Marine Le Pen – aceeași mărie cu altă pălărie

Dupa atentatul recent de la Paris, pare din ce in ce mai probabil ca Marie Le Pen sa castige alegerile – in ciuda tuturor sondajelor si a opiniilor “expertilor” care s-au vanturat pe la televiziunile noastre.

Francezii vor vota duminica in primul tur si un atentat era “impulsul” de care aveau nevoie nedecisii pentru a “face schimbarea”.

As dori in primul rand sa mentionez ca maine va fi o zi fierbinte cu extrema volatilitate si posibile caderi mari pe bursele europene. Finantele se sperie de Marina desi Marina saraca nici ea nu stie ca nu va putea face nimic, oricat de curajoasa se arata ea inainte de razboi.

Ca si Trump, miscarile posibile ale unui presedinte sunt extrem de limitate, cand o tara este dominata de finante si de grupari de influenta obscure care fac si desfac soarta a sute de milioane de oameni fara ca macar acestia sa realizeze. Spre deosebire de Trump insa, Marine nici macar nu va putea sa bombardeze Siria sau sa ameninte orasele locale care ofera refugiu imigrantilor ilegali ca le taie finantarea federala daca nu ii gonesc pe ilegali.

Vor avea deci si francezii bruma lor de schimbare care va fi mai mult o schimbare de aparente si de vorbe decat o schimbare reala. Franta nu are ce sa faca: fara Germania, Franta poate intra oricand in faliment. Economic, Franta se zbate la granita irelevantei in plan european, fiind sufocata de o impozitare nesimtita care demotiveaza munca si stimuleaza lenea si plafonarea (cam ca pe la noi), impiedicand investitiile si antreprenoriatul care sunt sangele unei economii. Financiar, Franta are un sistem bancar de mult sub apa, care se agata insa eroic de colacul de salvare aruncat de vecinii de la nord (Germania).

Oricat de mult ar fi hotarata Marina sa renunte la euro si sa treaca la franc, practic nu va avea cum: Franta are datorii in euro care nu se vor sterge. Revenirea la franc nu se poate face fara un divort “dificil”, poate mai dificil decat Brexitul care are totusi avantajul “specificitatii” apartenentei Marii Britanii care de la inceput a avut un statut special si a cautat sa fie cu fundul in doua barci, deci cumva era pregatita mereu de rupere.

Tot ce poate face Marina este sa faca galagie si la asta se pricepe bine. Ultimii presedinti ai Frantei nu intamplator au esuat eroic sa schimbe ceva in bine: Franta este putreda! Si nu ma refer doar la criza imigrantilor. Economic, social, financiar, Franta este inca in criza si se afunda din ce in ce mai mult. Somajul creste, datoria suverana explodeaza si rezistenta la austeritate este feroce. Masurile ope care ar trebui sa le ia francezii ca sa opreasca sangerarea sunt foarte dure, poate mai dure decat la greci: micsorarea sectorului public (3,8% din francezi muncesc la stat – mai mult ca Romania sau Grecia!), reducerea ajutoarelor sociale (care mentin un somaj ridicat din cauza lipsei motivatiei pentru munca – fenomen similar cu Romania, mai ales judetele din sud), reducerea impozitelor (adica taierea salariilor si pensiilor nesimtite), taierea finantarilor si granturilor inutile si aberante (dezvoltari rurale turistice, ferme de porci si proiecte de integrare multi-culturala – similar ca pe la noi) etc.

Ca si in SUA, in Franta vom asista la degradarea generala a societatii, dupa o perioada lunga de prosperitate, vestul a ajus la o criza totala de care nu va trece fara un razboi. Criza din 2008 nu a trecut, datoriile doar au fost transferate de la banci la stat. Intr-un mod invizibil sau mai bine zis imperceptibil pentru omul de rand (care nu s-a trezit la timp si nu a protestat – cu exceptia Islandei), guvernele s-au supraindatorat iar economia bineinteles ca nu si-a revenit deoarece nu avea din ce sa isi revina. Prin urmare, am ajuns la punctul in care statele nu mai pot sa sustina financiar angajamentele sociale trecute si urmeaza o lunga si dureroasa strangere a curelei, ideal intr-un ritm cat mai incet, deoarece daca arunci o broasca intr-o oala fierbinte, va sari. Daca insa o fierbi la un foc incet si trecerea va fi lina, broasca nu va protesta. Marina ca si Trump, nu e decat putin piper aruncat in oala.

Balena albastră și pinguinii roșii

Ministrul de Interne, Carmen Dan, a anunţat că va avea, marţi, alături de primarul Capitalei, Gabriela Firea, întâlniri cu elevii din mai multe şcoli bucureştene pentru a le spune cât de periculos este jocul “Balena Albastră”. Delegaţia va fi însoţită şi de artişti şi sportivi celebri, pentru ca mesajul autorităţilor să ajungă mai uşor la copii. (Sursa: Digi24)

Balena albastra este o oportunitate nesperata pentru pinguinii rosii de a incepe campania electorala cu mult inainte de vreme si de a incerca sa marcheze puncte electorale poate chiar cu viitor tovarasei mititei care in 4-5 ani vor putea sa puna stampila pe trandafiri.

Caci nu din grija lor pentru copii se vor face vizitele tovarasesti ale primaritei Firea si ale ministresei de interne prin scoli. Sau orice alte vizite similare din tara.

Faptul ca politicienii au pompat aiurea in jocul asta tragand semnale de alarma nu face decat sa alimenteze si mai mult interesul si tentatia asupra lui. Cu cat mai multi pingiuni vor merge prin scoli si le vor spune la copii: mai copii, uitati-va si voi pe wikipedia pe Internet, ca Internetul e bun sa aflam lucruri frumoase, cu atat mai multi dintre cei care stateau in expectativa si se intrebau: “oare sa-mi trag macar un tatuaj ca sa fiu cool, sau jocul asta e prea lame” nu vor mai astepta si se vor convinge: pai daca deja vin pinguinii astia si incearca ei sa ne invete cum stau lucrurile, cu atat va fi mai cool si jocul asta poate chiar e interesant. Este simpla psihologie.

Rumegarea stirei de catre presa este fireasca la noi unde oamenii din presa sunt prosti. Dar chiar daca nu ar fi prosti, nu ar avea nici o minima etica profesionala sa ignore problema pentru a o izola. Spun ca sunt prosti deoarece nu inteleg ca tocmai ei sunt canalul principal de promovare al jocului, prin faptul ca il promoveaza. Chiar presupusa “educatie” sau “semnalele de alarma” nu sunt in realitate decat like-uri virtuale si nu fac decat sa sporeasca atractia si misterul care inconjoara acest joc. Fenomenul media este mai complex insa decat prostia si lipsa eticii. In sine media in ziua de astazi a ajus o mare fabrica de gunoi, brutarie de otrava de unde oamenii isi cumpara zi de zi “painea de informatii” fara de care nu pot sa traiasca. Si asa cum o fabrica de paine care nu foloseste E-uri toxice nu poate supravietui financiar, tot asa si o institutie media nu poate ignora o stire cu un asemenea potential, mai ales cand politicienii intra si ei in hora si in fiecare zi exista subiecte noi cu privire la acest topic care nu pot fi ratate deoarece alte gunoaie cu greu se gasesc.

Dincolo de media, gresala politicienilor este una mult mai grava. Pe de o parte, ministerul de interne cel putin, ar trebui sa aiba un amarat de psiholog pe undeva care sa ii sfatuiasca ca tocmai discutarea si promovarea acestui joc, chiar cu scop de atentionare este fatala si nu face decat sa puna gaz pe foc. Tinerii teribilisti care sunt predispusi la a intra in acest joc, cu siguranta nu vor asculta de campaniile oficioase ale politrucilor care o sa faca parada prin scoli sau care dau declaratii si interviuri la televiziuni pe tema asta. Din contra, faptul ca deja balena albastra este “un risc de securitate” il face si mai atractiv si mai tentant.

Daca politicienii nu inteleg asta si sunt doar prosti, este tragic. Imaginati-va ca pe mana acestor oameni este soarta tarii noastre. Ei teoretic ne apara si au grija sa nu fim cuceriti, sa nu fim cotropiti etc. Dar ei nu inteleg niste lucruri care tin de o psihologie elementara: fructul interzis este mult mai atractiv.

Daca insa inteleg, dar ii doare in cot si ei nu vad in toata treaba asta decat inca o ocazie de campanie, atunci au mainile patate de sangele copiilor care poate nu ar fi auzit de jocul asta daca si media si politicienii l-ar fi ignorat pur si simplu cu putina strategie.

 

Daea – apostolul suinelor

“De ce porcul si nu vaca,
De ce oaia si nu capra?”
– G. Chiazna

Ministrul Agriculturii Daea este un clasic in viata. Nenumarate interventii ale sale creaza virale pe Youtube si Facebook. De la producerea de fabrici de prelucrarea lanii pentru ca “ciobanii sa nu mai arda lana” pana la finantarea fermelor de porci pentru ca producem prea mult porumb si acesta se duce la export, gandirea de tovaras pierdut in timp care a nimerit unde nu trebuie cu 50 de ani intarziere iese la suprafata din primele silabe din momentul in care Daea ia cuvantul.

