Rachetele Patriot – Chelului tichie de mărgăritar îi lipsea

Desi Klaus nu e chel și deși nu toți chelii sunt fuduli, achiziția de rachete Patriot nu va fi pentru România altceva decât un boost de imagine în rândul minionilor afiliați Imperiului (vezi și Zerohedge). Altfel spus, România va ieși din irelevanța în care băltește alături de Bulgaria și va începe să scoată capul din ce în ce mai mult, cu fiecare creștere a PIB-ului și cu fiecare nouă afacere făcută cu complexul militaro-industrial al Imperiului. Iată deci încă o confirmare a grecizării României – căci altfel cum putem denumi tot ce se întâmplă din punct de vedere social, economic și politic în România?

Achiziția rachetelor este în primul rând o escaladare a riscului venit asupra României din partea Rusiei. Dacă pe o scară de la 1 la 10 a ateției Rusiei (în sens negativ) scutul de la Deveselu ne-a clasat pe poziția 8, achiziția rachetelor ne duce la 10. Teoretic, orice risc, are și avantaje. Dacă rachetele astea ne-ar oferi o siguranță 100% împotriva Imperiului Euro-Asiatic, achiziția lor ar fi de dorit. Însă rachetele în sine sunt apă de ploaie în caz de Doamne-ferește. Câte rachete Patriot trebuie să cumpărăm ca să putem face față Rusiei în cazul unui conflict? Nu sunt expert și nu pot da un răspuns, dar știu sigur ca rușii au mult mai multe rachete ca noi, mult mai multe tancuri, avioane și de toate.

A scoate cuțitul în fața unui mafiot când acesta are pistolul deja îndreptat înspre tine e sinucidere curată. PSD-ul se vaietă că nu sunt încasări și că vor fi probleme la plata salariilor mărite și a pensiilor mărite, însă nici un PSD-ist nu contestă achiziția acestor rachete, ca și a vechiturilor de avioane americane antice, care nu vor aduce deloc un plus de siguranța. Toți banii aștia ar fi adus un plus valoare mult mai mare dacă ar fi fost investiți în industria militara de exemplu și în loc de rachete SF cu avantaje discutabil din punct de vedere militar, am fi dezvoltat de exemplu mitraliere ieftine și fiabile și am fi mărit numărul soldaților permaneți – o măsura cu adevărat importantă care ar avea o utilitate mult mai realistă în cazul unui conflict cu Rusia.

Pe măsura ce PIB-ul crește și românii dorm, lăsând pe politicieni să-și facă de cap cu viitorul țării, apatența politicienilor pentru dotarea cu armament a țării crește, mai ales având în vedere puternicile lobby-uri ale companiilor americane care ne-au mai adus nenumarate beneficii în trecut (vezi Bechtel și dosarul Microsoft). E nevoie doar să ai un dușman pentru a convinge prostimea că merită să dai toți banii pe armată. O să ajungem și noi ca grecii să fim jupuiți de vii de bancheri și de investitorii rechini care o să cumpere pe 2 lei ce mai rămâne din țara asta.

Pompierii piromani

Din toate modificările faimosului program de guvernare o să fac câteva comentarii despre impozitul pe cifra de afaceri, deși pe toate televiziunile vedem cum au sărit deja oamenii de afaceri și toată lumea în general pe guvernanți care au venit peste noapte cu câteva mici modificări aberante la un program în sine aberant și care este probabil ultimul cântec de lebădă al zvâcului de revenire din criză trăiă cu multă întârziere de economia românească după prăpădul din 2008. Care zvâc din păcate nici măcar nu e consecința vreunei politici coerente fie a PSD-ului fie a celor dinainte, ci e o reacție firească a căderii.

În primul rând, justificarea acestui impozit prin prisma faptului că sunt multe companii multi-naționale care nu plătesc deloc impozit pe profit de ani de zile este aberantă. Este evident că acele companii plătesc nenumărate taxe cum ar fi taxele salariale care sunt peste 60% din salariul luat în mână de angajați și apoi mai plătesc TVA-ul care în esență este oricum o taxă pe venit. De asemenea, este evident că chiar dacă ar fi așa – adică sunt multe firme care nu plătesc impozit pe profit din cauza optimizărilor fiscale – a introduce o taxă care va pune greutate pe toată lumea, inclusiv pe cei care plătesc de ani de zile impozit pe profit, denotă prostie și amatorism tembel. Cum ar fi ca într-o clasă în care un elev face gălăgie profesorul să scadă nota la purtare la toată clasa? Nedrept, ineficient și cu consecințe fatale pentru acel profesor. La fel și cu acest impozit …

Prima întrebare pe care mi-o pun este dacă oamenii ăștia chiar așa gândesc sau doar bagă în față explicații false pentru alte interese pe care le-ar avea. Este un reflex firesc să încercăm să le găsim scuze pentru că ne vine greu să credem că o asemenea prostie există. Este greu de crezut că există un om normal, întreg la minte, cu atât mai mult ajuns în poziții unde să ia decizii, care să gândească că pentru că ai companii care nu fac profit – din orice motiv ar fi acesta – trebuie să introduci o măsură atât de anormală și anti-economică. Din păcate realitatea chiar aceasta este: la volanul autobuzului nu e doar un șofer beat, ci e și unul retardat care a dat șpagă ca să ia permisul și care are multe accidente la activ. Și este o minune dacă acest șofer nu va ajunge să arunce autobuzul în prăpastie la prima curbă.

După cum am mai explicat în mai multe articole, trăim vremuri în care dobânzile fiind în cădere continuă (stați liniștiți, încă nu am trecut peste) bătălia între companii se duce pe cota de piață. Nu profitul mai contează în ziua de astăzi, ci cota de piață care este un asset luat în calcul nu doar de investitori cât și de fondurile de investiții și de bănci. Pomparea banilor gratuiți în sistemul bancar face ca banul să nu mai aibă valoare și setea după randamente sa direcționeze banii înspre afaceri solide, în creștere la care nu mai contează profitul pe ultimii ani ci mai ales dinamica creșterii raportată la potențialul pieței. O companie cu creștere mare într-o piață încă nesaturată este mult mai valoroasă decât o companie care a făcut profituri spectaculoase dar are cota de piață în scadere. Ținta este evident viitorul în care cota de piață acumulată va putea fi folosită și va aduce randamente cât mai mari.

Despre efectele posibile nu voi spune prea mult decât că dacă dorim să vedem unde se poate ajunge când socialismul este lăsat să facă ravagii și poporul nu se trezește la timp, să ne uităm în Venezuela.

Ce doresc însă să clarific: optimizarea fiscală prin folosirea de offshore-uri nu este o crima și nu este nici măcar imorală. Câtă vreme legea nu interzice companiile înregistrate în străinătate să activeze în România – și bine că tovarășii nu s-au gândit încă să bage și taxe vamale pentru tările din UE (da, pare imposibil, dar multe lucruri crezute imposibile în UE s-au cam întâmplat prin zonă), se va găsi o țară să aibă condiții mai favorabile decât la noi.

