PSD sunt hoți pentru că se trag din români

Nouă românilor nu ne place când străinii ne fac hoți. “Țiganii fură, măi proștilor, nu ne băgați în aceeași oală” ne revoltăm noi pe bună dreptate. Dar oare pe bună dreptate?

Sunt de acord că probabil în occident, majoritatea hoților de naționalitate română sunt țigani. Chiar și asa, sunt de acord că orice pădure are uscături. Ce doresc eu însă să susțin este că moralmente, pădurea românilor are cam tot atâtea uscături cât pădurea țiganilor, daca nu chiar mai multe. Sunt multe feluri de hoții: unii mai la vedere, unii mai la ascuns, unii mai la grămadă, alții individual. Cei mai fără cap se fură pe ei înșiși. Însă furtul este furt.

Și cum fură românii? Toți care au votat cu PSD-ul pentru un salariu sau o pensie mai mare se fac părtași furtului alături de guvernanții actuali care își fac legi pentru anihilarea ultimelor celule de rezitență ale unei societăți democratice. Toți cei care au votat PSD-ul știau că sunt șanse mari ca aceștia să fure când vor pune gheara pe putere, după atâta timp de “pauză”. Pe la noi, prin Craiova, având de atâta vreme primarii pe care îi avem, e chiar o vorbă: “ce dacă a furat, măcar a lăsat ceva după el”. Așa era consolat Solomon după ce a fost băgat la zdup de unii craioveni.

Furtul votanților psd este unul de asemenea la “ceas de noapte”. Ei se ascund în spatele a mii și mii de justificări, își liniștesc conștiința cu mii și mii de minciuni în care doresc să creadă cu fermitate: ei au votat pentru oameni, ei au votat pentru program, ei au votat pentru conducători români, ei au votat împotriva lui Soros, etc. În fapt fiecare a votat din interes: pentru o mărire de salariu, pentru o mărire de pensie, pentru un loc de muncă (al lor, sau al neamurilor lor). Nimeni nu a votat pentru program și nici pentru un om anume care i-a convins prin comportamentul lui că le merită votul.

Chiar cei care dau acum cale întoarsă și zic că nu se așteptau la așa ceva de la partidul muncitorilor [1] nu au dreptate. Se știa dinainte ce “material” are acest partid.

Nu este nimic nou despre PSD, nimeni nu avea dubii înainte de alegeri cu privire la calitatea morală a candidaților PSD. Presa a tot arătat. Evident unii zic: sunt hoți și la alte partide. Mai ales psd-iștilor le place să fie băgați la grămadă cu întreaga clasă politică când vine vorba de critica. Critica colectivă este scăparea mai ales a politicienilor josnici.

Elevului leneș care la școală este ultimul în clasă, îi place cel mai mult când vreun profesor nebun are un puseu de nervi și îi pune pe toți în aceeași oală, ceartându-i: nemsimțiților și leneșilor, nu sunteți buni de nimic! În timp ce olimpicii și tocilarii rămân șocați de vehemența profesorului și se simt ciudat pentru că rareori au fost puși la zid, codașii se simt în al noulea cer. În sfârșit nu doar ei sunt arătați cu degetul, în sfârșit sunt și ei în aceeași gașcă cu “crema”, în sfărșit se simt în largul lor în caz că la ora următoare vor fi ascultați și vor da din umeri. Așa s-a întîmplat tovarășilor cu ocazia “Colectiv”. Așa se întâmplă și în alte partide și mai ales dinozaurii bătrâni și plozii lor se țin de scaune ridicând sloganul: aștia suntem, politica e un rău inevitabil, ce putem face?

Generalizările sunt apanajul proștilor și al mulțimilor. De aceea este greu să explici oamenilor de ce, deși au existat corupți în toate partidele există totuși diferențe majore între PSD și restul partidelor. Pur și simplu din faptul că PSD a condus probabil 80% din perioada post-decembristă. În plus, tocmai calitatea proastă a oamenilor implicați în politică este consecința răului facut de PSD, un partid care nu trebuia să existe, un partid născut din minciună și manipulare de un caracter odios care va intra la groapa de gunoi a istoriei. Oamenii serioși, cu principii, cu afinități doctrinare, care ar fi putut face o altfel de politică, tocmai de aceea au stat de-o parte. Pentru că nu a vrut să participe la un joc murdar de compromisuri cum face gunoiul de Tăriceanu și acoliții lui și alte partide “satelit” create tot de tovarăși ca să dea impresia unui joc democratic și ca să capteze toate fărâmăturile de curente de orice orientare ar fi ele. Până și “tradătorii” crezului – evadați și rebeli de ocazie ai partidului, chiar daca au plecat din partid, au rămas împreună lucrători și fideli colegilor. De la Petre Roman care acum reprezintă “liberalismul” la Antena lui Voiculescu, până la Băsescu care și-a tras partid și dă târcoale tot ciolanului, pâna la lupii tineri gen Ghiță care deși l-a criticat pe Iliescu, și-a facut și el partid și a simulat o mica revoltă, în cele din urmă și-a pus RTV-ul tot în slujba partidului, toată politica se face la noi, doar in cadrul partidului unic. Nu există opțiuni reale, decât naivi luați pentru decor, pentru a simula un parlament, pentru a simula o democrație, pentru a simula o normalitate.

Adevăratul elefant din cameră după părerea mea este mentalitatea și caracterul poporului român. Mai ales tinerilor, care nu au trăit încă îndeajuns de multe experiențe cu acest popor [2] le place să creadă că poporul român nu e chiar așa. Este iubitor de libertate, de cinste, de onoare, este muncitor, serios, credincios. Amăgiri! De peste 25 de ani, cei mai muncitori și serioși au plecat. Cei mai cinstiți și muncitori, nedorind să se facă părtași la compromisuri, au plecat. Puține sunt exceptiile și cu greu putem să găsim exemple de oameni care nu au fost obligați să facă compromisuri morale pentru a putea rămâne aici și a câștiga o pâine.

Poate unii ar aduce argumente împotriva mea tocmai aceste proteste în care oamenii nu se ridică împotriva a nimic altceva, decât împotriva hoției pe față – căci oricum hoția ascunsă va exista tot timpul. Numeric însă, cei care protestează sunt o picătură într-un ocean. Ei sunt doar ultimele celule albe ale societății care vin și încearcă să lupte cu cancerul în metastază care a cuprins poporul român. Din păcate, șansele să o dăm întoarsă sunt minime. Este nevoie de intervenția chirurgului. Cine va fi chirurgul? Poate Trump, poate Putin, Dumnezeu știe …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] rușine sincicaliștilor și mai ales șefilor de sindicate care nu au avut curajul să se opună “partidului” în campanie, de frica linșajului membrilor de sindicat momiți de măririle salariului minim

[2] acum 15 minute tocmai am filmat gunoierii cum și-au sprijinit cu nesimțire lopata de mașina mea; nu mă deranjază că oricum au umplut de praf și gunoaie prim-prejurul mașinii și evident că și pe mașină, că oricum era murdară și înțeleg că nu aveau ce să facă; dar să-mi zgârie mașina nu îmi convine; și nu e prima dată;

~ ~ ~ ~ ~ ~

=> vezi si SA NU INTRAM IN ISTORIA OMENIRII CA O TARA DE HOTI

Cât poate câștiga un profesor din meditații

Discursul grobian al televiziunilor partidului cu privire la casele lui Iohannis a ajuns la cote inimaginabile de prostie. Tematica parea fumata inca din alegeri, insa dupa sintagma stalinista “Minte, minte ca pana la urma se prinde”, prin atacarea presedintelui sunt batjocoriti si desconsiderati implicit toti profesorii care cu multa munca si cu efort supra-uman s-au ridicat peste clasa sociala din care faceau parte si si-au castigat o paine buna pentru ei si pentru copiii lor atat in vremea comunismului cat si in vremurile de tranzitie in care inflatia lovea in principal in categoriile sociale bugetare care nu puteau protesta si pe care politicienii nu dadeau doi bani la vremea respectiva.