Bunaoara, asa cum la justitie si-a plasat pe “alta intrebare” ca sa il scape de procese si asa cum la dezvoltare (de fapt la fonduri) si-a plasat fina musulmanca ca sa distribuie cu discernamant fondurile, la agricultura Dragnea l-a plasat pe tovarasul Daea ca sa aiba grija de ala micu’ care si-a tras si el o ferma de porci.

Ministrul Agriculturii, Petre Daea, a vorbit la Digi24 despre prioritățile ministerului pe care îl conduce. Acestea includ și un program pentru sprijinirea fermelor de porci și unul pentru producătorii de tomate. (Digi24)

Va invit sa urmariti interivul cu Daea la Digi24 in care acesta incearca sa explice utilitatea subventiilor pentru fermele de porci. Pe scurt: producem prea mult porumb si e pacat sa il dam la export. Prin urmare, subventionam fermele de porci, ca sa consume cel mai bun furaj din Europa.

Din pacate, reporterita din studio, neavand cunostinte economice si nici macar un bun simt minimal legat de principiile economiei de piata, nu a reusit sa ii puna o simpla intrebare: de ce porcul si nu vaca? De ce oaia si nu capra? Daea nu a reusit sa explice de ce trebuie musai porcinele subventionate si vacile nu trebuie, sau de ce trebuie musai sa facem fabrici de prelucrarea lanii daca acest produs este atat de nefolositor si inutil incat oierii ii dau foc (dupa cum stim in ziua de astazi, la cate textile exista, doar un mic procent al populatiei mai poarta lana – un material alergen de altfel, greu de prelucrat si usor inlocuibil cu alte sintetice).

Daea nu are nici cea mai mica tangenta cu economia de piata, nici macar cu simulacrul de economie de piata existent in Romania de astazi, ca de altfel nici cu “particulara” economie de piata existenta in agricultura europeana unde sunt nenumarate probleme si anomalii pe care nu ne mai lungim acum sa le explicam in detaliu. Pe scurt, putem insa mentiona ca UE subventioneaza mare parte din tot ce inseamna productie agricola din cauza supraproductiei: tehnologia actuala permite producerea de atat de multa mancare (grane, legume, animale, de toate!) incat fara sprijin din partea uniunii, companiile agricole s-ar canibaliza si s-ar manca unele pe altele, scazand capacitatile de productie pana la un punct optim de echilibru intre pret si cerere. Ori cum mancarea este strategica, europenilor le e frica de orice variatie de preturi si mai ales nu vor sa fie dependenti de importuri, de aceea se finanteaza agricultura intens, pentru a crea mereu un surplus si a oferi ceea ce se numeste siguranta alimentara.

Din cauza acestei supraproductii alimentare, dar si din cauza unei calitati mai bune, consumul alimentar din Romania se bazeaza pe importuri si in ciuda cifrelor din ce in ce mai “ingrijoratoare”, adevarata drama nici nu a inceput inca, ritmul cu care cresc importurile de mancare (ca si de alte marfuri de altfel) fiind limitat doar de puterea scazuta de cumparare. Bineinteles, ca patriorzii idioti care nu inteleg fenomenul si se bat cu pumnul in piept ca noi producem porumb de am putea sa dam porci la toata Europa, o sa sara in sus si o sa vina cu o mie de apeluri, cum a fost si legea aceea stupida cu obligarea hipermarketurilor sa vanda produse romanesti intr-un procent oarecare.

Fenomenul importului de alimente este poate unul dintre cele mai prost intelese. Eu ma mir cum aceiasi romani care se revolta cum de noi importam atata mancare cand am putea sa ne-o producem noi, prefera masinile nemtesti traditionalei si mioriticei Dacii care si aia e oricum detinuta de francezi dar macar o fac ai nostri. Ca si la masini, ca si la calculatoare, ca si la haine si altele, asa se intampla ca noi Romanii nu suntem chiar in top si preferam produse mai bune, care vin din afara. Unii dintre politicieni, dar nu doar ei, prefera sa mearga pana la Viena chiar si niste pentru amarate de analize periodice anuale, neavand nici o boala. Doar pentru ca isi permit si o iesire in Viena din cand in cand nu strica. Cu toate acestea, aceiasi politicieni se dau mari patrioti si striga cu surle si trambite impotriva multinationalelor care nu platesc impozite (desi platesc chiar prea mult) si discuta cu patima despre producatorii de porci romani care sunt “foarte pregatiti si foarte muncitori”.

Agricultura noastra s-a dezvoltat destul de bine in ultimii ani. Mari investitori din afara au venit, au cumparat terenuri si au investit. Multi fermieri romani au investit in tehnologie si astfel rezultatele nu au intarziat sa apara. Asa se face ca avem productie record la porumb, grau si altele. Ba chiar, avem productie record si la cartofi si altele. Excedent de productie sunt la mai multe produse si nu doar la porumb. Faptul ca porumbul se poate exporta este un mare avantaj. Cartoful sau rosiile din pacate nu se pot exporta – este mult mai greu. Principala problema pe care producatorii romani o au este de departe lipsa desfacerii. Aceasta se datoreaza faptului ca o zala este rupta in lantul de la producator pana la consumator. Zala asta este de fapt “impachetarea”. O etapa total ignorata si de producatori si de factorii de decizie. Un produs care nu e impachetat cum trebuie, nu va fi vandut niciodata. Comertul modern cu care romanii sunt deja obisnuiti are regulile lui reci si dure care nu ingaduie producatorilor sa vanda orice, oricum. Nici macar nu vorbim de pret, desi si aici sunt probleme, existand deficituri intre eficienta noastra si a nemtilor, de exemplu (credite mai scumpe, tehnologie mai proasta, lipsa de experienta etc).

Sa zicem ca un pomicultor produce mere. Daca el face un soi care nu e cerut si merele lui nu sunt prea aratoase, pot ele sa fie oricat de dulci, oricat de rezistente si oricat de ieftine: nu se vor vinde. Daca acelasi producator, poate face mere de un soi cerut, aratoase, dulci, ieftine, dar nu indeplineste regula marimii (merele sa fie impartite pe categorii in functie de diametru), acel producator nu le va vinde in hypermarket. In hypermarket se vand mere care arata bine, au marime uniforma (ideal mare) si sunt soiuri cerute de consumatori. Punct.

La fel ca in exemplul de mai sus, am putea gasi explicatii similare si cu privire la carnea de porc, lana de oaie sau la orice alt produs. Secretul vanzarii cu succes este nu doar un produs de calitate ci si impachetarea acelui produs de calitate, intr-un mod corespunzator, acceptat de client si placut. Pe langa un marketing si alte reguli imbarligate ale comertului modern legate de garantarea unor cantitati, stocarea in conditii corespunzatoare, avizele care trebuie etc.

Eu as zice deci ca Daea in loc sa dea bani la crescatorii de porci, mai bine sa ii educe pe astia de exista acum sa isi impacheteze marfa cum trebuie, sa o prezinte cum trebuie, sa indeplineasca conditiile corespunzatoare cerute de hypermarketuri si, de ce nu, sa ii ajute chiar si la marketing. Si nu doar pe cei care produc porc, ci chiar pe toti cei care produc. Iar in domeniile in care productia chiar e prea mare, sa ii lase in pace sa se invete minte, caci asa e la piata: cand Nea Marin pune botul la consultantul Suca, trebuie sa si-o fure daca face drumul pana la Severin degeaba in speranta ca acolo o sa vanda ouale mai scump.

Observati ca m-am abtinut si nu am inceput articolul incercand sa explic de ce subventiile sunt oricum o aberatie si nu vor produce nici un avantaj economic major pe termen scurt, poate doar vor produce un excedent de carne de porc pe un an-doi, cat incep astia sa produca ca sa ia subventiile. Evident, pe langa castigul patronilor de ferme si afacerile dealer-urilor de masini nemtesti de lux care vor exploda. De altfel, din ce stiu eu, producatorii de porci au o problema de cand cu sanctiunile impuse Rusiei acum vreo 3 ani cand rusii nu mai cumpara de la noi carne de porc. Stiu ca se vorbea pe-atunci ca a scazut pretul la carnea de porc din aceasta cauza.

As pune insa o alta intrebare, chiar mai fundamentala poate: oare noi chiar credem ca agricultura ne va scoate din mocirla? Daca da, nu intelegem o iota din lumea in care traim. Cele mai puternice economii nu se bazeaza pe agricultura. Agricultura este dominanta ca procent din PIB si ca procent din forta de munca in cele mai sarace economii. Tractoare autonome care ara singure si ferme de porci automate, care au nevoie doar de un om ca sa apese pe butoane, fabrici de bere autonome care au mai multi angajati la departamentul marketing decat la productie sunt realitati ale lumii moderne. Tehnologia face diferenta si oricat de bun pamant am avea, oricat de “pregatiti si muncitori” ar fi producatorii nostri de suine, oricat de multe subventii ar pompa statul, nu vom face mare branza, ci poate mai bine nu am mai arunca banii aiurea, cumparand mai ieftin de la altii si focusandu-ne ca stat pe proiecte mai importante, cum ar fi autostrazile.

Dar gandirea strategica si planul de tara nu au fost niciodata punctul forte al politicienilor romani.

