Un an de tehnocrație, doi ani de klaustrofobie

Atat Klaus cat si Julien au in comun un traseu incredibil si total neasteptat. Evolutia lor din postura de “noname” in pozitiile de top din stat este pe cat de irationala si neasteptata, pe atat de misterioasa.

Multi politicieni isi rod coatele prin parlament, fac tururi non-stop la televiziuni si conferinte de presa, participa la congrese si sedinte de partid cu sutele, tiparesc pliante si isi trec numele pe orice banner in care anunta “realizarili tovarasului” pe banii contribuabililor, pentru a-si convinge colegii pe de o parte si pentru a vraji indeajuns boporul incat sa aiba sansa sa castige si sa fie desemnati pentru pozitii de top. Mii de proiecte europene, proiecte de infrastructura, strazi asfaltate sau muzee renovate trebuie sa faca un primar pentru a spera la un loc in parlament. Sa nu uitam ca in parlament, numarul de scaune e fix si rareori mai moare unul sau mai iese la pensie. Iar dupa ce a stat acolo 4 ani, a avut timp de-ajuns sa stranga bani, sa faca relatii incat sa isi pastreze scaunul. De aceea, intrarea este atat de grea, atat in parlament sau in camera deputatilor, cat mai ales mai sus, la presedentie sau la guvern.

Oameni simpli, ocupati cu lupta de zi cu zi pentru o felie de paine, noi nu realizam cat de fierbinte este batalia acolo sus si cat de imposibil este pentru orice “noname” sa scoata capul si sa fie promovat, mai ales daca acel “noname” are cumva vreo virtute. In lupta politica de sus, dinozaurii si rechinii se sfasie pe viata si pe moarte, fiecare avand in spate o armata in toata regula: generali, ofiteri, soldati, strategi, fiecare armata cu un plan bine facut, cu obiective clare, cu resurse incredibile.

Am auzit o poveste cu un tip care lucra pentru un politruc bine plasat prin anii 2000. El lucra in IT, administra o echipa de 5-6 programatori. Boss-ul ii aranja ca echipa sa primeasca specificatiile la licitatii si baietii faceau o parte specificatiile, o parte softul. Se apucau de proiect inainte sa aiba loc licitatia pentru ca stiau ca o sa castige. Ca sa scape de boss, ulterior, pentru ca a dezertat, tipul asta a fost nevoit sa fuga in Olanda.

Noi ii vedem cum se cearta la TV si ni se pare ca toata cearta politica si toate injuraturile intre politicieni sunt doar o expresie a libertatii de exprimare. Ne inselam insa: libertatea de exprimare este libertatea pe care o au puscariasii pe terenul de fotbal, sa poata da la cotoaie, sa faulteze, dar daca incep sa toarne chestii, exista consecinte.

Intr-o astfel de lume, a crede ca un om oarecare, un simplu soldat care face aceeasi treaba “tehnocrata” de ani de zile, activand in esaloanele inferioare, departe de linia de front, poate peste noapte sa faca un salt uimitor in pozitia de top, este nu doar putin credibil ci suspect de parsiv.

In cazul lui Klaus, inainte sa castige presedentia, principala functie a fost cea de primar al Sibiului. A fi primar de 3-4 ori la rand nu inseamna neaparat ca esti un mare om politic sau ca cetatenii te iubesc si ai sanse mari ca toti romanii te-ar iubi daca ai ajunge la Bucuresti. Noi in Craiova avem experienta cu primari nemuritori. Antonie de exemplu, a plecat de la primarie abia cand l-au bagat la zdup PDL-istii pentru ca l-a tradat pe Base. La Severin, multi ani la rand a fost un primar atat de jalnic incat judetul este astazi pe ultimul loc la cifra de afaceri din tara. Salaj este mai bogat decat Mehedintul!

De altfel, cand Klaus a fost folosit de PNL-isti prima data, a fost ca un fel de carte pierzatoare pusa jos pentru ca era cea mai slaba si cea mai nefolositare carte din cele pe care le aveau ei in mana. Cnad l-au propus prim-ministru, lupta cu Base era atat de aprinsa incat era sigur ca Base nu va accepta un candidat al PNL. Tocmai de aceea PNL-istii au calculat sa trimita un candidat optim din punct de vedere al calcului: unul dispensabil, de care se pot lipsi ulterior, propunerea – oricare ar fi fost – fiind rejectabila din start, era clar una de sacrificiu. Deci asa era vazut Klaus in 2009, prima lui iesire pe plan national, ca o carte inutila, ca la Poker, data jos tocmai pentru ca nu poate fi folosita in nici o combinatie si prin urmare, decat sa dam o carte buna, mai bine il dam pe Klaus.

Si cu toate acestea, Klaus a castigat! Ce minune si ce intoarcere de situatie total neasteptata! Imaginati-va in locul lui Klaus, candidat la presedentie din partea PNL pe Bogdan Diaconu (ignorati “misiunea” PRU): un noname, un baiat tanar, cu papagal ok, cu o fata fotogenica si capabil sa aiba un discurs coerent si convingator. Oare daca era Diaconu in locul Klaus si daca era aceeasi situatie cu votul in diaspora, credeti ca ar fi avut probleme sa castige, poate chiar cu mult peste cu cat a castogat Klaus?

Ce sa mai spunem insa despre Ciolos care s-a trezit chemat peste noapte sa fie prim-ministru desi omul nu avea nici o calitate decat aceea ca se pricepea cat de cat sa se descurce in intortocheata birocratie europeana si cum in politica sunt putini capabili sa spuna o vorba sau sa inteleaga cum functioneaza monstruozitatea asta de UE, Ciolos avea singurul merit ca a fost printre putinii romani care nu s-au facut de ras in interactionarea tarii noastre cu organismele UE si cum trebuia ca o functie oarecare pe-acolo sa fie alocata Romaniei si Ciolos a fost singurul acceptabil (probabil fiindca vorbeste franceza) a fost si el facut comisar sau ce functie a avut pe-acolo. Sa nu ne imaginam ca Ciolos a fost mare manager sau mare strateg sau mare om politic pentru a ca primit scaunul de Comisar pentru Agricultura. Pentru a simula tovarasia si prietenia intre popoare, UE are obiceiul sa imparta scaunele intre tari si s-a nimerit ca noua sa ni-l dea pe asta, nu pentru ca a fost Ciolos bun ci pentru ca altul nu au avut sa ne dea si mai ales pentru ca s-au cam certat intre ele tarile cu agricultura dezvoltata cu cele fara o agricultura relevanta, deoarece erau ceva bani de impartit la agricultura si unii doreau sa se dea bani multi pe sectorul agricol – cei care aveau – pe cand altii doreau putini – cei care nu aveau.

Ciolos s-a prezentat ca prim-ministru in primul rand cu o mare sarcina: restabilirea increderii poporului roman in politicieni. Iar pentru asta, o prima asteptare ar fi fost sinceritatea. Cinstea sau onoarea sunt vorbe mari, dar sinceritatea este ceea ce romanii asteapta de atatia ani. Asteptam noi si altele: profesionalism, curaj, dragoste de tara, pricepere, insa poate ce ar linisti lumea ar fi o figura de om sincer, simplu, normal, cum era pe vremuri in fotbal Gica Popescu (inainte sa devina evazionist). Acesta era punctul de start, aceasta a fost ratiunea alegerii lui Ciolos de Klaus si aceasta era speranta: sa avem parte de niste oameni simpli, normali, care sa nu mai petreaca toata ziua pe la posturi TV in certuri si spectacole depravate, in loc sa faca treaba si sa conduca tara cum trebuie.

Ce-am avut insa parte dupa un an de tehnocratie? Certurile si tulburarile au continuat, de data asta, tehnocratia adaugand inca un aprozar de teme de dezbatere prin prisma relationarii intre PNL (partid politic), Klaus (presedintele tuturor, mediator, care nu trebuie sa tina partea PNL – caci … Colectiv) si Ciolos & co – apolitici si ei dar numiti de Klaus om politic, cu pardit in buzunar care inevitabil tine partea partidului si ii vrea binele. Dar Ciolos poate putea sa fie mai retinut, mai auster in prezenta publica si ancorarea in dezbateri, ca sa nu mai zic ca oricum mare branza de guvernare nu am avut parte, ba chiar balbaieli notabile si gramada de proiecte, strategii multi-anuale si proiecte aiuristice, altfel spus zero fapte. Doar o mica exemplificare as aduce aici: incredibilul si stupidul sistem de carduri de sanatate, facut cum se fac la noi toate tunurile cu bani multi din IT, care nu doar ca nu a rezolvat problema “ineficientelor” din sistemul medical, dar la atatia ani de la lansare inca pica cu zilele, adaugand stres groaznic si punand pe umerii oamenilor noi si noi necazuri ca si cum oricum nu am fi fost batuti de soarta indeajuns. Oameni pusi pe drumuri alergand ca nebunii dupa hartii intre medicul de familie, CAS si spitale, cu cupoanele de pensii dupa ei, cu mii de copii dupa buletin. Nu s-a schimbat nimic cu cardul, decat ca doctorii au acum si mai multa birocratie de facut, si mai multe hartii de completat, iar oamenii au inca o spaima: sa nu pice serverul!