Pentru tinerii de astazi, care nu au prins minunata perioada de tranzitie (care continua totusi) postdecembrista, pare greu de crezut ca exista vremuri in care profesorii erau anti-comunisti, spre deosebire de ultimii ani cand din marele lac electoral de saraci folosit ca masa de manevra de comunisti, ultimele clase de pesti care inca nu au emigrat spre ape mai bune au ramas pensionarii, profesorii si administratia publica.

Erau vremuri dramatice in care inflatia galopanta micsora salariul de la o luna la alta nu de la an la an cum se intampla in vremurile moderne. Mai toate clasele sociale dependente de stat faceau proteste: minerii amenintau cu mineriadele, soferii de locomotiva sau de metro blocau trenurile si primeau maririle instant in timp ce profesorii si doctorii se chinuiau cu grecv simbolice denumite “japoneze” deoarece doctorii nu puteau sa nu trateze bolnavii iar profesorii degeaba nu intrau la ore pentru ca erau ignorati total.

Erau vremuri in care fiecare se descurca cum putea: unii mai faceau o bisnita, altii mai cresteau un porc la tara, muncitorii mai furau cate ceva de prin fabrici iar profesorii buni faceau meditatii. Fara meditatii, de fapt, sau fara spagi pe ultima suta de metri de la elevii lasati corigenti si amenintati cu repetenta, profesorii mureau de foame. Pe-atunci nu erau prea mari problemele de acum cu restructurarile, reducerea posturilor etc, demografia inca nu era pe rosu, ci doar pe galben.

Meditatiile au constituit mereu o sursa de venit pentru profesori, mai ales in vremurile de trista amintire in care scoala chiar conta si in care examenele se cam luau pe bune. Existau insa conditii: nu orice profesor putea face meditatii. Trebuia sa iti faci un nume, trebuia sa fii bun, sa stii meserie, sa stii sa si predai, sa ai si timp, sa ai si energie. Ca sa faci bani multi desi era posibil, era foarte greu. Ca orice afacere, de altfel. Sa exemplific insa cu un pasaj din cartea Marea spovedanie a lui Cristian Sima care povesteste despre Dinu Patriciu care medita la matematica:

Revenind la Dinu, meditatiile din acea vreme erau o adevarata fabrica de bani, mai ales pentru matematicieni. Aproape peste tot era nevoie sa treci un examen la matematica, si problemele de la admitere erau nerusinat de grele. Ca sa va faceti o idee, eu, la 26 de ani, lucrind cam doua zile pe saptamina, cite 6 ore de meditatii pe zi, reuseam sa incasez cam 20000 de lei, aproape de 10 ori salariul de asistent universitar. Cum insa nu prea aveai ce sa cumperi cu leii lui ceausescu , din cauza penuriei de orice bun de folosinta imediata, marea parte a meditatiilor se faceau pe trocul: inteligenta si pedagogie contra produse,adica, carne, benzina, tigari, ba chiar si apa minerala sau brifcor. Dinu era de atunci mult mai pragmatic decit noi. La arhitectura erau cei mai multi studenti straini, peste jumatate din numarul total. Dinu era asistent la facultate si putea schimba, cu usurinta, leii de la meditatii in dolari.Cum el facuse industrie si cred ca cistiga peste 100000 de lei pe luna, revolutia l-a prins cu o rezerva valutara, uriasa pentru acele vremuri. Detinerea de valuta pe vremea impuscatului era pedepsita cu peste 5 ani de inchisoare. Cum a reusit Dinu sa nu fie prins de securitate, ramine un mister.

Deci s-a pus intrebarea: cum a facut Klaus bani sa isi cumpere case din meditatii. Multi prosti nu pot intelege matematica. De aceea, venim in ajutorul lor cu o simulare de calcule. O sa analizez cam cat ar fi trebuit sa mediteze Klaus ca sa isi cumpere prima casa. Casele ulterioare nu ma intereseaza, se intelege ca o data ce ai o casa, o poti inchiria si avand venit suplimentar, calculele pe care le voi face vor fi mult mai optimiste avand venitul suplimentar.

Intrebarea in sine, cati bani se pot face din meditatii, nu poate avea un singur raspuns, fiind multi parametrii de luat in calcul. Pe scurt voi raspunde insa ca o familie de profesori buni, cu multa munca isi pot cumpara un apartament de 100.000 euro in 28 de luni (de exemplu). La preturile de astazi.

Sa ne intoarcem insa la simulare. Am luat in calcul urmatorii parametrii:

  • tarif: 30, 40, 50 lei / ora / elev
  • nr. elevi per grupa: 2,4
  • ore per zi: 2,4
  • zile per luna: 15, 20, 25

In desfasuratorul scenariilor, am afisat totalul in lei, euro (la 4,5) precum si multiplicat cu 2 (cf premizelor sot-sotie). Pe langa totalul realizat lunar, in fiecare scenariu mai afisez 3 rezultate pe care le-am notat cu A, B, C si care denota:

  • A – numarul de luni necesar pentru acumularea sumei de 50.000
  • B – numarul de luni necesar pentru acumularea sumei de 100.000
  • C – numarul de luni necesar pentru acumularea sumei de 150.000

Iata rezultatele:

 

In final as dori sa mai subliniez:

  • parametrii i-am ales pe baza unui model “moderat”; adica, nu am considerat nici tarife extraordinare (nici prea mici, nici prea mari), nu am considerat nici grupuri masive de elevi, desi poate unii profesori care sunt buni isi permit sa lucreze si cu mai multe grupe o data, deci numarul de elevi poate creste si la 10 (2 grupe a cate 5); numarul de ore pe zi l-am limitat astfel incat sa permita ca profesorul respectiv sa se mai duca si pe la scoala; de la 12 ore pe zi de munca, pentru scoala un profesor are nevoie de maxim vreo 6; am zis sa nu ii “muncesc” prea mult pe profesori ci sa adaug doar 2 si 4 ore; nu stiu daca se putea adauga mai mult aici, insa 4 ore nu e ceva imposibil; numarul de zile per luna l-am ales astfel inca sa acoper si un scenariu minimal (15 zile per luna inseamna cam patru zile pe saptamana) si unul mai “aglomerat” (25 zile – profesorul mai are liber doar duminicile – cu aproximatie)
  • ce nu ia in calcul scenariul este posibilitatea investirii acestor bani si cumularii dobanzii; desi in zilele de astazi nu e cazul, erau vremuri cand dobanzile la depozite se invarteau un jur de 10, caz in care numarul de luni se reduce drastic
  • am omis plata impozitelor: ar fi si culmea ca un profesor tratat cu batjocura de stat atatia ani sa mai plateasca si impozite; sa nu fim ipocriti! doar la Antena3 si RTV sunt impocriti si ii cauta impozitele lui Klaus ca si cum PSD-istii sunt afaceristi foarte corecti si nu au facut nici o ilegalitate, cat de mica, nici macar Ghita …

In final, as dori doar sa comentez scena aceea penibila in care ziaristul ala de sport de la Adevarul il intreaba pe presedinte de ce toti profesorii nu au facut bani ca el din meditatii. Intrebarea este penibila si Klaus este vadit pus intr-o situatie dificila. Cum Klaus e incet la minte si nu e obisnuit sa fie mitocan, nu i-a trecut prin cap sa raspunda evident cu cel mai de bun simt raspuns: exista profesori care au facut bani si mai multi ca mine din meditatii. Cu siguranta acesti profesori exista, si calculele de mai sus sper sa dovedeasca. Toti cei care au o facultate si au trecut prin filtrele examenelor, tocandu-si coturile pe mesele din sufrageriile prost aerisite si inghesuite ale unor profesori “babani” la care colegii nostri care cu … aspiratii mai modeste si care nu faceau meditatii sau faceau doar ca sa treaca clasa tremurau numai cand le auzeau numele, ii cunoastem. Erau profesori de liceu sau universitari. Existau examene nenumarate: olimpiade, admitere liceu, treapta 2 (acum ceva timp se dadea si in clasa a 10-a), bacalaureat, facultate. Elevi erau multi, elevi buni erau multi, profesorii buni erau cautati, aveau de munca. Ba chiar, si profesorii nu prea straluciti dar sarguinciosi care isi dadeau silinta sa scoata ceva din orice material le cadea pe mana, puteau sa castige o paine buna.