PS: evident ca supra-productia de porumb care acum merge la export nu va putea fi directionata catre producatorii de porci in nici un caz, fara o lege care sa interzica exportul de porumb: lucru imposibil, si din ce in ce mai imposibil prin devalorizarea monedei nationale in epoca psd-ista; pretul mare bate pretul mic, ori subventiile lui Daea ar trebui sa fie foarte mari incat producatorii de porci de la noi sa plateasca pe tarate mai mult decat producatorii de porci din Germania, de exemplu; ce ar fi culmea ar fi ca producatorii nostri care vor avea parte de subventii sa cumpere tarate de la import, ca si alea or fi mai iefine …

UE: Ordo Ab Chao

Sunt uimit de cat de putina este inteleasa UE in Romania atat de politicieni cat si de “analisti”, ziaristi, corporatisti, tarani sau chiar hackeri sau doctori. Am enumerat aceste categorii aleator pentru a sublinia ca nivelul de inteligenta sau jobul de zi cu zi nu ne ajuta sau ne impiedica sa intelegem acest organism genetic mutant, ci tocmai esenta schimbatoare si amorfa a acestei hidre mitice pune dificultati in intelegerea ei. Se arata in fiecare zi mai slaba dar puterea ei este din ce in ce mai mare. Este blamata sau laudata cu pasiune, dar mai incet sau mai repede, nimic nu s-a schimbat care sa afecteze directia ireversibila si scopul ultim al acestei “operatiuni”: distrugerea popoarelor europene si formarea unei populatii supuse, “civilizate”, docile si modelata dupa “norme” si “aquis”-uri hotarate de niste tovarasi “iluminati” care stiu ce este mai bine pentru viitorii cetateni europeni.

Poate vi s-ar parea nepotrivita opinia mea avand in vedere evenimentele recente: Brexit, Frexit, etc. Stati insa calmi! Nu au reusit sa iasa grecii din UE cand UE le-a taiat accesul la bani si cand majoritatea au votat pentru refuzarea acordului propus de europeni (faimosul OHI), ceea ce mai mult sau mai putin indirect la data aceea inseamna iesirea din UE. Stiu ca au fost tot felul de sondaje la greci in care dorinta de apartenenta la UE era in aparenta majoritara – in opozitie cu rezultatul votului – , insa sondajele mai pot fi fabricate si chiar daca nu sunt fabricate, de cele mai multe ori sunt departe de realitate.

Cum sa evaluam totusi BREXIT-ul? In primul rand, deocamdata Brexit-ul este teoretic. Nu avem inca un acord, nu stim inca in ce masura Brexit-ul va fi un Brexit sau inca o renegociere si o reasezare a locului Marii Britanii in UE.  Sunt uimit cum oamenii pot sa discute despre Brexit fara sa aminteasca macar volumul schimbului direct intre Marea Britanie si Germania care nu poate fi taxat. Si fara taxe, UK va ramane in UE. Ca nu va participa in parlament o perioada sau va participa altfel, asta e alta poveste. Insa stati linistiti: nu avem inca in Brexit si de celelalte nici nu putem vorbi. Nici Franta si nici Italia nu au cum sa iese din chingile europeniste, oricat de mult si-ar dori.

Cand a fost criza greceasca, s-a tot discutat cat de prost a fost gandita moneda euro: moneda unica (deci politica monetara unica) si politica fiscala diferita. Cine sa creada ca asa ceva ar putea functiona ?! Facem abstractie de SUA si poate de alte federatii pentru ca spre deosebire de europeni, americanii sunt solidari. In UE insa nemtii nu vor sa ii salveze pe greci si nici atat pe francezi. Parerea mea este insa ca UE nu a fost construita prost si nici moneda nu a fost introdusa separat de politica fiscala unica din neputinta sau din neatentie. “Iluminatii” care au gandit fundamentele UE au creat o structura atat de stabila incat dupa cum vedem nici o tara nu poate iesi, si nici macar o tara puternica. Totul este atat de bine … inchegat incat UE a rezistat la socuri uimitoare si va rezista la nenumarate socuri, fiind chiar dotata cu un atribut “magic”: cu fiecare soc, se face o apropiere si mai puternica, se mai face inca un pas catre ceea ce s-a dorit de la inceput: un imperiu omogen, cu popoare anihilate, distruse, macinate, cu populati volatile, fara esenta, fara radacini, fara capacitate de reactie care sa nu mai poata puna opozitie si care sa contribuie doar ca niste soricei in marile laboratoare de experimente sociale prin care “iluminatii” se cred pe ei facand istorie si implinind dorinta “marelui arhitect” de pace si prosperitate pe intreg pamantul.

Nu vreau sa pierd prea mult timpul insa discutand despre scopul formarii si “personalitatile europene” – sunt lucruri stiute si chiar “conspiratii” implinite, trecute din capitolul “teorii” in capitolul “istorie”. Ca la 1848 …

Ce ma mira este insa cata energie se pierde in presa romaneasca alertandu-se toti si ambalandu-se de teama ca se sparge UE si noi nu stim cu cine sa alegem: cu europenii sau cu americanii. Ba mai mult, se tot trateaza despre cele 5 scenarii care in sine sunt aberante, sunt niste povesti scoase la betie de clovnul Junker care este parca un Basescu pus in fata sa rada ca prostul si sa tina discursuri grave si plictisitoare pentru a atrage atentia tuturor si a distrage atentia de la ce se intampla in spate, dincolo de intalnirile publice, de parlament, de discutii si interviuri. Dar daca tot a venit vorba de Junker, as aminti un citat din Junker intr-un articol mai vechi despre destramarea UE – EUROPA – INTEGRARE PRIN DEZINTEGRARE – (caci UE se tot destrama cel putin de prin 2012):

“Politica monetara este o problema serioasa. Ar trebui sa discutam in secret in cadrul Eurogrupului […] Sunt gata sa fiu insultat ca fiind insuficient de democrat (sic), dar vreau sa fiu serios […] sunt pentru dezbateri secrete la intuneric” — Jean-Claude Juncker, 20 April 2011

Deci daca Junker discuta in secret despre politica monetara in 2011, cu atat mai mult discuta mai mult “in intuneric” cand e vorba de scenarii. Iar cele 5 … sunt praf in ochi ca sa aiba prostii ce sa dezbata la talk-show-uri toata ziua si toata noaptea.

Sunt cateva principii de bun simt cu privire la relatiile dintre state (diplomatie) si pe care le-am putea extinde si cu privire la organizatii mai mult sau mai putin discrete, mai mult sau mai putin puternice:

  • nici un stat nu are o politica bazata pe emotii sau ideologii, ci doar pe interese; intelegerea simplista cu privire la interesele UE ar fi ca nu prea sunt interese comune, ca sunt multe state si ca este greu sa definim interesele, de unde si intreaga galceava; nimic mai fals: pe langa faptul ca interesul comun exprimat este pacea si bunastarea, sa nu uitam si de interesele celor care au fraiele puterii: sa o pastreze; Germania are interesul sa aiba o piata de desfacere, sa aiba forta de munca ieftina, sa aiba o moneda slaba; iar UE a fost mediul optim de dezvoltare pentru Germania, criza din 2008 fiind chiar o binecuvantare daca ne uitam la cifrele economiei germane;
  • cine are un avantaj, nu renunta niciodata de bunavoie la el; il poate folosi la schimb, dar doar daca este dispus la negocieri. Va vrea oare Germania sa renunte la statutul de “locomotiva a UE” alegand dezintegrarea sau ruperea? Vor vrea oare birocratii nealesi de la Bruxelles sa isi piarda jobul si sa se duca acasa? In nici un caz! Se sperie Junker sau parlamentarii europenii de votul cetatenilor si le e frica ca nu vor mai fi alesi, prin urmare o sa decida cumva ruperea tratatelor? Ei as, Junker nici macar nu e ales, iar europarlamentarii britanici din UKIP sunt un soi aparte de parlamentari sinucigasi. Parlamentarii UE nu vor fi insa niciodata de acord sa de autodizolve. Dar nu doar parlamentarii, care macar sunt alesi. Toti birocratii care lucreaza la UE nu doresc sa fie piarda cascavalul. Este aberant sa crezi ca o “elita conducatoare” va renunta de bunavoie la putere; birocratii UE vor face tot ce pot ca sa mentina status-quo-ul sau ca sa il schimbe, sau sa dea sentimentul ca il vor schimba, astfel incat tensiunea de moment sa fie cumva difuzata si cetatenii sa nu puna mana pe furci si sa-i goneasca.

