Rentează postarea de fotografii de la mare pe rețelele sociale?

Evident că nu, pare la mintea cocoșului. Însă să detaliem puțin. M-ar tenta să încep articolul cu “tinerii din ziua de astăzi …” dar dacă mă gândesc bine, nu doar tinerii sunt bolnavi de narcisism și megalomanie, ci și mulți dintre bătrâni.

Megalomania și subdezvoltarea psihologică sunt boli greu de stăpânit și într-o oarecare măsură fiecare suntem stăpâniți de ele.

E sezonul verii și vedem cu toții cum abundă feed-urile de fotografii cu oameni în vacanță. Ce frumos, am putea spune … Bine că oamenii sunt în vacanță și se simt bine. Așa mă gândeam și eu și am dat chiar și câteva like-uri lui Buzdugan care acum e prin Creta și zilnic postează câte-ceva. Apoi, mi-am dat seama cum se naște ușor în inima mea sentimentul invidiei – ce bine de astă, la plimbare. Unii la muncă, alți … Bine-înțeles că nu am fost de acord cu acest gând și cu aceste porniri, dar una e rațiunea alta e ispita.

Apoi mi-am dat seama, dacă eu care am fost în Creta și în Grecia în special de vreo 10 ori și dacă eu care pot să plec mâine dacă chiar mi se pune pata, sunt invidios, ce să mai facă alții care din varii motive, chiar nu pot, nu acum și nici la anu și poate nici în următorii ani să meargă în Creta să bea bere Molo (cum vedeam într-o poză).

Trebuie totuși menționat că nu am nimic cu Buzdugan și ca o personalitate publică cu mulți fani, e firesc să își întrețină brandul, căci din asta își câștigă pâinea. Pozele oricum sunt frumoase și atractive, prezintă nu doar familia lui Buzdugan ci și natura, marea.

În toate problemele sunt aspecte pro și contra și cu siguranță și în aceasta. Eu însă doresc doar să pledez pentru varianta contra, menționând totuși și câteva argumente pro sau câteva situații în care postarea de fotografii din concediu este ok. De exemplu, sunt chiar bucuros și îi apreciez pe cei care posteaza fotografii din locuri frumoase cu acele locuri frumoase, cu diverse peisaje sau scene, dar în care nu se pozează pe ei. Aceștia împărtășesc bucuria lor și fac un efort pe care îl salut. Dar când vezi personaje cunoscute, prieteni, care sunt la plimbare în timp ce tu ești la muncă, chiar dacă munca este plăcută și cu atât mai mult dacă munca este o corvoadă, cu greu poți să-ți cenzurezi pornirile invidioase.

Cel smintit se smintește ar putea spune cineva și poate că doar eu sunt așa, alții nu simt această invidie pe cei care sunt plecați și se distrează în timp ce ei muncesc. Nu neg, dar mă gândesc că dacă eu sunt smintit, mai sunt și alții și poate chiar suntem mulți, de aceea fac apel la megalomanii narcisiști care vor să azvârle în fața tuturor ce bine se simt ei în cele 2-3 săptămâni din an când încearcă să uite de mizeria din sufletul lor pe care ei o leagă e de locul de unde au plecat, și care cred că o rezolvă dacă se umflă nițel în pene azvârlind în fața invidioșilor ce bine e de ei, să o lase mai moale cu pozele din concedii pentru că Facebook oferă funcția de szooze și unfriend și o să rămână în lista doar cu cârcotașii invidioși care nu vor să se lepede de invidie. Eu unul, când nu pot să lupt cu invidia, în cazul de față, dau snooze.

Să trecem puțin în alt registru. Nu prea înțeleg pe oamenii care sunt obsedați să facă poze pe oriunde se duc. Din start recunosc că și eu am avut momente și am trăit experiența de a mă comporta ca clasicul “turist japonez”. Și în această chestiune sunt argumente pro și contra, dar în cele din urmă Carlin are dreptate, orice addagio este redundant.

În final, doar o observație legată de tineret. Tinerii simt nevoia să se afirme, e o chestiune hormonală. Aflați în perioada formării caracterului, fiind crescuți pe puf și neavând necazuri care să îi ajute în consolidarea unui caracter, majoritatea simt această pornire în interior, să arate lumii cine sunt ei și ce pot să facă. Din păcate, în afara unui corp frumos (că doar e tânăr …) majoritatea nu pot să arate altceva. Și din păcate, majoritatea nu au nici părinți să le explice că bucuria care vine din efort, muncă, perseverență și sacrificiu este cu mult mai dulce decât fantasmele unor “aprecieri” virtuale ale haitelor anonime de pseudo-prieteni.