Nu ma bag in speculatiile cu casele luate prin scheme si combinatii. Nu stiu detalii, stiu doar ca combinatii cu case nationalizate si apartamente/vile ANL se fac cacalau, cel putin pe meleaguri oltenesti, asa ca hoti oricum sunt de toate culorile. Insa cat de prost sa fii tu Klaus, profesor care ai deja 3 case, sa te risti sa mai iei inca una ilegal si prin scheme care te pot duce la puscarie? Nu prea are sens …

Un scurt fast-forward în viitor

Acum ca au castigat neo-comunistii, ne-am pune intrebarea: oare ce o sa se intample?

Perspectivele erau oricum negre pentru Romania, indiferent de cine ar fi castigat, in primul rand din cauza situatiei geopolitice. Urcusurile si coborasurile noastre sunt in primul rand legate de UE, cu o amplitudine data mai ales de defazajele de momentum, in sensul ca noi fiind mereu defazati cu trendurile din UE (blestemul periferiei) cand UE creste prea mult, ne trage vrem / nu vrem si pe noi rostogolindu-ne iar cand UE raceste, noi facem pneumonie.

Asa se face ca in 2008 am avut o cadere mult mai mare decat alte tari lovite de criza si acum avem o crestere (mai ales in cifre) care il cam sperie pe Mugurel care inca este speriat ca un iepuras mic de riscul inflatiei, in ciuda faptului ca desi incearca sa produca un amarat de 2% de cativa ani, nici macar cu cresterile salariale din ultimul an nu a reusit. Insa Mugurel are dreptate sa fie speriat: inflatia este o bestie care nu moare niciodata, oricat de mare ar fi balaurul deflatiei.

Vremurile cand UE a cam fost singurul determinant al trendurilor pe meleaguri mioritice e posibil insa sa se termine curand prin castigarea alegerilor de catre Trump si mai degraba prin deteriorarea rapida a relatiilor intre SUA si Rusia. De unde, nu e greu sa prevedem ca in curand se poate ca trendurile sa nu mai corespunda si Romania sa capete noi miscari, mai putin sincronizate cu vestul si mai mult senzitive la tensiunile SUA-Rusia si mai ales la posibilitatea unor escaladari.

Sa simplificam insa cadrul in care ne plasam si sa mergem doar pe un singur scenariu: balteala din UE continua fara socuri prea mari, SUA-Rusia nu incep confruntari directe ci continua prin proxy-uri, iar China nu intra inca in implozie. Caz in care deflatia la nivel mondial va continua, caz in care dobanzile vor ramane la fel de joase si poate trendul de scadere chiar se va mentine, mai ales in UE care are inca de recuperat fata de FED si BoJ. BCE de altfel a anuntat prelungirea programului de “stimulare” pentru banci inca un an, deci cel putin un an, dobanzile in UE vor fi inca scazute. Si cum bondurile romanesti se invart inca intre 3-4%, cu mult peste ce pot gasi investitorii in vest si cum deficitul este inca sub control, cel putin un an, mari socuri nu pot avea loc, ba chiar PSD-istii vor putea sa deschida conducta la “investitii” prin emiterea de obligatiuni, pentru a rasplati rabdarea si munca asidua a tutulor tovarasilor din firmele partidului care au contribuit la o asemenea reusita.

Cu un raport al datoriei din PIB infim comparativ cu Ungaria si cu un rating similar, Romania se mai poate indatora mult si bine fara sa sufere consecinte prea curand. Nu cred ca sunt prea optimist daca declar ca PSD-istii o sa poata marii cate salarii si pensii vor ei pe datorie si pot sa faca cate investitii pot duce firmele partidului, caci costul creditarii nu o sa sara inca atat de mult incat sa fie nevoie de FMI. La urma urmei, de ce tipareste BCE bani, nu ca sa ajunga in economie? Mai cinstit sau mai necinstit, acesti bani o sa ajunga in final in economie, chiar daca o sa treaca mai intai pe la tovarasi, dar si impozitele pe case si masini de lux, ca si TVA-urile pe calatorii exotice sau iPhone-uri la discretie, in cele din urma tot in economie ajung, nu-i asa? Trickle-down economics, versiunea rosie …

Lasand gluma la o parte, Romania se poate indatora inca fara probleme, singura problema fiind insa unde se duc acesti bani, mai precis: cu acesti bani va reusi noul guvern sa dezlege sireturile care franeaza in prezent dezvoltarea: infrastructura si taxele? Chiar daca va rezolva doar una dintre acestea, economia tot va fi blocata: chiar si cu taxe scazute, fara infrastructura, economia noastra nu mai poate creste. Chiar si daca vor face sute de autostrazi, fara taxe scazute, idem. Evident, economia la care ma refer eu, este economia actuala: mici fabrici de productie lohn cu adaos mic, ceva IT si ceva agricultura, pe langa domeniul auto deja ajuns la maxim ce poate da. O altfel de economie, nu vad cum se poate dezvolta in Romania prea curand. O economie in care sa avem industrie cu adaos marit, companii inovatoare sau productivitate crescuta nu vom avea partea prea curand in Romania, sunt doar vise utopice, pentru ca in primul rand nu mai avem materia prima cenusie necesara acestei dezvoltari: toti oamenii capabili si de valoare au fugit deja. Antreprenoriatul este de asemenea o utopie, micul afacerist roman nu va trece niciodata in mare antreprenor fara angajarea intr-un partid, unde poate trece brusc la un al nivel de afaceri: fonduri europene, achizitii pentru stat, SEAP-uri si alte de-astea.

Poate va intrebati insa: cand va lovi bumerangul maririlor salariale? Eu nu as pune insa intrebarea cand ci mai ales unde. Din experienta trecuta, maririle provocau deficite, deficitele cresteau riscul de tara, costul imprumutarii crestea si trebuia sa chemam FMI-ul, sa taiem si sa speram. Asta ar fi pe scurt experienta noastra din 2008. Inainte insa, maririle loveau in inflatie: guvernul marea salariile, oameni aveau bani, cumparau, importurile cresteau si cursul era lovit. Dupa cresterea cursului urmau maririle de preturi care se simteau de la energie electrica si alte utilitati, pana la cartoful din piata. Taranii se vaietau ca trebuie sa mareasca si ei preturile pentru ca si benzina s-a marit.

Dupa cum am explicat, costul creditarii probabil nu o sa creasca prea curand, avand in vedere ca inca suntem in urma cu datoria comparativ cu alte tari. Investitorii nu se uita la ce face guvernul cu banii, Romania este inca minuscula si marile fonduri probabil se uita doar la cativa indicatori si poate nici atat, se uita la ce rating dau agentiile sau unele banci. Hazadrul moral este atat de raspandit in ziua de astazi inca nu cred ca o sa aiba de suferit costul creditarii la bondurile Romaniei pentru ca investitorii o sa se uite pe bilantul guvernului sau pe bugetare si o sa descopere unde se duc costurile. Cursul insa este o alta poveste: aici este totul simplu, intrari – iesiri. De asemenea, rezerva BNR a atins recent maximul tuturor timpurilor si BNR si-a mestesugit de-a lungul timpului tehnicile de absorbtie a socurilor provocate de mici variatii care pot produce trenduri. Nu stim insa intentiile lui Mugurel si in ce masura va reusi sa se inteleaga cu noul guvern, mai ales dupa ce PSD-istii l-au cam injurat cand s-a dezbatut Legea Darii in Plata.