Evident ca e nevoie de ceva zgomot zilele astea pentru a arata ca “se misca lucrurile”. Imperiul UE are o particularitate fata de toate alte imperiile din istorie: ii place sa dea iluzia ca este un imperiu al dialogului in care fiecare are un cuvant de spus. Tu ce crezi? – este intrebat Klaus. Apoi, Junker il bate cu palma pe umar si ii zice “Bravo, plavanule!” apoi face o poza cu el si ii face semn sa faca pasi, urmand sa dea mana cu urmatorul. Nu e o intamplare reala, dar ar putea fi reala, caci alte intamplari similare, chiar mai ciudate s-au intamplat:

Oricat de prietenos pare dialogul de mai sus si oricat de jalnic este personajul Junker, sa mentionam un adevar simplu – sa fim atenti la esente, la realitati, la lumea reala: in timp ce Orban este ales, Junker este un alcoolic numit de centre obscure de putere din “forurile europene” – un termen de presa pentru a ascunde organizarea secreta, nedemocratica si dubioasa a acestei uniuni. Junker nu este nici macar un numit de alti numiti. El este doar “propus” de cineva si este acceptat, niciodata un “propus” nefiind rejectat. Negocierile inainte de numire sunt purtate de nu stim cine, pe nu stim ce principii. Conditiile si imparteala alegerilor in toate forurile europene sunt total nedemocratice si nu au la baza nici macar o ierarhie de valori, un criteriu de selectie, fundamentele fiind negocierile, intelegerile si acordurile intre “forurile” si “agentii de putere” la nivel european.

Voi incheia articolul reiterand: crizele nu fac decat sa inchege si mai mult UE. Daca cumva le-a luat insa Dumnezeu mintile si haosul aparent chiar este unul cat de cat real, are elemente de concreditudine, ar fi mana cereasca pentru noi sa avem sansa sa fim eliminati sau chiar sa intram pe cercuri concentrice … mai periferice. Asta nu inseamna deloc ca vom renunta la democratie si la prosperitate. UE este in fapt cea mai mare piedica la ambele, dar aceasta afirmatie poate o voi explica intr-un alt articol.

Divide et Impera: cateva clivaje facute de PSD in randul romanilor

  • Tineri vs. batrani

Prin marirea pensiilor si mai ales prin accentuarea si comunicarea in perioada electorala a promisiunilor cu pensiile, PSD-ul si-a atras cu efort minim cea mai activa felie din placinta electoratului. Tinerii, in general dezinteresati de politica se trezesc insa doar in momente de criza, cand efectele guvernarii dezastruoase incep sa-i atinga. Nici tinerii si nici batranii insa nu fac legatura intre partidul votat si starea economiei. In fapt, pensiile au fost mereu marite de fiecare partid, cu exceptia crizei fatidice din 2008 ale carei cauze si efecte sunt dificil de inteles de pensionari care nu il vor ierta pana la moarte pe Basescu.

  • Afaceri romanesti vs. multinationale

Xenofobia si alergia la “multinationale” ii aduceau lui Vadim Tudor in perioada de glorie 15% fara campanii prea complexe sau costisitoare. Un procent important din romani inca nu au iesit in strainatate si nu realizeaza nici in cea mai mica masura importanta capitalului strain in dezvoltarea Romaniei. Cum PRM-ul fara Vadim s-a dezintegrat din mancareala intre tovarasi, cele mai “luminate” capete din acest partid de trista amintire au sarit barca la PSD si au venit la pachet cu sloganuri si discursuri nationaliste ieftine, care aduc insa voturi.

Cum procentul de 50% de care PSD-ul avea nevoie pentru a-si putea face de cap cu tot felul de legi si ordonante fara stres nu putea fi acoperit doar cu pensionarii si bugetarii, in aceasta campanie PSD-istii au incercat sa introduca in “programul de guvernare” si niscavai gogosi pentru firme: reduceri de impozite, promisiuni cu simplificarea birocratiei, ajutoare de stat, etc.

  • Privati vs bugetari

sursa: GDS.RO

Mai putin explicit, acest clivaj este indirect sustinut de marirea salariului minim – o masura cu efect mai ales in domeniul bugetar unde salariile, primele si alte bonusuri sunt calculate relativ la salariul minim. Pe langa salariul minim insa, guvernul PSD a marit salariile in administratia publica intre 20% si 50% in Ianuarie 2017 [sursa]. Aceste mariri s-au facut desi salariile medii in sectorul bugetar sunt oricum mai mari decat in domeniul privat, pe orice categorie ne-am uita: administratie, doctori, invatamant etc. Cum politizarea in sectorul de stat merge pana la posturi cat mai de jos cum ar fi la directorii de gradinita si cum mii si zeci de mii de posturi depind de succesul partidului, marirea a venit ca un os aruncat cainilor de casa ai partidului.

  • muncitori vs. patroni / manageri

Odata cu marirea semnificativa a salariului minim comparativ cu alti ani, PSD-ul si-a asigurat cu usurinta si categoria angajatilor cu salariu minim din sectorul privat; acestia constituie o felie importanta de muncitori care au ramas “pe langa” (stat), nereusind sa “prinda” un post la buget si neavand meserii prea banoase intr-o economie subdezvoltata, suprataxata si sufocata de lipsa infrastructurii si coruptia endemica. Desi aceasta categorie reprezinta “rezervorul” principal din care se scurge forta de munca in exterior, o clasa de jos va exista tot timpul, Romania mai avand mult efort de depus pana clasa dominanta numeric va fi o clasa de mijloc veritabila.

Prin taierea limitarii CAS-ului la salariile mari, desi financiar suma adunata nu are relevanta pentru stat prea mare, PSD-ul a oferit o “razbunare” clasei de jos – miscare din categoria “paine si circ”.

Spoiala de masuri in favoarea economiei reale, a stimularii unei competitivitati imposibile intr-un mediu corupt si a lipsei unei piete libere reale au fost menite sa ajute la proiectia unei imagini cat mai lucioase a faimosului program de guvernare bazat pe gogosi si fara nicio strategie realista. Cata vreme fundamentul schimbarii nu sunt principiile cinstei si promovarea valorilor, orice program “de guvernare” nu este decat o unealta propagandistica, adevaratul “program” fiind in fapt intarirea parghiilor de control a fondurilor statului si gestionarea riscurilor potentiale (justitia/procuratura).

 

 

PSD sunt hoți pentru că se trag din români

Nouă românilor nu ne place când străinii ne fac hoți. “Țiganii fură, măi proștilor, nu ne băgați în aceeași oală” ne revoltăm noi pe bună dreptate. Dar oare pe bună dreptate?

Sunt de acord că probabil în occident, majoritatea hoților de naționalitate română sunt țigani. Chiar și asa, sunt de acord că orice pădure are uscături. Ce doresc eu însă să susțin este că moralmente, pădurea românilor are cam tot atâtea uscături cât pădurea țiganilor, daca nu chiar mai multe. Sunt multe feluri de hoții: unii mai la vedere, unii mai la ascuns, unii mai la grămadă, alții individual. Cei mai fără cap se fură pe ei înșiși. Însă furtul este furt.

Și cum fură românii? Toți care au votat cu PSD-ul pentru un salariu sau o pensie mai mare se fac părtași furtului alături de guvernanții actuali care își fac legi pentru anihilarea ultimelor celule de rezitență ale unei societăți democratice. Toți cei care au votat PSD-ul știau că sunt șanse mari ca aceștia să fure când vor pune gheara pe putere, după atâta timp de “pauză”. Pe la noi, prin Craiova, având de atâta vreme primarii pe care îi avem, e chiar o vorbă: “ce dacă a furat, măcar a lăsat ceva după el”. Așa era consolat Solomon după ce a fost băgat la zdup de unii craioveni.

Furtul votanților psd este unul de asemenea la “ceas de noapte”. Ei se ascund în spatele a mii și mii de justificări, își liniștesc conștiința cu mii și mii de minciuni în care doresc să creadă cu fermitate: ei au votat pentru oameni, ei au votat pentru program, ei au votat pentru conducători români, ei au votat împotriva lui Soros, etc. În fapt fiecare a votat din interes: pentru o mărire de salariu, pentru o mărire de pensie, pentru un loc de muncă (al lor, sau al neamurilor lor). Nimeni nu a votat pentru program și nici pentru un om anume care i-a convins prin comportamentul lui că le merită votul.

Chiar cei care dau acum cale întoarsă și zic că nu se așteptau la așa ceva de la partidul muncitorilor [1] nu au dreptate. Se știa dinainte ce “material” are acest partid.

Nu este nimic nou despre PSD, nimeni nu avea dubii înainte de alegeri cu privire la calitatea morală a candidaților PSD. Presa a tot arătat. Evident unii zic: sunt hoți și la alte partide. Mai ales psd-iștilor le place să fie băgați la grămadă cu întreaga clasă politică când vine vorba de critica. Critica colectivă este scăparea mai ales a politicienilor josnici.

Elevului leneș care la școală este ultimul în clasă, îi place cel mai mult când vreun profesor nebun are un puseu de nervi și îi pune pe toți în aceeași oală, ceartându-i: nemsimțiților și leneșilor, nu sunteți buni de nimic! În timp ce olimpicii și tocilarii rămân șocați de vehemența profesorului și se simt ciudat pentru că rareori au fost puși la zid, codașii se simt în al noulea cer. În sfârșit nu doar ei sunt arătați cu degetul, în sfârșit sunt și ei în aceeași gașcă cu “crema”, în sfărșit se simt în largul lor în caz că la ora următoare vor fi ascultați și vor da din umeri. Așa s-a întîmplat tovarășilor cu ocazia “Colectiv”. Așa se întâmplă și în alte partide și mai ales dinozaurii bătrâni și plozii lor se țin de scaune ridicând sloganul: aștia suntem, politica e un rău inevitabil, ce putem face?