Cat de destept trebuie sa fii ca prim-ministru sau cat de greu sa fie sa vezi ca acest sistem este o prostie si trebuie renuntat la el, ca sa nu cerem lucruri complicate cum ar fi rezolvarea problemei? A fost nevoie de un an pana s-au gandit sa dea o lege care sa permita cumva sa functioneze sistemul si fara carduri, ceea ce anuleaza in acest caz intrreaga motivatie de existenta a acestor carduri: sincronizarea datelor.

Nu sunt din tabara conspirationistilor care sustin ca Klaus ar fi “opera” expertilor americani in retele sociale si alegeri politice. Iar Ciolos ar fi doar un pion in “dansul lebedelor”. Insa daca Ciolos s-ar fi retras si nu s-ar fi transformat intr-un politruc jalnic pe langa un tehnocrat incompetent, as fi avut motive sa ii contrazic. Mai ales daca Klaus i-ar fi amintit de “tehnocratie” si de “mandatul temporar”.

O mică lecție de istorie

Ca si alti tradatori din categoria “experti in geopolitica”, profesori universitari fosti bursieri Soros si ca si alti “useful idiots” din presa mainstream, si Klaus comenteaza in acelasi ton cererea poporului pentru unire: “sa mai asteptam, sa o lasam mai moale, nu e momentul, sa calculam, sa facem uniunea in cadrul UE, etc”.

Ca sa nu va plictisesc cu citate din declaratiile lui Klaus, va ofer un link la RFI care din titlu deconspira “misiunea” presei romanesti cu privire la ce mesaj trebuie sa transmita pe topicul “unire”: Decât o unire manipulată politic, mai bine mai așteptăm.

Evident exista multa ceata si multe tentative de capitalizare politica in prag de alegeri, dar sa lansezi o idee aberanta ca asta, ca o unire nu e buna pentru ca o sa fie unii politicieni care o sa doreasca sa beneficieze de ea, este nu doar clar o gandire ne-romaneasca si irationala ci da dovada ca in laboratoarele de propaganda imperialista (fie ea ruseasca sau anglo-americana) baietii nu prea au idei si nu stiu de ce sa se mai lege ca sa puna botnita vocii poporului.

INSA, trebuie sa nu fim prosti si ignoranti si sa ne reamintim putina istorie: NICIODATA unirea nu s-a facut calculat, cu pasi atenti, cu acordul vecinilor, al marilor puteri, cu acord national al tuturor partidelor, cu unanimitate in randul populatiei etc. Orice mare fapt istoric national MEREU s-a facut cu piedici imense, fara acordul “martilor puteri” sau cu un acord tras cu greu, dupa faptul implinit, cu multe negocieri etc.

Doar o mica lectie de istorie din timpul Unirii Mici. Va rog, urmariti cu atentie lectia video de mai jos, exista nenumarate paralele cu vremurile noastre: Imperiul Otoman (Imperiul Anglo-American actual) se opuna liberalismului national (nationalismului) in teritoriile de sub influenta lor si decisesera sa isi consolideze stapanirea (cum fac SUA cu Klaus & Ciolos in prezent). etc, etc.

Nu va mai plictisesc cu parerea mea despre cum si cand trebuie facuta unirea, deoarece am mai spus-o aici.

Un ungur bulan va aduce gumiciuc la copii

Marti 25 Octombrie 2016, va avea loc sedinta Comisiei pentru  Invatamant din Senat, la care se va dezbate Legea – Inocenta Copilariei (sursa) initiata de deputatul Ninel Peia de la PSD. Iata un fragment din expunerea acestei legi:

Sub diferite pretexte, unele de-a dreptul hilare, precum acela ca tot mai multe fetite de 11 ani merg deja la psiholog ca sa-si trateze problemele din dragoste, sau ca prin educatia sexuala predata unor copii intre sa se si zece ani vor fi salvate, ulterior, vieti omenesti prin adoptarea unor solutii contraceptive corecte, in scolile copiilor nostri se introduc, pe ascuns (mai degraba la vedere – n.r.), pornografia, prozelitismul LGBT si incitarea la punerea in aplicare a diverselor forme de sexualitate devianta.

 

Cu privire la situatia educatiei sexuale in scoli la noi, sa nu ne amagim: putinele scoli care au adoptat-o ca materie optionala sunt nereprezentative pentru ce va urma si ca oricare lucru bun care a fost bagat pe gat romanilor cu lingurita ca sa nu sara arsi, vine mai intai imbrobodit frumos, dupa care urmeaza sa isi dea pe fata toata urgia.

Va propun deci, pentru a va face o idee despre ce vor invata efectivi copiii la aceste lectii sa ignorati emisiunile TV, manualele sau chiar si standardele OMS. Cea mai simpla metoda este sa cautati materiale folosind Google pentru ca inevitabil si la noi se va preda acelasi lucru ca si in tarile mai “civilizare” din vest. Pentru a cauta facil, puteti folosi termeni in engleza: “Norway School Sexed” sau “Scotland School Sexed”, etc. Iata ce am gasit eu in 2 minute:

Exista deci posibilitatea de a ne informa pe larg cu privire istoricul si “trendul” educatiei sexuale. La inceput, se ridica stindardul preventiei raspandirii bolilor cu transmisie sexuala. Daca asta nu prinde – cum s-a intamplat la noi (fiind o mare minciuna, de altfel), se muta registrul in alta parte: copiii sufera emotional pentru ca nu sunt pregatiti cand sa isi inceapa viata sexuala. Intr-un documentar de acum un an, o emisiune despre educatie sexuala, un pshihoterapeut de la Salvati Copiii incepe sa sa manance rahat inca din start:

Iar adolescentii din Romania sa stiti ca nu vin la psiholog sa intrebe despre tehnici si mai sofisticate de a face sex! Ci vin sa intrebe despre emotii, despre tristete, despre dezamagire, despre a fi parasite, despre cum imi dau seama daca ma iubeste sau nu – acestea sunt curiozitatile lor.” (SURSA)

Acest tip de oameni, cum e doamna psihoterapeut de mai sus si cum sunt si alti dascali, psihologi sau parinti care se cred “deschisi” si “moderni” sunt din categoria “useful idiots” – oameni care prefera sa nu stie pe ce lume traiesc, nu doar se lasa dusi de val si inclusi in “trend”, dar devin si aprigi aparatori si promotori ai trendurilor, fara sa le inteleaga si fara sa le pese de consecinte.

Care consecinte, noi fiind defazati cu vreo 10 ani fata de vest, le putem vedea: In Marea Britanie, pentru ca au avut parte de educatie sexuala de mult timp si sexul nu mai prezinta un interes prea mare al copiilor, folosirea drogurilor este generalizata. Majoritatea incep sa se drogheze la 11 ani si la 16 ani deja unul din zece este dependent ajungand la heroina si cocaina (sursa).

Dezastrul moral care acopaniaza o societate in disolutie cum este Imperiul Anglo-American este greu de explicat in doua vorbe si nu o sa o lungesc prea mult. Evident, nu doar drogurile sunt o problema pentru tinerii din vest ci in primul rand problema e familia, majoritatea familiilor destramandu-se din cauza relatiilor instabile si a decaderii umane generalizate. Par vorbe grele, dar cei care au calatorit in vest si mai ales cei care au avut oportunitatea sa se integreze si sa ia contact direct cu mediul pot sa confirme. Nu zic ca nu exista exceptii: parintii cu bani si din familii sanatoase isi dau copii la scoli private de calitate inalta. De exemplu, tot in Marea Britanie, parintii care au fete si vor sa le ofere o sansa in plus in cariera, le duc la scoli de fete pentru ca statistic si istoric, acestea au dat cele mai bune rezultate (sursa).

In scolile publice insa, cancerul corectitudinii politice face prapad, pe toate nivelurile: homosexualii sunt nu doar ok, ci trebuie acceptati, protejati, laudati. Ideal, homosexualitatea este incurajata pentru ca inca avem prea putini homosexuali. Musulmanii sunt si ei ok si trebuie evitata orice mentionare a cuvantului terorism si islam in acelasi context. Ba chiar, in SUA, prin introducerea Common Core-ului, se taie aripile scolilor si profesorilor si indirect elevilor care incearca sa ridice capul, avand performante peste medie. Pe langa alte bube, este interzisa (mai exact zis neincurajata si impiedicata) performanta si copiii care sunt prea destepti si prea buni trebuie sa “se protesteasca” nitzel pentru a da sansa si celor de jos sa nu se simta prost.

Educatia sexuala in scoli nu va fi oprita, tavalugul este prea puternic si parintii din Romania dorm. Introducerea cerintei de semnatura obligatorie, similara orei de religie, este insa o mica victorie care poate feri pe copiii cu parinti sanatosi la minte. Salutara insa initiativa lui Ninel Peia si sa speram ca va avea si sprijinul partidului pentru a o trece.

