Factorul Ponta

Ponta nu mi-a mirosit bine de cand l-am vazut cum l-a flituit pe Georgescu intr-una din primele sedinte ale guvernului trimitandu-l la BNR, “ca avem nevoie de dumneavoastra acolo sa tineti leul sa nu pice”. Mai sa fie, care va sa zica asta chiar habar nu are pe ce lume traieste, mi-am zis. Mi-a fost teama inca de pe atunci ca ignoranta in domeniul economic a lui Ponta, mai devreme sau mai tarziu ne va costa amarnic. Pai daca Ponta nu stie nici care e treaba cu cursul, ce sa mai stie el de Credit Default Swaps, masuri anti-ciclice, ratinguri de tara si dezvoltare sustenabila? Mai nou, Ponta a inceput sa strice lucrurile destul de nasol.

Iata ce ne informeaza Gandul:

Rezultatul alegerilor din Grecia ar fi trebuit să ducă la aprecierea monedei naţionale, dat fiind faptul că atât oficialii BNR, în frunte cu guvernatorul băncii centrale, Mugur Isărescu, cât şi ai Guvernului, au declarat că slăbiciunea leului din ultima perioadă se datorează “mai ales tensiunilor externe”.

Cursul oficial anunţat de BNR luni la prânz este, însă, în creştere. Astfel, banca centrală a anunţat o cotaţie oficială de 4,4640 de lei pentru un euro, în creştere cu 0,64 de bani. Leul a început bine ziua de tranzacţionare, la cotaţii de 4,4580 – 4,4600 de lei/euro, în scădere faţă de nivelul de vineri seară, conform Mediafax.

Motivul principal al deprecierii de luni ar putea fi, susţin unii dealeri valutari din piaţa locală, o declaraţie “nepotrivită” a premierului Victor Ponta, făcută la Viena cu ocazia unei vizite oficiale în Austria.

“Premierul Victor Ponta a declarat pentru Bloomberg că leul a fost afectat, la fel ca şi celelalte monede din regiune, de presiunile financiare ale speculatorilor dar că, în urma eforturilor comune ale băncii centrale şi ale Guvernului, cursul a fost ţinut sub control. Dacă s-ar fi oprit aici, ar fi fost o declaraţie gri. Ponta a adăugat însă că < Nu a fost uşor >. Asta înseamnă că BNR are costuri consistente în menţinerea cursului la un anumit nivel, deci e un semn de slăbiciune”, a declarat pentru gândul un dealer valutar care nu a dorit să fie citat cu numele şi funcţia deţinută.

“După doar câteva minute a apărut un ordin destul de mare de cumpărare de valută. Estimez că a fost vorba despre o sumă de sub 50 de milioane de euro. Suficient pentru a duce la creşterea uşoară a cursului”, a adăugat dealerul. Ordinul de cumpărare, după cum susţine el, a fost făcut prin intermediul unei bănci, “cel mai probabil clientul fiind un fond de investiţii”. (Sursa: Gandul)

Ponta nu doar ca este ignorant in privinta problemelor economice ca sa nu mai spunem de aspectele financiare, dar mai e si gura sparta si fudul de nu se poate.

O alta acreala care denota adolescentismul si micimea de caracter a noului premier este mandria cu care le-a aruncat ziaristilor o vorba dintr-o doara cand a intrat in sediul PSD in seara alegerilor: “Care PDL?”. In loc sa ii tremure chilotii de responsabilitatea pe care o are si de situatia in care ne aflam, lui Ponta ii ardea de smenuri de doi lei, specifice adolescentilor frustrati si imaturi.

Oare ce lipsea Romaniei dupa ce a fost condusa de o dreapta catastrofala? O perioada condusa de o stanga catastrofala, bineinteles.

Gafa facuta de Ponta, dar mai ales ideea lui ca BNR poate sa faca orice si ca Georgescu se ocupa cu mentinerea cursului sunt probabil doar varful icebergului ignorantei noului premier. Basescu macar, dupa atatia ani, a invatat si el ceva pentru ca cel putin are fler de smecher, trage cu urechea si aude ce spun ceilalti. Si astfel, dupa ce participa si el pe la conferinte cu alti europeni si dupa ce cine stie cum consilierii aia reusesc sa ii explice si lui doua trei boabe din problemele crizei, macar a inteles problema de baza: criza nu trece in urmatorul an. Chiar daca nu e prea precis, macar declaratia lui Basescu contine partial adevarul, ca de fapt criza nu va trece nici in zece ani.