Generalizările sunt apanajul proștilor și al mulțimilor. De aceea este greu să explici oamenilor de ce, deși au existat corupți în toate partidele există totuși diferențe majore între PSD și restul partidelor. Pur și simplu din faptul că PSD a condus probabil 80% din perioada post-decembristă. În plus, tocmai calitatea proastă a oamenilor implicați în politică este consecința răului facut de PSD, un partid care nu trebuia să existe, un partid născut din minciună și manipulare de un caracter odios care va intra la groapa de gunoi a istoriei. Oamenii serioși, cu principii, cu afinități doctrinare, care ar fi putut face o altfel de politică, tocmai de aceea au stat de-o parte. Pentru că nu a vrut să participe la un joc murdar de compromisuri cum face gunoiul de Tăriceanu și acoliții lui și alte partide “satelit” create tot de tovarăși ca să dea impresia unui joc democratic și ca să capteze toate fărâmăturile de curente de orice orientare ar fi ele. Până și “tradătorii” crezului – evadați și rebeli de ocazie ai partidului, chiar daca au plecat din partid, au rămas împreună lucrători și fideli colegilor. De la Petre Roman care acum reprezintă “liberalismul” la Antena lui Voiculescu, până la Băsescu care și-a tras partid și dă târcoale tot ciolanului, pâna la lupii tineri gen Ghiță care deși l-a criticat pe Iliescu, și-a facut și el partid și a simulat o mica revoltă, în cele din urmă și-a pus RTV-ul tot în slujba partidului, toată politica se face la noi, doar in cadrul partidului unic. Nu există opțiuni reale, decât naivi luați pentru decor, pentru a simula un parlament, pentru a simula o democrație, pentru a simula o normalitate.

Adevăratul elefant din cameră după părerea mea este mentalitatea și caracterul poporului român. Mai ales tinerilor, care nu au trăit încă îndeajuns de multe experiențe cu acest popor [2] le place să creadă că poporul român nu e chiar așa. Este iubitor de libertate, de cinste, de onoare, este muncitor, serios, credincios. Amăgiri! De peste 25 de ani, cei mai muncitori și serioși au plecat. Cei mai cinstiți și muncitori, nedorind să se facă părtași la compromisuri, au plecat. Puține sunt exceptiile și cu greu putem să găsim exemple de oameni care nu au fost obligați să facă compromisuri morale pentru a putea rămâne aici și a câștiga o pâine.

Poate unii ar aduce argumente împotriva mea tocmai aceste proteste în care oamenii nu se ridică împotriva a nimic altceva, decât împotriva hoției pe față – căci oricum hoția ascunsă va exista tot timpul. Numeric însă, cei care protestează sunt o picătură într-un ocean. Ei sunt doar ultimele celule albe ale societății care vin și încearcă să lupte cu cancerul în metastază care a cuprins poporul român. Din păcate, șansele să o dăm întoarsă sunt minime. Este nevoie de intervenția chirurgului. Cine va fi chirurgul? Poate Trump, poate Putin, Dumnezeu știe …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] rușine sincicaliștilor și mai ales șefilor de sindicate care nu au avut curajul să se opună “partidului” în campanie, de frica linșajului membrilor de sindicat momiți de măririle salariului minim

[2] acum 15 minute tocmai am filmat gunoierii cum și-au sprijinit cu nesimțire lopata de mașina mea; nu mă deranjază că oricum au umplut de praf și gunoaie prim-prejurul mașinii și evident că și pe mașină, că oricum era murdară și înțeleg că nu aveau ce să facă; dar să-mi zgârie mașina nu îmi convine; și nu e prima dată;

~ ~ ~ ~ ~ ~

=> vezi si SA NU INTRAM IN ISTORIA OMENIRII CA O TARA DE HOTI

Cât poate câștiga un profesor din meditații

Discursul grobian al televiziunilor partidului cu privire la casele lui Iohannis a ajuns la cote inimaginabile de prostie. Tematica parea fumata inca din alegeri, insa dupa sintagma stalinista “Minte, minte ca pana la urma se prinde”, prin atacarea presedintelui sunt batjocoriti si desconsiderati implicit toti profesorii care cu multa munca si cu efort supra-uman s-au ridicat peste clasa sociala din care faceau parte si si-au castigat o paine buna pentru ei si pentru copiii lor atat in vremea comunismului cat si in vremurile de tranzitie in care inflatia lovea in principal in categoriile sociale bugetare care nu puteau protesta si pe care politicienii nu dadeau doi bani la vremea respectiva.

Pentru tinerii de astazi, care nu au prins minunata perioada de tranzitie (care continua totusi) postdecembrista, pare greu de crezut ca exista vremuri in care profesorii erau anti-comunisti, spre deosebire de ultimii ani cand din marele lac electoral de saraci folosit ca masa de manevra de comunisti, ultimele clase de pesti care inca nu au emigrat spre ape mai bune au ramas pensionarii, profesorii si administratia publica.

Erau vremuri dramatice in care inflatia galopanta micsora salariul de la o luna la alta nu de la an la an cum se intampla in vremurile moderne. Mai toate clasele sociale dependente de stat faceau proteste: minerii amenintau cu mineriadele, soferii de locomotiva sau de metro blocau trenurile si primeau maririle instant in timp ce profesorii si doctorii se chinuiau cu grecv simbolice denumite “japoneze” deoarece doctorii nu puteau sa nu trateze bolnavii iar profesorii degeaba nu intrau la ore pentru ca erau ignorati total.

Erau vremuri in care fiecare se descurca cum putea: unii mai faceau o bisnita, altii mai cresteau un porc la tara, muncitorii mai furau cate ceva de prin fabrici iar profesorii buni faceau meditatii. Fara meditatii, de fapt, sau fara spagi pe ultima suta de metri de la elevii lasati corigenti si amenintati cu repetenta, profesorii mureau de foame. Pe-atunci nu erau prea mari problemele de acum cu restructurarile, reducerea posturilor etc, demografia inca nu era pe rosu, ci doar pe galben.

Meditatiile au constituit mereu o sursa de venit pentru profesori, mai ales in vremurile de trista amintire in care scoala chiar conta si in care examenele se cam luau pe bune. Existau insa conditii: nu orice profesor putea face meditatii. Trebuia sa iti faci un nume, trebuia sa fii bun, sa stii meserie, sa stii sa si predai, sa ai si timp, sa ai si energie. Ca sa faci bani multi desi era posibil, era foarte greu. Ca orice afacere, de altfel. Sa exemplific insa cu un pasaj din cartea Marea spovedanie a lui Cristian Sima care povesteste despre Dinu Patriciu care medita la matematica:

Revenind la Dinu, meditatiile din acea vreme erau o adevarata fabrica de bani, mai ales pentru matematicieni. Aproape peste tot era nevoie sa treci un examen la matematica, si problemele de la admitere erau nerusinat de grele. Ca sa va faceti o idee, eu, la 26 de ani, lucrind cam doua zile pe saptamina, cite 6 ore de meditatii pe zi, reuseam sa incasez cam 20000 de lei, aproape de 10 ori salariul de asistent universitar. Cum insa nu prea aveai ce sa cumperi cu leii lui ceausescu , din cauza penuriei de orice bun de folosinta imediata, marea parte a meditatiilor se faceau pe trocul: inteligenta si pedagogie contra produse,adica, carne, benzina, tigari, ba chiar si apa minerala sau brifcor. Dinu era de atunci mult mai pragmatic decit noi. La arhitectura erau cei mai multi studenti straini, peste jumatate din numarul total. Dinu era asistent la facultate si putea schimba, cu usurinta, leii de la meditatii in dolari.Cum el facuse industrie si cred ca cistiga peste 100000 de lei pe luna, revolutia l-a prins cu o rezerva valutara, uriasa pentru acele vremuri. Detinerea de valuta pe vremea impuscatului era pedepsita cu peste 5 ani de inchisoare. Cum a reusit Dinu sa nu fie prins de securitate, ramine un mister.

Deci s-a pus intrebarea: cum a facut Klaus bani sa isi cumpere case din meditatii. Multi prosti nu pot intelege matematica. De aceea, venim in ajutorul lor cu o simulare de calcule. O sa analizez cam cat ar fi trebuit sa mediteze Klaus ca sa isi cumpere prima casa. Casele ulterioare nu ma intereseaza, se intelege ca o data ce ai o casa, o poti inchiria si avand venit suplimentar, calculele pe care le voi face vor fi mult mai optimiste avand venitul suplimentar.

Intrebarea in sine, cati bani se pot face din meditatii, nu poate avea un singur raspuns, fiind multi parametrii de luat in calcul. Pe scurt voi raspunde insa ca o familie de profesori buni, cu multa munca isi pot cumpara un apartament de 100.000 euro in 28 de luni (de exemplu). La preturile de astazi.

