Impostoarea

Poate un cuvant care sa o descrie cel mai mult pe Veorica ar fi IMPOSTOAREA. Total nepregatita pentru o functie asa importanta si cu toate acestea enervant de aroganta incat sa pretinda ca ea este cea mai potrivita.

Nu imi explic cum PSD-ul intra singur in aceasta groapa fara de fund in care ii baga Veorica. Cu siguranta exista smecheri in PSD care au ceva mai mult de 2-3 neuroni, desi sunt rosii si aia si care pot sa inteleaga situatia. Minciuna este functionala in Romania, romanii pot sa fie mintiti usor, pentru ca au un IQ limitat. Dar Veorica nu e buna nici de mincinoasa.

Memoria spoielii de imagine obtinute de Veorica este una clara: duduia de casa a lui Dragnea, Veorica de la Teleorman, o tovarasa docila si impaciuitoare, pusa prim-ministru doar pentru a fi manevrata ca o papusa gonflabila de Dragnea. Intre timp, Veorica s-a transformat intr-un Frankenstein si l-a cam inghitit pe Dragnea, de unde si razboiul la cutite intre cei doi.

Dragnea insa ii are atat de mult la mana pe tovarasi incat multora le este inca frica de el chiar de la puscarie. Prin asta s-ar justifica rezistenta Vioricai la carma PSD-ului, prin expectativa in care se afla majoritate a tovarasilor, desi unul dintre secretele rezistentei PSD-ului de-a lungul timpului este capacitatea de regrupare rapida prin matrasirea ostracizatilor public, cum a fost cazul lui Ponta, Grindeanu si altii. Insa circumstante ciudate si greu de explicat au facut ca PSD-ul sa ramana acum orbecaind dupa o oaie beata, precum o haita de zombie mergand catre nicaieri.

Impostoarea este insa un simbol pentru toti tovarasii: toti sunt impostori. Cu greu gasesti un specialist in PSD. Clanul PSD nu sunt decat niste vampiri experti la supt sange de la cei care muncesc. O adunatura de smecheri, incompetenti, intoleranti, aroganti si maestrii de combinatii care de la cel mai de jos pana la cel mai de sus nu fac decat sa faca pe expertii in toate si sa le bage pumnul in gura celor care au curajul sa le dea pe fata goliciunea mentala si spirituala. Au acaparat statul, au acaparat institutiile si companiile de stat si chiar s-au extins in “privat”, companiile de partid fiind o flora specific mioritica extrem de prospera.

Culmea raului este cand raul este prezentat si se prezinta pe sine ca bine. Nici in cazul acestor alegeri nu avem parte de altceva. Bunaoara, sunt multi drept-maritori cazuti in capcana gandirii dualiste cu cei 2 neuroni (pro si anti-homosexualitate) care o iconizeaza pe Veorica in postura cele mai cuvioase aparatoare a familiee traditionale, ignorand total realitatile si faptele concrete facute de Veroica si de ceilalti tovarasi [1]. Macar Iohanis este sincer si spune clar ce crede, nu se fereste: considera ca drepturile omului trebuiesc aparate in limita constitutiei. Este vina lui Iohanis ca poporul roman nu l-a interesat si nu a votat? A pus Iohanis bete in roate referendumului? Sa nu uitam ca PSD-ul si Dragnea au amanat acest referendum pana in mometul in care au avut nevoie de el, l-au tinut la mezat ca pe o fecioara captiva in mana unor talhari. Vedem cat de mult iubesc psdistii familia traditionala uitandu-ne in familiile lor: cu greu gasesti unul care sa nu fie divortat si sa nu se fi recasatorit fie cu vreo tinerica ca Dragnea, fie cu vreun tovaras de tunuri cum ar fi altele.

Dar din pacate, nu aceste alegeri vor determina soarta Romaniei ci mentalitatea generala a romanilor. Mentalitatea determina si felul cum voteaza. Si cum oamenii vor ajutoare si privesc statul ca pe o vaca care trebuie sa le dea lapte gratuit doar pentru ca exista, nu e greu sa ne imaginam ca e doar chestiune de timp pana cand socialismul va birui total pe meleaguri mioritice, fie sub culoarea rosie, fie sub albastra fie de ce nu chiar galbena. Deja semne rele anul are: USR-ul bate apa in pio pe reducerea impozitarii salariilor minime. Orice inegalitate cat de mica principial, nu denota decat un mod de gandire sucit. De ce saracii sa plateasca impozite mai mici (sau chiar zero) decat bogatii? Indiferent cum am interpreta aceasta “solutie” USR-ista de a aduce pe meleaguri mioritice “fericirea”, impozitul diferit pentru saraci nu inseamna altceva decat ca bogatii sunt rai si au furat si de aceea trebuie sa plateasca mai mult. De aici pana la colectivizarea si nationalizarea bolsevica nu este decat chestiune de cativa ani, dar directia este clara.

Intorcandu-ne la impostoare, doresc sa fac o predictie: o sa fie dezastru pentru Veorica la alegeri, mai rau ca la primul tur. Romanul e prost, dar totusi nu este indeajuns de prost incat sa nu stie formula pentru aria cercului si chiar daca nu o stie, are un copil sau un nepot care o sa i-o spuna. Si cum Veorica s-a laudat zilele astea de i s-a umflat parul in cap ca ea a dat meditatii la matematica gratuite, aceasta mica buturuga mica care a fost intrebarea despre aria cercului, a daramat si ultima roata la caruta care oricum era destul de prapadita.

Impostura Veoricai a fost data pe fata, dileme nu mai exista, cine o voteaza se pupa cu prostia in bot. Dar din fericire, poporul roman nu pote fi mintit atat de crunt, are o toleranta limitata, dar minciuna jalnica si batjocoritoare ii trezeste o scarba ontologica.

[1] Viorica Dancila a votat in PE un raport favorabil casatoriei intre persoanele de acelasi sex

Joker [2019] – Recenzie

Este un film la care am mers aprope din intamplare. Pentru ca nu au mai fost filme bune de ceva timp si sunt fan al mersului la cinema, am zis in acest weekend sa aleg totusi ceva si sa merg la un film.

Auzisem de Joker pe Youtube si chiar la o stire TV dar nu am vazut/citit recenzii si nici nu prea m-a interesat, la urma urmei ce poate fi atractiv la un thriller cu un clown? Si ce mai poate fi nou? Ca sa nu mai zic de riscul unei clone a Taxi Driver datorita includerii lui De Niro in distributie, care De Niro in ultimul timp ma calca pe nervi cu implicarea lui in politica. Actorii sa isi vada de actorie nu sa faca pe desteptii iar daca De Niro ii iubeste pe imigranti, sa ia cativa acasa la el (sau intr-una din casele lui). Nu-mi plac clonele si remake-urile si tocmai de aceea am evitat pana acum sa vad Joker-ul. Din aceleasi motive pentru care am evitat Joker, nu am vazut “It Chapter Two” si inca nu stiu daca am pierdut sau nu.

Din start tin sa fac o prezicere: Joker va ramane un clasic si va lua si Oscaruri (deci clar mai multe). Este un film de nota 10 aproape la toate capitolele. Productia este de nota 11: scenele decurg clar, simplu, intr-un ritm deloc enervant: unele mai incete, altele mai rapide, dar tempo-ul in cadrul scenei este constant, variatia are loc doar de la o scena la scena.

Povestea decurge aproape in felul in care te-ai astepta, dar nu chiar. Fiecare scena este cumva predictibila, povestea pare simpla, inceputul si sfarsitul le stii deja, este o bomba care urmeaza sa explodeze si nu urmarim decat cum arde fitilul. Sentimentul de dramatism nu este deloc exagerat, enervant, nu se trage deloc de timp pe chestii siropoase, nu se abuzeaza de rabdarea privitorului pe memento-uri si linii paralele inutile. Nu se face abuz de oroare. Nu se glumeste prost ci zgarcit si fin. Filmul da senzatia ca are concentratia optima, echilibrata si ritmul unui tren care merge inainte cu fermitate catre destinatia stiuta, creand totusi un nivel de tensiune ponderat, dar de surprinderea in fiecare moment ca povestea nu e deloc simpla, cum te-ai fi asteptat. Trenul merge inainte pe un traseu pe care tu ai mai fost si desi majoritatea locurilor le cunosti, nu te simti deloc strain de drum, pe ici pe colo apar lucruri noi si in final o sa concluzionezi ca calatoria nu este deloc aceea pe care o asteptai.

