Category: Politică

“Cu acest prilej, șeful statului român a evidențiat relaţia solidă dintre România și Statele Unite ale Americii, prin Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI, element cheie în dezvoltarea profilului strategic al țării noastre, în calitate de membru NATO și UE.” (sursa: presidency.ro) Asa incepe scrisoarea de felictitare a presedintelui Romaniei pentru Trump. Organ – “dictatorul” si “nationalistul” ungar – l-a felicitat insa pe Trump mai intai pe Facebook. Iata mesajul lui: ‘What a great news. Democracy is still alive,’ Viktor Orban wrote on his Facebook page following Donald Trump’s unprecedented election victory. Sursa: DailyMail   Ce a zis Ciolos nu iese cu nimic in evidenta, este pe aceeasi linie cu Klaus: noi slugi, parteneri, NATO, UE. Prin repetarea mantrei “parteneriatului strategic” si a altor formule similare, se dovedeste inca o data ca astia sunt doar niste papagali care imita prosteste aceleasi fraze repetate ca scolarii inainte sa fie ascultati; oamenii astia nu sunt capabil sa emita idei proprii; si nu ma refer la idei revolutionare sau noi: chiar in cadrul lor mental de slugi ascultatoare si supuse, ei nu pot sa spuna doua vorbe fara sa foloseasca acelasi limbaj sec de diplomatie de tara bananiera, In schimb, Orban are un cu totul alt limbaj si nu ii e frica sa spuna chestii de genul: Orban, the first European leader to favour one candidate over the other, has said Trump’s foreign policies were ‘vital’ for his nation and branded Clinton’s plans ‘deadly’. Oare care dintre cei doi presedinti i-au atras atentia lui Trump si oamenilor lui? Evident Trump e ocupat cu chestiuni mai importante decat Romania sau Ungaria. Noi suntem aci la marginea lumii, doua tarisoare mici. Si totusi, mesajului lui Orban a patruns in toata presa americana si europeana, fiind preluat de mai toate site-urile, numele lui Orban aparand langa nume de lideri din toata lumea.  Daca nu ma credeti, folositi Google News: DailyNews: Hungarian Prime Minister declares ‘deadly’ Hillary Clinton’s election defeat ‘great news’  Breibart: Hungarian PM Orban Hails Trump Victory as ‘Great News’ EUObserver: Hungary’s Orban first EU leader to congratulate Trump NBCNews: Trump Victory: Le Pen, Farage, Orban Congratulate Fellow Populist Reuters, New York Times, The Guardian, Financial Times etc Va provoc sa gasiti un singur ziar strain care sa MENTIONEZE ca Klaus l-a felicitat pe Trump, nu doar sa fie citat Klaus si preluat mesajul. Oare cu care dintre cei doi va lucra Trump mai bine pe viitor?

Am incercat sa ma uit pe cateva articole din urma sa vad cand am prezis prima data ca o sa castige Trump. Probabil nu le-am trecut pe toate, dar fac un mic rezumat si va recomand sa recititi articolele mele despre Trump si ce ne asteapta pe noi. Din pacate, si celelalte previziuni pot sa vina … 5 DEC 2015: “Iata de exemplu cum arata cartea de vizita a viitorului presedinte al SUA” => SURSA 17 MAI 2016:  “Transnistria este probabil urmatoarea Ucraina in care americanii vor impunge din nou ursul si sanse mari sunt ca asta se se intample cu viitorul presedinte Trump.” => SURSA 14 IUNIE 2016: “cu aceasta ocazie, Trump tocmai si-a asigurat Biroul Oval. A se vedea in acest sens si modestele mele predictii cu privire la un potential razboi SUA-Rusia in cazul in care instabilul Trump va castiga alegerile.” => SURSA 10 OCT 2016: “TRUMP va fi viitorul presedinte – predictia mea.” => SURSA Urmeaza o recapitulare cu scenariile cu privire la Romania sub conducerea lui Trump.

