Dincolo de penibilul situatiei, este bine totusi ca ai nostri gasesc canale de comunicare “eficiente” cu mai marii finantelor. O linie de credit preferential direct de la mama lor nu ne-ar strica, avand in vedere ca imprumutul banilor este cel mai ieftin la tipografia de dolari unde ne poate pune o vorba buna si alde Gefri. Sa ne uitam la fratii nostri greci sa vedem cat de greu le este sa ii imbuneze pe nemtii care le cer nici mai mult nici mai putin decat sa cedeze suveranitatea. Asadar, mai bine cu yankeii, macar astia ai de unde sa ii apuci, nemtii astia obsedati de munca si de productivitate nici macar nu s-ar lasa dusi la o bere.

Ma intreb oare insa, cum de nu s-au gandit ai nostri sa ii invite pe chinezi, era mult mai eficient: un miel la protap, jumari, o palinca si un taraf si ne alegeam cu cateva miliarde. Mafiotii de la FMI sunt cam zgarciti totusi, nu stiu daca merita investitia. In plus, inca nu am aflat ce vor de la noi, ca degeaba nu ne dau ei nici un sfantz.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Alte articole pe tema asta:

- Eurodeputata PSD Corina Creţu îi cere şefei FMI să-l retragă pe Jeffrey Franks din misiunea de la Bucureşti pentru că a petrecut cu Sorin Blejnar

- Şeful delegaţiei FMI – Jeffrey Franks impreuna cu Sorin Blejnar la Busteni (video)

Analistul financiar Liviu Voinea crede că introducerea unei taxe pe bănci ar putea fi o soluţie, dar spune că s-ar putea dovedi să nu fie cea mai bună măsură. “O suprataxă aplicată băncilor ar putea fi o soluţie, dar nu cred că este aplicabilă pentru că în final s-ar reflecta tot asupra costurilor suportate de clienţi. Iar statul este unul dintre clienţii importanţi ai băncilor.” (Sursa: Ziarul Financiar)

Dezpre razboiul tarifar am mai scris in cateva articole, dar nu stiu in care anume am specificat ca acesta este doar o etapa in evolutia crizei, o etapa ulterioara crizei financiare si a datoriilor suverane. Totodata razboiul tarifar se poate produce/manifesta simultan si/sau paralel cu razboiul valutar si precede bineinteles etapa controlului preturuilor si ultima etapa, cea a razboiului mondial. Aceste etape sunt binecunoscute in istorie, in criza din anii 30.

Sa rezumam deci pe scurt toate etapele unei crize: mai intai criza apare in domeniul financiar si se manifesta prin desumflarea unei bule si pierderi imense pentru multi jucatori. Aceasta prabusire – credite + actiuni – produce o contractie a lichiditatii si prin urmare a creditarii care provoaca scadere economica. Si cum toata lumea face afaceri pe credit, se produce astfel un lant al dependentelor, de la firmele care falimenteaza, greutatea se transfera pe state care trebuie sa faca fata cu cheltuieli scazute si cu somaj ridicat (pe langa lipsa creditului). Ca sa scape, unele state incearca sa exporte, si unele chiar reusesc, cum ar fi Germania. Cele care nu reusesc, isi dau jos cu moneda, se lupta sa aiba o moneda cat mai slaba pentru ca produsele lor sa fie mai ieftine in afara si astfel sa se vanda mai usor. Un exemplu de stat care se lupta permanent cu taria propriei monezi este Japonia si mai recent Elvetia. Si americanii incearca sa slabeasca dolarul desi la ei aceasta slabire este in primul rand o consecinta nu un target. Aceasta etapa poarta numele de razboiul valutar: fiecare tara cauta sa aiba moneda cat mai slaba ca sa poata sa exporte, deci sa creasca economic si sa revina din nou pe crestere.

Razboiul tarifar apare cand tensiunile economice fac ca fiecare incearca sa prioritizeze consumul resurselor in intern, in detrimentul externului. Cand vaca avea lapte de muls, bancile austriece erau dornice sa investeasca in Romania. Acum cand lapte nu mai e, pleaca de la vacile noastre si se pastreaza furajele doar pentru vacile lor, ca nu cumva sa moara de foame. Astfel, romanii reactioneaza si ameninta cu taxari. Asa au facut  si unguri, la ei razboiul tarifar manifestandu-se deja de ceva timp. Razboiul tarifar este insa limitat de tratatele internationale existente: de exemplu, in UE tarile nu pot sa impuna taxe vamale produselor din extrerior. Alte state insa pot, de exemplu China a interzis vanzarea de minereuri rare catre Japonia, iar Rusia, anul trecut a interzis exportul de produse agricole. Rolul razboaielor tarifare este de a ajuta economia interna impunand diverse piedici intrarilor din afara care altfel ar inhiba orice dezvoltare interna. De asemenea, razboiul tarifar poate impune anumite restrictii unor iesiri de resurse, in vederea focusarii acestora spre necesarul intern. Asta cere acum Austria, asta a facut Rusia prin interzicerea exportului de grane. Bineinteles, cand razboiul tarifar se va extinde si va lua avant, toti vor avea de pierdut, mai ales cei care nu au canale de export solide, cum ar fi Romania care e dependenta de exporturile catre UE. Razboiul tarifar nu face decat sa minimixexe globalizarea, sa fragmenteze comertul si investitiile, sa schimbe practic total paradigmele actuale ale economiei globale care si-asa a fost lovita crunt de criza creditelor si de scaderea cererii.

