Un vis urat

Am avut un vis urat ieri noapte. Inainte sa vi-l povestesc, iata o stire aparuta ziua urmatoare:

Ce a păţit un român care „a uitat“ să achite ratele pentru televizorul cumpărat din Germania: urmărit până în România şi obligat să plătească o amendă uriaşă

Sursa: Adevarul

In visul meu, se facea ca sunt in excursie in Germania, cu un grup de turisti. La un popas undeva, dupa ce am facut o plimbare prin oras si am fost “convins” de niste raufacatori turci sa “cumpar” de la ei o jucarie de lemn cu toti banii cash monezi pe care ii aveam la mine, am ajuns cumva la un restaurant si mi-am comandat o cafea. Ma asez eu la masa, intre timp mai vin si alti romani din grup langa mine la masa, dupa care in cateva secunde se face ca trebuie sa plecam. “Eu nu plec, zic, ca nu mi-a venit cafeaua”. Cafeaua asta? – imi zice unul. “Ti-am baut-o eu”. Ce misto, zic in gand. Si cer nota. In cateva secunde, chelnerita vine la mine: “Dl Chiazna, aveti de platit 2134 euro (sau ceva de genul, o suma in care era inclusa cafeaua si vreo 2 mii de euro)”. Trecand de mirarea ca duduia imi stie numele, o intreb “pai cum asa?”. “Aveti de platit si o amenda de circulatie”. “Nu se poate zic, nu cred asa ceva. Nu am mai condus in Germania din 2015” ii raspund. “Vreau detalii!”. Toti nemtii din restaurant evident se uita la mine, ca in reclama aia tembela la Opel cu aia 2 babaci nemti care se uita la o tinerica cum parcheaza masina si pentru ca are senzori (sau asistenta), nu se intampla nimic nasol. In cele din urma cred ca mi-a adus detaliile din care a reiesit ca erau niste amenzi din urma. La o astfel de situatie absurda, am concluzionat ca probabil visez si asa m-am trezit.

Nu stiu de unde am scornit visul asta. De plecat in grup cu altii in concediu nu am mai facut-o de vreo 3 ani, de mers in Germania de vreu 4 sau 5, de luat amenda in Germania, am luat acum vreo 11-12 ani una dar mi-am platit-o pe loc politaiului. Evident, interpretarea visurilor e poveste lunga. Ce e interesant, e ca de dimineata, m-am gandit dupa visul asta la saracii chinezi si ce patesc ei cu sistemul de credit social. Acum ca ma gandesc mai bine, sa zic ca parca ieri (si daca nu alalta-ieri) am citit o stire pe Zerohedge: Social Media, Universal Basic Income, & Cashless Society: How China’s Social Credit System Is Coming To America.

Pentru cine nu stie, in China se implementeaza deja probabil cel mai apropiat sistem care a fost vreodata de ce poate deveni pecetea lui Antihrist. Fiecare cetatean are asignat un scor pe baza caruia are anumite beneficii sau interdictii (dupa cum e cazul). Pentru a face un astfel de sistem disponibil, este evident ca orice cetatean este introdus intro baza de date unde sunt apoi adaugate orice eveniment legat de el (deocamdata doar cele mai importante). Nu doar chinezii sunt monitorizati ci si cetatenii straini. O data cu punerea piciorului in China, statul te urmareste peste tot. Iata doa cateva exemple:

  • treci strada pe rosu? Imediat se aude o voce care iti zice: “Gigel, nu ai voie sa treci strada pe rosu”. Evident, creditul tau social are de suferit si te poti pomeni si ca fata ta apare pe un panou electronic urias cu “lista rusinii – cetateni neonorabili care trec strada pe rosu”
  • nu iti platesti ratele la timp? Ai de suferit! Romanii sunt obisnuiti cu sistemul de credit mai ales din domeniul financiar. Cu atat mai mult in China unde cetatenii onesti pot accesa credite cu dobanzi mai favorabile daca nu sunt inregistrati cu incidente. Evident, bancile (dar toate companiile si institutiile) sunt conectate la sistemul unviersal de monitorizare si orice faci (rau dar nu numai) este introdus si apoi te va urmari.
  • te nasti in familia unui membri de partid? Din start, scorul tau de credit social este peste medie, deoarece tu esti unul dintre plozii tovarasilor si prin urmare, pui umarul la dezvoltarea multilaterala a sistemului.

Printre penalizarile posibile de care am auzit eu ar fi:

  • pierderea dreptului de a calatori cu avionul sau cu trenurile de mare viteza (destul de nasol mai ales in China care este tara cu cea mai mare migratie de populatie, la ei anul chinezesc fiind cam ca Craciunul la noi doar mai lung si fiecare mic chinez mergand la familie acasa la mii de km departare). Fara trenurile de mare viteza sau avioane – pentru cei care isi permit – calatoria acasa e imposibila din cauza aglomeratiei si a distantelor.
  • accestul la creditate – evident ca daca nu iti platesti ratele, accesezi mai greu alte credite; companiile insa cand te angajaza vor vedea situatia ta si te poti terzi ca nu te angajaza deoarece “nu inspiri incredere”;
  • obtinerea unui loc de munca bine platit, eventual la stat: daca ai un scor social prost, ai sanse minime sa poti lucra pentru stat in joburi unde poti face probleme si poti produce “tulburare sociala”; nu am auzit inca, dar extrapoland, probabil daca tot iti scade scorul o sa ajungi sa nu mai poti sa te angajezi decat in cele mai de jos joburi;

Din ce am mai vazut pe Youtube, sistemul asta inca nu a intrat in viata de zi cu zi chiar pentru toti chinezii si e functional mai ales in marile orase. De altfel si legea in China, se aplica cum se aplica pe la noi pe vremea regimului: doar pentru unii. Politaii si tovarasii sunt si ei oameni prin unele locuri si toleranta la lege este mai mare sau mai mica dupa cum e omul. Sunt deci zone unde China este (sau era caci aici e alta discutie de catre ce se indreapta China) destul de libera, in sensul ca de exemplu desi in China sunt interzise motocicletele, poti sa mergi fara probleme in acele zone deoarece politia a inteles ca oamenii nu au de ales si prin urmare trebuie sa ii lase sa mearga cu motocicletele. E cam cum e pe la noi cu carutele pe drumurile nationale: legal e interzis, practic nu prea.

Nu e greu de facut scenarii unde poate ajunge treaba asta si cum se pote extinde la nivel global. Pe langa social credit score, China a mai facut inca un pas catre pecetea lui Antihrist: a cam renuntat la bani. Mai precis, majoritatea oamenilor mai ales in oras folosesc platile cu telefonul. Sistemul lor de chat (un fel de Whatsup) permite si plati si nu exista persoana care sa nu il foloseasca. De altfel, nu am mentionat la pedepse, dar am auzit ca uneori, daca postezi chestii interzise online, iti cam pierzi si dreptul de a folosi WeChat sau alte aplicatii similare Facebook si Twitter pentru o perioada. Cumva, politia care te monitorizeaza, are posibilitatea sa iti baneze direct accesul fara sa treaca prin compania care administreaza softul. Uneori, anumite amenzi mici (gen traversat pe rosu) le primesti direct pe WeChat – te trezesti ca ti se ia din bani instant dupa ce ai trecut pe rosu.

Culmea e ca sistemul are chiar adepti in randul populatiei. Evident, mai ales din cei din partid care sunt bucurosi ca in sfarsit munca lor pentru partid si buna purtare de cetateni loiali sistemului, poate fi compensata si pot castiga puncte ca intr-un joc. Pentru cetatenii din anumite provincii cu tendinte separatiste ale Chinei si care au risc mare de a provoca “tulburari”, scorul insa e din start defavorabil, toti care se nasc acolo avand default un scor redus.

Pentru a avea succes, statul politienesc are nevoie de cateva parghii. Voi enumera pe cele mai evidente:

