Category: Politică

Merry go round cu dobanzile

Leave a comment

Dupa scaderea Fed-ului a venit acum randul BCE-ului sa loveasca in cei care product si economisesc si sa ii incurajeze pe cei care cheltuie nesabuit pe datorie. A scazut asadar si BCE-ul dobanda, de la -0.4 la -0.5. Dupa cum stim BCE gestioneaza 3 dobanzi, cea de referinta este cea cu care bancile se imprumuta la BCE si determina costul banilor. Mai sunt 2 deloc putin importante, dar despre care nu pot spune nimic. Pe langa scadere, BCE a anuntat ca reincepe achizitia de obligatiuni guvernamentale (dar nu numai). Putina lume chiar si din presa de specialitate intelege ce inseamna aceasta achizitie si deoarece este cel mai mare furt public din istoria umanitatii (depasit poate doar de Banca Japoniei care a cumparat o mare felie chiar din piata actiunilor) as explica putin mai mult. Achizitia de obligatiuni include obligatiunile guvernamentale ale BCE si obligatiunile emise de marile companii. Nu stiu si nu inteleg criteriile pe care se face aceasta achizitie, dar cu siguranta ii favorizeaza pe cei care ar avea probleme sa vanda pe piata libera deoarece ce vand ei este junk. Asadar BCE prin aceste achizitii da la gramada bani unor prosti datorinici care nu pot sa se imprumute pe piata libera pentru ca fie nu le-ar da nimeni (deoarece nu au incredere in ei – cine ar imprumuta Grecia sau Romania daca s-ar uita la politica guvernelor lor?!) sau daca le-ar da, le-ar da la preturi foarte mari care ar putea duce la imposibilitatea rostogolirii creditelor. Adica, Grecia, de exemplu, se imprumuta in mare parte pentru a plati ratele la creditele actuale. Pentru noile emisiuni costul trebuie sa fie mai mic ca la vechile credite, altfel s-ar intra in imposibilitate de plata, cresterea dobanzilor ar scadea drastic posibilitatea guvernelor sa plateasca ratele si ar baga guvernele in faliment. Ceea ce oricum se va intampla mai devreme sau mai tarziu. Speranta BCE este urmatoarea: fiecare guvernator spera ca crash-ul sa nu se intample in mandatul sau. Astfel, dupa crash, el va putea spune: noi am facut treaba buna, pe vremea noastra lucrurile mergeau zaiss. Noi am avut curajul sa dam jos cu dobanda, sa cumparam junk bonduri etc, etc. Deciziile BCE se ia de consiliul guvernatorilor bancilor din Zona Euro la care se adauga niste delegati de la Comisia Europeana (care cumva inclina balanta). Asta se intampla pentru ca in aparenta sa se creeze iluzia egalitatii insa in fapt, cine detine puterea de decizie la comisie sa determine si sa contribuie masiv la politica BCE. In cazul deciziei de fata, se pare ca Germania si cu pate din tarile nordice s-au opus scaderii dobanzii si continuarii destrabalarii. Insa porcusorii sunt mai multi la numar: Italia, Spania, Grecia, Portugalia, toate tarile cu raport mare PIB/datorie si cu o economie priponita in pragul colapsului, evident se tem de cresterea dobanzilor care ar putea duce inevitabil la necesitatea austeritatii – pastila amara pe care toti o amana. Nu mai am timp de alte comentarii si inchei doar cu o recomandare de lectura

