iPhone si iDiocrația frenetică

lansare-iphone-6

 

Îmi pare rău că tot trebuie să mă repet și să revin la clasicul Idiocracy, dar cu greu pot fi găsite cuvinte sau metafore care să exprime fenomene contemporane îngrijorătoare și chiar deprimante mai bine decât acest film.

Bunăoară, lansarea noului iPhone: W.T.F.?! Este un banal telefon, fie el smart, care are 1% îmbunătățiri față de versiunea anterioară, care oricum este cu mult sub Samsung sau HTC. Cunoscătorii știu! Cei care au avut privilegiul să experimenteze mai multe branduri și nu au avut nici constrângerile financiare și nici blocajele psihologice care îi țin blocați pe iDioții în lumea iCrap-urilor, pot să aducă mărturie.

Android-ul este mult peste iOs și la nivelul aplicațiilor și al uzabilității opțiunile telefoanelor Android sunt nediscutabil peste orice oferă iPhone, fără să mai adăgăm amănuntul preț. Nu vreau însă să intru în războiul platformelor, este irelevant pentru ce doresc să semnalez.

iphone-6

A venit poate momentul să subliniez că nu sunt un fanatic anti-consumerist sau anti-novelisme. Ba din contră: experiența m-a format să apreciez calitatea și să apreciez brandurile puternice și produsele high-class. Am o obsesie pentru mouse-uri și căști wireless și cu greu rezist să trec pe langă rafturi și cel puțin să nu pierd ceva timp admirând și analizând specificațiile, prețurile etc. Sunt în permanent într-un război cu mine însumi pentru a nu face upgrade la te miri ce componentă sau periferic decât când am motive bine întemeiate. Uneori reușesc, deseori nu.

În ceea ce privește telefoanele, le schimb cam la un an jumătate și când a fost cazul le-am schimbat și după 2-3 luni. Deci înțeleg mania tehnofililor și dorința de a avea un model cât mai nou și cât mai bun.

Ce nu înțeleg este obsesia pentru iCrap-uri. Cu nici un alt brand nu prea se întâmpla la fel. Unii “experți analiști” au etichetat boala asta ca “fenomenul Apple” și inevitabil urmează plecăciunea și omagiile la zeul Jobs. Există nenumărate discuții și articole, dar pe scurt fenomenul poate fi descris obiectiv ca atracția nejustificată a oamenilor pentru iCrap-uri. Cel mai clar simptom al acestei boli este prevalența ei în rândul copiilor. Personalități în formare cu minte în coacere, copiii sunt cel mai ușor îndoctrinabili și orice părinte vă poate da detalii despre cât trebuie ei să cotizeze la brandurile care apar la TV sau au reclamă agresivă. Ei bine, visul oricărui copil este să aibă iPhone. Nu ai iPhone – taci și admiri. De la clasa I, la postliceală!

Atât de mult a penetrat obsesia iPhone în mintea copiilor încât emag are un departament specializat în depistarea elevilor care comanda iPhone, îl plătesc, merg cu el o zi-două la școală sau la un chef, ca să epateze și apoi îl returnează. Cum legislația românească consideră comercianții online niște potențiali escroci care pot trimite produse proaste clienților, emag e obligat să accepte returul necondiționat, singurul cost pentru distracție este taxa de transport – maxim 20-30 lei pentru un iPhone. Evident, există tot felul de situații, dar bulk-ul retururilor se încadrează în acest scenariul. Totul din cauza faptului că copiii nu se pot abține, nu rezistă tentației iPhone și chiar cei care nu și-l pot permite, doresc măcar pentru o zi să se afișeze cu el chiar dacă se află în zona gri a legii și cauzează costuri imense și multe neplăceri comercianților.

Nimic nou sub soare. Toată lumea știe că exista branduri care investesc în marketing masiv și au produse bune și foarte bune la prețuri exorbintante și branduri care investesc mai deloc în marketing deși au produse la fel de bune sau poate chiar mai bune decât ale celor din prima categorie, la prețuri mult mai mici. Este loc pentru toți sub soare și în cele din urmă depinde de modelul de business al fiecărei companii.

Să vă dau doar un exemplu de brand al cărei victime era cât pe ce să fiu: căștile Beats. Auzisem de ceva timp despre ele și cum îmi place muzica și în general folosesc căști wireless care evident nu redau prea calitativ, m-am gândit să îmi cumpăr și eu niște căști bune cu fir, pentru a asculta muzică cât mai clar. Evident, am deja 2-3 perechi de căști ieftine care însă nu mă satisfac și în plus pentru ca 2 lei dai, 2 lei ai, o pereche de căști care era favorita mea până acum a început să se cojească și să cadă vopseaua de pe ea. M-am trezit cu urechile pline de vopsea și cu o cipercă care însă evident nu sunt sigur de unde am furat-o, folosind zilnic 3 perechi de căști + 1 cască bluetooth. Deci, fiind eu interesat de o pereche bună de căști și având ocazia să testez în MediaGalaxy calitatea căștilor Beats, am fost impresionat și mi-am propus să le cumpăr. Cum obișnuiesc însă, am zis să investighez nițel și am căutat câteva review-uri pe Youtube. Am dat așadar peste un review al unui cunoscut videoblogger care are 1,8 milioane de abonați și care explică foarte sumar cum căștile Audio-Technica sunt mult mai bune la un preț mult mai mic. La același gama de preț, spune Marques Brownlee, comparativ cu competiția, căștile Beats “sound like crap”.