  1. slabirea rezistentei; aceasta este prima conditie pentru ca un sistem totalitar sa aiba succes; rezistenta de orice natura a populatiei trebuie subjugata. China a ales metoda sangeroasa – a se vedea macelul din piata Tiananmen  unde soldatii au macelarit peste 10.000 de oameni.
  2. componenta ideologica; minciuna trebuie sa aiba o acoperire, dar ideologiile nu sunt folosite doar ca pseudo-rumegus pentru propagandisti si tortionari care trebuie sa se ascunda in spatele unui plan, a unor idei de bine si sa simuleze ca fac binele pentru a putea conduce in tiranie si a supune oile; ideologia e utila si pentru a motiva cat mai mult pe idiotii utili care altfel nu ar avea randament in activitatea patriotica; drama in China este ca ideologia a depasit sistemul uman, in sensul ca dictatura clasica in care un grup de tovarasi se folosesc de ideologie pentru a controla si oprima oile a suferit o mutatie diabolica in sensul ca partidul si idelogia sunt deasupra oamenilor, orice tovaras putand fii exterminat si scuipat de sistem daca se abate de la politica de partid; evident ca exista inca centre de putere in cadrul sistemului si nu oricine poate fi eliminat pentru orice abatere; ce vreau insa sa spun este ca chiar daca ar exista o rebeliune si toata conducerea partidului ar fi eliminata, ar veni altii din spate precum vin zombii in The Walking Dead si ar “duce idelogia mai departe”, “preluand stafeta”. Si cum opozitia sau alternativa la ideologia comunia nu prea exista, China cel putin, cata vreme va avea ce sa dea sa manance la oi, acestea nu vor protesta;
  3. componenta tehnologica: ganditi-va ce resurse consumau securistii comunisti pentru a urmari tot ce se intampla si pentru a taia din radacina orice pericol pentru sistem; ganditi-va cat timp pierdeau ca sa faca note informative, dosare, interviuri etc; in prezent, problema este rezolvata: nu doar folosirea retelelor sociale, dar tehnologia in general, permite monitorizarea totala si absoluta; camere de luat vederi care inregistreaza imagini si pot procesa rapid recunoasterea faciala, identificand persoanele, permit sa lege o persoana de un loc la un anume moment dat; platile electronice fac acelasi lucru; activitatea pe retelele sociale (sau lipsa de pe ele) sunt semnale puternice de conturare a unor profiluri psihologice elaborate; capacitatile bazelor de date si puterea mare de procesare permit stocarea a unor informatii cat mai detaliate si nu doar a simplelor date de pe buletin; biletele de calatorie, salariile lunare, ce si cand ai cumpara, ce site ai vizitat, cu ce persoane comunici la telefon si cu care dintre ele te intalnesti si unde etc – toate sunt stocate si pot fi folosite de sistem; ba chiar, in curand (daca nu exista deja) vor exista softuri care vor analiza acest munte de date (Big Data) si vor cauta anumite patternuri cu indivizi “problema”
  4. componenta financiara: controlezi banul, controlezi oamenii; cine poate supravietui in afara sistemului fara bani? sa zicem ca esti protestatar “soft” in China si critici partidul “constructiv”; pentru asta insa ai prieteni care te ajuta cu bani si tu poti sa iti platesti in continuare cheltuielile, desi nu mai poti sa te angajezi nicaieri; cand insa toate platile vor fi electronica si cashul interzis, prietenii o sa fie nevoiti sa iti aduca ei de mancare pentru ca banii nu vor mai rezolva nimic; de platit acces la net, de trimis emailuri “reactionare” prin care sa faci “tulburare” nici nu mai poate fi vorba; vei ajunge in strada, cersetor si probabil o sa fii nevoit sa iti recunosti “greselile” pentru a dobandi “iertare” de la partid si pentru a-ti redobandi macar dreptul sa faci plati cu banii pe care poate i-ai strans o viata intreaga si ai muncit pentru ei si care atunci cand ai criticat partidul si ti-a picat scorul social, ti-au fost blocati

Pe langa aceste cerinte enumerate mai sus, as mai introduce unul: inducerea fricii sau componenta motivationala. Poate ca se include la 1 sau la 2, dar eu as zice cateva cuvinte separat despre abordarea factorilor reactionari si crearea unui mediu nu doar de depistare optima si control ala cestora, dar si de prevenire si ideal remodelare a lor in elemente fie neutre fie care cu afinitate la sistem sau macar cu o contributie pozitiva.

Aceasta se facea pana acum prin violenta si represalii. Problema e ca functioneaza doar pentru marea majoritate nu pentru toti. Exista nebuni care nu au frica si pe care nu ii poti speria doar cu datul exemplelor prin arestarea, omorarea, torturarea “oponentilor”. Ba din contra, la astfel de tactici, multi sunt chiar starniti si devin dusmani si mai inventivi si mai periculosi, fiind pierduti pentru totdeauna pentru sistem. Foarte probabil noile metode in domeniul “motivarii” sau mai bine zis al “calmarii” factorilor reactionari vor fi motivarea personalizata pentru fiecare categorii de “audiente tinta” in parte. Altfel spus, daca softurile de inteligenta artificiala care analizeaza big data o sa ajunga la concluzia ca cei mai mari factori de risc sunt in randul studentilor care au mers la nu stiu ce facultate din SUA, nu ai decat sa previi problema si sa le oferi celor “canditati” la un astfel de traseu burse “speciale” sau alte avantaje acestei categorii de “factori de risc” in facultati chinezesti.

Noile tehnologii pot fi folosite nu doar in identificarea unor patternuri de categorii de factori de risc pentru sistem dar si de conditii sociale sau economice care pot duce la tulburari. Evident ca aici intra si multa munca a “expertilor” in ingineria sociala, dar din nou repet, tehnologia nu va face decat sa revolutioneze modul de analiza a datelor si de sugerare a unor solutii optime pentru realizarea acelor conditii care sa minimizeze riscul sistemic. Cand programele de inteligenta artificiala vor invata (si poate deja o fac) sa cuantifice nivelul de tensiune sociala intr-un anume moment, pentru o anumita zona (fie geografica fie delimitata pe alte criterii), urmatorul pas logic nu va fi decat gasirea de solutii pentru diminuarea acestui parametru si gasirea zonei “Goldilocks ” intre coerciune maxima si laxitate fata de opozitie in care zona nu se produc evenimente si sistemul poate supravietui fara probleme.

O buna vreme ma tot gandeam: asa ceva nu se poate in vest, ar fi prea mult. Nici atat in America, “the land of the free”. Este insa doar o chestiune de nuanta, cu siguranta multe aspecte dintre cele enumerate de mine pot fi regasite deja in conturarea portretului unui stat politienesc cu o ideologie bazata in jurul corectitudinii politice. Ramane insa sa vedem ce succees au vestele galbene, de care paradoxal, se pare ca depinde intreaga soarta a umanitatii. Nu ar fi prima data cand francezii schimba lumea si dau tonul …

Terminologia Crypto: BlockFi

In panoplia gadget-urilor si widget-urilor din domeniul crypto, in fiecare zi apare ceva nou. Si desi conceptul de dobanda nu este deloc nou 100% in acest domeniu [1] si desi BlockFi nu a aparut chiar azi, astazi vom trata compania BLOCKFI.

Pe scurt, BLOCKFI se doreste a fi o banca crypto care sa ia bani de la deponenti si sa ofere credite in dolari dar cu colateralul in crypto. Dobanda la credite este 12% si dobanda oferita deponentilor este de 6.2%. Monedele acceptate sunt Bitcoin, Ether, and Litecoin.

Ca orice activitate financiara, succesul depinde de cat de priceputi sunt cei care fac treaba asta. O dobanda de 6% este imensa pentru hodleri si nici nu imi imaginez ce s-ar intampla daca o banca serioasa cu incredere si ideal too big to fail ar lansa aceasta oferta.

[P] Vrei sa iti pastrezi criptomonedelor in siguranta? Incearca Ledger – cel mai bun pret pentru un portofel cold storage.

Evident exista riscuri imense, oferirea de creditare aiurea, fara un sistem serios de scor de credit pare imposibila. BLOCKFI se lauda ca ofera (si chiar targeteaza) credite oricui in lume, inclusiv in tari cu “politici monetare dubioase” unde investitorii nu au acces la credite la dobanzi rezonabile. Cum li se pare lor 12% o dobanda rezonabila este foarte ciudat si care sunt acele tari pe care BLOCKFI este dispusa sa isi asume expunerea, este de asemenea o intrebare pe care deponentii trebuie sa si-o puna daca doresc sa aiba o minima garantie.

Insa faptul ca aceast tip de serviciu incepe sa apara, este de salutat si baietii au timp sa isi acumuleze trust. Daca poate exista conceptul de trust in domeniul crypto. Si daca nu acumuleaza trust, macar acumuleaza experienta si de asenebea adauga experienta in lumea crypto, mai ales avand in vedere ca dezvoltarea acestui tip de afacere, presupune testarea de noi unelte, analizarea de noi conexiuni intre cryptomonede si sistemul de credit actual, melange-ul crypto-fiat nefiind neaparat de lepadat, in ciuda promisiunii pe care cryptomonedele o propun: o lume distribuita si masa monetara limitata / controlata.

Pe langa imprumutarea de dolari cu colateral BTC, in curand probabil vor incerca extinderea pe creditarea directa de BTC. Din zvonistica cu privire la BLOCKFI, principalii clienti la creditare ar fi institutii financiare care vor sa shorteze pe BTC. In cazul unei cresteri bruste a pretului Bitcoin-ului, evident ca astfel de clienti o sa aiba mari probleme si nu doar legate de colateral.

Marea promisiune pentru deponenti, pe langa o dobanda generoasa este evitarea platii impozitului pe profit, deoarece criptomonezile sunt “imprumutate” exchange-ului si nu sunt vandute (desi tehnic nu stiu cum e posibil asa ceva).

In final, as dori doar sa mai mentionez ca depozitul minim este de 1BTC, deci va puteti raspunde singuri la intrebarea daca initiativa este un scam, desi nu declar ca inteleg toate maruntaiele si conditionarile care i-au impins la limita asta.


NOTE:

[1] a se vedea BicoinHEX – moneda lui Richard Heart — https://www.youtube.com/watch?v=9d0iz0qxQ3k

De ce să citim?

Invariabil, ca negustor de carte mi se pune deseori întrebarea: mai cumpără cineva cărți? Mai citește cineva? Instant deduc din întrebare că persoana care o pune nu are o relație prea familiară cu cartea pentru că altfel nu s-ar mira că, da, mai există consumatori de carte. Poate mă înșel și respectivul doar dorește prin plasarea subînțeleasă în categoria cititorilor, să pară tare. Și nu, întrebarea asta nu e recentă, de când cu penetrarea accesului la net sau cu Facebook-ul ci o primesc periodic de aproape 20 de ani. Reformatarea sinapselor este deja ceva bineștiut, fiecare “om modern” care mai practică acest sport extrem numit lectura are șansa să testeze pe propria piele cum din ce în ce mai greu, cu fiecare pagină dată, parcă ți se pare că timpul se dilată și cum la 2-3 pagini citite, deja ai cam uitat ce s-a întâmplat înainte și parcă ai vrea să dai back, ca la paginile unui site pentru a-ți reaminti.