Read more

Viitorul UE dependent de viitorul Italiei

2 comments

In toamna asta urmeaza o salva de socuri pentru economia si finantele mondiale. Fiecare soc in sine are indeajuns de mult potential pentru a face peri albi administratorilor de bani si celor care percep riscurile globale. Si cu toate acestea ultimele zile au fost optimiste, cu cresteri, sentimentul investitorilor fiind unul de speranta nestavilita ca vom terce prin toate aceste riscuri impreuna ca prin branza, fara scadere, mentinand trendul bull din ultimele saptamani, de cand pietele spera la interventia Fed-ului si la noi masuri de stimulare fiecala, atat din partea Fed-ului cat si din partea BCE. Razboiul tarifar, tensiunea cu Iranul (tocmai a capturat inca o nava acum cateva ore), Brexit-ul si riscul de recesiune in Germania sunt principalele riscuri. Mai putin discutat si pe radar ar fi Italia – o tara bogata cultural si istoric, dar care sta din ce in ce mai prost din punct de vedere economic iar din punct de vedere financiar si al sistemului bancar este dependenta 100% de Bruxelles. Italia este a 8-a tara a lumii la PIB, dar acesta a inceput sa scada in ultimul timp. In top 15 tari ale lumii sunt doar doua cu PIB-ul in scadere: Italia si Mexic. La somaj Italia sta la fel de prost: aproape 10%, intre Franta (8.5) si Spania (peste 15%), cu mult sub Germania si Marea Britanie. Deficitul guvernamental actual este de -2.1% (“depasita” doar de Franta si Spania dar pe negativ). De altfel, nu stiu Italia sa nu fi avut deficit in ultimul timp, chiar de cand a fost inclusa in UE. Insa adevaratul indicator care arata dezastrul din Italia este data datorie/PIB: 132% depasita in Europa doar de Grecia (181%). Italia ca si Franta se lupta sa supravietuiasca: guvernele tin cu greu deficitele sub control, masurile ne-populiste de crestere de taxe si de reducere a beneficiilor sociale pe fondul scaderii economiei pun presiune sociala si mai mare intr-o Italie care in mod traditional nu a avut oricum niciodata stabilitate politica. Prin urmare, guvernele se schimba mai des decat vin anotimpurile. Singurul lucru care ii uneste pe italieni (care oricum nu erau ei prea uniti) este ura fata de Bruxelles si invidia fata de tarile care duduie de la nord. Status-quo-ul este benefic pentru putine tari si aceasta se vede in PIB, rata datorie/PIB, deficit (excedent guvernamental), rata somajului. Germania de departe este castigatorul, urmata de Olanda, Danemarca, Austria, tarile nordice. Belgia e la mijloc, Franta e alaturi de Italia intre candidatii la “poc!”. Ceea ce este nou pentru Italia este riscul politic: spre deosebire de Franta unde Macron si partidele mainstream tin departe partidele “extremiste” (adica eurosceptice), in Italia partidele eurosceptice sunt la moda. Sunt pe masa multe posibilitati prin care Italia sa faca o bresa in picioarele de lut ale uriasului (UE): fie printr-o moneda emisa de guvern care sa fie folosita pentru plata impozitelor (ar lovi evident in controlul si autoritatea centrala), fie prin cresterea peste 3% a deficitului guvernamental (pe fata sau mai putin pe fata), fie prin emiterea

Read more

Epstein – speculații

5 comments

Jeffrey Epstein a fost un milionar care s-a sinucis (sau … a fost sinucis) in puscarie in timp ce astepta procesul in care era acuzat de trafic cu minori, trafic de persoane in scopuri sexuale si abuzuri asupra minorelor intre anii 2002 si 2005. Printre “clientii” lui Epstein ar fi fost Bill Clinton. Pentru ca in presa noastra Epstein a fost cam trecut cu vederea si stirea despre prinderea si sinuciderea lui a fost sumar redata pentru ca legatura intre cazul Epstein si Trump este destul de subreda, ca si la CNN si alte ziare de stanga (globaliste, sorosiste etc), as dori sa accentuez ca cazul este departe de a fi unul … banal ci are atat de multe foi de ceapa peste el incat o sa dureze probabil zeci de ani pana sunt date toate la o parte ca sa aflam adevarul. Iar adevarul pe scurt, pe care dorim sa il aflam este: a fost Epstein omul serviciilor secrete sau doar un protejat al “nomenclaturii” din SUA? Ce se petrecea cu adevarat in Lolita Express sau pe insula “extravaganta” a acestui milionar? Ca sa realizati cat de ciudat este acest om si cat de multe necunoscute sunt cu privire la ce facea el si pentru cine facea, postez mai jos un tablou gasit in casa acestuia care se intituleaza “Parsing Bill” Nu sunt naiv sa pretind ca adevarul se poate afla. Cu atat mai mult daca in spatele lui Epstein ar fi serviciile secrete americane (si nu numai: “stein” …). Nu exista fum fara foc si cateva lucruri se repeta in articolele de presa, in anchetele unor investigatori independenti etc, etc. Iata cateva intrebari: de unde si-a facut Epstein banii? Milionar nu devii peste noapte, pur si simplu. Epstein a lucrat in finante dar nu oricine lucreaza in finante devine milionar, mai ales daca a fost dat afara de la banca la care lucra inca din 1981 din motive inca necunoscute. Desi Wikipedia are ceva informatii pentru cei care doresc sa analizeze in detaliu acest personaj ciudat (cel putin zis), felul cum este prezentata informatia este extrem de inselator: nu reiese nicaieri cum anume si-a facut el banii, desi sunt enumerate activitatile lui trecute (profesor de matematica, trader de optiuni etc etc) se trece brusc de la “consultant financiar” la participarea lui Epstein la licitatia pentru vanzarea New York Magazin pe care insa acesta a pierdut-o, trustul vanzandu-se in final cu 55 milioane dolari. Intr-un articol despre acest “ciudat”, Business Insider baga sursa banilor in topul “ciudateniilor”: “Epstein is said to be very wealthy, although the origins of his money, vehicles, and property are largely unknown.” Sursa Foarte interesant cu privire la Epstein este cum in general presa il numeste “ciudat”, desi acesta este clar un pervers stricat. Adica, desi putine trusturi media se dau inapoi de la a prezenta pe larg “cazul” (CNN ar fi unul), cele care nu se dau inapoi, folosesc termenul “ciudat”, ca si cum Epstein ar fi doar asa, un milionar excentric, cu tablouri