O paralela similară poate fi făcută cu siguranță și cu iPhone-ul, existând bineînțeles unele nuanțe. Ce nu poate însă fi negat este ca Apple este doar lider la vânzări și la marketing, în nici un caz la calitate și beneficii pret/cost. Nu doar că filosofia iCrap-urilor este periculoasă și plină de bule de aer. Dar cel puțin la iPhone, gogoașa este mult prea umflată în comparație cu greutatea, gustul și ingredientele. Nu vreau să țin apărarea unui competitor anume, nu sunt fan al unui brand anume sau dacă sunt, nu din motivul asta sunt împotriva iPhone. Vreau doar să menționez ca cel putin 3 branduri au produse preț/calitate cu mult peste iPhone: Samsung, Sony, HTC. Poate unii ar adauga și LG … Nu vreau să lungesc discuția amintind și alte categorii de produse (tablete, laptopu-uri etc) unde de departe iCrap nu face banii.

În ciuda celor zise până acum există o categorie mare de oameni care vin la lansările Apple cum vin găinile când simt că e rost de grăunțe. Tu poți să le arunci și rumeguș că ele tot cotcodăcesc și se grămădesc agresiv în jurul tău, fiind programate pavlovian în acest sens. Trist este când simptomele idiocrației se manifestă la oameni, adică la homo sapiens care teoretic are cerebel și poate judeca. Care să fie oare explicația fenomenului Apple alta decât goliciunea vieții acestor amărâți și lipsa altor bucurii în viața lor? Nu este greu să presupunem că acești oameni nu doar ca nu au un echilibru mental și un simț al măsurii lucrurilor, dar viața lor este atât de stearpă încât sunt angrenați trup și suflet într-un un banal fenomen de gloată programată care răspunde mecanic semnalelor de marketing agresiv ale unei entități comerciale care nu se mai satură de bani și urmărește parcă îngenuncherea tuturor utilizatorilor de telefoane în fața mitului “I”.

Dacă atât de ușor pot fi oamenii programați cu privire la un obiect utilitar deja banal – ce este altceva un smartphone decât un calculator miniaturizat portabil care ne permite să vorbim, să navigăm și să ne jucăm? – vă dați seama ce se poate face din punct de vedere al ingineriei sociale când vine vorba de registre superioare ale motivațiilor, aspirațiilor și orientării ideologice ale omului. Și aici ar fi multe de zis , dar ma opresc, îndemnându-vă să vedeți/revedeți nu doar Idiocracy dar si 1984 al lui Orwell. Eu când vad iGloatele grămădindu-se îmi vine comparația cu scena din 1984 în care se proiecta un film cu dușmanii Oceaniei: liderii Eurasiei și muncitorii se ridică în picioare mâniați și strigând slogane acuzatoare, răcnind și plini de ură. Curios cum televiziunile prezintă într-o lumină veselă grămezile la lansarea produselor Apple și într-o lumină tristă manifestările puiblice din Koreea de Nord, când fenomenul este în esență același. Să fie oare întâmplător că prima reclamă la Macintosh făcea referire la 1984?

 

Fatidicul 17

Nu s-a mai auzit nimic de cine a doborat avionul, desi  s-au recuperat cutiile negre. Americanii acuza rusii, rusii acuza ucraineeni …

Iata insa cateva curiozitati legate de numarul 17:

Nume: MH 17

Data doborarii: 17 Iulie 2014

Data primului zbor: 17 Iulie 1997

Varsta: exact 17 ani

 

17, ca 17, dar stiti care e probabilitatea ca 2 avioane ale aceleiasi companii aeriene din cateva sute la nivel mondial care probabil are un procent de 0.001% din numarul total de zboruri sa aiba parte de un accident la rata de 3-4 accidente anual din sutele de mii de zboruri?

 

Noua Zeelanda – cea mai sigura tara din lume

In perspectiva unui al 3-lea razboi mondial care evident se va lasa cu nucleare, Noua Zeelanda este probabil cea mai sigura tara din lume. Militar, evident, Noua Zeelanda este nesemnificativa, dar cine o sa o invadeze cu tancurile? Antarctica?

Dupa cum stim, in cazul unui razboi nuclear, avand in vedere volumul mare delcarat de bombe nucleare si analizele facute de specialisti, toata emisfera nordica va fi distrusa. Teritoriile care nu vor fi fost bombardate, vor avea ulterior de suferit din norul radioactiv care va acoperi intreaga emisfera si va aduce o noua era glaciara cu temperaturi scazute si poate chiar o noapte … mai lunga. Este probabil insa ca emisfera sudica va fi ferita, in ipoteza in care nu prea multe bombe vor ajunge in Australia sau in America de Sud.

Sa presupunem insa ca totusi estimarile specialistilor sunt exagerate si chiar cu norii radioactiv clima nu va fi chiar atat de drastic afectata in nord si se va putea in continuare practica agricultura. Facem acum abstractie de urmarile unui razboi: cancere, boli, depresie, foamete, etc. Acum discutam de potentialul de revenire al unei tari/regiuni pe termen mediu/lung. Si in acest scenariu, Noua Zeelanda va face fata mult mai bine ca alte tari, fiind ferita de riscul de migratii in masa si al competitiei pentru hrana din celelalte zone ale lumii, cum ar fi Europa sau China.

Sa analizam insa pe scurt cum sta Noua Zeelanda din mai multe puncte de vedere relevante in scenariul celui de-al 3-lea razboi mondial care se prevede chiar zilele acestea.

Din punct de vedere militar, Noua Zeelanda are o politica anti-nucleara, deci este mic riscul ca tara sa fie bombardata. Chiar daca istoric Noua Zeelanda a fost totdeauna alaturi de Marea Britanie si chiar daca in noul razboi foarte probabil va fi de aceeasi parte, neavand baze de lansare instalate pe teritoriul ei, este mic riscul ca alianta ruso-chineza sa isi consume aiurea nuclearele pe micuta Zeelanda de la marginea lumii. Primele atacuri vor fi evident care bazele americane din jurul Rusiei si al Chinei, pentru a minimiza posibilitatea de atac. Ca o mica paranteza, probabil centrul de comanda al rusilor este adanc in nordul Siberiei, cat mai departe de bazele americane care au incercuit in ultimul timp Rusia din toate partile. Iata in continuare cateva lucruri interesante despre politica militara a Noii Zeelande din Wikipedia:

New Zealand ranks 8th in the Center for Global Development’s 2012 Commitment to Development Index, which ranks the world’s most developed countries on their dedication to policies that benefit poorer nations.[111] New Zealand is considered the second most peaceful country in the world according to the 2012 Global Peace Index. (Sursa)

Mai trebuie oare sa amintesc ca Noua Zeelanda, fiind insula si avand cele mai apropiate tari vecine pe Australia si Antarctica, nu se teme de invazia tancurilor sau de parasutisti care “s-au ratacit?”.