Dar nu despre felul cum web-ul a schimbat creierul aș vrea să tratez, acesta fiind un subiect prea complicat și vast și fără sens cumva, neexistând soluții. Ci despre motivația de a citi. Cărți fizice, adică, nu pe telefon, e-book-uri, laptop sau pe orice ecran, ci pe hârtie. Și nu motivația de a citi documentație tehnică necesară meseriei fiecăruia, fără de care evident că nu putem supraviețui în piața muncii în ziua de astăzi, ci despre cititul cărților de ficțiune sau măcar din alte domenii decât cele din care ne câștigăm pâinea. Altfel spus, ce motivație avem să citim cărți în interes personal.

Ca fapt divers, un lucrător în construcții care folosește internetul astăzi și se documentează cum trebuie, poate cu ușurință să-și crească veniturile din creșterea calității muncii sale și poate să ardă rapid anii grei de ucenicie necesari dobândirii experienței necesare pentru a face același salt sau măcar unul echivalent. Și nu doar un muncitor în construții, ci în orice alt domeniu care nu necesită în experiența de până acum cel puțin, prea mult studiu.

[P] Cartile care ne-au facut oameni – Dan C. Mihailescu – Comandă online la preț redus

Evident că în prezent există informație pentru orice și cartea de specialitate (deși nu numai) pare din ce în ce mai puțin utilă în lupta cu wikipedia, blogurile, tutorialele sau youtube-ul. Dar abundența și accesul nu sunt suficiente fără gândirea critică, organizată și focusată pe un anume scop, pe un anume obiectiv. Și aici vine rolul cărții fizice care cel puțin prin efortul necesar străbaterii acesteia, și cel puțin prin experiența diferită pe care o oferă ecranul, permite dezvoltarea gândirii și deschiderea unor orizonturi la care altfel, nu am avea acces și nu am avea posibilitatea să dobândim acele abilități cel puțin potențiale.

Nu pot trece mai departe la capitolul motivații fără a face câteva considerații personale despre noile tipuri de lectură, mai precis cărțile digitale și cărți audio. Prin cărți digitale înțelegem atât cărțile pe e-book-uri cât și cele pe calculator. Cărțile audio din start, nu le consider lectură și nu le văd utilitatea. Mulți le recomandă în ideea că poți să le asculți în timp ce faci altceva (să conduci de exemplu). Ascultarea unei cărți audio în timpul condusului (sau oricărei activități care oricum îți consumă atenția) nu se aseamănă prea mult cu lecturarea unei cărți fizice. Este evident o prostie și experiența auditivă este cu totul altceva. A nu se înțelege că sunt împotriva cărților audio. Dar personal, deși am încercat, am renunțat total la cărțile audio deoarece nu am avut nicio experiență pozitivă. Nu știu dacă doar creierul meu este de vină sau faptul că în timp ce ascultam făceam și altceva, dar din cărțile ascultate, foarte puțin îmi mai aduc aminte.

Cărțile digitale (fie cele în format e-book, fie cele pe alt tip de ecran) sunt de asemenea o inutilitate părerea mea, în sensul că efortul lecturării unei cărți întregi în format digital este mai mare decât efortul lecturării aceleiași cărți în format clasic. Să mă explic. Experiența noastră cu internetul și cu calculatorul în general este una de tip client-server. Adică noi cerem ceva și calculatorul ne oferă ceea ce îi cerem. Fie că facem o căutare, fie ca dăm click pe un link sau swipe pe telefon, fiecare acțiune ne aduce o nouă pagină în care în general ne atrage atenția imaginea, grafica sau textele îngroșate. Este o întreagă știință plasarea conținutului relevant în pagina unui site pentru a direcționa atenția utilizatorului acolo unde trebuie. Creierul nostru este obișnuit cu asta, să vadă chestii strălucitoare (imagini, animație, texte colorate) într-un anume format. De asemenea, în general, petrecem maxim câteva secunde pe o pagina, orice prelungire punând un stres și consumându-ne interesul pentru pagina respectivă. Ca să rezolve această problemă, dezvoltatorii de site-uri au inventat “paginile infinite” – cum ajungi jos, îți apare conținut nou, pentru a nu te pierde. Creierul fiind plictisit după câteva secunde de analizat o pagina și obișnuit fiind că urmează ceva, un click sau o căutare nouă, focusarea pe pagina curentă își pierde din amplitudine. Acestea fiind zise, oricât de atenți și încordați am fi, cititul pe ecran este mult mai obositor cel puțin prin prisma obișnuirii creierului cu navigarea pe site-uri, pe motoare de căutare, pe site-uri gen wikipedia etc. Chiar dacă am reuși să controlăm așteptarea unui dinamism și am exersa răbdarea și timpul petrecut pe o pagină, creierul este oricum obișnuit să digere conținut cât mai “light” – texte scurte, clare, din care să înțelegi cât mai repede despre ce e vorba și care să nu te obosească și să te tenteze să dai click în altă parte. Ori această “antrenare” a creierului cu un anume tip de content în formatul digital este exact contrară stării necesare unei lecturi folositoare în care informația ajunsă în creier să nu fie doar o enumerare de litere ci cartea să fie o sursă și de … altceva.

Există și teoria că cititul unei cărți clasice antrenează gândirea într-un anume fel în sensul că dezvoltă mai mult imaginația, folosește mai mult memoria și alte de-astea. Textul vs imagine cred că este un război terminat de mult și personal nu sunt deloc de o anumită parte, fiecare evident având rolul său, iar puterea imaginii nu mai are nevoie de încă un avocat. Unde să fie atunci rolul cărții și dacă mai are vreun sens, voi încerca să răspund mai departe.

În ciuda dificultății unui răspuns clar și a războiului între carte și calculator, este indubitabil că cel puțin prin aura de mister cu care istoria a înnobilat-o, cartea are încă puteri secretele și taine nedescoperite. Așa se facă că o carte citită poate să ne afecteze mult mai mult decât orice experiență digitală (fie lectură, fie video), mai mult sau mai puțin complexă și/sau interactivă. Prin “mai mult” nu mă refer la cantitate ci vreau să spun că există o influență diferită de cea digitală și cartea pare să apese niște taste secrete în ființa noastră așa cum apăsăm noi tastele calculatorului când căutăm ceva sau navigăm pe internet. Deci dacă prin cititul online și asimilarea informației din digital, noi părem în control și suntem “la butoane”, cu cartea lucrurile stau cumva invers, din punct de vedere al feedback-ului acțiune-reacțiune. Poate acest “artefact” să fie consecință a motivației speciale și a unei componente afective pe care poate chiar ne-o dorim sau la care contribuim, deci nu o specificitate a cărții fizice. Dar motivație și afectivitate avem destule și în relația cu digitalul. Aceasta este taina cărți, deci, că lucrează într-un mod diferit de digital și care ne atrage, de unde faptul că încă mai există cititori.

Bineînțeles, sunt multe de zis și despre educația lecturii. Pentru un copil care nu și-a văzut părinții niciodată cu cartea în mână, va fi foarte greu să descopere avantajele lecturii. Este cumva ca la schi: văzut ca spectator, pare un spor stupid: ce e aia să aluneci pe zăpadă pe doua bețe? Ce plăcere să fie asta? Însă dacă ai trecut de primele prejudecăți și ai învățat să schiezi, drogul ți-a intrat în sânge.

Întorcându-ne la rostul cărții și la motivația lecturii, sunt de asemenea multe de zis și voi accentua unele omițând total altele. În primul rând cartea este deocamdata mediumul optim pentru transferul experienței și culturii umane. Pare ridicolă o asemenea afirmație, dar în context secular, deocamdata internetul nu și-a dovedit fiaiblitatea. Este încă foarte posibil ca internetul să tâmpească noile generații și să sucească într-atât de mult societatea umană încât să producă pe termen mediu-lung unele efecte devastatoare. Nu este deloc exclus ca liberarizarea producerii de conținut să distrugă știința la fel (sau poate chiar mai mult) cum liberalizarea votului a distrus calitatea morala și capacitatea conducătorilor popoarelor și țărilor. Știu că pot sări mulți să zică, cum adică? Nero a dat foc Romei. Da, dar Nero a fost o excepție. Realitatea istorică este că dacă un conducător nu era capabil, era mâncat de viu de problemele de … lidership. Recunosc că paralela mea este destul de șubredă, dar întorcându-ne la democratizarea “științei”, putem vedea de ce tembelizarea este un efect incontestabil al internetului. Iar dacă după tembelizare o să vină controlul și manipularea, este clar că omenirea poate ajunge ușor într-un ciclu autodestructiv. Sper că am explicat de ce consider că deocamdată cartea bate internetul în ceea ce privește comunicarea între generații a valorilor și experienței milenare a umanității.

O altă motivație pentru lectură este aceea că oricât de mult a crescut internetul și oricât de multe avantaje oferă digitalul, cărțile sunt într-un fel o sursă mai sigură și superior calitativă, dacă privim în general. Voi explica. Simplitatea și liberalizarea creării conținutului digital nu sunt întotdeauna un lucru pozitiv. Oricine poate scrie un blog, oricine poate emite o opinie pe un site și oricine poate face un tutorial pe internet. Dar cine scrie o carte, depune un efort mai mare și în general trece prin câteva etape, având cel puțin câteva piedici care să filtreze junk-ul. Evident că sunt și multe cărți proaste și evident că și pe internet putem găsi lucruri interesante. Câte romane foarte vândute în print nu au apărut inițial sub forma de blog. Există o întreagă “tehnologie” prin care cei versați în arta scrisului, pot face AB testing pe anumite idei și pot încropi viitoare cărți sau testa anumite idei, înainte de a se arunca în scris și dând lovitura de la prima carte publicată. Este cred eu evident că la nivelul concentrației de junk, internetul este de departe un mediu mult mai propice și mai predispus decât cartea. O carte trebuie în primul rând să se vândă, deci autorul are în cap și această chestiune, de unde și atenția la calitatea operei sale este mai mare decât dacă ar fi tentat să renunțe la carte și să folosească mediul digital. Apoi, cartea în sine este precum un costum care o dată ce l-ai îmbărcat, parcă nu îți vine să te porți oricum îmbrăcat în el. Noblesse oblige, deși nu prea îmi place termenul. Și evident că există excepții, dar la nivelul esențelor, de departe cartea este predispusă la a incorpora concentrație mai mare decât digitalul.

