Cât de important este să ne scuturăm de deznădejde

În vremurile apocaliptice şi glaciare pe care le trăim cred că este necesar ca din când în când să ne oprim şi să ne relaxăm, să ne reîncărcăm bateriile şi să cugetăm asupra lucrurilor cu o perspectivă cât mai istorică posibilă, în funcţie de bagajul fiecăruia.

Aseară în timp ce mă întorceam acasă de la muncă, mergând prin centrul oraşului care era frumos dezăpezit, văzând maşinile de dezăpezire cum degajau zăpada iar traficul era relaxat deşi ningea abundent, mă gandeam: este bine totuşi în civilizaţie, este bine să ai şi maşină, să ai şi cauciucuri de iarnă şi să poţi să mergi cu ea chiar când ninge de o săptămână. Este bine însă de mine că stau în centru şi străzile sunt cât de cât în regulă, este bine de mine însă că am gaze, am curent, am de mâncare etc. Este păcat că vom pierde toate acestea şi mă simt oarecum frustrat pentru că nu am capacitatea mentală şi nici voinţa de a face ceea ce trebuie, deşi ştiu că totul se va nărui precum un om de zăpadă peste care trece o maşina de dezăpezire.

De după-amiază, la o pauză de cafea, mă uitam pe geamul de la birou la cele câteva case ce sunt în spatele blocului şi vedeam nămeţii de zăpadă din curţile oamenilor şi zăpada de pe acoperişuri. Mă gândeam: ce bine era altă dată: iarna oamenii nu munceau, pe zăpezile astea nu aveau decât să facă potecă până la şura de lemne şi până la beciul unde aveau alimentele. Sau, mă rog, peste tot pe unde aveau nevoie, dar iarna, chiar nu aveau ce să facă. Ca să nu mai zic că nu trebuiau să îşi pună problema cum merg la muncă, cum merg până la hipermarket să îşi cumpere mâncare, nu trebuiau să dezăpezească maşina, nu aveau nevoie de cauciucuri de iarna, nu se îngrijorau că li se taie curentul sau gazele şi altele. În acest moment de reverie, mi-a venit şi mie o idee şi le-am propus colegilor să mergem şi noi să fierbem nişte vin, să mergem afară şi să facem un om de zăpadă, este prea frumos ca să ignorăm ceea ce se întâmplă afară. Au rejectat propunerea mea ca nişte laşi şi fricoşi ce sunt: ar prefera mai bine să facă oameni de zăpadă în minecraft decât să se mozoleasca cu această substanţă periculoasă şi dezagreabilă care este zăpada.

Dar să ne ridicăm ochiii de la peisajul mirific cu care ne binecuvintează Dumnezeu zilele acestea şi să ne întoarcem la o problemă extrem de importantă deoarece aceasta este un factor vital pentru motivaţia omului: optimismul. Nu cred că este exagerată opinia că optimismul este chiar combustibilul motivaţiei, mai ales în realizarea lucrurilor măreţe şi complexe care necesită nu doar un plan coerent dar şi măsuri active şi efort mare pentru îndeplinirea acestui plan dar mai ales pentru înfruntarea neprevăzutului.

Ca răspuns la atmosfera apocaliptică care a pus stăpânire pe omenire în vremurile noastre, un englez a scris un articol în Financial Times intitulat “Un ghid pentru scuturarea de întuneric şi condamnare” (original: A guide to shaking off the doom and gloom)