In final, un cuvant despre titlu [1]. Se pare ca in comisie, exista si Marko Bela – un ferm aparator al minoritatilor alte decat cele maghiare, care va pune bete in roate initiativei din varii motive. Nu stim restul ce pozitie au, insa o sa urmarim si o sa revenim. Pana una alta, daca doriti sa le transmiteti alesilor opinia dumneavoastra, o puteti face fie pe email, fie pe Facebook (de preferat).

ec.andronescu@yahoo.com, ecaterina.andronescu@upb.ro,
markobela@rmdsz.ro, udmr@senat.ro, crisdumitrescu55@yahoo.com,
catalin.aurelian.raducanu@gmail.com, aderascu@yahoo.com,
catalin2007@gmail.com, mihaela_popa7@yahoo.com,
marin.burlea@senat.ro, mburlea@hotmail.com,
dumitru.oprea@senat.ro, office@dumitruoprea.ro,
laviniamarinescu88@yahoo.com, cristiana.anghel@senat.ro,
mihnea.costoiu@upb.ro

si la adresele de facebook:
https://www.facebook.com/danutcristian.mihai
https://www.facebook.com/cristianairina.anghel
https://www.facebook.com/costoiu.mihnea/
https://www.facebook.com/corneliu.popescu.90

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] Note: ungurul bulan este un personaj de desen animat (sursa)

[2] Tinerii din PSD vor „programe de educaţie sexuală serioase” şi dezavuează „abstinenţa” ca metodă contraceptivă

Cu președinte nărod, ajungem din pod în glod

klaus-popoIn cam acelasi timp ce pe romanii civici ii facea fanatici religiosi, Klaus se ingrija de societatea civila din Rusia:

Presedintele Klaus Iohannis a anuntat, miercuri, ca va pleda, la Consiliul European din 20-21 octombrie, pentru necesitatea ca UE sa continue masurile convenite in cadrul reuniunilor anterioare in privinta relatiei cu Rusia, inclusiv sprijinirea societatii civile, precum si continuarea eforturilor pentru stabilizarea Siriei (sursa)

Carevasazica, presedintelui nostru, in pragul razboiului SUA-Rusia, il arde undeva sa se ia de rusi si sa fie mai catolic decat papa. Cat de prost trebuie sa fie Klaus ca sa le spuna el europenilor cum trebuie sa ii trateze pe rusi? Ce pierdea Klaus daca tacea si lasa pe altii se se ocupe de societatea civila din Rusia? Pai pierdea ocazia sa nu arate cat e de prost, asa cum a fost cand a anuntat ca romanii vor calatorii in Canada fara vize, in timp ce canadienii anuntau esuarea tratativelor cu europenii, de care depindea eliminarea vizelor.

Pentru ca inca o data Klaus si-a dat prostia pe fata si indiferent de cum am lua lucrurile, dincolo de patima pozitiei pe care ne-am afla in privinta modificarii constitutiei, cred ca trebuie sa realizam un lucru: avem un presedinte prost si prostia se plateste si din pacate prostia presedintelui o vom platii cu totii.

Nenumarate proverbe i s-ar potrivi lui Klaus cu ocazia recentului incident prin care a clasificat dintr-o vorba 3 milioane de romani drept fanatici religiosi pentru simplu motiv ca au demarat o actiune civica de amploare, poate cea mai mare actiune civica si cel mai mare exercitiu de democratie in actiune in Romania post-decembrista. Sa enumeram insa doar cateva:

  • daca tacea, filosof ramanea
  • si-a adunat nuiele pentru spinarea sa
  • a nimerit-o ca nuca-n perete
  • si-a batut singur cuie-n bocanci
  • carnatul cand se-ndeasă incepe a crapa

Luata singura, declaratia presedintelui cu privire la “fanatismul religios” al celor care vor normalitate reprezinta doar inca o gafa a unui politician papusar care nu are capacitatea sa emita propriile idei si ajuns presedinte din intamplare, in urma impuscarii in picior a lui Ponta, si nefiind capabil de idei proprii si luari de atitudine corecte, a ajuns sa imite ce ii spun consilierii ca e in linie cu “politica europeana” ca sa para presedinte european. Din pacate, prostul, nu doar ca nu intelege ca in Romania niciodata propaganda gay nu o sa prinda teren, dar atat in Europa cat mai ales in SUA, chestiunile ridicate de “fanaticii religiosi” sunt dezbatute serios la cel mai inalt nivel.

De exemplu, nu mai tarziu de ultima dezbatere intre Clinton si Trump, problema avortului a fost dezbatuta intre cei doi, unul fiind de o parte si celalalt de cealalta parte a baricadei – semn ca nu este tocmai extremism sa sustii opinia si valorile aparate de o buna parte a populatiei.

Sa fie insa oare Klaus atat de prost incat sa nu fii estimat ca va jigni prin declaratia sa si ca va face valuri? Dupa reactiile post-inflamatie, putem zice da: pe omul asta, atata il duce capul si crede ca poate arunca cu nuca in perete si daca sparge vreun geam, il lipeste cu scoci mai tarziu. Nu de putine ori i-a mers asa. Si mai mult, cred ca Klaus s-a gandit: da, o sa zbiere cativa “fanatici” dar eu trebuie sa sustin o viziune “europeana” pentru ca sunt super-Klaus si asta a fost cheia succesului meu, faptul ca spun lucruri europene si astia care s-au saturat de PSD si de coruptie ma voteaza.

Acum, ca se simte cu musca pe caciula, Klaus a tot cautat sa o dea-ntoarsa: ba ca trebuie sa discutam calm si onest, ba ca el nu a acuzat pe nimeni, ba ca nu a intentionat nimic, ba mai mult, are tupeul sa arunce pe seama altora “interpretarea gresita”, cum ca altii ar avea nu stiu ce interese si de aceea se leaga de declaratiile lui. Altfel spus, ii face din nou prosti pe astia 3 milioane, dupa ce i-a facut fanaticii, ii acuza si ca ei ar fi prosti si nu ar intelege ce a spus el si s-ar lasa manipulatii de … interese (oculte, evident, poate chiar de Putin!):

„Discuția s-a dus într-o direcție unde ar satisface ceva interese, dar nu îmi însușesc aceste interpretări. Ba dimpotrivă, doresc o discuție onestă, calmă”, a completat Klaus Iohannis. (sursa)

Evident, ca daca era onest, Klaus nu incepea discutia acuzand de fanatism religios sau se rezuma pur si simplu sa nu comenteze subiectul in sine, ci sa comenteze cand si daca o sa accepte referendumul cerut de 3 milioane de oameni, a caror solicitare a trecut deja de Curtea Constitutionala.

Klaus insa nu este onest ci este un mincinos care incearca sa pregateasca terenul pentru respingerea acestei initiative in ciuda trecerii de Curtea Constitutionala si in ciuda trecerii de catre parlament. Klaus, pentru ca nu face ce vrea el ci face ce ii dicteaza ambasadorul SUA, este cumva prins la mijloc: pe de o parte, ii e frica de noi miscari de strada care pot da jos inclusiv cu el nu doar cu guvernul (fanaticii astia pot oricand sa dea o tura si pe la Cotroceni daca sunt atat de orbi, nu?) si pe de alta parte daca o sa permita referendumul este evident ca rezultatul nu o sa ii convina actualului ambasador al SUA la Bucuresti, care insa nu mai are mult de stat pe-aci daca o sa castige Trump.

Una peste alta, cred ca romanii incep din ce in ce mai mult sa fie constienti de “issues”, de problematici si sa voteze in functie de issues si nu doar de persoane, de imagine. Acum ca PSD a trecut focul dupa atatea scandale de coruptie si se apropie alegerile, jignirea lui Klaus vine sa bata inca un cui in cosciugul partidului condus de o alta “europenista” convinsa care tocmai s-a manifestat in favoarea avortului recent si s-a declarat alaturi de femeile poloneze care lupta pentru dreptul la avort (sursa).

Asistam la un fenomen paradoxal in politica romaneasca in ultimul timp: liberalii sunt stangisti si stangistii sunt de dreapta [1]. O mancareala si un haos si pe plan dogmatic nu doar prin prisma grupurilor de interese.

In esenta, chestiunea referendumului nu ar trebui sa starneasca nici o patima si nici un dialog: 3 milioane de semnaturi este un numar care nu poate fi ignorat. Referendumul trebuie sa aiba loc si poporul trebuie sa voteze. Vor fi destule voci pro si contra, inevitabil va exista dezbatere, nu este insa treaba presedintelui sa arunce cu acuzatii nici de o parte si nici de alta. Daca ar fi om cu cap si nu ar vorbi gura fara el. El ca “echidistant” ce se predinte, nu ar avea alte sarcini in chestiunea asta decat sa aiba grija ca vointa cetatenilor este respectata, adica ca cei 3 milioane de oameni care au semnat (si probabil alte cateva milioane care ar fi semnat daca ar fi fost nevoie, 500.000 de semnaturi fiind nevoie) sa fie respectata si ca referendumul sa fie programat cat mai repede, ideal o data cu alegerile care se apropie si care ar scuti de costuri prea mari o organizare ulterioara. Asta s-ar intampla intr-o tara normala in care presedintele ar asculta de oameni, ar rezolva problemele care tin de el, ar avea grija ca democratia sa functioneze si societatea civila al carui ipocrit aparator se face cand vine vorba de Rusia, ar avea ocazia sa isi spuna nu doar cuvantul ci sa desfasoare cel mai puternic exercitiu al democratiei: referendumul.

Dincolo insa de caterinca de zi cu zi din politichia romaneasca care inca o data daca mai era nevoie dovedeste ca noi doar incercam sa imitam niste forme fara fond care sunt preluate aiurea doar pentru ca politicienii nostri nu pot sa judece singuri si sa aiba o politica, problema principala o sa fie insa ce o sa facem cand UE si SUA o sa ne lase cu fundul gol in fata ursului si o sa fim nevoiti sa gandim si sa actionam independent. Vi-l imaginati pe Klaus ducand negocieri cu Putin in vremuri de criza?