Ingrijorator nu este ca Ponta nu stie ce spune, ci mai ales ca il ia gura pe dinainte si spune si ce nu trebuie sa spuna. Sa speram ca de acum inainte, Isarescu nu ii va mai spune prea multe secrete pentru ca sa nu mai aiba ce sa spuna. Cel mai grav este insa ca Ponta nu stie sa isi aleaga consilierii. Cu hipioti pletosi si atei sociopati pe langa el, cum sa poata Ponta sa inteleaga ceva din lumea in care traim si mai ales cum sa ofere solutii. Si mai presus de toate cum sa nu faca greseli grave in politicile statului.

De cand a venit, desi anuntase o mie de masuri si desi ar fi sute de lucruri care s-ar putea face chiar acum si care nu ar necesita prea multe dezbateri politicie si fofilari, totusi Ponta ezita. Sa speram ca macar smecheria asta cu Hidroelectrica o sa ii iese, desi eu banuiesc ca motivul real pentru care dau in baietii destepti este ca sa isi puna in loc baietii lor destepti, nu sa indeparteze ventuzele din sectorul energetic.

Una peste alta, situatia este mai mult decat grava, fisura din barajul european a inceput sa se crape si daca nu a picat acum cu alegerile din Grecia, nu mai are mult pana tavalugul se revarsa. Iar noi aflandu-ne in aval, vom fi facuti praf si pulbere cu toate eforturile lui Isarescu. Dar tot raul spre bine, cu cat prapadul va veni mai repede, cu atat vom putea incepe reconstructia mai repede. Ce nici nu viseaza Ponta este ca tavalugul o sa il cam ia si pe el din frageda guvernare, asa cum l-a luat si pe MRU.

Vai de cei care vor câştiga astăzi alegerile

Chiar astăzi am vazut câţiva câini – prieteni de-ai soţiei – care salivau numai când ne-au văzut în maşină apropiindu-ne de ei. Aşa salivează probabil acum şi cei care stând departe de os ceva timp abia aşteaptă să intre în “funcţiune”.

Pe lângă ciolanele corespunzătoare şi tunurile aşişderea care se vor trage conform tradiţiei după intrarea în “posesie” – căci ciclul electoral este lung – politrucii mioriticii habar nu au ce karma o să dea peste ei în viitorul apropiat.

Pe lângă scadenţa la creditele făcute de predecesorii lor, coroborată cu prăbuşirea finanţării ca urmare a începutului dezintegrării edificiului financiar mondial cuplată cu dezintegrarea Europei, o mare problemă a viitorilor primari şi consilieri va fi scăderea bugetelor, care va duce inevitabil la tăieri de-a adevăratelea în toate părţile. Deja sunt semnale că la centrele maternale, de câteva săptămani nu prea mai sunt fonduri nici pentru mâncare, câţiva copii plângându-se că s-au săturat de fasole – singura hrană de care au parte de câteva săptămâni. Nu ştim dacă tăierile de la gura celor care nu au deocamdată drept de vot se datorează costurilor sporite necesare campaniei electorale – căci nevoia de afişe este mai stringentă pentru aleşi decât alte nevoi ale celor aflaţi în grija primăriilor – sau este doar un semnal de început de o nouă strângere a curelei.

Până acum, tăierile modeste care s-au făcut în administraţie au fost doar o consecinţă a acordului cu FMI-ul, în nici un caz o lipsă concretă venită din imposibilitatea statului de a se împrumuta şi totodată din scăderea drastică şi fermă a veniturilor din taxe si impozite. Ce s-a tăiat până acum a fost doar aşa, pe ici pe colo s-au mai redus din directori, s-au mai tăiat din hiper-bonusuri şi, exceptând bugetarii fără putere (doctorii şi profesorii) cărora oricum li se oferă salarii mizere, la împărţirea ciolanului nu prea s-a umblat.