Vizinea lui Johnson este ca societatea umana progreseaza prin cei optimisti, prin cei care cred intr-un viitor mai bun si pot sa vada o cale catre progres si crestere. Daca o societate isi creaza o viziune negativa si pesimista, ce optiuni mai are? Cel putin demografia ii va fi distrusa, pentru ca oamenii nu vor mai avea curajul sa faca copii. Pe masura ce media creste in influenta asupra societatii atat prin  penetrarea si facilitatea accesului cat si prin cresterea in autoritatea si rolul ei in societate, inevitabil si stirile si atitudinile pesimiste vor acapara sufletele si mintile oamenilor. Titlurile apocaliptice atrag atentia si astfel media este inclinata spre promovarea negativului si spre exagerarea in prezentarea unor fapte negative. Niciodata o stire ca numarul imbolnavirilor de cancer a scazut in ultimii 10 ani cu 2% nu va atrage la fel de multa atentie ca stirea prabusirii unui avion. Si cu siguranta imaginile cu un tren deraiat vor produce o impresie mult mai puternica decat relatarea unor statistici legate de siguranta mersului cu trenul.

Johnson nu este de parere nici ca trebuie sa bagam capul in nisip si sa ne facem ca ploua: nu putem nega problemele cu care ne confruntam. Totodata trebuie sa fim constienti ca ca niste animale ce suntem, ne-am obisnuit cu un nivel de confort material foarte ridicat. De aici si teama ca il vom pierde si frica ca nu vom face fata viitorului. Aceasta frica insa ne este folositoare, adrenalina nu strica uneori, mai ales daca vom reusi  sa canalizam energiile in scopuri creative.

Trebuie asadar sa evitam atutidinea si starea negativa si sa dobandim o viziune optimista asupra lucrurilor, pornind cel putin de la adevarul istoric ca optimistii au triumfat mereu: revolutionarii, inventatorii, oamenii de stiinta,  toti cei care au putut sa gandeasca si sa actioneze activ in perspectiva viziunii optimiste si pozitive pe care au avut-o au dovedit ca in general binele triumfa.

Iata cateva din sfaturile pe care le ofera Johnson:

– sa studiem istoria: ne ajuta sa plasam dificultatile prezente intr-un context mai larg; viata de azi este mai buna decat a fost vreodata pentru marea parte a oamenilor; diversele societati au avut tot timpul parte de rasturnari; crizele s-au terminat insa totdeauna si tendinta de imbunatatire a fost tot timpul constanta;

– sa evitam stirile: oamenii din presa stiu ca negativul se vinde mai bine; macar sa nu luam seama la titluri si sa incercam sa intelegem realitatile din fragmentele de adevaruri care razbat din stiri; sa ignoram viziunea autorului stirii, sa constientizam faptul ca acesta incearca sa ne manipuleze si sa culegem doar cu ce este esential; ideal ar fi sa citim cat mai putine stiri si sa evitam sursele care in mod repetat am observat ca au deficiente si deonta crasa superficialitate in relatarea faptelor asa cum sunt;

– sa petrecem timpul cu oameni tineri; oamenii se nasc cu taina minunii in ei; varsta, experientele negative si societatea ne fac cinici iar perspectiva mortii sau a imbolnavirii care creste o data cu varsta, ii face melancolici si pe cei mai cutezatori optimisti;

– sa evitam oamenii pesimisti

– sa ramanem rationali: ce e mai rau niciodata nu se intampla in realitate;

– sa ii citim pe stoici, cum ar fi Marcus Aurelius cu ale sale Meditatii;

– sa ne recunoastem greselile si sa mergem mai departe;

– sa nu levenim: sa avem mereu de lucru, iar daca nu avem un job, sa ne implicam in voluntariat;

– sa facem sport;

– sa ne focusam pe victorii mici;

– sa ignoram evenimentele asupra carora nu avem nici un control;

– sa ne concentram pe buzunarul propriu ca oricum nu putem noi schimba economia tarii;

– sa radem

Iata si un interviu cu Johnson, legat bineinteles de acelasi articol.

Controlul mental vs influenţa demonică

Pentru un ortodox care a citit Patericul, Vietile Sfintilor si alte carti ortodoxe despre lupta cu diavolul, ceea ce i s-a intamplat lui Magnus Olsson este evident: influenta demonica. In ce masura, tehnica moderna folosita de puteri obscure (mai mult sau mai putin) a ajuns la performante similare este mai putin important. Cert este ca nu putem exclude ca prin “consultanta” si “coordonarea” vrajmasului nevazut, vrajmasii vazuti sa poata stapanii altfel de tehnici si sa le foloseasca cu scopul de a controla si manipula oamenii.

