Cele mai sumbre scenarii legate de Coronavirus

Cele mai sumbre scenarii vin din necunoscutele legate de virus. Avand in vedere ca omenirea are cam 2-3 luni de cand a fost lovita, ca orice dusman nou, nu ii stim nici punctele slabe dar mai ales nu ii stim punctele tari.

Personal nu sunt ingrijorat cu privire la mutatii. Cu o asemenea putere de raspandire, o dublare a ratei mortalitatii pe o ramura noua, va face ravagii. Ca fapt divers, cifrele in Italia si Iran arata extrem de nasol pe rata mortalitatii, cu mult peste China, unde oricum sunt masluite. Sunt deci suspiciuni ca poate fi o ramura noua, mai ucigasa, dar asta vom vedea in timp. Insa mutatiile sunt periculoase daca nu reusim sa oprim raspandirea. Deocamdata China a reusit, e randul celorlalti. Se intelege ca vor exista tari nepregatite unde virusul va face ravagii dar indiferent de mutatii, mutatiile periculoase, trebuie sa o ia de la zero si se lupta cu mutatia actuala, deci ravagiile vor fi la nivel local. Exista sansa ca o mutatie sa domine alta si sa fie mai puternica si in rata de raspandire si in rata de mortalitate, dar peste un an sunt sperante sa avem deja vaccin.

Mai infricosatoare decat riscul mutatiilor si al haosului social produs (de care personal nu ma tem, pentru ca nu este un eveniment apocaliptic) este posibilitatea ca virusul sa lase sechele si sa nu se vindece, la fel cum este HIV. Cu tratament, la un bolnav de HIV se reduce virusul la niveluri nedetectabile, incat se poate spune ca s-a vindecat. Insa, daca nu se mai da tratamentul, ulterior virusul revine virulent si face ravagii. Daca se intampla la fel si cu Sars-cov-2, va fi nasol. Deocamdata datele de la chinezi sunt ca 14% (sursa) din cei infectati si lasati acasa reapar ulterior ca fiind infectati. Sa speram ca este doar o eroare de masurare sau un decay lent al virusului pe masura ce organismul lupta si nu este din categoria virusilor care nu pot fi eliminati ci raman in organism, avand capacitatea sa revina ulterior.

Fenomenul reaparitiei a fost observat si in Japonia. Din pacate, ce nu stim este daca pacientii doar apar pozitiv la test sau manifesta si simptome din nou, ceea ce ar fi si mai ingrjirorator. Intr-un articol anterior atrageam si atentia asupra unor studii cu privire la SARS conform carora la a doua infectare, se produce un fenomen (Antibody-Dependent Enhancement) prin care infectia este mult mai agresiva decat initial si poate duce la moarte prin afectarea inimii.

Va învăța România din lecția Italiei?

Nu, evident ca nu. Dupa cum stim in Italia a fost un caz de neglijenta / nerespectarea protocoalelor in spital, ceea ce a dus la explozia numarului. Nu stiu clar daca acel spital a fost zona zero (pentru ca inca nu au pacientul zero) sau e doar un focar. Cert este ca oamenii in halate albe, au tratat cu superficialitate riscurile si s-a ajuns unde s-a ajuns. Se va ajunge la altele mai rele, dar Italia e deja in top in Romania.

Deci, s-a facut ancheta cum s-a facut (probabil bine – sa zicem) si iata avem pacientul zero roman. Asta a stat acasa cu 7 in aceeasi casa. Acum deja s-a anuntat ca cei 7 o sa fie lasati acasa … Strigator la cer! Ce putem sa mai zicem la o asemenea atitudine laxa? “Le e mai comod” declara Arafat, ca asta e preocuparea principala acum, comoditatea pacientului. Este la mintea cocosului ca in prima etapa (in care ne aflam) toti pacientii si ideal (daca avem capacitatea) toti suspectii trebuie tinuti sub carantina, monitorizati, testati de mai multe ori. Nu la noi … Sa stea oamenii linistiti acasa, ca poate ii pazeste si politia locala (a cam ezitat sa raspunda cum o sa fie paziti) ca stau mai bine acasa. Daca au simptome, o sa fie atunci luati la spital. Pai cum poti sa faci treaba asta? Suna ei daca au simptome? Dar de unde stiu ei? Poate ca temperatura fac noaptea si nici nu realizeaza. Pana dimineata, poate incep sa tuseasca si ii infecteaza deja si pe ceilalti 6. Atata neglijenta este usturatoare si in primul rand, chiar daca pentru comunitate, sa zicem ca teoretic politia nu o sa lase pe nimeni sa intre sau sa iasa (desi daca unul dintre ei e dus cu pluta si sare pe vreun geam al casei cand nu il vede pandarul …) Dar daca unul e bolnav, nu e mai bine ca sa nu dea si la ceilalti? Si sunt sanse mari ca si altii sa fie bolnavi deoarece este deja cunoscuta agresivitatea raspandirii acestui virus. Cei 7 care au ramas acasa trebuiau ridicati si izolati in carantina sub monitorizarea doctorilor.

Asa cum primul suspect a fost scapat din targa in timpul transferului, istoria se repeta: pacientul zero se va transforma in super-spreader-ul zero …

Ce facem cu căpșunarii?

Una dintre primele decizii pe care trebuie sa le ia statul roman este daca primeste capsunarii sau ii lasa sa moara / sa se zbata pe-afara. Dilema asta va fi insa doar pe o perioada scurta pana cand la noi va fi mai nasol ca in afara. Deocamdata exista proasta iluzie ca noi suntem mai feriti, de unde si valul de capsunari care se intoarce in tara. Ascultam aseara interviu cu o familie din Milan care au un copil de 4 luni. Planuiau sa se intoarca – daca fiind situatia in Italia – si nu stiau cum o sa fie primiti. Prostii nu se gandesc: noi de ce am venit prima data aici? E la mintea cocosului ca asa cum nu degeaba au plecat prima data, nici acum situatia nu va fi mai bine in Romania decat in Italia, indiferent de ce se intampla acum.