Sa ne intoarcem insa la simulare. Am luat in calcul urmatorii parametrii:

  • tarif: 30, 40, 50 lei / ora / elev
  • nr. elevi per grupa: 2,4
  • ore per zi: 2,4
  • zile per luna: 15, 20, 25

In desfasuratorul scenariilor, am afisat totalul in lei, euro (la 4,5) precum si multiplicat cu 2 (cf premizelor sot-sotie). Pe langa totalul realizat lunar, in fiecare scenariu mai afisez 3 rezultate pe care le-am notat cu A, B, C si care denota:

  • A – numarul de luni necesar pentru acumularea sumei de 50.000
  • B – numarul de luni necesar pentru acumularea sumei de 100.000
  • C – numarul de luni necesar pentru acumularea sumei de 150.000

Iata rezultatele:

 

In final as dori sa mai subliniez:

  • parametrii i-am ales pe baza unui model “moderat”; adica, nu am considerat nici tarife extraordinare (nici prea mici, nici prea mari), nu am considerat nici grupuri masive de elevi, desi poate unii profesori care sunt buni isi permit sa lucreze si cu mai multe grupe o data, deci numarul de elevi poate creste si la 10 (2 grupe a cate 5); numarul de ore pe zi l-am limitat astfel incat sa permita ca profesorul respectiv sa se mai duca si pe la scoala; de la 12 ore pe zi de munca, pentru scoala un profesor are nevoie de maxim vreo 6; am zis sa nu ii “muncesc” prea mult pe profesori ci sa adaug doar 2 si 4 ore; nu stiu daca se putea adauga mai mult aici, insa 4 ore nu e ceva imposibil; numarul de zile per luna l-am ales astfel inca sa acoper si un scenariu minimal (15 zile per luna inseamna cam patru zile pe saptamana) si unul mai “aglomerat” (25 zile – profesorul mai are liber doar duminicile – cu aproximatie)
  • ce nu ia in calcul scenariul este posibilitatea investirii acestor bani si cumularii dobanzii; desi in zilele de astazi nu e cazul, erau vremuri cand dobanzile la depozite se invarteau un jur de 10, caz in care numarul de luni se reduce drastic
  • am omis plata impozitelor: ar fi si culmea ca un profesor tratat cu batjocura de stat atatia ani sa mai plateasca si impozite; sa nu fim ipocriti! doar la Antena3 si RTV sunt impocriti si ii cauta impozitele lui Klaus ca si cum PSD-istii sunt afaceristi foarte corecti si nu au facut nici o ilegalitate, cat de mica, nici macar Ghita …

In final, as dori doar sa comentez scena aceea penibila in care ziaristul ala de sport de la Adevarul il intreaba pe presedinte de ce toti profesorii nu au facut bani ca el din meditatii. Intrebarea este penibila si Klaus este vadit pus intr-o situatie dificila. Cum Klaus e incet la minte si nu e obisnuit sa fie mitocan, nu i-a trecut prin cap sa raspunda evident cu cel mai de bun simt raspuns: exista profesori care au facut bani si mai multi ca mine din meditatii. Cu siguranta acesti profesori exista, si calculele de mai sus sper sa dovedeasca. Toti cei care au o facultate si au trecut prin filtrele examenelor, tocandu-si coturile pe mesele din sufrageriile prost aerisite si inghesuite ale unor profesori “babani” la care colegii nostri care cu … aspiratii mai modeste si care nu faceau meditatii sau faceau doar ca sa treaca clasa tremurau numai cand le auzeau numele, ii cunoastem. Erau profesori de liceu sau universitari. Existau examene nenumarate: olimpiade, admitere liceu, treapta 2 (acum ceva timp se dadea si in clasa a 10-a), bacalaureat, facultate. Elevi erau multi, elevi buni erau multi, profesorii buni erau cautati, aveau de munca. Ba chiar, si profesorii nu prea straluciti dar sarguinciosi care isi dadeau silinta sa scoata ceva din orice material le cadea pe mana, puteau sa castige o paine buna.

Nu ma bag in speculatiile cu casele luate prin scheme si combinatii. Nu stiu detalii, stiu doar ca combinatii cu case nationalizate si apartamente/vile ANL se fac cacalau, cel putin pe meleaguri oltenesti, asa ca hoti oricum sunt de toate culorile. Insa cat de prost sa fii tu Klaus, profesor care ai deja 3 case, sa te risti sa mai iei inca una ilegal si prin scheme care te pot duce la puscarie? Nu prea are sens …

Un scurt fast-forward în viitor

Acum ca au castigat neo-comunistii, ne-am pune intrebarea: oare ce o sa se intample?

Perspectivele erau oricum negre pentru Romania, indiferent de cine ar fi castigat, in primul rand din cauza situatiei geopolitice. Urcusurile si coborasurile noastre sunt in primul rand legate de UE, cu o amplitudine data mai ales de defazajele de momentum, in sensul ca noi fiind mereu defazati cu trendurile din UE (blestemul periferiei) cand UE creste prea mult, ne trage vrem / nu vrem si pe noi rostogolindu-ne iar cand UE raceste, noi facem pneumonie.

Asa se face ca in 2008 am avut o cadere mult mai mare decat alte tari lovite de criza si acum avem o crestere (mai ales in cifre) care il cam sperie pe Mugurel care inca este speriat ca un iepuras mic de riscul inflatiei, in ciuda faptului ca desi incearca sa produca un amarat de 2% de cativa ani, nici macar cu cresterile salariale din ultimul an nu a reusit. Insa Mugurel are dreptate sa fie speriat: inflatia este o bestie care nu moare niciodata, oricat de mare ar fi balaurul deflatiei.

Vremurile cand UE a cam fost singurul determinant al trendurilor pe meleaguri mioritice e posibil insa sa se termine curand prin castigarea alegerilor de catre Trump si mai degraba prin deteriorarea rapida a relatiilor intre SUA si Rusia. De unde, nu e greu sa prevedem ca in curand se poate ca trendurile sa nu mai corespunda si Romania sa capete noi miscari, mai putin sincronizate cu vestul si mai mult senzitive la tensiunile SUA-Rusia si mai ales la posibilitatea unor escaladari.

Sa simplificam insa cadrul in care ne plasam si sa mergem doar pe un singur scenariu: balteala din UE continua fara socuri prea mari, SUA-Rusia nu incep confruntari directe ci continua prin proxy-uri, iar China nu intra inca in implozie. Caz in care deflatia la nivel mondial va continua, caz in care dobanzile vor ramane la fel de joase si poate trendul de scadere chiar se va mentine, mai ales in UE care are inca de recuperat fata de FED si BoJ. BCE de altfel a anuntat prelungirea programului de “stimulare” pentru banci inca un an, deci cel putin un an, dobanzile in UE vor fi inca scazute. Si cum bondurile romanesti se invart inca intre 3-4%, cu mult peste ce pot gasi investitorii in vest si cum deficitul este inca sub control, cel putin un an, mari socuri nu pot avea loc, ba chiar PSD-istii vor putea sa deschida conducta la “investitii” prin emiterea de obligatiuni, pentru a rasplati rabdarea si munca asidua a tutulor tovarasilor din firmele partidului care au contribuit la o asemenea reusita.

Cu un raport al datoriei din PIB infim comparativ cu Ungaria si cu un rating similar, Romania se mai poate indatora mult si bine fara sa sufere consecinte prea curand. Nu cred ca sunt prea optimist daca declar ca PSD-istii o sa poata marii cate salarii si pensii vor ei pe datorie si pot sa faca cate investitii pot duce firmele partidului, caci costul creditarii nu o sa sara inca atat de mult incat sa fie nevoie de FMI. La urma urmei, de ce tipareste BCE bani, nu ca sa ajunga in economie? Mai cinstit sau mai necinstit, acesti bani o sa ajunga in final in economie, chiar daca o sa treaca mai intai pe la tovarasi, dar si impozitele pe case si masini de lux, ca si TVA-urile pe calatorii exotice sau iPhone-uri la discretie, in cele din urma tot in economie ajung, nu-i asa? Trickle-down economics, versiunea rosie …

Lasand gluma la o parte, Romania se poate indatora inca fara probleme, singura problema fiind insa unde se duc acesti bani, mai precis: cu acesti bani va reusi noul guvern sa dezlege sireturile care franeaza in prezent dezvoltarea: infrastructura si taxele? Chiar daca va rezolva doar una dintre acestea, economia tot va fi blocata: chiar si cu taxe scazute, fara infrastructura, economia noastra nu mai poate creste. Chiar si daca vor face sute de autostrazi, fara taxe scazute, idem. Evident, economia la care ma refer eu, este economia actuala: mici fabrici de productie lohn cu adaos mic, ceva IT si ceva agricultura, pe langa domeniul auto deja ajuns la maxim ce poate da. O altfel de economie, nu vad cum se poate dezvolta in Romania prea curand. O economie in care sa avem industrie cu adaos marit, companii inovatoare sau productivitate crescuta nu vom avea partea prea curand in Romania, sunt doar vise utopice, pentru ca in primul rand nu mai avem materia prima cenusie necesara acestei dezvoltari: toti oamenii capabili si de valoare au fugit deja. Antreprenoriatul este de asemenea o utopie, micul afacerist roman nu va trece niciodata in mare antreprenor fara angajarea intr-un partid, unde poate trece brusc la un al nivel de afaceri: fonduri europene, achizitii pentru stat, SEAP-uri si alte de-astea.