Per total, productia surprinde prin lipsa pretentiilor in contrast cu amploarea realizarilor. Coloana sonora este de asemenea de nota 11 si daca nu ma insel cred ca am depistat si o inovatie, sau cel putin pentru mine este un 1st: personajul principal danseaza in ritmul muzicii. Imbinarea este fantastica, nu este permanenta, ocazionala si plasata exact unde trebuie. Ba chiar este indeajuns de discreta incat sa nu te enerveze daca urasti musical-urile.

Poate un singur minus pe care l-as da, dar cu o mare nota de subiectivitate, ar fi sentimentul de film de epoca facut in anii nostri. Daca nu mi-ai spune cand e facut si as vedea filmul, as putea sa-ti spun ca nu este facut in anii 80. Nu pot spune exact, ce anume nu le-a iesit, poate post-productia si CGI-urile au ceva defectiuni, dar repet, este doar o perceptie globala, nu identific ceva anume.

Nu, nu este deloc reclama si nu doresc deloc sa ma adresez doar celor care nu au vazut filmul. Prin urmare – spoiler alert – de aici in colo pot sa dau amanunte care pot fi considerate de unii spolere.

As dori sa trec in continuare la cateva comentarii legate de simbolismul filmului si la impactul asupra societatii. Poate ati mai auzit si cu siguranta tag-line-ul cu care este prezentat si care cu siguranta va ramane lipit de film: “o critica asupra societatii”. Inainte de a zice altceva, tin sa subliniez ca nu sunt influentat de valva produsa deja de film, asteptand si eu cu nerabdare sa vad care este povestea deoarece vrand-nevrand, cateva “soapte” au ajuns totusi pana la urechile mele. Bunaoara, am inteles ca filmul desi s-a dorit o critica la adresa capitalismului, in fapt este tocmai o detaliere vizuala a riscurilor luptei sociale nechizbuite, nebunesti, a intoarceri cu susul in jos a valorilor care au dus la dezvoltarea societatilor umane, a orasului in esenta.

Ce este orasul? Orasul (societatea) este ceea ce ne diferentiaza pe noi oamenii de animale. Orasul este ordine, protectie, caldura, apa, securitate, mancare, sanatate. In oras poti sa intalnesti alti oameni, poti sa le ceri ajutorul sau sa ii ajuti, poti sa ii iubesti si sa te lasi iubit, poti sa te rogi impreuna cu ei sau poti sa faci sport impreuna cu ei. In oras poti sa te plimbi linistit intr-un parc, poti sa muncesti fara sa iti fie frica ca ursul poate sa vina sa te manance, poti sa iti permiti luxul sa mergi sa probezi haine si daca vrei sa nu le cumperi, fara sa fii nevoit sa iti acoperi corpul doar cu niste frunze ca sa nu ingheti de frig, poti sa mergi la magazin si sa iti alegi din sute de feluri de mancare gata preparate sau daca iti place poti sa gatesti tu singur cu ce ai cumparat in oras, de la magazin, fara a fi nevoit sa zgarmi in pamant dupa radacini sau sa vanezi caprioare in competitie cu lupii. Insa pentru ca un oras sa functioneze, trebuie ca oamenii din acel oras sa adere la un set comun de reguli si principii care formeaza fundamentele orasului. Cand regulile incep sa se sparga, orasul se prabuseste si devine haos.

In haos, pericolul se afla la tot pasul, comunitatea este nulificata, fiecare lupta pentru sine, condus de proprii demoni nu de lege. Romanii din Bizant se diferentiau de ceilalti care nu erau romani nu prin limba, religie sau neam, ci prin felul de fi si de a se comporta in societate. De exemplu, soldatii vandali sau de alte natii de la nord, desi intr-un moment dat erau in componenta armatei bizantine, nu erau considerati romani deoarece se imbatau si isi faceau nevoile pe strada. Roman era cel care respecta dreptul roman, legile statului. Aderenta la legile statului sunt determinantul principal al unei societati bine inghetate si in care oamenii se simt bine si doresc sa traiasca in ea.

Binele este insa relativ si mai ales dreptatea sociala este o chestiune extrem de complicata. In fiecare dintre noi, exista si bine si rau, exista momente de aderare si de respingere a regulilor orasului, fie indreptatiti, fie ne-indreptatiti. Linia fina intre bine si rau, trece prin inima fiecaruia dintre noi. Cu fiecare fapta rea pe care o facem, ne adancim insa in rau si capacitatea de respingere a raului se diminueaza, perceptia viovatiei de asemenea se pierde. Cel mai tragic insa este ca cu cat raul pe care il facem este mai mare, cu atat puterea de distruge creste. Clovnul este initial un bolnav mintal in echilibru, un om care isi poarta crucea, chiar daca este grea. In mijlocul orasului, in ciuda vicisitudinilor si a nedreptatilor, raul este tinut sub control si punctul de pornire este unul de echilibru satisfacator : clovnul are medicatie, are asistenta sociala, are serviciu. Mici incidente nevinovate apar din cand in cand: niste golani care ii fac probleme la munca, problema cu rasul in mijloacele de transport. Incet-incet, toate insa pun presiune inspre directia negativa, pentru ca orasul se afla deja in implozie. Dar nu exista un moment anume care sa declanseze pierderea echilibrului. Daca incidentele (greutatile de zi cu zi) cresc presiunea interioara la niveluri alarmante, dar totusi inca gestionabile, ispita “auto-protectiei” este clar momentul din care nu mai poate exista intoarcere.

Diavolul ne ofera mereu “o solutie” indreptatita si atragatoare problemelor noastre. In cazul clovnului bolnav mintal care poate oricand sa faca poc! – lucru evident deja pentru colegii lui – o arma apare ca o solutie tentanta de auto-protejare impotriva raului care exista “peste tot”. O propunere evident catastrofala si cu riscuri pe care insusi clovnul le depisteaza – “stii ca eu nu am voie sa am o arma” – dar nu are puterea sa reziste ispitei. De altfel, luciditatea clovnului in intreg filmul este un alt aspect exemplar implementat, alternatia intre luciditate / echilibru si patologic / malefic fiind deloc simplista si in niciun caz grosiera. Poate asta mi-a placut cel mai mult la film, fiind oarecum un al doilea “bullet” pe lista de lucruri la care filmul te pune pe ganduri, dupa antinomia justitie sociala / ordine civica.

Avem asadar problema oprimarii individului in societate, desi nu atat sistemul este ostracizat cat actorii si factorii umani reprezentativi ai orasului: politicienii si bogatasii. Prin “sistem”, in general cam asta se intelege: oamenii cu bani si politicienii, care nu de putine ori se suprapun. Evident ca centrele de putere intr-o societate moderna sunt mult mai variate si competitia in cadrul societatii, respectand regulile (mai mult sau mai putin), intre diverse centre cu specificitati si scopuri variate exista, desi ne place sa o ignoram atunci cand suntem drogati de ethosul revolutionar si dorim sa luptam cu “sistemul”.

Boala mintala a clovnului este doar un cadru al povestii, un decor. Povestea in adancime insa se refera la problema individului de jos asuprit de catre cei de sus. Clovnul este pana la un moment dat indreptati sa isi ceara dreptate de la candidatul la primarie pe care mama lui il considera a fi tatal clovnului. Interactiunea cu acesta si sapaturile ulterioare arunca umbra asupra acestei ipoteze transferand cu 180 grade greutatea vinei de la crezutul tata catre mama abuziva si care e vinovata pentru toata starea in care a ajuns clovnul. Ura din inima clovnului actioneaza ferm si fara mari dubii, cand datele problemei se schimba, in ciuda pregatirii initiale atat a clovnului cat si a spectatorului cu o anume istorie a evenimentelor. Spectatorul insa nu este niciodata clarificat 100% cum au stat lucrurile, lasant putin in aer problema, pentru ca oricum nu este esentiala. Esential este raul descatusat, raul brut, violent care nu poate fi oprit, care se transfera de la individ la o strada si la un oras intreg. Intr-un fel si orasul parea pregatit, parea intr-o stare fragila de echilibru in momentul zero. Insa iata cum raul unui om, poate impinge balanta intr-o anume directie si cumulat cu raul altor 2-3 oameni, pot sa declanseze o reactie nucleare care duce la implozia orasului.

Cam atat am rabdare sa zic deocamdata, poate o sa mai revin dupa ce voi vedea si eu ce zic altii.

Daca PNL mareste pensiile cu 10 lei, PSD intra in istorie

A trecut noul guvern, acum Orban & co au o sansa istorica sa distruga PSD: mariri de pensii si salarii ale bugetarilor infime, simbolice – asa cum de altfel a facut si PSD-ul. Conjunctura este insa una extrem de favorabila: Lagarde a venit la carma BCE si vrea sa dinamiteze sistemul financiar bazat pe fundamente si sa rupa total finantele de realitatea economica. Altfel spus, vrea sa tipareasca in draci, pana cand o face poc, fie in bratele ei, fie in bratele altora.