Calculele capsunarilor care se intorc sunt proaste pentru ca evident nu gandesc si nu sunt informati. Este doar o chestiune de timp pana cand si Romania va institui carantina, pana cand rafturile vor fi goale, etc. Atunci se va vedea statul cat de bine este organizat si desi acum Romania pare pe-un picior de plai, pe-o gura de rai, e treaba de maxim o saptamana-doua – desi la cum evolueaza lucrurile …

Spuneam intr-un articol trecut ca autoritatile au pierdut timpul cand puteau sa sa pregateasca, sa faca educatie etc. Nu era deloc greu de facut un scenariu cu ce sa faca daca incepe pandemia in forta intr-o tara din vest – de departe un scenariu mai probabil decat sa inceapa intr-o tara din est care sa ne afecteze. In continuare era la mintea cocosului ca romanii se vor speria si vor veni acasa, deci se va pune problema ce facem cu ei. Atat cu cei bolnavi cat si cu cei suspecti.

Parerea mea este ca din start masurile cele mai drastice trebuiesc luate din motivele explicate in articolul anterior. Chiar daca sunt romani, chiar daca sunt frati de-ai nostri, este la mintea cocosului ca CASA TREBUIE APARATA cu orice pret si niciun risc nu trebuie asumat. Ce-au facut ai nostri? Au deschis portile largi si au amagit bopulatia ca acel formular este suficient pentru etapa in care ne aflam. Intre timp Austria opreste trenurile din Italia si Mauritius opreste avioanele venite din Italia, in cazul din urma chiar avion venit din Roma (!), deci nu din zona de nord cum am avut noi.

Iata inca un semn, in confirmarea temerilor mele anterioare ca nu suntem pregatiti si ca vom fi loviti puternic. Chiar si-asa, exista o mica speranta ca din motive supra-naturale (ne pazeste Dumnezeu) in Romania situatia sa fie mai blanda decat in afara. Si cel putin, la cum stim noi romanii, se sperie cu greu de boli si in niciun caz nu vor respecta carantina – ceea ce in cele din urma poate fi un lucru bun, viata trebuie sa mearga inainte si sa nu stam toti inchisi chiar daca un numar mare o sa moara. Pe baza cifrelor, eu cred ca deja se poate prevede ca oricat de puternica ar fi carantina, nu se poate tine sub control raspandirea si poate principala strategie acum ar fi adaptarea la situatie, acceptarea realitatii si gandirea vizionara: ce vom face ca sa avem ce manca. Din aceasta perspectiva, acceptarea capsunarilor e cu dus-intors …

Cum a esuat Romania in prima confruntare cu coronavirusul?

Desi a trecut doar o zi de la rabufnirea pandemiei in Italia si implicatiile pentru Romania, care vin din sperieturile trase de capsunari si inevitabila intoarcere acasa cu tot cu virusul, cred ca putem deja trage niste concluzii, daca mai era nevoie: SUNTEM VARZA.

In primul, rand, toti factorii de decizie pe care i-am urmarit, toti cei din guvern si inclusiv Arafat par sa nu aiba o perceptie prea reala asupra dusmanului. Toate comentariile si reactiile sunt in raport cu ce se intampla in Italia si ei par cumva sa dea niste raspunsuri la intrebarile mai mult sau mai pricepute ale reporterilor, dar din ce vorbesc nu reiese deloc ca au o perceptie reala asupra parametrilor acestui virus care reies din experienta Chinei si din a celorlalte tari, atat de acum cat si din timpul SARS.

Dupa cum am spus, principalii parametrii care ne intereseaza la acest virus sunt:

  • rata raspandirii – intre 2-3; un om il da la 2, 2 la 4 etc => crestere exponentiala, dublare la x zile, unde x depinde de viteza raspandacului care poate da in aceeasi zi sau in mai multe zile; nu stiu tehnic cum se calculeaza, dar in cazul de fata avem o rata recunoscuta de 2-3 la suta; pentru a mentine o epidemie sub control e necesara ducerea acestei rate la sub 1%; de aceea, China a institutit carantina totala – ca sa incerce sa duca rata sub 1%, pentru anihilarea virusului; pentru a lupta cu aceasta rata exista doua posibilitati:
    • carantina / izolarea – in speranta ca 1 sa nu mai dea la 2 si 2 la 4, oamenii sunt educati / fortati sa stea acasa pentru ca 1 sa dea la cel mult 0.9; astfel, in x zile / saptamani / luni, virusul va fi eliminat sau macar va fi tinut sub control pana se gaseste un vaccin / tratament sau daca nu se va tine sub control, macar se va diminua numarul de cazuri care necesita ingrijire spitaliceasca de calitate care este o resursa extrem de finita, cu mult sub posibiltatile oricarui sistem sanitar din lume; dar vom reveni despre asta
    • bariera de foc: asa cum focurile mari sunt stinse facand in jurul lor o bariera de foc artificiala, mentinuta sub control care va opri raspandirea focului principal, tot asa daca am avea un vaccin si am vaccina populatia cu risc (cei care calatoresc, cei care au contact cu multi oameni in public etc) sau chiar natiuni intregi (tarile afectate deja), virusul nu-ar mai putea raspandi deoarece s-ar lovi de oameni imuni care nu pot sa il ia sau daca il ia, “il rezolva” repede si nu il transmit la altii
  • rata cazurilor fatale: numarul de morti din cei afectati; in prezent 3.1% (s-a marit in ultimul timp), pana mai ieri 2%; daca aceasta ar fi 0.1%, am avea de a face cu “o gripa normala” care cel mult poate pune presiune marita pe sistemul sanitar, dar macar nu omoara oamenii pe capete; 2% inseamna de 20 de ori cat gripa actuala iar 3.1% si mai mult; rata aceasta este cea care determina preocuparea autoritatilor si de ce trebuie sa lupte cu toate puterile impotriva pandemiei, deoarece cea mai mica victorie inseamna salvarea unui numar imens de morti; daca rata mortilor este 3%, una este sa ai 1000 de infectati (deci 30 de morti) si alta sa ai 1 milion de infectati din care 30.000 vor muri. Uitandu-ne la acesti doi parametrii, putem deja intelege ca in cazul nefericit in care si noi vom avea o epidemie si nu se va gasi vaccin (sanse slabe) curand si in cazul in care propagarea va fi cea care o vedem si prin alte parti (daca nu suntem chiori), orice bolnav de coronavirus acum, poate sa insemne zeci de mii de morti mai tarziu; sa ma explic; daca rata de raspandire este 2, deci cresterea este exponentiala de puterea lui 2, la 16 transmiteri avem 65536 de infectati, deci 1966 de morti; daca perioada de transmitere care sa fie asociata unei rate exponentiale de raspandire este de 4 zile, 16 transmiteri vor avea loc in aproximativ doua luni; iata deci cati morti duce in spate un infectat actual si iata de ce, desi cei mai multi vor supravietui, este extrem de important identificarea si carantina oricarui infectat;