În ultimul rând, deși poate trebuia să încep cu asta, tradiția cărții este încă puternică și asta ar trebui să spună tot. Atât de puternică este însă, încât deocamdată nu există Premiu Nobel pentru Blogging. Adică, cel puțin în beletristică, cine dorește recunoaștere trebuie să iasă pe print. Nealinierile nu sunt considerate literatura și sunt încă fringe. Și chiar dacă în afară (mai ales în SUA), cartea exclusiv print este o raritate, cititorul având în general toate opțiunile la alegere (print, digital, audio), în fapt, digitalul sau audio nu sunt altceva decât transpuneri în alte formate ale cărții, nu sunt decât instanțieri (clone) în alte mediumuri ale cărți scrise, aceasta fiind încă baza, forma ei și așteptările cititorilor fiind absolut legate de mediul print.

Și în final câteva cuvinte despre de ce este bine să citim (fie print, fie digital). Este bine să citim pentru a fi informați și pentru a nu cădea în capcane. Învățătura din experiența altora este vitală pentru orice progres pe care dorim să îl facem în orice direcție, pe orice plan, iar aceasta o putem asimila doar prin carte sau mai ales prin carte. Bine este să învățăm din propriile greșeli dar dacă Dumnezeu ne-a dat minte să înțelegem și să putem asimila experiența altor oameni și cunoștințele lor, ar fi o prostie și chiar o batjocură să nu folosim această aptitudine. Mai sunt multe de zis despre cantitatea și calitatea cititului, despre selecție, despre luat notiție, despre recitit, și despre altele, dar poate despre astea altădată.

Cursul valutar este adevarata manipulare a bancilor nu ROBOR-ul

Sar PSD-istii pe BNR si pe banci ca manipuleaza ROBOR-ul si incarca ratele romanilor. ROBOR-ul nu poate fi insa manipulat din doua motive: 1) este o medie si prin urmare toti actorii ar trebui sa fie asociati intr-un cartel si sa fie coordonati, altfel cel care sta pe dinafara se poate arde nasol 2) bancile nu au un motiv real sa mareasca ROBOR-ul; profitul nu din ROBOR le vine, ba chiar le-ar conveni un ROBOR mai mic

Incompetenta si slaba educatie financiara a bolsevicilor se dau pe fata cu fiecare zi care trece si fiori reci imi trec amintindu-mi memoriile luptatorilor anti-comunisti care s-au confruntat cu acelasi drac in perioada de instalare a comunistilor. Nenumarate exemple pot fi date de situatii absurde in care incompetenta celor de sus si lasitatea celor de sub ei s-au combinat si au rezultat anomalii si deraieri de la orice logica. De exemplu fabrica de ars gunoaie. Ceausescu a vizitat undeva in strainatate si a vazut ca “imperialistii” ard gunoaiele si produc energie. Prin urmare a dat ordine sa facem si noi o fabrica de asta. Zis si facut. Problema era ca trebuia facuta inaugurarea, trebuia sa vina tovarasul si gunoiul romanilor nu prea ardea deoarece romanii nu aveau plastic sau hartie de aruncat din cauza saraciei, ci mare parte erau resturi biologice care nu dadeau eficienta energetica prea mare. Prin urmare inginerii “experti”, pentru ca le era frica sa il confrunte pe tovarasul deoarece erau niste pupincuristi ordinari fricosi si fara coloana vertebrala, au gasit solutia: sa aduca pe furis niste rumegus si alte materiale solide care sa faca fabrica sa functioneze pe timpul vizitei tovarasului.

Asa se face si cu ROBOR-ul ca nimeni nu i-a spus lui Teodorovici ca daca chiar vrea sa loveasca unde le doar pe banci ca sa le arate cine e taticul, ar trebui sa dea o lege prin care sa limiteze procentul de 1% in plus pe care bancile il pot adauga la cursul balutar al BNR-ului la cursul de schimb si din care bancile fac profituri imense, direct proportional cu numarul clientilor care sunt nevoiti sa foloseasca cursul bancii pentru a schimba valuta din afara. Intrarile de valuta, atat ale persoanelor (capsunari) cat si ale companiilor, cu greu parasesc ghiseul bancii ca sa ajunga la casele de schimb unde cursul este mai bun. Fiind captivi bancilor, exportatorii si capsunarii (aici mai putin, deoarece au variante) platesc 1-2% peste cursul BNR si/sau al caselor de schimb valutar, profitul ramanand la banci. Idem pentru importatori care sunt nevoiti sa cumpere la cursuri jalnice.

Exista competitie, ar putea spune bancherii. Cui nu-i convine, sa se duca sa scoata banii si sa schimbe la casele de schimb. Mai greu din pacate! Exista comisioane de retragere, sume limita etc. Comisioanele pentru transferuri si retragere sunt adevaratele surse de profit pentru banci, prin care tin captivi importatorii si exportatorii pe care ii jecmanesc la un curs jalnic, vanzandu-le scump si cumparandu-le ieftin valuta cu greu dobandita.

Din cunostintele mele, companiile au o singura varianta (pe langa negocierea cursului – o falsa optiune): Aforti Exchange – o casa de schimb valutara cu capital polonez care ofera un curs mai bun ca al bancilor pentru companii. Din pacate comisioanele de transfer si timpul prea mare al tranzactiilor (cand o sa intre oare si Romania in lumea moderna in care tranzactiile interbancare au loc instant?) fac greoaie si rareori fezabila optiuna. Ca sa nu mai zicem ca lipsa de concurenta, nu stimuleaza nici pe Aforti ca sa ofere un curs prea bun, mai apropiat de piata decat al bancilor.

As dori insa sa revin la subiectul manipularii si sa speculez putin. In ce context ar putea bancile manipula ROBOR-ul? Sa trecem de absurditatea utilitatii unui ROBOR mai mare (dupa parerea mea un ROBOR mai mic ar atrage mai multi clienti pentru banci si acestea ar castica mai multi bani) si sa presupunem ca bancile si-ar dori si ar incerca sa manipuleze ROBORul. Principala conditie, ar fi ca toate bancile participante sa se inteleaga. Fara reguli clare si fara o intelegere clara pentru toti actorii, exista riscul ca manipularile sa arda crunt pe cei care nu joaca dupa reguli sau incalcarea regulilor de unii participanti sa afecteze major pe alti jucatori. Am avea deci clar un cartel, o intelegere ilegala, similara manipularii LIBOR-ului la britanici (unde bancile de fapt il manipulau in jos pentru a nu afecta atractivitatea creditarii – exact ce am spus mai sus).

Cat ar fi castigurile bancilor si care bancher s-ar risca sa participe la un cartel ilegal care poate sa il coste cariera in domeniu, si ce sens are ca intr-o perioada in care creditarea duduie si economia creste, bancherii sa se riste ei aiurea ca sa mareasca ROBOR-ul? Nu este nicio logica.

Bolsevicii se folosesc de aceasta gogoasa ca sa aprinda mania proletara a prostilor cu pareri bune de sine care cred ca inteleg cum merge treaba cu finantele si care sufera de sindromul conspirationismului international impotriva plaiurilor mioritice fecunde din care toti sug seva si ii cotropesc pe romani. Subiectul este evident unul bine ales, raspunde unei nevoi, publicul tinta afectat de cresterea infima a dobanzilor fiind evident prostii care nu si-au facut calculele bine si s-au expus maximal incat sa simta o crestere de 2-3% la dobanda. Nu bugetarii carora tocmai le-au crescut cu 10-20-50% salariile sunt afectati de problema ratelor deoarece expunerea acestora tocmai s-a micsorat drastic si majoritatea oricum aveau credite imobiliare (job-ul la stat e sigur si bancile stiu asta). Chiar daca au atacat si ei vreun led cu diagonala mai mare sau s-au aruncat la un BMW second nou, bugetarii nu sunt afectati de 1-2% cresterea ROBOR-ului. Tot sarmanii care muncesc in privat pe salarii minime si care poate s-au bagat la Prima Casa tentati fiind de ratele mici de acum 1-2 ani sunt acum cel mai puternic loviti si pe acestia incearca PSD-ul sa ii vaneze, starnind in ei mania proletcultista impotriva bancilor si companiilor contropitoare si aprinzand speranta ca partidul are grija si de ei, in timp ce patronii sunt rai si nerecunoscatori, iata ca partidul se ia la tranta cu bancile lacome si da jos cu ratele.

Evident, tovarasii si-au gasit nasul de data aceasta: nimeni dintre politicieni nu s-a pus cu bancile si a supravietuit. Recentele scatoalce primite la tentativele de vanzare de obligatiuni sunt mici coincidente (probabil alti factori sunt un joc). Adevarata “razbunare” (mai degraba ajustare) a bancherilor lacomi va fi in ridicarea unanima a costurilor (la noile credite) si poate chiar si a comisioanelor. Tovarasii nu au verificat oare niciodata lista de preturi a unei banci sa vada caietul acela gros cu cateva zeci de pagini? Sunt zeci si sute de comisioane si bancile stiu unde sa ajusteze incat sa isi mentina profiturile si sa nu fie afectate prea mult. De asemenea, pe langa ajustarea comisioanelor si cresterea generala a preturilor serviciilor financiare, bancile pot oricand sa apeleze la metode clasice de sifonare a profiturilor pe care poate pana acum nu s-au aruncat pentru ca doreau sa aiba niste bilanturi frumoase pe care sa le foloseasca fie pentru noi refinantari, fie pentru vanzari sau fi pentru sfortarea de a atinge noi ratinguri mai favorabile care le-ar oferi accesul la costuri mai mici cu emisiunile de obligatiuni.

