A început să se umfle mămăliga şi în SUA

Nu va exploda însă prea curând, cum s-a întâmplat în Africa sau în Europa de Est în 89. Însă cei care credeau că americanii au fost programaţi total în cartofi de fotoliu care nu mai gândesc cu propriul cap, au motive să îşi reconsidere părerea. Rămâne însă de văzut daca ce vedem acum este doar o scânteie sau un mare fâsăit cum au fost faimoasele mitinguri care nu au rezolvat nimic, tocmai pentru că oamenii nu ştiau motivul pentru care au ajuns să fie sclavi. Oamenii, gloatele altfel spus, se ridică atunci când le ajunge cuţitul la os, dar foarte puţini sunt cei care şi înţeleg cine înfige cuţitul, unde şi de ce.

Despre explodarea mămăligii în SUA am mai scris aici. Sincer nu mă aşteptam să înceapă atât de devreme pentru că în afara vechii problemi a şomajului, a tăierilor bugetare şi a creşterii preţurilor, americanii nu au motive să se plângă. În România, atunci când s-a dat legea cu tăierea salariilor bugetarilor, doar o mână de oameni au venit la parlament să protesteze, deci încă mai este loc pentru tăieri. Cu atât mai puţin în SUA cuţitul nu a ajuns încă la os. În SUA nu moare nimeni de foame pentru că băncile chiar dacă te dau afară din casă, statul îţi oferă totuşi tichete de masă cu care orice homeless poate să îşi cumpere un hamburgăr şi o sticlă de băutură ca să mai uite de amar.

Problema particulară în Wisconsin este legată de reducerea bugetului statului, mai precis de modul în care se încearcă reducerea costurilor: prin eliminarea unor drepturi colective ale angajaţilor din domeniul bugetar, adică prin atacarea sindicatelor şi totodată prin mărirea unor contribuţii (impozite). La urma urmei, nu contează scânteiea, interesant va fi dacă acesta va fi factorul declanşator al unei revoluţii chiar în inima imperiului. Tot o caracteristică specifică a acestor proteste este că aşa ca şi pe la noi, partidul are şi el acoliţii lui – câinii de pază ai sistemului – care au sărit pe bieţii doctori şi profesori să îi sperie, sub stindardul unui fals liberalism care susţine teoretic statul minimalist, care are puţini angajaţi şi care trebuie să reducă cât se poate de mult orice cheltuială, pentru că … aşa cum zicea şi preşedintele nostru, oricum avem prea mulţi filosofi şi oricum din şcoala românească nu iese nimic bun, ci doar diplome pe bandă. Cam aşa gândesc şi cei care se opun bugetarilor, deşi atunci când statul a donat băncilor şi altor multinaţionale sume terifiante de bani, nu s-au atacat.

Cea mai interesantă chestie din protestele astea este un nou trend: după ce sunt concediaţi, sindicaliştii din SUA rămân uniţi şi pun bazele unei mişcări de schimbare a sistemului. Ei nu mai cer doar condiţii bune pentru membri lor (salarii, condiţii de muncă, etc), ci încearcă să aibă un rol mai extins în societate, să impună schimbarea de jos în sus.

În final iată o dezbatere între un socialist şi un câine de pază al lui Obama:

Ajuta-te singur! – Samuel Smiles

Inspirat de poza din postul anterior, o sa incep o serie de recenzii de carti cu un titlu care ar trebui studiat in scoli la o noua materie: “formarea caracterului”. M-am mirat prima data cand am dat de acest titlu: o carte laica publicata de o editura ortodoxa, si nu de orice editura ci de Editura Mitropoliei Olteniei, pe cand IPS Tefan era al oltenilor. Am citit cuprinsul si mi-a fost de ajuns sa o cumpar. Am mai rasfoit-o din cand in cand, nu am citit-o niciodata cap coada, insa oriunde o deschid cand am chef de ceva lecturi “motivationale”, raman placut impresionat. Iata mai jos doar un scurt fragment din introducere care se doreste un fel de argument. Insa, cat ce mult se potriveste vremurilor noastre! Vroiam sa scriu un articol despre cum fura romanii de jos, si cei care muncesc dar mai ales cei care nu muncesc. Am tot scris despre credite si cum de vina suntem noi toti care am luat credite pentru ca bugetul e acum in pragul prabusirii si in loc ca banii de la FMI sa vina pe proiecte de investitii, vin la BNR ca sa sustina cursul valutar pentru ca altfel romanii nu si-ar mai putea plati ratele si ar da jos cu sistemul bancar, ceea ce ar paraliza duce economia cu vreo 15 ani in urma.