Cu privire la relatia PSD-Mugurel, este de asemenea un mare mister cine e mai tare. In sensul ca, daca se pune problema, cine pleaca primul sau mai bine zis, poate Mugurel sa fie dat jos daca PSD-ul vrea? Cred ca asta e de fapt, unul dintre cele mai mari secrete in Romania, desi eu tind sa cred ca Mugurel e mai tare, avand in vedere ca din 90 sta pe acelasi scaun depasindu-l nu doar pe Iliescu dar in curand si pe Ceausescu care a domnit “doar” 22 de ani, pe cand Mugurel are la activ deja 23 de ani. De altfel, daca cine stie cum PSD ar reusi sa ne scape de Mugurel, ar fi probabil cea mai mare realizare a democratiei romanesti de la castigarea CDR-ului incoace.

Pe langa mariri de salarii si eventualele mici taieri de impozite, care probabil vor fi compensate cu atentie cu alte taxe sau impozite ascunse cum ii sta in traditie PSD-ului (a se vedea impozitul pe stalpi), mari schimbari nu au ce sa se intample, in domeniul economic, in afara zgomotului politichiei si al ciorovaielilor inevitabile, cauzate de micile … probleme de coruptie din partid care vor fi spalate prin botezul votului, nu fara insa a face ceva valuri.

Consecintele maririlor se vor incadra pe acelasi trend de pana acum, al cresterii consumului si a importurilor. Majoritatea parlamentara ar trebui teoretic sa permita partidului demararea de proiecte ferme si clare de investitii in infrastructura, ceea ce teoretic va ajuta la reducerea somajului, caci alte beneficii, nu vad cum. Problema complicata insa, avand in vedere ca salariul minim care determina si ajutorul de somaj este si el marit si asistam la un fenomen pervers al socialismului romanesc: cu un ajutor de somaj si cu niscavai munca la … liber, nu prea mai renteaza sa te angajezi, de unde si deficitul de forta de munca de care se plang deja multe mari compani si care a afectat pe alocuri deja unele proiecte.

Cred insa ca efectul cele mai dezastruos pe termen mediu va fi exodul tinerilor si al valorilor. Cum UE are continua nevoie de forta de munca, atat de mare nevoie incat in Germania s-au gandit sa aduca sirieni, romanii care nu isi gasesc un loc aici au biletul de plecare in buzunar. Ca noutate, poate diferenta va fi momentul deciziei, in sensul ca multi tineri vor pleca deja din perioada de studii si nu vor mai incerca mai intai sa reuseasca aici sau sa astepte sa se schimbe lucrurile, caci speranta a murit deja.

Necunoscutele mandatului lui Trump

trumpPoate mai bine intitulam articolul cateva necunoscute ale mandatului lui Trump, caci evident viitorul este plin de semne de intrebare, poate chiar mai multe decat trecutul. Daca cu privire la viitor, ne putem stoarce creierul si scoate cateva scenarii – care se vor apropia de realitate mai mult sau mai putin – cu privire la trecut exista multe probleme: nu doar ca noi suntem limitati in intelegere si dupa ce ca avem informatie limitata, de multe ori avem si gandire proasta sau gresita, trecutul mai are si nenumarate proiectii deformate, care ne vin prin prisma minciunii si dezinformarii canalelor prin care informatia ajunge la noi.

Din punctul meu de vedere prima necunoscuta cu privire la mandatul lui Trump este daca acesta chiar va exista. Mai sunt cateva saptamani pana la mutarea la Casa Alba si cateva hopuri pana acolo: unul ar fi in jur de 15 decembrie adunarea electorilor cand teoretic pot aparea surprize si al doilea hop, este unul recent: renumararea voturilor pentru care tipa aia care a candidat a strans o suma record de bani intr-o perioada record de mica. Ce i-a venit nebunei sa ceara renumararea, avand in vedere ca ea oricum nu avea nici o sansa este un mic mister, cu cele mai probabile variante fiind: 1) tipa vrea sa se reabiliteze in randul democratilor dupa ce i-a criticat in campanie si 2) e platita de Hitlery care tot mai spera si pentru a nu se compromite si mai mult decat a facut-o, a pus-o pe asta in fata.

Pe langa aceste doua hopuri, mai exista riscul unor tulburari sociale care pot merge de la batai cu politia, impuscaturi si devastari de magazine pana la tentative de secesiune ale unor state. Si in ultimul rand, exista mereu riscul ca Trump sa fie omorat, desi daca vroiau sa il omoare, probabil o faceau pana acum, insa nu stim de fapt cine este si ce vrea Trump, de aceea nu putem spune cat de “nepotrivit” sau “incomod” este cu adevarat Trump pentru conducatorii din umbra – si vom discuta mai pe larg mai tarziu despre asta.

Voi continua cu o alta necunoscuta cu privire la mandatul lui Trump, mai precis cu privire la castigarea alegerilor. Este o intrebare foarte importanta si care este cheia intelegerii si altor intrebari: de ce seful FBI-ului James Comey a iesit in presa cu scrisoarea prin care anunta reinceperea investigatiilor cu privire la emailurile lui Clinton inainte de alegeri. Echipa lui Hitlery chiar pune pierderea alegerilor pe seama acestui eveniment [1]. La cat de apropiate au fost rezultatele, este foarte posibil ca acest eveniment sa fie grauntele de nisip care a intors balanta in favoarea lui Trump si au lovit-o pe Clinton. Principala teorie cu privire la acest “eveniment” este ca Comey a fost oarecum constrans de dovezi ca sa anunte continuarea investigatiei. Daca nu ar fi facut-o ar fi incalcat legea (si mai mult decat a facut-o trecand cu vederea incalcarea legii de catre Hitlery) pana in acel moment. Nu mai intru in detalii la cum s-a intamplat, ce este cert este ca foarte probabil Comey nu din proprie initiativa a detonat bomba care a terminat-o pe Hillery (posibil), ci a fost oarecum constrans (cel mai probabil de dovezi). Daca asa stau lucrurile, am putea spune ca Dumnezeu a invartit lucrurile atat de mult incat masinaria din spatele lui Hitlery efectiv oricat de mult a apasat pe pedala nu prea a mai avut ce sa faca.

Teoria haosului spune ca mici variatii in conditiile initiale ale unui sistem neliniar pot duce la mari diferente in rezultatele ulterioare, dupa evolutia in timp a sistemului. Cu atat mai mult in sistemele sociale. Dar Dumnezeu poate interveni in istorie in nenumarate feluri, am dorit doar sa amintesc acest amanunt pentru a intelege ca in spatele lucrurilor nu trebuie neaparat sa stea conspiratii prea complexe. Ceea ce nu inseamna neaparat ca acestea nu au existat. De cealalta parte a spectrului speculatiilor, daca ar fi sa mergem pe varianta conspirationista, amintim teoria ca papusarii au renuntat la Clinton pentru ca era prea corupta pana si pentru ei si le-a fost teama sa nu le faca probleme in caz ca va castiga si crimele o vor ajunge din urma si tot edificiul deep state-ului va fi cutremurat. Prin urmare, acestia au schimbat macazul pe ultima suta de metri, alegand sa il sustina pe Trump si folosindu-le pe Comey pentru a face valva. Urmeaza bineinteles si cateva intrebari logice, prima ar fi, daca tot au vrut sa o dea la o parte pe Hillery, de ce au fost atat de … timizi?