La urma urmei, Draghi a tras cu bazuca si castelul de nisip tot nu s-a prabusit, prin urmare, este evident ce urmeaza sa faca Lagarde: expansiunea masei monetare, creditare fara limite, dezmat financiar, ignorarea deficitelor etc. Cei 3% deficit target care oricum nu il vom atinge o sa devina prea putin relevant pentru ca nu este exclusa o noua politica in care 3% sa devina peste noapte prea mic si BCE sa recomande 6% pentru ca trebuie ca guvernele … “sa investeasca” pentru ca motoarele economiei “sa reporneasca”.

Declaratia de bun venit in noaptea de Halloween cu care s-a remarcat Lagarde in presa internationala a fost “trebuie sa fim fericiti ca avem locuri de munca, nu economii”. Altfel spus, trebuie sa fim sclavi fericiti ca muncim pe plantatii, nu sa tanjim sa fim toti proprietari si burghezi care au conturi, investitii si proprietati si traiesc bine indiferent de care politicieni ajung la putere.

“Those that have the room for manoeuvre, those that have a budget surplus, that’s to say Germany, the Netherlands, why not use that budget surplus and invest in infrastructure? Why not invest in education? Why not invest in innovation, to allow for a better rebalancing?

Zerohedge

Bine, aici Lagarde zice de investit pentru cei care au surplus, dar cand dobanzile sunt negative, ca guvern, trebuie sa fii foarte nesabuit sa ai deficit. Este adevarat ca noi nu avem euro si prin urmare platim rate mult mai mari la obligatiuni. De aceea trecerea la euro trebuie sa fie o prioritate maxima, fiind de departe o oportunitate istorica de cuplare la europa de vest. Trecerea la euro desi pare riscanta si euro este intro situatie incerta, marea dilema e cat dureaza incertitudinea asta, caci deja sunt 10 ani de cand sandramaua putea sa faca poc si e o minune ca nu s-a intamplat. Prin urmare, de unde stim noi ca tiparirea de bani la infinit nu poate dura macar 50 de ani? De ce sa nu aderam la euro si sa ne indatoram cat cuprinde daca oricum acesta este trendul “modern”.

Intr-adevar felul cum se cheltuiesc banii conteaza dar investitia in pensii si salarii ACUM pentru a DISTRUGE psd-ul, are un rol in primul rand de curatenie si investitia se va vedea peste 10 ani cand rumenirea clasei politice prin intrarea in groapa de gunoi a PSD-ului poate duce la sperante ca o data si o data reformele acelea mult amanate pot fi in sfarsit implementate si taurul luat de coarne.

Cea mai sensibila componenta la noi cresteri de pensii si salarii – adica noi cresteri ale deficitului – este bineintes cursul, dar sunt sigur ca Orban se poate intelege cu Isarescu sa investeasca si el din bucata aceea mare de cascaval pe care daca o sa vina PSD din nou la putere, Isarescu o sa fie oricum nevoit sa o cheltuiasca pentru a mentine cursul.

Lagarde doar ce a venit si dureaza pana se clarifica cum si in ce ritm va purcede la expansiunea creditului. Din pacate Romania este prea slaba si tarile estice prea proaste ca sa poata face lobby pentru extinderea intr-o masura oarecare a acestui program si catre tarile care nu sunt membre ale zonei euro care oricum sunt si ele sub aceeasi umbrela a riscurilor nesabuirii bancherilor centrali. Prin urmare, trebuie sa fie si beneficiari, iar doar acele parghii de interventie in situatie de criza, cum a fost Troika la greci nu sunt de-ajuns. BCE nu cumpara deocamdata decat pe piata secundara si decat obligatiuni in euro, dar cu putin lobby si cu nitzica politica subterana, se poate macar impune ca un procent din banii tipariti sa fie folositi pentru achizitia bondurilor tarilor care nu au trecut la euro. Sau macar creditul sa intre in fondurile europene de care sa beneficieze tarile. Mecanisme pot fi multe, important e ca tarile care nu au euro sa realizeze ce se intampla cu venirea lui Lagarde si sa isi ceara drepturile.

De ce o urăște Dragnea atât de mult pe PSD? Și viceversa …

O sa continui cateva intrebari la articolul anterior despre acest conflict ciudat, ignorat total de presa din motive de tembelism si incapacitate atat a reporterilor cat si a publicului de a acoperi mai multe chestiuni si de a aborda diverse probleme in acelasi timp.

In primul rand, acest conflict intern, aceasta mancareala viscerala intre cei mai apropiati doi oameni din topul partidului, nu este una oarecare. Nu este un simplu conflict, nu este o simpla cearta politicianista. Nu. Este un razboi pe viata si pe moarte. Pentru Dragnea, politica s-a terminat, pentru Veorica, abia incepe.

Sa nu uitam ca Dragnea este taticul lui Veorica, el a pus-o acolo ca sa il scape de parnaie. Veorica nu a facut-o. De ce? Sunt doua singure posibile explicatii: fie nu a putut, fie nu a vrut. Daca Veorica nu ar fi putut, Dragnea nu ar avea de ce sa fie acum dusmanul ei de moarte.

As face aici o mica paranteza. Cred ca nu poate contesta cineva acum ca Dragnea e dusmanul de moarte al lui Veorica si viceversa. Desi Veorica nu declara si in campanie nu il acuza pe Dragnea, este evident ca daca Klaus de exemplu ar acuza-o pe Veorica de frauda cu fonduri europene, Veorica ar macani non-stop ca sa se apere. Insa Dragnea nu are portavoce, este la parnaie, este distrus si terminat in balta electorala psd-ista de catre Veorica si de camarila ei. Presa ignora total acest subiect si prin urmare, Veorica macane despre altele in timp ce in paralel, locotenentii lui Dragnea sunt terminati unul cate unul sau sunt racolati si pusi sa jure credinta noului nas, care intamplator acum este o nasa.

As face acum o alta paranteza pe care doream sa o fac in concluzie, dar mi-e teama ca multi nu o sa ajunga pana la final. Cum e posibil ca in partidul #1 al tarii, intre principalii #2 tovarasi ai partidului, presedintele ales si numita (delegata, sluga) acestuia numita la guvern sa se intample o asemenea ruptura in ciuda programului bun de guvernare, a lucrurilor bune facute pentru tara impreuna si a lucrurilor bune care au ramas sa fie de facut pentru tara? Ei bine, aceasta e posibil, deoarece PSD este o grupare mafiota. Idiotii utili ai acestui partid nu sunt capabili sa inteleaga chesiuni de minim bun simt. In care partid s-au mai intamplat asemenea rupturi si asemenea cainareli? Ce alta dovada avem ca acest partid nu este decat un magnet pentru caractere josnice, oportunisti, gunoaie morale, moluste nevertebrate sugatoare de sange si pupatoare de cururi?

Daca cele doua faruri calauzitoare ale programului fantastic de guvernare care scoate tara din noroi nu sunt in stare sa se inteleaga, sa faca pace, sa lucreze asa cum se poate, de acolo de la parnaie, pentru tara, ce sperante sa aiba tineretul psd-ist ca lucrurile se pot schimba in partid si ca se va putea face vreodata politica serioasa chiar daca pana acum partidul a fost doar o trambulina pentru pomanagii si o mana cereasca pentru firmele de partid?

Spuneam ca acest conflict nu este unul normal. Inchei paranteza si continui cu cele doua scenarii / raspunsuri posibile la incapacitatea lui Veorica de a-l scapa pe Dragnea. Am zis fie ca Veorica nu a putut, fie ca nu a vrut sa il scape. Daca Veorica nu ar fi putut, de ce mai e Dragnea acum suparat de moarte pe ea? Este Dragnea irational, este el turbat, nu poate el estima si calcula realitatile? Nu cred. Dragnea ar fi inteles foarte bine daca Veorica nu l-ar fi putut scapa insa ce s-a intamplat de fapt si nimeni nu subliniaza si nu analizeaza aceasta situatie amuzanta este ca in fapt si in drept Veorica l-a sapat pe Dragnea cum nu se astepta. Dragnea o considera pe Veorica foarte proasta si foarte ascultatoare si fara aspiratii de lider. Caci ce molusca s-ar fi lasat calcata in picioare cum s-a lasat Veorica initial? Va mai amintiti cum aparea la toate interviurile in umbra lui Dragnea si cum primul care raspundea la intrebarile despre deciziile guvernului era Dragnea, ca si cu Veorica ar fi fost acolo doar pentru poze? EI bine, o metamorfoza ascunsa, subtila si perversa s-a intamplat in firea Veoricai care de atunci fierbea in ea, desi nu se arata: molusca s-a transformat treptat intr-o hiena care a asteaptat ca leul sa fie haituit de braconieri pentru ca apoi sa ii fure si prada si sa-l ameninte ca-l rontaie nitzel si pe el.

