca partidul o sa le plimbe pana la Craiova si ca dom primar da si el o cafea sau o tuica acolo, sau macar o garoafa dupa cum putem vedea in filmare. E de-ajuns cu o cafea si o plimbare sa faci rost de cateva autobuze de asistati sociali ca sa vina la Craiova si daca le-ai promis, e musai sa faci ceva cu ei. Ori ce sa faci acum daca s-a nimerit sa moara sarmanu rege tocmai acum? Sa faci … un mic omagiu acolo, ca se potriveste.

Traim poate ceasul al 11-lea in care ultimii oameni cu o farama de morala trebuie sa se trezeasca si sa lupte cu tot ce poate fiecare impotriva dezastrului care a dat peste tara noastra. Daca vrem sa vedem care ne este viitorul in caz ca o sa stam cu mainile in san sau sa bagam capul in nisip sau fiecare in cusca lui, nu trebuie sa ne uitam la Ungaria – un caz fericit de dictatura zic eu – ci la Rusia:

The Kremlin has ordered regional officials to turn next year’s election into a festive “holiday” to try to boost turnout as President Putin seeks a convincing win and his fourth term in office. (sursa)

Paradoxul e ca si multi dintre membrii PSD-ului o sa cada victime in viitorul stat politienesc neo-comunist, cu masca socio-nationalista. Cum anume? Istoria ne invata. Daca are pe cine …

Cand va fi condamnat Iliescu?

In toiul dezbaterilor pe statutul magistratilor, un mic amanunt foarte important este uitat in dialogul (surzilor) cu psd-istii care doresc sa schimbe legile justitiei.

Foarte multa lume a uitat si nu reaminteste zilnic – desi este o problema bine cunoscuta si intoarsa de mai multe ori pe toate fetele – de “Cazul Iliescu”.

Daca ar fi un miting pentru care ar trebui sa iese romanii in strada este un miting la care sa se ceara dreptate pentru mortii si victimele mineriadelor.

Pe scurt, cazul Iliescu este un mare hiatus al statului de drept si al legii in Romania post-iliescenista. Un presedinte de stat, cheama minerii sa faca “curatenie”, incita la violente care se lasa cu omoruri, batai, distrugeri de proprietati si chiar subminarea statului de drept. Fapta in sine, evenimentele sunt deja clare, exista tot felul de dovezi si liderul minerilor chiar a facut puscarie pentru asta. Cu toate acestea, autorul de facto, cel care a organizat, a chemat minerii, le-a pus la indemana mijloacele si i-a implorat “sa faca curatenie”, cel care le-a multumit pentru “treaba buna” facuta, inca este iertat si se asteapta probabil ca sa moara – desi ticalosul e clar ca nu are de gand sa o faca prea curand – pentru a se da un verdict.

Poate cel mai evident argument impotriva existentei “statului paralel” – adica a unei forte parelnice de rezistenta care ar fi impotriva PSD-ului este tocmai tergiversarea acestui proces si faptul ca nu da inainte, nici macar la zeci de ani de la acest eveniment.

Ce dovezi mai trebuie sa stranga procurorii, ce interogari si investigatii mai sunt de facut? Ce le mai trebuie pentru a da mult-asteptatul verdict: VINOVAT care deja a fost dat in cazul altora, cum ar fi Miron Cosma. Nu tocmai statul paralel al PSD-ului, nu tocmai acele forte obscure care il apara pe ticalos?

De aceea nu se poate face niciun pas inainte, deoarece fundatia nu este buna. Degeaba ies oamenii in strada pentru ca atat DNA cat si serviciile cat si procurorii cat si multi judecatori sunt oamenii partidului unic. Toti sau compromis si nu cred sa existe unul curat deoarece nu ar rezista. De la profesorii universitari care dau doctorate pe banda, de la rectori de facultati de drept care ii fac doctori hororis cauza pe infractori si detractori ai statului de drept, pana la politai care aresteaza babe care vand gaini in piata, toti cei din sistem sunt compromisi si nu vor ca lucrurile sa se schimbe.

Dar nu doar cei din sistem. Pentru bani, tot romanul face un mai mic sau mai mare compromis. De la editorii care tiparesc gunoaie ca sa dea lovitura, pana la angajatii la stat care se tin de PSD-ul cu dintii pentru ca le-au marit salariile (desi sarmanii nu inteleg ca maririle nu se pot face din pix), pana la patroni care pentru o mica spaga, mai trag si ei un contract-doua cata vreme lucrurile merg bine si tovarasii raman la putere, pana la pensionari sau asistati sociali care pentru 100 de lei pensie sunt gata sa pupe mana lui Dragnea oricat ar fi furat el, toti fac compromis.