Mind Control TI Magnus Olsson Sweden from Henning Witte on Vimeo.

Pentru mai multe detalii, iata blogul lui Magnus: www.mindcontrol.se.

Cum ne putem apara? Cei care au citit cartile de mai sus stiu deja, ceilalti, nu au ce sa faca …

Plecarea Nokiei – inceputul detroitizarii Romaniei?

Nokia a plecat. Peste noapte, neanuntat, pe fuga, pe sustache. Visuri distruse, sloganuri trecute care acum suna penibil, tentative efemere de a lansa oarece semnale de speranta din partea autoritatilor si relatari natange in presa mioritica, fara ca sa puna punctul pe i si sa prezinte problema in adevarata ei amploare si sa o plaseze in contextul economic corect al vremurilor pe care le traim. Asadar, sa vedem pe rand cateva relatari ale problemei:

1. Nokia: oficialii Nokia spun ca fabrica se inchide deoarece piata se transforma, lumea cumpara smart-phone-uri, nu mai comanda telefoanele de baza la care Nokia era #1 acum 2-3 ani.

2. Presa: parerea generala e ca Nokia se muta in principal ca sa reduca costurile cu impozitele care sunt mari in Romania. Se arata ci degetul in principal catre politicienii romani care nu creaza conditiile propice investitorilor.

3. Autoritatile: Boc stia deja si a tras un basinos semnal de alarma in care nu arata decat ca probabil a fost informat dinainte de Nokia si a incercat si el sa spuna ceva ca sa nu para total cazut din cer in fata faptului implinit. Daca Boc avea idee despre lumea in care traim, masurile care zice el ca trebuie luate le lua deja si birocriatia pe care o arata el cu degetul era rezolvata pana acum, dar Boc nu are habar de economie si are si incapatanarea sa nu asculte de nimeni.

Care sa fie motivul real al plecarii Nokiei?

Din start trebuie sa intelegem ca traim intr-o perioada de deflatie in care economia se constrange, companiile taie din costuri intr-un ritm nebunesc pentru a ramane pe profit, investitiile in tehnologie si capaticati de dezvoltare sunt aproape anulate si principala grija a marilor multinationale este cum sa nu intre brusc pe minus si cum sa nu fie prinse peste noapte de scaderea drastica a puterii de cumparare si de criza de lichiditate, adica taierea macaroanei la creditare.

Intr-un astfel de context in care capacitatea de productie este mult peste cererea actuala si cu extrem de mult peste prognozele viitoare, evident ca inchise vor fi acele capacitati care aduc fie pierderi, fie adaosuri minime care nu intra in cei 20% din principiul lui Pareto (80% din profit vine din 20% din gama de produse, de exemplu).

Directorul Nokia are dreptate ca piata de smartphone-uri creste, dar oare chiar atat de neprevazatori erau cei de la Nokia acum 2-3 ani de zile incat sa nu ia in calcul acest trend? Oare chiar nu avea fabria de la Cluj capacitatea de a produce si smarphone-uri? Argumentul nu tine. La acest argument trebuie adaugat si faptul ca Nokia nu este unul dintre producatorii de top pentru piata de smartphoneuri, fiind de departe depasita de Apple, HTC, Motorola si Samsung. Si chiar daca exista aceasta shiftare spre smartphone-uri, avand in vedere contractia puterii de cumparare, nici piata non-smartphone nu pica atat de mult incat sa justifice inchiderea fabricii.