Read more

Teodorovici minte foarte mult

Leave a comment

“Investitorii au foarte mare încredere în România. Dacă vă uitaţi pe structura investitorilor o să vedeţi că în marea lor parte au fost din America şi din Marea Britanie. Asta înseamnă că este o încredere foarte mare. Investeşti într-o ţară pe termen lung când eşti sigur că acea ţară nu prezintă un risc, este logic şi de bun simţ chiar şi pentru cei de la clasele primare”  Ziarul Financiar Poate pe cei care au doar clasele primare ii minte Teodorivici pentru ca restul se prind. In primul rand, nu te poti exprima ca “investitorii au foarte mare incredere in Romania”. Pe principiul ca vorbim pe limba papagaliceasca fara sens, putem foarte usor si sa spunem ca investitorii au foarte mare incredere in Grecia, in Ucraina, in Koreea de Nord etc. Pentru ca nu am minti daca am spune asta, pentru ca sunt investitori si inaceste tari. In realitate, exista diverse grade de investitii si tipuri de investitori. Exista investitori de risc mare care vaneaza dobanzi mari si care isi asuma riscuri. Daca acesti investitori (cu apetit la risc) cumpara obligatiuni romanesti, nu inseamna ca au incredere in Romania, ci doar ca au incredere in FMI, adica vaneaza profituri mari, dobanzi mari la obligatiuni (cum platim deja) si in caz de criza, au incredere ca o sa apelam la FMI din ale caror datorii vom plati in primul rand investitorii care “au incredere”, asa cum s-a intamplat in Grecia. In al doilea rand, Teodorovici se lauda ca Romania s-a imprumutat la costuri mai mici decat alte tari. Din nou o minciuna gogonata pentru ca trebuia sa completeze: decat alte tari din Africa. Pentru ca cu greu vom gasi tari in Europa care sa se imprumute la costuri mai mari decat Romania (poate Kosovo, poate Albania, poate Moldova). Iata doar un snapshot cu ratingul tarilor care este principalul criteriu de determinare al costului creditarii. Doar uitandun-e la tarile vecine din alfabet, ne sare in ochi Rusia si Polonia. Intra-devar, suntem la fel cu rusii, dar cu mult sub polonezi. Desi nu intra in chart, va invit pe site-ul tradingeconomics.com pentru a vedea ratingurile pentru toata tarile. Ca fapt divers, in caz ca va intrebati, Bulgaria are rating mai bun ca noi! PS: Rusine Ziarul Financiar care ar trebui sa se numeasca Papagalul Financiar pentru ca doar redau macanituri si nu taxeaza macaniturile mincinoase ale politicienilor. O simpla cautare pe google i-ar fi ajutat sa demonteze aceasta minciuna gogonata a unui incompetent care in fapt distruge stabilitatea financiara a Romaniei si ingroapa in datorii viitorul tarii, finantand mitele electorale ale PSD-ului. PS: cat despre faptul ca investitorii sunt din Anglia si SUA e normal! Pentru ca acolo sunt marii rechini care controleaza FMI-ul si Banca Mondiala ca sa poata sa trimita Troika la Bucuresti sa ii despagubeasca in caz de Doamne-fereste! Asta nu e deloc un lucru sa te lauzi. De laudat ar fi daca in Romania ar investi fonduri de pensii care au toleranta scazuta la risc – aia ar fi intr-adevar