PS: recunosc cu rusine ca l-am votat pe Klaus; sper sa-mi spal macar o parte din pacate, prin organizarea unei initiative de organizare a referendum pentru demiterea lui Klaus. Momentan, am pornit o pagina pe Facebook, in urma feedback-ului voi incerca fructificarea mai concreta a aceste initiative momentan doar in online. Iata adresa paginii:

https://www.facebook.com/Referendum-pentru-demiterea-presedintelui-199742077102736/

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] Liviu Dragnea s-a declarat fanatic religios (sursa), PSD elimina in parlament 102 taxe nefiscale  (sursa)

Donald Trump si femeile + cate ceva despre mass-media

Evident Donald Trump, ca orice american cu bani, s-a cam invartit in jurul femeilor, cel putin in public. Insa pun pariu ca nu stiati ca Donald Trump este un afemeiat mai mic decat Tariceanu de exemplu, care a avut vreo 4-5 neveste, Trump limitandu-se la 3, ultima casatorie datand din 2004. Intr-adevar, Tariceanu nu a avut afaceri cu organizarea de show-uri de miss, insa daca era in SUA, nu se stie …

Fiind in topul reflectoarelor si fiind oaia neagra in campania pentru presedintie din SUA, este interesant de analizat modul in care mass-media mainstream (corporate), doar punand reflectorul pe unele amanunte si repetand obsesiv unele acuzatii, i-au format lui Trump destul de diferita de realitate, care realitate este asemenea la indemana, totul fiind public, singura diferenta fiind insa puterea mesajului si a mai ales a repetitiei. Vom vedea cum sloganul stalinist “minte, minte ca la urma tot se prinde” este plin de adevar.

Nu ar fi ceva nou: mass-media sa minta si sa manipuleze! Mass-media tocmai asta face. Ce pare insa nou si ce este interesant de analizat este cum, in ciuda unei realitati si a unor fapte care nu pot fi negate, prin simpla repetare a minciunii si prin simpla deformare a acestor fapte, adevarul poate fi intors la 180 de grade si nu atat intors cat formatat exact pe matrita de care are nevoie celalalt candidat.

In cazul Trump, fiind o persoana publica, personajul are putine de ascuns. Evident, ficare om are taina lui, insa in discutie sunt lucruri publice, filmari si inregistrari care pot fi gasite pana si pe youtube si care pot fi vazute de toata lumea. Si cu toate acestea, puterea armatei de propaganda de formare a unei imaginii si a unui mesaj cand incepe sa intre in actiune este uimitoare. Si nu vorbim doar de stricarea intr-un fel a renumelui sau de alterarea imaginii ci pur si simplu de formarea unui anume tip de imagine, care sa il loveasca precis exact unde trebuie si exact unde ar avea nevoie candidatul celalalt care este evident tratat preferential si a carui imagine este intentionat pastrata curata, fiind ignorate toate pacatele ei (cf Washington Post [1])

Poate ar fi nevoie sa explicam putin situatia inainte de a intra in cazul Trump. In primul rand, ma voi referi in continuare la mass-media corporate in detrimentul mult uzatului termen de mass-media mainstream. Deja mass-media “profesionista” in sensul de apartenenta la mari trusturi de media care au scopul sa scoata bani multi din acest domeniu pierde in mod continuu din audienta in detrimentul celorlalte tipuri de media: social media mai intai si media alternativa in al doilea rand.

Prin social media intelegem in primul rand Facebook si Twitter (mai putin uzat la noi dar #1 in SUA), comunicarea prin messengere pe mobil (de asemenea extrem de utilizata in SUA: Whatsup, Snapchat, Viber), bloguri. Prin media alternativa intelegem mici afaceri sub forma unor bloguri si/sau podcasturi audio si/sau video, la care se adauga in SUA radio-show-urile. Cu privire la finantare, marea diferenta intre media alternativa si media corporate este ca cea din urma inregistreaza cifre de afaceri la niveluri incomparabile cu media alternativa care in general se lupta pentru supravietuire.

Am mai putea incadra la media alternativa si mass-media finantata de unele state in scopuri de razboi asimetric (informational) – un termen care nu imi place, dar il folosesc pentru simplitate. As enumera aici: Russia Today, PressTV, Voice of America (pun pariu ca nu stiati sau ati uitat daca sunteti batrani, dar si americanii au RT-ul lor, doar ca nu e la fel de popular si profi ca al rusilor).

Sa ne intoarcem insa la Trump. Daca in SUA ar vota doar barbati albi, Trump ar castiga de departe. Poate ma insel, dar cifrele ar fi cam 60-70% dintre barbati. Iata insa cateva categorii de votanti pentru a exemplifica diveristatea si complexitatea votantilor americani:

Dupa rasa:

  • albi: 69%
  • negri: 12%
  • hispanici: 12%
  • asiatici: 4%

Dupa sex, evident raportul este de aproximativ 50-50 insa ce este interesant, este ca femeile necasatorite sunt mai multe decat cele casatorite (o realitate tragica a lumii “civilizate” de astazi), 2016 fiind primul an de alegeri cand s-a schimbat balanta.

In randul femeilor casatorite, de asemenea Trump conduce, pe cand in randul celor necasatorite sta la fel de prost pe cat sta de bine in randul barbatilor albi. O explicatie pentru asta ar fi ca femeile necasatorite se uita la stat ca la propriul barbat si in lipsa sprijinului masculin, se simt mai protejate de o femeie, mai ales de o femeie socialista care le promite pomeni si le arata cu degetul spre sexist-ul Trump.

Asadar, Trump a fost lovit de translatarea imaginii asupra sa de la un om de afaceri “picant” (cu toate cele: mogul, intreprinzator, guraliv, mandru, curajos, care ii place luxul, care ii plac femeile, care spune ce crede) inspre un sexist bigot si xenofob.

Batalia este lunga si complicata si nu voi trece prin toate etapele. Evident ca fiind in joc o asemenea miza, batalia propagandistica s-a dus pe toate nivelurile, nu doar cu privire la imaginea lui Trump de barbat jonic care dispretuieste femeile, dar eu doresc doar la acest aspect sa ma refer.

Sa reamintim ce s-a intamplat la ultima confruntare televizata, pentru ca aceasta ar cam fi culmea manipularii si esenta acestei maginifice operatiuni. Inainte de confruntare, deloc intamplator, “a aparut” in public o inregistrare ascunsa a unei convorbiri intre Trump si realizatorul unei emisiuni radio “deocheate”, realizata de Howard Stern – un realizator de emisiuni radio care a castigat faima vorbind porno la radio. Poate ca sa rezum biografia acestuia, ar fi de ajuns sa va spun ca in cativa ani de emisiuni, la unul dintre show-urile sale, a primit amenzi in total de 2,5 milioane dolari de la CNA-ul american pentru  indecenta. Si asta in SUA, unde exista libertate, exista norme, exista filme si emisiuni porno, depravarea este la ea acasa. Asta e America! Howard Stern a devenit popular si ulterior s-a mai ocupat si cu alte chestii pe langa show-ul pornografic.

Trump a avut o perioada nasoala in anii 2000, inregistrand vreo 4-5 falimente la principalele sale afaceri. Practic Trump a pierdut totul, relansandu-se doar pe baza renumelui sau de mare afacerist (da, in America se poate!) si personalitate publica, apreciata de oameni. Brand-ul Trump s-a relansat prin participarea la emisiuni, scrierea de carti, lansarea de evenimente si moda etc. De aceea Trump frecventa show-uri radio sau TV de genul Howard Stern pentru ca publicul sau tinta erau barbati care se uitau la concursuri de miss, care cumparau haine pentru machos, care se uitau la show-uri gen The Apprentice, care pe scurt il apreciau si doreau sa urmeze calea lui Trump.

Sper ca am clarificat putin contextul in care a avut loc inregistrarea ascunsa cu care l-au lovit. Acesta era show-ul, acesta era realizatorul, de aceea venea Trump. Acum cu privire la discutia in sine, este la mintea cocosului ca fiind ditamai “star”, Trump avea mereu femei usoare alergand dupa el. Ca sa reziste, si sa fie un sfant, Trump ar fi trebuit sa fie erou, ceea ce probabil nu e cazul, desi sfintentia e in raport cu dificultatea luptei nu cu rezultatele aparente. De aceea se lauda Trump cu ce le face el femeilor. Bineinteles, fiind o inregistrare ascunsa, impactul este puternic. Limbajul folosit, lipsa auto-cenzurii si persistenta lui Stern l-au facut pe Trump sa spuna tot ce gandeste.

Comunicarea intre doua persoane insa nu spune totul despre ce gandeste un om. Eu daca vorbesc cu un amic afemeiat, nu o sa ma apuc sa ii vorbesc despre valoarea casatoriei sau despre ce spun sfintii parinti despre valoarea iubirii intre barbat si femeie, etc. Poate cel mult sa-l ignor daca am taria, insa daca nu am taria, poate rad si eu daca imi spune un banc deocheat sau daca sunt ahtiat dupa aprobiul si acceptarea altora, poate spun si eu bancuri. Altfel spus, pentru a castiga aprobiul si atentia celorlalti, noi oamenii suntem in general ipocriti si mincinosi, in sensul ca spunem si predicam altceva decat ceea ce credem si rareori avem curajul sa ne sustinem parerile, sinceritatea fiind o floare rara.

