Category: Politică

Ce se intampla in Polonia?

Leave a comment

Daca lui Orban i-au trebuit vreo 4-5 ca sa devina oaia neagra a Europei, noua putere din Polonia a batut recordul la perioada minima pentru in care sa reusesti sa intarati birocratii de la Bruxelles intr-atat de mult incat sa dea din coate ca disperatii, in cautarea de parghii care de care mai traznice pentru constrangerea in orice fel a noii puteri pentru a o readuce pe “calea cea buna”, a supunerii totale si neconditionate fata de politica, legile si “influentele” fratilor mai mari, care stiu cum e mai bine pentru noi ceilalti. Cum se intampla cand lucrurile se transforma repede, eu unul nu mi-am facut o imagine prea clara despre noua putere, alta decat ca nu glumeste, de vreme ce printre primele masuri luate la venirea la putere a fost curatenia in varful serviciilor de securitate. Cine este la putere conteaza insa mai putin, importanta este perceptia poporului, in ce crede si la ce se raporteaza poporul. Conflictul intre popoare si noul imperiu care doreste raderea diferentelor, “normalizarea” tuturor “nuantelor” si nasterea omului nou european care nu mai are nici o identitate si nici o legatura cu trecutul este un foc de intensitate mai mare sau mai mica in toate tarile, insa in Polonia este oarecum precum lava unui vulcan care arde in subteran inca de la ruperea de comunism. Niciodata polonezii nu s-au considerat frati cu nemtii desi au muncit pentru ei de 25 de ani si desi nemtii si alti europeni si-au mutat mai toata industria peste gard, in Polonia, folosindu-i pe polonezi ca sclavi de rangul I. Pe scurt, din ce a rasuflat la noi in presa, principalele acuzatii aduse noii puteri ar fi faptul ca a pus mana pe Curtea Constitutionala (schimband judecatorii) si ca a schimbat conducerea televiziunii nationale. Pentru cea din urma masura, chiar, Polonia este amenintata cu excluderea de la Eurovision. Schimbarile sunt mai multe si probabil cele mai importante urmeaza sa vina. Nu are insa rost sa intram in amanunte, in esenta fenomenul se incadreaza in “crapaturile in fundatia Imperiului”. In realitate insa, Polonia nu va iesi din UE si falsele “vibratii nationaliste” nu vor avea alta finalitate decat amortizarea puseurilor de tensiune interna in randul populatiei, caci poporul polonez este probabil ca si cel roman de mult disparut sau pierdut printre muncitorii din constructii din Londra sau capsunarii din Spania. Astfel de tentative nationaliste sunt tolerate fara problema de Imperiu inca de la formare si nu au loc doar in est. Sa nu uitam de miscarile similare din toate tarile, de la Italia lui Beppe Grillo unde unele voci cereau trecerea la lira, la miscarile centrifuge mai perioculoase din Marea Britanie care nu se vor solda din pacate insa decat cu prelungirea sau trecerea la un regim “si mai special” al Marii Britanii in cadrul UE care de la inceput sta cu fundul in doua barci pentru ca asa ii este mai bine. Sa nu ne punem deci sperante desarte in crearea unui nou front “euro-sceptic” cu specific estic: asa ceva nu e posibil, cata vreme legal, ca si la noi, legislatia UE este deasupra legislatiei poloneze inca

Read more

Se inchide gaura de vierme prin care Nastase, Voiculescu si alti securisti au evadat din puscarie?

3 comments

Penibilitatea cu reducerea duratei de puscarie pentru scrierea de “lucrari stiintifice”, specifica unei tari bananiere, a fost tot timpul la fel de penibila ca si acum. Faptul ca zilele astea incepe DNA sa “investigheze” chestiunea nu inseamna decat ca toti cei care trebuiau sa scape mai usor din puscarie au scapat deja si aceasta gaura de vierme trebuie inchisa. Bineinteles, in mecanica cuantica a sistemului securistoid din Romania, noi si noi anomalii spatio-temporare se vor gasi pentru puscariasii care trebuie sa scape mai usor. Altfel, singurul indicator ca lucrurile intra in normalitate ar fi daca Nastase si restul ar trebui sa intre in puscarie sa faca restul perioadei. Din pacate, probabil solutia aleasa va fi “verificarea” lucrarilor si o sa treaca “examenul” deontologic doar puscariasii catre sunt ai nostri …