Dar, iata fragmentul:

Progresul national este inmanuncherea activitatilor, energiilor, virtutilor tuturor, tot asa precum decaderea nationala este inmanuncherea lasitatilor, egoismelor si viciilor tuturor. Daca privim indeaproape, vom vedea ca ceea ce suntem obisnuiti a arata ca mari plagi sociale nu este, in decursul vremii, decat dezvoltarea monstruoasa a viciilor de care insine suntem atinsi, si ca zadarnic ne vom sili sa ne scapam din ele prin ajutorul legii – totdeauna, sub o infatisare sau alta si inca mai cu putere, ele se vor ivi din nou, atata vreme cat conditiile dezvoltarii noastre personale nu vor fi imbunatatite. Daca aceasta parere este dreapta, urmeaza ca patriorismul cel mai inalt si cea mai marinimoasa filantropie nu stau in atat a reforma legile si a schimba institutiile, cat mai cu seama a ajuta altora sa se inalte si sa se innobileze prin sloboda si neatarnata actiune a propriei lor vointe.

Guvernamanul unei natiuni nu-i de obicei decat icoana si reflexul indivizilor care o alcatuiesc. Orice guvernamant care e  prea inaintat fata de popor va fi, fara indoiala, tras inapoi, dupa cum orice guvernamant care e prea inapoiat va fi tarat inainte, cand poporul este mai inaintat. Dupa cum apa isi gaseste mereu nivelul ei, o natie va gasi in legile si guvernamantul ei dispozitiile care convin caracterului ei. Aceasta este in firea naturii. Totdeauna poporul nobil va fi guvernat nobil, totdeauna cel ignorant si stricat va fi condus murdar. Libertatea nu-i numai rodul unei infloriri politicea, ea e mai mult al unei infloriri moreale, al energiei, al neatarnarii si libertatii de actiune individuale.

Felul cum este condus un om poate sa nu aiba prea mare insemnatate, in vreme ce totul atarna de chipul cum se conduce el insusi. Cel mai nenoricit sclav, in adevar, nu e acel care e supus ciudateniilor unui despot, oricat de mare ar putea fi acest rau, ci acela care este robul propriilor lui vicii, egoism si ignoranta. Dezrobirea natiilor in inima carora stapaneste astfel sclavia n-ar putea fi rezultatul unei simple schimbari de stapani sau de institutii; si atata vreme cat aceasta iluzie fatala va face ca libertatea sa depinde de guvernamant, aceste revolutii, cu oricate jerfte s-ar face, nu vor pretui mai mult si nu vor produce rezultate mai temeinice decat o simpla schimbare de tablouri intr-o fantasmagorie. Libertatea nu poate avea temelii solide decat in taria caracterelor individuale; si tot in aceasta tarie a caracterelor se gaseste cea mai sigura garantare a sigurantei publice si a progresului national.

Cartea o puteti:

comanda online noua
comanda online veche
citi online in engleza

Pe wikipedia gasiti autorul aici si cartea aici.

Cartea a fost publicata la noi in  perioada interbelica. Retiparirea ei in 2007 are binecuvantarea IPS Teofan, dar textul din pacate nu este adus la zi. Multe cuvinte si expresii ar trebui actualizate, dar probabil o noua traducere ar fi si mai recomandata.

FMI şi lupta împotriva viitorului României

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Ce puteti citi in acest articol:

– FMI-ul are un lung sir de esecuri si nici un succes pana la ora actuala
– toata lumea critica FMI si chiar ei recunosc ca au gresit
– reducerea concediului maternal si  a indemnizatiei nu au justificari economice
– de ce vrea guvernul sa taie concediul; stie ceva ce nu stim noi?
– o umbra de speranta

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Expertii FMI au propus reducerea concediului maternal la 1 an si stabilirea indemnizatiei la 600-1000 lei. De fiecare data cand aud oximoronul “expertii FMI” imi vine sa mor de ciuda ca presa nu se poate dezlipii de un limbaj de lemn auto-impus si auto-format si in loc sa numeasca lupul lup, oaia oaie si cainele caine, numeste cocosul vultur si gaina lebada. Iar marmota este bineinteles o gratioasa caprioara.