Am cam lungit articolul si as dori sa ajung la ceea ce m-a determinat sa scriu acest articol. Pana nu am ascultat un fragment din interviul lui Trump luat de Howard Trump – nu stiu daca chiar cel inainte caruia avut loc inregistrarea secreta, eu nu aveam habar ca sotia lui Trump a avut un accident in urma careia a avut fata refacuta si a ramas cu o mana paralizata. De asemenea, Melania are o cangrena la ochi care – dupa cum o descrie Stern in emisiune fara scrupule – se tot largeste si doctorii trebuie periodic sa o curete. In interviu, Stern descrie accidentul Melaniei (starea in care a ajuns) incercand sa il testeze pe Trump sa vada daca o sa mai ramana sau nu cu ea si daca nu cumva o sa se recasatoreasca pentru ca Melania nu mai e frumoasa. Trump raspunde exemplar si admirabil aratand cat de mult de fapt el isi iubeste nevasta si copiii si cum o sa fie alaturi de ea orice s-ar intampla. Intr-un show de perversi, Trump incearca sa fie un familist, desi recunoaste ca nu se descurca cu cresterea copiilor.

Va invit sa ascultati fragmentul, sunt doar 10 minute. Insa socul intre Trump din interviu si Trump cel prezentat in mass-media ca sexist si afemeiat este uimitor.

Mass-media are puterea in ziua de astazi sa ne convinga si ca cerul este verde …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] The Press Buries Hillary Clinton’s Sins – As reporters focus on Trump, they miss new details on Clinton’s rotten record

 

Alianta Noastra – inca un one-man show in politichia romaneasca

Ma gandeam initial sa intitulez probabil singurul articol pe care imi voi pierde timpul cu Alianta Noastra altfel [1], dar m-am gandit ca sa nu incep dusul rece chiar din titlu, caci oricum voi afecta putin in acest articol starea de spirit a naivilor care mai spera la un partid nationalist normal, veritabil de dreapta, cu o ideologie clara, simpla, cu un mesaj conturat, si mai ales cu ceva nume serioase in spate, sau daca nu cu nume, macar cu numar. Alianta Noastra nu are nici nume si nu are nici numar. Pe langa toate celelalte pe care nu le are.

Oricum, oricat de mult am incerca, daca vrem sa discutam despre Alianta Noastra, dusul nu poate fi altfel decat rece, prin urmare schimbarea titlului este probabil o tentativa esuata trezire la realitate intr-un mod cat mai lin, socul fiind pe cat de brusc, pe atat de rece, oricat de mult m-as stradui sa fie altfel.

mm In primul rand, Alianta Noastra este o alianta cu un singur om: Marian Muteanu. Va provoc sa imi gasiti un alt membru al acestei aliante, in 10 minute de cautari pe Google. Eu am experimentat si negasind pe google, am sperat sa reusesc pe site-ul aliantei, unde nici macar la sectiunea “FOTO” nu gasim decat poze cu seful Marian Munteanu. Singurele nume descoperite au fost cele ale canditatilor la parlament pentru diaspora, mentionate intr-un comunicat recent. Evident ca nu am recunoscut nici unul. Intamplator, fiind abonat la pagina aliantei pe Facebook, am descoperit ca Dan Puric a semnat si el, dar nu am auzit sa se fii inscris, lucru care cu siguranta ar fi fost trambitat de Marian Munteanu pentru a castiga capital politic. Cel putin la TV, Alianta Noastra inseamna doar Marian Munteanu.

Primul lucru pe care il putem spune despre Marian Munteanu este ca este fara indoiala un semanatorist intarziat. Ceea ce nu ar fi neaparat catastrofal, daca Marian Munteanu ar trambita semanatorismul doar in domeniul culturii si a moralei si nu s-ar aventura in economie si in finante unde principala lui viziune exprimata cu orice ocazie este nationalizarea si capitalul romanesc. Cine ar fi crezut ca simbolul luptei anti-comuniste din perioada post-decembrista va relansa neo-comunismul nationalist 30 de ani mai tarziu?

Sa nu fim insa superficiali ci sa analizam programul Aliantei Noastre, prezentat pe site-ul acesteia. Iata cele 4 deziderate programatice fundamentale (un termen care sigur va face valuri in randul boporului votant):

Respectarea deplină a drepturilor civile şi politice ale cetăţenilor României, în primul rând a dreptului de a participa în mod liber, neîngrădit şi în deplină cunoştinţă de cauză la adoptarea deciziilor politice de interes major; promovarea, în acest sens, a unor mecanisme şi instituţii ale democraţiei directe;

Evident o gogomanie. Cine decide care sunt deciziile de interes major si mai ales, cine tine cont de ele? Ce poate de exemplu face acum PSD-ul care este majoritar ca sa convinga Curtea Constitutionala sa dea curs cererii a milioane de oameni sa adauge in constitutie ca familia este barbat si femeie? Evident, ca nimic… Ce inseamna mai apoi institutii si mecanisme democratice directe? Ideea in sine nu este rea, dar diavolul se ascunde in detalii. Sa exemplificam printr-un exemplu negativ. O astfel de institutie poate fi un viitor Birou al democratiei directe care sa fie organizat in fiecare oras si care sa angajeze 100 de oameni care sa aiba fiecare un birou unde cetatenii pot sa vina si sa spuna ce cred despre deciziile politice de interes major. Asta ar insemna 4000 de angajati si inca vreo 1000 de sefi ai lor cu toata handramaua de dotari si hartogarii care ar veni in spate. Bineinteles, ca rezultatul acestei institutii ar fi un mega-raport sau dari de seama catre guvern sau alte institutii ale statului. Si astfel, programul utopic al lui Munteanu ar fi realizat, evident fara nici un efect si crescand aiurea dinozaurul aparatului birocratic al statului cu costuri suplimentare, cu coruptie si suceli fara sens. De aceea, Munteanu ar face bine sa si spuna concret ce intelege prin asta.

Parerea mea este ca acest punct este inca un exemplu de forme fara fond la care viseaza unii politicieni ai nostri (iata deci ca Munteanu este si el un politician tipic). Multi am visa o Romanie ca Elvetia unde cetatenii sa voteze des si initiativele cetatenesti sa fie usor de lansat si sa existe un mecanism firesc si facil care sa permita participarea oamenilor la viata tarii prin votul activ. Insa pentru asta am avea nevoie nu neaparat de institutii si mecanisme “democratice direct”, ci si de niste romani cu mentalitate germanica.

Restaurarea drepturilor patrimoniale ale cetăţenilor români cu privire la teritoriul naţional; oprirea înstrăinării proprietăţilor agricole, a resurselor solului şi subsolului, recuperarea celor înstrăinate abuziv sau ilegal; oprirea oricăror intervenţii care pun în pericol climatul, apa, resursele naturale şi, în general, mediul înconjurător;

Ca orice restaurare, si aceasta restaurare ar avea un singur castigator: pe cel care o va face. Cine imparte, parte-si face! Xenofobia, mai specific fobia fata de capitalul strain si fata de investitorii straini era unul dintre principalele unelte de propaganda ale FSN-ului in perioada iliescianista. Din nou, paradoxala simbioza intre gandirea muntenista si cea fsn-ista. Oare ce o sa faca strainii daca vin, cumpara terenurile, investesc, mai angajaza pe ici pe colo, platesc ceva taxe si aduc valuta in tara, totodata crescand substantial productia si ajutandu-i pe romani sa aiba preturi mici la alimente? O agricultura puternica, indiferent de culoarea capitalului nu poate sa nu ajute si pe locuitorii tarii. Eu unul nu inteleg fobia asta fata de straini si de ce e mai bine alternativa parlogilor si terenurilor nelucrate? Cel putin, cei care striga “jos ocidentul falimentar” (exact asta era un slogan scris pe o policlinica din Craiova) ar avea un loc de munca. Daca romanii nu pot mai mult, cum va reusi Munteanu sa stimuleze capitalul romanesc si cum va garanta el ca capitalul romanesc o data stimulat de stat, nu va fugi in afara, pe principiul: banii fug acolo unde le e bine?

Singurul motor al dezvoltarii noastre este infuzia de capital strain care nu vine niciodata fara know-how in spate. Cel mai veritabil capital romanesc s-a format la umbra capitalului strain prin munca multa, curaj si speranta. Romani prosti care in loc sa fuga in afara, au muncit ani de-a randul ca angajati la straini, au capatat experienta, s-au format profesional, au inteles piata si parghiile unei afaceri de succes si apoi au luat taurul de coarne, pornind propriile afaceri, reusind uneori sa produca capital romanesc. Alta metoda de formare a capitalului romanesc care poate fi? Taxe si impozite preferentiale? Tiparirea de lei? Acordarea de ajutoare de stat? Oare nu avem destule fonduri europene si nu ne-am saturat de coruptia si ineficienta acestora? Nu am invatat nici o lectie din toate schemele de ajutor de stat care au creat o panoplie de baroni mai mult sau mai putin locali si o oligarhiei paguboasa in mai toate domeniile economice care dauneaza fatal dezvoltarii unei piete libere si prin consecinta a unui capital romanesc?