In concluzie, Nokia este clar un pierzator printre principalii dezvoltatori dar nu din cauza crizei economice ci in primul rand pentru ca a ramas mult in urma tehnologic, in principal pe partea sistemului de operare. Mai pe sleau spus, Symbianul a ingropat Nokia. Parteneriatul cu Microsoft pe partea de soft este o ultima tentativa de a incerca sa schimba lucrurile pe ultima suta de metri, inainte de a se prabusi si de a intra in istorie.

Deci avand acesti doi vectori ai scaderii cererii: pierderea cotei de piata si contractia pietei din cauza scaderii puterii de cumparare, evident Nokia nu are altceva de facut decat sa taie in sange si sa optimizeze costurile.

Au romanii vreo vina in treaba asta? Parerea mea este ca nu au, asa cum nu au avut nici un merit pentru ca Nokia a venit aici. Romania este o piata asa-si-asa pentru investitori, forta de munca ieftina dar nu prea stralucita oricum, infrastructura dezastruoasa, mediu economic destul de prapadit. Sa ne asteptam asadar si la alte iesiri? Pai daca ne uitam bine, cine sa mai aiba de iesit, ca oricum nu prea avem mari investitori in Romania. Daca Nokia care facea niste amarate de telefoane de 2 lei era marele #2 al Romaniei dupa Dacia, va dati seama cat de tari suntem la exporturi si cat de dezvoltati suntem pe langa taiwanezi care fac procesoare, placi video si orice componente IT, smartphoneuri, televizoare si alte gadgeturi care au cucerit lumea.

Romania nu este si nu va fi o tinta preferabila pentru investitori cat timp nu avem infrastructura, nu avem oameni disciplinati si muncitori, nu avem un mediu fiscal stabil si politicieni eficienti. Adica probabil, niciodata … Iar cei care arata cu degetul spre Dacia, acesta a fost un mare noroc si una dintre putinele mosteniri benefice ale Romaniei din “epoca de aur”. Daca francezii nu ar fi venit pe-aici prin anii 80 sa ii cunoasca pe romani, sa se familarizeze cu ei si sa isi dezvolte anticorpi la metafora lui Badea ca “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” (si nervii), nu ar fi venit niciodata, iar dovada este Ford-ul care amana si tot amana inceputul productiei in Craiova.

Ştiinţa în mare impas

Ani de-a randul am vazut la Discovery si am invatat la scoala cum se formeaza stelele, cum se nasc planetele si cum Luna noastra are zeci de milioane de ani.  Zi de zi acum apar stiri care pare sa anunte sfarsitul stiintei asa cum o stim. Pe langa esecul tentativei de a gasi bosonul lui Higgs precum si orice raspuns sau orice indiciu care sa umple golul din domeniul particulelor elementare, multe alte descoperiri ne lasa cu gura cascata. Iata de exemplu una recenta:

Steaua care “nu ar fi trebuit să existe”. Cercetătorii germani au descoperit o stea situată într-o “zonă interzisă”
Astronomii au descoperit o stea primitivă, care nu ar trebui să existe potrivit teoriilor actuale acceptate de specialişti, pentru că se situează într-o “zonă interzisă” din punct de vedere al compoziţiei, potrivit unui studiu publicat în revista Nature, transmite AFP.

Din ce imi aduc eu aminte de cand eram elev, la logica, exista o operatie care se numea “deductie” si care spunea ca daca p implica q, atunci non q implica non p. Oare de cate instante de q va fi nevoie pana cand vom recunoaste ca de fapt nu stim nimic si Bing Bangul nu este decat un mare Big Fuss.

Alte articole:

– A ‘Modern’ Star from the Early Universe Discovered–“Like finding an iPad in Caesar’s Rome”

Paradoxalul Hawking

Apropiindu-se de moarte, în loc să se dumirească, Hawking pare să se rătăcească şi mai mult. Ca unul care a lansat un paradox ce îi poartă numele, dupa ce viaţa lui constituie un adevărat miracol, prin faptul că ştiinţa căreia îi slujeşte îl dădea de mult mort, Hawkins a început în ultimul timp să îşi articuleze şi mai mult declaraţiile de ateist activ şi convins.