Bătălia spirituală dată pe față de COVID

De cand cu Covid-ul, lumea este in razboi. Razboiul este – ca orice razboi – intre lumina si intuneric, intre adevar si minciuna. Linia frontului acestui razboi, nu este foarte clar delimitata deoarece trece chiar prin inima fiecaruia dintre noi. Linia frontului este acolo unde se lupta mandria cu smerenia si cum lupta asta are loc in fiecare dintre noi, putem spune fara tagada ca fiecare ne aflam pe front si fiecare trebuie sa ne decidem pe care parte a frontului ne plasam

Cele doua parti insa nu sunt delimitate de parerile pro sau contra intr-o anume privinta, nu argumentele stiintifice sau medicale, nici consideratiile economice sau sociale fac delimitarea, ci adevarul, lumina, smerenia sunt impreuna iar minciuna, intunericul si mandria sunt de cealalta parte.

Isipita plasarii si riscul sa facem o alegere gresita sunt cu atat mai mari cu cat problematicile sunt nisipuri miscatoare si rational, raportari diferite pot fi ambele adevarate. Cine cantareste doar rational deci poate gresi. Un batran care se fereste de boala si cearta un tanar ca nu poarta masca are dreptate. Dar si tanarul care nu poarta masca, vazandu-l pe acel batran ca fumeaza, are si el dreptate, mai ales daca ne gandim statistic la riscurile la care se expun singuri, din proprie initiativa, fumatorii. Este doar un exemplu, dar asemenea exemple sunt evident nenumarate, de la a accepta sau nu o masura impusa, de a recomanda sau nu o anumita masura, de la a adopta sau nu un tratament, de la a prioritiza sau nu anumite investitii in vaccinuri etc.

Daca sunt multe teorii si speculatii legate de originea si scopul Covid-ului, eu am o singura certitudine: Covid-ul este un exemplu de criza globala cu amploare si potential apocaliptic care ne arata cum va fi cernerea la sfarsitul lumii si cum cei caldicei vor fi scuipati afara. De ce? Pentru ca doar a fi caldicel, nu te ajuta sa iei decizia corecta. Doar cei fierbinti, care cunosc voia lui Dumnezeu vor putea sa alega cum trebuie in fiecare moment in labirintul de capcane care ii va urmari pe cei chemati. Nu ca acum nu am avea labirinturi destul de grele, dar deocamdata eu zic ca e prea devreme ca sa ne tanguim

Deci ce este cernerea? Cernerea este aparitia unei probleme majore, la nivel global, de care nu putem scapa chiar daca ne-am ascunde in gaurile pamantului, care ne va ajunge din urma mai devreme sau mai tarziu si ne va pune in fata decizii majore de luat, unele chiar cu implicatii spirituale profunde.

De exemplu, o decizie majora in cazul Covid este daca traim in frica si ne speriem in fiecare moment ascultand cu seriozitate si acrivie recomandarile expertilor sau ne alegem propria cale, traind fara frica si considerand Covidul o boala normala, ca si altele, de care putem sau nu putem sa fim loviti. Evident ca felul cum ne-am trait viata pana acum si caracterul pe care ni l-am format decid intr-o buna masura raspunsul la aceasta dilema exemplu. Cei care si-au pus nadejdea nestramutata in stat si in autoritate si au exercitat prea putin o minima libertate si individualitate, sunt acum captivi in prima sita, nu au nicio sansa de a supravietui. Nu au nicio sansa sa traiasca normal chiar si cand vaccinul va fi curatit ultima molecula de coronavirus, pentru ca ei deja si-au format sinapsele de reactie la o asemenea problema si au ales sa se lase in mana statului.

Evident, exista exemple de cernere si de cealalta parte, deoarece am spus ca nu atat raportarea de o parte sau alta a probleme conteaza, cat duhul in care o facem. Cei care nu au fost pana acum formatati cum trebuie de sistem si din intamplare sau din noroc s-au nimerit sa nu fie prinsi de sita “alinierii” la recomandarile statului, pot gresi in alt fel, facand pacate si indemnand si pe altii la pacate mari din prostie si din orgoliu. Un exemplu care imi vine acum in minte, ar fi de exemplu interviul recent al lui Tuca cu Arafat. Ostracizandu-l aiurea si jignindu-l, atat pe Arafat dar si pe alti capi, Tuca contribuie la formarea unui sentiment negativ fata de autoritate care ulterior poate fi fatal. Sa zicem ca se descopera un vaccin care va fi bun si care poate sa ne scape de virus. Sa zicem ca statul il cumpara si il ofera gratuit. Datorita ostracizarii si imaginii negative pe care autoritatile au acumulat-o, si prin contributia lui Tuca, oamenii se vor feri de vaccin si astfel vom avea aiurea poate sute de morti care daca nu ar fi fost inselati, ar fi scapat. Se intampla asta deja cu vaccinurile pentru copii …