Agricultura: cand vine vorba de capacitatea de supravietuire, Noua Zeelanda nu va avea nici o problema. Zeelandezii au oi, peste si vin – tot ce-ti trebuie ca sa treci o era glaciara cum trebuie. Dar nici cu frigul nu o sa fie problema: au carbuni, petrol, gaze si peste 31% din energia electrica e produsa de hidrocentrale si centrale care folosesc energia geo-termala.

Iata deci cateva argumente care sper sa fie luate in considerare de tinerii care doresc sa fuga din Romania. In loc sa aleaga tari unde sunt batjocoriti si tratati ca gunoaiele (Italia, Franta, Anglia, etc), mai bine sa ia in considerare o tara prospera, aflata in topul tarilor dezvoltate ca PIB per locuitor si care este extrem de binevoitoare cu strainii, mai ales cu cei care vin cum trebuie si nu vin la cersit sau la munca la negru. De fapt, asta e un plus din punctul meu de vedere. In ciuda unor faimoase mici incidente cu romani, faptul ca Noua Zeelanda este ferma cu imigrantii si nu accepta pe oricine cum sunt acum obligati Italia si Franta, din punctul meu de vedere este ceva pozitiv: ofera garantia ca legea este respectata, ca valoarea este apreciata si ca statul functioneaza protejand populatia de afluxul de straini care pot sa cauzeze probleme. Cei care doresc sa munceasca si respecta legea, cu atat mai mult vor avea o sansa in plus in Noua Zeelanda.

Nu cunosc pe nimeni plecat in Noua Zeelanda, nu am informatii “de la sursa”, ci lobby-ul meu pentru aceasta mica tara este total dezinteresat, singurul motiv pentru care mi-am pierdut timpul fiind speranta ca poate va ajuta pe cineva care inca nu are raspunsuri incotro sa o ia. Pe langa oportunitatile prezentului, am dorit sa subliniez mai ales perspectivele viitoare, care pentru noi europenii, din punct de vedere al sigurantei vietii, nu sunt deloc linistitoare.

Din 32 de masini testate, doar 19 au trecut ‘small overlap crash test”

Small overlap crash test este denumirea testului la care au fost supuse 32 de masini si simuleaza accidentele prin depasirea partiala benzii pe contrasens sau lovirea cu un pom pe partea stanga. The Insurance Institute for Highway Safety (IIHS) este o organizatie non-profit din SUA care testeaza masini, similar cu Euroncap-ul.

Iata video-uri cu cateva modele mai cunoscute pe la noi

Volkswagen GTI (an 2015)

Mercedes-Benz Clasa E (an 2014)

– observati deplasarea in lateral destul de pronuntata in urma impactului, cel putin comparativ cu GTI-ul de la Volkswagen

Mazda 5 (an 2014)
– cea mai slaba (vezi si video-ul de prezentare a testului unde explica de ce

Jeep Grand Cherokee (an 2014)

– a luat nota M (marginal) – sub Good si Acceptable dar mai bun ca Poor

Spark 2013

– a luat A (Acceptable!); total neasteptat pentru un urmas al Matizaurului

Toyota Corolla 2014

– de asemenea M (Marginal), sub Good si Acceptable; adica sub Spark!
– M insa e boboc pe langa P-ul obtinut de Rav4; sa saboteze oare americanii masinile japoneze care sunt mai fiabile si mai ieftine decat ale lor?

Volvo S80 (an 2014)

– daca nici Volvo nu lua Good, cine sa ia?

Honda Civic 2014

– de asemenea Good

Mintea omului

Mintea omului este poate cel mai mare mister al Universului. Oricate progrese s-au facut si se fac, mare lucru nu se stie despre minte. Nici macar nu se stie ce este constiinta, oamenii de stiinta care studiaza creierul nu pot sa cada de acord asupra unei teorii. Exista evident tentative, cum ar fi aceea ca am constiinta daca stiu ca exist, daca realizez ca eu sunt o persoana. Evident, multe se pot spune pornind de aici, dar ce este interesant in aceasta directie este ca exista un test pentru copii care ii testeaza cand au constiinta de sine si unele teste demonstreaza deja ca la 3 luni copilul percepe ca este o persoana. Testul consta in plasarea copilului in fata unei oglinzi si manjirea lui pe fata cu kethup (de exemplu). Daca copilul incearca sa se stearga sau reactioneaza folosindu-se de imaginea din oglinda, se concluzioneaza ca el percepe ca in oglinda este propria imagine, deci are constiinta de sine. Este un test destul de discutabil si cercetatorii recunosc ca testul nu demonstreaza decat existenta certa a constiintei de sine, dar nu poate exclude inexistenta acesteia. Deci, nu este deloc exclus ca inclusiv copilul din pancete sa aiba constiinta de sine si foarte probabil folosind tehnicile din ce in ce mai performante de sondare si interactionare cu creierul, stiinta va ajunge la aceasta realitate pe care biserica ortodoxa o exprima si o sustine inca de pe vremea Sfintilor Parinti care au declarat in canoane ca omul este faptura deplina din momentul conceptiei. Nu cred insa ca aceasta descoperire va aduce un plus de moralitate cu privire la aspectele bioetice ale crimelor care se fac in prezent prin avort si anticonceptionale, dar macar nu va mai exista scuza ca avortonul “este doar un ghem de celule”.