Principala frana a dezvoltarii si a decalajelor pe care le avem fata de toate celelalte tari din zona este slaba infuzie de capital. Vecinii nostri de la vest au atras mult mai multi bani si mai ales mai devreme decat noi. De aceea, salariul mediu in Ungaria este, a fost si va fi mereu mai mare decat la noi, pentru ca Ungaria a atras si va atrage mai multi bani decat noi prin simpla proximitate fata de vest. De asemenea, Grecia: dupa 6 ani de criza si ingropata in datorii, Grecia inca are un PIB per capita mai mare ca Romania. Si asta doar in statisticile oficiale, fara a considera economia la negru!

Susţinerea muncii şi a iniţiativei româneşti, printr-un parteneriat puternic între stat şi mediul economic; reducerea decalajelor economice faţă de Uniunea Europeană, care nu se poate realiza decât prin susţinerea capitalului românesc, singurul cu adevărat interesat să pună în centrul oricăror strategii de dezvoltare spaţiul naţional;

Poate niciodata nu a fost fascismul mai frumos descris decat prin astfel de cuvinte. Exact asta lipsea pentru sustinerea muncii in Romania: un mega-parteneriat intre stat si mediul economic. Altfel spus, un nou fascism. Vedem aici mantra capitalului romanesc care vine si salveaza situatia, in contradictie cu capitalul strain care vine si jefuieste totul. Iata ce ne spune wikipedia despre fascism:

 În economie, fasciștii se opun liberalismului și marxismului pentru că sunt mișcări economice exclusive bazate pe anumite clase. Fasciștii prezintă ideologia lor ca o mișcare din punct de vedere economic între clase, care promovează soluționarea conflictului dintre clasele economice în vederea asigurării solidarității naționale. Aceștia susțin o piață reglementată, multiclasă într-un sistem economic integrat național.

Cum poate sa sustina statul initiativa? Singurul mod prin care statul poate sustine initiativa libera este retragerea. Acolo unde statul nu isi baga nasul, economia se dezvolta, initiativa libera ia locul, ocupa spatiu pe toate palierele: de la mariile corporatii care investesc, inoveaza, dezvolta, pana la mici afaceristi care dezvolta nisele si umplu golurile lasate de cei mari. Pentru toti este un loc acolo unde statul nu isi baga nasul. Avem exemple nefericite de “sustinere” a initiativei romanesti chiar in ziua de astazi. S-a dat legea cu fortarea hipermarket-urilor sa aloce un procent anume din rafturi pentru produse romanesti. O masura aberanta si total impotriva clientului final. Rezultatele s-au vazut: Cum s-a rupt lanțul scurt. Legea produselor românești le-a făcut mai mult rău fermierilor. O Romanie in care statul  sa isi bage nasul si sa stimuleze munca prin parteneriate stat-privat este nu doar o utopie, ci o aberatie. Asa ceva nu exista nicaieri, nici macar in China unde s-au incercat si se incearca in continuare tot felul de mutatii intre comunism si capitalism si in ciuda aparentelor, succesele firave in constructii megalomaniace si in proiecte de infrastructura gigantice realizate prin sacrificii imense si calcand pe cadavre se vor sfarsii intr-o mare implozie si intr-o intoarcere rapida la un nou comunism mult mai puternic si mult mai devastator decat tot ce a vazut istoria.

Eu am o mica banuiala cu privire la aceste idei comunistoide lansate de M. Munteanu in ultimul timp. Eu cred ca el petrece cam mult timp cu Ilie Serbanescu, un faimos economist comunist care s-a ratacit in istorie, fiind pompat de televiziunile securistilor. Altfel nu imi explic de unde ii vin astfel de idei lui Munteanu, caci in nici un caz de la Petre Tutea sau de la americani.

Apărarea şi susţinerea activă a drepturilor identitare naţionale, a instituţiilor şi valorilor fondatoare ale civilizaţiei româneşti, tradiţionale şi moderne – familia, satul, şcoala, biserica, armata, credinţa creştină, limba română, reperele spirituale, culturale şi istorice; descurajarea oricăror acţiuni xenofobe sau antiromâneşti şi blocarea oricăror tentative politico-administrative de a modifica, prin diferite forme de constrângere, actualul profil – etnic, cultural sau religios – al României.

Singurul lucru pentru care 99,99% dintre votantii lui Munteanu vor vota cu Munteanu a fost pus la urma, sa fie si el acolo. Nu pozitia conteaza, ci faptul ca acest punct este unul populist. Din respect pentru cat de mult au fost terfelite cuvintele national, identitar, romanesc, din punctul meu de vedere, primul partid sau om politic in care voi avea incredere, va fi unul care va fi foarte zgarcit in folosirea cuvintelor “national” sau “crestin” si va dovedi prin rezultatele activitatii lui ca si-a iubit tara si ca a facut ceva bun pentru tara.

Pe langa gargara populista si inconsistentele de formulare ale acestui ultim punct din program, degeaba se prezinta Marian Munteanu ca adept al nationalismului si al valorilor traditionale, daca in afara de aceasta gargara nu stie nimic si cel putin cand vine vorba de economie, am vazut ce viziuni are. Voi mentiona doar sumar lipsa de coloana a lui Munteanu care a fost nationalist si crestin aparator al identitatii noastre, pana cand l-au ademenit liberalii si au vrut sa-l puna primar. Marele proiect salvator de tara la care Munteanu lucreaza de atatia ani a fost vandut pe un scaun de candidat. Nici macar cand i-au dat cu sutul in fund nu a avut demnitatea sa scuipe pe dracul in ochi si sa se lepede de satana.

Marian Munteanu ar fi bun ca un organizator care sa atraga in jurul lui unii oameni care sa aduca niste idei interesante, garantate de ceva performante in trecut. Insa un Marian Munteanu ideal ar fi unul modest care sa recunoasca ca nu are habar de economie si sa ii arunce pe altii in fata cand vine vorba de chestiuni care il depasesc. Sloganuri gen “capitalul romanesc”, “reperele spirituale”, “sustinerea muncii”, “eliminarea coruptiei” sunt doar cateva elemente care fac din Marian Munteanu noul Vadim Tudor si nimic mai mult. Poate in plus ar fi doar bruma de nadejde pe care unii naivi si-o pun in el.

Asa cum UNPR-ul a fost un satelit al PDL-ului si asa cum PRU-ul este un satelit PSD, PNL-ul si-a tras si el un frate mic, “just in case” si l-a delegat pe Munteanu sa fure mintile si voturile uriasului tacut care este format de majoritatea crestinilor ortodocsi din Romania.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] titlul initial al acestui articol: Alianta Noastra, alianta ciudatilor: de la ortodocsi traditionalisti pana la activisti moharhisti someri cu buletin cu dunga si babaci nationalist-comunisti care ard de nerabdare sa strige din nou la televizor: Jos Occidentul Falimentar!

 

Pussismul american îi contagiază până și pe ruși

 

 

Un om inteligent are mereu un răspuns potrivit pentru orice întrebare.

Reallitatea este ca sunt femei în ambele tabere ale candidaților. Pe de o parte este evident Hitlery care este o pussy isterică, falsă, mincinoasă, rea, plină de ură și pervers de amăgitoare când își pune masca de femeie de succes, politiciancă și filantroapă când toată lumea cu 2 neuroni știe ca nu e fum fără foc și că în spatele martorilor morților tocmai înainte să dea mărturie, trebuie să fie ceva.

Pe de altă parte, Trump, un afemeiat pervers, un babac cu personalitate de adolescent întârziat, pe cât de nerușinat și fără scrupule, pe atât de nesigur pe sine îmbrcând tot felul de măști ca să capete acceptul oamenilor. Un psihopat care se hrănește din adulația publică, de aceea a și participat la atâtea emisiuni TV. Trump este un psycho-pussy care nu va ezita să îi dea un răspuns lui Lavrov dacă va fi întrebat ce părere are de ce zice Lavrov. Și cu siguranță răspunsul va veni … din pantaloni și nu este exclus să fie baza pentru începerea Celui de-al 3-lea Război Mondial.

Lavrov e un profesionist. Primind probabil răspunsurile dinainte, s-a gândit și vedem cum își pregătește răspunsul. Nu a fost în stare să rămână normal până la capăt și s-a mânjit și el puțin din noul trend al politicii americane: pussism-ul care aduce pornografia și desuetul show-urilor de scandal în prim-planul politicii.

 

Hei-rup-ul din învățământ – versiunea 2016

Acum mai mult de un an, în pragul deschideri anului școlar trecut, scriam un articol intitulat MR. BEAN ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC în care observam patternul “renovărilor” periodice a învățământului, mai ales după ce anul școlar a început deja, sursa perpetuă de haos și tulburări. Am putea deja spune, “tradițional” sau “tipic românesc”.

Faptul ca in fiecare an se schimba cate ceva, se face “o noua revolutie in sistemul de invatamant” este binecunoscut. Pare imposibil sa existe un an in care nimic nu se schimba si in care totul este la fel ca anul trecut – semnul unei oarecare normalitati.