Aici aveam de gand sa enumar stangaciile facute de autoritati: formularul acela penibil, lipsa unui sistem informatic integrat pus la punct prin care sa fie deja indexati toti cei care au venit si urmariti periodic – macar atat. Nu zic ca normal ar fi fost ca toti cei care vin din Italia, dat fiind riscul comparat cu beneficiile sa fie deja pusi in carantina, cu forta! Dupa cum am explicat mai sus, daca unul are virusul si il da la 2, peste 2 luni vom avea 1966 de morti. Daca cei care vin sunt 10 … Nu mai enumar stangaciile, dar cel putin tratarea cu superficialitate a calatorilor din Italia este penibila. Vedem ca austriecii au oprit trenurile din Italia pentru a se proteja. Noi de ce ne bazam pe sinceritatea oamenilor care evident ca vor declara prin acel formular ca nu au fost in zonele afectate si ca nu au avut contact cu niciun bolnav. De ce ar spune ca au avut contact cu un bolnav si in primul rand cum sa stie?! Oamenii nu inteleg riscul si e firesc sa strambe din nas la ideea unei carantine, dar tu, factor decident idiot, de ce nu gandesti?!?

  • rata cazurilor severe; este strict legata de rata cazurilor fatale, deoarece cumva o determina; deocamdata avem 20% rata cazurilor severe, dar asta s-a intamplat in China unde in Wuhan chiar se pare ca aveau dotari medicale de calitate; iata cateva cazuri raportate de chinezi din care mie mi se pare ca tratamentul aplicat de chinezi este destul de serios si au avut grija cum trebuie de oameni incercand sa ii salveze pana s-au prins de care este problema; intr-adevar ca in momentul aglomerarii situatia s-a cam schimbat si multi stateau la coada si nu putea fi preluati, insa resursele mobilizate de chinezi au fost impresionante si cred ca putem spune ca cat de cat, sistemul lor este comparabil cu al nostru, desi nu m-ar mira sa fie peste, cel putin din punct de vedere uman (cantitativ); rata cazurilor severe actuala este intr-atat de mare incat combinata cu rata raspandirii face imposibila speranta ca sistemul medical poate face fata; China este un exemplu si daca acum in Wuhan ei pretind ca s-au echilibrat (pot trata toate cazurile), este greu de spus care este adevarul – numarul de infectati poate fi de 10 ori mai mare. Cred deci ca e usor de inteles ca 20% la un numar de 65000 de infectati inseamna 13.000 de paturi necesare dotate cu respiratoare, cu specialisti cat mai straluciti care sa dea medicamentatie corecta etc. Avem noi 13.000 paturi doar pentru asta cand spitalele la noi abia fac fata la programari oricum si pacientii cam peste tot stau la coada in asteptarea internarii?

Iata de ce fiecare caz oprit acum poate insemna imens in viitorul apropiat si iata de ce fiecare stangagie facuta acum va fi platita cu varf si indesat ulterior. Pentru nu mic disconfort si sperietura pentru sarmanii care se trezesc din avion in carantina, vom avea in schimb parte de o explozie a cazurilor mai puternica decat Italia. Bine insa ca nu avem testere suficiente si asa ca si tarile din Africa nu vom aparea pe radar, insa din pacate moartea va fi printre noi ca la ea acasa, datorita ezitarilor si incompetentei factorilor de decizie.

Panica in Oltenia

Protest la Bechet, după ce s-a anunțat că persoanele care vin din Italia la Craiova vor fi duse în campusul școlar

sursa

Spectacolul incepe mai devreme decat ma asteptam. Lucruri care ni se pareau socante ieri se intampla astazi, ca sa citesc un clasic in viata de la Antena 3. Lucrurile socante sunt pentru cei care nu citesc chiazna.ro, matematica nu inseala – am explicat in articolele anterioare, de aceea sansele ca virusul sa nu se raspandeasca rapid global sunt infime.

As dori sa aduc unele clarificari legate de panicarea concetatenilor mei din Oltenia. Este in zadar! Protestele nu va vor face decat sa va expuna si mai mult la virus. Oricine dintre noi poate sa aiba deja virusul. Chiar daca protestam ca vin capsunarii in carantina la noi, nu ne ajuta cu nimic daca o sa ii duca la 200 km pentru ca virusul oricum va ajunge si la noi.

Acceptarea faptului ca probabil vom lua si noi virusul si ca probabil 2% dintre noi vor muri este primul pas in stabilizarea situatiei. Evident, cei din sistemul medical, cei din administratie, politie etc, o sa aiba ceva de munca anii astia. Uitati-va la China unde a trecut doar 2 luni si nu stim incotro o sa evolueze situatia.