Cernerea insa are mai multe site cu gauri mai mari si mai mici. Prin gauri trec doar cei care au smerenie reala si nu se pun pe ei inainte, impingand o lucrare sau un sfat intr-o directie sau alta, potrivit contextului si tinand cont de consecinte, nu pentru a se scoate ei in evidenta ci pentru a isi ajuta aproapele si a face binele de dragul binelui. Insa intentia nu este suficienta, este nevoie, la sitele cel mai fine, de o inima curata, care nu se dobandeste nici usor, nici curand ci cu grele si lungi osteneli.

Cum vom știi că vaccinul ANTI-COVID funcționează?

Toata lumea vorbește despre el, tările îl comandă în avans, specialiștii sunt sceptici, dar să vedem ce se va întâmpla când vaccinul va fi lansat pe piață. Presupunem în scenariu că prețul va fi acceptabil, statul va putea cumpăra un lot semnificativ, dar nu pentru toți cetățenii și vaccinarea nu va fi obligatorie. De altfel, motivele financiare vor fi probabil principala garanție că vaccinarea nu va fi obligatorie, căci la cât de nebuni sunt doctorii de astăzi, nu m-ar mira să încropească o argumentare aberantă pentru care toata populația ar trebui vaccinată, chiar și cei care nu au niciun risc din Covid și mă refer aici la acele grupe de vârstă unde rata mortalității este nesemnificativă – chiar pe testările superficiale (ca număr) efectuate deja.

Foarte greu va fi de dovedit eficacitatea vaccinului. Cum vor testa? Vor da vaccinul la oameni și vor vedea dacă ulterior fac sau nu virusul? Exclud aici testele “din producție” unde funcționarea vaccinului poate fi ușor măsluită prin alterarea lotului testat. Și chiar dacă nu ar fi reavoință – deși la ce bani sunt în joc … – testarea pe câteva mii de oameni nu oferă nicio garanție pentru un vaccin împotriva unui virus care apoape săptămănal își arată noi și noi fațete negative. Puține vaccinuri au avut succes când au fost aplicate în masă și de aceea în cazul Covid, care lovește relativ aleator în victime, va fi foarte greu să dovedim dacă cei care au luat vaccinul au trecut prin boală mai ușor din cauza vaccinului sau din cauza mutațiilor sau din cauza vremii, sau din cauza ciudățeniei acestui virus.

Cu greu vor putea promova un vaccin ca fiind sigur în sensul că protejează 100% împotriva Covid. Oricâte garanții legale vor oferi guvernele, nu cred că există o companie în lume care să aibă un asemenea curaj – date fiind posibilele consecințe. Prin urmare, vor spune: vaccinul asigura o șansă la imunitate sau asigură o trecere mai ușoară prin boală, sau își pierde efectul după o anumită perioadă și trebuie refăcut.

În acest caz, repet, a demonstra eficiența vaccinului va fi imposibil.

Există totuși o singură cale prin care s-ar putea demonstra eficiența: vaccinarea gratuită a persoanelor din categoriile de risc maxim (bătrâni cu comorbidități) urmată de scăderea la zero a cazurilor de morți din Covid în rândul celor vaccinați.

O eventuală obligativitate a vaccinării este logic nejustificată. Dacă vaccinul va funcționa și va fi aplicat pe categoriile de risc, periculozitatea Covid-ului va scădea sub cea a unei gripe normale, iar dacă nu va funcționa pe categoriile de risc maxim, înseamnă că sunt riscuri prea mari pentru celelalte categorii. Medical, ecuația risc-beneficii, mult-trâmbițată în justificarea vaccinurilor, este destul de clară în ce parte bate.

F de la Familie

F Is for Familiy poate fi vizionat pe Netflix si este un desen animat pentru adulti din categoria filmelor care depicteaza societatea americana contemporana si problemele ei variate: lipsa de coeziune, lipsa de iubire, lipsa de comunicare, lipsa sensului. La aceste probleme, uneori exista solutii, de cele mai multe ori nu.

Calitatea productiei este foarte buna, serialul poate fi incadrat in comedie desi eu l-as incadra mai mult la drama, timpul actiunii este America anilor 70 insa timpul productiei isi pune din plin amprenta.

Nu pot sa declar inca ce hram poarta, dar pare un serial interensant care loveste din plin in stereotipurile corectitudinii politice si in ideologiile mainstream curente.

