Cu președinte nărod, ajungem din pod în glod

In cam acelasi timp ce pe romanii civici ii facea fanatici religiosi, Klaus se ingrija de societatea civila din Rusia: Presedintele Klaus Iohannis a anuntat, miercuri, ca va pleda, la Consiliul European din 20-21 octombrie, pentru necesitatea ca UE sa continue masurile convenite in cadrul reuniunilor anterioare in privinta relatiei cu Rusia, inclusiv sprijinirea societatii civile, precum si continuarea eforturilor pentru stabilizarea Siriei (sursa) Carevasazica, presedintelui nostru, in pragul razboiului SUA-Rusia, il arde undeva sa se ia de rusi si sa fie mai catolic decat papa. Cat de prost trebuie sa fie Klaus ca sa le spuna el europenilor cum trebuie sa ii trateze pe rusi? Ce pierdea Klaus daca tacea si lasa pe altii se se ocupe de societatea civila din Rusia? Pai pierdea ocazia sa nu arate cat e de prost, asa cum a fost cand a anuntat ca romanii vor calatorii in Canada fara vize, in timp ce canadienii anuntau esuarea tratativelor cu europenii, de care depindea eliminarea vizelor. Pentru ca inca o data Klaus si-a dat prostia pe fata si indiferent de cum am lua lucrurile, dincolo de patima pozitiei pe care ne-am afla in privinta modificarii constitutiei, cred ca trebuie sa realizam un lucru: avem un presedinte prost si prostia se plateste si din pacate prostia presedintelui o vom platii cu totii. Nenumarate proverbe i s-ar potrivi lui Klaus cu ocazia recentului incident prin care a clasificat dintr-o vorba 3 milioane de romani drept fanatici religiosi pentru simplu motiv ca au demarat o actiune civica de amploare, poate cea mai mare actiune civica si cel mai mare exercitiu de democratie in actiune in Romania post-decembrista. Sa enumeram insa doar cateva: daca tacea, filosof ramanea si-a adunat nuiele pentru spinarea sa a nimerit-o ca nuca-n perete si-a batut singur cuie-n bocanci carnatul cand se-ndeasă incepe a crapa Luata singura, declaratia presedintelui cu privire la “fanatismul religios” al celor care vor normalitate reprezinta doar inca o gafa a unui politician papusar care nu are capacitatea sa emita propriile idei si ajuns presedinte din intamplare, in urma impuscarii in picior a lui Ponta, si nefiind capabil de idei proprii si luari de atitudine corecte, a ajuns sa imite ce ii spun consilierii ca e in linie cu “politica europeana” ca sa para presedinte european. Din pacate, prostul, nu doar ca nu intelege ca in Romania niciodata propaganda gay nu o sa prinda teren, dar atat in Europa cat mai ales in SUA, chestiunile ridicate de “fanaticii religiosi” sunt dezbatute serios la cel mai inalt nivel. De exemplu, nu mai tarziu de ultima dezbatere intre Clinton si Trump, problema avortului a fost dezbatuta intre cei doi, unul fiind de o parte si celalalt de cealalta parte a baricadei – semn ca nu este tocmai extremism sa sustii opinia si valorile aparate de o buna parte a populatiei. Sa fie insa oare Klaus atat de prost incat sa nu fii estimat ca va jigni prin declaratia sa si ca va face valuri? Dupa reactiile post-inflamatie, putem zice da: pe omul asta, atata il duce capul si crede ca