Sa trecem acum la lucruri mai serioase: Trumponomics. Ce masuri economice va lua Trump, care va fi raspunsul lui la problemele economice ale SUA si in ce masura isi va pastra promisiunile din campanie avand in vedere ca toti politicienii mint si singura necunoscuta este dincolo de minciunile spuse si falsele promisiuni, vor reusi sa faca totusi ceva bine? Obama de exemplu, a reusit sa mentina Titanicul la suprafata, intr-o perioada in care a existat riscul unui colaps financiar de proportii. Si doar pentru asta si Obama va intra in istorie, in ciuda celorlalte probleme. Cum va aborda Trump economia este o necunoscuta totala si pentru pietele financiare care de obicei stiu mai bine viitorul si dincolo de volatilitatea temporara, trendurile financiare intuiesc trendurile politice si economice. Cel putin acesta este consensul intre specialisti, eu as avea insa mari rezerve: Brexitul este doar un exemplu. Momentan, singurele trenduri evidente pe piata financiara cu privire la viitorul economic al SUA sub Trump este cresterea dobanzilor la obligatiunile pe termen lung – acelea care nu pot fi manipulate si al caror pret este inca dat de piata. Insa asta nu ne spune prea mult: cresterea poate ar fi avut loc si daca iesea Hitlery, in expectativa maririi dobanzii de referinta a Fed-ului, anuntata pentru luna decembrie, insa pusa acum sub semnul intrebarii.

In ciuda unei campanii in care Trump s-a laudat ca “va rezolva America”, amanuntele concrete in ce mod va face asta au fost mereu sumare si inconsistente. Reduceri de taxe si impozite, renegocierea tratatelor comerciale sunt doar cateva dintre aceste masuri anuntate, insa pe langa acestea au mai fost si investitii in infrastructura, intarirea armatei prin cresterea cheltuielilor cu dotarea si pregatirea, eliminarea sau restructurarea programului de sanatate Obamacare prin care clasa mijlocie sustinea asigrarile medicale ale celor saraci. Toate se bat cap in cap, in sensul ca majoritatea taie din venituri si maresc cheltuielile. Da, taierea taxelor si renegocierea contractelor de comert liber pot sa ajute producatorii americani si sa aduca inapoi companii din afara, insa efectul se va vedea pe termen lung. Da, oferirea de “deal-uri” preferentiale pentru taxarea unor mari corporatii va aduce ceva zeci de miliarde insa acestea vor fi mici bule de aer temporare, care vor amana poate cu o saptamana sau doua ritmul cresterii datoriei nationale.

Daca tot suntem la Trumponomics, sa mai lansam o intrebare din aceasta categorie: care va fi relatia lui Trump cu Fed-ul si cum se raporteaza Trump la cresterea necontrolata a datoriei? Unii comentatori superficiali amintesc ca Trump este un expert al falimentelor si ca se va descurca bine in gestionarea datoriei. Amintesc ei si de scurta perioada de “ratacire” in care Trump adusese vorba de default-ul pe datoria de stat, balbaiala retrasa extrem de repede insa nu fara semnele de intrebare care au ramas. Renegocierea datoriei suverante nu o poate face Trump, pentru ca nu e aceeasi situatie in care a fost el in relatia cu bancile. Paralela intre “expertiza” lui Trump in lupta cu falimentele companiilor si chiar falimentul sau personal si datoria suverana a SUA este total nepotrivita, sunt domenii in care doar vocabularul foloseste cativa termeni comuni, in rest …

Shift-ul in renuntarea la promisiunile de a renegocia tratatele cu China sau cu Koreea de Sud este un indicator ca Trump s-ar … da pe calea cea buna. In acelasi registru ar fi si renuntarea (cel putin aparenta) la anchetarea Clintonesei (evident incurajarea procurorului pe care il va numi ca sa o ancheteze) si la schimbarea tonului chiar si cu privire la Obama. “Clintons are good peple” a socat Trump dupa ce a castigat alegerile si campania s-a terminat. Este doar strategie sau chiar asa gandeste? Iata deci inca o intrebare …

Ca Trump nu este un ranchiunos, putem vedea si din echipa pe care si-o incropeste. S-a impacat cu nenumarati republicani care l-au calcat in picioare, iar pe unii chiar i-a numit in cabinet. Calmarea tonului lui Trump a avut loc si cu privire la Wall Street, faptul ca a pus la finante un fost bancher de la Goldman Sacs spunand totul cu privire la cat de “anti-sistem” este Trump.

In esenta, marea provocare a lui Trump din punct de vedere economic va fi ca sa sparga ciclul banilor dinspre tiparnita inspre bulele financiare fie din actiuni, fie din obligatiuni, fie din alte scheme de stoarcere a profiturilor de cei care sunt racordati la conducta de bani mai aproape de rezervor unde fluxul este mai puternic. Daca mai multi bani vor ajunge in economie si vor creste investitiile, exista speranta de mai bine. Insa piedicile sunt nenumarate, cea mai importanta fiind evident status-quo-ul: cei care au beneficiat pana acum de bunatatile venite de la tiparnita, nu o vor lasa cu una cu doua si chiar de ar dori sa il ajute pe Trump “sa faca America great”, nu se pricep la asta, ei fiind priceputi doar la inginerii financiare. Piata este singura care ar stii sa produca crestere sustenabila insa piata libera a fost distrusa, intreg sistemul financiar – sangele economiei – fiind unul sintetic, de proasta calitate, incompatibil cu dezvoltarea reala de care sa beneficieze toti. Pe langa factorii structurali potrivnici spargerii blocajului investitional – atat cei de natura umana (coruptia morala, lacomia, incompetenta) mai sunt si nenumarati factori externi cu care operatiunea trebuie sa se confrunte, SUA nefiind o insula oricat de mult si-ar dori. China, petrolul, robotizarea sunt doar cateva cuvinte cheie cu care nu va mai plictisesc detaliind cum ar putea sa puna piedici fiecare separat si cu atat mai mult sincron eforturilor lui Trump, chiar daca acesta ar fi un geniu al macro-economiei.

Cu privire la intrebarile legate de politica externa si relatiile cu Rusia nu voi mai detalia, acoperind aceste subiecte in articolele anterioare [2]. Pe scurt, recapitulez ca Trump oricat de mult l-a laudat pe Putin, cand o se confrunte cu armata de generali si republicani warmongeri care vor neaparat un razboi cu Rusia, o sa aiba ceva probleme, oricat de cea mai puternica persoana din lume se crede el. Daca cu Putin mai sunt sanse sa se impace, avand in vedere declaratiile din campanie, pe chinezi a reusit dejas a ii infurie, nu doar prin acuzarea de manipulatori de moneda (culmea ironiei) ci si prin faptul ca inainte de a vorbi cu presedintele Chinei, Trump i-a sunat pe tawanezi. Trump se crede macho si cu siguranta va trata tarile lumii ca pe niste candidate la concursurile sale de miss, ca sa nu spun ca pe niste prostituate. Pe langa acest risc, Trump se crede geniu arhi-strateg si ii place sa actioneze rapid si fara sa isi avertizeze inamicul. A facut caz de atacul asupra orasului Mosul din Irak, acuzand administratia Obama ca nu trebuia sa spuna ce are de gand sa faca, ca nu trebuia sa ii atace orasul facand zgomot dinainte, pentru ca astfel, membri Isis au avut timp sa fuga si sa se pregateasca de atac. Doamne-fereste sa ne trezim peste noapte ca la cel mai mic conflict cu Rusia sau cu China, Trump o sa apese pe butonul rosu ca sa ii ia prin surprindere pe rusi sau pe chinezi.  Sau altele asemenea. Nu stim insa nici daca Trump va fi razboinic nici daca va fi pacifist. Deocamdata putem vedea ce fel de oameni si-a pus pe unele pozitii cheie, de exemplu viitorul ministru al apararii (defense secretart) este un general in rezerva care are porecla “mad dog” [3] si care a activat in Irak si Afganistan, ocupand in cariera sa mai multe postui de conducere in fruntea armatei.

In final as incheia cu cateva mentiuni legate de principalele probleme grave pe care le poate avea Trump si care tin in principal de personalitatea sa. In primul rand, e foarte posibil ca Trump sa aiba ceva “la dosar”, chestiuni murdare, ascunse, etc cu care sa fie santajat. Trump sta cam prost si din punct de vedere psihologic. Vorbeste ca un pustan de clasa a 5-a, foloseste fraze scurte cu cuvinte simple si evident este afemeiat. Unii ar spune ca este si instabil, iar altii i-ar fi facut chiar o anamneza acuzandu-l de tot felul de boli mentale de la megalomanie si narcisism pana schizofrenie paranoida. As vrea insa sa vad care un politician care sa nu fie bolnav mintal, asta chiar ar fi o noutate.