Controlul preturilor este o etapa disperata: cand productia este din ce in ce mai mica si exista riscul hiperinflatiei, guvernele impun preturi maxime producatorilor pentru a evita explozia preturior si explozia saraciei. Ca rezultat, piata neagra infloreste si economia intra intr-o zona sumbra de subdezvoltare. Romania a mai cunoscut aceasta etapa in perioada de tranzitie, anterioara liberalizarii preturilor.

Razboiul militar este ultima etapa, si desi poate rezulta din frecusurile din razboiul valutar sau tarifar (de exemplu pretentiile SUA asupra Chinei ca sa intareasca yuan-ul), poate aparea pur si simplu pe fondul unor focare asimetrice. Dar sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva.

Una peste alta, Basescu nu doar ca nu are ce sa le faca austriecilor, dar mai spune si prostii. Da, este adevarat ca atunci cand era de supt austriecii au venit, dar acum e alta situatia: bancile nu sunt asociatii de binefacere. Bancherii daca pleaca, pleaca pentru ca nu fac bani aici, economia e moarta, guvernul nu creaza un mediu propice dezvoltarii afacerilor, investitiile sunt proaste, coruptia macina orice si oamenii pregatiti si de valoare fug in afara. In conditiile astea, cine sa mai faca profit ca sa dea si la banci ca sa le tina aici?

Marea drama a Romaniei este ca noi dam mereu vina pe altii si nu cautam sa ne schimbam mentalitatea. Iar daca cautam, nu suntem in stare. Basescu desi este de atatia ani presedinte, ne dovedeste prin acest discurs inca o data ca nu are habar de economie, nu are habar de politica externa si nu are nici consilieri care sa il ajute. Vai de el si vai de noi!

Stiindu-l pe Isarescu, ma indoiesc ca va accepta, asadar probabil ne vom procopsi cu vreun alt croitor de petece din secunzii lui Isarescu desi pe acestia probabil nu ii vor accepta PDL-istii. Cert este ca PDL pentru a putea castiga trebuie sa se iese cumva din prim plan si sa impuna fie un guvern tehnocrat fie unul de uniune nationala. Opozitia insa nu va cadea in  cursa unui guvern de uniune si prin urmare Base va fi nevoit sa caute in continuare tehnocratul potrivit care sa nu taie insa prea mult incat PDL-ul sa nu mai aiba nici o sansa la viitoarele alegeri.

Mai multe despre tehnocrati puteti citi aici, sau mai vine sa il ascultati pe Nigel Farage.

Există o îngrijorare tot mai mare în legătură cu faptul că Berlusconi nu deţine controlul asupra a ceea ce se petrece în Italia. A adormit de două ori în timpul discuţiilor. I-a alarmat foarte tare pe oficialii săi. Au fost nevoiţi să îl trezească cu un ghiont. Ceilalţi oficiali nu au avut cum să nu observe”, a declarat un diplomat care a participat la discuţii. (Sursa: Mediafax)

Dupa ce tragedia greceasca va ajunge la apogeu, sa vedeti comedia italiana cum va contribui la acest cor al porcusorilor si cum cantarea lor va da fiori din ce in ce mai mari tuturor bancherilor in lume – pentru ca politicienii oricum dorm pe ei.

> Vezi si articolul de ieri unde Plesu ne prezinta mai multe mostre de aceeasi natura precum stirea de sus.

NB: Desi este posibil ca Berlusconi sa fie bolnav – deoarece nu e ceva iesit din comun pentru el ca sa adoarme in timpul unor sedinte, parerea mea e ca azi-noapte a fost ocupat cavalerul. Bine insa ca au si altii astfel premieri sa nu fim doar noi de rasul lumii.