Am vizionat si revizionat in ultimele zile cateva conferinte organizate de World Science Festival dintre care una era despre dependenta de droguri, perceptia timpului (extrem de interesanta). O alta care dezbatea problema masurarii in mecanica cuantica, desi avea ca tema principala o disciplina atat de “alunecoasa”, a atins uneori punctual dar extrem de interesant si problema limitarii mintii umane si a perceptiei asupra realitatii. Participantii isi puneau problema in ce masura mintea umana poate intelege multi-dimensionalitatea necesara studierii si intelegerii fizicii cuantice. Unii erau de parere ca mintea noastra e limitata si pur si simplu nu vom intelege niciodata chestiuni atat de putin intuitive si care nu au nici o corespondenta in experienta noastra. Altii aduceau argumentul ca pentru antici si miscarea astrelor era cu totul straina de experienta lor de zi cu zi si mergand pe acest rationament, nici ei nu puteau spera ca vor intelege vreodata miscarea acestora sau natura stelelor, daca se limitau la universul experientelor umane specific acelor vremuri.

Toate conferintele le recomand, precum si pe celelalte organizate de WSF. Ce este interesant la aceste conferinte este nu doar tema fierbinte si invitatii importanti, cat mai ales organizarea si moderatia discutiei care cauta mereu sa explice lucrurile cat mai simplu, dar totodata nu trece cu vederea peste temele importante.

Din aceste conferinte mi-am solidificat oarecum cateva pareri ale mele, dar totodata am si inteles cateva aspecte extrem de interesante, cum ar fi acela ca in mecanica cuantica exista deja un curent care considera ca mintea noastra nu are doar suportul fizic, foarte probabil mai exista si … altceva. Voi detalia, mai pe scurt sau mai pe larg

1. Chimie

Este multa chimie in creier. Neurologii, doctorii sau psihiatrii ar spune ca e doar chimie. Fizicienii insa le-ar atrage atentia ca dincolo de electron se afla un intreg univers cu legi care nu prea seamana mai deloc cu ce e dincoace de electron. Scuzati metafora, evident granita nu e prea clara si nu se stie unde inceteaza cele doua “taramuri” pe care fizicienii incearca sa le impace de vreo 100 de ani. Nu doar chimia creierului este neinteleasa dar chiar si daca am face abstractie de nivelul cuantic, am avea de-a face cu peste 100 de miliarde de neuroni, fiecare fiind capabil sa faca cam 1000 de conexiuni cu ceilalti neuroni din jurul sau. Rezulta deci aproximativ 100 trilioane de sinapse, mai mult decat numarul total de stele estimat de Einstein ca ar exista in Univers. Suntem asadar in pragul trecerii la noi paradigme si in biologie in care teoria complexitatii va avea un cuvant greu de spus. Si nu doar creierul este aria de studiu care necesita noi abordari, cat mai ales structura ADN-ului care permite combinatii infinite din cele 4 nucleotide de baza.

2. Timpul

Creierul are multe ceasuri interne si timpul este extrem de important in tot ce face creierul. Secventialitatea si ritmul formeaza oarecum fibra structurilor informationale dar mai ales a proceselor. Cercetatorii nu stiu insa cate ceasuri exista in creier si cum poate creierul sa masoare timpul. Nu au gasit nici un centru care se se ocupe cu asta si nu stiu nimic altceva decat faptul ca creierul nu masoara in nici un caz trecerea timpului numarand tic-tac-urile. Timpul merge mana in mana cu memoria. In creierul uman nu exista de fapt ACUM, ci informatiile primite de la toate simturile sunt clasificate si ordonate, ajungand in creier in frecvente diferte si creierul avand grija sa le uneasca si sa le plaseze intr-un context care face sens. “Acum”-ul pe care il percep interactioneaza cu memoria si cu “pattern-urile” pe care creierul le gaseste cat mai repede in memorie si care au ceva comun cu prezentul. De aici, perceptia asupra prezentului este “imbunatatia” si realitatea pe care o luam in calcul are in ea o mare marja de aproximatie dar si de informatii adaugate la … “post procesare”.

3. Limba turca

Una dintre particularitatile limbii turce este ca nu se pot comenta un eveniment fara a spune daca eu am fost sau nu de fata cand s-a intamplat. De exemplu nu pot spune pur si simplu “Gigel a aruncat o piatra”. Cica in turca ar fi musai sa spun: “Am vazut ca Gigel a aruncat o piatra” sau “Am auzit de la cineva ca Gigel a aruncat o piatra”. Mi s-a parut interesant si as dori sa imi confirme cineva in ce masura este adevarat sau nu acest fapt. Ceva adevar insa exista si cu siguranta exista limbi cu reguli si mai ciudate. De exemplu, exista un trib care nu are conceptia de timp, adica ei nu folosesc termeni care sa specifice maine, ieri, peste o saptamana, dupa un an, etc. Evident probabil pentru viata de zi cu zi folosesc niste repere de genul “mancam cand soarele apune” dar in acest trib nu exista calendar, nu exista planificari viitoare si evident nu exista deadline-uri …

4. Gandul

Gandul ramane inca un mister pentru cercetatori. In aceste conferinte s-a tot discutat despre memorie, despre perceptie, despre timp, despre constiinta, despre emotii, etc dar nu am auzit nimic legat de gand: ce este gandul, cum pot sa am un gand si apoi sa am alte ganduri despre acel gand etc. Unii oameni de stiinta se lauda ca s-a ajuns atat de departe cu sondarea creierului incat daca imi planteaza niste sonde in cap si ma gandesc la un mar, ei pot sa afiseze pe ecran ce vizualizez eu. Ma indoiesc insa ca daca ma gandesc la 1,5 mere vor reusi sa afize asta. Nu doar gandul dar si limbajul interior sunt inca enigme. In ce masura pot exista ganduri fara limbaj interior si de ce natura pot fi ele este iarasi un mister.