Veorica a pornit ca o irelevanta, a fost pusa acolo cu un scop precis, a jurat credinta lui Dragnea, dar s-a transformat total. Ajutata si de slabiciunea locotenentilor lui Dragnea care erau buni la macanit la televiziuni dar incapabili in orbanizarea Romaniei (orbanizare de la ungur, nu de la al nostru), ajutata si de rezistenta neluata in calcul de Dragnea a bucurestenilor (subliniam undeva ca daca bucurestenii ar avea cohones, Romania ar scapa rapid de orice guvern sau parlament bolsevic – a se vedea cazul Hong Kong) si de alti factori. Stelele nu s-au aliniat pentru Dragnea, pe scurt. Dar undeva, candva, cu sau fara aliniere, hotararea de a nu-l scapa pe Dragnea a fost a Veoricai. De unde razbunarea si ura viscerala pe care Dragnea o arata acum pentru Veorica.

Caci cum ar putea omul care a avut incredere in tine ca poti face bine pentru tara, cel care te-a laudat si te-ai tinut in fruntea partidului dupa multe remanieri si zeci de ministri rotiti, cum ar putea Dragnea sa doreasca sa ii faca rau Vioricai? Pentru ce? De distractie, de invidie, din ce alte motive?

Dar Dragnea nu s-a intors doar impotriva Veoricai ci se simte tradat de intreg partidul. De aceea si cere desfiintarea PSD-ului. Sa nu ignoram prea multe aceste tertipuri si tentative judecatoresti ale lui Dragnea. Cu omul potrivit la locul potrivit, PSD-ul poate fi desfiintat maine-poimaine, daca solicitarile lui Dragnea trec, fie si de prima curte. Nu stiu argumentele si amanuntele legale si nu ma pronunt, doar speculez. Deci masinariile lui Dragnea nu sunt deloc o joaca, sunt pur si simplu acte periculoase de atac.

Dar atacurile lui Dragnea nu se vor opri aici. Depinde insa si de cum va fi tratat Dragnea in puscarie, desi dupa ce guvernul interimar va pleca, asta nu va mai depinde de Veorica/PSD. Dragnea are inca multe optiuni de atac impotriva Veoricai si a altor tovarasi. Optiuni in care este inclusa Teldrumul si alte tunuri. Daca Dragnea chiar va turba si nu ii va mai pasa de el, atunci sa vezi denunturi si scandaluri.

La mijloc insa in acest scandal pot sa fie si multe alte ite si increngaturi de la bani pana la rude si amante. Poate Dragnea e suparat pe Veorica ca nu a reusit sa o tina pe fiesa in SUA, aceasta fiind gonita de Trump dupa vizita lui Klaus. E posibil insa sa nu fie nicio legatura si pur si simplu poate ca banii ceruti de americani lui Dragnea si pe care acesta dorea sa ii transmita prin anumiti locotenenti furati acum de Veorica nu au ajuns si prin urmare s-a dat acea decizie de interdictie a familiei lui Dragnea in SUA. Taine, taine …

Oare cate murdarie si cate scandaluri odioase mai trebuie sa aiba in sanul acestui partid pentru a convinge pe sarmanii mormoloci din balta electorala a PSD-ului ca PSD nu este altceva decat o gasca de mafioti care se mananca intre ei continuu pe ciolan si din cand in cand, ca sa pastreze ciolanul, mai arunca cate un os si in balta?

Politicianisme

PSD-istii ca niste animale politice cu multa vechime au dat lovitura inca o data: au marit pensii si salarii la bugetari, deci si-au consolidat balta electorala. Au ranforsat pozitiile in companiile de stat, deci au asigurat baza financiara a clientelei politice – firmele de partid. Au dinamitat finantele si s-au dat singuri afara de la guvernare urmand ca fraierii de la PNL sa fie cei care raman in mina cand explodeaza dinamita. Un fel de bomberman politic …

PNL o lalaie cam mult. Cu sau fara contributia lor, nici nu ajung la guvernare si deja s-au erodat. Singura sansa sa isi revina si sa bata PSD o sa fie sa ii loveasca cu aceleasi arme: prostirea boporului. Adeca noi mariri de salarii si pensii. Cum vine la putere, PNL trebuie sa anunte mariri de salarii si pensii. Si ca sa nu isi piarda electoratul, sa bage si o reducere a TVA-ului ca sa ajute economia + o reducere a taxelor pe munca ca sa mareasca si salariile din privat. Oportunitatea este cum nu se poate mai bine: caruselul scaderilor de dobanzi a inceput sa se invarte din ce in ce mai puternic si in curand bancile centrale vor arunca banii cu elicopterul. Teoriile clasice ale pietelor eficiente sunt de mult expirate, traim o exuberanta a colapsului unui imperiu dar pe o perioada seculara de declin, traim un moment particular de oportunitate extrema: dobanzile nu pot creste, este imposibil. Oricate prostii fac politicienii, bancherii centrali sunt de mult timp captivi. Saracii de ei, nu stiu ce sa se mai faca. Sunt captivi in paradigma tiparnitei salvatoare.

Toate zvonurile de riscuri de recesiune, toate alarmele despre Brexit, razboiul vamal sau colapsul industriei auto sunt doar zgomot. Realitatea este ca bancile in vest incep sa dea credite imobiliare la persoane fizice la dobanzi negative.

USR isi face niste calcule gresite. Pe de o parte, intuieste corect ca o guvernare poate fi o capcana pentru ca in generl usr-istii sunt cam habarnisti cu toate doctoratele lor si cu expertii lor cu experienta in proiecte europene falimentare. Nu e greu insa de vazut ce face PSD-ul: se face ca iese de la guvernare ca sa arunce cu noroi in PNL. E normal sa nu vrea sa intre, dar nu au incotro. Cine sta pe bara nu are sansa sa dea gol.

In esenta insa ezitarile USR-ului nu arata decat lipsa curajului: nu au cohones si nu realizeaza importanta agresivitatii si a oportunitatii. Fac calcule prea teoretice, realitatea fiind ca daca ar intra alaturi de PNL si ar face ce am spus mai sus: mariri spectaculoase de pensii si salarii si reduceri de taxe, ar arunca in irelevanta PSD-ul si si-ar asigura succesul. De dragul politichiei pot sa faca chiar pe socialistii si ei sa propuna maririle de salarii la bugetari si pensii – ca s fie “socialisti” iar PNL sa propuna reducerile de taxe si TVA – ca sa fie “liberali.

Pariul cu desfraul financiar l-a incercat si PSD-ul dar din alte interese: electorale si de gasca. Pentru a scapa de puscarie, Dragnea a impins pensiile si salariile ca sa consolideze balta electorala si sa isi asigure spatele pentru a putea modifica legile. Din pacate (pentru el) nu a reusit dar pomparea pensiilor si a salariilor s-a dovedit ca poate creste consumul. Singura problema e ca doar consumul nu ajuta. Fara productie interna si fara dezvoltarea infrastructurii cresterea consumului nu inseamna decat bani cheltuiti astazi din munca de maine a capsunarilor, singura categorie care produce in tara noastra (sau ma rog, produce pentru tara noastra prin prostia de a trimite bani inapoi).

Un viitor pariu pe deficite poate avea doar 2 scenarii: unul bun si unul rau. In scenariul pozitiv, maririle de pensii, salarii coroborate cu reducerile de taxe, pot exploda economia si produce o crestere atat de mare incat sa umileasca tot programul de guvernare al PSD-ului. Contextul este unul favorabil la nivel european: urmeaza noi reduceri de dobanzi si programe de achizitii de obligatiuni. E posibil ca acum BCE sa se extinda si la achizitia de obligatiuni nu doar din zona euro, pentru ca nu prea mai are ce sa cumpere, tarile nu emit indeajuns in ritmul in care are (sau va avea) nevoie BCE sa cumpere. Dar chiar daca cumpara din piata intermediara europeana (cum se intampla acum) sunt sigur ca exista mecanisme de transfer, cel putin al riscului si inspre zonele non-euro, pentru ca altfel cum s-ar explica scaderile costurilor de creditare din ultimul timp pentru Romania si alti periferici?