Pe la inceputurile unitatii monetare europene, intrebati fiind daca le e frica de potentialul de competitor al noului bloc european care avea in sfarsit si o moneda unica, mai multi economisti americani se aratau indiferenti si nepasatori, opinia general acceptata fiind ca Europa nu va atinge niciodata integrarea Americii, fiind o cu totul alta marie desi cu aceeasi palarie. Spre deosebire de SUA, Europa este neomogena cultural, istoric si politic, este o constructie cu totul noua si destul de subreda, si in plus este trasa in jos de mentalitatea conservatoare care pusa in balanta cu pragmatismul american palea orice sansa de competitie reala la nivel economic si de ce nu si politico-miliar al blocului european versus Statele Unite.

De altfel, impasul Europei a fost sesizat de mult si mintile luminate ale conducatorilor de la centru au scornit o reformare drastica a sistemului politic, prin asa-zis-ul Tratat de la Lisabona, care desi poarta nomenclatura de tratat, este de fapt prima constitutie a unui viitor stat de sine statator, in comparatie cu o asocitatie politico-economica care era statusul Europei inainte de acest tratat. Tratatul rezolva ipotetic problema blocajului politic care era apanajul necesitatii unanimitatii in luarea deciziilor si introducea pilonii fundatiei a ceea ce ar fi urmat sa se construiasca apoi pas cu pas, anume un mega-stat in toata regula in care fiecare tara sa fie un fel de “regiune” si in care dreptul de auto-determinare al popoarelor sa fie redus la alegerea catorva parlamentari si a prefectului regiunii. In rest: canci guverne, canci presedinti, canci parlamente sau alte structuri nationale.

Odata nascuta ideea si pus la cale planul, principala problema o constituia aderenta in randul popoarelor a acestei idei, acceptarea ei de catre supusi. Si desi in majoritatea statelor a fost adoptat cu japca, fara a cere consintamantul popoarelor, acolo unde s-a cerut popoarele l-au respins, nu au fost de acord cu renuntarea la suveranitatea nationala emblematica fiind dificultatea adoptarii in Irlanda a acestui tratat.

Acum insa cand criza da o noua dimensiune unitatii si pune la incercare atat coerenta politica cat si solidaritatea popoarelor, noi orizonturi de actiune se deschid constructului european. S-au amuzat multi zilele curente cand se discuta despre impunerea asupra Greciei a unui guvern “tehnocrat” strain care sa colecteze taxele. S-a mai discutat si varianta ca o parte din impozite sa mearga direct la Uniunea Europeana si asta nu doar in Grecia ci peste tot. Incet-incet vedem cum se arata cu degetul asupra guvernelor si se cauta gasirea unor modele de dominare directa asupra populatiei prin guvern strain, s-a trecut de la etapa de dominare prin finante si credite si s-a ajuns la o noua etapa care pune bazele destramarii statelor sub forma actuala.

Ce va rezulta in urma unei eventuale cedari a suveranitatii din partea Greciei? Bineinteles, fiind surprinsi de aceasta “buna-vointa” din partea grecilor, nemtii si ceilalti europeni ii vor imprumuta pe greci cu oricat de multi bani va fi nevoie pentru a da un exemplu pozitiv si pentru a arata ca uniunea este viabila si are cum sa rezite in orice criza. Dupa Grecia insa va veni si Irlanda si Portugalia si Spania, si pas cu pas, modelul cedarii suveranitatii se va putea implementa si prin alte state, extinzandu-se in ultima instanta in toate statele europene si ducand astfel la o transformare mult mai rapida a uniunii, din uniune in federatie.

Marea necunoscuta va ramane insa rezistenta popoarelor. Dupa cum am vazut, in Islanda – tara aflata intr-o situatie oarecum similara cu Grecia – poporul a dat jos cu politicienii, nu a raspuns la solicitarile FMI-ului de a plati daunele facute de bancheri, a condamnat cativa bancheri (care intre timp s-au refugiat in Londra) si au renuntat la orice speranta de a intra in UE prea curand pentru ca nu au acceptat sa plateasca datoriile bancilor falimentare cu banii poporului. Dupa o mica revolutie, Islanda s-a intors la pescuit si la meserii mai impamantenite decat speculatiile in imobiliare si nu va trece multa vreme pana cand vom auzi de iesirea din criza si revenirea economica a Islandei.

Cel putin in Romania, cedarea suveranitatii nu se va face prea dificil, avand in vedere docilitatea poporului roman care a uimit pe toti conducatorii straini care au trecut prin Romania, prin intelegerea si umilinta cu care a acceptat masurile de austeritate fara a da jos cu guvernul, fara a face greva generala si fara a porni o noua revolutie. Graitor in acest sens este chiar o declaratie facuta de Berlusconi in cursul ultimei sale vizite la Bucuresti:

“Am ţinut să îl felicit pe domnul premier astăzi pentru modul în care Guvernul român a adoptat nişte măsuri foarte dificile, dure, pentru a stabili pierderile în domeniul bugetar. Fireşte, unele dintre aceste măsuri nu sunt deloc populare. Am apreciat această măsură de reducere a personalului bugetar, de reducere cu 25% a salariilor în instituţiile publice, de a mări vârsta de pensionare, de a spori TVA-ul la 24% şi de a reduce alocările pentru instituţiile locale. Sunt măsuri absolut nepopulare. Dar ele au fost necesare şi din cauza cererilor provenite din partea FMI şi UE”. (Antena3)

Iata asadar cum lasam sa treaca o criza buna, fara sa dam jos cu ticalosii si sa ne alegem propria cale si iata cum conducatorii abili care pun la cale noul soviet nu lasa sa treaca o criza buna si prin manipulari fine si bine lucrate, imping lucrurile in directia dorita de ei. Dar la urma urmei, ori ca esti sluga la domn pamantean, ori la european, nu-i tot aia? Ba poate chiar, strainului sa ii pese mai mult de noi si macar sa ne aplice normele europene ale muncii pe plantatie …

httpv://www.youtube.com/watch?v=3BvABn7L_So

Poate ar fi cazul totusi sa spunem cate ceva si despre ce consideram blocaj. Nu stiu in ce masura insa are vreun rost, pentru ca situatia Romaniei, din orice punct de vedere ar fi privita, este tragica: ne aflam in blocaj la toate nivelurile. Va mai amintiti sintagma “posturi blocate” prin care acum un an, doi, – la inceputul colaborarii noastre cu FMI – era folosita pentru a explica oarecum “oficial” de ce statul nu mai angajeaza nicaieri, dar neoficial desi posturile erau blocate, cine avea pile la partid si putea sa si cotizeze corespunzator putea foarte usor debloca orice post? Ei bine, ati prins ideea. Doar ca daca blocajul posturilor era pur si simplu doar un aspect al unui mecanism ticalos al Romaniei pervertite, acum blocajul este nu doar functional, determinat, cauzat de sistem, ci este un blocaj sistemic dar mai ales ideatic.

Cu alte cuvinte, nu doar ca suntem in groapa cu rahat, dar nimeni nu are nici macar o idee vaga ce am putea face ca sa iesim de aici.Si pe deasupra, putini sunt cei care recunosc ca suntem in rahat si si mai putini cei carora le pasa.

Sistemul politic roman este blocat. In primul rand pentru ca prin nivelul de degradare in care s-a ajuns, nici un om de valoare  nu va avea curajul sa intre in politica. Ma refer aici de oameni cu valoare utila care ar putea folosita si care ar putea aduce solutii, nu la oameni cu valoare in diverse domenii cum ar fi cantareti de muzica populara, acovati priceputi, afaceristi de succes, sportivi etc. De acestia cu siguranta or fi si acum prin partide, dar oameni care sa aiba solutii, sa aiba planuri si sa fie un catalist pentru schimbare, nu avem iar sistemul este astfel construit incat ei sa nu poata apare, sa le fie taiata macaroana inca din fasa.

Nu este greu de inteles de ce sistemul este astfel facut: tocmai pentru a putea fi dominat usor, pentru a putea fi stapanit si controlat de cei care au facut de-a lungul anilor regulile, au marcat terenul, au pus gardul, au inchis portile si acum dincolo de gard ne rad in fata si ne fac pe noi lenesi si incapabili de performanta, aratandu-ne cu degetul ca suntem niste sclavi netrebnici si nevrednici de asa stapani.

Si totusi lucrurile nu ar fi atat de grave, pentru ca si sistemul comunist era blocat si am reusit cumva sa il “deblocam”, chiar daca multe fantome s-au conservat si s-au remodelat pentru a se afla la locul potrivit si in noua situatiune a lucrurilor, semn ca delocarea nu a fost prea reusita, nu am spart prea bine vehile lanturi doar am rupt cateva zale iar acum lantul s-a refacut incet-incet si ne strange de gat, de maini si de picioare din nou. Diferenta e ca acum suntem mai putini, deoarece mare parte dintre cei care aveau alergie la lanturi au fugit deja si suntem si mai slabi, atat fizic cat mai ales mental si psihic. Spun ca romanii actuali nu mai sunt capabili de o noua revolutie pentru ca nu prea mai stiu cum ar putea sa o faca si cum ar trebui sa arate aceasta noua revolutie, avand in vedere ca deja am esuat o data. Prin urmare marea majoritate tac si rabda, iar o mare parte din cei nemultumiti gasesc solutia in emigrare: renunta la orice sperante legate de tara lor si cauta “sa se descurce” cum pot in afara. Si o data cu aceasta alegere, constienti sau inconstienti ei isi vand sufletul, renunta la orice aspiratii legate de propasirea lor intr-o intr-o lume frumoasa, la care sa isi aduca si ei contributia, o lume care sa le aduca satisfactii nu doar materiale ci si de alta natura.