Read more

Donald Trump si femeile + cate ceva despre mass-media

Evident Donald Trump, ca orice american cu bani, s-a cam invartit in jurul femeilor, cel putin in public. Insa pun pariu ca nu stiati ca Donald Trump este un afemeiat mai mic decat Tariceanu de exemplu, care a avut vreo 4-5 neveste, Trump limitandu-se la 3, ultima casatorie datand din 2004. Intr-adevar, Tariceanu nu a avut afaceri cu organizarea de show-uri de miss, insa daca era in SUA, nu se stie … Fiind in topul reflectoarelor si fiind oaia neagra in campania pentru presedintie din SUA, este interesant de analizat modul in care mass-media mainstream (corporate), doar punand reflectorul pe unele amanunte si repetand obsesiv unele acuzatii, i-au format lui Trump destul de diferita de realitate, care realitate este asemenea la indemana, totul fiind public, singura diferenta fiind insa puterea mesajului si a mai ales a repetitiei. Vom vedea cum sloganul stalinist “minte, minte ca la urma tot se prinde” este plin de adevar. Nu ar fi ceva nou: mass-media sa minta si sa manipuleze! Mass-media tocmai asta face. Ce pare insa nou si ce este interesant de analizat este cum, in ciuda unei realitati si a unor fapte care nu pot fi negate, prin simpla repetare a minciunii si prin simpla deformare a acestor fapte, adevarul poate fi intors la 180 de grade si nu atat intors cat formatat exact pe matrita de care are nevoie celalalt candidat. In cazul Trump, fiind o persoana publica, personajul are putine de ascuns. Evident, ficare om are taina lui, insa in discutie sunt lucruri publice, filmari si inregistrari care pot fi gasite pana si pe youtube si care pot fi vazute de toata lumea. Si cu toate acestea, puterea armatei de propaganda de formare a unei imaginii si a unui mesaj cand incepe sa intre in actiune este uimitoare. Si nu vorbim doar de stricarea intr-un fel a renumelui sau de alterarea imaginii ci pur si simplu de formarea unui anume tip de imagine, care sa il loveasca precis exact unde trebuie si exact unde ar avea nevoie candidatul celalalt care este evident tratat preferential si a carui imagine este intentionat pastrata curata, fiind ignorate toate pacatele ei (cf Washington Post [1]) Poate ar fi nevoie sa explicam putin situatia inainte de a intra in cazul Trump. In primul rand, ma voi referi in continuare la mass-media corporate in detrimentul mult uzatului termen de mass-media mainstream. Deja mass-media “profesionista” in sensul de apartenenta la mari trusturi de media care au scopul sa scoata bani multi din acest domeniu pierde in mod continuu din audienta in detrimentul celorlalte tipuri de media: social media mai intai si media alternativa in al doilea rand. Prin social media intelegem in primul rand Facebook si Twitter (mai putin uzat la noi dar #1 in SUA), comunicarea prin messengere pe mobil (de asemenea extrem de utilizata in SUA: Whatsup, Snapchat, Viber), bloguri. Prin media alternativa intelegem mici afaceri sub forma unor bloguri si/sau podcasturi audio si/sau video, la care se adauga in SUA radio-show-urile. Cu privire la finantare, marea diferenta intre media alternativa si media corporate este ca cea din urma inregistreaza cifre de afaceri la niveluri incomparabile cu media

Read more

Alianta Noastra – inca un one-man show in politichia romaneasca

Ma gandeam initial sa intitulez probabil singurul articol pe care imi voi pierde timpul cu Alianta Noastra altfel [1], dar m-am gandit ca sa nu incep dusul rece chiar din titlu, caci oricum voi afecta putin in acest articol starea de spirit a naivilor care mai spera la un partid nationalist normal, veritabil de dreapta, cu o ideologie clara, simpla, cu un mesaj conturat, si mai ales cu ceva nume serioase in spate, sau daca nu cu nume, macar cu numar. Alianta Noastra nu are nici nume si nu are nici numar. Pe langa toate celelalte pe care nu le are. Oricum, oricat de mult am incerca, daca vrem sa discutam despre Alianta Noastra, dusul nu poate fi altfel decat rece, prin urmare schimbarea titlului este probabil o tentativa esuata trezire la realitate intr-un mod cat mai lin, socul fiind pe cat de brusc, pe atat de rece, oricat de mult m-as stradui sa fie altfel. In primul rand, Alianta Noastra este o alianta cu un singur om: Marian Muteanu. Va provoc sa imi gasiti un alt membru al acestei aliante, in 10 minute de cautari pe Google. Eu am experimentat si negasind pe google, am sperat sa reusesc pe site-ul aliantei, unde nici macar la sectiunea “FOTO” nu gasim decat poze cu seful Marian Munteanu. Singurele nume descoperite au fost cele ale canditatilor la parlament pentru diaspora, mentionate intr-un comunicat recent. Evident ca nu am recunoscut nici unul. Intamplator, fiind abonat la pagina aliantei pe Facebook, am descoperit ca Dan Puric a semnat si el, dar nu am auzit sa se fii inscris, lucru care cu siguranta ar fi fost trambitat de Marian Munteanu pentru a castiga capital politic. Cel putin la TV, Alianta Noastra inseamna doar Marian Munteanu. Primul lucru pe care il putem spune despre Marian Munteanu este ca este fara indoiala un semanatorist intarziat. Ceea ce nu ar fi neaparat catastrofal, daca Marian Munteanu ar trambita semanatorismul doar in domeniul culturii si a moralei si nu s-ar aventura in economie si in finante unde principala lui viziune exprimata cu orice ocazie este nationalizarea si capitalul romanesc. Cine ar fi crezut ca simbolul luptei anti-comuniste din perioada post-decembrista va relansa neo-comunismul nationalist 30 de ani mai tarziu? Sa nu fim insa superficiali ci sa analizam programul Aliantei Noastre, prezentat pe site-ul acesteia. Iata cele 4 deziderate programatice fundamentale (un termen care sigur va face valuri in randul boporului votant): Respectarea deplină a drepturilor civile şi politice ale cetăţenilor României, în primul rând a dreptului de a participa în mod liber, neîngrădit şi în deplină cunoştinţă de cauză la adoptarea deciziilor politice de interes major; promovarea, în acest sens, a unor mecanisme şi instituţii ale democraţiei directe; Evident o gogomanie. Cine decide care sunt deciziile de interes major si mai ales, cine tine cont de ele? Ce poate de exemplu face acum PSD-ul care este majoritar ca sa convinga Curtea Constitutionala sa dea curs cererii a milioane de oameni sa adauge in constitutie ca familia este barbat si femeie? Evident, ca nimic… Ce inseamna mai apoi institutii si mecanisme democratice directe? Ideea in sine nu este