Mai departe, se pune problema impactului economic cu urmatoarele etape:

  1. monkey see, monkey do – cum zicea un ministru singaporez – comportamentul de turma va goli initial hypermarketurile si farmaciile; va exista clar o problema majora cu aprovizionarea / distributia de marfuri; asta in perioada initiala, de carantina;
  2. criza economica – daca maine virusul ar disparea instant, raul economic pe acest an deja s-a facut si nici nu poate fi vorba de recuperare; caderea economica poate sa se propage in criza financiara dar asta nu ar fi problema decat pentru cei cu credite; principala criza in economie o sa fie distruptia lanturilor de productie / comert, scaderea cererilor de produse, cheltuielile crescute ale bugetelor care vor creste si mai mult deficitele bugetare deja mari
  3. disolutia societatii – haos total, SHTF – putin probabil deocamdata, poate intr-un an doi;

Este evident ca 1, 2 si 3 sunt mult mai periculoase decat cateva sute de suspecti cazati la 1km de noi. De aceea, dragi olteni, nil disperandum!

Riscul mutațiilor

Cum SAR-Cov-2 s-a raspandit deja la cateva zeci mii de persoane (cel putin din cifrele oficiale) incepe riscul adus de mutatii. Chiar daca oricum parametrii actuali (rata de raspandire, rata cazurilor fatale si rata imbolnavirilor severe) sunt destul de nasoli, este posibil ca prin mutatii sa apara noi “versiuni” cu unele variatii ale parametrilor.

Sa presupunem ca o astfel de variatie va pastra rata de raspandire dar va dubla rata cazurilor fatale si va creste cu 3 zile media perioadei de incubatie. In acest caz, potentialul destructiv al noii variante va fi mai mult decat dublu. Nu doar ca rata fatalitatii creste, dar crescand perioada de incubatie … indirect creste si rata de raspandire.

Din fericire, daca se descopera un medicament / vaccin eficient, acesta poate lovi in toate serotipurile (variantele noi ale virusului).

Scrise fiind cele de mai sus, se intelege ca orice victorie cat de mica in lupta cu virusul poate fi extrem de importanta, daca ne gandim ca oricand o noua generatie poate deveni mai destructiva decat virusul actual. De aceea, chiar si o mica victorie, desi raportata la nivel statistic este nesemnificativa, poate conta imens in prevenirea unui rau si mai mare.

De aceea, reiterez cat de important ar fi ca si guvernul Romaniei sa se pregateasca si sa pregateasca deja populatia pentru lupta cu virusul. Din pacate, riscurile si pericolul virusului nu sunt asimilate cum trebuie nici macar de specialisti. Am intalnit doctori care dezavuau total riscurile si desi nu s-au informat, prefera sa bage capul in nisip si sa te priveasca cu superioritate daca le ceri parerea cu privire la pandemie sau ii intrebi de posibile tratamente, medicamente sau alte detalii tehnice. Poate ca la cate au vazut la viata lor prin spitalele din Romania i-a calit si o mica pandemie de un virus de doar 2% rata mortalitatii nu ii mai sperie prea mult. Din pacate, bagand capul in nisip nu realizeaza riscurile sociale si economice care vor decurge din aceasta noua criza si in loc sa se trezeasca si sa se pregateasca si pe ei si pe altii, folosind criza ca pe o oportunitate de educare a populatiei si a celor din jurul lor, aleg sa mearga pe principiul “ignorance is a bliss”.

Chiar daca pandemia nu va ajunge in Romania si chiar daca efectele ei nu vor fi la fel de devastatoare ca in China – unde oamenii stau inchisi in casa, unde multi se arunca de la etaj pentru ca nu mai au ce sa manance si unde lucruri care nu ne vine sa le credem ca sunt reale, se intampla si chiar daca va veni primavara / vara si virusul se va domoli, pretextul ar fi bun acum pentru ca romanii sa fie educati mai mult cu privire la igiena, la spalatul mainilor, la folositul batistutelor de unica folosinta, la statul acasa atunci cand sunt bolnavi ca sa nu infecteze si pe altii si la multe alte lipsuri pe care le avem.

Ploaia care va veni

Multe din lucrurile despre Coronavirus spuse inca din primul articol de pe blog sunt inca valabile si intrebarile s-au clarificat. Mai intai cea cu privire la spitalul construit: la vremea cand presa romaneasca lauda si prezenta ca cancan constructia in x zile a unui spital, cand problema de fond era pandemia, eu faceam supozitia ca “situatia e mult mai nasoala decat partidul ne-o infatisaza”, ceea ce intre timp s-a dovedit cu varf si indesat. Alte site-uri conspirationiste-spiritualiste, bagau tot felul de analize super-complexe de inginerie sociala ca virusul este un experiment prin care se va testa controlul populatiei si alte prostii de astea. E ca si cum partidul comunist chinezesc si-ar trage singur un glont in cap, ca sa vada cum controleaza poporul. Nu intamplator am intitulat atunci acel articol Coronavirusul – Cernobîlul chinezesc, pentru ca explicam cum aceasta criza probabil va distruge total increderea poporului in partidul tatic purtatori de grija, indiferent de cat de mare va fi succesul glorios al luptei cu virusul ucigator, pe care poporul il duce impreuna, uniti fiind de un cuget si de o simtire in glas de cantec patriotic …

Ce s-a schimbat insa de atunci? Iata ce consider eu ca principalele elemente:

Raspandirea globala este o certitudine. Primul care a spus-o a fost chiar un expert de care am amintit intr-unul din articolele anterioare. Singura incertitudine este viteza raspandirii. In prezent asistam la o crestere exponentiala a numarului in afara Chinei, mai agresiva decat cresterea in interiorul Chinei. Diferentialul de momentum vine probabil din opacitatea si masluirea adevarului de catre partidul comunist dare poate daca ar fi dat cifrele corecte, tarile ar fi luat masuri de protectie mai puternice si mai din timp si macar viteza de propagare era mai lenta. Seful OMS tot repeta ca “China is buying us time”. Nu stiu cat ne cumpara si cat ne fura …