De ce nu am avut, nu am și nu voi avea niciodată acțiuni (UPDATE)

Cu privire la articolul “De ce nu am avut, nu am și nu voi avea niciodată acțiuni si altele similare in care imi exprimam scepticismul cu privire la investita in actiuni.

Imi mentin parerea ca a investi in actiuni in Romania unde legea este o chestie alunecoasa si paznicii pietei financiare sunt nevestele, cumnatii si verisorii politicienilor, nu voi investi niciodata in piata de capital in Romania.

Totodata, celor care isi mai amintesc hype-ul creat de subscrierea la Romgaz si opinia mea ca totul e un mare Pump and Dump, revin cu cateva cotatii:

05.11.2013: 35.15
14.03.2014: 32.41
06.03.2015: 35.29

Evident au fost si ceva spike-uri la pret dar per total nu stiu cat de buna a fost afacerea SNG cu tot yield-ul adus de dividende. Cel putin asta avand in vedere hype-ul de atunci. Ca sa va faceti doar o idee iata cum a evoluat Google de la 5.11.13:

05.11.2013: 510.25
03.06.2013: 553.93 (8% crestere!)

Nu am habar de divedende, dar probabil oricum bate SNG-ul. Google nu e tocmai un etalon insa, ce vreau doar sa subliniez ca oamenii care aveau bani de investit pe actiuni, mai bine cumparau actiuni solide, fara risc prea mare, care au sanse sa aduca un randament peste dobanzi, mult peste ce pot oferi niste companii romanesti conduse si vandute de fosti securisti pe o piata monitorizata si reglementata de copiii lor.

Cu privire insa si la scepticismul cu privire la piata de capital globala, evident reticenta mea se arata mai ales fata de daytrading. Pentru investitii insa pe termen mediu/lung, am intrat si eu pe etoro in sfarsit (de fapt aveam cont mai demult, dar nu am avut chef sa incep sa joc). La etoro ma intereseaza mai ales posibilitatea de a copia alti traderi. Nu o sa ma ocup prea mult eu cu alegerea si studierea optiunilor – aviz celor care vor sa ma copieze; deocamdata am cumparat Google si Microsoft – dar o sa incerc sa imi dezvolt o strategie de a copia pe altii in speranta ca cine stie cum dau peste vreun geniu sau insider care sa ma salte si pe mine.

Asadar, cei interesati, pot sa urmeze linkul de mai jos, am impresia ca primesc si un gift card de 50$ si de asemenea si mie imi dau un comision. Nu sunt insa sigur, nu am citit helpul si nu ma intereseaza comisioanele. Eu am intrat doar for fun deocamdata, am platit cu cardul si se pare ca eventuale retrageri se fac prin modalitatea de alimentare initiala care poate fi atat card cat si cont, paypal, western union etc. Iata linkul:

http://etoro.tw/1os1JZq

Hulirea Ungariei continuă prostește în Ziarul Financiar

Mare titlu mare. La o zi dupa ce au citit si ei din The Economist ca Ungaria orbaniană s-a transformat dintr-o „rablă cu pană la o roată“ într-o „maşină rapidă de curse“, “analistii” de la Ziarul Financiar incearca sa ne convinga ca nu facem bine daca ii invidem si in nici un caz sa nu ne treaca prin cap ca am putea sa ii copiem deoarece … pentru bunastarea lor, ungurii vor plati un pret. Si articolul se intituleaza: Ce preţ vor plăti ungurii pentru bunăstarea cu care i-a convins Orban să-l realeagă?.

Observati cate nivele de propaganda si prejudecati nefondate sunt plasate in atat de putine cuvinte? Sa fie oare doar necunoastere sau spalare de creieri?

In primul rand, din start ni se da de inteles ca “bunastarea ungurilor” va fi platita, are un pret. De aceea, e mai buna bunastarea noastra – chiar daca lipsa – pentru ca nu avem un pret de platit. Ce analiza interesanta, nu este asa? Sa citim totusi articolul sa vedem care ar fi pretul. Voi reda jos orice text care se refera la vreun pret de plata, pentru ca despre asta e articolul, in cele din urma. Sa vadem deci care ar fi acest pret?

Orban a redus cu 20% facturile la gaze şi electricitate. Premierul a promis că tăierile vor continua, iar în cele din urmă ungurii vor avea cea mai ieftină energie din Uniu­nea Europeană. Viitorul se arată atrăgător, dar ce preţ vor plăti ungurii pentru bunăstarea care li se promite? Unii analişti se tem că Rusia va juca un rol principal de durată în scenariul scris de Orban.

Deci deocamdata, pretul platit de unguri nu este unul real ci doar ipotetic in analizele unor analisti – carora nu li se da nici numele si nici articolele in care emit ei acele analize ca sa vedem clar ca acesti analisti chiar exista. De altfel, in presa romaneasca rareori gasim referinte la surse, nume de autori si contextul in care au facut o anumita declaratie. Ca sa realizati penibilul presei romanesti, ganditi-va numai cat de des auziti o stire de genul “oamenii de stiinta britanici au descoperit …”. In reviste de cancan, paranormal si ‘lifestyle’ ieftin nu ne-ar mira. Dar intr-un ziar financiar care de cateva luni se lauda cu istoricul sau de mare ziar economic si titreaza obositor laudele si magulirile “marilor personalitati” carora le-au stors cateva laude ca sa dea bine la public, nu ne-am astepta sa citim despre analizele unor analisti aiurea in praznic.

Dupa ce incepe “expunerea” colaborarii “ilegaliste” cu Rusia, autoarea reia “analizele”:

Aceste coincidenţe îi fac pe unii observatori să bănuiască că între acordul de împrumut cu Rusia şi reducerea facturilor la gaze aplicată de guvernul maghiar există o legătură.