Nu am prea vazut in presa romaneasca o analiza corecta a ce este FMI, cine este FMI si ce vrea el. Si nici nu am vazut o atitudine ferma de atentionare a factorilor de decizie asupra marelui pericol de a ne da pe mana unei institutii care in intreaga sa istorie a adus numai prapad si dezastru. FMI este fals numita in presa “creditorul de ultima instanta” cum este perceput de la cel mai paralel parlamentar care se nimereste aiurea in vreo emisiune pe la TV si primeste vreo intrebare legata de FMI si pana la guvernatorul Bancii Nationale care cu siguranta cunoaste istorie economica si stie si cine sunt “actionarii” FMI si ce interese au ei. Insa toti nu fac decat sa repete ca papagalii fara creier ce au auzit de la vreunu mai destept – care o fi fost ala primul – care a descoperit aceasta terminologie elevata si care impune respect. In realitate, FMI nu este altceva decat moartea cu coasa: peste tot pe unde a venit, in toate tarile pe care le-a imprumutat, s-a ales praful. Nu au rezolvat nimic, toti expertii lor au fost experti in anihilarea orcarei posibilitati de renastere a acelei tari.

Dar sa facem un mic istoric al esecurilor FMI-ului, pentru ca lumea sa nu creada ca folosim exagerari sau pareri subiective asupra unui fapt despre care chiar FMI-ul a fost de mai multe ori de acord: politicile sale au fost falimentare.

Astfel, in 2003, chiar FMI a recunoscut ca “fortarea tarilor in curs de dezvoltare sa-si deschida pietele catre investitorii straini ar putea mari riscul unor crize financiare” (sursa: BBC). Cum asa? Pai FMI-ul impunea statelor sa ofere mecanisme si facilitati prin care corporatiile multi-nationale, bancile si fondurile de investitii sa intre in tara, acestea veneau, jefuiau ce se putea si apoi plecau. Cand plecau, bineinteles ca plecau si cu banii cu care au venit si cu cei pe care i-au facut prin exploatarea resurselor locale. Asfel se producea o criza financiara. Argentina, Brazilia, Indonesia si Rusia sunt doar cateva dintre tarile care s-au lasat pe mana speculantilor si au avut de suferit.

Un studiu din 1999 al The Development Group for Alternative Policies asupra efectelor politicilor FMI in cinci tari in curs de dezvoltare a ajuns la concluzia  ca programele FMI au dus la probleme serioase economice, sociale si de mediu. De exemplu, in Senegal, dupa 18 ani de programe FMI, s-a inregistrat un declin al educatiei, serviciului medical, si o crestere a mortalitatii materne, o crestere a somajului si a exploatarii pe piata muncii a minorilor.

Dar nu doar anumite grupuri sau anumiti economisti, cum ar fi Joseph Stiglitz critica FMI-ul ci si bancherii centrali. Acestia insa nu acuza FMI-ul pentru programele “expertilor” sai, ci pentru ca nu a prevazut criza financiara si riscurile sistemice. Ma rog, mai penibili sunt ei pentru ca au provocat-o, FMI-ul nu stie prea multe oricum, el doar vine si cere taierea tuturor cheltuielilor, oriunde se poate si oriunde se descurca politicienii sa le taie fara a provoca o revolutie cum a fost cat pe ce la noi cu politaii. Pacat ca s-au dat batuti romanii, o noua revolutie era singura noastra sansa.

Sa revenim insa la FMI. Ce surprize ne mai rezerva “expertii” de la FMI, aceasti extraordinari oameni care stiu totul de acolo de departe de la Washington si care le e de ajuns sa vina cateva zile din cand in cand ca sa ia ceva semnale din tara si sa poata sa ne spuna ce trebuie sa facem ca sa iesim din criza. Surpriza principala este taierea duratei concediului maternal si a indemnizatiei pe care mamele o vor primi. Care este insa surpriza? Pentru mine este surpriza ca au reusit sa ii convinga pe PDL-isti sa taie si de aici, pentru ca oarecum pana mai ieri mama si copilul erau ceva sfant in tara noastra si nimeni nu avea curaj sa se atinga de ei. Taiase Boc pensiile, taiase salariile la doctori si la profesori. Insa de mame nu a avut curajul sa se atinga atunci si nici acum nu are curajul sa isi asume aceasta decizie afirmand cu imbecilitatea-i caracteristica ca el e ultimul care sa ia decizia si ca e nevoie de dezbatere publica. Pai ce dezbatere publica sa fie asta, daca vrem sau nu vrem sa avem viitor? Care sa fie atat de cinic inca sa fie de acord cu o astfel de masura, mai ales ca in total, cheltuielile statului cu aceasta indemnizatie este nesemnificativ in orice “indicatorii” ceruti de FMI si mai ales ca reducerea acestui concediu la 1 an nu ar face decat sa arunce in somaj fie pe mame, fie pe cei care le-au tinul locurile de munca intre timp, caci piata locurilor de munca este inca in criza. Asadar, guvernul tot va cheltuii acesti bani prin somajul acordat mamelor.