Read more

Pussismul american îi contagiază până și pe ruși

    Un om inteligent are mereu un răspuns potrivit pentru orice întrebare. Reallitatea este ca sunt femei în ambele tabere ale candidaților. Pe de o parte este evident Hitlery care este o pussy isterică, falsă, mincinoasă, rea, plină de ură și pervers de amăgitoare când își pune masca de femeie de succes, politiciancă și filantroapă când toată lumea cu 2 neuroni știe ca nu e fum fără foc și că în spatele martorilor morților tocmai înainte să dea mărturie, trebuie să fie ceva. Pe de altă parte, Trump, un afemeiat pervers, un babac cu personalitate de adolescent întârziat, pe cât de nerușinat și fără scrupule, pe atât de nesigur pe sine îmbrcând tot felul de măști ca să capete acceptul oamenilor. Un psihopat care se hrănește din adulația publică, de aceea a și participat la atâtea emisiuni TV. Trump este un psycho-pussy care nu va ezita să îi dea un răspuns lui Lavrov dacă va fi întrebat ce părere are de ce zice Lavrov. Și cu siguranță răspunsul va veni … din pantaloni și nu este exclus să fie baza pentru începerea Celui de-al 3-lea Război Mondial. Lavrov e un profesionist. Primind probabil răspunsurile dinainte, s-a gândit și vedem cum își pregătește răspunsul. Nu a fost în stare să rămână normal până la capăt și s-a mânjit și el puțin din noul trend al politicii americane: pussism-ul care aduce pornografia și desuetul show-urilor de scandal în prim-planul politicii.  