Una peste alta, dupa cum am spus, partea nasoala e ca nebunii cu greu se vor opri aici ci vor arunca asaltul si asupra Bancii Nationale. Ce sens are altceva decat iesirea la rampa a bolsevicului psd-ist de la BNR Florin Georgescu care emite el ca bancheri opinii cu privire la impozitarea progresiva. Georgescu si cu Voinea tot trimis de partid la BNR ca sa sape si sa loveasca pe la spate pe Isarescu sunt viitorii actori ai acestui razboi. Dragnea nu are nevoie sa faca ca Erdogan, sa-si puna pe ginerele ministru de finante si sa preia controlul direct al bancii nationale. Trebuie doar sa il sprijine pe Georgescu sa ia locul lui Isarescu. Marea dilema e daca Georgescu e agreat de fortele “de deasupra” si din pacate asta o vom vedea in functie de cum se comporta leul. Sa speram ca semnalele primite pana acum sunt doar zgomot si nu fac parte din “comunicarea” intre tovarasii cu sorturi de la Basel si tovarasii cu (sau fara sorturi) din PSD.

MARELE RESET SI NOUA ORDINE MONDIALA

Din ce in ce mai multa lume vorbeste de Marele Reset. Este un termen pe care l-am asimilat si mi se pare ok sa-l folosesc, cu cateva mici observatii. Ne aflam deja in Marele Reset, doar ca am parcurs o mica parte, partea in care se dospeste framantatura. Ce este framantatura? Una e drojdia, alta e faina, alta e framantatura, alta e aluatul si alta e placinta. Cu greu se pot asemana si daca nu ai treaba cu bucataria, nu ti-ar veni sa crezi ca una se trage din alta. Tot asa si cu acest Mare Reset care va schimba fata lumii total. Ce treaba sa aiba o criza financiara cu statul politienesc, cu o noua ordina mondiala, cu un mare reset sau cu nasterea unei noi ideologii totalitariste pe care omul de rand nu doar ca o va tolera, dar chiar o va cere sa fie implementata pentru ca va fi trecut prin indeajunsa “dospire” incat sa fie gata sa ceara, sa accepte si sa primeasca “noul botez”.

Am explicat intr-un articol anterior de ce schimbarea periodica a monedei de schimb folosite in comertul international si a ordinii financiare globale este ceva normal, este un proces care are loc atunci cand un imperiu isi pierde din seva si lasa locul liber. As face aici o mica paranteza: exista teoria ca Razboiului Rece cu cele 2 tabere, caruia i-a urmat epoca dominata de SUA (Pax Americana) ii urmeaza acum o perioada de poliaritate multipla in care mai multe puterii se vor confrunta intre ele, dar niciuna nu va domina. Se pune astfel langa SUA ca potentiali actori egali Rusia si China sau Eurasia, pentru cei mai fantasmagorici care uita ca in Razboiul Rece, Rusia si China erau la cutite desi ideologic imbratisau aceeasi ciuma. Intre timp, China a tatonat cu capitalismul si desi pentru o perioada parea o canditata pentru preluarea stafetei acestei minunate inventii a omenirii care este capitalismul, recent se pare ca orice speranta in aceasta directie este desarta. Fara capitalism, este greu de inteles cum va putea sa reziste China sa poata lupta cot la cot cu SUA pentru dominarea lumii sau in administrarea lumii. Nu agreez deci deloc teoria multi-polarismului.

Avem asadar criza financiara din 2008. Bancile pline de instrumente toxice – credite, asigurari, derivate si altele – in fata sincopei de neincredere au devenit peste noapte insolvabile. Beneficiind de puterea de influenta politica dobandita in sute de ani de zile, bancherii au convins politicienii sa ii salveze (pe unii, nu pe toti, ca exista mancareala si intre bancheri) preluandu-le instrumentele toxice si refinantandu-le cu capital (credit, care pentru banci inseamna cash). In acelasi timp, pentru cash-ul oferit, bancile centrale au oferit dobanda, asigurand bancilor supravietuitoare o situatie linistitoare, calda, plina de profituri indiferent de starea economiei reale. A existat asadar o dislocare totala a sistemului financiar de economie care a fost mentinuta pe linia de plutire la limita producerii unei catastrofe sociale in intreaga lume.

Instrumentele toxice transferate catre bancile centrale si catre state (unele state chiar au cumparat direct aceste instrumente, nu doar bancile centrale, in plus majoritatea tarilor au lansat programe de garantii a creditarii – programe de gen Rabla sau Prima Casa de la noi, sau TARP din SUA) au umflat datoria suverana, datoriile fiind transferate defacto de la companii private si banci private catre state ca in jocul Hot Potato.

Cine insa sa observe ca astfel se sapa groapa statelor si suveranitatea statelor nationale este pusa in pericol, in prezent toate marile state avand datorii imense nu doar unele catre altele ci mai ales catre banci, practic viitorul umanitatii fiind amanetat catre aceste noi institutii supra-nationale sau mai bine zis globale care nu au casa si care pot opera oriunde un lume si pot determina alegerea unor presedinti, numirea unor ministrii si prim-ministrii sau chiar pe alocuri pot determina razboaie, crize economice, devalorizarea unor monede etc?

Economistii – acestia trebuiau sa observe politica falimentara a salvarii bancilor fara niciun scop final, altul decat sperietura de “sfarsitul lumii” in cazul acceptarii intrarii in faliment a bancilor etichetate “too big to fail”. Dar economistii in loc sa traga semnale de alarma, majoritatea au salutat si au cantat in struna politicienilor nesabuiti care s-au temut ca ei vor ramane cu cartoful fierbinte in mana cand cantecul se va opri. Interesati doar de urmatoarele alegeri, toti politicienii nu au facut decat sa accepte orice marire a datoriei suverane, orice promisiuni de “evaporare” a acesteia prin inflatie si sa fuga ca dracul de tamaie de anularea datoriilor sau producerea vreunor mari socuri prin care s-ar putea reseta controlat si intr-un mod favorabil pentru oameni si pentru economie acest sistem financiar putred si extrem de corupt.

De aceea auzim toata ziua pe panadolul anti-criza Vasilescu ca “o inflatie de 2% este foarte buna” deoarece rata dobanzii este 1.5 si astfel, incet-incet cresterea PIB-ului micsoreaza datoria, blah-blah. Aceleasi macanituri le aud si americanii si francezii si germanii. Nimeni nu mai vorbeste despre “sound money”, despre economia de piata, despre cresterea organica pe baza de cerere si oferta ci in schimb, pe langa promisiunile de mai bine, cresterile de PIB facute din PIX si aruncarea vinei pe cauze externe (criza din China, razboiul tarifar, Brexit etc), politicienii de pe toate meleagurile evita sa aiba o viziune si sa incerce sa faca ceva.

Intr-un fel este de inteles deoarece niciun politician nu are de unul singur puterea sa deraieze cu o iota traseul pe care este plasata omenirea de catre bancile supra-nationale: controlul total al statelor prin emisia de bani si al populatiei printr-un mix de autoritarism tehnologic, inginerie sociala si principiul morcovelui (vezi bombonica universal income – viitoarea ratie pe cartela a minionilor din Brave New World). Care politician poate spune: ardem datoria, facem reset, o luam de la zero? Si acesta este planul prin care sa o facem fara razboi, fara haos si fara deflatie seculara!

Ce poate urma, prin urmare? Inainte de aceasta intrebare, mult mai interesanta este intrebarea: cat mai poate continua sistemul actual si care sunt conditiile pentru producerea unui RESET? Dupa parerea mea nu aceste raspunsuri sunt atat de importante cat observatia ca fara o dezvoltare organica a economiei (crestere sau scadere in functie de cerere-oferta), fara o societate linistita in care oamenii sa aiba incredere in puterea politica (chiar limitata) si in care omul de rand sa nu se simta doar o masa de manevre in bataliile politice intre centrele de putere, fara o societate in care munca, efortul, calitatea si performanta sunt rasplatite corespunzator iar furtul, lenea, duplicitatea si prostia sunt penalizate, fara aceste minime atribute care in capitalism sunt fundamente, nu poate sa existe o rezolvare eficienta a cancerului sistemic. O boala sistemica, poate fi depasita fie prin moarte si renastere din cenusa, fie prin constientizarea globala a acesteiea si activarea anticorpilor care pot veni cu solutii si pot produce “zone de imunitate” intr-un organism bolnav, care zone pot fi apoi imitate si reteta de succes poate fi replicata in cat mai multe locuri pana la punctul in care cancerul va fi invins si boala inlocuita printr-un nou suflu.

Exista insa si o a treia cale: in lipsa unui sistem imunitar si pentru ca moartea este un lux, noi hidre cu inchipuiri infricosatoare si cu solutii inselatoare pot acapara umanitatea si pot transforma impasul actual intr-o noua stare de cancer mult mai avansat si mult mai dramatic care poate afecta insasi posibilitatea supravietuirii umanitatii, asa cum s-a intamplat in URSS si asa cum ne arata China. Revin din nou la China pentru ca poate fi un model pentru intreaga umanitate: o societate unde poporul se lasa calcat in picioare, individul renunta la persoana proprie si isi doneaza sufletul fara lupta partidului care are misiunea auto-asumata de salvare a poporului ca un simbol supra-uman prin orice mijloace pe care partidul le-ar considera. Marea drama a Chinei este ca pe langa opresiunea individului si calcarea in picioare a fiintei umane, asupritorul nici macar nu este un individ delirant, o anomalie a umanitatii, un drac in chip de om, cu a fost Ceausescu, cum este dinastia Kim in Koreea. Partidul in China a trecut chiar de statutul de gasca de mafioti care au pus mana pe putere sau au mostenit-o de la parintii lor si a devenit si el un organism supra-uman, fara suflet, o ideologie bine formata, independenta si care are un motor de macinat dizidenta si nealinierea bine format, automatizat, independent, indestructibil. Paralele cu China putem gasi bineinteles si in Vest, unde am mentionat bancile supra-statale care de asemenea detin puteri de neatins in influentarea si determinarea ordinii care le garanteaza supravietuirea si prosperitatea. Insa in Vest, aceste banci sunt detinute de familii bine cunoscute. Printul mostenitor al Olandei, unul dintre fondatorii Grupului de la Bilderberg a declarat oficial ca lumea este controlata de un numar de aproximativ 5000 de familii care impreuna detin totul si pot totul.