Read more

Terorismul – principalul topic în România anului 2016

4 comments

Serviciile de securitate romanesti abia au prins gustul banului cu noile mariri de buget. O arestare pe ici pe colo, un ungur fraier care glumea ca prostul ca face bombe cu petarde si boom – o crestere spectaculoasa a bugetelor cu “securitatea” atat interna (SRI) cat si externa (armata). Trenul maririlor bugetare parea pierdut cu ocazia “invaziei musulmane”. Stirea cu cei doi sirieni care au plans cand au aflat ca au ajuns la granita Romaniei, a fost singura influenta asupra Romaniei a “invaziei”, tara noastra nefiind atragatoare nici macar pentru cei care fug de razboi. Bineinteles a mai fost razboiul declaratiilor care de care mai spectaculoase cu privire la cota de refugiati – inca un topic de zavistie fara sens intre politruci, in realitate, Romania fiind doar un executor al hotararilor de la Bruxelles. Cu aceasta ocazie s-a dovedit ca pana si cei care incearca sa capete capital politic pe seama populismului (Ponta, Klaus, etc) cand merg la stapan pleaca capul fara remuscare. Si cum anul nu se putea termina aiurea, fara nici o realizare in lupta antiterorista, dupa cateva incidente ocazionale mai mult sau mai putin reale (sincer, cred ca si tanarul “jihadist” din Craiova este tot o facatura) a venit mana cereasca cu ungurul. Dar nu doar serviciile si armata viseaza la o tara ca in SUA unde tot cetateanul face in pantaloni daca aude un “poc”. Apropos de SUA, in anul 2015 au fost arestati 60 de jihadisti dintre care 23% planuiau atentate in interiorul SUA. La o populatie de 300 de milioane si mii de sinucideri anuale din cauza lipsei de sens, la un numar de zeci de mii de accidente, va dati seama cate de hilara este cifra de 60 de jihadisti. Nu vreau sa fiu inteles gresit, terorismul exista si A EXISTAT totdeauna. Nu este insa nimic nou, poate doar setea nesabuita a securistilor din toata lumea de bani si tendinta politicienilor de a se folosi de baubaul terorismului pentru castigarea de capital politic si pentru ignorarea problemelor reale legate de mega-criza economica in desfasurare. Nu sunt putini cei care spun: “cand nimic nu mai merge (adica economia pica), ne vor duce la razboi”. Nu ar fi nimic nou, doar ca nu as vrea sa fiu in generatia care are ghinionul sa vada cum arata un razboi nuclear, sau nici macar unul conventional, si cu atat mai putin unul civil, cum se intampla in Ucraina sau in Siria. Trecand la lucruri serioase, SRI are oameni specializati in propaganda fear-mongering-ului – mentinerea spaimei publice cu privire la riscul terorismului. Periodic, “analisti in securitate” sunt invitati la TV sau publica articole in ziare pentru a face analize locale si altoiri ale atentiei mioriticilor pe energiile produse de evenimente externe, gen atentatele de la Paris. Scopul nu este doar mentinerea bugetelor si a trezviei publice ca da, se justica sa avem mai multi securisti pe cap de locuitor decat Germania, de exemplu, pentru ca uite ce se poate intampla. Scopul este mai ales, eliminarea “pericolului rus” – baubaul de imprumut in lipsa altor probleme locale. Trebuie sa recunoastem ca totusi Romania este o tara sigura,