Aflati in cautarea disperata dupa supravietuirea materiala, orice lipsuri in alte niveluri ale aspiratiilor lor inceteaza a mai fi lipsuri tocmai pentru ca spatiul in care aceste aspiratii ar avea sens a disparut pentru ei. Poate ca este un aspect greu de inteles, si poate ca multi pot considera viziunea mea ca fiind reductionista. Realitatea este ca daca in teorie pare posibil sa te realizezi oriunde din toate punctele de vedere, si financiar, si sa ai o familie reusita, si sa ai prieteni ok, si sa participi in societate si sa te bucuri de lucrurile bune care se intampla, si sa te simti ca aderi la un set de valori morale sau spirituale pe care le poti practica fara ca cei din jur sa se uite la tine ca un ciudat, in practica realitatea este mult mai sumbra. Am sa va dau doar un singur exemplu: o romanca de origine din Moldova de peste Prut, dupa ce a facut facultatea in Romania si s-a casatorit cu un roman, a ajuns in Germania, s-a realizat cat de cat profesional, s-a integrat destul de bine in societate, dar acasa vorbeste cu sotul in limba germana desi si el este roman. Pe mine, orice argument mi-ar aduce cineva ca acesta este un lucru normal, ca cineva poate sa isi schimbe limba materna si sa inceapa sa gandeasca si sa simta in alta limba si sa mai fie aceeasi persoana ca inainte, eu nu il cred. Este adevarat ca nu toti fac aceasta schimbare radicala, dar eu am dat doar un exemplu, cei care nu isi schimba limba cu siguranta renunta si ei la altceva fundamental care ii face “irecuperabili” fata de ce ar fi putut ei sa fie in Romania daca ar fi reusit sa creasca si sa sporeasca aici asa cum se amagesc ca au facut-o acolo.

Poate am lungit cam mult si nu vreau sa creada “capsunarii” ca am ceva impotriva lor: respect optiunea oricarui om si nu neg ca si eu am avut ganduri de emigrare. Nu vreau decat sa subliniez cat de grave sunt lucrurile, cat de blcati suntem si de ce o solutie probabil nu va veni nici macar dupa inca o generatie de sacrificiu.

Unii optimisti s-ar putea poate gandi ca lucrurile se vor rezolva totusi, chiar daca noi suntem cum suntem, vor veni europenii sa ne conduca, n vor face ei legile, ne vor aduce ei cativa destepti care sa ne conduca si intreprinderile de stat si le vor starni din loc, isi va reveni si economia, va intra in normalitate si statul de drept etc. Acesti optimisti insa din pacate probabil nu au acces la Internet, ori nu stiu limba engleza ca sa citeasca stirile. Acestora le recomand site-ul www.lumeaincriza.info unde pot sa mai citeasca cate ceva din ce se mai intampla pe dinafara.

Deci daca in politica nu doar ca nu avem oamenii care trebuie, dar sistemul e astfel construit incat sa ii rejecteze pe cei care nu au stampila de conformitate, daca la nivel social acei indivizi capabili de fapte marete si doritori de neplafonare s-au scurs spre zari straine, ce anume poate sa schimbe lucrurile. Pai nimic, de asta zic ca suntem blocati.

Desi in alt context, dar nu foarte diferit, Pr. Ilie Moldovan de la Sibiu exlica astfel situatia: “cerul e atat de intunecat incat numai o furtuna il poate limpezi”. Stiu ca pare oarecum cam ca in Miorita, dar cine are oare vreo solutie? Sa vina sa ne invete si pe noi.

Tot gandindu-ma de ceva timp la aceasta problema, in afara de cateva idei destul de simple si prea putin concrete, nu am gasit. Le voi enumera jos, intr-o ordine aleatara, fara insa a le detalia prea mult cu mentiunea ca nu ader chiar la toate si in nici un caz in aceeasi masura:

- rugaciunea: nu este propriu-zis o solutie pentru ca oricum rugaciunea sta inainte la orice lucru bun; nu cred insa ca este de ajuns, eu cred ca Dumnezeu ne ajuta mai ales atunci cand noi am epuizat tot ce putem face, adica am incercat toate si nu ne-a mai ramas nimic altceva; poporul roman a inteles foarte bine acest lucru si a nascut proverbul “Dumnezeu iti da dar nu iti baga si in traista”; chiar daca rugaciunea ne va ajuta in gasirea si punerea in lucru a unei solutii, doar rugaciunea nu este propriu zis o solutie ci doar un “asistent” al unei solutii; de altfel, sa nu uitam ca si politicienii actuali se roaga: “Asa sa imi ajute Dumnezeu!”