Controlul financiar a garantat o buna parte dominatia sistemului actual si evolutia tehnologica a permis ca o spoiala de progres sa adoarme constiintele individuale si sa mentine o stare de multumire suficienta care sa nu produca mari probleme status-quo-ului. Insa fisurile din sistem au ajuns la punctul in care vor fi necesare sacrificii din ce in ce mai mari din randul populatiei care oricum nu prea mai este de folos pentru mentinerea nivelului de trai ridicat si a prosperitatii clasei dominatoare. Tehnologizarea, automatizarea, eficientizarea proceselor de productie si a comertului international fac ca mare parte din populatie sa fie redundanta, ca sa nu mai zicem de sperietura acestor elite ca nu vor mai putea sa traiasca sute de ani deoarece vine incalzirea globala, de unde si razboiul irational asupra carbunilor, petrolului si energiei ieftine care ar putea ridica extraordinar nivelul de trai in prezent datorita avansului tehnologic.

Ne aflam insa in punctul in care nenumarate riscuri afecteaza sistemul actual. Fortele centrifuge de diverse natura, miscarile sociale, populismul si liderii incotrolabili pe care ii impinge in sus, noile cripto-monede care ameninta parghiile de control ale ordinii actuale etc. Prin urmare e de asteptat ca cureaua sa se stranga si miscari din ce in ce mai brutale si mai ferme sa fie luate, care vor afectea milioane si zeci de milioane de oameni prin saracirea instanta si criza economica pe care le vor produce. Default-ul unor state, devalorizarea unor monezi, industrii intregi distruse sau refacute drastic sunt doar cateva dintre simptomele acestei lupte de supravietuire pentru sistemul monetar actual.

MARELE RESET – catre o noua ordine financiara

Willem Middelkoop (WM) este fondator si administrator al Commodity Discovery Fund – un fond de investitii din Olanda cu peste 500.000 de participanti. De asemenea a scris numeroase carti despre crize financiare dar nu numai printre care in “Als de dollar valt” (If the dollar falls) – 2007 [1] a prezis criza creditelor din 2008.

Pentru a intelege mai clar ce sunt reseturile financiare globale, de ce au loc si cum au loc, va recomand un interviu luat lui Willen de Real Vision:

Pretextul interviului este insa cartea “The Big Reset” aparuta in 2013 si pentru care urmeaza o noua editie actualizata. Iata cateva idei pe scurt, daca nu aveti rabdare sa ascultati tot interviul cu mentiunea ca pe ici-pe colo mai sunt unele adaugiri personale menite sa clarifice ce a vrut sa spuna WM

  1. Exista RESET-uri financiare desi nu sunt numite asa, din cand in cand … unele “calde”, unele “reci”; prin reci se intelege RESET-uri care pornesc de la zero, care nu au nimic legatura cu trecutul si “calde” sunt RESET-uri care continua vechiul sistem insa cu unele modificari semnificative; un exemplu de RESET RECE este Bretton Wood (1944) cand dolarul a devenit moneda pentru comertul international si la care se raportau toate tarile; dolarul era acoperit in aur si garantat de America; in schimbul folosirii dolarului, SUA garanta libertatea comertului global; foarte interesant, la Bretton Wodds a mai existat o propunere: folosirea unei monede globale, a FMI-ului; ideea venea din partea faimosului economist britanic Keynes dar a pierdut, dolarul fiind ales ca moneda “ancora”; (ancora este termenul folosit de WM de-a lungul interviului desi personal rareori l-am auzit asa, in general fiind folosit termenul “moneda de rezerva” sau “moneda de schimb”)

2) Oamenii nu au flexibilitatea mentala sa inteleaga ca un sistem monetar global se poate schimba; sistemul financiar este pentru ei ca clima, ca ceva dat; nu este asa, sistemul monetar este creat de oameni si se schimba destul de des;

3) Spre deosebire de Bretton Wodds, unde rusii desi au participat ulterior s-au retras, regimurile comuniste avand propriul sistem pana la caderea URSS-ului, in ziua de astazi un reset are sansa sa alinieze toate tarile lumii pentru prima data in istorie intr-un sistem monetar global; aici WM se refera la faptul ca desi in prezent toate tarile folosesc dolarul, de data aceasta toate tarile (relevante) vor putea decide cum va arata viitorul sistem monetar;

4) Un reset financiar este ca un Plan B si se negociaza in ascuns pentru ca sistemul actual poate fi gandit ca Planul A si trebuie ca increderea in Planul A sa fie intretinuta, altfel acesta pica. WM da exemplu de discutii intre JC Trichet cu chinezii. Sunt urmatoarele probleme: restructurarea datoriilor si o noua ancora pentru un viitor sistem. In opinia lui WM, chinezii nu mai accepta folosirea dolarului pe termen lung si pun presiune pentru reducerea rolului dolarului. Oficial insa toti cei aflati la putere (chiar si chinezii) declara ca nu este nimic in neregula cu sistemul actual (cu Planul A). In studiile academice chinezesti insa se vede ce doresc si care sunt obiectivele chinezilor. Dar nu vom vedea o conferinta de presa in care chinezii sa declare ca peste 5 ani dolarul nu va mai insemna mare lucru.

5) Scenariul resetului este foarte greu de prezis deoarece un sistem financiar este mereu un acord intre puterile comerciale ale lumii. Nu toti trebuie sa cada de acord, dar cand marile blocuri economice cad de acord pe functiile principale, avem un nou sistem. Cateva lucruri insa sunt sigure: trebuie gasita o ancora pentru sistemul viitor insa nu putem renunta total la dolar. SDR-ul pare o solutie ideala tocmai pentru ca permite americanilor sa ramana la volan, desi remimbi-ul (moneda chinezilor) capata o felie din ce in ce mai mare. O alternativa la SDR este aurul. Chinezii se pare ca doresc includerea aurului in SDR. Primul lor scop insa a fost introducerea remimbi-ului. Ca nota personala, in premiera aflu de la WM ca o data cu intrarea monezii chinezilor in SDR, s-a diminuat procentul EURO-ului si al Lirei Sterline, dolarul ramanand la fel. Sunt cifre publice si as aprecia o clarificare, neavand timp sa caut. Asadar, chinezii au realizat primul obiectiv si urmeaza al doilea: introducerea aurului in SDR. Americanii se opun, dar la un moment dat e posibil sa fie nevoie de acest pas.

6) Chinezii acumuleaza aur. Atat ca stat cat si in randul populatiei. Cumpara tot ce pot si incurajaza si populatia sa cumpere. Cantitatea totala de aur fizic din China ar fi de 13.000 de tone, in conditiile in care guvernul are doar 1600 tone. Exista o varianta ca chinezii sunt lasati de americani sa acumuleze aur pana la un anume nivel cand printr-un reset se va introduce si aurul in moneda ancora (SDR). Cand chinezii vor avea o cantitate de aur suficienta (proportional cu economia lor raportata la celelalte tari (SUA, UE), se va putea atunci creste pretul aurului masiv, ceea ce ar rezolva nenumarate probleme.

Cam acesta este rezumatul pana la minutul 20. Daca v-am trezit interesul, urmariti video-ul …

Concluzia mea la interviu ar fi ca trece prea usor peste riscul razboiului si RESET-ului prin razboi mondial. Linia principala de transformare sugerrata de WM ar fi trecerea treptata a puterii de la SUA la China, similara cu dezintegrarea Imperiului Roman care a durat o suta de ani. Intrebarea mea ar fi insa: cum va renunta SUA la arsenalul militar si cum va putea ceda puterea fara lupta?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] a nu se confunda cartea cu faimosul documentar “The Day the Dollar Falls” realizat de vPro (tot o televiziune olandeza) in 2005, care de asemenea prevedea o criza a creditelor urmata de fuga de dolar (previziune incorecta, ba chiar contrara realitatii – dolarul intarindu-se in criza).

Care-i treaba cu cursul

In primul rand, o crestere lina si calma a cursului face foarte bine economiei pentru ca regleaza excesele dintr-o parte, prin mici ajustari in alta parte. Bunaoara, lipsa de productivitate si atacul asupra capitalismului prin masurile socialiste ale partidului bolsevic aflat la putere dar mai ales excesul consumerist produs de maririle necontrolate si aiuristice de salarii in mediul bugetar de anul trecut (dar si cele care urmeaza) se pot regla prin curs.

Deci firesc nu este ca euro creste, aiurea si ciudat ar fi fost sa nu creasca. Deficitul balantei de plati si diferenta dintre importuri si exporturi arata clar trendul in care o poate lua cursul si viteza. De partea cealalta, se pune intrebarea, cum de se intareste euro, cand euro are la randul lui probleme mari. Vedem de altfel, cum euro in raport cu dolarul si cu alte monede are de suferit in aceasta perioada. Explicatia este simpla: importurile noastre sunt mare parte in euro, deci restul nu mai conteaza.