In scenariul rau, deficitele nu o sa poata fi tinute sub control, dar este greu de spus cum se poate ajunge intr-o asemenea situatie. Sa nu uitam ca raportul PIB/datorie al Greciei este mai mare acum deacat in criza din 2012-2013 cand Troika ii teroriza pe greci. Cu toate acestea, guvernul grec se autofinanteaza (!) la costuri infime (!) mai mici decat SUA. Nu doar setea BCE-ului de achizitie de bonduri e de vina pentru aceasta situatie ci si o particularitate a sistemului financiar prin care bancile europene nu prea mai pot sa achizitioneze bonduri americane si prin urmare trebuie sa rostogoleasca creditele si sa achizitioneze obligatiuni pe piata europeana. Setea de obligatiuni suverane vine de asemene dintr-o particularitate a sistemului financiar tip caritas actual care foloseste obligatiunile ca colateral pentru operatiunile repo la care avand dobanzi negative, practic inmultesc banii intr-un ciclu inifinit si fara risc. Bine, riscul e ca totul sa faca poc din te miri ce circumstante aleatoare nesemnificative la o prima vedere, cum ar fi piata creditelor pentru studii din SUA care poate intra in colaps si creste peste noapte nevoia de lichiditate, Fed-ul poticnindu-se in administrarea crizei de lichiditate si lantul falimentelor unor banci producand un haos la nivel global. Dar slabe sanse pentru asemenea situatii, in vremurile de azi in care banii se tiparesc cu un click de mouse.

Una peste alta e greu de dat sfaturi oricarui guvern in situatia in care suntem noi. Pe langa dezastrul lasat in urma de PSD, mai avem dezastrul produs de Draghi si haosul din UE. De aceea, dezmatul este intr-un fel cea mai curajoasa strategie si probabil cu cele mai mari sanse de succes atat politic cat si economic.

De ce o sapa Dragnea pe Dancila?

Un mare mister a trecut cam neanalizat prin presa noastra, deoarece presa poate dezbate maxim 2-3 subiecte in acelasi timp, capacitatea mentala a consumatorilor dar si a producatorilor de stiri si analize fiind mult prea limitata pentru a putea acoperi tot ce se intampla.

Bunaoara, misterul pe care doresc sa il abordez este motivul pentru care Dragnea s-a pornit impotriva lui Dancila. Dragnea, de altfel, din puscarie, nu s-a pornit doar impotriva lui Dancila ci cere chiar dizolvarea PSD.

Nu am aflat nicaieri in presa de ce face Dragnea toate astea? Cere dizolvarea PSD, acuza alegerile conducerii PSD, o acuza pe Veorica de frauda cu fondurile europene etc. Aflam sumar intr-un articol din Mediafax ca Veorica justifica acuzele lui Dragnea pe baza sexului: “la sapte (barbati) cati sunt impotriva mea, al optulea nici nu mai conteaza”. Na-ti-o franta, ca ti-am dres-o!

Subiectul ramanand in ceata, evident ca nici Veorica, nici PSD nu au dat un raspuns clar si nu-l vor da. Cata vreme balta electorala a PSD-ului are IQ-ul pe care il are iar interesul material primeaza, restul chestiunilor fiind irelevante, faptul ca un tovaras de-al nostru, chiar un “presedinte drag si iubit”, prezentat ca martir pana acum 2-3 luni de antenele partidului, a ajuns acum sa lupte impotriva partidului si a conducatoarei iubite ramane explicat pentru electoratul PSD doar printr-o gluma penibila: “la sapte barbati, mai conteaza unul? …”

Prima speculatie ar fi razbunarea: Dragnea e ofticat ca Veorica nu l-a scapat de puscarie si se razbuna. Cum putea Veorica sa il scape pe Dragnea de puscarie? Nu stim, dar daca lui Cuc i-a trecut prin cap sa opreasca avioanele la sol ca sa nu poata vota parlamentarii opozitiei, inseamna ca si Dragnea avea cateva idei de cum ar fi putut Veorica sa il salveze.

Un alt motiv de razbunare, ar fi poate ce s-a intamplat dupa intrarea in puscarie a lui Dragnea. Lupta din viespar s-a dat fara manusi si ghearele au ajutat-o pe Veorica, printre cei “zgariati” aflandu-se si cativa dintre locotenentii (si locotenentele) lui Dragnea – cam toti “clientii” proiectelor Teldrum de prin sudul tarii … Nu stim concret ce discutii s-au purtat in interior si cine pe cine a sapat, dar cert este ca Dragnea nu o mai iubeste pe Veorica.

Un alt motiv ar putea fi tertipurile judecatoresti. Nu stiu in ce masura Dragnea daca cere dizolvarea PSD si incearca sa lege vinovatia sa de vinovatia partidului, chiar daca va reusi asta, il va ajuta pe el. Pe scurt, Dragnea reclama ca daca el a fost vinovat, atunci tot PSD-ul Teleorman trebuie dizolvat si atunci tot PSD trebuie dizolvat. Ce poate castiga Dragnea din asta? Nimic. Operatiunea “ahmed sinucigasul”. In caz de reusita, Dragnea distruge PSD-ul. In caz de esec, doar ii da cu o lopata in cap putin …

Dupa cum stim, puscariasii, mai ales cei “de cursa lunga” au obiceiul sa intenteze procese pentru a mai obtine deplasari in afara puscariei si pentru a mai schimba mediul. Mai o plimbarica cu masina, mai o discutie cu judecatorii etc. Ar fi penibil ca acesta sa fie unul dintre motivele pentru care Dragnea face procesele.

Indiferent care este motivul acestei mancareli, totul pare aiuritor. Din orice punct de vedere, Dragnea avea toate motivele ca sa tina ciocul mic pentru ca mortii din dulap sunt multi si in multe locuri. Daca PSD pierde alegerile, riscul este ca peste 3 ani cand scapa sa intre la zdup pentru mult mai mult timp. Din contra, daca Veorica ar castiga alegerile, Dragnea ar putea spera chiar la o gratiere. Pare absurda atitudinea lui si ma indoiesc ca ura viscerala a lui Dragnea orientata acum inspre Veorica este datorata unor simple frecusuri sau neintelegeri cu locotenentii.

Foarte probabil Dancila a avut in putere scaparea lui Dragnea si nu haosul din PSD si incapacitatea lui Tudorel de a trece acele legi si ordonante controversate au dus la arestarea lui Dragnea. Nu stiu daca Dragnea o uraste pe Dancila pentru “slabiciunea” generala sau pentru actiuni clare si voite de tergiversare sau ezitare. Dragnea poate fi si dezinformat de locotenentii care o sapa pe Dancile din propriile motive. Cert este ca dupa cate s-au intamplat deja, Dragnea poate sa-si ia la revedere de la gratiere iar daca scapa cumva prin minune (sau chiar dupa 3 ani cand o sa faca termenul) sunt alte procese care pot sa vina din urma. Daca nu cumva sta cuminte in banca sa si se apuca de scris carti cum a facut Nastase …

A star is rising

Nu stiu pana unde va creste Paleologu si daca deja si-a atins zenitul in behaitul mioritic cu ocazia loviturii de gratie data lui Barna de Rise Project – moment pe care doresc sa il subliniez doar ca pe un mister ciudat al acestor alegeri. Caci coincidenta fericita sau intamplare providentiala este cam mult spus.

L-am vazut asta-seara la B1TV (16 oct) si doresc sa subliniez doar doua idei atinse tangential de Paleologu: 1. necesitatea unui antrenament militar pentru populatie si 2. dezastrul fondurilor europene si penibilitatea unui sistem total inutil de papat bani aiurea. Subiectele au fost atinse de Paleologu in ordinea inversa dar prefer sa le tratez invers.

Cu privire la introducerea unei forme de pregatire militara pentru populatiei, Paleologu s-a ferit sa zica reintroducerea serviciului militar care nu doar ca ar fi nepopulara dar si total inutila. In schimb, in mod cu totul exceptional si nemaintalnit pentru un politician a deferit problema expertilor care ar putea sa gaseasca cea mai buna varianta. A amintit in treacat si de exercitii de prim-ajutor dar s-a ferit sa puna punctul pe i: orice roman trebuie sa stie sa foloseasca o arma. Care lucru ar fi punctul de pornire al oricarei pregatiri care ar avea vreun impact relevant intr-un posibil razboi. Bineinteles ca prim-ajutorul nu strica. Dar in aceasta disctutie, pe acest subiect cred ca cu greu poate fi evitat cuvantul “obligatoriu”. Orice forma de pregatire militara pentru populatie s-ar gasi, daca nu este obligatorie, nu este pentru toata lumea si daca nu este pentru toata lumea este inutila. Dar cam atat am de zis, recunosc si eu ca ar fi rolul expertilor sa gaseasca o solutie buna care sa ne ajute in viitoarele razboaie. Caci acestea vor veni, pacea indelungata de care beneficiem fiind o perioada de gratie fara egal in istorie. Dar istoria isi reia mereu cursul normal si istoria omenirii este istoria razboaielor care nu sunt doar economice!