Problemele vor veni însă nu doar la cei care au parte de o bucată din ciolan ci mai ales la cei aflaţi în vârful ierarhiei, cei care fac împărţeala. Imaginaţi-vă o haita de lupi înfometată grămadă pe un munte de oase. Oare către cine îşi vor îndrepta atenţia când ultima osânza de pe ciolan se va evapora?

Asta doar ca sa nu mergem şi mai departe în viitor, până acolo unde aleşii de azi vor fi nevoiţi să taie ajutoarele sociale, să dea afara oameni din propria camarilă şi să răspundă în faţa pensionarilor – dar nu numai a lor – când aceştia nu vor mai putea plăti întreţinerea din cauză că primăria nu s-a îngrijit de eficientizarea costurilor energiei sau nu mai are nici un şfanţ pentru ajutoarele de întreţinere pentru că s-au dus pe “investiţii”.

Socialism cu buzunarele goale …

Nu il regret pe Sarkozy si sincer nu imi pare rau de francezi pentru ca nu prea ii sufar de fel. Sunt insa foarte curios cum o sa le satisfaca doleantele comuniste Holland cand ei sunt cu buzunarele goale si datori vanduti. Iata doar cateva date:

– balanta comerciala: deficit in jur de 6%, dar de prin 2004 nu a mai fost pe plus, asa ca …; cu alte cuvinte francezii consuma mai mult decat produc;

– deficitul: pe minus, tot in jur de 5%, tot inca de prin 2004; nici investitorii nu mai au incredere in economia franceza;

– PIB: 2560 mld EUR sau 4,13% din economia mondiala; in scadere din 2009;

– somaj: in jur de 10% cu tendinte de crestere;

– datorie raportata la PIB: 85,8% si in crestere; de la 68% in 2009!; poate cea mai semnificativa cifra care coroborata cu deficitul si balanta ne arata incotro bate vantul;

Probabil principalul avantaj al Frantei este ca atunci cand un grup de oameni sunt fugariti de urs, important nu este cat de repede alergi tu, ci cat de repede alerg ceilalti, adica e musai sa nu fii tu ultimul. Cam asa e situatia pentru Franta in toiul crizei: vor nu vor, nemtii vor fi nevoiti sa bage mana in buzunar si sa acopere si golurile francezilor, dupa ce probabil ii vor lasa sa pice pe greci, irlandezi si spanioli. Speriati de dezintegrarea rapida si catastrofala a Europei, cel mai probabil nemtii vor propune francezilor sa pastreze un “euru-core”, o “inima” care sa mai bata in asteptarea vremurilor mai bune si astfel caderea Frantei nu va fi atat de catastrofala ca a Greciei sau ca a Romaniei.

Pana atunci insa, francezii se vor bucura de vremea frumoasa pe Coasta de Azur facand o mica cura de socialism.

 

Hei-rup mioritic

Oricat de mult imi propun sa imi astup urechile si sa imi acopar ochii cand vine vorba de politica mioritica, se intampla sa cad in ispita curiozitatii si sa mai aflu cate una-alta. Pentru mine este un calvar sa citesc sau sa privesc stirile. Este putin spus ca sunt total dezamagit de politicienii nostri, de toate culorile si nu am nici cea mai mica speranta ca ceva bun se va mai putea intampla cu Romania in actuala era glaciara. Si prin ceva bun inteleg ca Dumnezeu sa ne trimita si noua in sfarsit cativa oameni normali, nici prea buni dar nici prea rai, nu sfinti, ca e greu, dar nu chiar hoti si ticalosi pana peste gat. Nu foarte inteligenti, ca nu au de unde, oricine are vreun IQ mai stralucit probabil deja a migrat, e clar ca pe-aci am ramas fie cei prea prosti ca sa poata sari gardul, fie cei prea fricosi ca sa schimbe clima, fie cei orbiti de dragostea de tara, sau poate cei care inca nu au acumulat doza de greata care sa ii azvarle pe meleaguri straine sau au sistemul imunitar foarte rezitent. Dar nici politicieni prea prosti sa nu ne trimita Dumnezeu, caci e de rau.