Riscul mare pentru Romania insa ar fi sa o luam pe calea Turciei. Sa nu uitam ca si Turcia este inca membru NATO si ca are baze americane si ca are relatii economice puternice cu SUA si cu toate acestea, cand turcii au cumparat arme rusesti si cand s-au pus cu americanii, lira s-a prabusit drastic. Conflictul actual PSD vs banci din fericire nu are inca aceeasi amploare, ceea ce nu inseamna insa ca bancile nu pot da jos cu cursul intr-un mod similar.

Sa vedem deci cand si daca trebuie sa ne ingrijoram. Pe langa cresterile firesti de preturi si tendintele inflationiste cauzate de aceasta crestere a cursului, exista si efecte pozitive: cresterea productivitatii. Semnale de ingrijorare vor fi cele legate de rezerva de valuta a BNR. O scadere drastica a rezervei sunt semn ca BNR incearca sa opreasca hemoragia. O scadere modesta e fireasca, iar o crestere ridica semnale de intrebare cu privire la politica BNR-ului. Aceste cifre insa apar cu intarziere si ce inseamna “mare”, “mic” sau “modest” in propozitia anterioara nu stiu sa spun.

Un alt semnal de urmarit este ROBOR-ul. Actuala taxare a profiturilor bancilor nu a fost cauza pentru scaderea ROBOR-ului (cum fals au concluzionat unii) ci alte motive legate de miscarile BNR pe piata au cauzat repaosul in crestere. Evident cresterea cursului si temerile unei noi crize, taie avantul creditarii, de unde si calmarea ROBOR-ului temporara. De asemenea, renuntarea Fed-ului la cresterea dobanzii (un subiect peste care am sarit in a-l trata pe blog, dar poate o sa revin) ca si lipsa oricaror perspective ca BCE poate cumva sa ridice macar cu 0.01% dobanda, au calmat tendintele de crestere ale ROBOR-ului. De fapt, dupa cum am mai scris in cateva articole legate de Fed & dolar, eu cred ca ROBOR-ul este strict legat de politica Fed-ului. Banii cauta randamente si merg acolo unde randamentele sunt bune si riscurile controlabile. Taxa pe lacomie insa ridica semne de intrebare si in randul investitorilor in obligatiuni si depozite: daca maine poimaine tovarasii se trezesc sa taxeze mai mult si dobanzile?

Impactul cresterii cursului din pacate va produce tensiuni si mai mari pe piata fortei de munca. Sectorul privat nu a avut si nu va avea niciodata posibilitatea unor mariri de salarii de doua cifre iar cursul va pune presiune si mai mare pe nivelul de trai al celor care muncesc. Astfel, forta de munca va fi impinsa si mai puternic in afara pe langa atractia sistemului bugetar. Prin urmare, impactul cresterii cursului asupra productivitatii este minimal, cel putin de moment. Robotizarea insa va ajuta, dar robotizarea necesita investitii mari, ori in mediul politic actual si la ce perspective se arata acestea sunt imposibile la noi deocamdata.

In epoca Trump, s-a fiert coliva turcilor?

“Vom devasta Turcia economic daca ii ating pe kurzi.” spune Trump

“Nu poti ajunge nicaieri amenintand Turcia economic” raspunde Mevlüt Çavuşoğlu – ministrul de externe.

Raspunsul lui Erdogan a fost extrem de moderat (pentru ca Erdogan a invatat deja sa vorbeasca ceva si sa faca altceva din relatia cu Rusia): “Teroristii nu pot fi parteneri si aliati. Turcia se asteapta de la SUA sa onoreze parteneriatul nostru strategic si nu vrea ca acesta sa fie umbrit de propaganda terorista”. De notat aici ca turcii cand zic teroristi se refera la kurzi.

Retragerea trupelor din Siria este un mare gaselnita si nu m-ar mira daca de facto SUA si-ar intari prezenta in Siria. Sa nu utiam ca Trump in campania electorala tot repeta ca nu trebuie sa iti dai pe fata miscarile, nu trebuie sa spui dusmanului ce ai de gand …

Acum, Trump nu e mare strateg, dar e un nebun cu fixatiile lui si prin urmare, nu avem de ce sa credem ca s-a schimbat. Sa fie retragerea un mare bluf? Sau doar o modalitate de a scapa usor de Jim Mattis care ar fi plecat de rusine ca SUA isi paraseste aliatii in Siria. Care aliati?!? Kurzii?

Trump vrea pace si e constient ca daca paraseste Siria dar turcii macelaresc pe kurzi, opinia publica si democratii vor cere intoarcerea si vor cere razbunare. De aceea Trump incearca sa-l franeze pe Erdogan sa nu faca prostii, dar evident ca in Siria este imposibila pacea fara un mare “pacificator” care sa macelareasca toata opozitia. Si istoric singurul pacificator macelar a fost Imperiul Otoman, daca este sa dam uitarii pacea franco-britanica care a dus la formarea de state nationale puternice dar care prezentau risc pentru Israel care are nevoie de haos in regiune pentru a putea lua in continuare bani de la americani si pentru a putea controla mai usor situatia pe principiul divide et impera.

Oricat de mult s-a aratat iubitor al Israelului Trump, mai mult decat interesele Israelului, Trump urmareste interesele poporului american si de aceea vrea sa traga si armata inapoi si vrea sa opreasca “razboaiele nesfarsite”. “Stop the ENDLESS WARS! ” – scrie Trump intr-un tweet recent.

Avem deci riscul unui conflict SUA-Turcia, cel putin economic. Este clar ca turcii nu vor da inapoi de la atacarea kurzilor si este clar ca nici Trump nu poate da inapoi de la retragerea trupelor, pentru ca numai asa poate castiga si al doilea mandat.

Prima intrebare ar fi daca SUA chiar poate sa afecteze puternic economia Turciei, pentru ca vedem ca in ciuda tuturor sanctiunilor, Putin se mentine la putere in Rusia, ba chiar isi permite sa mareasca varsta de pensionare. La conflictul cu pastorul arsetat de turci, lira a picat destul de mult si americanii au dovedit ca pot lovi puternic. Dar de atunci turcii au invatat lectia si e posibil sa fie mult mai pregatiti. Iata deci inca o frontiera a viitorului razboi mondial: linia sanctiunilor. Iran si Rusia sunt deja inamici, Turcia e deocamdata in proces de alegere. Pana acum au reusit sa stea cu fundul in doua barci uimitor, de acum in colo insa, momeala kurda este extrem de apetisanta si prin urmare e posibil sa aleaga sa il sfideze pe Trump.

Daca insa il sfideaza pe Trump, o solutie ar fi colaborarea americanilor cu rusii care nu au alt interes decat metinerea teritoriilor actuale si eventual reocuparea regiunilor ocupate de rebelii pro-turci din nord, nord-vest. Sa nu uitam ca kurzii se afla in relatii bune cu Assad si probabil Assad nu mai are pretentii, cata vreme nu are probleme din partea lor.

Incet-incet coliva turcilor se fierbe si pe masura ce ne apropiem de alegeri si pe plan local Trump are probleme, mazilirea Turciei si un nou conflict major pot sa reprezinte o solutie pentru Trump. Mai ales ca Turcia este urmatoare pe “lista lui Bibi” dupa Siria si Iran.

Semne rele anul are

Crește cursul? De vină e BNR! Cresc prețurile? De vină sunt multinaționalele! Cresc dobânzile? De vină sunt băncile lacome. Prin urmare, ce să facă bolșevicii? Controlul prețului, preluarea controlului asupra BNR, supra-impozitarea și taxarea excesivă a băncilor și a multinaționalelor. Orice pot ca să sifoneze bani. Între timp, pentru că lumea e șocată, ei se ocupa cu încropirea marelui fond suveran prin care ACTIVELE companiilor profitabile de stat vor fi trecute în mâna privaților care vor cumpăra acțiuni la acest fond. Noul fond suveran va fi cel mai mare tun legal din istoria României, mai mare decât al certificatelor energetice.

Eșecul guvernării bolșevice, incompetența și concentrarea masivă pe scăparea mafiotului #1 (dar și a altora) au produs un dezastru pe mai multe planuri. Dobânzile mici din afară și tensiunile din interiorul UE sunt însă o mană cerească și prelungesc momentul adevărului care va veni însă cu o ferocitate extremă.

Momentul adevărului în Turcia a fost cursul de schimb. Să tercem peste tensiunile politice, peste lovitura de stat eșuată și peste conflictul cu kurzii deoarece acelea sunt specifice. Sărăcirea poporului ca consecință a închiderii economiei și a preluării puterii de un regim dictatorial s-a făcut însă prin reglarea cursului.

La noi însă cred că nu va fi așa. Am explicat că noi suntem dependenți de Germania și cum merg nemții așa mergem și noi. Bineînțeles că cursul poate trece la un nou nivel, dar asta ar fi un lucru bun deoarece ar tăia din elanul consumerist și ar pune și capac presiunilor inflaționiste. În plus, un curs mai mare ar stimula exporturile ceea ce ar taia din deficite și ar aduce ulterior beneficii foarte mari. Exporturile, indiferent de sursa stimularii sunt garanția viitorului, singura certitudine că mâine vom avea de mâncare. Fără exporturi, ne așteaptă subdezvoltarea, inflația și sărăcia din perioada “de tranziție”, altfel spus mersul înapoi vreo 20 de ani. Exporturile însă nu mai pot crește prea mult fără infrastructură și fără stabilitate fiscală, ceea ce nu avem.