- nepasarea: daca nu ne pasa de probleme, nu ne doare; compromisul este insa identic cu al celor care aleg calea emigrarii: renuntarea la lupta si plafonarea;

- autosufiecienta (self-sufficiency): practicata la scara larga si promovata ca o miscare de rezistenta, autosuficienta nu doar ca ar fi o solutie posibila, ci ea este chiar solutia care i-a salvat pe multi; ganditi-va ce ar insemna 40% din populatia tarii sa traiasca doar din salarii, pensii si ajutoare; taranul roman, chiar daca nu este autosuficient 100%, poate sa ajunga daca va fi nevoie; ca un argument al acestei solutii va povestesc o intamplare: prin 2009 pe la inceput, cand se auzea la noi de criza si cand se discuta aprins la TV daca o sa vina si pe la noi, unchiul unui prieten i se confesa: “abia astept sa vina criza sa vad orasenii ce o sa faca”. Desi malitioasa, remarca lui denota faptul ca multi nu se bazeaza deloc pe ce primesc de la stat si de la societate ci incearca sa isi produca singuri cat mai multe din toate cate au nevoie. Ce lipsese autosuficientei noastre, in primul rand constientizarea importantei si viitorului pe care aceasta optiune il va avea in viitorul nostru;

- implicarea: de orice natura (politica, sociala, economica), presupune eforturi majore si perspective minime; oricati de multi oameni de bine s-ar implica in politica, societatea sau economia actuala si oricat de mult efort ar depune ca sa incerce sa schimbe ceva, ei oricum vor fi in minoritate, vor fi niste alieni si orice vor realiza, cel mai probabil nu va avea decat rezultate minime, localizate, ocazionale si de moment. Ei nu vor putea schimba fluxul raului, ci vor fi precum o piatra peste care trec toate. Desi privit din punt de vedere poetic, multora li se pare interesanta aceasta solutie, celor interesati de rezultate palpabile nu li se va parea. Un exemplu de aceasta natura poate fi Paleologu: desi probabil intr-o societate normala, intr-un partid cu oameni normali si care chiar sunt interesati de idei, Paleologu ar fi omul potrivit, in politica romaneasca Paleologu a ajuns sa fie un joker, un personaj care doar legitimeaza sistemul, mentine aparenta dezbaterii, multitudinii de idei etc. Aceasta pare sa fie de fapt si motivul pentru care Paleologu nu a fost inca ejectat de sistem si inca ii este permis sa enunte idei;

- revolutia: despre asta am mai vorbit; principala problema ar fi unde gasesti revolutionari; iar problema secundara, dar deloc mai prejos, unde gasesti revolutionari priceputi;

Asadar, desi nu stiu cat de bine am demonstrat ca ne aflam intr-un blocaj, sper sa fi lansat macar ideea ca blocajul nu trebuie sa devina destin, sau macar nu trebuie sa il privim ca pe un destin.

Nu am avut de lucru si am zis: ia sa vad totusi ce zic astia. Am urmarit dezbaterea Historia din 20 de aprilie cu tema “Oare chiar ne-am nascut ortodocsi, nu cumva asta e doar propaganda?”. Invitati: expertul in manipulari, Ion Cristoiu si profesorul Daniel Barbu, politolog.

Speriati ca la noul referendum care se apropie statisticile vor arata din nou ca marea majoritate a romanilor sunt ortodocsi, cativa destepti s-au gandit sa mai zgarme putin lucrurile si sa incerce sa mai incerce sa clatine inca unul dintre miturile fundamentale ale poporului roman: acela ca s-a nascut ortodox. Acest adevar, daca nu ma insel, eu l-am asimilat inca de pe bancile scolii din epoca comunista cand profesorii de istorie m-au manipulat ca sa cred astfel. Nu stiu daca de pe vremea comunismului sau dupa Revolutie, dar cam prin scoala generala imi aduc aminte ca am aflat ca eu prima data ca noi romanii ne-am nascut ortodocsi. Bunaoara, odata cu formarea poporului roman, avand in vedere ca doar ce trecuse pe-aici Sf. Apostol Andrei si crestinismul incepuse sa creasca in fostul imperiu, era la mintea cocosului ca poporul roman s-a nascut o data cu dezvoltarea religiei crestine, nu doar ca istoric este de bun simt aceasta teorie dar si dovezile arheologice sunt in acest sens, chiar cele care au fost descoperite recent.