Personajul principal este Frank Murphy – stalpul familiei, tatal a 3-4 copii, sot care trebuie sa isi sprijine sotia in ratacirile ei feministe si om al muncii, sindicalist, in capul caruia se sparg toate. Frank este un nevrozat, se plange mereu si de multe ori are dreptate. Pentru Frank viata e grea si fiecare zi aduce noi si noi provocari, majoritatea nefiind depasite cu bine, cum ne-am astepta. Frank este un neinteles si el nu se intelege pe sine.

Alte personaje: Sue, sotia, incearca sa tina familia unita, are visuri aiuristice de realizare, nu se impaca cu idea ca succesul femeii in america anilor 70 vine doar cu compromisuri si incearca sa il schimbe pe Frank fara sa se gandeasca daca nu cumva si ea are ceva probleme

Pe langa tata si mama, alte personaje sunt cei 3 copii: Kevin, Maureen si Bill – tineri adolescenti neintelesi, fiecare cu problemele lor, fiecare considerandu-se cel mai nedreptatit si parasit de parinti in detrimentul celorlalti.

Vecinii familiei Murphy sunt si ei niste caractere: desi in aparenta sunt prietenosi si saritori, duhneste din ei bolile secolului: invidia, alienarea, consumul de droguri, singuratatea, etc.

Limbajul folosit in serial este unul dur, fara prea multe tabu-uri. Mesajele subliminale transmise pe alocuri, extrem de interesante. Am fost socat sa descopar atat de pregnant si fara umbre, ascuns mesajul “jews control the media”.

Spuneam la inceputul articolului ca nu stiu ce hram poarta serialul: pro sau contra PC. Din cat am vazut din el, tind inspre contra. Evident, exista si false semnale pentru ca altfel ar fi cenzurat si nu au ajunge sa mai fie difuzat. Dar per total, desi un simplu desen animat comedie-drama, filmul pare un documentar al decaderii americii in gaura neagra in care se afla astazi.

Mascofobia si fierberea broastei in oala fiarta

Din start tin sa spun ca broasca este deja fiarta. Faptul ca platim impozite peste impozite, faptul ca 1 om care munceste duce in spate un pensionar si 2-3 bugetari este starea de broasca fiarta in oala societatii romanesti actuale democrate, libera si europeana.

Avem asadar un fenomen relativ extins pe care l-am numit in titlu mascofobia. Inteleg prin fobie nu frica de masca (sau de scaderea oxigenului din sange – un fake news evident), cat frica de ce poate insemna obligativitatea purtarii mastii: un test al obedientei cetatenilor, un test al supunerii fata de autoritate. Este un instinct primar si oarecum justificabil. La o categorie dintre cei care au acest instinct, se adauga si teama de ce ar putea urma: vaccinuri obligatorii, eventual cu nanoparticule controlate prin 5G si alte de-astea.

Cu toate acestea, autoritatea deja exista si statul actual este deja extrem de politienesc. Inca de la nastere, cand vaccinul este facut copilului fara cererea permisiunii parintilor, pana la moarte cand daca nu ai autorizatia de la medicul de familie, nu poti sa fii ingropat, statul te urmareste, te taxeaza si te umileste.

Ar merita putin detaliat ce este statul, caci in cele din urma statul suntem noi, romani, cetateni liberi, cetateni cumsecade si intelegatori. Unii buni, unii rai, dar in orice caz romanii sunt mult mai omenosi ca strainii din vest care sunt reci si distanti si foarte acrivisti in cele ale birocratiei si ale regulilor. Nu e locul aici sa detaliez.

Insa, repet, noi deja ne aflam intr-un stat extrem de autoritar si unde un om liber nu prea se simte confortabil. De la libertatea de expresie – deloc garantata la noi (a se vedea cenzura site-urilor, CNCD-ul, acea comisie sau comitet care da amenzi la televiziuni) pana la libertatea financiara (mult succes cu taxele si ANAF-ul romanesc, dar mai ales cu cocitura capitalism-socialism-balcanism ce poate fi numita economia romaneasca) sau drepturile cetateanului in fata cu institutiile (mult succes bolnavilor care incearca sa dea in judecata un spital romanesc in sistemul juridic mioritic), romanii sunt deja cam fierti. Poate a mai ramas o piele mai tare, pe ici, pe colo, la vreun calcai.

Simpla apartenenta in UE denota intr-o oarecare masura dorinta de libertate a romanilor. Multa vreme am fost sceptic cu privire la sondajele care ne aratau pe noi romanii “cei mai europeni” in sensul ca procentul cel mai mare de cetateni era satisfacuta ca Romania este parte a UE. Insa vazand ca pana si grecii calcati in picioare si umiliti de bancile germane desi au votat pentru rejectarea programului de “salvare” in Iunie 2015, o luna mai tarziu au tacut malc cand guvernul a acceptat un program si mai nasol decat cel rejectat la referendum, doar pentru ca le-au taiat macaroana la bancomate, m-am convins ca romanul – ca si grecul si intr-o oarecare masura ca tot omul modern contemporant – nu vrea libertate ci vrea sa aiba statul grija de el ca un tatic bun ce este.