Doresc să închei acest articol printr-o speculație: eu cred că asta cu impozitarea pe venit ca și celelalte prostii emanate sunt de fapt praf în ochii ca să consume spațiul public de la principala discuție: crearea fondului “suveran” – cel mai mare tun din istoria României, proiect refuzat de Grindeanu și luat în discuție de noul guvern rapid încă la prima ședință. Zgomotul aiurea face parte din noua tehnică de manipulare a PSD-ului. Votanții lor oricum se uită unde trebuie și nu înțeleg o boabă din chestiile astea complexe de natură economică. Ce să știe baba Leana de la țară, pensionară agricolă de pilonul 2 de pensii sau de taxa pe zahăr? Ba chiar, pentru votanții PSD, chiar dacă această inițiativă e doar aruncată temporar în față și nu va fi luată, zgomotul nu face decât să le păstreze aderența celor mulți și proști.

Eu nu cred ca colectarea e problema și criza că nu sunt bani pentru măririle salariale ale PSD-ului cu care speră să câștige 90% la viitoarele alegeri. Problema e fondul suveran unde sunt miliarde de euro și unde gestionarea lor se poate face “profesionist” de administratori “profesionisti” aleși de Dragnea. Acolo se poate fura pe mai multe niveluri:

  1. la privatizare: dacă avem fond, hai să privatizăm; dacă privatizăm, hai să privatizăm la ai noștri
  2. la investiții: cine decide ce investiții face și cu cine le face? administratorul fondului! care cine e el? pai el va fi numit de guvern, deci de Dragnea
  3. la dividende: până acum, banii pe dividende se întorceau la companii; erau greu de sifonat, chiar dacă directorii sunt tot puși de tovarăși; era prea complex, erau prea mulți oameni implicață și trebuiau fabricate multe scheme; acum, cu fondul suveran, toți banii o să vină într-un singur loc; o să fie poate un board fictiv, dar deciziile o să fie în mâna unui singur om; și deciziile nici măcar nu trebuie justificate prea mult; e nevoie de autostrăzi, e nevoie de spitale, deci care va fi acuzația că fondul suveran a ales cutare proiect sau cutare companie ca să facă ce trebuie?

Poezie

Cine oare, cine oare
Va fi premierul care,
Va conduce tărișoara,
Va continua ciordeala,

Va fi însă-ascultător
Si de partid iubitor.
De tovarăși tolerat,
Și de Dragnea controlat.

Păpușică mișcătoare
Blândă, lină dansatoare
Fără ifose jenante
Fără aventuri riscante

Premier bun de forjat
La program aliniat
Perfomanțe să aducă
Și salarii să producă.

Legi rapide să găsească,
Pe corupți să-i spălăcească.

Relațiile economice cu Rusia dincolo de măcănituri

În caz ca nu ați aflat deja, Putin e de vină inclusiv pentru criza politica actuală din PSD. Mai concret, posturile Mac-TV din România deja rumegă un mic amănunt din lunga listă de acuze pe care Dragnea ar fi adus-o lui Grindeanu cu privire la ne-dezvoltarea relațiilor economice cu Rusia.

Evident că nu acesta a fost argumentul principal și probabil adevărul este că acest punct – creșterea schimburilor economice cu Rusia – era cumva în faimosul program de guvernare și acum nașu’ Dragnea i-a pus în spate lui Grindeanu întreaga listă fără să realizeze ca Grindy se poate agăța de orice amănunt oricât de irelevant pentru a face vâlvă, pentru ca confuzia este prielnică și pentru că nu are demnitate, ca un om de nimic ce este, ca și alti colegi ai săi cu nimic mai prejos.

Să trecem însă peste zgomotul scandalului și să evaluăm în ce măsură colaborarea economică cu Rusia ar fi posibilă și ar folosi la ceva.

Din start vă invit să evitați pe cei care având doar un singur neuron sunt angajați pe o direcție și repetă continuu aceealeași mantre anti-rusești indiferent de context și de situație. Nu aș atrage atenția, dacă fenomenul nu ar fi unul periculos și mentalul colectiv nu ar fi deja infectat de prostia gândirii în șabloane și în matrici plasate de formatorii de idei. Îmi pare rău că nu am timp să scormonesc detalii și să exemplific această cădere în șabloane de gândire prefabricate din prostie și din lipsa gândirii sănătoase din media românească. Comentez însă o mică referință de la Digi24:  Dragnea nu recunoaște că i-a reproșat premierului relațiile cu Rusia. În articol, Dragnea neagă că l-ar fi acuzat pe Grady de nedezvoltarea relațiilor cu Rusia în timp ce Grindy își asumă patetic această “vină” într-o autovictimizare jenantă prin care sărmanul speră să smulgă discret unde de compasiune și acceptare, ca și cum ar fi o faptă mare de eroism faptul că nu a dezvoltat aceste relații, deoarece noi suntem pro-europeni și pro-NATO și Rusia ne e dușman și nefiind demnă de a face afaceri cu România. Doar “putinistul” Dragnea vrea relații cu Rusia ar părea să sugereze Grindy pentru că oricum el nu își asumă nimic de fapt.

Să facem acum o mica pauză de la această tulburare mioritică și să ne uităm la relațiile economice între SUA și Rusia. Iată cum stau schimburile SUA-Rusia anul acesta conform INS-ului american:

Relatiile comerciale intre SUA si Rusia

Sursa: census.gov

La cum arată deocamdată aceste cifre, exista o creștere semnificativă față de anul trecut. Deși posibil ca în trecut schimburile să fi fost mai mari, iată totuși că și americanii au schimburi comerciale cu rușii.

Sper deci că este evident pentru toți tembelii care pun egal între schimburile comerciale și afilierea militară sau geostrategică că nu există nimic care să ne oprească să facem afaceri cu rușii chiar în toiul acestor sancțiuni. Numai nulități ca Oreste și papagali care judecă simplist și superficial tratează cu superioritate și patimă infantilă posibilitatea existeței relațiilor comerciale cu Rusia.

Să trecem și peste acest mic hop și să revenim totuși în lumea realităților concrete. Ce ar putea face prim-ministrul României ca să stimuleze relațiile economice cu o țară? Încă de la admiterea României în NATO, promotorii euro-atlantismului românesc săltau de bucurie că “vin americanii” cu dolari și o să investească aici. Dacă nu aveam Ford-ul până acum, istoricul relațiilor comerciale româno-americane ar fi fost dezastruos, mai ales având în vedere țeapa trasă românilor de compania americană Bechtel care ne-a luat banii și a fugit fără să construiască autostrada. De asemenea, dacă chiar am fi răuvoitori, am aminti Dosarul Microsoft – un tun de miliarde de dolari tras României de Microsoft prin intermediari în urma căruia statul a cumpărat zeci de mii de licențe inutile la prețuri multiplicate față de prețul de vânzare retail, darămite dacă ar fi negociat achiziția en-gross cum se face normal. Noroc cu Ford-ul care măcar are scuze criza din 2008 (care între timp însă teoretic a trecut, cel puțin în SUA) pentru nerespectarea contractelor investiționale prin care a primit deduceri și ajutoare de la stat fără să-și îndeplinească condițiile.