Legat de fondurile europene, Paleologu a punctat gresala lui Barna care in raspunsul sau catre Rise s-a laudat ca desi nu toate proiectele lui au avut succes, “au intrat bani in tara”. Altfel spus, nu conteaza daca s-au dus banii aiurea pe proiecte fara sens care puteau sa aiba impact, macar banii “au intrat” in tara. Logica strigatoare la cer! Acele proiecte esuate au luat locul unor posibile proiecte care ar fi avut succes. Oameni ca Barna, experti in fonduri europene care trag tunuri si nu ii intereseaza utilitatea proiectelor, sunt poate motivul pentru care oameni seriosi si calificati nu se implica in absorbtia fondurilor europene pentru ca realizeaza ca intregul sistem de alocare si monitorizare a proiectelor, prin mecanismele obscure, prin eco-sistemul creat in jurul lor nu este unul care sa incurajeze si sa stimuleze perfromanta economica sau sociala ci doar sa alimenteze sugativele de fonduri.

Paleologu este printre putinii politicieni care au curajul sa sublinieze ca fondurile europene trebuiesc cheltuite cu scop si nu aiurea pentru ca si noi suntem europeni si pentru ca o mare felie dintre aceste fonduri sunt fonduri romanesti. Mare parte din Fondurile Europene sunt tocate aiurea pe tunuri complexe, legale si total inutile. Pentru ca vin de la “europa”, tentatia este sa nu ne pese si sa tratam cu indiferenta, batandu-ne in piept ca intra banii in tara.

Ca presedinte, Paleologu nu va avea insa prea multe decizii de luat si prea multe proiecte de propus si de lansat. Pentru ca functia de presedinte in Romania cam asta presupune: doar sa pozezi, sa ai un rol acolo in numirea guvernului, sa accepti sau nu ministrii, etc. Paradoxal, Paleologu ar fi presedintele ideal – prin lipsa de orgoliu stupid – care ar putea sa permite descotorosirea de acest sistem romanesc stupid denumit “(semi) prezidential” si care nu face decat sa consume aiurea energiile societatii prin conflictele politice suplimentare, prin proeminenta pozitiei si lupta pentru acapararea acestei pozitii cu impact propagandistic etc.

In concluzie, Paleologu ar fi omul ideal pentru a fi ultimul presedinte al Romaniei, daca dupa viitoarele alegeri, PNL si USR ar avea geniul sa reformeze organizarea politica si sa intram si noi in randul lumii devenind o republica parlamentara clara si nu o cocitura.

De ce sunt randamentele la obligatiunile germane negative?

Nota: in acest articol prin obligatiuni ma refer la obligatiunile suverane, deci emise de guvern. Din cand in cand, din reflex o sa folosesc termenul in engleza: bond.

Raspuns la intrebarea din titlu [pe scurt]: deoarece investitorii au mai mare incredere in guvernul german decat in guvernele altor state si de asemenea, investitorii cred ca UE are mai mari sanse sa se destrame.

Raspunsul l-am condensat la inceput dar il voi detalia cat mai pe larg, deoarece mie mi-a luat ceva timp pana sa inteleg (desi tehnic e usor de inteles) DE CE obligatiunile germane au dobanda mai mica decat dobanda de referinta a monedei europene. Intelegerea mea se datoreaza lui Cristian Sima, dar nu sunt sigur ca in conferinta de la link i-am auzit explicatia sau in alta.

O sa incep cu cateva consideratiuni generale si o sa continui cu cateva idei aleatoare legate de situatia actuala.

Consideratiuni generale

Obligatiunile ca instrument de investit sunt in grupul de optiuni cu risc scazut. De aceea grosul banilor sunt plasati in obligatiuni. Evident ca exista varietate de riscuri si randamente intre diversele tari ale lumii si nu toate obligatiunile sunt la fel de interesante, altfel PSD nu ar avea probleme sa mareasca salariile si pensiile pana la cer. Insa Trump nu are astfel de probleme si daca si-ar dori, nici Merkel nu ar avea …

Obligatiunile sunt niste hârtii pe care un guvern le vinde pentru o suma fixa (pret) si se angajeaza sa plateasca la data expirarii , pretul de emitere (cel platit de cumparator) plus o dobanda. Perioada unei obligatiunii poate fi de 1, 2, 5, 10 ani sau chiar si 100 de ani cum are Elvetia. Randamentul este o formula mai complicata care tine cont de diversi parametrii ai emisiunii, caci exista o variatie, de exemplu frecventa la care se plateste dobanda – pote fi fie doar la final,fie o data la doua luni, fie anuala etc. Pentru simplificare, putem gandi randamentul ca fiind dobanda.

Investitorul care cumpara obligatiuni isi asuma riscul ca guvernul respectiv sa nu se tina de cuvant si de aceea tarile care nu sunt serioase si nu isi platesc datoriile (Argentina, Grecia, Romania) trebuie sa plateasca dobanzi mai mari decat celelalte. Pe langa increderea ca guvernul va face acele plati, mai conteaza evident si moneda in care sunt emise acele obligatiuni. Nu e deloc neobisnuit ca un guvern sa emita obligatiuni in moneda proprie cat cuprinde in speranta ca va numi un “prieten” la banca centrala care o sa tipareasca bani si o sa provoace o inflatie minunata care o sa trimita in irelevanta valoarea bondurilor la data expirarii. Asa s-a intamplat de exemplu in Turcia unde Erdogan l-a numit la banca centrala pe ginerele sau. Caz in care Erdogan nu mai are nevoie sa emita bonduri deoarece ginerele sau poate sa transfere bani direct guvernului pentru ca banii in esenta sunt doar niste cifre introduse intr-un program de calculator singura problema fiind cine opereaza acel program.

Ce mai trebuie mentionat legat de obligatiuni este ca acestea pot fi tranzationate intre investitori. Motivele fiind variate. De exemplu, un investitor care are banii blocati in bonduri poate doreste sa faca rost de bani pentru a face alte investitii (isi restructureaza portofoliul). Caz in care vinde bondurile si cumpara ce doreste. Alte motive pot fi schimbarea gradului de risc sau evolutia dobanzilor, toate avand efect asupra randamentelor unor obligatiuni. Unii investitori, de exemplu, cumpara si asigurari impotriva default-ului unui emitator de bonduri (Credit Default Swaps). Aceste asigurari sunt platite pe intreaga perioada a detinerii unor obligatiuni, asa cum un sofer plateste asigrare cat timp detine o masina. Daca riscul unui emitator creste, pretul asigurarilor creste in mod similar cum daca un sofer face prostii (accidente), asigurarea ii mareste pretul asigurarii. Motivele tranzactionarii obligatiunilor sunt variate si cea mai importanta idee legata de tranzactionare este ca pretul cu care se tranzactioneaza obligatiunile este invers proportional cu randamentul acestora si evident poate diferi de pretul de emitere.

Un motiv al atractivitatii obligatiunilor poate fi la un moment dat cresterea riscului (eventualitatea unei crize). In caz de risc, majoritatea investitorilor doresc sa isi protejeze investitiile, de aceea ies de pe diverse piete (actiuni, comoditati, forex etc) si intra in obligatiunile acelor tari care sunt vazute mai bine deoarece vor sa aiba siguranta ca banii lor vor fi protejati si la expirarea obligatiunilor si-i vor primi inapoi (cu dobanda respectiva, angajata de emitent la data emiterii, care poate fi si negativa).

Inchei aici consideratiunile generale, desi ar mai fi multe de zis si continui urmatoarea sectiune. Bine ar fi daca nu ati inteles pana aici sa reluati sectiunea anterioara, altfel veti citi degeaba in continuare.