Poate va intrebati insa: cand va lovi bumerangul maririlor salariale? Eu nu as pune insa intrebarea cand ci mai ales unde. Din experienta trecuta, maririle provocau deficite, deficitele cresteau riscul de tara, costul imprumutarii crestea si trebuia sa chemam FMI-ul, sa taiem si sa speram. Asta ar fi pe scurt experienta noastra din 2008. Inainte insa, maririle loveau in inflatie: guvernul marea salariile, oameni aveau bani, cumparau, importurile cresteau si cursul era lovit. Dupa cresterea cursului urmau maririle de preturi care se simteau de la energie electrica si alte utilitati, pana la cartoful din piata. Taranii se vaietau ca trebuie sa mareasca si ei preturile pentru ca si benzina s-a marit.

Dupa cum am explicat, costul creditarii probabil nu o sa creasca prea curand, avand in vedere ca inca suntem in urma cu datoria comparativ cu alte tari. Investitorii nu se uita la ce face guvernul cu banii, Romania este inca minuscula si marile fonduri probabil se uita doar la cativa indicatori si poate nici atat, se uita la ce rating dau agentiile sau unele banci. Hazadrul moral este atat de raspandit in ziua de astazi inca nu cred ca o sa aiba de suferit costul creditarii la bondurile Romaniei pentru ca investitorii o sa se uite pe bilantul guvernului sau pe bugetare si o sa descopere unde se duc costurile. Cursul insa este o alta poveste: aici este totul simplu, intrari – iesiri. De asemenea, rezerva BNR a atins recent maximul tuturor timpurilor si BNR si-a mestesugit de-a lungul timpului tehnicile de absorbtie a socurilor provocate de mici variatii care pot produce trenduri. Nu stim insa intentiile lui Mugurel si in ce masura va reusi sa se inteleaga cu noul guvern, mai ales dupa ce PSD-istii l-au cam injurat cand s-a dezbatut Legea Darii in Plata.

Cu privire la relatia PSD-Mugurel, este de asemenea un mare mister cine e mai tare. In sensul ca, daca se pune problema, cine pleaca primul sau mai bine zis, poate Mugurel sa fie dat jos daca PSD-ul vrea? Cred ca asta e de fapt, unul dintre cele mai mari secrete in Romania, desi eu tind sa cred ca Mugurel e mai tare, avand in vedere ca din 90 sta pe acelasi scaun depasindu-l nu doar pe Iliescu dar in curand si pe Ceausescu care a domnit “doar” 22 de ani, pe cand Mugurel are la activ deja 23 de ani. De altfel, daca cine stie cum PSD ar reusi sa ne scape de Mugurel, ar fi probabil cea mai mare realizare a democratiei romanesti de la castigarea CDR-ului incoace.

Pe langa mariri de salarii si eventualele mici taieri de impozite, care probabil vor fi compensate cu atentie cu alte taxe sau impozite ascunse cum ii sta in traditie PSD-ului (a se vedea impozitul pe stalpi), mari schimbari nu au ce sa se intample, in domeniul economic, in afara zgomotului politichiei si al ciorovaielilor inevitabile, cauzate de micile … probleme de coruptie din partid care vor fi spalate prin botezul votului, nu fara insa a face ceva valuri.

Consecintele maririlor se vor incadra pe acelasi trend de pana acum, al cresterii consumului si a importurilor. Majoritatea parlamentara ar trebui teoretic sa permita partidului demararea de proiecte ferme si clare de investitii in infrastructura, ceea ce teoretic va ajuta la reducerea somajului, caci alte beneficii, nu vad cum. Problema complicata insa, avand in vedere ca salariul minim care determina si ajutorul de somaj este si el marit si asistam la un fenomen pervers al socialismului romanesc: cu un ajutor de somaj si cu niscavai munca la … liber, nu prea mai renteaza sa te angajezi, de unde si deficitul de forta de munca de care se plang deja multe mari compani si care a afectat pe alocuri deja unele proiecte.

Cred insa ca efectul cele mai dezastruos pe termen mediu va fi exodul tinerilor si al valorilor. Cum UE are continua nevoie de forta de munca, atat de mare nevoie incat in Germania s-au gandit sa aduca sirieni, romanii care nu isi gasesc un loc aici au biletul de plecare in buzunar. Ca noutate, poate diferenta va fi momentul deciziei, in sensul ca multi tineri vor pleca deja din perioada de studii si nu vor mai incerca mai intai sa reusasca aici sau sa astepte sa se schimbe lucrurile, caci speranta a murit deja.

Necunoscutele mandatului lui Trump

trumpPoate mai bine intitulam articolul cateva necunoscute ale mandatului lui Trump, caci evident viitorul este plin de semne de intrebare, poate chiar mai multe decat trecutul. Daca cu privire la viitor, ne putem stoarce creierul si scoate cateva scenarii – care se vor apropia de realitate mai mult sau mai putin – cu privire la trecut exista multe probleme: nu doar ca noi suntem limitati in intelegere si dupa ce ca avem informatie limitata, de multe ori avem si gandire proasta sau gresita, trecutul mai are si nenumarate proiectii deformate, care ne vin prin prisma minciunii si dezinformarii canalelor prin care informatia ajunge la noi.

Din punctul meu de vedere prima necunoscuta cu privire la mandatul lui Trump este daca acesta chiar va exista. Mai sunt cateva saptamani pana la mutarea la Casa Alba si cateva hopuri pana acolo: unul ar fi in jur de 15 decembrie adunarea electorilor cand teoretic pot aparea surprize si al doilea hop, este unul recent: renumararea voturilor pentru care tipa aia care a candidat a strans o suma record de bani intr-o perioada record de mica. Ce i-a venit nebunei sa ceara renumararea, avand in vedere ca ea oricum nu avea nici o sansa este un mic mister, cu cele mai probabile variante fiind: 1) tipa vrea sa se reabiliteze in randul democratilor dupa ce i-a criticat in campanie si 2) e platita de Hitlery care tot mai spera si pentru a nu se compromite si mai mult decat a facut-o, a pus-o pe asta in fata.

Pe langa aceste doua hopuri, mai exista riscul unor tulburari sociale care pot merge de la batai cu politia, impuscaturi si devastari de magazine pana la tentative de secesiune ale unor state. Si in ultimul rand, exista mereu riscul ca Trump sa fie omorat, desi daca vroiau sa il omoare, probabil o faceau pana acum, insa nu stim de fapt cine este si ce vrea Trump, de aceea nu putem spune cat de “nepotrivit” sau “incomod” este cu adevarat Trump pentru conducatorii din umbra – si vom discuta mai pe larg mai tarziu despre asta.

Voi continua cu o alta necunoscuta cu privire la mandatul lui Trump, mai precis cu privire la castigarea alegerilor. Este o intrebare foarte importanta si care este cheia intelegerii si altor intrebari: de ce seful FBI-ului James Comey a iesit in presa cu scrisoarea prin care anunta reinceperea investigatiilor cu privire la emailurile lui Clinton inainte de alegeri. Echipa lui Hitlery chiar pune pierderea alegerilor pe seama acestui eveniment [1]. La cat de apropiate au fost rezultatele, este foarte posibil ca acest eveniment sa fie grauntele de nisip care a intors balanta in favoarea lui Trump si au lovit-o pe Clinton. Principala teorie cu privire la acest “eveniment” este ca Comey a fost oarecum constrans de dovezi ca sa anunte continuarea investigatiei. Daca nu ar fi facut-o ar fi incalcat legea (si mai mult decat a facut-o trecand cu vederea incalcarea legii de catre Hitlery) pana in acel moment. Nu mai intru in detalii la cum s-a intamplat, ce este cert este ca foarte probabil Comey nu din proprie initiativa a detonat bomba care a terminat-o pe Hillery (posibil), ci a fost oarecum constrans (cel mai probabil de dovezi). Daca asa stau lucrurile, am putea spune ca Dumnezeu a invartit lucrurile atat de mult incat masinaria din spatele lui Hitlery efectiv oricat de mult a apasat pe pedala nu prea a mai avut ce sa faca.

Teoria haosului spune ca mici variatii in conditiile initiale ale unui sistem neliniar pot duce la mari diferente in rezultatele ulterioare, dupa evolutia in timp a sistemului. Cu atat mai mult in sistemele sociale. Dar Dumnezeu poate interveni in istorie in nenumarate feluri, am dorit doar sa amintesc acest amanunt pentru a intelege ca in spatele lucrurilor nu trebuie neaparat sa stea conspiratii prea complexe. Ceea ce nu inseamna neaparat ca acestea nu au existat. De cealalta parte a spectrului speculatiilor, daca ar fi sa mergem pe varianta conspirationista, amintim teoria ca papusarii au renuntat la Clinton pentru ca era prea corupta pana si pentru ei si le-a fost teama sa nu le faca probleme in caz ca va castiga si crimele o vor ajunge din urma si tot edificiul deep state-ului va fi cutremurat. Prin urmare, acestia au schimbat macazul pe ultima suta de metri, alegand sa il sustina pe Trump si folosindu-le pe Comey pentru a face valva. Urmeaza bineinteles si cateva intrebari logice, prima ar fi, daca tot au vrut sa o dea la o parte pe Hillery, de ce au fost atat de … timizi?