Pana acolo va rezista si opozitia romanilor la masurile “autoritare”: pana la bancomat. Cand amenzile pentru nepurtarea mastii se vor baga direct pe card, automat, lupta anti-sistem se va diminua considerabil si se va rezuma la comentarii revoltatoare pe retelele sociale. Caci oricum cam la asta se rezuma – din ce am vazut la acea tentativa de miting, romanii nu prea s-au sinchisit sa protesteze, spre deosebire de berlinezi.

In lupta cu sistemul, cetateanul manifesta o oarecare opozitie, cand schimbarile sunt bruste. Starea de fond insa este imposibila de asimilat si cu greu vom vedea un spirit civic militant pentru libertate si drepturi. Romanul cu greu va baga sula-n-coaste politicianului corupt sau se va problematiza ca la 30 de ani de la revolutie, inca nu ne-am lepadat de metehnele bolsevismului si partidul inca taie si spanzura.

Mascofobia nu da de fapt decat prilej de exprimare a unor frustrari si mai ales ofera un context de infoiere in pene celor predispusi la o asemenea reactie, adica narcisistilor si degrab-macanitorilor .

Adevaratele probleme de fond raman si sistemul imunitar al societatii care ar trebui sa lupte si sa vindece cancerul, este prea putin mobilizat, nu are nici calitate, nici cantitate, este plin de confuzie, diafan, caracterizat ori de lehamite ori de isterie neproductiva. Cred ca am mai scris acum 6 ani ceva legat de asta …

Decăderea Uniunii Europene

Sa facem o paralela peste timp intre Imperiul Roman si Uniunea Europeana. Turcia-Grecia e granita UE actuala si Dunarea era granita Imperiului Roman.

Dacii, la nord de Dunare faceau probleme romanilor la granita: atacau soldatii romani, pradau localitatile de sub Dunare, testau granita. S-a intamplat de mai multe ori, pana cand romanii au fost calcati pe coada si au venit si au rezolvat problema. Cum ar fi in ziua de astazi, europenii sa navaleasca peste turci si sa le bage drepturile homosexualilor pe gat? Pe langa impozite, taxe, legislatie si aquis comunitar …

La granita Greciei cu Turcia, granita UE de fapt, navalitori straini incearca sa intre si multi reusesc. Turcii ii ajuta, soldatii turci ii transporta pe imigranti din Siria in locatiile cele mai vulnerabile si chiar ii invata cum sa atace. Grecii in schimb, nu se pot apara. Un soldat grec amenintat nici macar nu se poate auto-apara deoarece camerele de filmare ale smartphone-urilor navalitorilor transmit live pe Facebook si risca un scandal. In plus, aparatorii drepturilor navalitorilor din cadrul UE, sub umbrela UE, ii acuza pe graniceri ca sunt cam duri cu navalitorii si nu ii trateaza “uman”.

Si sa nu credeti ca asemenea idioti utili – care pun sub semnul intrebarii pe grenicerii greci care trateaza navalitorii si le canta in struna, ca de ce nu sunt acestia tratati cum trebuie si plasati la hoteluri de lux, de ce nu li se ofera mancare gratuita, educatie, spitale si bani – sunt doar ong-isti tembeli care s-au saturat de binele oferit de uniune si vor sa il imparta si la altii desi ei nu au pus umarul la consolidarea prosperitatii si binelui din vest. O intreaga “aripa” ideologica din parlamentul european se afla pe o asemenea pozitie. Iata aici in detaliu amanuntele si numele parlamentarilor europeni care castiga zeci de mii de euro lunar ca sa sape la radacina acestei creatii care este UE in loc sa se intereseze de binele si bunastarea cetatenilor europeni.

Pentru noi romanii, aflati mai la nord si feriti de problema imigratiei prin faptul ca suntem prea saraci sau de fapt deoarece exista covrigi mai aratosi pe cozile cainilor vecinilor, asemenea probleme sunt total in afara spectrului nostru vizual, cand si cand mai auzim de ele, colateral, cand presa isi indreapta periscopul pe anumite aspecte secundare, cum au fost acelea batalii intre gardieni si navalitori.