PSD se pregătește de alegeri cu noi pomeni electorale deși oricum probabil va câștiga, având în vedere consumarea iluziei tehnocratice și alinierea alternativei PNL la această mârțoagă politică muribundă alcătuită de duo-ul Iohannis-Ciolos încropat în grabă de păpușarii din umbră și folosit acum în prelungiri deși deja ambii abia mai se țin pe picioare. Se pare că păpușarii ezită să facă schimbarea cu USR-ul, ori altfel nu înțelegem bâlbâielile și șchiopătările până și în rezolvarea unor chestiuni organizatorice infime cum ar fi strângerea de semnături sau încropirea unei sigle. Eu unul sunt însă curios dacă profesorii și doctorii vor mai răbda în continuare să facă parte din masa de manevră penibilă a acestui partid, alături de pensionari și țigani – baza electorală a PSD-ului. Nu din alt motiv, ci din acela că de oricâte ori le-au fost mărite salariile, profesorii s-au trezit peste puțin timp că prețurile s-au mărit și mai mult. Este povestea tranziției post-decembriste care văd că nu se oprește și pe care o cunosc bine pentru că părinții mei au fost profesori. Mărirea salariilor, produce inetivabil inflație și oricât de mult ar măslui babacii de la statistică indicatorii, românul sesizează creșterea prețurilor și dacă nu e inflația e cursul și cu cursul cresc internetul, telefonul, benzina și mai nou hainele cumpărate online din afară. Nu blamez însă în totalitate PSD-ul pentru aceste măriri. Fără aceste măriri în prag de alegeri probabil bugetarii nu ar mai avea parte deloc de măriri. Deși, pe vremuri funcționa eficient constrângerea prin grevă – mai puțin viabilă în cazul profesorilor și al doctorilor, care unii nu pot (doctorii) și alții chiar dacă pot, pe politicieni îi doar în cot (profesorii). De altfel, eu am o teorie legată de acest amănunt: tocmai de aceea profesorii și doctorii au rămas cu salariile cele mai mici din domeniul bugetar, pentru că greva lor este irelevantă spre deosebire de mineri care vin cu bâtele, conducătorii de locomotivă care blochează trenurile sau administrația publică care în general conține camarila politicienilor (rude, prieteni, membri de partid de jos, care lipesc afișe) În ciclul mărire-inflație dintre perioada de campanie când se măreau salariile și până când prețurile depășeau creșterile, existau pe vremuri sincope care produceau mișcări sociale ample, la care partidele răspundeau tot cu măriri în urma negocierilor. De aceea, românul bugetar, în mare parte este rob al acestor condiționări: eu îți măresc salariul – tu mă votezi, care au cangrenizat toată politica românească și au inhibat capacitatea mentală a românului de a observa, analiza și în cele din urmă de a vota un partid sau un candidat pe bază de convingeri (nici macar doctrine) și nu ca consecința a reflexului pavlovian. Deși, dacă întrăm mai mult în psihologie, am putea spune ca tocmai experiența ar trebui să îi învețe pe oameni că simplele măriri salariale fără politici de dezvoltare și creștere economică reale, nu vor aduce decât fioroasa inflație care va mânca din orice speranță de mai bine. Însă memoria românului este de pește. Uita de la mână până la gură și se lipește de darurile grecului, preferând iluziile proxime, grijilor îndepărtate și lăsând viitorul într-o

Atat Klaus cat si Julien au in comun un traseu incredibil si total neasteptat. Evolutia lor din postura de “noname” in pozitiile de top din stat este pe cat de irationala si neasteptata, pe atat de misterioasa. Multi politicieni isi rod coatele prin parlament, fac tururi non-stop la televiziuni si conferinte de presa, participa la congrese si sedinte de partid cu sutele, tiparesc pliante si isi trec numele pe orice banner in care anunta “realizarili tovarasului” pe banii contribuabililor, pentru a-si convinge colegii pe de o parte si pentru a vraji indeajuns boporul incat sa aiba sansa sa castige si sa fie desemnati pentru pozitii de top. Mii de proiecte europene, proiecte de infrastructura, strazi asfaltate sau muzee renovate trebuie sa faca un primar pentru a spera la un loc in parlament. Sa nu uitam ca in parlament, numarul de scaune e fix si rareori mai moare unul sau mai iese la pensie. Iar dupa ce a stat acolo 4 ani, a avut timp de-ajuns sa stranga bani, sa faca relatii incat sa isi pastreze scaunul. De aceea, intrarea este atat de grea, atat in parlament sau in camera deputatilor, cat mai ales mai sus, la presedentie sau la guvern. Oameni simpli, ocupati cu lupta de zi cu zi pentru o felie de paine, noi nu realizam cat de fierbinte este batalia acolo sus si cat de imposibil este pentru orice “noname” sa scoata capul si sa fie promovat, mai ales daca acel “noname” are cumva vreo virtute. In lupta politica de sus, dinozaurii si rechinii se sfasie pe viata si pe moarte, fiecare avand in spate o armata in toata regula: generali, ofiteri, soldati, strategi, fiecare armata cu un plan bine facut, cu obiective clare, cu resurse incredibile. Am auzit o poveste cu un tip care lucra pentru un politruc bine plasat prin anii 2000. El lucra in IT, administra o echipa de 5-6 programatori. Boss-ul ii aranja ca echipa sa primeasca specificatiile la licitatii si baietii faceau o parte specificatiile, o parte softul. Se apucau de proiect inainte sa aiba loc licitatia pentru ca stiau ca o sa castige. Ca sa scape de boss, ulterior, pentru ca a dezertat, tipul asta a fost nevoit sa fuga in Olanda. Noi ii vedem cum se cearta la TV si ni se pare ca toata cearta politica si toate injuraturile intre politicieni sunt doar o expresie a libertatii de exprimare. Ne inselam insa: libertatea de exprimare este libertatea pe care o au puscariasii pe terenul de fotbal, sa poata da la cotoaie, sa faulteze, dar daca incep sa toarne chestii, exista consecinte. Intr-o astfel de lume, a crede ca un om oarecare, un simplu soldat care face aceeasi treaba “tehnocrata” de ani de zile, activand in esaloanele inferioare, departe de linia de front, poate peste noapte sa faca un salt uimitor in pozitia de top, este nu doar putin credibil ci suspect de parsiv. In cazul lui Klaus, inainte sa castige presedentia, principala functie a fost cea de primar al Sibiului. A fi primar de 3-4 ori la rand nu inseamna neaparat ca esti un mare om politic sau