Mie mi se pare paradoxal cum poate un fizician sa nege existenta raiului si a iadului, a unei posibile lumi paralele, in conditiile in care tot ce a descoperit stiinta pana acum este un mare semn de intrebare, la urma urmei nimic din ce s-a descoperit nu da doar ca posibile alte universuri ci chiar le prezinta ca pe consecinte firesti ale viziunilor prezente principale ale stiintei asupra universului (vezi ce zic cei de la CERN).

In ciuda inteligentei sale si a vremurilor in care traim, se pare ca Hawking a ramas blocat cam in fizica newtoniana in raporturile sale cu Dumnezeu.

Ce face Hawking prin declaratiile sale repetate impotriva religiei, nu este doar lipsit de fair play si neonest: el se foloseste de autoritatea sa in stiinta pentru a emite opinii intr-un domeniu care ii este total strain si in care nu are nimic de spus. Hawking se foloseste de notorietatea sa pentru a-si exprima convingerile sale religioase ascunzandu-le sub umbrela unei false argumentari stiintifice care in mod evident nu exista, de vreme ce stiinta actuala nu are nici cea mai vaga idee despre ce a fost inainte de Big Bang si de asemenea nu are nici cea mai vaga idee daca nu cumva exista 20 de universuri paralele, sau poate chiar o infinitate.

Dupa cum spunea si Radu Preda in interviul din Evenimentul Zilei (preluat si de Realitatea), dacă, de pildă, noi am spune că trei sferturi din legile ştiinţelor exacte sunt doar ipoteze şi că ştiinţa are o foarte mare doză de neobiectivitate, s-ar supăra oamenii de ştiinţă. Însă un om de ştiinţă ca acesta nu se jenează să ne arunce în faţă faptul că suntem complet fabulatorii. Este o chestiune şi de proporţie, atunci când acuzi. E foarte importantă cultura dialogului.

Oare cum ar fi daca preotii in predici ar incepe sa glumeasca pe seama ignorantei si neputintei oamenilor de stiinta de a ne spune din ce este alcatuit Universul, de vreme ce dupa cum ne explica ei doar 5% este constituit din materia pe care o vedem, restul putand fii pana la proba contrarie “lumea de dincolo” despre care Biblia ne vorbeste de peste 2000 de ani?

Restul de 95% din Univers este atat de necunoscut incat oamenilor de stiinta, si in special astrofizicienilor ar trebui sa le fie teama sa faca declaratii de genul celor pe care le face Hawking tocmai pentru ca sunt penibili, precum “savantii de renume mondial” din vremurile de trista amintire care nu incetau sa se bata cu pumnul in piept ca iata, am zburat in cer si nu l-am gasit pe Dumnezeu – lucru de altfel penibil pentru ca niciodata Biblia nu a spus ca Dumnezeu se afla in cerul fizic care este deasupra noastra, pentru cine stie limba greaca si cunoaste Sfanta Scripturia, exista numeroase cuvinte grecesti care in limba romana sau in altele au fost traduse cu “cer”, tocmai din lipsa altor termeni, ceea ce bineinteles le-a cam taiat din semnificatia initiala, mai ales cand sunt citite de rauvoitori.

Revenind la Hawking, nu mai am de spus decat un lucru: intr-un interviu recent, un cercetator de la CERN a dat urmatoarul raspuns la intrebarea: ce ne facem daca nu gasim bosonul higs (particula lui Dumnezeu)? Asteptandu-ma de la el la un raspuns foarte interesant si foarte plin de seriozitate, am ramas insa socat, dintr-o data cercetatorul mi s-a parut un adolescent superficial care se distreaza facand experiemente in laboratorul de chimie dar care nu are habar de ce pune in eprubeta si ce se intampla in experiment. Raspunsul acestui cercetator a fost: “Daca nu vom descoperi bosonul higgs, va fi fascinant, deoarece in acest caz, vom putea spune cu certitudine ca nu stim nimic”. Nimic nu stie nici Hawkins, nici macar nu vede dragostea lui Dumnezeu care i-a daruit ani multi de pocainta cand stiinta il dadea mort. Este trist sa vezi un om atat de distrus, atat de lipsit de orice perspectiva. Este si mai trist sa vezi cum din multitudinea de oameni luminati si astrofizicieni mult mai importanti prin prizma rezultatelor lor, presa a facut din Hawkins o vedeta mediatizata mult mai mult decat ar merita, comparabil cu alti colegi.