Guvernele sunt paralizate. Foarte putine guverne realizeaza ca bomba a fost detonata deja si ca ambulanta trebuie sa porneasca pe teren pentru a aduna ranitii si a ingropa mortii. Nu vorbesc doar pe plaiuri mioritice, ci in general. La nivel european, chestiunea zilei e bugetul … ca si cum UE ar avea vreun buget si ca si cum nu toti banii ar fi hartii tiparite de BCE care poate sa tipareasca si de 10 ori mai multi pentru ca oricum nu va reporni inflatia / economia deoarece cand arunci un elicopter de bani peste un sat, taranii se cred bogati si nu mai doresc sa faca paine. Maine-poimaine vor merge toti la brutarie si vor vedea ca nu exista paine, desi toti vor fi foarte bogati.

Criza nu va fi doar medicala / umana. Este greu sa acceptam ca la noi va fi cum este acum in Wuhan: carantina totala, nimeni nu are voie sa plece din casa, oamenii se arunca de la etaj pentru ca nu mai au ce sa manance. Ce sa mai vorbim de apa, medicamente sau altele? Wuhan este paralizat si in carantina totala. Ne place sa credem ca asa ceva nu se poate intampla la noi niciodata. Pe langa faptul ca “poate la noi nu ajunge” (cel mai prostesc argument) oameni se gandesc si probabil ca virusul nu e chiar asa de rau, e folosit doar ca pretext de catre partidul comunist ca sa tina sub control populatia (pentru ca pana acum nu au fost in stare – haha). Impactul economic este imposibil de calculat, dar eu nu ma feresc sa inaintez o cifra: 50% scadere in maxim 2 ani. Si din cauza Chinei si din cauza Japoniei, Koreei, apoi a Asiei, apoi a Germaniei si apoi a penetrarii in intreaga lume. Evident ca dupa primele tentative fade de instituire a unei carantine si de educare a populatiei, lumea se va intoarce la munca si periculozitatea virusului va fi diminuata public.

Va exista deci un fenomen de calmare, o tentativa de a convinge oamenii ca nu avem ce face si trebuie sa traim cu virusul asa cum traim cu cancerul. Nu zic ca nu e rau o astfel de abordare, neexistand alternative. Poate guvernele destepte ar putea din start sa conceapa o astfel de abordare in pregatirea cu impactul. Pe langa pregatirea pentru supraincarcarea sistemului medical, trebuie si pregatire pentru impactul economic si psihologic la niveul societatii.

Acum, la mijlocul articolului doresc sa schimb tonul si sa vin si cu ce ar putea devia scenariul pesimist:

  • un tratament revolutionar (vaccin, tratament, imunostimulator etc) – exista un progres al tehnologiei farmaceutice si exista evident sansa ca cine inventeaza un vaccin sa faca o gramada de bani; totodata dezvoltarea unui vaccin sigur ia cel putin un an jumatate; de asemenea, nu exista vaccin impotriva SARS-ului care are ceva vechime si face parte din aceeasi categorie de virusi (coronavirusi) cu actualul Sars-Cov-2. Ca fapt divers, pana si numele dat de OMS virusului denumit in media”coronavirus” contine cuvantul SARS care vine de la Severe Acute Respiratory Syndrome.
  • vremea: exista speranta ca asa cum vremea calda a ajutat la tinerea sub control a SARS-ului in 2003-2004, la fel va fi si acum; ce difera acum insa este raspandirea asimptomatica si perioada lunga de incubatie spre deosebire de SARS care putea fi usor filtrat cu un termometru in punctele cheie de tranzit;

In final doresc sa fac cateva comentarii despre cum cred eu ca va evolua criza. Fiecare criza / situatie de urgenta are 3 etape:

1. negarea / scepticismul – criza este negata, este considerata zvon/manipulare, riscurile sunt departe sau minime, informatiile ocazionale, la gramada cu alte probleme;

2. trezirea pe alocuri: pe masura ce informatiile apar si riscul se apropie de noi, pe ici pe colo, cate unul mai incepe sa se pregateasca: mai cumpara niste medicamente, mai cumpara niste conserve, mai cumpara niste masti online etc

3. panica totala: lumea se gramadeste la mall, rade tot; prin SUA in anumite zone, cand da uraganul sau furtuna se mai sparg magazine, case, politia nu mai face fata la apeluri, salvarea nici atat; acum 2-3 zile in Hong Kong, o banda inarmata a jefuit un camion de hartie igienica.

Din fericire noi nu am prea avut parte de astea recent. Din fericire, orice criza are o rezolvare desi dureroasa pentru multi. Ploaia care va veni …


Care este situația pe front?

Prima știre este extrem de negativă: există posibilitatea ca la infectarea a două oară, daunele virusul să fie mult mai periculoase decât prima dată. Nu doar ca anticorpii dezvoltați la prima infecție, dacă scad sub un anume nivel, nu mai apără organismul corepunzător, dar pot înrăutăți simptomele comparativ cu prima infecție.

Deci dacă până acum cele mai sumbre scenarii erau răspândirea necontrolată și consecințele valorii înfiorătoare de 2.1% a ratei mortalității, la aceste riscuri se mai adaugă și posibilitatea ca cei care vor scăpa de primul val, să fie secerați de cele ulterioare. Deci cam exact contrar de cum acționa ciuma – cei care rezistau primului val dobândeau imunitate … Chris Marterson detaliază aici și aduce referințe + citate la sursa articolelor – pentru cei interesați de amănunte. Sunt chestiuni de specialitate și din ce am înțeles pe scurt, s-a observat fenomenul virulenței reacției organismului la infecțiile ulterioare pentru virusul dengue, dar există similarități si cu HIV și Ebola. Tehnic, fenomenul se numește Antibody-Dependent Enchancement (ADE) pathway și face dificilă și dezvoltarea unui vaccin sau a unui tratament bazat pe anticorpi.