Read more

Ce am pierdut si ce n-am avut in acesti 26 de ani

2 comments

La vremuri de comemorare, se cuvine un bilant. Il facem bilantul asta, atat personal cat mai ales national, pentru ca 22 a fost un eveniment in primul rand istoric, chiar daca a afectat inevitabil si viata personala a oamenilor care l-au apucat. Sa notam in primul rand ca cu fiecare an, cu atat mai putini sunt cei care au prins, au trait si au amintiri in privinta acelui moment. Tinerii, cei care vin dupa, sunt mai mult obsedati de Facebook si de 50 Shades of Grey decat de istorie. Nu analizam de ce, doar mentionam ca invitat la o emisiune la Digi 24, Marian Munteanu a fost intrebat: si ati participat si dumneavoastra la protestele din Piata Universitatii? Dar nu doar in randul tinerilor Marian Munteanu este necunoscut, chiar si pentru multi “batrani” revolutia a fost “degeaba”. Este un fenomen specific plaiului mioritic, tanguiala exagerata si admirarea partii goale a paharului. Nu sunt specialist, dar la o natie la care proverbul national este “Sa moara capra vecinului”, nu ar fi de mirare daca mare parte din factorul care contribuie la depresia colectiva este mai ales partea goala a paharului, desi poate in partea plina este un vin foarte bun, pe care daca am avea curajul sa il degustam, ignorand ca jumatate din pahar este gol ne-am mai inveseli nitzel. Inevitabil, cei mai batrani, care au prins comunismul in tinerete, cred ca a fost mai bine, ca se traia mai bine. Psihologic exista nenumarate explicatii: in primul rand erau ei tineri si in putere si amintirile placulte s-au pastrat in timp ce cele urate s-au sters de patina timpului. Mai sunt apoi categoria celor care erau tineri la revolutie si sperau iar astazi dupa ce au tras cateva plimbari prin vest, regreta ca “nu e si la noi ca in afara”. Nu mai zic de categoria celor care dau vina pe securisti si pe comunisti, ca “astia ne-au furat revolutia”. Cred ca m-am facut inteles ca nu sunt deloc de partea celor care considera ca “a fost degeaba”, ca sa nu mai zic ca pe cei care declara ca “a fost mai bine inainte” eu i-as baga la puscarie, pentru ca inainte cine se declara nemultumit fata de conducator si de guvern era tradator de tara si era bagat la puscarie. Cand analizam “trenurile” pierdute sau neimplinirile, este greu de declarat cat la suta se datoreaza comunismului mult mai malefic de care am avut parte si cat la suta felului de a fi al romanilor. De altfel, nici nu cred ca este umbra de indoiala intre istoricii romani ca noi am avut cel mai nasol comunism dintre toate statele comuniste. Sincer, eu unul ma indoiesc. Nu pot sa imi sustin un punct de vedere, nu am o argumentare rationala de ce totusi nu cred ca la noi a fost mai rau ca in alte parti. Doar intuitiv simt asta, la nivelul perceptiei. Pentru ca nu putem delimita sistemul de materia prima pe care s-a implantat. Este deci sub semnul intrebarii daca nu cumva noi romanii chiar suntem altfel decat cei de pe langa noi si de

Read more

Hipsterii nu mananca branza

13 comments

Am urmarit live protestul ciobanilor si m-am bucurat cand am vazut ce curajosi si ce fermi au fost. M-am tot intrebat zilele astea, de cand s-a auzit de legea asta penibila cu cainii la stana, cum de nu iese nimeni in strada. Exista mai multe explicatii. In primul rand, oamenii se revolta cand sunt … revoltati. Un rau care se face incremental in doze acceptabile, care nu provoaca reactii … alergice, trece neamendat si de multe ori neobservat. In cazul #Colectiv, protestele au pornit pentru ca … “au trebuit sa moara oameni”, dupa cum a declarat clovnul Klaus. Insa au trebuit sa moara oameni nu ca sa plece Ponta ci ca sa scoata hipsterii ochii din smartphone-uri si din tablete si sa realizeze ca in timp ce ei butoneaza, tara ne este furata si ticalosii misuna pretutindeni. O alta strategie a raului, este sa loveasca in cei slabi si in cei neputinciosi. Legi penibile care afecteaza o mica parte a populatiei – in aparenta – pentru a nu starni reactia intregului popor. De exemplu, strategia abordarii “segmentate” au practicat-o conducatorii nostri cand a fost vorba de maririle salariale la bugetari. Nu stiu calendarul exact, dar daca nu ma insel, ordinea si rata maririlor a fost urmatoarea: iulie 2015, mai intai ei, adica parlamentarii, mariri imense, de la 5300 la 9000 lei [1]; august 2015: guvern + presedentie: cresteri de 70% [2] octombrie 2015 doctori: 25% (mai putin rezidenti, care deocamdata nu au primit nimic) decembrie 2015: profesori / educatie 15% decembrie 2015: restul 10% Nu e nevoie sa fii matematician ca sa vezi ordinea si scala maririlor. Daca se faceau toate in acelasi moment si lumea afla, credeti ca se lasa fara proteste? Insa politicienii sunt experti nativi in manipularea multimilor si au aplicat strategia pas cu pas. Si-au marit intai lor, dand zvon ca urmeaza mariri la toti bugetarii, sa aiba rabdare. Cum nu se anuntasera inca maririle, toti bugetarii aveau si ei sperante: poate ni le maresc si noua cu 70%, cum si-au facut lor. Apoi treptat, au marit la diverse categorii sociale, mai intai cele cu risc sa iese in strada si mai la urma cu “restul”, carora le-au dat de mizilic ca sa nu zica ca nu au primit si ei mariri. Ei bine, in urma acestei situatii a iesit cineva in strada, desi perversitatea masurilor este strigatoare la cer? Nu, pentru ca nu s-a realizat acel spike in sentimentul revolta la o masa critica. Eu sunt uimit de exemplu, cum de rezidentii nu zic nimic si tac ca prostii desi au salarii de mizerie si lumea crede ca li s-a marit si lor. Revenind la protestul oierilor, doua fenomene am de subliniat. Cand au dat navala in curtea parlamentului oierii, astia tocmai votau pensiile nesimtite. Erau foarte ocupati. Dar nu doar ca erau ocupati, dar au trimis si o femeie ca sa negocieze cu ciobanii pentru ca nu s-a gasit un barbat in tot parlamentul ala. Femeia asta i-a luat cu zaharelul, ca sa astepte 2 ore, ca sa trimita niste