Alte articole recomandate:
Internationally Renowned Philosopher Denounces Richard Dawkins As A ‘Secular Bigot’
Famous Atheist Antony Flew Changes Mind, Believes in God

Putin: cine a dat NATO dreptul sa il ucida pe Ghadafi?

Putin, fost KGB-ist si sef intr-un sistem cvasi-dictatorial cu reminscente comuniste a ajuns sa fie glasul ratiunii in politica externa actuala:

Spun ca nu vor sa-l ucida pe Gaddafi. Acum, unii oficiali spun da, incercam sa-l ucidem pe Gaddafi”, a spus Putin, care efectueaza o vizita in Danemarca. “Cine a autorizat asta, a fost vreun proces? Cine si-a luat dreptul sa-l ucida pe acest om?”, s-a intrebat el.

El l-a numit pe Gaddafi monarh, dar a adaugat ca acest gen de regim “corespunde in general mentalitatii populatiei” din regiune.

“Gaddafi a inventat o noua monarhie. Ca si Napoleon, care a ajuns la putere dupa o revolutie si s-a proclamat imparat (…) Da, este o monarhie pe fond, stramba, dubioasa, anormala, tot ce vreti, dar asta este”, a continuat primul ministru.

“Contradictiile interne s-au transformat intr-un conflict armat. Pentru ce trebuie sa intervenim in acest coflict? Nu avem si alte regimuri strambe in lume? Ce, o sa intervenim in toate aceste conflicte? Uitati-va la Africa, uitati-va la Somalia. O sa bombardam peste tot si o sa tragem cu rachete?”.

“Spun ca nu vor sa-l lichideze pe Gaddafi, dar atunci de ce ii bombardeaza palatele? E o operatiune de alungare a soarecilor?”, a intrebat fostul lider de la Kremlin, subliniind ca singurul efect al acestor lovituri aeriene este uciderea civililor, deoarece “Gaddafi nu mai e acolo”.

httpv://www.youtube.com/watch?v=Iw5Ij_RFJ1Q

Mai tare ca Einstein

Jacob Barnett are IQ-ul 170, cu 10 mai mult ca Einstein. Deja lucreaza la o teorie proprie a relativitatii in care spera sa corecteze erorile lui Einstein. Ce este interesant, pustiul se pricepe foarte bine la a explica altora cele mai complexe concepte, fiind un pedagog neasteptat de bun pentru ca pur si simplu infatisaza lucrurile asa cum le-a inteles el.

Personal, nu am inteles niciodata cum s-a ajuns la materia neagra, cum anume au dedus oamenii de stiinta ca aceasta trebuie sa existe (sau ca ar fi frumos sa existe). Jacob explica foarte simplu, prezinta ecuatiile, trage concluzia, lucrurile se clarifica si pentru cei cu potential mai slab, ca mine. Pacat ca un copil atat de destept nu are niste unelte mai potrivite pentru ce face, sa speram ca nu va ramane geniu pustiu si cineva il va ajuta sa isi fructifice potentialul (cel putin cel pedagocic) intr-un mod mai eficient.

Si pentru ca tot am ajuns la stiinta, as vrea sa mai reamintesc inca o data despre khan academy, inca o chestie deosebit de interesanta:

http://www.khanacademy.org/

1 11 12 13 14 15