Cu atatea schimbari, ne-am astepta totusi ca fiecare sa fie un pas inainte, sa aduca un plus de coerenta, de progres, de organizare etc. Din contra, nu am auzit nimic bun despre invatamantul romanesc de pe vremea de cand s-au scos uniformele obligatorii. Poate ca nu sunt eu prea la curent, dar daca gresesc, sa ma corecteze cineva: ce s-a facut bun in invatamantul romanesc in ultimii 25 de ani? Si ma refer la schimbari importante, care sa insemne ceva, nu doar la schimbari de cadre si o data cu cadrele de strategii si “abodari” diferite, altfel spus schimbarea schimbarii, corolarul inevitabil al dinamicii politichiei romanesti. (sursa)

Și anul acesta s-a întâmplat la fel. Noutatea anlui educațional 2016 este că directorii trebuie să dea concurs pentru ocuparea posturilor comparativ cu anii trecuți în care directorii erau numiți de Inspectoratul Școlar, o instituție condusă de membri de partid. Prin urmare politizarea mergea până la nivelul directorilor și chiar al profesorilor, un lucru evident caracteristic unei țări bananiere, de unde și încercarea de schimbare.

Când directorii sunt numiți de partid și când în școli se fac “bisericuțe” prin care fiecare profesor încearcă să lingă fundul directorului (și al partidului indirect) mai bine ca să aibă parte de tratament preferențial și avantaje din partea directorului, asta se numete mica corpuție. În joc nu sunt neapărat bani concreți, ci sistemul politizării învățământului lovește în calitate și mai ales în normalitate. Nu este normal ca între doi profesori: unui de nota 10 și unul de nota 5, cel de nota 5 să ocupe postul doar pentru că are un prieten la partid care poate să îi sugereze domnului director să ii ofere lui postul.

Evident, teoretic, există un simulacru de cadru legislativ și procedural, dar “punctele” și concursurile din învățâmânt sunt doar o procedura birocratică, sistemul actual permițând unui profesor care nu e pregătit deloc sau e pregătit cu mult sub altul, să ia fața, pe criterii politice. În cele din urmă, cine împarte, parte face și până acum, împărțeala o făcea partidul, căci el numea inspectorii și directorii care organizau treaba.

Salutara intenția guvernului de schimbare dar totodata inutilă și din categoria formelor fără fond. Vom explica mai în amanunt.

În primul rând, anunțarea acestui concurs și a cerințelor s-a făcut cu prea multă întârziere. Nici un director serios, dacă ar dori să se pregătească nu are cum să învețe 3 cărți în 2-3 săptămâni. Este aberant. Eu aș compara programarea din scurt similară măsluirilor licitațiilor la stat, prin care acestea sunt organizate astfel încât să fie imposibile pentru concurenții onești. Tot așa și în acest caz: organizarea find din scurt și nici un director având timp să învețe, la singurul și cel mai important criteriu de diferențiere – examenul scris – mai toți vor fi o apă și un pământ, diferențierea făcându-se pe celelalte criterii care sunt subiective și cad în sarcina … organizatorului. Care organizator este din nou Inspectoratul Școlar, care este bineînțele fief de partid.

Prin urmare, din nou avem parte de forme fără fond, o firavă tentativă de schimbare, un cântec de lebădă al tehnocrației iluzorii și fără nici o sanșă într-o țară în care toți iubim partidul și nu dorim egalitate de sanșe, onestitate, valoare și calitate. Nici măcar când e vorba de copiii noștri …

Cultura dependentei

niciodataDe la minerii chemati de Ion Iliescu in primavara anului 1990 pana la profesori si pensionari indoctrinati de Ponta ca el le-a redat demnitatea prin maririle din 2015, nimic nu s-a schimbat in Romania in privinta vrajelii cu care politicienii castiga alegerile in Romania.

Si nu ma refer doar la politicienii rosii. Indiferent de culoare, in ciuda simulacrului de pluralism politic, care niciodata nu a facut un pas macar inspre pluralismul doctrinelor, in fiecare an politicienii romani castiga alegerile doar promitand pomeni si oferind ajutoare.

Crearea unei mase de votanti care sa fie cat mai dependenta de ajutoarele guvernului sau de sistemul de stat a fost poate cea mai geniala opera a ilustrului nemuritor, desi sa nu-i dam atata credit: a facut-o din instinct de comunist, nu gandind pe termen lung. Faptul ca strategia a rezistat atatea decenii pana acolo incat orice partid si orice lider nu poate castiga decat promitand ca da ceva, il mira probabil si pe Iliescu. Continuitatea cu comunismul ar fi justificat sa tina metoda viabila 2-3 ani, pana cand oamenii dadeau de gustul capitalismului sau cel mult 20 de ani, pana se schimba o generatie. Insa, prin franarea dezvoltarii economice, s-a perpetuat modelul la nesfarsit, facand un arc de timp intre Epoca de Aur si viitoarea Epoca Europeana care va fi una comunista sau nu va mai fi deloc.

Nu neg ca s-ar gasi istorici care sa sustina ca si inainte de comunisti existau situatii similare (taranii erau dependenti de boieri, de exemplu), dar eu unul ma indoiesc ca a mai existat o perioada in care aceasta legatura intre votantul vulnerabil si policianul care imparte indulgente sa fii fost mai sincera si mai puternica, mai ales pentru ca aceasta legatura are unele particularitati: este “de bunavoie si nesilit de nimeni” (doar avem democratie, nu?), si mai ales este intretinuta prin amanetarea viitorului copiilor acelorasi pensionari si bugetari. Caci dependenta se intretine …. prin creditare si cresterea datoriei nationale, in ciuda gogosilor legate de mai buna administrare, gestionare eficienta, etc.

Se pune intrebarea: care ar fi alternativa la PSD? Caci si PNL-ul este tot aceeasi “marie”, si ceilalti sunt tot o apa si un pamant, iar noile partide sunt niste glume proaste. Merita sa ii acuzam pe acesti oameni, mai ales daca ne gandim putin la situatia lor? Eu zic ca merita, pentru ca in primul rand, nu ne lasa sa ingropam mortul si sa incepem sa ne refacem tara. Actualul sistem politic este mort, fie ca vrem sau ca nu vrem sa recunoastem. Procentele de participare la vot in scadere si miscarile sociale anti-sistem dau marturie. Schimbarea prin alegeri si intrarea politica actuala sunt doar false piste, culoare blocate in acelasi labirint, pe care culoare mergand, ne vor intoarce de unde am plecat.

Un exemplu al blocarii sistemului actual ar fi chiar noile partide infiintate si care au sanse sa intre in parlament. Pe langa faptul ca in nici un caz in Romania un nou partid infiintat, fara sa aiba “binecuvantarea” mafiotilor actuali, nu va avea nici o sansa sa domine, chiar si in minoritate, noile partide sunt la fel de murdare si la fel de putrede ca si actualele partide parlamentare. Sa luam doar PRU-ul, un partid care a dat sperante multor romani, cel putin prin prisma mesajului nationalist si anti-coruptie. De la un partid nationalist, PRU s-a dat pe fata si a ajuns sa fie ceea ce a fost PUNR-ul pentru PDL: un aghiotant in care sunt trimisi galagiosii disponibizabili care pot trage voturi, dar ar face rau daca ar ramane in partid, carora insa nu li se permite sa voteze altfel decat li se spune, pentru ca daca misca in front, incep sa iasa dosarele, asa cum i s-a intamplat “generalului”.

Cine isi imagina ca noul copil minune al politicii romanesti care are toate sansele sa recastige cele 15% pe care le primea mereu Vadim, va ajunge sa fie laudat chiar de Victor Ponta si denumit “util”:  “Eu cred ca si pentru PSD, si pentru Romania ar fi bine sa avem un partid national sau nationalist” (sursa).

Dar oare ce vrea sa spuna Ponta prin aceste laude? De ce e bine sa exista PRU?

O varianta ar fi: e mai bine sa existe un partid nationalist controlat de noi, decat unul controlat de ceilalti sau, Doamne-fereste!, unul necontrolat de nimeni,care se naste “organic”.

O alta varianta ar fi: e mai bine sa se nasca un partid nationalist, cat mai extremist pentru ca nationalismul pare in crestere si nu se stie niciodata cand avem nevoie sa schimbam barca.

Ideal ar fi insa, daca Ponta ar zice asta in sensul ca: este bine sa mai dezbatem si pe alte subiecte, cum ar fi traditie, nationalism etc decat pe pensii si pe salariile bugetarilor. Astfel, PSD-ul ar putea schimba mesajul si ar castiga si mai mult, caci cu siguranta sentimentul nationalist este prezent si in randul dependentilor de partid, car voteaza vor – nu vor cu partidul. Cand PSD-ul o sa inceapa sa le zica si de dragostea de patrie, legatura cu dependentii nu va mai fi una perversa si imorala, ci daca implicit contractul se va baza pe dependenta, explicit acesta se va baza pe apararea patriei. De altfel Ponta a tatonat cu mesajul nationalist, in incercarea de a lovi in germanismul lui Klaus si se pare ca are ceva melancolii in aceasta directie.