Am scapat de un guvern care a fost cum a fost, care a avut poame de toate culorile si iata-ne cu tineret sperante, grupa mica la atac, juniorii specialisti isi sufleca manacile si se apuca de treaba. Si nici termina bine de dat cu juramantul si iata-i ca se si arunca la sedinte sa ne arate cat de nerabdatori sunt ca sa rezolve problemele tarii si sa ne scoata din criza. Acest dorelism este tipic romanesc si Boc nu s-a vindecat de el oricat de mult s-a dat in penibil cu toate eroismele lui ieftine, de la dat cu coasa pana la dezapezitul Q7-ului. Oare cata inteligenta sa aiba cineva sa inteleaga ca oamenii care lucreaza cu capul au alte randuieli decat cei care lucreaza cu muschii si ca nu prin graba, zoreala, incordare aiuristica si eroisme gratuite trag lucrurile inainte ci prin cugetare adanca si bine socotita? Se pare ca inteligenta de spion a noului prim-ministru nu i-a fost de-ajuns si i-a tras deja pe noii ministri la o sedinta la care s-au nimerit saracii ca nu aveau cu ce si nici pe ce sa ia notite. Nu este mare lucru, intr-adevar. La urma urmei, tot erau impreuna, tot mai erau cateva ore din zi asa ca de ce sa nu se apuce deja de lucru si sa ii traga o sedinta de guvern. Dar pare semn de boala, de asta sunt ingrijorat.

Mie de hei-rupismul asta mi-e groaza, este atat de specific noua romanilor incat sunt sigur ca daca am reusi sa gandim de doua ori inainte sa facem o fapta, am reusi lucruri mult mai marete. Din pacate insa, pentru ca ne credem destepti, preferam sa facem in graba intai doua fapte, care nici macar nu sunt legate una de alta si abia mai apoi sa cugetam indelung la ce prostie am facut. Acum, cu reuniunea asta grabnica a guvernului  a fost o chestiune minuscula, dar sa nu uitam de TVA-ul acela de 24% care a taiat aripile economiei romanesti tocmai incepuse sa isi ia zborul. Nu s-a gandit Boc inainte, asa cum nu s-a gandit nici acum cu ocazia zapezilor ca degeaba zboara el cu elicopterul ca vulturul peste nameti daca nu stie ce trebuie sa faca un conducator si cat de important este pentru el sa asculte, sa calculeze si sa ordoneze. Din pacate Boc nu stia ce a spus Sun Tzu, cum ca “cel ce lupta pentru victorie numai cu sabia nu este un general bun”. Boc s-a crezut ca Mihai Viteazu care cand lua buzduganul si il invartea isi facea carare printre turci si asa tragea si pe ceilalti dupa el, ii incuraja in lupta cu inamicul. Sau poate doar a vrut sa faca pe eroul ca tot era presa prim-prejur.

Sa speram ca noul prim-ministru, desi este istoric, nu va avea ispite de eroism hei-rupist lipsit de substanta si eficienta. Chiar daca lupta lui va fi pentru scurta durata si cu arme slabe, greselile pe care le va face vor putea avea consecinte de durata si de greutate. De partea cui lupta vom vedea insa abia dupa primele masuri pe care le va lua, sau mai degraba pe care (sa speram ca) nu le va lua in ciuda tututor zvonurilor ca ar fi omul “agenturililor”.

Fondul Mafiot Internaţional intră în hora austerităţii

In efortul lor continuu de a promova austeritatea pe plan international, FMI da dovada de abilitati de comunicare neasteptate. Pentru a le arata baronilor romani ca austeritatea este buna pentru unii in timp ce ei pot “sa traiasca bine” in continuare, Jeffrey Franks s-a lasat dus la chefuri chiar cu cei pe care teoretic trebuie sa ii controleze si sa ii traga de urechi. In stilul clasic al afacerilor romanesti, mai marii finantelor l-au omenit pe trimisul stapanilor asa cum se cuvine ca sa nu ne dea amenda prea mare si sa dea acolo o semnatura ca controlul a fost in regula si Romania se afla pe calea cea buna.

Dincolo de penibilul situatiei, este bine totusi ca ai nostri gasesc canale de comunicare “eficiente” cu mai marii finantelor. O linie de credit preferential direct de la mama lor nu ne-ar strica, avand in vedere ca imprumutul banilor este cel mai ieftin la tipografia de dolari unde ne poate pune o vorba buna si alde Gefri. Sa ne uitam la fratii nostri greci sa vedem cat de greu le este sa ii imbuneze pe nemtii care le cer nici mai mult nici mai putin decat sa cedeze suveranitatea. Asadar, mai bine cu yankeii, macar astia ai de unde sa ii apuci, nemtii astia obsedati de munca si de productivitate nici macar nu s-ar lasa dusi la o bere.