Idei aleatoare

Se pune logic intrebarea: daca dobanda de referinta este x si dobanda obligatiunilor este x + 1%, bancile nu fac bani gratuiti? Da si nu! Da, deoarece intr-adevar daca se pot imprumuta de la banca centrala cu x% si guvernul le ofera x+1%, bancile raman cu 1% singura problema fiind ca guvernul sa emita cat mai multe obligatiuni (cat mai mult drog) pentru ca bancile sa faca bani gratuiti. Pe partea de nu, exista unele probleme: bancile pot castiga si mai mult imprumutand firmelor sau oamenilor/creditacilor dar exista si riscuri, deci fiecare banca trebuie sa isi gestioneze singura apetitul la risc. De asemenea, mai este de luat in calcul si riscul ca guvernul sa intre in faliment si sa nu mai plateasca, caz in care trebuie sa tinem cont de tara despre care vorbim. In cazul Romaniei de exemplu, daca intra guvernul in faliment, vine FMI-ul, deci bancile nu se sperie asa mult si dau bani cat pot tuturor emitentilor de la buget (guvern, primarii, prefecturi, regii etc). Chestiunea ar trebui in mod normal controlata de BNR care ar avea teoretic datoria sa limiteze cat la suta din asset-urile bancilor pot sa “doarma” in obligatiuni. Insa pentru ca tainele mioritice sunt cele care sunt, guvernul s-a descurcat pana acum sa vanda bancilor locale. Mai nou incearca sa vanda si oamenilor prin Posta Romana, asadar amatorii de 3.5% pe un an in conditiile in care euro poate exploda cu 5% intr-o luna sunt invitati la sediul postei unde vor avea parte de comision zero ca sa cumpere aceste hartii. Pe de alta parte, daca pleaca Viorica si vine Orban, e posibil ca euro sa scada, o data cu dobanda de referinta pe care Mugurel (zis si Manole) o tine deocamdata sus dar trebuie sa o scada “ca sa se alinieze” si daca Orban reuseste prin minune sa rezolve problema deficitului de la pensii (si al altor deficite) e foarte posibil ca cei 3.5% sa fie mana cereasca, mai ales ca emiterea lor s-a facut inainte ca desteptii de la finante sa se prinda ca urmeaza o perioada de scadere a dobanzilor.

“Cine are i se va da si cine nu are i se va lua” este probabil cea mai simpla explicatie de ce Germania are parte de increderea investitorilor si de dobanzi negtive in timp ce Romania trebuie sa plateasca dobanzi de 4-5% ca sa sa imprumute. Cu cat situatia este mai tensionata si riscurile mai mari, cu atat investitorii incearca sa se acopere si nu doresc sa se expuna la riscuri. Faptul ca economia Germaniei este unde este, faptul ca guvernul german a dat dovada de incredere deoarece a mentinut deficitele sub control, ba chiar are excedente, faptul ca balanta externa a Germaniei arata cum arata (~50% din PIB este export) fac ca cererea de obligatiuni germana sa fie atat de mare incat dobanzile sa fie impinse in jos.

Pare o situatie anormala ca in aceasta perioada de “revenire economica” (oare?) banii pompati de BCE sa fie “blocati” in obligatiunile de 100 de ani ale Austriei si Elvetiei. BCE pompeaza bani cumparand obligatiuni ale guvernelor si chiar ale corporatiilor si da jos cu dobanda pentru ca “sa avem lichiditate” in timp ce lichiditatea fuge inspre randamentele negative (mai negative decat rata de dobanda!) ale obligatiunilor germane. Este ca si cum ai da drumul la robinet si apar ar curge in sus. O anomalie. Anomalie este insa din punct de vedere al normalitatii. In situatia anormala in care ne aflam insa (ochiul furtunii financiare a secolului), este firesc ca banii destepti sa fuga in locurile sigure si sa nu vaneze aiurea randamente iluzorii.

Ramane totusi intrebarea “de ce Germania” (si nu Franta sau SUA de ex) desi poate nu ar strica putin sa dezbatem si de ce totusi investitorii accepta randamentele negative ale obligatiunilor? Dupa cum am mentionat in consideratiunile generale, bondurile pot fi tranzactionate. Investitorii in bonduri europene spera (intuiesc) ca BCE va fi nevoita sa pompeze din ce in ce mai multi bani pentru a sustine statele europene falimentare (porcusorii). Caz in care, BCE va cumpara obligatiuni de toate steagurile, printre care si cele germane. Cresterea cererii va ridica prin urmare preturile si prin urmare pierderea de moment se va transforma in viitor in profit. Investitorii se bazeaza si pe “retinerea” guvernului german care sper ei ca nu va emite aiurea obligatiuni atunci cand BCE o sa inceapa “destrabalarea” cu achizitiile. Retinerea guvernului german spre deosebire de alte guverne care vor emite “de nevoie” obligatiuni noi pentru a plati ratele la cele vechi, face obligatiunile germane mai atractive decat ale altor tari deoarece daca nu se emit bonduri noi, BCE o sa fie obligata sa cumpere pe cele vechi, prin urmare oferta fiind limitata, pretul creste. Aici nu bag mana in foc pentru intreg rationamentul, marea necunoscuta fiind daca BCE va putea cumpara direct obligatiuni emise – ceea ce din ce stiu eu nu are voie in prezent. Asadar, acum BCE poate cumpara obligatiuni doar de pe piata obligatiunilor, adica de la alti investitori care au cumparat direct de la guverne. Nu e mare scofala la urma urmei, doar faptul ca trec printr-o mana nu taie posibilitatea guvernelor sa emita cat vor deoarece investitorii au garantia ca BCE le va cumpara si ei nu vor fi cei care sa astepte guvernul grec sa le plateasca peste 50 de ani banii inapoi, ci BCE-ul.

Ajuns in acest moment al discutiei, nu pot sa nu mentionez ca toata schema nu este decat un mecanism de represiune financiara. Prin intermediul programelor de achizitie de bonduri, BCE incurajaza de facto destrabalarea guvernelor care pot sa-si cam faca de cap, singurele constrangeri fiind “acordurile” de masuri de austeritate care nu se respecta niciodata si speranta ca maine va fi mai bine … Pe scurt, BCE cumpara obligatiuni deoarece altfel investitorii nu le-ar cumpara si prin urmare guvernele ar intra in faliment si prin urmare visul european s-ar spulbera. BCE este insa o jucarie misto, este o banca care tipareste o hartie in care – culmea! – unii oameni mai au incredere si prin urmare pe moment lucrurile pot continua pe mai departe, ne facem ca nu exista probleme, cumparam obligatiuni suverane (dar nu numai) si poiate maine-poimaine incepem sa cumparam si actiuni cum fac japonezii ca sa trecem parlazul. Ca poate-poate, inflatia reporneste, economia isi revine in mod miraculos si incet-incet, in 100-1000 de ani mananca din credite si astfel visul va supravietui. La pachet cu prospectul cresterii preturilor obligatiunilor germane (desi nu numai), cumparatorii mai au parte si de garantia unui guvern vazut bine al unei tari cu cea mai puternica economie din UE, prin urmare au riscul minim ca bonus. Marea lovitura va fi insa schimbarea mentalitatii in guvernul german care poate emite si el bonduri la fel de multe (ca raport) ca grecii sau italienii si prin urmare poate sa afecteze pretul acestora pe piata, in pofida asteptarilor speculatorilor.

Din cele explicate mai sus, sper ca se intelege ca atata vreme cat economia nu este controlata de forte concurentiale care sa stimuleze agentii eficienti si productivi si sa penalizeze agentii ineficienti, redundanti, incapabili si inutili, este doar o chestiune de timp pana cand totul se va prabusi ca un mare turn babel construit cu lut in loc de ciment durabil.

La nivel global insa exista o competitie legata de cine este mai putin preocupat de … fortele pietei. Adica, desi BCE si UE in general stimuleaza ineficienta si destrabalarea, are concurenti SUA si China care de asemenea tiparesc bani, fac marsavii similare sau de aceeasi natura si nu incurajaza economia de piata, pompand sume astronomice in toate pietele si evitand infruntarea adevarului. Asa cum Titanicului i-a luat ceva timp sa se scufunde si in timp ce unii fugeau la barci, altii cantau, dansau, mancau sau dormeau, tot asa in prezent panica inca nu a cuprins toata lumea si mai exista inca oameni, companii, guverne care au speranta ca prabusirea sistemului financiar actual nu este iminenta si ca ineficientele pot fi tolerate prin socializare si capitalismul eliminat prin interventionismul financiar si monetar al bancilor centrale. Desi mare parte dintre speculatori stiu ca va urma o prabusire, insa spera ca intre timp sa se capatuiasca …

Pleaca si Deutsche Telekom. Cine urmeaza?

Pe aceeasi tema: DE CE PLEACA ENEL SI CEZ?

Niciodata informatiile din declaratiile oficiale nu sunt oneste cand vine vorba de marile corporatii.