Deci la ce buna aceasta taiere care nici nu economiseste prea multi bani de la buget si nici nu ajuta piata fortei de munca prin revenirea mamelor odihnite in campul muncii intr-o economie care oricum e vai de ea si care nu are nevoie de forta de munca ci de locuri de munca. Oare stie guvernul mai mult decat stim noi? Este foarte posibil. Poate urmarind viteza cu care fug romanii in strainatate, guvernul e constient ca intr-un an doi vom avea o mare criza pe piata muncii, nu vom mai avea tineri ci doar batrani. Alta explicatie nu vad. Dar ce argumente sa aiba “expertii” FMI cu care sa sustina o astfel de masura? Pe langa ipoteza de mai sus, FMI-ul nu ar avea vreun alt argument deoarece, realitatile economice ne arata clar ca forta de munca constutita din mamele care fac doar 1 ani de “nursing” nu poate fi absorbita acum si nu va putea prea curand sa fie absorbita de oferta locurilor de munca. Prin urmare, fie FMI se teme de o explozie demografica in Romania, fie FMI considera situatia atat de disperata incat ne cere sa economisim pana la ultimul franc, chiar daca acesta este pentru mama si copil, adica viitorul tarii, fie FMI este doar o componenta a elitei globaliste care incearca reducerea drastica a populatiei globului si incearca deocamdata prin crize si prin politici urmand sa desavarsasca prin razboi ce nu vor reusi prin alte metode.

Exista insa speranta ca ultimul sambure de constiinta in politica romaneasca, reprezentat de UDMR, sa fie buturuga mica care rastoarna carul mare. Este admirabila atitudinea ungurilor si chiar daca aceasta poarta in ea si alte motive politicianiste, imi place sa cred ca cineva inca mai gandeste in guvern, dar din pacate nu romanii. Culmea-culmilor: ungurii sa fie preocupati de viitorul Romaniei. Romania este intr-adevar si a lor, dar mai ales intr-o problema de viata si de moarte pentru viitorul Romaniei, m-as fi asteptat de la un partid romanesc sa nu se lase la cheremul “expertilor” FMI ci sa dea cu pumnul in masa acolo unde trebuie sa dea cu pumnul in masa. Faptul ca nu dau, mie nu imi spune decat ca in ciuda faptului ca o repeta in mod repetat Jeffrey Franks, Romania nu mai este suverana. Prin constrangeri, manipulari, dezinformari si influente, Romania este acum guvernata de altii. Rusine PDL si rusine tuturor femeilor din PDL care inca nu si-au dat demisia. O minima constiinta le cere sa si-o dea daca PDL va asculta de nemernicii de la FMI care nu au nici un habar de cum sa ne scoata din criza, ei sunt doar niste pioni care implementeaza politicile celor care ii trimit la noi fara sa gandeasca si fara sa le pese.

Acum incep sa inteleg si mai mult de ce unii vor sa dea jos cu sistemul bancar si de ce in afara, cei care mai au ceva bani cumpara aur si argint tot pentru a pune mana la prabusirea sistemului. Sistemul e putred, trebuie schimbat. Acum si nu mai tarziu pentru ca mai tarziu poate fi prea tarziu.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Va recomand si:

Acordul cu FMI: o comanda externa (Ilie Serbanescu)
FMI decimeaza o tara dupa alta (cum lucreaza FMI)
Esecul politicilor FMI (Jurnalul National)

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

La început de post

La inceput de post multi crestini se cam tem de ce ii asteapta, regreta vremurile bune care au trecut, zilele calduroase de toamna cu gratare sau mese imbelsugate, cu un pahar de vin sau o inghetata etc.