Read more

Pr. Nicolae Tanase despre politica

2 comments

Intr-o conferinta recenta, Pr. Tanase a fost intrebat daca ar fi dispus sa se implice in conducerea politica a tarii ca sa ajute tara, asa cum i-a ajutat pe copiii orfani de la Valea Plopului. Nu stim daca intrebarea a venit din entuziasmul “colectiv” recent care fals a indus speranta intre oameni ca putem pune in fruntea tarii pe cine vrem noi sau ca putem alege pe oricine, ca e democratie … sau intrebarea e venit de la un securist. Oricine a pus insa intrebarea trebuie felicitat, pentru ca cu aceasta ocazie parintele a clarificat cum ar trebui sa ne raportam noi ortodocsii la oamenii politici si desi a mai dat pe ici pe colo unele raspunsuri, de data asta au fost edificatoare. O sa incerc sa explic raspunsul parintelui si sa il detaliez cu cateva comentarii personale cu mentiunea ca recomand in primul rand ascultarea conferintei care are nenumarate sfaturi si cuvinte de folos, chiar pentru cei care il cunosc foarte bine pe parintele si ii stiu raspunsurile. In primul rand parintele a declarat ca nu ar fi interesat sa fie om politic deoarece nu are chemarea asta. Nu oricine este in stare sa conduca si sa se expuna responsabilitatii imense pe care o presupune o functie politica. Este adevarat ca privind din punctul nostru de vedere, avand in vedere ce oameni politici avem, ne-am dori un om ca Pr. Tanase implicat politic, dar intr-adevar, mai ales in ziua de astazi cand este nevoie de oameni politici integri, inteligenti, care sa aiba nu doar dragoste de tara dar sa aiba si o strategie de a face fata influentelor externe si masinariei media care este subjugata in primul rand mental si in al doilea rand juridic acestor influente, dragostea de tara si cinstea nu sunt de ajuns: trebuie inteligenta politica, strategie, spirit de sacrificiu si daruire totala. Altfel spus, noi am cam avea nevoie de un voievod, de care insa nu prea suntem vrednici, prin urmare avem parte de conducatorii pe care ii meritam. Deci nu doar ca parintele nu doreste sa se implice, dar a explicat si cum trebuie sa fie un om politic, ce atribute trebuie sa aiba si cat de grea este aceasta functie in ziua de astazi. In al doilea rand, parintele a amintit de implicarea bisericii in politica in istorie si de faptul ca nu s-a reusit mare lucru, ba chiar uneori rezultatele au fost poate mai rele decat daca nu s-ar fi implicat. Nu intram aici in detalii si personal nu suntem de acord cu pr. Tanase. La vremuri de restriste, credem ca unitatea spirituala pe care Biserica o ofera, ar trebui sa fie extinsa si inspre unitatea nationala si politica. Poate ca Biserica nu ar trebui sa sprijine un anume partid, dar poate sprijini mai multe partide si politicieni si de asemenea, poate arata cu degetul prin anatemizare, catre anumiti oameni politici si anumite partide. Situatii paradoxale cum a fost legatura stransa intre Episcopul de Constanta si Radu Mazare si faptul ca principalul dusman al bisericii – tipul ala cu delfinii – a intrat in

Read more
1 … 14 15 16 17 18 … 37