Prima idee pe care o lansez este: nici CEZ, nici ENEL, nici DeutsheTelekom nu pleaca de bine. O economie emergenta cu perspective – cum ne pretindem noi a fi – din contra, atrage mari firme si mari investitori, in domeniile cheie: energie, comunicatii, sanatate, unde o sa aiba o paine buna de castigat pe termen mediu-lung. Cand recesiunea bantuie in vest si competitia este extrema, cand globalizarea se afla pe o panta reversibila fortand marile coporatii internationale sa isi consolideze pozitiile pentru a face fata ingramadelii cat mai mari si bataliei cat mai acerbe pentru o felie mai mica ca acum 5-10 ani, firesc ar fi sa auzim de noi intrari in Romania, atat in energie cat si in comunicatii.

Mai ales in comunicatii unde preturile sunt inca foarte mici si unde desi tehnic stam bine, puterea de cumparare fiind joasa, inca mai e loc bun de crestere, este un mare mister cum de o companie cu o pozitie dominanta in piata intentioneaza sa iese.

Explicatia DT ar fi: parasim acele piete care au venit la pachet cu grecii (OTE – fostul patron al Romtelekom). Vrajeala! O explicatie mai aiurea nu poate exista. Daca asseturile OTE nu erau bune si aratoase, DT nu ar fi cumparat OTE atunci. Intre timp, teoretic (caci aici e buba) asseturile cu pricina sunt si mai aratoase, pentru ca economia “duduie” (oare?), PIB-ul creste, blah, blah, blah.

Sunt multi comentatori pe acest subiect si fiecare evident are parerea lui. Doresc sa comentez o astfel de parere, hazlie de pe un blog aiurea:

Am lucrat si la CEZ si la Telekom.

CEZ in 2011 ma platea pentru call center cu 6 milioane si imi dadea spor de noapte un leu. Eu introduceam in sistem ca Nea Ilie de la Scularie nu are curent si echipele de pe teren stergeau inregistrarea. Ramaneau oamenii fara pui in clocitoare.

Telekom inca mai are oameni in departamentul de colectare debite pe care ii plateste cu 1400 de lei.

Poate nu vor pleca dar daca pleaca nu e mare paguba.

un comentariu aiurea pe un blog aiurea

Deci in primul rand daca tipul a lucrat la ambele crede ca stie toate tainele. La Telekom e ofticat ca lua spor de noapte. Ii uram mult succes muncind la patronii romani care o sa il umple de bani. Trecand peste raca cu salariul mic – specifica oricarui tanguitor care nu e in stare de mai mult – intr-adevar la Telekom personalul era jalnic. La personal, practic Telekom a mostenit OTE care a mostenit Romtelecomul care era de stat. Prin urmare, toti “expertii” si tot personalul se tragea din marea familie de dorei obisnuiti sa frece manganul. Nu competitia ii mana pe ei in munca si nici dorinta sa fie remarcati de sef si promovati – ori cat de mari ar fi fost salariile, oricum mai mare ca la competitie, caci probabil OTE a mostenit contractele colective de la Romtelecom si DT de la OTE, deci ….

“Daca pleaca nu e mare paguba” – nu stiu daca angajatii actuali gandesc la fel. Ca si clientii actuali care beneficiaza de super-preturi. De fapt, din ce stiu eu, DT/OTE/Romtelecom are mare parte din infrastructura de cabluri mai ales intre orase si pe tevile lor trec si ceilalti, adica netul ala de 100 lei la 5GB de la RDS, probabil trece prin DT care cand o sa il cumpere vreun baiat destept gen Niculaie si o sa dubleze tariful, preturile o sa sara in toate serviciile pentru toti furnizorii.

O viziune optimista asupra plecarii poate ar fi: pleca unul, ceilalti o sa castige mai mult, deci poate per total piata castiga. Din start trebuie sa taiem astfel de iluzii: competitia este singurul garant al calitatii serviciilor si al preturilor cat mai mici, indiferent de numarul de competitori. OTE nu ar fi cumparat initial Romtelecom si DT nu ar fi cumparat OTE daca piata nu ar fi fost indeajuns de mare pentru toti. Sa conteze oare insa dezastrul demografic din ultimii ani din Romania?

Ce au in comun piata comunicatiilor si piata energiei si companiile care pleaca? Numarul mare de clienti. Ambele servesc milioane de clienti, care devin din ce in ce mai putini din cauza migratiei. Si totusi, au ajuns costurile pana acolo incat sa nu se merite ramanerea chiar si strategica pe piata pentru vremuri mai bune?

Ma indoiesc ca maririle de taxe facute de PSD sunt picatura care a umplut paharul. Companiile mari nu se zdruncina cu una cu doua, si desi in Ungaria anii post criza s-au aplicat taxari la fel sau poate mai mari (nu stiu amanuntele), nu am auzit de exituri. Foarte probabil, Romania este deja trecuta pe o harta “gri” de piete cu riscuri majore unde e mai bine sa te retragi cat mai poti ca sa mai scoti ceva.

Perspectivele de dezvoltare ale Romaniei sunt din ce in ce mai clare, prin prisma interesului marilor corporatii. Dupa cum spuneam si in articolul despre plecarea Enel si CEZ, e prea mare coincidenta ca doua mari companii sa aiba aceeasi politica ca sa se retraga din tara noastra, subteran acolo au loc deja niste miscari pe care putini le sesizeaza dar cumva, aceste mari compani au “senzorii” si informatiile care sa le ajute sa se repozitioneze.

Fie ca suntem o noua Turcie in devenire, fie ca suntem o viitoare Ucraina – speculez – ceva e putred in Romania. Presa e departe de a sesiza aceste transformari epocale si ne-am obisnuit cam toti sa observam fenomenul migratiei si sa fim pasivi la el. Cand mii de oameni iti pleaca lunar, este doar o chestiune de timp pana cand vor incepe si marile companii sa plece. Inca suntem o piata mare si inca avem populatie mai multa ca Ungaria sau Bulgaria, inca mai putem sa ne indatoram si inca mai avem aur de vandut la Rosia Montana, inca mai avem gaze de vandut in Marea Neagra, de aceea nu o sa plece chiar toate companiile deodata ci doar acelea care nu se adapteaza la “felul de a face afaceri” in Romania.

In final, tot la nivelul speculativ doresc sa mai atrag atentia asupra unui lucru pe care il au in comun cele 3 companii care pleaca: toate au angajati romani. Fiecare roman a avut de a face cu CEZ si stie cat de profesionisti sunt angajatii de la CEZ. Idem cu Telekom sau cu Engie. Este foarte posibil ca pur si simplu angajatii sa fii reusit sa demoleze din interior aceste companii si factorii de decizie de sus sa nu gaseasca solutii umane pentru a mentine macar pozitiile actuale pe piata pentru vremuri mai bune.

Fed-ul scade dobanda

Dupa cutremurele din piata interbancara Fed-ul a scazut in sfarsit dobanda, exact cum se asteptau pietele. Scaderea s-a facut cu 0.25%, pe cat asteptau pietele, nici mai mult nici mai putin. Alte scaderi nu mai sunt de asteptat in acest an, doar daca conditiile geopolitice si alti factori pot inrautati situatia.

Adevarata surpriza insa s-a intamplat inainte de scadere: Fed-ul a fost fortat sa pompeze vreo 50 de miliarde de dolari peste noapte in piata interbancara sub forma de operatiuni repo pentru a furniza lichiditate. Nimeni nu se astepta si nimeni nu intelege de ce se intampla. “Lipsa de lichiditate tehnica” a termenul generic folosit de presa mainstream ca sa explice inexplicabilul. Printre factorii care au contribuit la acest inexplicabil se numara cresterea cheltuielilor guvernamentale si a deficitul, dar Fed-ul se lauda mereu ca prevede cererea de lichiditate din sistem si ofera cata trebuie, ori daca nici cheltuielile guvernamentale nu le poate estima …

Stirea a fost prezentata cu intarziere si pe la noi, dar situatia este departe de a se fi calmat, Fed-ul anuntand noi operatiuni in curand pentru a detensiona lipsa lichiditatii.

Culmea este ca consensul mainstream era ca piata e plina de lichiditate si ca tocmai de aceea trebuiesc marite dobanzile, pentru a evita o inflatie. Pana la inflatie insa, iata ca sunt probleme de ilichiditate.

Powell de asemenea a mai anuntat ca daca va fi nevoie de QE nu se va da inapoi. Se pare ca noul QE se va numi POMO, desi chiar si repo-urile actuale sunt un QE inainte de QE.

Consolidarea trendului negativ al dobanzilor nu face decat sa certifice insuccesul noilor (de deja nu prea noi) tehnici monetariste de evitare a curateniei in economie prin faliment si inlocuirea ineficientei si a insolventei prin scaderea creditelor, tiparire de lichiditate, relaxarea normelor contabile etc.

1 2 3 23