Read more

Rusia sub Putin

4 comments

Rusia nu mai este sistemul totalitar din vremea URSS. Rusia este o dictatura “soft”. Lumea de pe la noi (dar si din vest) nu prea intelege ce inseamna dictatura soft si in general gandeste “soft” e totusi ceva tolerabil. Nu e totusi Koreea de Nord. Deci, nu are sens sa ii privim de sus si sa le dam lectii. Daca acele popoare au ales acest sistem, sa fie sanatoase, este alegerea lor, este traditia locului, este modelul lor cultural, etc. Cam aceasta este atitudinea generala fata de Rusia, atat a politicienior cat si a presei si a oamenilor simplu. Foarte putini sunt cei care mai critica regimul lui Putin si in general criticii sunt babacii care au apucat vremurile din Razboiul Rece si stiu ce inseamna dictatura. Unui roman care a trait in Epoca de Aur si care nu a fost “reeducat” de regimul bolsevic, nu exista dictatura soft: o dictatura este dictatura, fie ea soft sau hard. Exista critica regimului in Rusia. La nivelul oamenilor de rand, ai voie sa il critici pe Putin in discutii particulare sau chiar pe retelele sociale. Exista chiar si unele ziare care il critica pe Putin. Problema incepe insa daca exista vreun risc existential pentru regim, in sensul ca opozitia are vreo sansa sa scoata capul din nisip si poate la un anume moment dat sa fie catalistul care dinamiteaza tensiunea sociala inerenta oricarei dictaturi. Bunaoara, fie politicieni, fie ziaristi care au facut prea multa zarva si au iesit din postura tolerata de simulacri ai existentei unei opozitii nesemnificative ca impact dar care sa fie prezentata strainilor ca pe o mostra de democratie, outlierii sunt exterminati. Intr-un dialog pe outube cu un american, un rus explica un fenomen interesant, deoarece incepe parca sa se repete si la noi: pe cand era el copil, protestele masive in strada la adresa regimului erau ceva normal. Acum nu mai exista niciun fel de protest si desi la nivel de cetatean simplu pot sa il critice pe Putin, la nivel politic sau administrativ, dizidenta nu este tolerata. Evident, din ce am vazut prin media exista pseudo-critici ale lui Putin, dar acestea sunt de genul: de ce Putin nu e mai dur cu rusii care critica Rusia sau de ce Putin nu invadeaza Ucraina sa le dea o lectie sau poate chiar au existat unele critici cu privire la marirea varstei de pensionare, desi in orice alta tara o astfel de masura drastica ar fi dus la caderea guvernului. Cum poate exista o dictatura in ziua de astazi, in care oamenii au acces la tehnologie, au acces la informatie, pot vedea ce bine este in alte tari, pot cauta adevarul atunci cand sunt mintiti? Dar mai ales, in ziua de astazi, mai toate tarile din lume, cu mici exceptii, au avut totusi experienta libertatii (mai de scurta sau mai de lunga durata) in care in ciuda mostenirii odioase, au putut sa experimenteze ce inseamna libertatea exprimarii, ce inseamna o presa libera care sa dea pe fata minciuna si

Read more

Românii sunt adevărații cormorani

One comment

Pentru cei care nu au inteles inca simbolistica cormoranului, am facilitat aceasta descifrare a “codului rosu” inca din titlu. Cormoranii sunt romanii care zboara liberi din apa in apa fara sa plateasca taxe si sa ceara avize si mai mananca si pestele din balti. Cormoranii sunt niste pasari prea libere, protejate greșit de lege. De aceea, legislatia justitiei trebuie schimbata astfel incat acest cormorani – adica romanii liberi – sa fie gâtuiți, sa nu mai poata nici zbura aiurea pe unde vor ei, nici ciripii golaneste impotriva braconierilor si evident nici manca peste fara sa plateasca taxe si fara sa fie jupuiti de impozite. Cormoranii sunt protejati de ong-uri ecologiste – adica de sorosisiti – care sunt finantati “din afara”, de europeni. Care ONG-uri nu doresc schimbarea statutului cormoranilor din pasare protejata. De aceea D’aia a tinut acel discurs ravasitor despre cormorani si de aceea doreste sa reinfiinteze aprozarele si alimentarile din vremurile de trista amintire: ca sa atace economic lanturile de magazine occidentale si ca sa permita pescarilor romani care vor avea productie de 42.000 de tone de peste (cf P. D’aia la emisiunea Digi 24 din 20 Februarie, in Romania se produc 12.000 t de peste si cormoranii mananca 30.000 t deci am putea produce peste 50.000 de t ca in vremurile “bune”) prin urmare o sa fie nevoie de multe aprozare si alimentare in care acest peste sa se vanda in viitoarea Romanie socialista dupa ce cormoranii vor fi fost impuscati si padurile si apele tarii eliberate de aceaste elemente anti-romanesti care fac atata de mult rau tarii. Tara ideala pentru bolsevici si nostalgicii comunismului este o tara in care oameni ca D’aia se fac ca conduc tovaraseste lucrurile, pastravi indopati cu faina de oase bolbocesc fericiti in baltile nationalizate de Dragnea si Teldrum urmand apoi sa fie fructificati pentru profit – adica prostii care muncesc de se rup in tara si platesc impozite, o sa ajunga mai devreme sau mai tarziu in strainatate sa munceasca, goniti de starea jalnica a economiei, de o societate ancorata in trecut, in hotie si in coruptie, in care incompetentii acapareaza toate cotloanele statului si fac imposibila orice dezvoltare fireasca ca sa nu mai zicem organizata a tarii in orice directie. Pastravii din baltile electorale ale partidului o sa ajunga asadar mai devreme sau mai tarziu prin tari straine sa produca pentru a trimite bani inapoi acasa, la copii si la parinti. Si astfel, intrarile de valuta in Romania o sa mentina in continuare un leu puternic, o sa stimuleze consumul si o sa contribuie direct sau indirect la dospirea PIB-ului cu care se vor lauda tovarasii, castigand noi si noi alegeri. Mania lui D’aia si ambitia lui de a aminti zilnic de cormorani, nu este altceva decat manifestarea complexului de inferioritate cu care acest tovaras s-a luptat toata viata lui. Peste tot pe unde au fost au ras de el, ca un incompetent, superficial si ilogic ce este. Insa acum are microfonul, are 2-3 idei fixe si nu are pace