Recunosc ca nu am citit revista cu pricina al carei coverstory a fost acesta: “Un cliseu propagandistic: Ne-am nascut ortodocsi”. Ma asteptam ca sa inteleg insa din dezbaterea filmata care sunt argumentele sau contraargumentele acestui “cliseu”. Dezbaterea – care de fapt nu e dezbatere, ci o refulare a ofurilor invitatilor cu privire la anumite aspecte din viata religioasa a romanilor – a inceput prin prezentarea statisticilor “infricosatoare” conform carora foarte multi romani se declara ortodocsi si de asemenea foarte multi au incredere in Biserica. Ca sa deschida putin subiectul, ataca domnul Barbu care lanseaza ideea ca ateii au un fel de jena de a se declara atei tocmai datorita faptului ca inainte de revolutie ateismul era religia de stat si prin urmare nu vor sa fie asociati cu fostul regim. Penibila ideea, de altfel chiar fara nici o sustinere deoarece pierde din vedere un mare amanunt: raspunsul la recensamant este dat de fiecare intr-un cadru privat, in fata unui necunoscut fata de care nu cred ca vreun ateu sa aiba o jena, un complex, sa declare ca e ateu. Destul de glumeata argumentarea: cat de multi sa fie acei atei care nu se declara ortodocsi pentru simplul fapt ca nu vor sa para diferiti de ceilalti, nu vor sa para altfel sau le e frica de cine stie ce tabuuri colective?

Dupa domnul Barbu, domnul Cristoiu enumara si el chestiunile care il streseaza pe el cu privire la viata religioasa in Romania: de ce participa multi la sarbatori, de ce se duc multi la slujbe, de ce multi aprind lumanari, de ce sunt atatea emisiuni despre credinta etc. continua el, facand o paralela intre manifestarile publice si fostul “23 August” din iepoca in care dansul scria la Scanteia Tineretului si infiera “opiumul poporului” de la o alta foaie penibila fata de cea la care o face astazi.

Emisiunea continua criticand la rand: veridicitatea statisticilor referitoare la credinta romanilor, participarea politicienilor in viata religioasa, notorietatea si influenta bisericii, etc Nici vorba de subiectul anuntat al dezbaterii: ne-am nascut sau nu ne-am nascut ortodocsi? De fapt, pare destul de evident si de clar care este scopul acestei noi aruncari cu noroi asupra bisericii dinspre fostii propagandisti ai partidului si aghiotantii lor “umanisti” de astazi. Nu putem stii si nu ne intereseaza sursa acestei tentative propagandistice si de atacare a credintei. Nu putem sa nu observam ca pe domnii respectivi care au gandit aceasta campanie ii zgarma undeva si nu pot dormi linistiti pentru aderenta puternica a romanilor la credinta si la biserica.

Mai tarziu in emisiune insa putem vedea de ce ii zgarma pe ei: e prea stransa legatura intre preoti si politicieni, se dau prea multi bani de la stat bisericii, legaturile bisericii cu statul sunt prea solide. Putem astfel deduce clar ca probabil nu doar ca aghiotantii lui Patriciu au mancarimi dar si pe el il cam jeneaza faptul ca liberalii nu vor putea niciodata sa castige voturile drept-maritorilor pana cand biserica nu scade in ochii poporului.

Nu stiu daca doar pentru a contracara succesurile pe care le-au notat cativa pdlistii recent prin aducerea cu avionul a Sfintei Lumini de la Ierusalim a pornit trustul Adevarul aceasta destul de fasaita campanie careia ii lipseste in primul rand acoperirea stiintifica. Este posibil ca Patriciu sa gandeasca deja pe termen mediu-lung, mai precis cand se va alege praful de moneda, va cadea statul actual si pe ruinele ce vor ramane se va reconstrui noul stat roman in care BOR cel mai probabil va avea un cuvant mult mai greu de spus decat acum, avand in vedere ca oamenii deja sunt scarbiti de politicieni.

Concluzie? Nu cumparati: revista Historia, nu cumparati Adevarul si alte “suplimente” si daca tot trebuie sa ii dam si Cristoiului dreptate intr-o privinta, nu va uitati la televizor, cel putin in perioada sarbatorilor.

Foreign nationals who have served France or the ideals it upholds may, however, receive a distinction of the Légion, which is nearly the same thing as membership in the Légion (Wikipedia)

Prima data cand am auzit, nu mi-a venit sa cred. Stiam ca o asemenea distinctie are intr-adevar greutate, francezii nu arunca cu ele in toate partile cum se-arunca pe la noi diploma de Doctor Honoris Causa incat deja nu mai are o valoare prea mare, tocmai pentru ca e foarte acordata.