De aceea, admir tinerii care mai spera si nu ii acuz pe cei care fug. In cele din urma, vor fugii si cei care nu au facut-o inca si se ambitioneaza. Trebuie un foc mare care sa curate uscaturile pentru ca lastarii sa poata creste din nou si sa refaca padurea. La cate se intampla in jurul nostru, e posibil ca focul sa nu intarzie.

Cât de nepregătiți suntem de război

Gafa facuta de tovarasa Carmen de la Interne cu microfonul din priza este inca un indicator – daca mai aveam nevoie – al consecintelor dezastruoase pe care le poate avea accesul la putere al unor oameni nu doar total nepregatiti dar cu un indice de inteligenta foarte mic si cu un indice de ingamfare foarte mare.

Chiar daca esti incompetent, chiar daca viata ta nu ai facut decat sa lingi unde trebuie, iata ca ai ajuns in sfarsit intr-o pozitie sus, acolo unde tu crezi ca toti se uita la tine si te admira, acolo unde crezi ca faci si dregi, ca se intampla chestii, ca tu esti parte din ele … Cu toate acestea, acolo fiind, daca se intampla ceva care te depaseste, apelezi la experti.

Asta trebuia sa faca si tovarasa Carmen cand a gasit microfonul, nu sa sara instant la TV sa faca pe victima. Este evident de ce, dar o s-o fac totusi pentru cei care au intrebari.

Sa zicem ca ai gasit un microfon. Primul lucru te gandesti: oare al cui sa fie? Daca e al rusilor care vor sa ne spioneze? Nu sunt rusii inamicii nostri numarul 1? Pai daca e al rusilor, trebuie sa chemi SRI sa preia cazul, ca poate cine stie cum, gaseste o cartita. E logic chiar si pentru o incompetenta ca tovarasa Carmen ca daca exista un microfon, acela trebuie sa inregistreze sau sa transmita. Alt scop nu are microfonul, ca de aia ii zice microfon. Prin urmare, daca acel microfon inregistreaza (ceva obsolete totusi), cineva trebuie sa vina sa ridice periodic inregistrarile. Prin urmare, nu faci public ca l-ai descoperit, ci te faci ca nu l-ai descoperit pana cand SRI prinde pe cine iti intra in casa.

Daca microfonul transmite undeva informatiile (sa zicem ca e cu SIM de telefon), de asemenea te faci ca nu l-ai vazut, chemi SRI sa urmareasca transmisiunile (sunt 2-3 celule in preajma si probabil SRI poate urmari tot traficul iar prin triangulizare se poate si mai usor depista conexiunea) si nu spui la nimeni. Pentru ca daca se afla, numarul nu mai este apelat sau numarul destinatie pe care microfonul il poate suna periodic, poate fi distrus si altfel pista pierduta. Evident ca sunt sanse ca ambele numere sa fie cartele anonime, dar asta nu inseamna deloc ca nu se poate afla nimic din urmarirea conexiunii.

Deci in niciun caz, tovarasa Carmen nu trebuia sa iasa intai in presa. Felul cum a facut-o, denota un singur lucru: fie e proasta ca noaptea si crede ca un microfon este un banal obiect al crimei pe care vine politia sa ia amprentele, fara sa aiba in cap cele enumerate mai sus (dar cat de prost sa fii sa gandesti asa?), fie nu e proasta si acest “incident” nu este decat o miscare in campania de solidificare a gogosii statul paralel. Din pacate, nu am curajul sa urmaresc tembelviziunile partidului ca sa vad cum au rostogolit acolo incidentul pentru a putea clarifica in care parte se inclina balanta. Daca si la televiziunile acelea au ironizat-o pe tovarasa Carmen, cum e firesc, cu siguranta ramane prima varianta, cum ca e proasta.

Proasta sau actrita jalnica, indiferent de varianta, ca ea sunt si majoritatea ministrilor si a celor in conducere. In caz de razboi, acesti oameni ne vor apara, acesti oameni vor stabili politica de aparare, acesti oameni vor gandi strategia de politica externa, acesti oameni vor negocia tratate, vor elabora scenarii, etc.

De aceea, am mai spus-o si o mai spun: cine vrea sa se salveze sa fuga cat mai poate!