Ma intreb oare insa, cum de nu s-au gandit ai nostri sa ii invite pe chinezi, era mult mai eficient: un miel la protap, jumari, o palinca si un taraf si ne alegeam cu cateva miliarde. Mafiotii de la FMI sunt cam zgarciti totusi, nu stiu daca merita investitia. In plus, inca nu am aflat ce vor de la noi, ca degeaba nu ne dau ei nici un sfantz.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Alte articole pe tema asta:

– Eurodeputata PSD Corina Creţu îi cere şefei FMI să-l retragă pe Jeffrey Franks din misiunea de la Bucureşti pentru că a petrecut cu Sorin Blejnar

– Şeful delegaţiei FMI – Jeffrey Franks impreuna cu Sorin Blejnar la Busteni (video)

Războiul tarifar la orizont

Referitor la reactia presedintelui Basescu la anuntul apelului Bancii Centrale a Austriei care recomanda bancilor austriece sa isi scoata banii din Romania si alte state, pentru ca oricum pe-aci mare sfaraiala nu va mai fi de stors pentru urmatoarele decenii.

Analistul financiar Liviu Voinea crede că introducerea unei taxe pe bănci ar putea fi o soluţie, dar spune că s-ar putea dovedi să nu fie cea mai bună măsură. “O suprataxă aplicată băncilor ar putea fi o soluţie, dar nu cred că este aplicabilă pentru că în final s-ar reflecta tot asupra costurilor suportate de clienţi. Iar statul este unul dintre clienţii importanţi ai băncilor.” (Sursa: Ziarul Financiar)

Despre razboiul tarifar am mai scris in cateva articole, dar nu stiu in care anume am specificat ca acesta este doar o etapa in evolutia crizei, o etapa ulterioara crizei financiare si a datoriilor suverane. Totodata razboiul tarifar se poate produce/manifesta simultan si/sau paralel cu razboiul valutar si precede bineinteles etapa controlului preturilor si ultima etapa, cea a razboiului mondial. Aceste etape sunt binecunoscute in istorie, in criza din anii 30.

Sa rezumam deci pe scurt toate etapele unei crize: mai intai criza apare in domeniul financiar si se manifesta prin desumflarea unei bule si pierderi imense pentru multi jucatori. Aceasta prabusire – credite + actiuni – produce o contractie a lichiditatii si prin urmare a creditarii care provoaca scadere economica. Si cum toata lumea face afaceri pe credit, se produce astfel un lant al dependentelor, de la firmele care falimenteaza, greutatea se transfera pe state care trebuie sa faca fata cu cheltuieli scazute si cu somaj ridicat (pe langa lipsa creditului). Ca sa scape, unele state incearca sa exporte, si unele chiar reusesc, cum ar fi Germania. Cele care nu reusesc, isi dau jos cu moneda, se lupta sa aiba o moneda cat mai slaba pentru ca produsele lor sa fie mai ieftine in afara si astfel sa se vanda mai usor. Un exemplu de stat care se lupta permanent cu taria propriei monezi este Japonia si mai recent Elvetia. Si americanii incearca sa slabeasca dolarul desi la ei aceasta slabire este in primul rand o consecinta nu un target. Aceasta etapa poarta numele de razboiul valutar: fiecare tara cauta sa aiba moneda cat mai slaba ca sa poata sa exporte, deci sa creasca economic si sa revina din nou pe crestere.