Sa trecem acum la lucruri mai serioase: Trumponomics. Ce masuri economice va lua Trump, care va fi raspunsul lui la problemele economice ale SUA si in ce masura isi va pastra promisiunile din campanie avand in vedere ca toti politicienii mint si singura necunoscuta este dincolo de minciunile spuse si falsele promisiuni, vor reusi sa faca totusi ceva bine? Obama de exemplu, a reusit sa mentina Titanicul la suprafata, intr-o perioada in care a existat riscul unui colaps financiar de proportii. Si doar pentru asta si Obama va intra in istorie, in ciuda celorlalte probleme. Cum va aborda Trump economia este o necunoscuta totala si pentru pietele financiare care de obicei stiu mai bine viitorul si dincolo de volatilitatea temporara, trendurile financiare intuiesc trendurile politice si economice. Cel putin acesta este consensul intre specialisti, eu as avea insa mari rezerve: Brexitul este doar un exemplu. Momentan, singurele trenduri evidente pe piata financiara cu privire la viitorul economic al SUA sub Trump este cresterea dobanzilor la obligatiunile pe termen lung – acelea care nu pot fi manipulate si al caror pret este inca dat de piata. Insa asta nu ne spune prea mult: cresterea poate ar fi avut loc si daca iesea Hitlery, in expectativa maririi dobanzii de referinta a Fed-ului, anuntata pentru luna decembrie, insa pusa acum sub semnul intrebarii.

In ciuda unei campanii in care Trump s-a laudat ca “va rezolva America”, amanuntele concrete in ce mod va face asta au fost mereu sumare si inconsistente. Reduceri de taxe si impozite, renegocierea tratatelor comerciale sunt doar cateva dintre aceste masuri anuntate, insa pe langa acestea au mai fost si investitii in infrastructura, intarirea armatei prin cresterea cheltuielilor cu dotarea si pregatirea, eliminarea sau restructurarea programului de sanatate Obamacare prin care clasa mijlocie sustinea asigrarile medicale ale celor saraci. Toate se bat cap in cap, in sensul ca majoritatea taie din venituri si maresc cheltuielile. Da, taierea taxelor si renegocierea contractelor de comert liber pot sa ajute producatorii americani si sa aduca inapoi companii din afara, insa efectul se va vedea pe termen lung. Da, oferirea de “deal-uri” preferentiale pentru taxarea unor mari corporatii va aduce ceva zeci de miliarde insa acestea vor fi mici bule de aer temporare, care vor amana poate cu o saptamana sau doua ritmul cresterii datoriei nationale.

Daca tot suntem la Trumponomics, sa mai lansam o intrebare din aceasta categorie: care va fi relatia lui Trump cu Fed-ul si cum se raporteaza Trump la cresterea necontrolata a datoriei? Unii comentatori superficiali amintesc ca Trump este un expert al falimentelor si ca se va descurca bine in gestionarea datoriei. Amintesc ei si de scurta perioada de “ratacire” in care Trump adusese vorba de default-ul pe datoria de stat, balbaiala retrasa extrem de repede insa nu fara semnele de intrebare care au ramas. Renegocierea datoriei suverante nu o poate face Trump, pentru ca nu e aceeasi situatie in care a fost el in relatia cu bancile. Paralela intre “expertiza” lui Trump in lupta cu falimentele companiilor si chiar falimentul sau personal si datoria suverana a SUA este total nepotrivita, sunt domenii in care doar vocabularul foloseste cativa termeni comuni, in rest …

Shift-ul in renuntarea la promisiunile de a renegocia tratatele cu China sau cu Koreea de Sud este un indicator ca Trump s-ar … da pe calea cea buna. In acelasi registru ar fi si renuntarea (cel putin aparenta) la anchetarea Clintonesei (evident incurajarea procurorului pe care il va numi ca sa o ancheteze) si la schimbarea tonului chiar si cu privire la Obama. “Clintons are good peple” a socat Trump dupa ce a castigat alegerile si campania s-a terminat. Este doar strategie sau chiar asa gandeste? Iata deci inca o intrebare …

Ca Trump nu este un ranchiunos, putem vedea si din echipa pe care si-o incropeste. S-a impacat cu nenumarati republicani care l-au calcat in picioare, iar pe unii chiar i-a numit in cabinet. Calmarea tonului lui Trump a avut loc si cu privire la Wall Street, faptul ca a pus la finante un fost bancher de la Goldman Sacs spunand totul cu privire la cat de “anti-sistem” este Trump.

In esenta, marea provocare a lui Trump din punct de vedere economic va fi ca sa sparga ciclul banilor dinspre tiparnita inspre bulele financiare fie din actiuni, fie din obligatiuni, fie din alte scheme de stoarcere a profiturilor de cei care sunt racordati la conducta de bani mai aproape de rezervor unde fluxul este mai puternic. Daca mai multi bani vor ajunge in economie si vor creste investitiile, exista speranta de mai bine. Insa piedicile sunt nenumarate, cea mai importanta fiind evident status-quo-ul: cei care au beneficiat pana acum de bunatatile venite de la tiparnita, nu o vor lasa cu una cu doua si chiar de ar dori sa il ajute pe Trump “sa faca America great”, nu se pricep la asta, ei fiind priceputi doar la inginerii financiare. Piata este singura care ar stii sa produca crestere sustenabila insa piata libera a fost distrusa, intreg sistemul financiar – sangele economiei – fiind unul sintetic, de proasta calitate, incompatibil cu dezvoltarea reala de care sa beneficieze toti. Pe langa factorii structurali potrivnici spargerii blocajului investitional – atat cei de natura umana (coruptia morala, lacomia, incompetenta) mai sunt si nenumarati factori externi cu care operatiunea trebuie sa se confrunte, SUA nefiind o insula oricat de mult si-ar dori. China, petrolul, robotizarea sunt doar cateva cuvinte cheie cu care nu va mai plictisesc detaliind cum ar putea sa puna piedici fiecare separat si cu atat mai mult sincron eforturilor lui Trump, chiar daca acesta ar fi un geniu al macro-economiei.

Cu privire la intrebarile legate de politica externa si relatiile cu Rusia nu voi mai detalia, acoperind aceste subiecte in articolele anterioare [2]. Pe scurt, recapitulez ca Trump oricat de mult l-a laudat pe Putin, cand o se confrunte cu armata de generali si republicani warmongeri care vor neaparat un razboi cu Rusia, o sa aiba ceva probleme, oricat de cea mai puternica persoana din lume se crede el. Daca cu Putin mai sunt sanse sa se impace, avand in vedere declaratiile din campanie, pe chinezi a reusit dejas a ii infurie, nu doar prin acuzarea de manipulatori de moneda (culmea ironiei) ci si prin faptul ca inainte de a vorbi cu presedintele Chinei, Trump i-a sunat pe tawanezi. Trump se crede macho si cu siguranta va trata tarile lumii ca pe niste candidate la concursurile sale de miss, ca sa nu spun ca pe niste prostituate. Pe langa acest risc, Trump se crede geniu arhi-strateg si ii place sa actioneze rapid si fara sa isi avertizeze inamicul. A facut caz de atacul asupra orasului Mosul din Irak, acuzand administratia Obama ca nu trebuia sa spuna ce are de gand sa faca, ca nu trebuia sa ii atace orasul facand zgomot dinainte, pentru ca astfel, membri Isis au avut timp sa fuga si sa se pregateasca de atac. Doamne-fereste sa ne trezim peste noapte ca la cel mai mic conflict cu Rusia sau cu China, Trump o sa apese pe butonul rosu ca sa ii ia prin surprindere pe rusi sau pe chinezi.  Sau altele asemenea. Nu stim insa nici daca Trump va fi razboinic nici daca va fi pacifist. Deocamdata putem vedea ce fel de oameni si-a pus pe unele pozitii cheie, de exemplu viitorul ministru al apararii (defense secretart) este un general in rezerva care are porecla “mad dog” [3] si care a activat in Irak si Afganistan, ocupand in cariera sa mai multe postui de conducere in fruntea armatei.

In final as incheia cu cateva mentiuni legate de principalele probleme grave pe care le poate avea Trump si care tin in principal de personalitatea sa. In primul rand, e foarte posibil ca Trump sa aiba ceva “la dosar”, chestiuni murdare, ascunse, etc cu care sa fie santajat. Trump sta cam prost si din punct de vedere psihologic. Vorbeste ca un pustan de clasa a 5-a, foloseste fraze scurte cu cuvinte simple si evident este afemeiat. Unii ar spune ca este si instabil, iar altii i-ar fi facut chiar o anamneza acuzandu-l de tot felul de boli mentale de la megalomanie si narcisism pana schizofrenie paranoida. As vrea insa sa vad care un politician care sa nu fie bolnav mintal, asta chiar ar fi o noutate.

Necunoscutele mandatului lui Trump sunt insa variabilele unui viitor incert, specific unei istorii accelerate intr-o perioada de tranzitie prin care trece omenirea. Catre ce va trece este evident o intrebare mult mai grea, insa vedem ca in ciuda optimismului si a bulei de oxigen pe care victoria lui Trump par sa o fi adus, intunericul continua sa acopere orice speranta cu privire la un viitor in pace si prosperitate pana si pentru cea mai puternica tara a lumii.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Hillary Clinton campaign manager blames loss on FBI director James Comey’s intervention

[2] Previziuni despre Trump

[3] “Be polite, be professional, but have a plan to kill everybody you meet.”

1 2 3 15