Cand auzim preotii ca vine vremea nevointei, cam strambam din nas, deja ne calculam cate zile mai sunt pana la prima dezlegare la peste si incepem sa schimbam intre noi retete de prajituri de post.

Facem planuri pentru escapade la munte, asteptam sarbatorile si pe Mos Craciun, ne si planuim ce cadouri sa ne luam si in general, abia asteptam sa treaca si postul asta linistindu-ne unul pe altul ca oricum este postul cel mai usor din an.

Poate ca gandesc eu asa, poate ca doar eu sunt asa, desi nu stiu cata concidenta este ca nu am fost singurul “burtos” care sambata i-a intrebat pe cei din jur: nu cumva si luni se mananca de dulce? Nu stiu daca e doar neatentie sau teama inconstienta de post, sau mai bine zis iubirea de desfatare. Am observat insa ca multi crestini trec prin viata aiurea, uita ba de post, ba de slujbe, ba de spovedanie, ba unii uita sa se uite si in calendar, desi citesc proloagele.

Uitam multe, facem multe din reflex, cautam sa ne facem norma de “indatoriri crestinesti” si “fapte bune” si nu putem sa traim cu adevarat, cum indeamna Mantuitorul pe invatatorul de lege de azi: “fa aceasta si vei trai!”. Pe cat de clare sunt sfaturile si parabolele Mantuitorului, pe cat de simpla pare Evanghelia in care suntem invatati ce si cum sa facem ca sa castigam Imparatia Cerurilor, pe atat de tainice ni se par toate si trec pe langa noi cuvintele de parca ar fi vorbite intr-o limba straina.

A fi crestin nu este usor. Nu ma plang, ci doar recunosc si marturisesc. A incepe sa fi crestin este usor: sa iubesti aproapele, sa faci fapte bune, sa te rogi, sa plinesti poruncile, care nu te indeamna decat la bine, oarecum nu iti cere nimic imposibil Dumnezeu, iar pentru cele care sunt imposibile oricum iti da har ca sa le faci. Dar daca ne uitam cu mare atentie la oamenii care putem spune intr-adevar ca au fost crestini, pentru ca au murit pentru Hristos, viata noastra este departe de viata lor ca pamantul de  cer. Sa luam de exemplu pe sfintii care au murit in inchisori. Ce avem noi in comun cu viata lor? Ce am putea avea in comun, in afara ca asa cum ei au fost prigoniti, mugurii unei prigoane poate si mai mari se nasc acum? Nimic. Si desi semnele sunt aici, le putem atinge, le putem citi, le putem analiza chiar, cu toate acestea nu facem nimic. Traim ca si cum lumea asa cum este acum va fi vesnica si nu doar lumea ci si noi nu vom muri niciodata. Ne muncim si ne ostenim din greu, ne calculam viata in detaliu, ne programam viitorul fara a lua in considerare in nici un caz ca poate peste un an lumea va fi cu totul alta fata de ce ne-am astepta noi. Ne amagim ca “are grija Dumnezeu” si stam linistiti culcati pe o ureche ca sa ne ingrijim noi de ziua de azi ca in rest are grija Dumnezeu. Doar ca rareori ne ingrijim cum trebuie de ziua de azi.

Ascultam azi la Trinitas la o emisiune despre bunastare, un cuvant al unui om intelept cum ca pe un om care doarme pe pamant rece afara, durerea produsa de o piatra denivelata care il impunge in spate e mai mica decat jena unui arc umflat in spatele unuia care doarme pe saltea. Mi s-a parut izbitor de adevarat acest cuvant, pentru ca eu tocmai dormind la tara pe o saltea mai proasta, ma vaietasem neveste-mii ca nu am dormit bine si ca ma durea spatele.

Am fost  mereu adeptul libertatii si al bunastarii, am considerat mereu ca pe Dumnezeu Il putem cunoaste si prin multumire, asa cum ingerii Il cunosc si sporesc in sfintenie slujindu-L si slavoslovindu-L. Poate este adevarat, altfel Dumnezeu nu ar mai darui nici unui om libertate si bunastare daca nu ar sti ca si prin acestea oamenii pot sa se sfinteasca. Incet-incet insa, cred ca cel mai bun lucru care ni se poate intampla este o noua dictatura, o noua prigoana. Libertatea este o povara prea mare, bunastarea este o scara subreda, nu ne ajuta cu nimic sa zburam la cer. Doar temnita este singura garantie. Nu delira Paunescu cand spunea in ultima lui poezie ca patul de spital nu-i o alarma ci o garantie. Nu stiu cat de mult intelegea el, dar intelegea pentru ca altfel nu marturisea. Sa cautam suferinta, sa cautam greul, sa cerem lui Dumnezeu macar un genunchi sa ne mai doara din cand in cand. Ca sa fim vii si sa nu uitam pentru ce suntem aici.