Razboiul tarifar apare cand tensiunile economice fac ca fiecare incearca sa prioritizeze consumul resurselor in intern, in detrimentul externului. Cand vaca avea lapte de muls, bancile austriece erau dornice sa investeasca in Romania. Acum cand lapte nu mai e, pleaca de la vacile noastre si se pastreaza furajele doar pentru vacile lor, ca nu cumva sa moara de foame. Astfel, romanii reactioneaza si ameninta cu taxari. Asa au facut  si unguri, la ei razboiul tarifar manifestandu-se deja de ceva timp. Razboiul tarifar este insa limitat de tratatele internationale existente: de exemplu, in UE tarile nu pot sa impuna taxe vamale produselor din extrerior. Alte state insa pot, de exemplu China a interzis vanzarea de minereuri rare catre Japonia, iar Rusia, anul trecut a interzis exportul de produse agricole. Rolul razboaielor tarifare este de a ajuta economia interna impunand diverse piedici intrarilor din afara care altfel ar inhiba orice dezvoltare interna. De asemenea, razboiul tarifar poate impune anumite restrictii unor iesiri de resurse, in vederea focusarii acestora spre necesarul intern. Asta cere acum Austria, asta a facut Rusia prin interzicerea exportului de grane. Bineinteles, cand razboiul tarifar se va extinde si va lua avant, toti vor avea de pierdut, mai ales cei care nu au canale de export solide, cum ar fi Romania care e dependenta de exporturile catre UE. Razboiul tarifar nu face decat sa minimixexe globalizarea, sa fragmenteze comertul si investitiile, sa schimbe practic total paradigmele actuale ale economiei globale care si-asa a fost lovita crunt de criza creditelor si de scaderea cererii.

Controlul preturilor este o etapa disperata: cand productia este din ce in ce mai mica si exista riscul hiperinflatiei, guvernele impun preturi maxime producatorilor pentru a evita explozia preturior si explozia saraciei. Ca rezultat, piata neagra infloreste si economia intra intr-o zona sumbra de subdezvoltare. Romania a mai cunoscut aceasta etapa in perioada de tranzitie, anterioara liberalizarii preturilor.

Razboiul militar este ultima etapa, si desi poate rezulta din frecusurile din razboiul valutar sau tarifar (de exemplu pretentiile SUA asupra Chinei ca sa intareasca yuan-ul), poate aparea pur si simplu pe fondul unor focare asimetrice. Dar sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva.

Una peste alta, Basescu nu doar ca nu are ce sa le faca austriecilor, dar mai spune si prostii. Da, este adevarat ca atunci cand era de supt austriecii au venit, dar acum e alta situatia: bancile nu sunt asociatii de binefacere. Bancherii daca pleaca, pleaca pentru ca nu fac bani aici, economia e moarta, guvernul nu creaza un mediu propice dezvoltarii afacerilor, investitiile sunt proaste, coruptia macina orice si oamenii pregatiti si de valoare fug in afara. In conditiile astea, cine sa mai faca profit ca sa dea si la banci ca sa le tina aici?

Marea drama a Romaniei este ca noi dam mereu vina pe altii si nu cautam sa ne schimbam mentalitatea. Iar daca cautam, nu suntem in stare. Basescu desi este de atatia ani presedinte, ne dovedeste prin acest discurs inca o data ca nu are habar de economie, nu are habar de politica externa si nu are nici consilieri care sa il ajute. Vai de el si vai de noi!

Îl va convinge Băsescu pe Isărescu să ia taurul de coarne?

Conform Hotnews, Basescu se va intalni azi cu Isarescu dar fara Boc. Putem sa ne dam seama ce vor discuta cei doi, uitandu-ne ce s-a intamplat la alti porcusori recent: tehnocratii au luat puterea. Si cum Isarescu este singurul tehnocrat agreat pe la noi de centrele de putere din umbra, faptul ca Boc a rezistat pana acum nu este un mister: pur si simplu Base nu a avut pe cine sa puna in loc. Este binecunoscuta repulsia lui Isarescu fata de intrarea in politica, avand in vedere cat s-a ars cand a mai acceptat sa salveze tara cu tehnica sa si a fost prim-ministru. In multe interviuri insa, Isarescu spune ca a simtit ca a pierdut cativa ani din viata in functia de prim-ministru si asa este pentru ca oricat de nepasator ai fi fata de poporul care isi pune nadejdea in tine, constiinta te mustra iar daca nu ti-o ai deja pierduta si pervertita precum o au politicienii, – chiar daca si in functia de bancher Isarescu are mainile murdare – iti este greu sa fii tu cel care ia masurile de austeritate – cum s-ar zice mai taie gainile care au mai ramas.