Dar cancerul a patruns deja si duhul autodistrugerii a cuprins deja cea mai mare parte a factorilor decidenti, ajungandu-se pana la masuri aberante cum ar fi obligarea proprietarilor de hoteluri din bijuteriile turistice ale grecilor sa primeasca navalitori [sursa]. Evident, contra cost, desi nu e clar inca daca guvernul va plati si daunele pe care le vor face acestia si evident ca baii vin din taxele si impozitele cetatenilor muncitori ai Greciei (si ai Uniunii) care dorm pe ei si nu realizeaza ca politicienii lor corupti, mincinosi si fricosi sub presiunea centrelor de formatare ideologica si sociala, le baga sula in coaste pe vazute si pe nevazute.

Tragismul grecilor este ca nemtii le baga sula prin toate partile. Dupa ce i-au umilit taindu-le macaroana la bancomate in perioada crizei, punand bete in roate tentativelor de a trece inapoi la drahma, nemtii, in frecusurile negocierilor cu turcii, ii mai lasa pe greci sa primeasca cateva lovituri, ei fiind la granita sunt carnea de tun aruncata in fata navalitorilor, primul filtru in care este atuncata toata mizeria umana dincolo de hotarele Imperiului. Ce trece de filtrari, ajunge in fabricile din Germania unde produc pentru industria nemteasca de export. Soldatul grec care apara granita isi risca viata si e stresat zilnic sa patruleze zonele de risc, sa ii urmareasca pe turci pe unde ii plimba pe navalitori si le dau drumul si sa incerce sa ii opreasca. Evident, este o misiune imposibila, asa cum nu poate fi apa stransa in ciur.

Sa facem acum un mic salt de imaginatie, sa ne imaginam ce va fi cand UE se va destrama, dar vestea destramarii si atractivitatea UE vor avea un oarecare delay in propagarea pana la sursa. Turcii vor deschide larg portile si grecii vor fi fizic calcati in picioare de navalitori. Poate faptul ca sunt buni marinari si au multe insule, sa ajute intr-un fel apararea, pentru ca prin destramarea UE, granicerii si armata probabil vor putea folosi armele. Insa navalitorii neinarmati sau inarmati de turci cu arme usoare vor fi cel mai mic risc existential pentru greci, turcul asteptand cu nerabdare momentul optim pentru a incerca muste din greci si sa “recupereze” teritoriile pierdute (in viziunea lor). Singura speranta a grecilor va fi atunci in rusi care nu vor pierde ocazia sa faca din Marea Neagra lac rusesc.

Elefantul din camera cu miliardele de euro “primite” in dar de Romania

Toata discutia in jurul miliardelor de euro primite de Romania de la UE este una extrem de infantila si facuta de oameni care habar nu au ce sunt banii. Dar nu doar oamenii prosti nu au habar cum se fac banii ci chiar si oamenii destepti. Am ramas socat astazi discutand cu un prieten (destept zic eu) ca el nu are habar ce inseamna bani fiat, masa monetara, cum apar banii si cum sunt introdusi in circulatie, ce efect au programele tip “prima casa” asupra pietelor (mentin preturile umflate) si mai ales nu avea nicio idee despre Bitoin si Ethereum nu stia cum se scrie, desi este un programator foarte bun si care pe langa faptul ca este inteligent, in facultate a avut o inclinatie speciala spre matematicile abstracte si cu siguranta ar putea sa il inteleaga pe Vitalik de 10 ori mai bine ca mine.

Inainte de a spune orice de banii primiti de la UE, as dori sa lovesc direct in cei care sustin ca UE e buna pentru noi deoarece de cand am aderat la UE, ne-a crescut PIB-ul cu x%. Statisticile sunt mincinoase, mai ales cand sunt facute cu scopul de a minti. Iata doar cateva cifre (sursa cifre):

  • PIB Per Capita 2006: Cuba 4684$ – Romania 5757$
  • PIB Per Capita 2017: Cuba 8541$ – Romania 10808$

Crestere 2017-2006: Cuba 182% – Romania 187%

Iata deci ca Cuba, o tara saraca cu multe probleme, care nu face parte din niciun bloc economic si care are relatii externe comerciale infime, fiind o tara comunista cu o economie planificata, detinuta si condusa de partid, a avut o crestere economica in aceasta perioada similara cu a Romaniei care a aderat la UE in 2007. Europenistii idioti care nu au minime cunostinte economice si care nu au habar pe ce lume traiesc, canta isonul Europei cum cantau comunistii de altadata imne de lauda URSS-ului, care era prezentat ca “lumina de la rasarit”, izvorul de bunatati, buricul lumii.