Reiterez că deocamdată este doar un zvon și un semnal de alarmă, neexistând studii pe coronavirus dacă ADE observat la alți viruși (Mers) se repeta și la SARS-CoV-2. Noi indicii vom avea după rezultatele terapiilor experimentale cu plasmă pe care le-au aplicat chinezii unor pacienți, deoarece plasma poartă anticorpii specifici virusului care au fost produși de organismul donator și într-o oarecare măsură se replică fenomenul, deci se poate observa ce se întâmplă.

Și pentru a veni și cu o știre pozitivă, țin să reamintesc – în caz că nu am făcut-o, că pe baza tuturor rezultatelor, copiii sunt destul de rezistenți la virus – și rata infectării și severitatea simptomelor sunt nesemnificative. Cu privire la rata infectării este posibil să fie o consecință a expunerii limitate comparativ cu adulții, ca urmare a protecției de către părinți. Adică copiii fiind oricum protejați de părinți și înainte dar mai cu seamă după anunțarea carantinei, au avut expunere la riscuri mai mică și prin urmare și rata infectării este mai mică.

Cu privire la cifre, chinezii afișază (cel puțin în cifre) o oarecare stabilitate a numărului de infectări și a numărului de morți (azi +368 cazuri și +111 morți). Nu prea bine stă însă nava de croazieră Diamond Pricess pe care s-au găsit 79 noi cazuri, totalul ajungând la 621 dintre care 17 recuperați și 28 severi. O să fie extrem de interesant de urmărit la această navă numărul de morți și rata de îmbolnăviri critice. Rata aceasta, deși mai puțin popularizată ca rata de răspândire (între 2-3) și rata mortalității (2.1%) este poate la fel de importantă, deoarece din ea derivă presiunea pe sistemul medical. Dacă avem o rată mare a cazurilor severe (și deocamdată este de aproximativ 20%) evident înseamnă că la o populație de 20 de milioane cât are România și o rată de infectare de 5 la mie cât este acum în Wuhan, vom avea 100000 de infectați și 20.000 de bolnavi sever dare au nevoie de aparate de respirat pentru supraviețuire, altfel rata aceea de 2.1% pote să sară mult în sus. Să zicem însă că ne asemănăm cu Wuhan din punctul de vedere al capacităților medicale (materiale și umane), caz în care la momentumul actual al evoluției epidemiei în China, am avea deja peste 4000 de morți. Chiar dacă epidemia ar fi ajuns la punctul culminant (deși nu avem decât speranțe în privința asta), este un număr extrem de mare.

În afara Chinei însă creșterea – deși slabă ca număr – este exponențială. Japonia are 10 noi cazuri, Hong Kong încă 3 și un mort, Coreea de Sud încă 27 (!). Iran a raportat 2 morți, dar foarte probabil fie nu au testere și/sau capacitatea de a testa, fie țin cifrele secrete (cum se întâmpla în Primul Război Mondial cu Gripa Spaniolă), cert este că Iranul are relații puternice cu China și ar fi imposibil să nu aibă niciun caz, așa cum e imposibil și ca în Africa să nu existe. Africa evident nu are prea multe posibilități de testare și prin urmare de aceea are cifre atât de … sumare.

Cu privire la testere, și aici este o problema, virusul arătându-și noi fațete perverse zi de zi. Dupa ce că oricum are o perioada mare de incubare și probabil se transmite în această perioadă, testerele nu sunt fiabile 100% și e nevoie de mai multe testări și de doctori bine pregătiți pentru un diagnostic corect.

Întocându-ne la Prințesa de Diamant, ce poveste tragică! Oameni plecați la distracție, să viziteze lumea, să se simtă bine, să aibă parte de servicii și facilități de lux, acum au ajuns să fie pușcărie plutitoare și sursa de infecție pentru bogătașii pe care acum o lună, dacă i-am fi văzut acum câteva zile din întâmplare prin Instagram, în fotografiile superbe ale locurilor minunate vizitate, i-am fi invidiat foarte mult. Nici în cele mai crunte coșmaruri nu se gândeau ei la ce o să îi aștepte. Poate se temeau de vreo furtună sau accident maritim dar în cazul asta sperau că elicopterele îi vor salva și î câteva zile ar ajunge acasă. Acum stau captivi în port …

Tot așa mulți dintre noi nici nu visează ce ne așteaptă și consideră pericolul distant și nesemnificativ – “mai mult o sperietură”

Economic, China este departe de a-și fi repornit motoarele, după cum o arată unele statistici. După cum am mai zis, e doar chestiune de timp până când partidul va declara victorie în lupta cu virusul și în timp ce liniile de producție vor dudui din nou, incineratoarele mobile nu vor șoma nici ele, ci vor fi duse acolo unde e nevoie, cifrele făcute publice făcând parte din politica de propagandă a partidului comunist.

Cum poate China evita un PIB negativ?

În primul rând, chienzii oricât de mult ar încerca să măsluiască cifrele, PIB-ul nu poate crește conform planificării partidului. Sunt totuși câteva opinii (mai mult declarații optimiste) că China își poate reveni și va avea o evoluție V-shape (după căderea drastică din Ianuarie-Februarie, va urma o revenire … la fel de drastică. Voi detalia care sunt problemele cu această viziune.