Read more

Hei-rup-ul din învățământ – versiunea 2016

Acum mai mult de un an, în pragul deschideri anului școlar trecut, scriam un articol intitulat MR. BEAN ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC în care observam patternul “renovărilor” periodice a învățământului, mai ales după ce anul școlar a început deja, sursa perpetuă de haos și tulburări. Am putea deja spune, “tradițional” sau “tipic românesc”. Faptul ca in fiecare an se schimba cate ceva, se face “o noua revolutie in sistemul de invatamant” este binecunoscut. Pare imposibil sa existe un an in care nimic nu se schimba si in care totul este la fel ca anul trecut – semnul unei oarecare normalitati. Cu atatea schimbari, ne-am astepta totusi ca fiecare sa fie un pas inainte, sa aduca un plus de coerenta, de progres, de organizare etc. Din contra, nu am auzit nimic bun despre invatamantul romanesc de pe vremea de cand s-au scos uniformele obligatorii. Poate ca nu sunt eu prea la curent, dar daca gresesc, sa ma corecteze cineva: ce s-a facut bun in invatamantul romanesc in ultimii 25 de ani? Si ma refer la schimbari importante, care sa insemne ceva, nu doar la schimbari de cadre si o data cu cadrele de strategii si “abodari” diferite, altfel spus schimbarea schimbarii, corolarul inevitabil al dinamicii politichiei romanesti. (sursa) Și anul acesta s-a întâmplat la fel. Noutatea anlui educațional 2016 este că directorii trebuie să dea concurs pentru ocuparea posturilor comparativ cu anii trecuți în care directorii erau numiți de Inspectoratul Școlar, o instituție condusă de membri de partid. Prin urmare politizarea mergea până la nivelul directorilor și chiar al profesorilor, un lucru evident caracteristic unei țări bananiere, de unde și încercarea de schimbare. Când directorii sunt numiți de partid și când în școli se fac “bisericuțe” prin care fiecare profesor încearcă să lingă fundul directorului (și al partidului indirect) mai bine ca să aibă parte de tratament preferențial și avantaje din partea directorului, asta se numete mica corpuție. În joc nu sunt neapărat bani concreți, ci sistemul politizării învățământului lovește în calitate și mai ales în normalitate. Nu este normal ca între doi profesori: unui de nota 10 și unul de nota 5, cel de nota 5 să ocupe postul doar pentru că are un prieten la partid care poate să îi sugereze domnului director să ii ofere lui postul. Evident, teoretic, există un simulacru de cadru legislativ și procedural, dar “punctele” și concursurile din învățâmânt sunt doar o procedura birocratică, sistemul actual permițând unui profesor care nu e pregătit deloc sau e pregătit cu mult sub altul, să ia fața, pe criterii politice. În cele din urmă, cine împarte, parte face și până acum, împărțeala o făcea partidul, căci el numea inspectorii și directorii care organizau treaba. Salutara intenția guvernului de schimbare dar totodata inutilă și din categoria formelor fără fond. Vom explica mai în amanunt. În primul rând, anunțarea acestui concurs și a cerințelor s-a făcut cu prea multă întârziere. Nici un director serios, dacă ar dori să se pregătească nu are cum să învețe 3 cărți în 2-3 săptămâni. Este aberant. Eu aș compara programarea din scurt similară măsluirilor licitațiilor la stat, prin care acestea sunt organizate astfel

Read more

Cultura dependentei

De la minerii chemati de Ion Iliescu in primavara anului 1990 pana la profesori si pensionari indoctrinati de Ponta ca el le-a redat demnitatea prin maririle din 2015, nimic nu s-a schimbat in Romania in privinta vrajelii cu care politicienii castiga alegerile in Romania. Si nu ma refer doar la politicienii rosii. Indiferent de culoare, in ciuda simulacrului de pluralism politic, care niciodata nu a facut un pas macar inspre pluralismul doctrinelor, in fiecare an politicienii romani castiga alegerile doar promitand pomeni si oferind ajutoare. Crearea unei mase de votanti care sa fie cat mai dependenta de ajutoarele guvernului sau de sistemul de stat a fost poate cea mai geniala opera a ilustrului nemuritor, desi sa nu-i dam atata credit: a facut-o din instinct de comunist, nu gandind pe termen lung. Faptul ca strategia a rezistat atatea decenii pana acolo incat orice partid si orice lider nu poate castiga decat promitand ca da ceva, il mira probabil si pe Iliescu. Continuitatea cu comunismul ar fi justificat sa tina metoda viabila 2-3 ani, pana cand oamenii dadeau de gustul capitalismului sau cel mult 20 de ani, pana se schimba o generatie. Insa, prin franarea dezvoltarii economice, s-a perpetuat modelul la nesfarsit, facand un arc de timp intre Epoca de Aur si viitoarea Epoca Europeana care va fi una comunista sau nu va mai fi deloc. Nu neg ca s-ar gasi istorici care sa sustina ca si inainte de comunisti existau situatii similare (taranii erau dependenti de boieri, de exemplu), dar eu unul ma indoiesc ca a mai existat o perioada in care aceasta legatura intre votantul vulnerabil si policianul care imparte indulgente sa fii fost mai sincera si mai puternica, mai ales pentru ca aceasta legatura are unele particularitati: este “de bunavoie si nesilit de nimeni” (doar avem democratie, nu?), si mai ales este intretinuta prin amanetarea viitorului copiilor acelorasi pensionari si bugetari. Caci dependenta se intretine …. prin creditare si cresterea datoriei nationale, in ciuda gogosilor legate de mai buna administrare, gestionare eficienta, etc. Se pune intrebarea: care ar fi alternativa la PSD? Caci si PNL-ul este tot aceeasi “marie”, si ceilalti sunt tot o apa si un pamant, iar noile partide sunt niste glume proaste. Merita sa ii acuzam pe acesti oameni, mai ales daca ne gandim putin la situatia lor? Eu zic ca merita, pentru ca in primul rand, nu ne lasa sa ingropam mortul si sa incepem sa ne refacem tara. Actualul sistem politic este mort, fie ca vrem sau ca nu vrem sa recunoastem. Procentele de participare la vot in scadere si miscarile sociale anti-sistem dau marturie. Schimbarea prin alegeri si intrarea politica actuala sunt doar false piste, culoare blocate in acelasi labirint, pe care culoare mergand, ne vor intoarce de unde am plecat. Un exemplu al blocarii sistemului actual ar fi chiar noile partide infiintate si care au sanse sa intre in parlament. Pe langa faptul ca in nici un caz in Romania un nou partid infiintat, fara sa aiba “binecuvantarea” mafiotilor actuali, nu va avea nici o sansa sa domine, chiar si in minoritate, noile partide sunt la fel de murdare si la