Deja “analistii” s-au transformat in “observatori”. Evident nici cine sunt acesti observatori si cum observa ei aceste fapte nu aflam. In continuare e prezentata colaborarea Ungariei cu Rusia in domeniul nuclear – lucruri stiute dar prezentate cu o aura de tendentions cel putin penibila daca nu ciudata si neinteresanta. Mai ales daca doream sa aflam ce pret vor plati ungurii. Detaliile sunt destul de specifice si desi nu sunt prezentate surse de informare, nu negam acuratetea si realitatea acestora. Doar ca articolul trateaza alta tema si inca nu am aflat care este pretul pe care il vor plati ungurii.

Unii analişti consideră că Ungaria, prin politica de renaţionalizare a jucătorilor din industria energiei, va putea negocia direct cu Rusia un nou acord pe termen lung privind importul de gaze, care va cuprinde preţuri mai mici.

Analitycus Anomymous pare o obsesie a acestei autoare de articole economice. Am inteles de omie de ori deja ca Ungaria are o relatie buna cu Rusia si nu e exclus sa primeasca gaze mai ieftine si investitii in domeniul nuclear. Care este totusi pretul unugurilor, ca din toate informatiile astea nu reiese decat ca ungurii vor plati un pret mai mic: si pentru gaze si pentru electricitate.

Chiar şi cu facturi mai mici la utilităţi şi scutiri de taxe unele familii din Ungaria se luptă cu sărăcia

Vai, saracii unguri. Ce nasol de ei! Ce prosti ca platesc mai putin! Pai nu e mai bine de noi care avem facturi mai mari la utilitati, accize noi si totusi ne luptam cu saracia? Prostii de ei isi fac iluzii aiurea ca daca au facturi mai mici la utilitati cu 20% si o sa le scada pretul la gaze o sa o duca mai bine si o sa termine saracia la toate familiile. Aloooooo! Tanti Ioana!!! Pai si in america sunt unele familii care se lupta cu saracia! Spune-ne o data ce pret platesc ungurii! Este evident ca nu toti o sa scape de saracie si evident ca si la ei ca si la noi sunt familii supraindatorate care o duc greu. Dar totusi, o scadere cu 20% a pretului la utilitati e un lucru BUN care AJUTA mai ales aceste familii. Ca sa nu mai amintim si de schimbarea monezii creditelor care a ajutat imens multe familii de unguri care altfel ar fi fost in faliment acum.

Pentru a ne arata ce nasol o duc ungurii DESI PLATESC MAI PUTIN LA UTILITATI, autoarea se gandeste sa ne spuna o mica poveste (de asemenea tradusa dintr-un articol care nu este metionat):

Cel mai sărac este nordul. Un exemplu de aici este satul Alsógagy, cu o populaţie de 120 de locuitori, dintre care doar zece au un loc de muncă. Numai 15 dintre locuitori prestează muncă în folosul comunităţii pentru a-şi putea prelungi ajutorul de şomaj, garantat doar trei luni. Istvan este unul dintre ei. Venitul lui este de 170 de euro, insuficient pentru a-şi întreţine familia. Primarul din Alsógagy a explicat care sunt principalele probleme ale comunităţii: lipsa infrastructurii, a mijloacelor publice de transport şi a fabricilor.

Pe langa faptul ca probabil tanti autoarea analista economica a tradus gresit (daca 15 muncesc in folosul comunitatii si 10 au loc de munca, inseamna ca 25 muncesc ca doar aia 10 nu merg la serviciu ca sa stea picior peste picior, nu?) situatia asta nu are tocmai impactul negativ intentionat de autoarea analista a articolului. Pai cati tarani in Romania nu ar da cu grebla in parcul comunal pentru 170 de euro? Fiind vorba de un sat, probabil locuitori sunt tarani si traiesc din agricultura. Altfel, ar muri de foame. Faptul ca nu au toti loc de munca e nasol, dar nu e fatal, altfel toti s-ar fi carat in alte parti sa ar fi plecat in strainatate. Situatia staului astuia nu e deloc catastrofala, ba chiar as pune intrebarea: care sat din Romania ofera 15 locuri de munca (fie ea in folosul comunitatii) si salarii la 15 oameni, pe banii primariei care primeste ajutoare de la guvern si nu le cheltuieste pe contracte ale primarului sau membrilor de partid?

Astfel, pentru prima dată după căderea Cortinei de Fier din Europa, un premier maghiar nu a fost invitat la Casa Albă în timpul mandatului său. Acesta este Orban.

Aflam in sfarsit si ce pret platesc ungurii pentru faptul ca au un guvern care tine cu poporul, care face bine la popor (altfel nu castiga din nou alegerile zdrobitor), care a reusit sa le ieftineasca utilitatile, care a reusit sa supravietuiasca fara FMI, care reuseste sa atraga investitii majore in tara (fie ele de la rusi) dar care … nu are “marea onoare” sa aiba un prim ministru invitat de Obama. Halal onoare, ce ma incalzeste pe mine ca Ponta merge la americani si ii pupa in fund daca nimic bun nu se intampla in economia romaneasca, daca tot ce primim de la americani sunt niste sonde de alea ciumege de la Chevron, daca bancile americane cumpara lei doar ca sa aiba randamente frumoase de la obligatiunile guvernului ca oricum banii nu ajun in investitii si dezvoltare si daca oricum nici un proiect major si nici o schimbare in bine nu are loc pentru Romania din relatia cu SUA si cu UE, ba din contra, ni se baga pe gat interdictii, legi, normative, certificate energetice, ni se interzice marirea capitalului la singura banca de stat care ar putea ajuta economia, ni se interzice un deficit prea mare ca sa nu cumva sa ne dezvoltam si sa construim autostrazi sa se mute toate companiile germane la noi etc etc.