In final, va recomand sa ascultati un interviu socant cu un fost tortionar care era infiltrat de securisti in inchisori ca sa ii “finalizeze” pe luptatorii sau potentialii luptatori impotriva sistemului. Toate cate le spune sunt incredibile, cel mai mult insa m-a socat afirmatia: “Nu a mai ramas nici unu, toti care erau intelectuali, toti care insemnau ceva i-am ras.”

Deştepţii care ne conduce

Un prim-ministru la lopata si un taran cu idei salvatoare. Asa citeam un comentariu intr-un ziar la un articol despre Eroul de la Sendreni, Sandu Gheorgiu, care i-a lasat pe specialisti cu gura cascata sugerandu-le banala idee ca acolo unde este vale, apa se scurge si cade de sus in jos. Cred ca faptul ca totusi l-au ascultat este datator de sperante, ne arata ca daca de criza nu ne apara in nici un fel, acest guvern neputincios mai are bunul simt sa adopte o solutie care le este pusa pe tava chiar de un om simplu, atunci cand situatia este strigatoare la cer. Ca un om simplu ce sunt, le dau si eu o solutie la criza: nu mai faceti nimic, nu mai dati legi, nu mai mariti sau micsorati impozite, mai mult stricati lucrurile, lasati totul asa cum este. Om vedea noi cum ne descurcam si singuri …

Surse: Adevarul, Realitatea, Saccsiv

e-Romania vs. ro-Monopol

Intr-un interviu dat bloombiz, ministrul comunicatiilor a declarat ca va scurtcircuita circuitul spagilor din achizitiile publice prin lansarea e-Romaniei. Pe langa aceasta, ministrul ne asigura ca taranii vor invata geografie si cultura prin broadband si totodata noi toti, oraseni si tarani, nu vom mai sta la cozi pentru a plati taxele, ci vom folosi cardul.

Pe langa faptul ca de exemplu in unele zone ale Romaniei cum ar fi Oltenia, providerii de servicii de comunicatii si-au impartit felia astfel incat sa nu se calce unu pe altul pe picioare si sa ofere servicii proaste la costuri minime si preturi maxime prin implementarea monopolului diferential, celelalte aspecte mentionate de ministru nu ma preocupa deoarece oricum sunt aberante, stiind fiind faptul ca la noi, nici cu chitanta semnata de tanti de la ghiseu nu poti fi sigur ca nu vei primi pe viitor scrisoare ca nu ti-ai platit taxele in posta. S-a intamplat pe la noi, la Adminsitratia Financiara, cand intr-un an s-au stricat calculatoarele si s-a pierdut baza de date cu cei care au platit niste impozite, – nu mai retin din pacate daca societati sau persoane – si s-a trimis notificare de plata la toti.

Eu unul nu voi plati niciodata taxele online, nu am incredere in nicio e-Romania, pana nu am eu chitanta semnata de tanti si pana nu vad ca da enter in fata mea, nu o sa am incredere. Si-asa nu am incredere, dar totusi macar semnatura aia si stampila imi dau o minima liniste ca am facut ce tine de mine ca nu ma astept la alte surprize. Si pana acum, slava Domnului nu am avut (prea multe).

Cat despre broadband, vax proiecte, vax finantari, ministrul ar trebui intai sa vada de ce prin Oltenia de exemplu nu exista decat o singura firma care ofera internet pe fibra optica si alte firme nici macar nu iti ofera un pret daca totusi ai vrea sa alegi altceva, indiferent de pret. Si ca in Oltenia peste tot si in toate, cu siguranta e-Romania nu este decat un mare tun tras pe fuga inainte sa pice tot castelul de nisip.

PBS Commanding Heights – Bătălia ideilor

Linkuri: Homepage | Wikipedia

Desi este si carte, eu am dat intai peste documentar. O prezentare a documentarului o gasiti pe wiki, eu o sa enumar doar cateva idei care mi-au ramas.