Așadar, ce ar putea concret să facă un prim-ministru, dacă vedem că de-a lungul anilor, oricât de mult au încercat guvernanții noștri, în vremuri bune sau mai puțin bune, nu au reușit efectiv să stimuleze schimburile cu SUA, care sunt încă pe locul 10-11 în topul investitorilor străini. Realitatea este că un guvern nu poate și nu ar trebui să poată să facă nimic anume pentru creșterea relațiilor comerciale între două țări anume. Un guvern poate crea unele condiții optime pentru ca orice companie și orice investitor străin să poata veni și investi în țară, de oriunde ar fi ei. Banii nu au culoare este valabil și în cazul investițiilor străine.

În plus, fiind membri UE și neavând posibilitatea de a stabili taxe vamale speciale sau tratament special investitorilor unor țări anume, cu atât mai mult este evident că guvernul României este total legat de mâini dacă ar dori să stimuleze schimburile cu o țară anume, chiar daca ar vrea. Totodată, nu văd cum guvernul poate împiedica investitorii dintr-o țară anume. Da, sunt unele mici gesturi pe care un guvern le poate face: ba niște plimbări cu grupuri de oameni de afaceri, ba niște instituții care să facă propagandă României într-o țară anume, ba niște poduri sau infrastructură către o zonă anume etc. Însă astea sunt nesemnificative pentru relațiile economice generale.

În particular, relațiile economice ruso-române se cam rezuma la domeniul energiei. Rușii după cum știm dețin Lukoil și vând gaze, petrol și altele. Noi vindeam mere și porci, dar sancțiunile impuse Rusiei nu au ținut cont de interesul nostru și merele nu sunt pe lista scutită de interdicție cum sunt gazele de exemplu, de care gaze rusești nemții depind și nu vor fi prea curând introduse pe lista sancțiunilor, poate decât când va începe războiul. Bineînțeles că la discuțiile cu Trump sau cu Merkel, Klaus nu va menționa doleanțele României ca și carnea de porc și merele să fie excluse de pe lista sanțiunilor și ca poate să fie în schimb introduse gazele, care evident ar avea mai mult efect de constrângere.

Așadar, dacă SUA au relații comerciale cu Rusia și dacă Germania are relații comerciale chiar prospere și importante cu Rusia, de ce măcăne unii vorbitori fără cap acuzându-l pe Dragnea că e putinist și bătându-l pe umăr pe săracu’ Grindeanu care rezistă pe baricade în fața mașinațiunilor serviciilor rusești care încearcă să pună gheara pe România?

Este comic să vedem cum psd-iștii acuză pe opozanți și dezertori ca sunt soroșiști în timp ce anti-psd-iștii de același nivel intelectual îi acuză pe dragniști de putinism. Din păcate sensul realității și gândirea simplă economică sunt total străine de formatorii de opinie din presa românească.

De ce are PSD probleme?

PSD are probleme deoarece este un partid anacronic: foști comuniști care încearcă să conducă o țară – cam nehotărâtă ce vrea deși se uită cu jing înspre vest – într-un stil autoritar, pe criterii de grupări și influențe subterane cu interese strict economice și cu nevoi urgente de control asupra sistemului juridic.

Într-o democrație cât de cât normață, există separarea puterilor în stat. Cel puțin în formă am avea: parlamentul, guvernul și justiția și de asemenea, tot de formă avem a patra putere care (din nou teoretic) este câinele de paza al celorlalte: presa.

PSD are probleme cu toate aceste puteri deoarece toate îl încurcă. Dacă politic controleaza, celelalte sunt greu sau imposibil de controlat total din cauza culturii și a societății în general care chiar dacă încet și chiar dacă în sincope, avansează totuși și pune probleme vechiului model, lumii vechi din care își trage rădăcinile PSD-ul atât fizic cât și “meta-fizic”.

Nu pare un diagnostic prea clar ce am spus deocamdată și nu pun încă degetul pe o anume rană. Ar fi multe de zis cu privire la existenta DNA-ului, influențele euro-atlantice mai mult sau mai putin discrete, distanțarea serviciilor și a armatei de PSD (aia sunt altă gașcă cu alte interese), efectul neașteptat al unor greșeli ale lui Ponta care au dus la pierderea scaunului de președinte, greșelile făcute cu ordonanța 13 care a stârnit repulsia chiar și a proprilor votanțti și membri.

Cu toate acestea, nu acestea sunt problemele PSD-ului. În primul rând, să menționăm că ideal, din punctul de vedere al conducerii largi a PSD-ului, România ar trebui să se asemene Ungariei: partidul unic cu o majoritate pleni-potentă care a pus gheara pe toate componentele statului și cu o opoziție de formă care să mimeze statutul de țară democrată și care să ofere celor de la putere plăcerea dezbaterilor și a simulării luptei politice, așa cum se joacă pisica cu șoriceii.

Ca să realizeze acest deziderat, PSD-ul ar avea însă nevoie de câteva mișcari brutale, manevre și acțiuni puternice în destructurarea piedicilor actuale pe care nu le vom enumera. Astfel de mișcări și mutări nu pot fi însă făcute de păpuși, de telecomandați, cum a fost Grindeanu. Astfel de mișcări nu pot fi făcute decât de lideri cu autoritate nu doar în partid, lideri puternici și obraznici, vicleni și îndeajuns de diplomați pentru a nu provoca un șoc prea puternic la nivel european. Cam cum e Orban la unguri …

Într-adevăr putem spune ca Dragnea poate se apropie cel mai mult de toate criteriile enunțate mai sus. Cu siguranță Dragnea ar putea fi cel mai light dictator care și-ar asuma cele mai multe riscuri, cum deja și-a asumat. Dragnea deja este all-in în deraieri și într-o țară în care justiți ar funcționar ar fi fost deja condamnat, nu doar împiedicat să ajungă prim-ministru, ca și cum l-ar trage de urechi.

Să vedem însă de ce nu a reușit Dragnea să devina liderul stelar al PSD-ului care să schimbe din rădăcini țara, în direcția amintită mai sus. Principala problemă a PSD-ului este tocmai diferența majoră culturală între marile orașe în special Bucureștiul și mediul rural. Bucureștiul este de fap un hub, un centru de atracție pentru toți românii altfel, care doresc altceva, care împing țara înainte. Mulți trec temporar prin București înainte de a zbura în afară, însă este cert că niciodată bucureștenii nu vor accepta un guvern comunist cu lideri neo-comuniști sau dacă îl vor accepta, nu vor accepta nicio deraiere prea gravă de la unele limite de nesimțire.

În ciuda pomenilor electorale și a moștenirii  aparatusului de partid mai ales în zonele de sud, chiar de-ar ajunge la 95%, PSD-ul nu va putea împinge niciodată “programul” de mai sus până acolo unde ar avea nevoie pentru a putea trăi în liniște, piedicile venind nu doar din partea populației (oricând bucureștenii pot da jos un guvern dacă e nevoie) dar mai ales din partea celulelor active necontaminate din aparatul de stat. Oricât de mule “cadre” de tovarăși “buni profesioniști și buni oameni” ca să cităm un clasic în viață ar avea partidul, nu va putea niciodată să completeze toate posturile în toate ministerele, în toate firmele de stat, în toate instituțiile, etc încât să poată implementa “programul”. În fiecare loc mai scapa câte-un tinerel care poate să pună piedici în roată în momentul oportun. Grindeanu este un exemplu, deși nu e tocmai tinerel. Tinerei cu potențial revoluționar sunt însă chiar și în camarila lui Dragnea deși el nu știe încă. Ce vrea Dragnea nu se mai poate și aceasta este problema PSD-ului.