Dar mai întâi aș dori să explic puțin de ce bursele nu au picat deja. Este deja mainstream opinia ca există de defazare între piețele financiare și economia reală și că fundamenele nu mai contează. Vina o au evident băncile centrale care au “preluat hățul” și dau cu biciul în ce direcție să o ia piețele, în loc să își adapteze ele politicile în funcție de ce spun piețele care teoretic ar fi pulsul economiei. Ca o parabolă a fenomenului, să zicem că avem un bolnav internat în spital (economia globală lovită de criza creditelor din 2008). Este pus pe aparate, este oxigenat, este monitorizat, i se pompeaza perfuzii, i se dau antibiotice și cu toate acestea, din când în când își pierde pulsul și trebuie pompat rapid adrenalină (stimulare financiară prin toate metodele știute: quantitative easing, REPO-uri, transfer al datoriei pe maturiților, emitere de bonduri în cazul BCE etc). Pacientul este stabilizat din nou. Indicatorii pacientului (tensiune arterială, oxigen în sânge, glicemie, colesterol – cei care arata ok) sunt apoi publicați de doctori și aceștia se laudă: pacientul stă bine și totodată noi suntem gata să intervenim. Politicienii (managerii spitalului) se laudă și mai mult: economia duduie (pacientul stă mai bine ca înainte să vină la noi să îl facem bine), indicatorii sunt buni, produția crește, profiturile cresc etc. Evident pacientul este în comă, deși are unii parametrii fiziologici în regulă, este pe aparate și există șanse minime de a-și reveni, deoarece niciodată un pacient în starea lui nu și-a revenit. Presa însă comentează: să sperăm că pacientul nu va răci cumva, pentru că vremea este rece afară și îl poate afecta (epidemia de Coronavirus din China). Nu contează că pacientul este în comă și nu contează că vremea nu este rece ci o furtună se apropie de fapt, existând riscul să spargă și să facă praf toate jucăriile doctorului cu care țin în viață pacientul. Sper că nu v-am plictisit cu acest lung paragraf … Sper însă să înțelegeți de ce bursele nu reacționează la Coronavirus.

Vor reacționa însă și bursele mai devreme sau mai târziu, deoarece în ciuda faptului că păcănelele depind de volumul de bani pompați de băncile centrale, presiunea psihologică este încă un factor și boții care fac acum grosul tranzacțiilor încă nu sunt îndeajuns de bine setați încât să ignore milioanele de morți și disrupția globală a comerțului.

Spuneam într-un articol trecut că este doar chestiune de timp până când China va declara victorie împotriva virusului și va îndemna oamenii să meargă la muncă. Este o chestiune economică firească: chiar dacă mor 10% dintre oameni, economic există riscul ca statul acasă să fie mai păgubos. Știu că sună cinic, dar politicienii la nivel înalt sunt obligați să fie cinici și să ia deciziile optime pentru un număr cât mai mare de oameni. China a avut ceva osânză din care să stea acasă două luni și poate îi mai rămâne ceva. Dar cum nu se prevede nicio schimbare a trendului în lupta cu virusul și cum riscul existențial pentru partid crește dacă în locul promisiunilor de prosperitate se va întoarce sărăcia, însăși existența statului chinez este pusă la încercare, iar banii sunt singurii care pot menține stabilitatea.

Este foarte greu sa ții în casă 1,4 miliarde de oameni când ai doar 3000 de morți (fie și 50.000 cât sunt cifrele din zvonuri) și când foamea îi va ajunge, pus în balanță riscul epidemic cu riscul imploziei economice și a disoluției societății, ce credeți că va face partidul?

Să luam acum în calcul și cel mai optimist scenariu posibil: mâine se descoperă un tratament ieftin care poate fi administrat rapid și fără probleme, deci este anihilat riscul medical. China are de recuperat nu doar cele 2 luni de producție pierdute (din care scădem vacanța de anul nou) dar și spaima internațională față de produsele chinezești și față de turiștii chinezi.

Un tratament trebuie să fie foarte revoluționar ca să convingă lumea să nu se mai sperie de produsele și de turiștii chinezi. Care turiști oricum probabil vor fi mai puțini din cauză că trebuie să recupereze timpul pierdut.

Reamintim că oricum la începutul anului, independent de apariția epidemiei, China avea probleme și erau semne de întrebare dacă va putea menține creșterea de care este atât de dependentă și dacă va face față frecușurilor cu Trump. Războiul tarifar a luat o pauză doar din cauză că Trump are alegerile și avea nevoie să se laude cu o victorie, pe care nu prea are cum să o obțină în lupta cu chinezii, SUA fiind oricum dependentă de producția chinezilor și de prețurile mici. Există într-adevăr posibilitatea diversificării producției și transferului din China fie către alte țări (din Asia), fie către Mexic, fie înapoi în State. Dar deodamdată Trump nu are cu ce să lovească în chinezi pentru că tarifele măresc prețurile pentru americanul de rând.

Tipărirea de bani și stimularea financiară ar fi uneltele la îndemână pentru chinezi ca să evite o prăbușire a PIB-ului, deși austeritatea este de asemenea o variantă. Cu nota că austeritatea poate avea succes doar pe termen scurt, altfel partidul își va pierde rapid din autoritate și riscă revoluție. Există o percepție tentantă cum că situația excepțională favorizează regimul dictatorial și măsurile de control. Aiurea! Să ne uităm la URSS sau la regimul comunist din România – cu cât se strângea lanțul cu atât se pregătea momentul de inflecțiune în care până și elemente ale regimului să dorească și să lucreze la schimbare.

Câteva considerații religioase despre Coronavirus

In primul rand, doresc sa descalific atitudinea des raspandita conform careia “ne pazeste Dumnezeu”. Multi crestini la noi, cand vorbesc cu ei despre riscuri, zic ca la noi poate nu va ajunge virusul deoarece “ne pazeste Dumnezeu” sau daca ajunge noi nu vom pati nimic, deoarece “ne pazeste Dumnezeu”. E ca si cum ai merge la toaleta la mall si dupa ce termini treaba, nu te mai speli pe maini, pentru ca … te pazeste Dumnezeu.