Necunoscutele mandatului lui Trump sunt insa variabilele unui viitor incert, specific unei istorii accelerate intr-o perioada de tranzitie prin care trece omenirea. Catre ce va trece este evident o intrebare mult mai grea, insa vedem ca in ciuda optimismului si a bulei de oxigen pe care victoria lui Trump par sa o fi adus, intunericul continua sa acopere orice speranta cu privire la un viitor in pace si prosperitate pana si pentru cea mai puternica tara a lumii.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Hillary Clinton campaign manager blames loss on FBI director James Comey’s intervention

[2] Previziuni despre Trump

[3] “Be polite, be professional, but have a plan to kill everybody you meet.”

Invazia paradelor

Nu prea ma uit la televizor. Insa un zapping pe canalele care transmit live pe internet mi-a fost de-ajuns ca sa imi iau doza de “informatii” astazi. O gramada de parade si o gramada de stiri de cine a fost si cine nu a fost la parade. Dotarea armatei, “teatrele de operatiuni” si alte blah-blah-uri legate de armata romana sunt spoiala de stiri care impanzesc massmedia astazi. Evident ca nicio televiziune nu ne va spune ca de fapt noi ne aflam in razboi astazi, oficial cu mai multe tari decat am fost poate chiar in Al Doilea Razboi Mondial: Afganistan, Kosovo, Siria, Ucraina sunt doar cateva dintre tarile in care suntem mai mult sau mai putin implicati in razboaie, desi evident ca poate capacitatile noastre sunt … limitate, ni se spune de multe ori, ca nu cumva sa ne culcam pe o ureche si sa nu pompam cat mai multi bani in armata, mai ales ca “ne ameninta Putin”.

Ce nu se va mai spune astazi la TV, este ca “amenintarea rusa” nu ar exista daca nu ar fi existat mai intai de asta amenintarea NATO pentru Rusia, prin acceptul Romaniei de a fi prima tara care gazduieste o baza de rachete americana care poate ameninta sudul Rusiei.

Prin subjugarea geopoliticii romanesti (atata cata exista ea) de catre interesul “partenerilor” americani, mai mult decat apartenenta la NATO ar fi presupus-o (nu veti auzi azi de exemplul Ungariei sau al Greciei sau al Austriei care desi membre NATO, au relatii foarte bune cu Rusia), Romania va fi prima tinta in cazul escaladarii confruntarii intre Rusia si NATO.

Ceea ce abia in ultimul an am asistat in massmedia – amenintarea crescanda si explicita a Romaniei din partea Rusiei – este doar un efect predictibil al politicii catastrofale a conducatorilor nostri, este rezultatul programat al unei politici total supuse diverselor centre de putere ahtiate dupa razboi din SUA. Caci nici macar in SUA, ca sa nu mai vorbim in UE, ura fata de Rusia si agresivitatea militara aberanta, nu sunt general acceptate, fiind doar expresia influentei complexului militar, alegerea lui Trump fiind poate cea mai clara dovada nu doar ca americanilor nu le e frica de Putin, si nu considera Rusia un dusman, ba chiar isi doresc sa colaboreze cu Rusia.

Evident, astazi, nu veti auzi nimic despre cum de am ajuns sa invrajbim ursul atat de mult incat sa nu treaca o saptamana-doua fara sa mai auzim de noi si noi amenintari. Nu negam ca exista si o inclinatie a presei pentru a deforma realitatea si pentru a ambala pedala pe panica si sperietura – frica vinde publicitate – insa trendul cresterii tensiunii se poate vedea prin prisma manevrelor militare: tancurile americane observate pe calea ferata, avioanele militare care ne trezesc noaptea din somn si frecventa “exercitiilor” militare comune fiind incontestabil un semn de mobilizare pentru razboi.

Ce nu au prevazut penali care ne conduc, este insa, posibilitatea ca relatiile dintre SUA si Rusia sa se calmeze iar noi sa ramanem fraierul care s-a luat de cine nu trebuie si care este sacrificat pentru calmarea orgoliului ursului.

 

Ungaria lui Orban – adevăratul tigru al Europei de Est

In 2012 intr-un articol intitulat “UNGARIA – MIRACOLUL EUROESTIC?” ziceam:

Principalul motiv pentru care il urasc politicienii europenii pe Orban si se sperie de el nu este din cauza pornirilor sale autoritariste. Mai degraba, europenii se tem de unguri sa nu stabileasca cumva un trend in Europa si sa dea idei si la altii. Nu de alta, dar daca mai rezista 2-3 ani pe trendul actual, Ungaria ar fi a doua tara din Europa – dupa Islanda – care iese din criza flituind bancherii si refuzand sa cedeze suveranitatea nationala, ba chiar intarindu-o”

Acum, europenii au un nou motiv sa il invidieze pe Orban: este primul lider european invitat de Trump la Washington. Evident ca papagalii din presa vor da conotatii tendentioase acestui fapt.

Ce citem acum o saptamana in EVZ?

Ungaria – noul PARADIS fiscal al Europei. Viktor Orban introduce CELE MAI MICI impozite din UE

Ciolos & co, precum si partidele se dau peste cap cu masuri care de mai care mai fantasmagorice in loc sa se uite la Orban si sa copieze macar cateva miscari ale acestui geniu care a trecut Ungaria printr-o situatie mult mai grea ca Romania daca ne uitam la parametrii, mentinand totusi nivelul de trai cu mult peste Romania. As aminti aici doar rezolvarea precoce, cat de cat corecta (nu ca la noi) si fara povara pentru cei afectati a chestiuni creditelor in franci francezi.

Dupa alegerea lui Trump am scris un articol in care mi-am aratat dezamagirea pentru felul in care au reactionat presedintele si prim-ministrul la alegerea lui Trump, cu niste mesaje jalnice de slugi proaste si jalnice:

Prin repetarea mantrei “parteneriatului strategic” si a altor formule similare, se dovedeste inca o data ca astia sunt doar niste papagali care imita prosteste aceleasi fraze repetate ca scolarii inainte sa fie ascultati; oamenii astia nu sunt capabil sa emita idei proprii; si nu ma refer la idei revolutionare sau noi: chiar in cadrul lor mental de slugi ascultatoare si supuse, ei nu pot sa spuna doua vorbe fara sa foloseasca acelasi limbaj sec de diplomatie de tara bananiera (sursa)

Orban in schimb, si-a furat o invitatie de la Trump cu un banal mesaj pe Facebook:

‘What a great news. Democracy is still alive,’ Viktor Orban wrote on his Facebook page following Donald Trump’s unprecedented election victory. Sursa: DailyMail

Iata si stirea actuala din care aflam ca Orban urmeaza sa mearga la Washington:

”El (Donald Trump, n.red.) m-a invitat la Washington, iar eu i-am spus că nu am fost acolo de mult timp pentru că mereu sunt considerat oaia cea neagră. A râs şi a spus că acelaşi lucru se spune şi despre el”, a adăugat Viktor Orban. (sursa)

PS: am uitat sa mentionez: Ungaria este membru deplin al UE si NATO cu aceleasi drepturi si avantaje ca si Romania, ba chiar cu drepturi mai multe, fiind membra Schengen

Ponegrirea lui Trump si ce nu inteleg prestitutele

Trump turning away intelligence briefers since election winWashigton Post

“Trump has a lot of catching up to do,” the official said.

 
Ce nu inteleg prestitutele este ca poportul tocmai de aia l-a votat pe Trump: pentru ca nu este politruc, nu este din “sistem”, nu a fost format si mai ales formatat de acest sistem putred numit noua ordine mondiala.
 