Evident, o dată cu PSD-ul nu pierd doar tovarășii din partid, ci pierd toți românii. Mai ales pierd românii cu nostalgii comuniste care doresc pomeni de la stat, bugetarii care visează salarii ca în vest, pensionarii care se cred în Suedia după ce ne-au lăsat o țară distrusă din toate punctele de vedere, mai ales din punct de vedere uman, cel puțin prin prisma celor care au fugit în afară pentru că nu și-au găsit un loc aici, în mijlocul hoților.

Căderea cursului abia a început. De la criza din 2008 au trecut 10 ani și o recesiune este inevitabilă. Mulți zic că viitoarea criză va fi mult mai mare decât cea din 2008, dar chiar dacă va fi mai blândă, România se află într-o situație mult mai proastă ca atunci, prin prisma datoriei externe acumulate între timp. Cifrele sunt clare și nu mint. Trebuie doar să treacă ceața actuală ca să ne trezim din nou.  Pentru cei care au uitat, reamintesc că în 2008, PIB-ul României creștea cu peste 7%! Celor care cred că gata, acum o să fie bine, salariile trebuie crescute, avem creștere, avem economie solidă, s-au rezolvat problemele, le spun: urmariți chiazna.ro, peste un an, doi, voi da citate din acest articol. România nu o duce bine, economia este încă una slab dezvoltată, sistemul de piață nu este liber, capitalismul nu există ci doar un simulacru. Bani nu avem, resurse nu avem, munca noastră nu e prea bine plătită de străini, importăm prea mult, trăim prea mult pe credit, avem datorie prea mare, nu avem nici un motiv să fim optimiști, nici măcar faptul ca domeniul IT crește.

Sunt multe de făcut, sunt multe probleme care trebuiau deja rezolvate: sistemul bugetar redus, corupția redusă, companiile de stat privatizate, piața liberă implementată în toate domeniile: energie, contracte cu statul, utilități, agricultură, asigurări, finanțe etc. Sistemul de pensii și salarizare bugetarilor trebuie revizuite, regionalizarea în sensul descentralizării trebuie să devină un principiu de bază. Școala românească trebuie refăcută din rădăcini, sistemul fiscal de asemenea revizuit de la zero, sistemul de asigurări medicale transformat în direcția liberalizării serviciilor, birocrația eliminată în al 12-lea ceas și în general promovarea și prețiurea valorii, inclusiv în politică.

Poate ar fi de spus și ceva optimist în final, faptul ca poate PSD-ul se va schimba cumva în bine cu această criză. Din păcate, părerea mea este că nu atât PSD-ul e problema cât mentalitatea oamenilor. PSD-ul suntem noi, PSD-ul este poporul român. Toți suntem roșii, toți vrem comunism, toți vrem compromis, toți trăim în lumea noastră în care noi suntem cei mai buni, cei mai frumoși, cei mai pregătiți și străinii sunt de vină, străinii ne fură țara, Soros face învârteli, europenii se bagă prea mult peste noi etc.

Ce poate învăța Coaliția pentru Familie din alegerile din Marea Britanie?

Inainte de ultimele alegeri, habar nu aveam cine este DUP (Democratic Unionist Party) – partidul cel mai castigat din alegerile din Marea Britanie. Este vorba de un partid minuscul de dreapta din Irlanda de Nord care au castigat 1,5% la ultimele alegeri, indeajuns pentru a completa cele 48.9 ale conservatorilor care au nevoie vitala de ei in situatia actuala tensionata din Marea Britanie.

Romania nu prea se poate compara cu Marea Britanie din nici un punct de vedere si prin urmare nici din punct de vedere politic. Insa putem trage unele invataminte. Pe scurt, putem vedea, ca chiar un partid minuscul, nesemnificativ aproape, poate face fi indispensabil puterii intr-un moment optim si poate chiar impune conditii. Poate nici nu mai era nevoie sa amintesc de Marea Britanie si era indeajuns sa zic UDMR.

Cand cei mari se cearta pe ciolan si pe impartitul “prazii de razboi”, uneori, exista oportunitatea ca un partid mic cu o ideologie puternica, cu principii solide si coloana vertebrala sa-si impuna cel putin un punct dintr-un program de 50 de puncte. Si de multe ori, acel punct poate conta mai mult decat toate celelalte.

Am mentionat Coalitia pentru Familie pentru ca aceasta este problema principala in prezent in tara noastra, tentativa de spart barajul de rezistenta a populatiei la sodomizarea intregii societatii prin introducerea casatoriilor homosexuale dar mai ales prin ulterioarele adoptii homosexuale si propaganda homosexuala in scoli, puncte precise si indubitabile ale coalitiei pentru promovarea sodomiei.

De-a lungul anilor au fost insa mai multe chestiuni in care un partid mic, focusat pe chestiuni importante, activ si agresiv, ferm pe pozitii si rabdator, le-ar fi putut realiza daca pur si simplu ultimele celule albe din societatea romaneasca metastaziata s-ar trezi in cel de-al 12-lea ceas si ar adopta macar crezul celor 300 de spartani care au luptat pana la ultimul in ciuda oricaror sperante.

Este evident ca statul national va fi distrus si ca societatea traditionala este sub asalt. Este evident ca moralitatea si normalitatea sunt sub asalt si este doar o chestiune de timp, pana cand nebunii vor spune celor normali: voi sunteti nebuni – asa cum au profetit despre apocalipsa unii sfinti ortodocsi. Desigur, pe alocuri, aceste lucruri deja se intampla, atat in tara cat si afara.

Insa reiterez: fara implicarea in politica si intrarea cu un program clar, ferm si ideal cat mai agresiv, pentru a avea de unde sa lasam, nu se poate face nimic. Doar prin argumentare si discutii, prin actiuni civice si activitatile ONG-urilor, tot ce se poate face sunt mici victorii ocazionale consecinta a bunavointei unor oameni deja implicati in unele partide. Ce face Coalitia pentru Familie acum, se aseamana cu mersul la razboi al adventistilor care nu pun mana pe arme si nu accepta decat sa fie doctori, asistenti sau poate contabili: e bun si rolul lor, ofera macar un sprijin cauzei, insa nici un razboi nu se castiga fara arme.

Actuala lupta dusa de Coalitia pentru Familie, la cate milioane de semnaturi s-au strans si la cat de clar este acordul populatiei, ar fi trebuit sa fie o floare la ureche. Iata totusi cat de multe piedici se pun, si nu ma refer la piedicile din media. In politica, din cauza calitatii si dezinteresului, cauza se misca incet si este aproape moarta. Daca CpF ar face macar pasi infimi catre o organizare politica, situatia ar fi cu totul alta, am vedea cum urgent PSD-ul isi schimba prioritatile si organizeaza rapid votarea pentru a rezolva chestiunea si a incerca sa impiedice coalizarea fortelor nationaliste care in prezent sunt slab lipite de acest partid – un alt paradox anormal al specificului nostru mioritic.

Marine Le Pen – aceeași mărie cu altă pălărie

Dupa atentatul recent de la Paris, pare din ce in ce mai probabil ca Marie Le Pen sa castige alegerile – in ciuda tuturor sondajelor si a opiniilor “expertilor” care s-au vanturat pe la televiziunile noastre.