Ca sa recapitulam, pretul platit de unguri, conform articolului este:

1) temerile unor analisti ca Rusia va juca un rol in Ungaria (din articol insa nu se arata care ar fi acel rol ci doar se enumera beneficiile pentru unguri: pret la gaze scazut si investitii in centrala nucleara)
2) Orban nu e primit la Casa Alba

Este trist sa observam cat de jos a ajuns presa romaneasca si cat de lipsisti de un minim profesionalism au ajuns ziaristii incat nici macar un articol de propaganda nu pot sa-l incopeasca calumea ci isi dau singuri cu dreptul in stangul. Nu m-ar mira daca articolul ar fi fost facut initial pentru titlul anterior in care se aborda Ungaria (cu masina de curse) sau sa fii ramas pur si simplu cateva paragrafe neincluse in acel articol si sa fii fost incropite in graba, aruncat un titlu pompos si intrigant si publicat in print / online din doua miscari.

Nu m-ar mira daca tanti asta care a scris articolul va ajunge maine poimaine si ea ministru si ii vom putea admira analizele pe Facebook, ca ale unei alte faimoase doamne ministru care a facut si mari afaceri la viata ei, inainte sa dea faliment. Parca suntem blestemati sa avem nulitati peste tot si sa nu existe un lucru bun facut in tara asta. Regret amarnic ca am avut pentru o luna anul trecut abonament la un asemenea ziar de doi lei. Este o mare pierdere de timp chiar si lecturarea gratuita online a acestui ziar. Mai degraba, recomand celor care stiu engleza Zerohegde sau Bloomberg unde pot fii la curent cu stiri brute si uneori cu analize serioase, nu traduceri defectuoase si ciorne ca cele de la Ziarul Financiar.

In alta ordine de idei, mi se pare doar mie sau articolul asta pare propaganda la comanda. Stiu ca ZF e cam strans cu usa de BNR sa tipareasca “pastilele” panadolului anti-criza (Vasilescu) – ca si alte ziare si televiziuni de altfel. Dar in cazul asta, oare cine sa fie clientul? Troika? UE? Parlamentul European? Ma indoiesc, pentru astia opinia publica din Romania e vax, nu ii intereseaza propaganda. Sa fie oare articolul doar ecoul unei prostii pure sau spalari de creier nevinovate? Un mare mister …

Cea mai bună investiție financiară este propria educație

The best financial future is your own ability and the capacity to use those abilities to the full potential … and they can not even tax it!

Apoi:

Saving a little no matter how you do it

Ca tot venise vorba de Buffet in cateva comentarii … Buffet e in primul rand un produs de marketing. Ca investitor Buffet nu a excelat prin castigul din instrumente financiare. La ce s-a priceput el cel mai bine a fost la achizitii de companii, la influentarea politicilor acelor companii cu efort minim (maximum leverage) si la puterea de atractie cu care a convins atat de multi oameni sa le administreze banii. Nu putem pune in nici un caz egal in “exemplul Buffet” si succesul care se poate obtine prin investitii financiare in ziua de azi.

Nu mai detaliez de ce spunea Buffet cu cativa ani in urma despre derivate: “weapons of mass financial destruction”.

Pr. Hariton, www-ul și 666

UPDATE 21 FEB 2014: parintele Hariton a retras articolul cu pricina de pe site (deci e clar ca i-a apartinut – apropos de cateva comentarii), justificand ca “nu era un comunicat de presă, ci o învăţătură de credinţă ortodoxă ce se adresa în mod exclusiv credincioşilor din Biserică”.  Nu stim daca e de bine sau de rau … Ne indoim ca ar fi de acord cu noi, cu privire la www=666, foarte probabil noi nu intelegem “invatatura de credinta”. Vedem insa cum pe site au aparut niste articole despre DARPA si “etica tehnologiei”. Pacat ca site-ul unei manastiri publica chestii pe care le gasim in “inforwars.com” sau “rense.com”.  Nici nu mai vrem sa intram in dispute aiurea si sa pierdem timpul, suntem uimiti insa de ceva nou: biometria e strans legata cu ecumenismul pentru ca se anuleaza granitele informatice … Din put in lac!

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Intr-un recent articol publicat pe site-ul Manastirii Petru Voda, parintele Hariton mentioneaza la un moment dat cum ca www ar insemna 666 si prin urmare, daca vizitam un site pe internet, facem deja un compromis. Nu e de ajuns ca avem inaintemergatorul CNP, nu e de ajuns ca avem diabolicul card care inversat se citeste “drac”, acum trebuie sa ne speriem si sa tremuram si cand tastam www. Iata insa extrasul cu pricina:

Păcatul se raportează la două puteri sufleteşti: puterea libertăţii voinţei şi puterea înţelegătoare sau cuvântătoare, sau de cunoaştere, prin urmare păcatul fără voie şi fără ştiinţă e tot păcat, chiar dacă e canonisit mai uşor, şi lesne de iertat la Dumnezeu. Diferenţa dintre actele respective este doar gradul de consimţire a omului cu satana. De pildă, un grad mai mic este a intra pe internet, a scrie: www. care într-o anume numerologie înseamnă 666, şi a face acest compromis pentru a cunoaşte un lucru sau altul, sau pentru înlesnirea comunicării. Gestul pare insignifiant, dar el e făcut de toţi oamenii care intră pe internet. Nu este oare un gest potrivnic sfintei cruci, pe care credinciosul o face înaintea oricărui lucru bun, sau înainte de intrarea în sfânta biserică? A intra pe internet cere acest mic obol satanei, a scrie numărul numelui fiarei, spre a intra în capiştea virtuală a ei. Acest compromis pus ca obligaţie socială este o sfidare a sfinţeniei sufletului creştin, şi totuşi, având credinţa că harul lui Dumnezeu îl va feri de înţepătura scorpiei şi de veninul aspidei, creştinul nu consideră că săvârşeşte o impietate tipărind numărul de intrare pe internet, şi nici nu i se socoteşte lepădare, de ce? – pentru că nu se identifică pe sine cu acel număr.