Rachetele Patriot – Chelului tichie de mărgăritar îi lipsea

Desi Klaus nu e chel și deși nu toți chelii sunt fuduli, achiziția de rachete Patriot nu va fi pentru România altceva decât un boost de imagine în rândul minionilor afiliați Imperiului (vezi și Zerohedge). Altfel spus, România va ieși din irelevanța în care băltește alături de Bulgaria și va începe să scoată capul din ce în ce mai mult, cu fiecare creștere a PIB-ului și cu fiecare nouă afacere făcută cu complexul militaro-industrial al Imperiului. Iată deci încă o confirmare a grecizării României – căci altfel cum putem denumi tot ce se întâmplă din punct de vedere social, economic și politic în România?

Achiziția rachetelor este în primul rând o escaladare a riscului venit asupra României din partea Rusiei. Dacă pe o scară de la 1 la 10 a ateției Rusiei (în sens negativ) scutul de la Deveselu ne-a clasat pe poziția 8, achiziția rachetelor ne duce la 10. Teoretic, orice risc, are și avantaje. Dacă rachetele astea ne-ar oferi o siguranță 100% împotriva Imperiului Euro-Asiatic, achiziția lor ar fi de dorit. Însă rachetele în sine sunt apă de ploaie în caz de Doamne-ferește. Câte rachete Patriot trebuie să cumpărăm ca să putem face față Rusiei în cazul unui conflict? Nu sunt expert și nu pot da un răspuns, dar știu sigur ca rușii au mult mai multe rachete ca noi, mult mai multe tancuri, avioane și de toate.

A scoate cuțitul în fața unui mafiot când acesta are pistolul deja îndreptat înspre tine e sinucidere curată. PSD-ul se vaietă că nu sunt încasări și că vor fi probleme la plata salariilor mărite și a pensiilor mărite, însă nici un PSD-ist nu contestă achiziția acestor rachete, ca și a vechiturilor de avioane americane antice, care nu vor aduce deloc un plus de siguranța. Toți banii aștia ar fi adus un plus valoare mult mai mare dacă ar fi fost investiți în industria militara de exemplu și în loc de rachete SF cu avantaje discutabil din punct de vedere militar, am fi dezvoltat de exemplu mitraliere ieftine și fiabile și am fi mărit numărul soldaților permaneți – o măsura cu adevărat importantă care ar avea o utilitate mult mai realistă în cazul unui conflict cu Rusia.

Pe măsura ce PIB-ul crește și românii dorm, lăsând pe politicieni să-și facă de cap cu viitorul țării, apatența politicienilor pentru dotarea cu armament a țării crește, mai ales având în vedere puternicile lobby-uri ale companiilor americane care ne-au mai adus nenumarate beneficii în trecut (vezi Bechtel și dosarul Microsoft). E nevoie doar să ai un dușman pentru a convinge prostimea că merită să dai toți banii pe armată. O să ajungem și noi ca grecii să fim jupuiți de vii de bancheri și de investitorii rechini care o să cumpere pe 2 lei ce mai rămâne din țara asta.

Pompierii piromani

Din toate modificările faimosului program de guvernare o să fac câteva comentarii despre impozitul pe cifra de afaceri, deși pe toate televiziunile vedem cum au sărit deja oamenii de afaceri și toată lumea în general pe guvernanți care au venit peste noapte cu câteva mici modificări aberante la un program în sine aberant și care este probabil ultimul cântec de lebădă al zvâcului de revenire din criză trăiă cu multă întârziere de economia românească după prăpădul din 2008. Care zvâc din păcate nici măcar nu e consecința vreunei politici coerente fie a PSD-ului fie a celor dinainte, ci e o reacție firească a căderii.

În primul rând, justificarea acestui impozit prin prisma faptului că sunt multe companii multi-naționale care nu plătesc deloc impozit pe profit de ani de zile este aberantă. Este evident că acele companii plătesc nenumărate taxe cum ar fi taxele salariale care sunt peste 60% din salariul luat în mână de angajați și apoi mai plătesc TVA-ul care în esență este oricum o taxă pe venit. De asemenea, este evident că chiar dacă ar fi așa – adică sunt multe firme care nu plătesc impozit pe profit din cauza optimizărilor fiscale – a introduce o taxă care va pune greutate pe toată lumea, inclusiv pe cei care plătesc de ani de zile impozit pe profit, denotă prostie și amatorism tembel. Cum ar fi ca într-o clasă în care un elev face gălăgie profesorul să scadă nota la purtare la toată clasa? Nedrept, ineficient și cu consecințe fatale pentru acel profesor. La fel și cu acest impozit …