Francezii vor vota duminica in primul tur si un atentat era “impulsul” de care aveau nevoie nedecisii pentru a “face schimbarea”.

As dori in primul rand sa mentionez ca maine va fi o zi fierbinte cu extrema volatilitate si posibile caderi mari pe bursele europene. Finantele se sperie de Marina desi Marina saraca nici ea nu stie ca nu va putea face nimic, oricat de curajoasa se arata ea inainte de razboi.

Ca si Trump, miscarile posibile ale unui presedinte sunt extrem de limitate, cand o tara este dominata de finante si de grupari de influenta obscure care fac si desfac soarta a sute de milioane de oameni fara ca macar acestia sa realizeze. Spre deosebire de Trump insa, Marine nici macar nu va putea sa bombardeze Siria sau sa ameninte orasele locale care ofera refugiu imigrantilor ilegali ca le taie finantarea federala daca nu ii gonesc pe ilegali.

Vor avea deci si francezii bruma lor de schimbare care va fi mai mult o schimbare de aparente si de vorbe decat o schimbare reala. Franta nu are ce sa faca: fara Germania, Franta poate intra oricand in faliment. Economic, Franta se zbate la granita irelevantei in plan european, fiind sufocata de o impozitare nesimtita care demotiveaza munca si stimuleaza lenea si plafonarea (cam ca pe la noi), impiedicand investitiile si antreprenoriatul care sunt sangele unei economii. Financiar, Franta are un sistem bancar de mult sub apa, care se agata insa eroic de colacul de salvare aruncat de vecinii de la nord (Germania).

Oricat de mult ar fi hotarata Marina sa renunte la euro si sa treaca la franc, practic nu va avea cum: Franta are datorii in euro care nu se vor sterge. Revenirea la franc nu se poate face fara un divort “dificil”, poate mai dificil decat Brexitul care are totusi avantajul “specificitatii” apartenentei Marii Britanii care de la inceput a avut un statut special si a cautat sa fie cu fundul in doua barci, deci cumva era pregatita mereu de rupere.

Tot ce poate face Marina este sa faca galagie si la asta se pricepe bine. Ultimii presedinti ai Frantei nu intamplator au esuat eroic sa schimbe ceva in bine: Franta este putreda! Si nu ma refer doar la criza imigrantilor. Economic, social, financiar, Franta este inca in criza si se afunda din ce in ce mai mult. Somajul creste, datoria suverana explodeaza si rezistenta la austeritate este feroce. Masurile ope care ar trebui sa le ia francezii ca sa opreasca sangerarea sunt foarte dure, poate mai dure decat la greci: micsorarea sectorului public (3,8% din francezi muncesc la stat – mai mult ca Romania sau Grecia!), reducerea ajutoarelor sociale (care mentin un somaj ridicat din cauza lipsei motivatiei pentru munca – fenomen similar cu Romania, mai ales judetele din sud), reducerea impozitelor (adica taierea salariilor si pensiilor nesimtite), taierea finantarilor si granturilor inutile si aberante (dezvoltari rurale turistice, ferme de porci si proiecte de integrare multi-culturala – similar ca pe la noi) etc.

Ca si in SUA, in Franta vom asista la degradarea generala a societatii, dupa o perioada lunga de prosperitate, vestul a ajus la o criza totala de care nu va trece fara un razboi. Criza din 2008 nu a trecut, datoriile doar au fost transferate de la banci la stat. Intr-un mod invizibil sau mai bine zis imperceptibil pentru omul de rand (care nu s-a trezit la timp si nu a protestat – cu exceptia Islandei), guvernele s-au supraindatorat iar economia bineinteles ca nu si-a revenit deoarece nu avea din ce sa isi revina. Prin urmare, am ajuns la punctul in care statele nu mai pot sa sustina financiar angajamentele sociale trecute si urmeaza o lunga si dureroasa strangere a curelei, ideal intr-un ritm cat mai incet, deoarece daca arunci o broasca intr-o oala fierbinte, va sari. Daca insa o fierbi la un foc incet si trecerea va fi lina, broasca nu va protesta. Marina ca si Trump, nu e decat putin piper aruncat in oala.

Balena albastră și pinguinii roșii

Ministrul de Interne, Carmen Dan, a anunţat că va avea, marţi, alături de primarul Capitalei, Gabriela Firea, întâlniri cu elevii din mai multe şcoli bucureştene pentru a le spune cât de periculos este jocul “Balena Albastră”. Delegaţia va fi însoţită şi de artişti şi sportivi celebri, pentru ca mesajul autorităţilor să ajungă mai uşor la copii. (Sursa: Digi24)

Balena albastra este o oportunitate nesperata pentru pinguinii rosii de a incepe campania electorala cu mult inainte de vreme si de a incerca sa marcheze puncte electorale poate chiar cu viitor tovarasei mititei care in 4-5 ani vor putea sa puna stampila pe trandafiri.

Caci nu din grija lor pentru copii se vor face vizitele tovarasesti ale primaritei Firea si ale ministresei de interne prin scoli. Sau orice alte vizite similare din tara.

Faptul ca politicienii au pompat aiurea in jocul asta tragand semnale de alarma nu face decat sa alimenteze si mai mult interesul si tentatia asupra lui. Cu cat mai multi pingiuni vor merge prin scoli si le vor spune la copii: mai copii, uitati-va si voi pe wikipedia pe Internet, ca Internetul e bun sa aflam lucruri frumoase, cu atat mai multi dintre cei care stateau in expectativa si se intrebau: “oare sa-mi trag macar un tatuaj ca sa fiu cool, sau jocul asta e prea lame” nu vor mai astepta si se vor convinge: pai daca deja vin pinguinii astia si incearca ei sa ne invete cum stau lucrurile, cu atat va fi mai cool si jocul asta poate chiar e interesant. Este simpla psihologie.

Rumegarea stirei de catre presa este fireasca la noi unde oamenii din presa sunt prosti. Dar chiar daca nu ar fi prosti, nu ar avea nici o minima etica profesionala sa ignore problema pentru a o izola. Spun ca sunt prosti deoarece nu inteleg ca tocmai ei sunt canalul principal de promovare al jocului, prin faptul ca il promoveaza. Chiar presupusa “educatie” sau “semnalele de alarma” nu sunt in realitate decat like-uri virtuale si nu fac decat sa sporeasca atractia si misterul care inconjoara acest joc. Fenomenul media este mai complex insa decat prostia si lipsa eticii. In sine media in ziua de astazi a ajus o mare fabrica de gunoi, brutarie de otrava de unde oamenii isi cumpara zi de zi “painea de informatii” fara de care nu pot sa traiasca. Si asa cum o fabrica de paine care nu foloseste E-uri toxice nu poate supravietui financiar, tot asa si o institutie media nu poate ignora o stire cu un asemenea potential, mai ales cand politicienii intra si ei in hora si in fiecare zi exista subiecte noi cu privire la acest topic care nu pot fi ratate deoarece alte gunoaie cu greu se gasesc.