In fapt, UE ca bloc se prezinta mult mai jalnic decat alte blocuri economice in ultimele decenii. Iata mai jos un chart cu cele doua decenii (2000-2010 si 2010-2016). In ambele decenii, UE a fost cel mai jalnic bloc economic din lume. Nici nu vreau sa ma apuc sa caut sa compar Romania cu o tara emergenta care in aceasta perioada a fost in afara UE si nefiind subjugata de regulamentele restrictive, sistemul birocrat si diversitatea de interese, s-au putut misca mult mai bine intr-o perioada de boom economic mondial, pe care din pacate, fiind captivi UE am ratat-o.

https://www.pwc.com/gx/en/issues/economy/global-economy-watch/assets/pdfs/gew-october-2017.pdf

Indiferent insa de oricate date vom aduce si de claritatea statisticilor, vom gasi eurotici care vor spune: da, dar drepturile omului blah, blah. Care-i treaba cu drepturile omului? Realitatea este ca economic UE este comparat cu Africa subsahariana cum e Dacia cu Toyota: mult mai nasoala. Dar sa raspundem totusi si neuroticilor care nu pot sa vada lucrurile cum sunt: existenta drepturilor omului nu este o frana pentru dezvoltarea economica, ba din contra. Problema UE nu este ca are drepturile omului si altii nu au, ci ca economic UE este o organizatie care favorizeaza anumiti actori, nu blocul in sine. Si daca e sa ne uitam in interiorul blocului, este clar care sunt beneficiarii cresterii si care sunt carnea de tun pe care se face aceasta crestere.

Sa ne intoarcem insa la marea bucurie cu miliardele de euro aduse de Kalutomaton care ca un Wunderschönen-Prinz nu a dormit 4 zile si 4 nopti si cu vigilenta si sacrificiul sau i-a convins pe europeni sa dea si romanului sarman niscavai miliarde de euroi.

In primul rand, veselia cu care au prezentat acest “succes al negocierilor” liberalii este una tembela. Evident ca nu atat banii sunt problema, cat faptul ca oricat am mari salariile doctorilor, acestia sunt din ce in ce mai putini deoarece aleg sa fuga in tari unde nivelul de trai este mai bun, unde castiga mai mult si decat sunt platiti in Romania si decat vor fi platiti peste 10 ani in Romania. Un succes mult mai mare al acestor negocieri ar fi fost daca Romania reusea interzicerea exodului de munca sau macar pentru fiecare doctor transferat din Romania in Germania, nemtii sa plateasca scolarizarea acestuia. Nu zic de ingineri, itisti, muncitori si alte meserii. Romania a juns sa importe pana si bone din Asia deoarece ale noastre sterg la cur babacii italieni si austriaci. Deci, ciocu’ mic cu miliardele castigate prin negocieri.

Evident ca Romania nu a primit nimic preferential si ca toate tarile sarace au primit un os de ros acolo, pentru a permite UE sa mai supravituiasca peste o criza, caci fara acest program de “ajutorare” a saracilor, este evident ca UE nu ar putea supravietui, deoarece in primul rand porcusorii maricei ar da ortul popii. Italia, Spania, Grecia si chiar Franta au probleme financiare atat de mari incat fara sustinerea bancilor acestora prin cumpararea de obligatiuni si diverse linii de finantare ale BCE, ar fi obligate sa intre in faliment ceea ce ar duce la sfarsitul monedei europene si cu sfarsitul monezii, la sfarsitul UE.

Insa modelul de supravietuire-integrare al UE este unul simplu: un sut in fund, un pas inainte. Cu fiecare criza, tarile sunt obligate sa cedeze un pic mai mult la suveranitate si pentru a primi un os de ros la vremuri grele, trebuie ca statele sa accepte noi si noi “termeni si conditii”.

Conditiile distribuirii banilor sunt de fapt diavolul care se afla mereu in detalii. Nu stiu daca acestea sunt undeva prezentate clar insa este evident o presiune constanta si o tentativa de control care vine de la cei puternici (care dau banii) inspre cei slabi (cei saraci, ca noi).