Dupa Al doilea Razboi Mondial, aliatii au numit in Germania de Vest conducator pe Ludwig Erhard. Tot aliatii au impus si modelul economic care trebuia sa fie urmat de acesta, anume controlul preturilor si al inflatiei. Ceva similar ne-a facut si ne face noua Uniunea Europeana, incercand sa directioneze politica economica a statelor membre si mai ales a noilor veniti, prin anumite masuri care le cred ei ca o sa rezolve lucrurile. Ei bine, cand a vazut ca lucrurile nu merg pe calea care trebuie, Erhard a eliminat peste noapte politica de control a preturilor, fara acordul si fara informarea aliatilor. Practic si-a pus scaunul la bataie in dorinta de a salva economia tarii sale. Imediat lucrurile au inceput sa se miste, piata neagra a iesit la suprafata si Germania a ajuns peste ani si ani unde a ajuns pornind de la fapta curajoasa a acestui om de stat care si-a iubit poporul mai presus de propriile interese. Interesant mi s-a parut si dialogul acestuia cu reprezentantii aliatilor, a doua zi dupa ce Erhard anuntase abolirea preturilor. “Aliatii: am auzit ca ati schimbat politica de control a preturilor. Erhard: nu am schimbat-o, am abolit-o. Aliatii: consilierii nostri ne spun ca nu e bine ce ati facut. Erhard: consilierii mei imi spun ca e bine ce am facut”. Peste ani si ani, miscarea curajoasa a lui Erhard ca si intreaga sa contributie la dezvoltarea pietelor libere, avea sa fie considerata de Greenspan, presedintele Fed-ului American ca mai importanta decat planul Marshall.

Tot din acest documentar, am mai aflat un fapt uimitor de care habar nu aveam. Lenin dorise la inceput sa permita dezvoltarea proprietatii si a micilor afaceri, viziunea sa fiind ca statul sa detina si sa controleze doar domeniile cele mai importante ale economiei, resursele si industriile strategice: energia, transporturile, etc. De altfel, sintagma “Commanding Heights” ii apartine. Colegii bolsevici i-au sarit insa in cap si nu a reusit sa implementeze ideile lui, fiind bolnav si pe moarte. Stalin  a fost cel care a venit cu conceptul de centralizare si planificare.

Una peste alta, destul de interesant documentarul si mai ales uimitor ca alta data deciziile si directiile economice chiar se luau pe baza ideilor, politicienii discutau cu economistii, aveau consilieri economici care apartineau clar unei scoli anume si aveau o viziune care nu depindea de grupul de interesa carora apartin, cum se intampla acum, atat in SUA cat si in Romania. Batalia ideilor era intr-adevar o batalie de idei, nu de influente. Margaret Thatcher si Ronald Reagan chiar intelegeau economie si aveau un plan de salvare, o strategie clara si de asemenea forta si convingerea ca sa implementeze acea strategie si constiinta ca ei trebuie sa o faca. Reagan pus fiind in fata unei posibile recesiunii ca urmare a masurilor care avea sa le ia a zis: “Daca nu acum, cand? Daca nu noi, cine?” Pe la noi politicienii ia masurile care trebuie numai strasi cu usa de FMI si de Europa, si abia dupa alegeri. Aproape ca au invatat si FMI-ul si Europa sa nu ne mai deranjeze inainte de alegeri si sa astepte ca alegerile sa treaca pentru a putea solicita politicienilor nostri sa faca ceva. In pragul unui posibil, ba chiar probabil colaps economic si social mondial si in fata unei sigure prabusiri a economiei romanesti datorita coruptiei si proastei administrari, aproape pare trist ca noi nici macar nu putem visa sa avem vreun Erhard, vreo Thatcher sau vreun Reagan. Romania pare a fi chiar cu multi ani inapoi si fata de bolsevicii sovietici care macar nu isi trageau odraslele dupa ei, ci tineau la principii si la profesionalism, asa cum il vedeau ei. Discutam cu un var mai batran despre tragedia nepotismului din sistemul romanesc, si ii ziceam ca ne intoarcem incet-incet la comunism, partidele de la noi devin partidul unic. Varul insa m-a contrazis:  “nu e asa, aia macar puneau oameni capabili”.

1 15 16 17 18