Exista urmatoarele tipuri de dependenti, in ordinea descrescatoare a legaturii puternice cu partidul:

  • membrii de partid: toti membrii de partid s-au inscris in partid din interes; posibil sa existe 0.1% care sa aiba o afinitate ideologica desi ar fi greu de gasit, avand in vedere ca in primul rand nu exista o ideologie: avantajele si omerta sunt singurele ideolgii in partid; PSD se lauda ca are un milion de membri; toti castiga o paine oferita de partid si nu doar ei ci si rudele lor; la milion se mai aduga frati, veri, nepoti, prieteni care toti au de castigat daca “ies ai nostri”;
  • pensionarii: despre pensionari am mai discutat; pensionarii de azi sunt in mare parte tinerii crescuti de comunisti si care si-au trait mare parte din viata in comunism, luptand pentru supravietuire; compromisul si “descurcatul” erau obisnuite, prin urmare, pretentii morale nu prea putem avea, in sensul sa le cerem puterea sa se jerfeasca pentru copiii lor si sa stea acasa la alegeri; poate singura sansa prin care pensionarii se pot rupe de dependenta de partid este sa se gandeasca ca prin votarea comunistilor fac un rau copiilor lor si le fura viitorul; sau sa isi reaminteasca ca aici au ajuns tot din vina aceluiasi partid pe care ei il voteaza astazi; pensionarii din Polonia, Cehia sau Ungaria au votat altfel dupa comunism si ei o duc mai bine;
  • bugetari: este dovedit in Romania la buget se castiga mai mult ca la privat, cu mici exceptii, “rezolvate” insa de Ponta si de tehnocrati mai recent; in plus, munca este cu totul alta; cel mai mare cosmar al bugetarului este prospectul sa mearga la patron sau la corporatie; de aceea bugetarii sunt stransi legat de partid, mai ales daca vad ca numarul lor creste si noi institutii si directii sunt infiintate;
  • angajatii in companiile de stat; desi sunt doar 400.000, angajatii in companiile de stat (de departe mai bine platiti ca cei de la buget sau cei din privat) au o singura spaima: sa se privatizeze compania si sa inceapa sa aiba si ei norme sau deadline-uri ca cei din domeniul privat; acestia vor vota cu partidul, pentru ca stiu ca directorii lor sunt din partid si daca va castiga partidul, directorii lor vor avea grija sa nu se vanda compania;

Daca am aduna totalul acestor categorii am ajunge la 7 milioane, pe dinafara ramanand doar 3 milioane de muncitori in privat si 3-4 milioane care muncesc la negru (cifre cf ZF).

Este surprinzator deci ca PSD-ul nu castiga detasat cand castiga, cel putin nu peste tot. Vom vedea insa o mare rosie la viitoarele alegeri. Foarte probabil, PSD va iregistra un nou record uimitor si va ajunge la o suprasaturatie care va cauza un nou split, cum a fost PSDR – PDL. Atunci cand o populatie de bacterii se dezvolta prea mult intr-un mediu saturat (altfel zis in care nu prea mai ajunge imparteala chiar la toti) incep involutiile. Inevitabil vor aparea grupuri si grupulete, caci ciolanul ori nu va mai ajunge chiar la toti (cat sa traga saracii 3 milioane pentru restul de 10 in spate?) ori va fi prea mare (dobanzi negative, investitii nesperate din vest, in urma unui contex – cel putin pe moment – favorabil.

In concluzie, suntem condamnati la o perpetuare a culturii dependentei, orice speranta de schimbare in urma trezirii constiintelor fiind improbabila, necesarul de milioane de dependenti care ar trebui sa inceapa sa gandeasca si sa voteze nu pentru a primi ceva in schimb, ci pentru idei sau pentru oameni, fiind de peste 4-5 milioane.

Ideile comuniste din capul Clintonesei

dezbaterea-prezidentiala-suaHillary Clinton nu pare proasta. Insa in dezbaterea prezidentiala de luni a lansat cateva idei care daca sunt ceea ce crede ea, Clintoneasa este o comunista get-beget si nu are nici cea mai vaga idee despre capitalism si piata libera. Cea mai periculoasa idee lansata de Clintoneasa a fost ca “muncitorii trebuie sa castige o parte din profiturile unei compani pentru ca ei contribuie la realizarea profiturilor si prin urmare au dreptul sa acapareze si parte din profituri” (citat aproximativ).

Ideea asta a stat la baza comunismului, insa in vremuri de criza ca cele de astazi in care tehnologia o sa muste treptat din ce in ce mai mult din painea clasei muncitoare, astfel de idei populiste pot prinde. Clintoneasa nu cred sa gandeasca ea asta, ci probabil a lansat ideea doar din populism ieftin, in speranta de a musca din voturile clasei muncitoare fara studii superioare care sunt baza electorala a lui Trump.

Sa analizam mai putin ideea in sine. In primul rand, o piata libera permite fiecarui muncitor sa ceara ce isi doreste el de la patron. Unii pot cere salarii mai mari, dar alti poate pot cere masini de serviciu, telefoane mobile sau timp de lucru preferential. Pentru unii e important sa lucreze de acasa, pentru altii e important sa aiba un loc de munca curat, sa aiba un birou mare si luminos, sa aiba asigurari medicale scumpe etc. Piata libera ofera aceasta posibilitate, nu trebuie statul sa vina sa oblige patronul sa imparte profitul cu angajatii.

Dar sa zicem ca sunt conditii dificile in piata muncii si oamenii nu isi permit sa schimbe companiile, nu au mult de ales. Ce isi doreste in primul rand un angajat este sa isi primeasca salariul la timp, indiferent de cum merge compania. Daca angajatul vine si cere patronului parte din profit, patronul va fi nevoit sa taie din salarii pentru a realiza profitul, ceea ce probabil nu va conveni angajatului. De fapt, ideea in sine, nu este nici macar una populara: daca angajatii ar fi interesati de parte din profit (cu tot ceea ce inseamna asta – vom vedea mai departe) si-ar da demisia si si-ar porni si ei propriile afaceri. Ce isi doreste in primul rand un angajat este sa nu aiba stresul unei afaceri si sa aiba garantia unui salariu. Evident, sunt si angajati care si-ar dori sa aiba propria afacere dar nu isi permit din diverse motive, insa in lumea reala, fiecare om de afaceri a fost mai intai angajat si cand nu si-a mai dorit sa traiasca doar din salariu, si-a pornit propria afacere.

A fi angajat are unele avantaje: nu te intereseaza cum merge afacerea, nu vrei sa iti faci probleme daca vei face sau nu profit, daca vei reusi sa faci sau sa nu faci bani. Ca angajat nu iti convine ca atunci cand o afacere nu este profitabila sa nu primesti salariul ci iti doresti siguranta unui salariu lunar.

Profiturile sunt un animal complicat, prea usor tratat de comunisti. Nici o afacere nu are siguranta ca va face profit. Daca faci afaceri, nu ai habar daca vei face profituri (evident, nu e cazul afaceristilor de partid din Romania) si daca vei face, nu ai habar cat de mari vor fi acestea. De fapt, in timp ce urmaresti profitul, e posibil sa te trezesti cu pierdere. Se gandeste oare Clintoneasa ca daca muncitorii trebuie sa castige parte din profit, ei trebuie sa contribuie si atunci cand sunt pierderi, sa aduca bani de acasa? Sau cand sunt investitii, se gandeste Clintoneasa ca daca angajatii vor parte din profit, trebuie sa contribuie si ei la investitii?

Patronul isi asuma riscul, prin urmare e firesc sa isi asume si toate profiturile asa cum isi asuma si toate pierderile. Daca vrei siguranta unui salariu, vrei un salariu fix indiferent de cum merg lucrurile, atunci nu ai dreptul la parte din profit pentru ca nu ti-ai asumat si parte din risc. Da, muncitorul munceste, dar si-a primit plata pentru munca sa. Patronul nu primeste salariu pentru munca facuta ci decat daca face profit. Daca nu este profit dupa ce toti angajatii isi primesc salariul, patronul nu castiga nimic. Nici nu mai vorbim de alti factori pe langa risc, cum ar fi ideile, pregatirea, motivatia, stresul si toate cate trebuie sa care in spate un patron si pe care un angajat nu le are nici pe-aproape.

Din pacate, in dezbatere, Trump nu a fost pe faza si nu a avut curajul sa abordeze chestiunea, nu a avut inspiratia sa dea aceste raspunsuri evidente si prin urmare a pierdut si oportunitatea sa demonstreze ca Clintoneasa nu e in stare sa ajute afacerile pentru ca in primul rand nu intelege cum functioneaza o afacere.

De altfel, Clintoneasa, ca si Obama, nu au avut niciodata o afacere si nu inteleg deloc ce inseamna o afacere. Sau poate inteleg, dar nu asta conteaza pentru ei, ci ca varfuri de lance ale Noii Ordini Mondiale in care guvernul va deveni singurul tatic care are grija de toti fii patriei (un Hyper-Soviet Global), ei tot repeta aceste mantre, ca oamenii de afaceri trebuie sa imparta totul cu toti ceilalti, daca ai o afacere, succesul ei nu iti este datorat tie, ci altora …

Trump a ratat sansa ca legandu-se de aceasta idee comunista a Clintonesei, sa o prezinte pe asta ca continuatoare a ideilor lui Obama. Dar nu a ratat doar asta, dar Trump a ratat si sa o taxeze pe Clintoneasa cand aceasta a declarat ca scutirile de taxe din vremea lui Bush au dus la criza financiara din 2008. Nimic mai mincinos! In realitate Bill Clinton a fost cel care a desfiintat legea Glass-Steagal care interzicea bancilor sa joace la pacanele cu banii clientilor si a dus astfel la criza din 2008. De altfel, Clinton a fost inclus de revista Time intr-un top al celor mai “importanti” 25 de oameni care au cauzat criza din 2008.

Mai multe comentarii despre cum a ratat Trump sa fructifice mingile ridicate la fileu de Clintoneasa, puteti gasi in comentariile lui Peter Schiff:

 

1 3 4 5 6 7 18