Dincolo de media, gresala politicienilor este una mult mai grava. Pe de o parte, ministerul de interne cel putin, ar trebui sa aiba un amarat de psiholog pe undeva care sa ii sfatuiasca ca tocmai discutarea si promovarea acestui joc, chiar cu scop de atentionare este fatala si nu face decat sa puna gaz pe foc. Tinerii teribilisti care sunt predispusi la a intra in acest joc, cu siguranta nu vor asculta de campaniile oficioase ale politrucilor care o sa faca parada prin scoli sau care dau declaratii si interviuri la televiziuni pe tema asta. Din contra, faptul ca deja balena albastra este “un risc de securitate” il face si mai atractiv si mai tentant.

Daca politicienii nu inteleg asta si sunt doar prosti, este tragic. Imaginati-va ca pe mana acestor oameni este soarta tarii noastre. Ei teoretic ne apara si au grija sa nu fim cuceriti, sa nu fim cotropiti etc. Dar ei nu inteleg niste lucruri care tin de o psihologie elementara: fructul interzis este mult mai atractiv.

Daca insa inteleg, dar ii doare in cot si ei nu vad in toata treaba asta decat inca o ocazie de campanie, atunci au mainile patate de sangele copiilor care poate nu ar fi auzit de jocul asta daca si media si politicienii l-ar fi ignorat pur si simplu cu putina strategie.

 

Daea – apostolul suinelor

“De ce porcul si nu vaca,
De ce oaia si nu capra?”
– G. Chiazna

Ministrul Agriculturii Daea este un clasic in viata. Nenumarate interventii ale sale creaza virale pe Youtube si Facebook. De la producerea de fabrici de prelucrarea lanii pentru ca “ciobanii sa nu mai arda lana” pana la finantarea fermelor de porci pentru ca producem prea mult porumb si acesta se duce la export, gandirea de tovaras pierdut in timp care a nimerit unde nu trebuie cu 50 de ani intarziere iese la suprafata din primele silabe din momentul in care Daea ia cuvantul.

Bunaoara, asa cum la justitie si-a plasat pe “alta intrebare” ca sa il scape de procese si asa cum la dezvoltare (de fapt la fonduri) si-a plasat fina musulmanca ca sa distribuie cu discernamant fondurile, la agricultura Dragnea l-a plasat pe tovarasul Daea ca sa aiba grija de ala micu’ care si-a tras si el o ferma de porci.

Ministrul Agriculturii, Petre Daea, a vorbit la Digi24 despre prioritățile ministerului pe care îl conduce. Acestea includ și un program pentru sprijinirea fermelor de porci și unul pentru producătorii de tomate. (Digi24)

Va invit sa urmariti interivul cu Daea la Digi24 in care acesta incearca sa explice utilitatea subventiilor pentru fermele de porci. Pe scurt: producem prea mult porumb si e pacat sa il dam la export. Prin urmare, subventionam fermele de porci, ca sa consume cel mai bun furaj din Europa.

Din pacate, reporterita din studio, neavand cunostinte economice si nici macar un bun simt minimal legat de principiile economiei de piata, nu a reusit sa ii puna o simpla intrebare: de ce porcul si nu vaca? De ce oaia si nu capra? Daea nu a reusit sa explice de ce trebuie musai porcinele subventionate si vacile nu trebuie, sau de ce trebuie musai sa facem fabrici de prelucrarea lanii daca acest produs este atat de nefolositor si inutil incat oierii ii dau foc (dupa cum stim in ziua de astazi, la cate textile exista, doar un mic procent al populatiei mai poarta lana – un material alergen de altfel, greu de prelucrat si usor inlocuibil cu alte sintetice).

Daea nu are nici cea mai mica tangenta cu economia de piata, nici macar cu simulacrul de economie de piata existent in Romania de astazi, ca de altfel nici cu “particulara” economie de piata existenta in agricultura europeana unde sunt nenumarate probleme si anomalii pe care nu ne mai lungim acum sa le explicam in detaliu. Pe scurt, putem insa mentiona ca UE subventioneaza mare parte din tot ce inseamna productie agricola din cauza supraproductiei: tehnologia actuala permite producerea de atat de multa mancare (grane, legume, animale, de toate!) incat fara sprijin din partea uniunii, companiile agricole s-ar canibaliza si s-ar manca unele pe altele, scazand capacitatile de productie pana la un punct optim de echilibru intre pret si cerere. Ori cum mancarea este strategica, europenilor le e frica de orice variatie de preturi si mai ales nu vor sa fie dependenti de importuri, de aceea se finanteaza agricultura intens, pentru a crea mereu un surplus si a oferi ceea ce se numeste siguranta alimentara.

Din cauza acestei supraproductii alimentare, dar si din cauza unei calitati mai bune, consumul alimentar din Romania se bazeaza pe importuri si in ciuda cifrelor din ce in ce mai “ingrijoratoare”, adevarata drama nici nu a inceput inca, ritmul cu care cresc importurile de mancare (ca si de alte marfuri de altfel) fiind limitat doar de puterea scazuta de cumparare. Bineinteles, ca patriorzii idioti care nu inteleg fenomenul si se bat cu pumnul in piept ca noi producem porumb de am putea sa dam porci la toata Europa, o sa sara in sus si o sa vina cu o mie de apeluri, cum a fost si legea aceea stupida cu obligarea hipermarketurilor sa vanda produse romanesti intr-un procent oarecare.

Fenomenul importului de alimente este poate unul dintre cele mai prost intelese. Eu ma mir cum aceiasi romani care se revolta cum de noi importam atata mancare cand am putea sa ne-o producem noi, prefera masinile nemtesti traditionalei si mioriticei Dacii care si aia e oricum detinuta de francezi dar macar o fac ai nostri. Ca si la masini, ca si la calculatoare, ca si la haine si altele, asa se intampla ca noi Romanii nu suntem chiar in top si preferam produse mai bune, care vin din afara. Unii dintre politicieni, dar nu doar ei, prefera sa mearga pana la Viena chiar si niste pentru amarate de analize periodice anuale, neavand nici o boala. Doar pentru ca isi permit si o iesire in Viena din cand in cand nu strica. Cu toate acestea, aceiasi politicieni se dau mari patrioti si striga cu surle si trambite impotriva multinationalelor care nu platesc impozite (desi platesc chiar prea mult) si discuta cu patima despre producatorii de porci romani care sunt “foarte pregatiti si foarte muncitori”.

Agricultura noastra s-a dezvoltat destul de bine in ultimii ani. Mari investitori din afara au venit, au cumparat terenuri si au investit. Multi fermieri romani au investit in tehnologie si astfel rezultatele nu au intarziat sa apara. Asa se face ca avem productie record la porumb, grau si altele. Ba chiar, avem productie record si la cartofi si altele. Excedent de productie sunt la mai multe produse si nu doar la porumb. Faptul ca porumbul se poate exporta este un mare avantaj. Cartoful sau rosiile din pacate nu se pot exporta – este mult mai greu. Principala problema pe care producatorii romani o au este de departe lipsa desfacerii. Aceasta se datoreaza faptului ca o zala este rupta in lantul de la producator pana la consumator. Zala asta este de fapt “impachetarea”. O etapa total ignorata si de producatori si de factorii de decizie. Un produs care nu e impachetat cum trebuie, nu va fi vandut niciodata. Comertul modern cu care romanii sunt deja obisnuiti are regulile lui reci si dure care nu ingaduie producatorilor sa vanda orice, oricum. Nici macar nu vorbim de pret, desi si aici sunt probleme, existand deficituri intre eficienta noastra si a nemtilor, de exemplu (credite mai scumpe, tehnologie mai proasta, lipsa de experienta etc).