Iata versiunea “oficiala” a justificarii pentru care a primit Isarescu aceasta distinctie:

Presedintele Republicii franceze, acordand aceasta medalie, a dorit sa recunoasca, nu doar meritele dumneavoastra personale si o cariera stralucita pusa in slujba Romaniei, ci si importanta pe care o acorda bunei guvernante economice pe care o incarnati aici in aceasta tara, pentru imbunatatirea relatiilor romano-franceze”, a spus Henri Paul (ambasadorul Frantei)

Sa vedem ce ar putea sa insemne asta:
- merite personale: sa fim seriosi, nu pentru astea se ofera o medalie; si in orice caz nu de francezi;
- cariera stralucita pusa in slujba Romaniei: desigur, ca si cum i-ar interesa pe francezi; pai care stralucire, ca multumita lui Isarescu avem un popor dator pana in gat; era stralucita daca situatia era buna in Romania, dar situatia este neagra si datorita lui, mai ales ca este etern (are 12 ani in functie);
- buna guvernanta pe care o incarneaza Isarescu: aici am cam avea de citit multe printre randuri, ca daca BRD nu ar fi avut profiturile grase de care se bucura in 2010 in conditiile in care in mod normal bancile din Romania trebuiau sa fie pe genunchi pana acum, cu siguranta Isarescu nu ar fi primit acum medalia;

Mai pe scurt, ca sa nu lungim vorba, mie mi-e clar ca Isarescu a primit medalia pentru ca a pus umarul la sprijinirea bancilor vestice prin banii veniti de la FMI si pe care o sa ii plateasca copiii nostri.De altfel si terminologia din justificarea ambasadorului este destul de edificatoare: “guvernanta economica pe care o incarnati”.

Pai clar o incarneaza, ca de buna voie nu intra cutitul in pietul poporului roman daca nu e infipt de un tradator. Pentru ce guvernanta economica este laudat Isarescu, cand economia nu e deloc treaba lui ci paza banilor tarii, randuirea politicii monetare astfel incat poporul roman sa prospere si sa propaseasca, ceea ce nu s-a intamplat. Poporul roman e dator pe veci la banci, Isarescu a dat drumul la credite cu nemiluita in anii de boom (pe atunci nu guverna economic tot el?), fapt pentru care a si primit o alta medalie, de la Basescu, in 2007: Ordinul “Meritul Industrial si Comercial” in grad de Mare Ofițer, pentru “cea mai spectaculoasa perioada de crestere de dupa de cel de-al Doilea Razboi Mondial”. Iata ca pe-atunci Isarescu era laudat ca ajuta oamenii sa ia credite, iar acum e laudat ca duce cursul acolo unde le convine bancherilor, de preferinta cat mai jos ca sa poata rumanii sa plateasca ratele.

Multi se tot intreaba si tot fac analize de ce pica leul. Pai de ce sa nu pice, daca plata ratelor e din ce in ce mai grea si romanii nu au bani, iar bancile trebuie sa incaseze ratele chiar si in aceste vremuri grele? Acum daca tot avem o rezerva, si vrem sa ajutam la “imbunatatirea relatiilor romano-franceze” mai ales intre bancheri, de ce sa nu puna BNR umarul la un curs cat mai usor de dus de romani, chiar daca astfel distrugem capacitatea de export in care ne punem atat de multa nadejde ca ne va scoate din criza.

Este ingrijorator respectul pe care il poarta Sarkozy lui Isarescu. Pentru ca e clar ca pe romani nu ii inghite, iar felul cum il trateaza pe Basescu este destul de concludent. Aceasta medalie ne poate lamuri despre cat de mari compromisuri a facut Isarescu si cat de mult a jucat rolul care i-a fost alocat in ecuatia finantelor europene. Ce s-ar fi intamplat daca Romania lasa cursul liber cum este firesc intr-o economie libera si daca banii veniti de la FMI intrau in buget si cel putin TVA-ul si impozitul forfetar nu mai deturnau economia romaneasca de pe cursa revenirii pe care pornise in primavara anului 2010?

Cu siguranta un euro intarit, ar fi creat probleme si mai mari bancilor, dar noua nu bancile ne dau de mancare. Un curs mare ar fi constrans importurile si ar fi stimulat productia autohtona, ar fi revigorat si mai mult agricultura si ne-ar fi pozitionat intr-o situatie mult mai buna in perspectiva situatiei dificile actuale dar mai ales a celor viitoare.

Un leu slab nu face decat sa stimuleze si mai mult importurile si sa distruga exporturile. In timp ce toate tarile din lume incearca sa isi devalorizeze moneda (vezi wikipedia), Romania este singura care primeste lovituri in plex fara sa zica “au”, ba chiar bucurandu-se ca un boxeur dement care rade ca prostul in timp ce primeste pumni.

In timp ce in unele tari bananiere, capii politici sunt vasalii regilor vremurilor, Romania joaca un rol aparte: pentru ca politic oricum suntem controlati de la Bruxelles ultimele componente ale unei suveranitati oarecare ar fi trebuit sa fie politica monetara dusa de Banca Nationala. Insa BNR se pare ca a fost cucerita cu mult in urma, imediat dupa revolutie, Isarescu avand astfel chiar sanse sa il bata si pe Gadhafi la numarul de ani in slujba puterilor straine.