Articolul continua:
After his election in 2008, President Obama took part not only in regular intelligence briefings but also scheduled “deep dives” on key subjects including Iran’s nuclear program and covert CIA operations, including the accelerating campaign of drone strikes in Pakistan.
Pai cum sa nu ia parte la asemenea “operatiuni” un nebun insetat de sange care a castigat promitand ca o sa inchida Guam si o sa retraga SUA din Afganistan si a terminat mandatele cu dintamai Primavara Araba si cu un razboi sangeros in Siria, la pachet cu un nou razboi rece cu Rusia. “I am really good at killing people” se lauda Obama catre apropiati. A aparut si o carte care analizeaza toate “operatiunile” de ucidere civili “aprobate” de Obama:

Sau sa mai amintim oare de bucuria cu care Hitlery se lauda ca in Libia, au fost, au vazut si Ghadafi a murit:

O explicatie de ce Trump cam sare peste acele intalniri zilnice poate fi chiar aceea ca nu vrea sa omoare oameni si nu vrea sa se simta ca un dumnezeu, avand viata multor oameni pe planeta pe varful degetului.

Previziuni despre Trump

Pe cat de fierbinte a fost campania, pe atat de neinteleasa si tulburatoare este victoria lui Trump. Daca am face o enumerare a parerilor si viziunilor cu privire la viitorul SUA sub Trump, am gasi raspunsuri care se misca intre variante optimiste in care Trump va rezolva toate problemele de la economie pana la Isis sau Iran pana la varianta catastrofica in care Trump porneste Al 3-lea Razboi Mondial apasand butonul nuclear ofticat pe jignirile lui Putin pe care le va fi primit. Evident, sfarsitul lumii va veni dupa ce Trump o va baga deja la puscarie pe Hillary Clinton si va construi zidul cu Mexicul.

Prin atata ceata trebuie sa incercam sa facem putina lumina si sa ne legam de lucruri concrete. In primul rand, sa mentionam ca exista doua posibilitati de guvernare pentru Trump: se da cu alde Soros & co. si joaca cum ii cer sau altfel intra in razboi cu mare parte dintre miliardarii americii impreuna cu toate resursele acestora de la trusturi de presa pana la think tank-uri, ong-uri, agentii de lobby etc. Iar ce vedem acum in unele orase ca mitinguri de protest, chiar daca au o oarecare justificare sociala – in sensul ca e logic sa aiba loc, nu sustinem conspiratiile ca toate sunt manipulari – este doar inceputul. Mitingurile si manifestatiile sunt cea mai mica grija pe care o va avea Trump. In cazul unui razboi intern pe bune, in varianta inc are acesta ramane doar pe plan politic si nu degenereaza in razboi civil, vazand ce pe Trump nu au reusit sa il infranga, opozantii vor incepe sa il loveasca in cei din jurul lui si il vor marginaliza pe Trump, impingandu-l la maxim sa faca greseli, punandu-i bete in roate cu orice prilej, etc Deja baietii se pregatesc – Soro si mega-donatorii liberali se intalnesc cu usile inchise sa discute ce e de facut (sursa).

Sa analizam putin si optimismul nejustifica al unora, cum ca Trump va lua masuri in plan economic care vor scoate SUA din rahat. In acest sens, sa reamintim ca SUA are o datorie externa extraordinara si supravietuirea dolarului pana acum, dupa criza din 2008, s-a facut cu un dans periculos pe franghie intre porniri de razboaie pe ici pe colo in Orientul Mijlociu pentru a contracara caderea dolarului si lovirea in bancile din UE pentru a evita cresterea monedei europene si intarirea ei ca relevanta pe pietele financiare si mai ales ca moneda de rezerva pentru Bancile Centrale ale lumii.

Cu toate bataliile insa, marea infrangere a lui Obama despre care nu prea se vorbeste deloc este acceptarea acum cateva luni a monedei chineze ca parte in cosul de monede care formeaza DTS-urile, ceea ce concret semnifica recunoasterea importantei Chine si nu doar recunoasterea ci prin alocarea de drepturi de tragere, primirea Chinei la masa castigatorilor, la masa celor care tiparesc banul si au dreptul la datorii infinite fara sa ii judece nimeni ca depasec deficiul sau ca au o datorie externa nesustenabila.

In acest context, ce poate face Trump sa revigoreze peste noapte economia americana, sa intareasca dolarul, sa creasca productia, sa ofere locuri de munca, sa faca din nou america “great”. Solutiile posibile sunt magice, pentru ca inainte sa devina “great”, SUA ar trebui sa inghita pastila amara a intoarcerii la principiile economice de piata, ori dupa parerea mea, capitalismul pentru SUA este precum un satelit care a trecut pe langa o planeta, ratand intrarea in orbita ei si fiind proiectat in deriva aiurea, fara nici o sansa de recuperare.

Economia de piata in SUA ar insemna ca tiparnita sa se opreasca, bancile sa pice si sa ramana pe picioare doar cele mai serioase, statul ar insemna sa taie mare parte din programele de sanatate, sa reduca drastic cheltuielile militare si mai presus decat toate, intoarcerea la realitate ar insemna ca americanul de rand sa accepte sa munceasca pe acelasi salariu cu chinezul de rand – ori asta este cea mai mare spaima a politicienilor americani, sa le ceara americanilor sa munceasca pe salarii chinezesti, pentru a aduce inapoi productia si capitalismul.

Chiar si cu tiparnita ruland la maxim, chiar si cu nefireasca soliditate a dolarului in lispa altor alternative, chiar si cu nenumarate subventii oferite companiilor si scheme de impozitare in favoarea investitorilor, economia din SUA nu are cum sa se intoarca din nou la productie, dupa ce toate companiile americane si-au mutat productia in alte tari. Doar scaderea taxarii si reducerea birocratiei nu vor fi de ajuns pentru a imbubatati situatia.

Marirea dobanzii de referinta, va fi un prim indicator ca americanii se gandesc serios la intoarcerea la principiile unei economi de piata. Si nu ma refer la cresterile nesemnificative de 0,15 sau 0,25% care sunt luate in falcul de Fed, ci ma refer la cresteri care chiar conteaza, care stimuleaza economisirea, care economisire stimuleaza ulterior investitiile. O crestere insa semnificativa a dobabzii de referinta, creste imens povara platii datoriei si guvernul ar fi nevoit sa mareasca taxele sau sa reduca cheltuielile.

Vedem deci cate probleme sunt si cate scenarii posibile sunt daca dorim sa facem previziuni serioase. In continuare as dori sa fac cateva previziuni neserioase, pur si simplu o joaca de scenarita, cu privire la ce cred eu ca va face Trump:

  • in incercarea de imbunatatire a economiei SUA, Trump va scadea cheltuielile militare sau cel putin le va optimiza prin retragerea trupelor;
  • NATO va avea probleme; declaratiile facute inainte de Trump sunt indeajuns pentru a distruge increderea necesara mentinerii unei aliante; chiar daca Trump face o intaorcere de 180 de grade si incepe sa laude NATO sau sa ofere “asigurari”, raul s-a facut deja; putini sunt cei care realizeaza ca NATO este deja desfiintat, cel putin pentru cei mici ca noi;
  • o varianta optimista cu privire la NATO este ca reducerea se va face la vechea granita, adica la Germania de Vest, in celelalte zone, chiar daca scriptic alianta nu se va schimba, nimeni nu va mai considera NATO viabil si va fi doar o chestiune pana cand alte stat (poate chiar UE) vor cauta alternative;
  • Rusia va specula cu prima ocazie slabiciunile lui Trump; nu e greu sa vedem ca Trump crede ca le stie pe toate, ca stie bine si cu greu isi schimba o parere; nu are in reflex sa ceara consultanta si in nici un caz sa asculte chiar si de cei mai fideli aghiotanti; sa nu uitam ca in campanie, pana si vicepresedintele lui a declarat ca Trump va recunoaste rezultatul alegerilor, dupa ce Trump a declarata ca nu stie daca va recunoaste; chestiunea recunoasterii rezultatelor este una foarte importanta in presa americana si Trump a tinut mereu sub semnul intrebarii daca va primi sau nu pierderea (deci inainte de alegeri); vicepresedintele (actual)  Pence declarase insa ca Trump va recunoaste; iata deci frecusuri si neintelegeri chiar si in cadrul “echipei”; de altfel, in interviul 60 minutes de la CBS dat de Trump acum o zi, putem vedea ca Trump nu asculta nici macar de Melania; aceasta spunea ca ea mereu ii zice lui Trump sa aiba grija ce scrie pe Twitter sau il contrazice cu privire la unele decizii, insa “Donald nu face ce ii zic eu; este insa adult si intelege consecinta faptelor lui” incearca sa ne convinga Melania, ca si cum ar apara si ar discuta in fata unui adolestent turbat nu in fata sotului ei intelept care ii putea fi si tata.