Sa zicem ca un pomicultor produce mere. Daca el face un soi care nu e cerut si merele lui nu sunt prea aratoase, pot ele sa fie oricat de dulci, oricat de rezistente si oricat de ieftine: nu se vor vinde. Daca acelasi producator, poate face mere de un soi cerut, aratoase, dulci, ieftine, dar nu indeplineste regula marimii (merele sa fie impartite pe categorii in functie de diametru), acel producator nu le va vinde in hypermarket. In hypermarket se vand mere care arata bine, au marime uniforma (ideal mare) si sunt soiuri cerute de consumatori. Punct.

La fel ca in exemplul de mai sus, am putea gasi explicatii similare si cu privire la carnea de porc, lana de oaie sau la orice alt produs. Secretul vanzarii cu succes este nu doar un produs de calitate ci si impachetarea acelui produs de calitate, intr-un mod corespunzator, acceptat de client si placut. Pe langa un marketing si alte reguli imbarligate ale comertului modern legate de garantarea unor cantitati, stocarea in conditii corespunzatoare, avizele care trebuie etc.

Eu as zice deci ca Daea in loc sa dea bani la crescatorii de porci, mai bine sa ii educe pe astia de exista acum sa isi impacheteze marfa cum trebuie, sa o prezinte cum trebuie, sa indeplineasca conditiile corespunzatoare cerute de hypermarketuri si, de ce nu, sa ii ajute chiar si la marketing. Si nu doar pe cei care produc porc, ci chiar pe toti cei care produc. Iar in domeniile in care productia chiar e prea mare, sa ii lase in pace sa se invete minte, caci asa e la piata: cand Nea Marin pune botul la consultantul Suca, trebuie sa si-o fure daca face drumul pana la Severin degeaba in speranta ca acolo o sa vanda ouale mai scump.

Observati ca m-am abtinut si nu am inceput articolul incercand sa explic de ce subventiile sunt oricum o aberatie si nu vor produce nici un avantaj economic major pe termen scurt, poate doar vor produce un excedent de carne de porc pe un an-doi, cat incep astia sa produca ca sa ia subventiile. Evident, pe langa castigul patronilor de ferme si afacerile dealer-urilor de masini nemtesti de lux care vor exploda. De altfel, din ce stiu eu, producatorii de porci au o problema de cand cu sanctiunile impuse Rusiei acum vreo 3 ani cand rusii nu mai cumpara de la noi carne de porc. Stiu ca se vorbea pe-atunci ca a scazut pretul la carnea de porc din aceasta cauza.

As pune insa o alta intrebare, chiar mai fundamentala poate: oare noi chiar credem ca agricultura ne va scoate din mocirla? Daca da, nu intelegem o iota din lumea in care traim. Cele mai puternice economii nu se bazeaza pe agricultura. Agricultura este dominanta ca procent din PIB si ca procent din forta de munca in cele mai sarace economii. Tractoare autonome care ara singure si ferme de porci automate, care au nevoie doar de un om ca sa apese pe butoane, fabrici de bere autonome care au mai multi angajati la departamentul marketing decat la productie sunt realitati ale lumii moderne. Tehnologia face diferenta si oricat de bun pamant am avea, oricat de “pregatiti si muncitori” ar fi producatorii nostri de suine, oricat de multe subventii ar pompa statul, nu vom face mare branza, ci poate mai bine nu am mai arunca banii aiurea, cumparand mai ieftin de la altii si focusandu-ne ca stat pe proiecte mai importante, cum ar fi autostrazile.

Dar gandirea strategica si planul de tara nu au fost niciodata punctul forte al politicienilor romani.

PS: evident ca supra-productia de porumb care acum merge la export nu va putea fi directionata catre producatorii de porci in nici un caz, fara o lege care sa interzica exportul de porumb: lucru imposibil, si din ce in ce mai imposibil prin devalorizarea monedei nationale in epoca psd-ista; pretul mare bate pretul mic, ori subventiile lui Daea ar trebui sa fie foarte mari incat producatorii de porci de la noi sa plateasca pe tarate mai mult decat producatorii de porci din Germania, de exemplu; ce ar fi culmea ar fi ca producatorii nostri care vor avea parte de subventii sa cumpere tarate de la import, ca si alea or fi mai iefine …

UE: Ordo Ab Chao

Sunt uimit de cat de putina este inteleasa UE in Romania atat de politicieni cat si de “analisti”, ziaristi, corporatisti, tarani sau chiar hackeri sau doctori. Am enumerat aceste categorii aleator pentru a sublinia ca nivelul de inteligenta sau jobul de zi cu zi nu ne ajuta sau ne impiedica sa intelegem acest organism genetic mutant, ci tocmai esenta schimbatoare si amorfa a acestei hidre mitice pune dificultati in intelegerea ei. Se arata in fiecare zi mai slaba dar puterea ei este din ce in ce mai mare. Este blamata sau laudata cu pasiune, dar mai incet sau mai repede, nimic nu s-a schimbat care sa afecteze directia ireversibila si scopul ultim al acestei “operatiuni”: distrugerea popoarelor europene si formarea unei populatii supuse, “civilizate”, docile si modelata dupa “norme” si “aquis”-uri hotarate de niste tovarasi “iluminati” care stiu ce este mai bine pentru viitorii cetateni europeni.

Poate vi s-ar parea nepotrivita opinia mea avand in vedere evenimentele recente: Brexit, Frexit, etc. Stati insa calmi! Nu au reusit sa iasa grecii din UE cand UE le-a taiat accesul la bani si cand majoritatea au votat pentru refuzarea acordului propus de europeni (faimosul OHI), ceea ce mai mult sau mai putin indirect la data aceea inseamna iesirea din UE. Stiu ca au fost tot felul de sondaje la greci in care dorinta de apartenenta la UE era in aparenta majoritara – in opozitie cu rezultatul votului – , insa sondajele mai pot fi fabricate si chiar daca nu sunt fabricate, de cele mai multe ori sunt departe de realitate.

Cum sa evaluam totusi BREXIT-ul? In primul rand, deocamdata Brexit-ul este teoretic. Nu avem inca un acord, nu stim inca in ce masura Brexit-ul va fi un Brexit sau inca o renegociere si o reasezare a locului Marii Britanii in UE.  Sunt uimit cum oamenii pot sa discute despre Brexit fara sa aminteasca macar volumul schimbului direct intre Marea Britanie si Germania care nu poate fi taxat. Si fara taxe, UK va ramane in UE. Ca nu va participa in parlament o perioada sau va participa altfel, asta e alta poveste. Insa stati linistiti: nu avem inca in Brexit si de celelalte nici nu putem vorbi. Nici Franta si nici Italia nu au cum sa iese din chingile europeniste, oricat de mult si-ar dori.