Read more

România și protecția muncii

Orice firma, cat de mica ar fi si in orice domeniu de activitate lucreaza, trebuie sa dea birul statului nu doar prin impozitele si taxele platite ci si prin spagile legalizate platite pentru protectia muncii. Din ce stiu eu, legislatia muncii prevede ca trebuie sa ai dosare si pregatiri pentru angajati periodice si de asemenea, controale medicale. Pregatirile ca pregatirile, dar in caz de control de la ITM, trebuie sa arati dosarele intocmite musai de un “expert” in protectia muncii. Cum daca esti patron, numai de cursuri de specializare in protectia muncii ai timp, inevitabil marea majoritate dintre firme externalizeaza intocmirea dosarelor (caci pregatirea este oricum formala, daca nu lipseste cu desavarsire, mai ales unde nu e cazul). Acum, externalizarea sa nu credeti ca se face oricum: nu orice firma care ofera servicii de intocmit dosare si activitati de pregatire a personalului muncii in vederea protectiei muncii poate supravietui pe piata. Pentru ca in caz de control, tovarasul inspector va gasi cu usurinta, cateva virgule lipsa si va taxa firma care a indraznit sa ofere la intamplare externalizarea acestor servicii unor firme oarecare de servicii pentru protectia muncii. Schema in sine este inca una dintre finele mecanisme de spaga legala care li se baga pe gat tuturor firmelor, indiferent de activitate: vrei nu vrei, daca esti om de afaceri cinstit si te lupti sa faci profit, trebuie sa accepti oferta firmei de protectia muncii care iti bate la usa, chiar dupa ce a venit tovarasul inspector si te-a gasit ca nu ai dosarele cum trebuie. Coincidenta e prea mare ca sa fii prost si sa nu te prinzi. Totodata, legal nu prea ai ce sa faci. Oricate reclamatii faci tu, si oriunde ai merge in UE, nu ai ce sa reclami: legea e lege, nu e tocmeala. Trebuie sa ai dosarele cum trebuie, iar firma care s-a nimerit sa-ti bata la usa chiar cand aveai tunevoie, are si ea dreptul la marketing. Coincidentele nu sunt infractiuni. Numai conspirationistii pot sa traga alte concluzii … Nu spun ca este o chestiune generala, nu neg ca poate mai exista firme mici care ignora legea si pe patroni ii doare undeva de amenzi sau de controale, rezolvand facil cu o mica atentie controalele cand si daca e cazul. Aveam un prieten care avea un magazin IT chiar in drumul angajatilor de la Administratia Financiara. Fiind in drum, baietii se tot faceau ca au treaba pe acolo, batand apropouri ba ca imprimanta aia e cam scumpa, ba ca ar avea si ei nevoie de un incarcat de cartus, etc. Omul a fost nevoit sa se mute, atat de mult s-a imputit treaba. Sunt multe firme si putini inspectori si evident ca nu au timp sa verifice toate firmele. Este o loterie dar cine doreste sa respecte legea si sa stea si linistit, trebuie sa externalizeze serviciile si sa o faca catre cine trebuie, nu aleator. Ce se intampla insa cand protectia muncii nu e respectata de institutiile statului? Nimic … Bine, mai sunt exceptii cum a fost accidentul Colectiv in care la presiunea strazii, au bagat pe cativa

Read more
1 9 10 11 12 13 37