Viitoarea criză însă când va veni va fi total diferită de ultima. Ne-am obișnuit să credem că dacă vine criza, băncile centrale rezolvă cumva: dau jos cu dobânzile, tipăresc bani etc și astfel banii curg de la bănci prin companii în jos la oameni și astfel ieșim din criză. De data asta însă nu va fi deloc așa. În caz în care noua criză nu va evolua înspre război sau nu va fi declanșată de un nou mare război, vom avea parte de o deflație prelungită, de o nouă epocă glaciară în întreaga economie mondială. Fiecare va rezista cum poate și cei care produc vor stăpâni lumea. Când tiparnița de bani nu va mai însemna mare lucru și când ordinea mondială (dar și europeană) actuală va cădea, fiecare țară se va descurca pe cont propriu. Și abia atunci se va vedea cum ne-am pregătit și cum putem face față fără credit sau cu credit in moneda proprie care va exista sau nu va exista și care va avea sau nu va avea vreo putere.

Scenariile și descrierea unui astfel de viitor potențial sunt greu de făcut, dar să presupunem că nu mai există creditul sau există un credit doar în moneda națională care însă nu prea mai are nicio valoare. Să zicem că leul va pica atât de mult încât un dolar va fi 10 lei. Asta înseamnă cam puțin peste dublu față de valoarea actuală. Asta însă nu va însemna doar o scumpire proporțională a benzinei deoarece impactul cursului cumulat cu impactul dispariției creditului, nu ne dau de gândit în ce fel va mai putea exista o economie, în ce măsură vom mai avea mall-uri, magazine, electricitate, apă la robinet sau chiar poliție și spitaluri. După cum știm în Venezuela, serviciile medicale sunt medievale, în lipsa medicamentelor și a tehnologiei. Să zicem că se vor găsi ceva soluții triviale și că vom porni de la zero sau aproape de zero. Vom vinde pădurile, vom vinde aur, vom vinde petrol etc. Însă asta nu va amâna decât o perioadă infima agonia inevitabilă. Și Venezuela are petrol destul pentru a trăi toți ca regii, dar problema este incompetența și mafia.

Ca să ne facem însă o imagine despre cum va arăta un viitor fără credit, să ne uităm în Venezuela, deși nici acolo creditul nu e chiar zero, doar creditul de la americani este problematic, Venezuela având petrol și nenumărate alte resurse care pot fi fructificate. În plus, are și ceva parteneri puternici din gașca anti-imperială (Rusia-China). În Venezuela statul înseamna clica de mafioți care au preluat puterea și cu armata pe care o plătesc cu rezervele strategice strânse în zeci de ani de zile când Venezuela era în top 3 producători de petrol din lume. Situația din Venezuela pentru populație este tragică. Nu detaliem, dar dacă va pica creditarea, la noi va fi mai rău.

Nu prea avem cu ce să comparăm un posibil viitor fără credit, deoarece în prezent chiar dacă unele state au probleme, la nivel global economia stă deocamdată pe picioare și există chiar progrese pe alocuri… Când va fi însă marele reset, chiar dacă doar la nivel UE, căderea va fi mult mai dură și mai de durată decât cea din 2008.

Există așadar marea întrebare: va fi anul acesta? Vom trăi momentul adevărului la nivel global și la nivel de țară în acest an? Cum să depistăm din timp și cum să ne pregătim? Nu știu și nimeni nu poate știi. Faptul însă că există încă tensiuni în piețele bursiere atât de mari încât să avem anomalii nemai-întâlnite pe piața bondurilor, faptul că avem o criză din ce în ce mai profunda în UE pe multiple planuri (economic, financiar, sociali, ideologic) și faptul că în țările estice demonii bolșevismului au reapărut ca într-un coșmar cumplit și deja fac ravagii pe alocuri sunt semne că speranțele sunt puține. Cu excepția progresului tehnologic nu avem nimic pozitiv, dar va fi îndeajuns acesta încât să se opună haosului sistemic care cuprinde toate țările? Depinde. Dacă ne uităm în China unde s-a introdus scorul social și tehnologia nu face decât să faciliteze controlul și manipularea, am zice NU. Dacă ne uităm în România, unde puterea de comunicare a rețelelor sociale au permis o mobilizare surprinzătoare la ultimele alegere prezidențiale, am spune că DA. Anul acesta, SpaceX a planificat deja zborul cu oameni. Musk a promis că vom coloniza Marte și acesta este un hop mare. Un zbor cu oameni de succes va însemna un mare semn pozitiv și va da speranța că tehnologia ne poate ajuta să trecem peste ispitele trecutului și să visăm la un viitor mai bun în pofida tuturor umbrelor.

Orban – mai norocos ca Dragnea

La inceputul anului 2017 scriam un articol Norocul Prostului in care prevesteam ca in ciuda incompetentei tovarasilor, Romania va merge bine deoarece creditarea duduie si o sa mai duduie ceva pana cand o sa faca poc. Asa cum am prezis, PIB-ul a crescut pe consum si credit:

Ba chiar, as indrazi sa spun, ca daca Fed-ul nu mareste dobanzile chiar de 3 ori cum ameninta (dar asa au amenintat si anul trecut) si Trump nu este o lebada prea neagra (desi a facut ceva valva) la care se mai adauga cateva “daca”-uri (cel mai important fiind alegerile din Germania), sunt chiar sanse ca in aceasta perioada, PIB-ul Romaniei sa creasca si mai mult – tot prin consum si creditare. Sa nu uitam ca nu doar statul este sub-creditat (comparativ cu vecinii) dar si firmele romanesti si romanii mai pot lua multe credite, sistemul bancar romanesc fiind prea plin de lichiditati. Ce spun eu: BNR-ul nici nu poate sa mai mareasca masa monetara ca nu are cum, bancile nu au nevoie ca nu prea mai dau credite. Exista deci inca mult loc de crestere, chiar daca va fi crestere pe credit si fara reforme reale, nu e decat saparea unei gropi comune pentru victimele urmatoarei crize.

Norocul Prostului

Intr-un articol mai recent, incercam sa explic de ce cred eu ca bunastarea Romaniai depinde de Germania, de aceea politicienii romani nu prea au cum sa strice prea mult, desi nu s-au tinut de facut nimic cum le recomandam in 2017, prostii nici macar atat nu au fost in stare, sa isi faca damblaua cu maririle de pensii si salarii din pix pentru mentinerea captiva a baltii electorale si sa lase balta spalacirea hotilor ca sa nu isi puna in cap pe revolutionari, de care inca nu au scapat. Si-au asumat astfel riscuri politice imense, dar sa lasam asta pentru alta data.

Teoria mea ca socialismul nu afecteaza economia, cel putin deocamdata, a fost confirmata si in Ungaria:

În 2018, comerţul exterior al Ungariei a doborât toate recordurile, anul trecut fiind cel mai bun an din punctul de vedere al stimulării investiţiilor. Niciodată nu au fost realizate atât de multe investiţii străine şi la o valoare atât de mare, a declarat ministrul de externe Péter Szijjártó, la o conferinţă de presă susţinută joi, la Budapesta, potrivit MTI și Rador.

Hotnews

Nu stiu concret masurile luate de unguri si cum au reusit, cert este ca nemtii – care bat record dupa record la exporturi – au nevoie de sclavi si ii gasesc in Europa de Est. Cat timp creste Germania, cresc si atasurile dinspre est. Mare parte din produsele pe care scrie Made in Germany sunt facute in procent de 99% in tarile vecine si apoi trimise in Germania pentru etapa finala, pentru ca astfel sa poata purta brandul nemtesc si sa fie comercializate ca produse Made in Germany. Atat de puternic este brandul Germaniei incat renteaza economic un transport inutil, mentinerea unor capacitati industriale formale si fara un aport semnificativ in procesul de productie, doar pentru ca produsele sa poarte brandul si sa fie vandute la preturi mari si evident marje de profit foarte mari. Evident ca nu anti-liberalismul lui Orban a dus la aceste rezultate, desi in lipsa competitie, cand apar monopolurile, e posibil ca preturile sa creasca si profiturile sa creasca si totul sa mearga pentru o perioada mai bine cata vreme exista credit.

Exista si suspiciunea cu privire la corectitudinea datelor si poate aici e loc de o mica paranteza. Personal nu dau 2 bani pe statisticile oficiale si oricum PIB-ul e un indicator destul de irelevant. E vorba pe la noi ca deficitul e masluit. Eu pun insa intrebarea cand nu a fost masluit. Cat despre Eurostat, nu am incredere nici in ei, nu au cum sa verifice ce trimite INS-ul si daca grecii i-au mai fraierit in trecut, nu vad de ce intre timp sa se fi desteptat si sa nu mai poata fi fraieriti. Ma mir ca totusi Franta nu masluieste deficitele ci declara ca a depasit 3%, oferind polonezilor oportunitatea sa ii umileasca si sa ceara pedepsirea lor in cadrul UE.

Norocul lui Orban este mai mare decat al lui Dragnea deoarece in primul rand mostenirea pe care a avut-o Orban e una mai importanta. Ungaria a facut reforme si a atras investitii cand noi inca strigam Jos Iliescu si nu mai scapam de ciumat. O sa ii ia ceva timp lui Orban pana sa distruga prosperitatea mostenita. De asemenea, proximitatea de vest este un alt punct la noroc. Bine, am avea si noi romanii cateva chestii peste unguri, dar la capitolul oportunitati vorbim degeaba pentru ca si ala si asta nu sunt decat ca niste hoti care au intrat intr-o casa curata (relativ), ordonata (relativ), cu caldura in ea, cu apa care curge, cu frigiderul plin si o data veniti, pentru ca nu e a lor si nu le pasa incep dezastrul. O perioada cheful este cool, bautura e buna, mancarea asemenea. Dupa cateva zile insa lucrurile incep sa se strice si petrecaretii, pentru ca sunt hoti si incompetenti nu mai pot sa mentina casa functionala si incep sa vanda de prin ea, sa duca la amanet, sau chiar sa ii dea foc daca se enerveaza prea mult.

1 2 3 17