Cand a fost criza greceasca, s-a tot discutat cat de prost a fost gandita moneda euro: moneda unica (deci politica monetara unica) si politica fiscala diferita. Cine sa creada ca asa ceva ar putea functiona ?! Facem abstractie de SUA si poate de alte federatii pentru ca spre deosebire de europeni, americanii sunt solidari. In UE insa nemtii nu vor sa ii salveze pe greci si nici atat pe francezi. Parerea mea este insa ca UE nu a fost construita prost si nici moneda nu a fost introdusa separat de politica fiscala unica din neputinta sau din neatentie. “Iluminatii” care au gandit fundamentele UE au creat o structura atat de stabila incat dupa cum vedem nici o tara nu poate iesi, si nici macar o tara puternica. Totul este atat de bine … inchegat incat UE a rezistat la socuri uimitoare si va rezista la nenumarate socuri, fiind chiar dotata cu un atribut “magic”: cu fiecare soc, se face o apropiere si mai puternica, se mai face inca un pas catre ceea ce s-a dorit de la inceput: un imperiu omogen, cu popoare anihilate, distruse, macinate, cu populati volatile, fara esenta, fara radacini, fara capacitate de reactie care sa nu mai poata puna opozitie si care sa contribuie doar ca niste soricei in marile laboratoare de experimente sociale prin care “iluminatii” se cred pe ei facand istorie si implinind dorinta “marelui arhitect” de pace si prosperitate pe intreg pamantul.

Nu vreau sa pierd prea mult timpul insa discutand despre scopul formarii si “personalitatile europene” – sunt lucruri stiute si chiar “conspiratii” implinite, trecute din capitolul “teorii” in capitolul “istorie”. Ca la 1848 …

Ce ma mira este insa cata energie se pierde in presa romaneasca alertandu-se toti si ambalandu-se de teama ca se sparge UE si noi nu stim cu cine sa alegem: cu europenii sau cu americanii. Ba mai mult, se tot trateaza despre cele 5 scenarii care in sine sunt aberante, sunt niste povesti scoase la betie de clovnul Junker care este parca un Basescu pus in fata sa rada ca prostul si sa tina discursuri grave si plictisitoare pentru a atrage atentia tuturor si a distrage atentia de la ce se intampla in spate, dincolo de intalnirile publice, de parlament, de discutii si interviuri. Dar daca tot a venit vorba de Junker, as aminti un citat din Junker intr-un articol mai vechi despre destramarea UE – EUROPA – INTEGRARE PRIN DEZINTEGRARE – (caci UE se tot destrama cel putin de prin 2012):

“Politica monetara este o problema serioasa. Ar trebui sa discutam in secret in cadrul Eurogrupului […] Sunt gata sa fiu insultat ca fiind insuficient de democrat (sic), dar vreau sa fiu serios […] sunt pentru dezbateri secrete la intuneric” — Jean-Claude Juncker, 20 April 2011

Deci daca Junker discuta in secret despre politica monetara in 2011, cu atat mai mult discuta mai mult “in intuneric” cand e vorba de scenarii. Iar cele 5 … sunt praf in ochi ca sa aiba prostii ce sa dezbata la talk-show-uri toata ziua si toata noaptea.

Sunt cateva principii de bun simt cu privire la relatiile dintre state (diplomatie) si pe care le-am putea extinde si cu privire la organizatii mai mult sau mai putin discrete, mai mult sau mai putin puternice:

  • nici un stat nu are o politica bazata pe emotii sau ideologii, ci doar pe interese; intelegerea simplista cu privire la interesele UE ar fi ca nu prea sunt interese comune, ca sunt multe state si ca este greu sa definim interesele, de unde si intreaga galceava; nimic mai fals: pe langa faptul ca interesul comun exprimat este pacea si bunastarea, sa nu uitam si de interesele celor care au fraiele puterii: sa o pastreze; Germania are interesul sa aiba o piata de desfacere, sa aiba forta de munca ieftina, sa aiba o moneda slaba; iar UE a fost mediul optim de dezvoltare pentru Germania, criza din 2008 fiind chiar o binecuvantare daca ne uitam la cifrele economiei germane;
  • cine are un avantaj, nu renunta niciodata de bunavoie la el; il poate folosi la schimb, dar doar daca este dispus la negocieri. Va vrea oare Germania sa renunte la statutul de “locomotiva a UE” alegand dezintegrarea sau ruperea? Vor vrea oare birocratii nealesi de la Bruxelles sa isi piarda jobul si sa se duca acasa? In nici un caz! Se sperie Junker sau parlamentarii europenii de votul cetatenilor si le e frica ca nu vor mai fi alesi, prin urmare o sa decida cumva ruperea tratatelor? Ei as, Junker nici macar nu e ales, iar europarlamentarii britanici din UKIP sunt un soi aparte de parlamentari sinucigasi. Parlamentarii UE nu vor fi insa niciodata de acord sa de autodizolve. Dar nu doar parlamentarii, care macar sunt alesi. Toti birocratii care lucreaza la UE nu doresc sa fie piarda cascavalul. Este aberant sa crezi ca o “elita conducatoare” va renunta de bunavoie la putere; birocratii UE vor face tot ce pot ca sa mentina status-quo-ul sau ca sa il schimbe, sau sa dea sentimentul ca il vor schimba, astfel incat tensiunea de moment sa fie cumva difuzata si cetatenii sa nu puna mana pe furci si sa-i goneasca.

Evident ca e nevoie de ceva zgomot zilele astea pentru a arata ca “se misca lucrurile”. Imperiul UE are o particularitate fata de toate alte imperiile din istorie: ii place sa dea iluzia ca este un imperiu al dialogului in care fiecare are un cuvant de spus. Tu ce crezi? – este intrebat Klaus. Apoi, Junker il bate cu palma pe umar si ii zice “Bravo, plavanule!” apoi face o poza cu el si ii face semn sa faca pasi, urmand sa dea mana cu urmatorul. Nu e o intamplare reala, dar ar putea fi reala, caci alte intamplari similare, chiar mai ciudate s-au intamplat:

Oricat de prietenos pare dialogul de mai sus si oricat de jalnic este personajul Junker, sa mentionam un adevar simplu – sa fim atenti la esente, la realitati, la lumea reala: in timp ce Orban este ales, Junker este un alcoolic numit de centre obscure de putere din “forurile europene” – un termen de presa pentru a ascunde organizarea secreta, nedemocratica si dubioasa a acestei uniuni. Junker nu este nici macar un numit de alti numiti. El este doar “propus” de cineva si este acceptat, niciodata un “propus” nefiind rejectat. Negocierile inainte de numire sunt purtate de nu stim cine, pe nu stim ce principii. Conditiile si imparteala alegerilor in toate forurile europene sunt total nedemocratice si nu au la baza nici macar o ierarhie de valori, un criteriu de selectie, fundamentele fiind negocierile, intelegerile si acordurile intre “forurile” si “agentii de putere” la nivel european.

Voi incheia articolul reiterand: crizele nu fac decat sa inchege si mai mult UE. Daca cumva le-a luat insa Dumnezeu mintile si haosul aparent chiar este unul cat de cat real, are elemente de concreditudine, ar fi mana cereasca pentru noi sa avem sansa sa fim eliminati sau chiar sa intram pe cercuri concentrice … mai periferice. Asta nu inseamna deloc ca vom renunta la democratie si la prosperitate. UE este in fapt cea mai mare piedica la ambele, dar aceasta afirmatie poate o voi explica intr-un alt articol.

1 2 3 16