Stiindu-l pe Isarescu, ma indoiesc ca va accepta, asadar probabil ne vom procopsi cu vreun alt croitor de petece din secunzii lui Isarescu desi pe acestia probabil nu ii vor accepta PDL-istii. Cert este ca PDL pentru a putea castiga trebuie sa se iese cumva din prim plan si sa impuna fie un guvern tehnocrat fie unul de uniune nationala. Opozitia insa nu va cadea in  cursa unui guvern de uniune si prin urmare Base va fi nevoit sa caute in continuare tehnocratul potrivit care sa nu taie insa prea mult incat PDL-ul sa nu mai aiba nici o sansa la viitoarele alegeri.

Mai multe despre tehnocrati puteti citi aici, sau mai vine sa il ascultati pe Nigel Farage.

De la Syrtaki la O sole mio

La summit-ul G20 in care puternicii lumii s-au adunat ca sa rezolve problema Europei in general si a Greciei si a Italiei in particular, Berlusconi a fost atat de plictisit si sictirit incat a adormit.

Există o îngrijorare tot mai mare în legătură cu faptul că Berlusconi nu deţine controlul asupra a ceea ce se petrece în Italia. A adormit de două ori în timpul discuţiilor. I-a alarmat foarte tare pe oficialii săi. Au fost nevoiţi să îl trezească cu un ghiont. Ceilalţi oficiali nu au avut cum să nu observe”, a declarat un diplomat care a participat la discuţii. (Sursa: Mediafax)

Dupa ce tragedia greceasca va ajunge la apogeu, sa vedeti comedia italiana cum va contribui la acest cor al porcusorilor si cum cantarea lor va da fiori din ce in ce mai mari tuturor bancherilor in lume – pentru ca politicienii oricum dorm pe ei.

> Vezi si articolul de ieri unde Plesu ne prezinta mai multe mostre de aceeasi natura precum stirea de sus.

NB: Desi este posibil ca Berlusconi sa fie bolnav – deoarece nu e ceva iesit din comun pentru el ca sa adoarme in timpul unor sedinte, parerea mea e ca azi-noapte a fost ocupat cavalerul. Bine insa ca au si altii astfel premieri sa nu fim doar noi de rasul lumii.

Soluţia la criza grecească: încă o integrare

Dupa ce prima integrare un UE a adus Greciei – dar si Europei – numeroase probleme, odata cu criza datoriei grecesti se naste o noua idee, creste incet-incet un nou plan care nu doar sa rezolve problema actuala, dar sa duca unitatea europeana pe noi culmi intr-un ritm la care nu sperau nici cei mai entuziasti aderenti ai acestei unitati.

Pe la inceputurile unitatii monetare europene, intrebati fiind daca le e frica de potentialul de competitor al noului bloc european care avea in sfarsit si o moneda unica, mai multi economisti americani se aratau indiferenti si nepasatori, opinia general acceptata fiind ca Europa nu va atinge niciodata integrarea Americii, fiind o cu totul alta marie desi cu aceeasi palarie. Spre deosebire de SUA, Europa este neomogena cultural, istoric si politic, este o constructie cu totul noua si destul de subreda, si in plus este trasa in jos de mentalitatea conservatoare care pusa in balanta cu pragmatismul american palea orice sansa de competitie reala la nivel economic si de ce nu si politico-miliar al blocului european versus Statele Unite.

De altfel, impasul Europei a fost sesizat de mult si mintile luminate ale conducatorilor de la centru au scornit o reformare drastica a sistemului politic, prin asa-zis-ul Tratat de la Lisabona, care desi poarta nomenclatura de tratat, este de fapt prima constitutie a unui viitor stat de sine statator, in comparatie cu o asocitatie politico-economica care era statusul Europei inainte de acest tratat. Tratatul rezolva ipotetic problema blocajului politic care era apanajul necesitatii unanimitatii in luarea deciziilor si introducea pilonii fundatiei a ceea ce ar fi urmat sa se construiasca apoi pas cu pas, anume un mega-stat in toata regula in care fiecare tara sa fie un fel de “regiune” si in care dreptul de auto-determinare al popoarelor sa fie redus la alegerea catorva parlamentari si a prefectului regiunii. In rest: canci guverne, canci presedinti, canci parlamente sau alte structuri nationale.