Pe langa aceste speculatii, as mai atrage atentia unor chestiuni cu privire la riscuri.

  1. Multi spera ca institutiile si traditia americii vor sta impotriva tendintelor dictatoriale ale lui Trump, daca acestea se vor manifesta. In echipa lui Trump sunt insa cativa warmongeri atat de periculosi incat pana si Hitlery parea o mielusea pe langa ei.
  2.  Daca printr-o minune Trump va reusi sa “inchida” SUA atat de bine incat sa “epureze” tara de imigrantii ilegali si sa interzica intrarea musulmanilor, un nou val de ura se va ridica impotriva SUA si terorismul intern va trece la o cu totul alt nivel. 3,3 milioane de musulmani deja traiesc in SUA, deci … zidul la granita il faci si avioanele le intorci, dar “curatenia” interna e mai greu de facut pentru ca numai daca te gandesti la asa ceva, ai urmat deja pe calea dictatorii si cel mai greu pas e primul pas.
  3. Intr-un scenariu fericit in care SUA se va pune pe picioare si Trump va reusi macar partial sa tina lucrurile sub control si sa nu faca praf economia. In cazul in care criza financiara va avea o noua rabufnire si va lovi sa zicem in Japonia, oare ce va face Trump? In campanie Trump vroia sa ii puna pe japonezi sa plateasca si pentru protectia pe care le-o ofera americanii, ignorand total prin prostia sa, ca mai mult decat Japonia, SUA este interesata sa isi poata plimba submarinele pe coasta Japoniei, in apropierea Chinei. Si tot SUA este interesata ca Japonia sa isi mareasca “stocurile” de obligatiuni emise de guvernul SUA. Japonia e prima interesata de terminarea tratatului prin care SUA se angajaza sa ii asigure protectia, deja japonezii au ceva tentative de a-si intari propria armata si chiar de a anula cel putin pe alocuri acest tratat, visul lor fiind bineinteles sa aiba o armata proprie puternica, care nu doar sa le asigure siguranta cum o fac americanii ci sa le ofere si mandria ca sunt o natiune puternica nu doar financiar si economic, ci si militar.

Primele efecte ale guvernarii Trump se vor vedea insa in Siria unde va fi si prima testare a lui Trump de catre rusi care sunt niste geostrategi si diplomati extraordinari si care vor gasi cu siguranta o oportunitate de a-l citi si de a-l manipula pe Trump, oricat de destept se crede el. Aici Turcia va ramane singura in lupta contra lui Assad, SUA fie retragandu-se, fie alaturandu-se Rusiei in lupta cu Isis.

Dupa “terminarea” Isis-ului, va ramane bineinteles chetiunea turcmenilor si celorlalti “luptatori pentru eliberarea Siriei” pe care Rusia i-a atacat in primul rand pana acum. Acolo rusii se vor lovi din nou cu interesele turcilor si daca pana acum SUA a fost garantul Turciei, intr-un viitor in care Trump se intelege bine cu Putin, Isis va fi fost terminat si populatia SUA va rasufla usurata cu privire la eliminarea Isis, Assad va fi uitat si nu va mai fi vazut ca un dusman.  Caz in care problema turkmenilor, kurzilor si a celorlalti rebeli va deveni principala problema pentru ca daca in cazul Isis Rusia si SUA au aceleasii intentii, in cazul celorlalti, Rusia si SUA sunt in opozitie. Ori daca SUA se va retrage si ii va lasa pe rusi sa faca ce vor, acestia se vor lovi de turci. Mai departe stiti ce urmeaza, daca nu, recititi articolele mai vechi.

 

 

Tăntălăul Klaus și Gogomanul Cioloș degeaba pupă fundul

“Cu acest prilej, șeful statului român a evidențiat relaţia solidă dintre România și Statele Unite ale Americii, prin Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI, element cheie în dezvoltarea profilului strategic al țării noastre, în calitate de membru NATO și UE.” (sursa: presidency.ro)

Asa incepe scrisoarea de felictitare a presedintelui Romaniei pentru Trump.

Organ – “dictatorul” si “nationalistul” ungar – l-a felicitat insa pe Trump mai intai pe Facebook. Iata mesajul lui:

‘What a great news. Democracy is still alive,’ Viktor Orban wrote on his Facebook page following Donald Trump’s unprecedented election victory. Sursa: DailyMail

 

Ce a zis Ciolos nu iese cu nimic in evidenta, este pe aceeasi linie cu Klaus: noi slugi, parteneri, NATO, UE.

Prin repetarea mantrei “parteneriatului strategic” si a altor formule similare, se dovedeste inca o data ca astia sunt doar niste papagali care imita prosteste aceleasi fraze repetate ca scolarii inainte sa fie ascultati; oamenii astia nu sunt capabil sa emita idei proprii; si nu ma refer la idei revolutionare sau noi: chiar in cadrul lor mental de slugi ascultatoare si supuse, ei nu pot sa spuna doua vorbe fara sa foloseasca acelasi limbaj sec de diplomatie de tara bananiera,

In schimb, Orban are un cu totul alt limbaj si nu ii e frica sa spuna chestii de genul:

Orban, the first European leader to favour one candidate over the other, has said Trump’s foreign policies were ‘vital’ for his nation and branded Clinton’s plans ‘deadly’.

Oare care dintre cei doi presedinti i-au atras atentia lui Trump si oamenilor lui? Evident Trump e ocupat cu chestiuni mai importante decat Romania sau Ungaria. Noi suntem aci la marginea lumii, doua tarisoare mici. Si totusi, mesajului lui Orban a patruns in toata presa americana si europeana, fiind preluat de mai toate site-urile, numele lui Orban aparand langa nume de lideri din toata lumea.  Daca nu ma credeti, folositi Google News:

Va provoc sa gasiti un singur ziar strain care sa MENTIONEZE ca Klaus l-a felicitat pe Trump, nu doar sa fie citat Klaus si preluat mesajul.

Oare cu care dintre cei doi va lucra Trump mai bine pe viitor?

Când am prevăzut prima dată victoria lui Donald Trump

Am incercat sa ma uit pe cateva articole din urma sa vad cand am prezis prima data ca o sa castige Trump. Probabil nu le-am trecut pe toate, dar fac un mic rezumat si va recomand sa recititi articolele mele despre Trump si ce ne asteapta pe noi. Din pacate, si celelalte previziuni pot sa vina …

5 DEC 2015: “Iata de exemplu cum arata cartea de vizita a viitorului presedinte al SUA” => SURSA

17 MAI 2016:  “Transnistria este probabil urmatoarea Ucraina in care americanii vor impunge din nou ursul si sanse mari sunt ca asta se se intample cu viitorul presedinte Trump.” => SURSA

14 IUNIE 2016: “cu aceasta ocazie, Trump tocmai si-a asigurat Biroul Oval. A se vedea in acest sens si modestele mele predictii cu privire la un potential razboi SUA-Rusia in cazul in care instabilul Trump va castiga alegerile.” => SURSA

10 OCT 2016: “TRUMP va fi viitorul presedinte – predictia mea.” => SURSA

Urmeaza o recapitulare cu scenariile cu privire la Romania sub conducerea lui Trump.

1 2 3 4 5 17