Se intelege ca atunci cand se fac termenii si conditiile distribuirii banilor, nu toate lucrurile sunt clare si nu se tine cont de faptul ca prosperitatea celor bogati este garantata tocmai de saracia celor saraci: fara saraci ca Grecia si Romania, Germania care exporta 50% din PIB ar avea o mare problema: moneda s-ar intari atat de mult incat produsele germane la export ar costa foarte mult si prin urmare economia ar fi mult mai restransa ca acum. Faptul insa ca Germania face parte dintr-un bloc in care sunt mult mai multe tari care contribuie la “taria” (sau moliciunea) monezii unice, permit Germaniei sa exporte ieftin in afara blocului si sa “finanteze” (pe credit evident) consumul intern in cadrul blocului exportand cu taxe zero. Lipsa taxelor vamale evident ca este mana cereasca pentru cei care produc, fiind un garant al stagnarii in subdezvoltare pentru cei care importa. Dar cum e posibil o asemenea minunatie, am zice totusi? De ce ii convine Germaniei totusi sa ofere credit porcusorilor pe care ii domina si ii exploateaza in cadrul blocului, ascunzand taria monezii in afara prin riscul acestora de default? Explicatia este una simpla: monopolul. Finantarea porcusorilor este ca o vanzare de dumping in comert: unele magazine mari prefera sa vanda la pret mai mic o anumita categorie de produse (produse tractor) doar pentru a beneficia din marjele de profit pe alte categorii de produse. Fara produsele tractor, clientii nu ar veni in magazin, sau s-ar duce la alte magazine. Cu produsele tractor, clientii beneficiaza de un pret redus la paine si bomboane mentolate, dar platesc suprapret la televizoare si haine.

Germaniei in convine o moneda Euro slaba deoarece o ajuta sa exporte mult si dezvoltandu-si capacitatile de productie poate supravietui in cazul unui default datorat pocusorilor. In cazul destramarii UE, nu nemtii vor muri de foame ci restul. Nemtii poate pentru o perioada vor saraci putin, insa pentru ei destramarea UE nu va insemna decat ca producatorii auto nemti vor plati taxe vamale daca doresc sa exporte in celelalte tari europene, deci vor vinde mai putin. Insa pentru greci, o destramare a UE va insemna probabil o taiere cu 50% a puterii de cumparare.

Asadar, nu exista dar si desi proverbul zice ca trebuie sa te feresti de greci si atunci cand iti fac daruri, din experienta istoriei, noi romanii trebuie sa ne ferim de nemti cand ne fac daruri.

Eu sunt uimit de optimismul tembel afisat de pnl-isti deoarece daca UE ar fi dorit intr-adevar sa ajute tarile sarace si sa finanteze statele subdezvoltate ar fi facut-o pana acum. O adevarata coeziune si solidaritate europeana ar fi demarat aceste programe inca din aprilie, din toiul pandemiei cand tarile chiar aveau nevoie de bani. Acum insa, dupa lungi negocieri si taieri, se lanseaza asa-zisele granturi conditionate si credite preferentiale.

Ar fi fost de-ajuns liberalilor țopăitori în jurul Klautomatonului ca mamelucii in jurul sultanului sa se uita cum au reactionat bursele europene: de pe 21 iulie (ziua lansarii “planului de recuperare”) indicele Dax al Germaniei este in cadere continua si la fel ca el, toti ceilalti indici. In schimb moneda Euro s-a intarit in raport cu dolarul american. Dar pietele sunt oricum varza, deci sa nu punem prea mare baza si sa facem corelatii. Cert este ca pietele nu au primit acest program cu entuziasm si nu impartasesc optimismul naivilor care considera ca tiparirea de bani ne poate scoate din rahat.

Dar de unde vin acesti bani? Din noi taxe? Din noi impozite? Sunt ei tipariti? Este greu de spus si sa facem acum teoria monetara … O parte o sa fie credite preferentiale la dobanzi mai mici decat pe piata. Este asta bine? Evident ca nu, pietele ar fi bine sa regleze pofta guvernelor de a papa bani aiurea. Doar pietele pot evalua care stat si care guvern este serios si merita finantare. Daca europenii decid sa dea credite fara conditionari la toata lumea si mai ales porcusorilor, de suferit va avea evident moneda euro. Dar sistemul bancar european este oricum in faliment, fiind tinut pe aparate doar de conducta de la Fed care ii furnizeaza linii de swap la nevoie, grosul creditelor fiind chiar in cadrul UE tot in dolari si bancile europene avand emise credite si obligatiuni tot pe dolari.

Una peste alta, problema Romaniei este baltirea in mentalitatea comunista de care nu ne mai putem lepada. Pensii marite, alocatii de stat pentru copii, ajutoare de somaj si alte pomeni electorale sunt inca singurele tematici si preocupari ale oamenilor. Chiar si cei mai straluciti romani nu au o minima cultura economica si zero aspiratii antreprenoriale, toate sperantele lor fiind indreptate inspre stat, inspre banci si inspre institutiile europene. Dorinta de libertate si prosperitate, gandul ca prin noi insine am putea realiza ceva si nu trebuie sa stam cu mana intinsa lipsesc si la nivel individual si de multe ori chiar si din randul oamenilor de afaceri care si ei doresc credite fara numar, dobanzi mici, ajutoare de stat si alte de-astea.

PS: informatii despre starea dezastruoasa a sistemului bancar european dinainte dar si din timpul crizei covid puteti gasi aici

1 2 3 40