Evident este o atitudine naiva care nu vine deloc dintr-o credinta fierbinte lucratoare ci fie din naivitate si nepasare, fie din frica de necunoscut. Caci o pandemie care va lasa in urma zeci de milioane de morti si va lua din fiecare familie 1-2 batrani si poate 1-2 din 10 tineri va muri, este intr-adevar infricosatoare si multi cred ca, asa cum am scapat si pana acum, asa vom scapa si acum.

Nu mai zic de cei care sunt ancorati in mentalul conspirationist si debiteaza tot felul de aiureli: totul este o facatura, riscul nu e real, doar suntem speriati ca sa ne vaccinam. Nu pierd timpul cu asta …

Sunt de acord ca orice rau vine cu ingaduiala lui Dumnezeu si exista tainele Lui pentru care ingaduie asa ceva. Asta nu inseamna insa ca crestini trebuie sa fie nepasatori si sa lase lucrurile la “voia lui Dumnezeu”. Stim ca Dumnezeu da ploaie si peste cei buni si peste cei rai dar asta nu inseamna ca cei buni (care se cred ei buni) daca ploua trebuie sa nu isi traga umbrela peste cap si sa faca pneumonie. Prin urmare, pregatirea pentru raul care va veni trebuie facuta cu seriozitate, mai ales daca avem frica de Dumnezeu si stim ca, fiind pacatosi, la acest rau care este trimis (poate) pentru pacatele lumii, am contribuit si noi, cu pacatosenia noastra.

Se intelege ca trebuie sa fim mereu pregatiti pentru moarte si crestinului nu-i sta bine cu stabilitatea si calmul aparent, riscand sa se afunde in ispitele placerilor lumii acesteia, uitand de faganduinta Imparatiei si de darurile cele nevazute. Asta nu inseamna deloc ca trebuie sa facem pe sfintii si sa bagam capul in nisip. Daca suntem crestini, suntem responsabili, suntem datori sa avem trezvie, sa vedem ce se intampla in jurul nostru, in lumea in care traim si sa ne pregatim si trupeste si sufleteste pentru incercarile care vor veni.

Ca o mica paranteza, in setul larg de articole pe tema Coronavirusului, foarte putin am abordat subiectul cum trebuie sa ne pregatim. Nu am facut-o deoarece nu am un raspuns si in afara indemnului ca sa ne impacam mai ales cu cei batrani si bolnavi cu care poate suntem certati, avand in vedere ca pentru ei riscul este maxim si poate mai au de trait cateva luni, nu am altceva de zis. Suferintele ne vor ajuta sa ne impacam cu restul, mai apoi, daca nu suntem indeajuns de speriati si credem ca pe noi ne va pazi Dumnezeu de moarte. Dar problema nu va fi doar boala si moartea cauzata de virus cat mai ales viitoarea criza economica si riscul de disolutie al societatii ca urmare a epidemiei.

Daca am ajuns la societate, trebuie sa zic cate ceva si despre conspiratiile legate de programarea acestui virus cu scopul de instituire a unui regim totalitar si alte prostii de astea. Aberatii. 95% din structura genetica a virusului se regaseste in animale, deci … Sunt de acord ca in orice situatie complicata, cand nu stim adevarul, trebuie sa ne punem intrebarea “cui foloseste”. Eu daca imi pun intrebarea asta, raspund: diavolului. Raul facut omului, frica, boala, moartea, nu sunt decat atribute ale intunericului care il uraste pe om si vrea sa il distruga fizic, psihologic si spiritual. Mai e de asteptat o perioada buna sa vedem daca intr-adevar virusul “trage” mai mult la asiatici cum sunt unele zvonuri. Faptul ca nu prea se atinge de copii, ca da mai ales in cei batrani si bolnavi, arata ca o “curatenie” pe care niste ingineri sociali diabolici care ar avea capacitatile stiintifice potrivite, poate ar facea-o. Dar eu pun intrebarea: ce garantie au acesti ingineri ca haosul dezlantuit nu ii inghite si pe ei? Niciuna!

Apocalipsa. Sunt poate unii care interpreteaza virusul ca pe unele dintre semnele apocalipsei. Deloc adevarat dar deloc deplasat din partea lor. Sa nu uitam ca crestinii din Imperiul Bizantin, in vremea ciumei bubonice, erau siguri ca traiesc apocalipsa, mai ales ca musulmanii invadasera si cioparteau imperiul bucata cu bucata. Si desi aceasta boala era ingrozitoare si lovea cu putere si cei care scapau erau loviti din nou in valuri multiple, peste ani si ani, iata ca nu a fost apocalipsa. Prin urmare, nu vad de ce aceast virus va aduce neaparat apocalipsa. Evident, apocalipsa poate sa vina oricand, dar deocamdata nu a venit Sf Ilie sa predice, deci …

Ce pot face crestinii? Biserica poate face mult si capii mai ales vor avea un rol important in educarea populatiei si in organizarea haosului care va veni. Foarte posibil, Romania va fi ferita de lupte de strada si distrugeri de magazine (cum vom vedea prin alte parti) tocmai pentru ca romanii sunt credinciosi si vor asculta de preoti si episcopii lor cand dupa luni si luni de carantina, economia va intra in implozie, comertul extern se va taia si vom ramane sa ne descurcam … cu forte proprii, adica vom manca ce producem. Ori noi romanii avem o mare problema daca trebuie sa mancam din ce producem pentru ca importam o mare parte din produsele pe care le mancam iar din celelalte importam aproape totul. Ma refer aici la lapte, carne, energie electrica (da, am inceput sa importam), medicamente, imbracaminte, chiar si pere (din Italia). Pe masura ca toate celelalte tari vor avea probleme si isi vor prioritiza proprii cetateni, va fi “fiecare pentru el” mai intai la nivelul tarii. Sa speram ca nu se va trece la “fiecare pentru el” la nivelul grupurilor de cartier si a familiilor de romi pentru ca in cazul asta, raul facut de virus va fi infim pe langa raul facut de efectele pandemiei. De asta sa ne rugam ca sa ne pazeasca Dumnezeu …

1 2 3 26