Odata nascuta ideea si pus la cale planul, principala problema o constituia aderenta in randul popoarelor a acestei idei, acceptarea ei de catre supusi. Si desi in majoritatea statelor a fost adoptat cu japca, fara a cere consintamantul popoarelor, acolo unde s-a cerut popoarele l-au respins, nu au fost de acord cu renuntarea la suveranitatea nationala emblematica fiind dificultatea adoptarii in Irlanda a acestui tratat.

Acum insa cand criza da o noua dimensiune unitatii si pune la incercare atat coerenta politica cat si solidaritatea popoarelor, noi orizonturi de actiune se deschid constructului european. S-au amuzat multi zilele curente cand se discuta despre impunerea asupra Greciei a unui guvern “tehnocrat” strain care sa colecteze taxele. S-a mai discutat si varianta ca o parte din impozite sa mearga direct la Uniunea Europeana si asta nu doar in Grecia ci peste tot. Incet-incet vedem cum se arata cu degetul asupra guvernelor si se cauta gasirea unor modele de dominare directa asupra populatiei prin guvern strain, s-a trecut de la etapa de dominare prin finante si credite si s-a ajuns la o noua etapa care pune bazele destramarii statelor sub forma actuala.

Ce va rezulta in urma unei eventuale cedari a suveranitatii din partea Greciei? Bineinteles, fiind surprinsi de aceasta “buna-vointa” din partea grecilor, nemtii si ceilalti europeni ii vor imprumuta pe greci cu oricat de multi bani va fi nevoie pentru a da un exemplu pozitiv si pentru a arata ca uniunea este viabila si are cum sa rezite in orice criza. Dupa Grecia insa va veni si Irlanda si Portugalia si Spania, si pas cu pas, modelul cedarii suveranitatii se va putea implementa si prin alte state, extinzandu-se in ultima instanta in toate statele europene si ducand astfel la o transformare mult mai rapida a uniunii, din uniune in federatie.

Marea necunoscuta va ramane insa rezistenta popoarelor. Dupa cum am vazut, in Islanda – tara aflata intr-o situatie oarecum similara cu Grecia – poporul a dat jos cu politicienii, nu a raspuns la solicitarile FMI-ului de a plati daunele facute de bancheri, a condamnat cativa bancheri (care intre timp s-au refugiat in Londra) si au renuntat la orice speranta de a intra in UE prea curand pentru ca nu au acceptat sa plateasca datoriile bancilor falimentare cu banii poporului. Dupa o mica revolutie, Islanda s-a intors la pescuit si la meserii mai impamantenite decat speculatiile in imobiliare si nu va trece multa vreme pana cand vom auzi de iesirea din criza si revenirea economica a Islandei.

Cel putin in Romania, cedarea suveranitatii nu se va face prea dificil, avand in vedere docilitatea poporului roman care a uimit pe toti conducatorii straini care au trecut prin Romania, prin intelegerea si umilinta cu care a acceptat masurile de austeritate fara a da jos cu guvernul, fara a face greva generala si fara a porni o noua revolutie. Graitor in acest sens este chiar o declaratie facuta de Berlusconi in cursul ultimei sale vizite la Bucuresti:

“Am ţinut să îl felicit pe domnul premier astăzi pentru modul în care Guvernul român a adoptat nişte măsuri foarte dificile, dure, pentru a stabili pierderile în domeniul bugetar. Fireşte, unele dintre aceste măsuri nu sunt deloc populare. Am apreciat această măsură de reducere a personalului bugetar, de reducere cu 25% a salariilor în instituţiile publice, de a mări vârsta de pensionare, de a spori TVA-ul la 24% şi de a reduce alocările pentru instituţiile locale. Sunt măsuri absolut nepopulare. Dar ele au fost necesare şi din cauza cererilor provenite din partea FMI şi UE”. (Antena3)

Iata asadar cum lasam sa treaca o criza buna, fara sa dam jos cu ticalosii si sa ne alegem propria cale si iata cum conducatorii abili care pun la cale noul soviet nu lasa sa treaca o criza buna si prin manipulari fine si bine lucrate, imping lucrurile in directia dorita de ei. Dar la urma urmei, ori ca esti sluga la domn pamantean, ori la european, nu-i tot aia? Ba poate chiar, strainului sa ii pese mai mult de noi si macar sa ne aplice normele europene ale muncii pe plantatie …

1 13 14 15 16 17 18