Prima întrebare pe care mi-o pun este dacă oamenii ăștia chiar așa gândesc sau doar bagă în față explicații false pentru alte interese pe care le-ar avea. Este un reflex firesc să încercăm să le găsim scuze pentru că ne vine greu să credem că o asemenea prostie există. Este greu de crezut că există un om normal, întreg la minte, cu atât mai mult ajuns în poziții unde să ia decizii, care să gândească că pentru că ai companii care nu fac profit – din orice motiv ar fi acesta – trebuie să introduci o măsură atât de anormală și anti-economică. Din păcate realitatea chiar aceasta este: la volanul autobuzului nu e doar un șofer beat, ci e și unul retardat care a dat șpagă ca să ia permisul și care are multe accidente la activ. Și este o minune dacă acest șofer nu va ajunge să arunce autobuzul în prăpastie la prima curbă.

După cum am mai explicat în mai multe articole, trăim vremuri în care dobânzile fiind în cădere continuă (stați liniștiți, încă nu am trecut peste) bătălia între companii se duce pe cota de piață. Nu profitul mai contează în ziua de astăzi, ci cota de piață care este un asset luat în calcul nu doar de investitori cât și de fondurile de investiții și de bănci. Pomparea banilor gratuiți în sistemul bancar face ca banul să nu mai aibă valoare și setea după randamente sa direcționeze banii înspre afaceri solide, în creștere la care nu mai contează profitul pe ultimii ani ci mai ales dinamica creșterii raportată la potențialul pieței. O companie cu creștere mare într-o piață încă nesaturată este mult mai valoroasă decât o companie care a făcut profituri spectaculoase dar are cota de piață în scadere. Ținta este evident viitorul în care cota de piață acumulată va putea fi folosită și va aduce randamente cât mai mari.

Despre efectele posibile nu voi spune prea mult decât că dacă dorim să vedem unde se poate ajunge când socialismul este lăsat să facă ravagii și poporul nu se trezește la timp, să ne uităm în Venezuela.

Ce doresc însă să clarific: optimizarea fiscală prin folosirea de offshore-uri nu este o crima și nu este nici măcar imorală. Câtă vreme legea nu interzice companiile înregistrate în străinătate să activeze în România – și bine că tovarășii nu s-au gândit încă să bage și taxe vamale pentru tările din UE (da, pare imposibil, dar multe lucruri crezute imposibile în UE s-au cam întâmplat prin zonă), se va găsi o țară să aibă condiții mai favorabile decât la noi.

Doresc să închei acest articol printr-o speculație: eu cred că asta cu impozitarea pe venit ca și celelalte prostii emanate sunt de fapt praf în ochii ca să consume spațiul public de la principala discuție: crearea fondului “suveran” – cel mai mare tun din istoria României, proiect refuzat de Grindeanu și luat în discuție de noul guvern rapid încă la prima ședință. Zgomotul aiurea face parte din noua tehnică de manipulare a PSD-ului. Votanții lor oricum se uită unde trebuie și nu înțeleg o boabă din chestiile astea complexe de natură economică. Ce să știe baba Leana de la țară, pensionară agricolă de pilonul 2 de pensii sau de taxa pe zahăr? Ba chiar, pentru votanții PSD, chiar dacă această inițiativă e doar aruncată temporar în față și nu va fi luată, zgomotul nu face decât să le păstreze aderența celor mulți și proști.

Eu nu cred ca colectarea e problema și criza că nu sunt bani pentru măririle salariale ale PSD-ului cu care speră să câștige 90% la viitoarele alegeri. Problema e fondul suveran unde sunt miliarde de euro și unde gestionarea lor se poate face “profesionist” de administratori “profesionisti” aleși de Dragnea. Acolo se poate fura pe mai multe niveluri:

  1. la privatizare: dacă avem fond, hai să privatizăm; dacă privatizăm, hai să privatizăm la ai noștri
  2. la investiții: cine decide ce investiții face și cu cine le face? administratorul fondului! care cine e el? pai el va fi numit de guvern, deci de Dragnea
  3. la dividende: până acum, banii pe dividende se întorceau la companii; erau greu de sifonat, chiar dacă directorii sunt tot puși de tovarăși; era prea complex, erau prea mulți oameni implicață și trebuiau fabricate multe scheme; acum, cu fondul suveran, toți banii o să vină într-un singur loc; o să fie poate un board fictiv, dar deciziile o să fie în mâna unui singur om; și deciziile nici măcar nu trebuie justificate prea mult; e nevoie de autostrăzi, e nevoie de spitale, deci care va fi acuzația că fondul suveran a ales cutare proiect sau cutare companie ca să facă ce trebuie?
1 2 3 17