Read more

De ce nu dă România înainte?

12 comments

Se pune mai întâi întrebarea ce înseamnă “înainte”. Voi detalia mai mult sau mai puțin direct… Problema ramânerii în urmă și necesitatea “recuperării” terenului sunt o chestiune veche pentru țărișoara noastră. Putem face câteva exemplificării ale rămânerii în urmă, la ce ne referim. E îndeajuns însă să folosim expresia generică “nivel de trai” pentru a nu ne complica prea mult. Reformulată întrebarea, aceasta ar putea suna așa: de ce nu crește nivelul de trai al românilor și suntem mereu în urmă. Vorbind despre nivelul de trai, trebuie totuși să recunoaștem că acesta a crescut dacă privim la nivel istoric (pe ultimii 20 ani, de exemplu). Dar, întrebarea nu este de ce nivelul nu crește, ci de ce nu crește în același ritm cu al altora și noi rămânem mereu la coadă? Când ne comparăm, prima pornire, și de bun simț este să ne comparăm cu vecinii. Este cumva firesc, deși este apanajul unei gândiri limitate, fără viziune și fără aspirații prea mari. Compararea “cu vecinii” la nivel de țară este similară cu comparația cu vecinul de bloc. Bunăoară, dacă avem o mașină mai proastă ca a vecinului, simțim nevoia să vedem care mai sunt dobânzile la credite pentru a încerca “un upgrade”, și vice-versa, dacă avem o mașină mai bună ca a vecinului, simțim satisfacție și avem o imagine foarte bună despre noi. Cel mai tare din parcare însă poate fi un Matiz într-o parcare de trabanturi, dar dacă vine un Tesla în acea parcare, toata stima de sine a deținătorului Matizului dispare instant. Comparația cu vecinii mai suportă încă o notă: cu care vecini să ne comparăm: cu cei apropiați, cu cei apropiați și vecinii lor sau și cu cei din același bloc economic din care facem parte? Tendința la noi este să ne comparăm cu fostele țări comuniste și “partenerul” nostru permanent este Bulgaria. Evident că orice comparație este una subiectivă și oricine poate realiza o comparație pe un anume indicator, cu o anumită țară, ca să demonstreze ce dorește. De exemplu, Viorica compara creșterea PIB-ului nostru cu al Germaniei, cum că noi am avut un procent mai mare ca nemții. Evident, orice comparație cu Germania este penibilă, din orice punct de vedere și chiar în contex propagandistic, denota o prostie crunta, pentru ca realitatea oricum contrazice total cifrele și face irelevantă comparația. Cu greu cred că s-a umfat cineva în pene în urma acestei comparații, oricât de nepriceput, necunoscător și spălat pe creier de mașinăria de propagandă a partidului ar fi. Fie că folosim vecinii apropiați, fie pe cei mai puțin apropiați, situația este complexa și variată și în funcție de ce putem scoate în evidență – că ne e mai bine sau că ne e mai rău, avem de unde alege. Bunăoară, dacă vrem să spunem că o ducem bine și că dăm înainte, putem arăta înspre ucrainieni sau spre sârbi (deși nu știu cât de mult suntem la nivel de trai peste sârbi). Dacă vrem să demonstrăm că suntem mult rămași în urmă, putem compara

Read more
1 2 3 4 5 … 37