Pentru cine nu prea intelege despre ce e vorba si cum de unii au ajuns sa se sperie si de www, voi incerca sa explic in continuare. Despre cip si buletine, am mai facut-o in mai multe articole, daca nu ma insel ultimul fiind Cipul Troian. Pe scurt, ca sa reamintesc sau sa mentionez pentru cei care nu au rabdarea sa citeasca articolul, eu cred ca cipul nu este decat o evolutie fireasca (desi la noi cam precoce, avand in vedere incompetenta si lacunele administrative) a actelor de identificare. Nu cred ca este o evolutie mandatorie, fara de care lumea nu ar putea merge inaine in “marsul maret tehnologic”, ci mai mult este una traditionala si conjuncturala, adica datorata mai mult … particularitatilor sistemului politico-administrativ romanesc, care este mereu dornic sa cumpere cea mai noua tehnologie, sa faca cele mai mari investitii, desi cand e nevoie – cum a fost cazul accidentului din Apuseni – cei care ne conduc nu sunt in stare sa se foloseasca de acea tehnologie. Si daca ar fi doar exceptii si cazuri rare … Probabil politicienii de azi ne baga pe gat buletine cu cip si date biometrice ca sa se asigure ca nu cumva le falsificam cardurile actuale si le furam conturile din Elvetia. Agaricilor care ridica stindardul modernizarii si al eficientizarii prin acte mai smechere, doresc sa le amintesc ca in SUA nu exista nici macar buletine, deci eficienta si securitatea nu au nimic de a face cu actele de identitate ci mai mult cu constiinta si buna intentie a celor care au datoria sa ne garanteze securitatea si sa ne administreze eficient.

In limba ebraica, ca si in greaca veche, nu exista caractere pentru cifre si numere, ci se folosesc litere. Fiecare litera are o anume valoare. Nu mi-e prea clar daca situatia e similara cu limba latina unde doar anumite litere grupate intr-un anume fel formeaza numerele, cert este ca atat in greaca cat si in ebraica, fiecare litera are o anumita valoare cand e folosita in contextul de numar. Iata de exemplu cateva litere si numere in greaca mai intai si apoi in ebraica:

numbersalfa = alef = 1
beta = beit = 2
gama = gimel = 3

ro = ??? = 100
sigma = ??? = 200

De aici, va dati seama ca fiecarui cuvant ii corespunde un numar: suma valorilor literelor care il compun. De asemenea, invers privit, un numar oarecare se reprezinta prin orice cuvant alcatuit astfel incat suma literelor sale sa dea numarul respectiv. Fiind mai multe variante (mai ales ca vocalele sunt nule – nu au nici o valoare) sunt anumite cutume despre ce varianta este aleasa.

(NB: Este destul de greu de inteles acest concept la o prima lectura a explicatiei, asadar v-as invita sa recititi ce am scris si apoi sa urmariti exemplul de mai jos)

Numarul 11 poate fi suma mai multor numere:

11 = 6+5 sau 5+6

11 = 10+1 sau 1+ 10

11 = 4+4+3

etc

Iata variante toate corecte de scriere a numarului 11 in ebraica:

– Yod-Alef (10+1)
– Alef -Yod (1+10)
– Hei-Vav (5+6)
– Dalet-Dalet-Gimel (4+4+3) etc

Existand multe variante, exista obiceiul ca un numar sa fie scris din cat mai putine litere (deci cat mai putini termeni ai adunarii), termenii sa fie scrisi in ordinea descrescatoare si in variantele in care sunt pentru acelasi numar mai multe optiuni, sa se foloseasca varianta care contine ca prim termen pe cel mai mare. In exemplul de mai sus:

11 = 10+1 adica Yod-Alef

LiTERE / CIFRE la evrei

Deci evreii trebuiau sa se priceapa foarte bine la adunari pentru a putea folosi numerele. Noi avand la indemana notatia arabica si folosind instinctiv imparteala in zeci si sute, nu avem probleme sa scriem numere de genul: 611. Instant avem in minte ca acesta reprezinta 6 sute, 1 zeci si 1. La evrei insa, trebuie sa calculeze 400+200+10+1 si sa scrie Tav-Reish-Yod-Alef. Cu siguranta si la ei calculele astea se faceau la fel de instant, repetitia este mama obisnuintei. Este doar interesanta diferenta intre cele doua sisteme.

Cu privire la translatia din cuvinte in numere si interpretarea acestora, in ebraica asta se numeste Gematria si se ocupa cu gasirea de semnificatii ascunse in valorile numerice ale cuvintelor. De exemplu, numarul 18 are o semnificatie aparte, deoarece este valoarea numerica a cuvantului “chai” care inseamna viata. De aceea, multi evrei cand doneaza bani o fac in proportii de 18.

Acum, ca sa ne intoarcem la www si 666, o data cu aparitia web-ului, probabil nu a durat mult pana cand cineva sa se gandeasca ca daca corespondentul literei w in ebraica are valoarea 6, www trebuie sa fie echivalent cu 666. Ceea ce este gresit total din mai multe puncte de vedere. In primul rand, www este o abreviere –  World Wide Web – si nu cred ca in ebraica se poate face calculul si pentru abrevieri. Sa facem abstractie insa, mai ales pentru ca cuvantul este des folosit si sa presupunem ca este un cuvant. In acest caz, valoarea cuvantului www ar fi de fapt 6+6+6=18. Putem sa facem abstractie de regula unei limbi daca folosim simbolurile acelei limbi? Putem, daca suntem obsedati de antihrist.  Insa pe langa faptul ca Gamatria este un fel de numerologie – deci o pseudo-stiinta si nici macar o religie, chiar incadrandu-ne doar in limba ebraica si calculand valoarea numerica a unui cuvant in limba engleza, rezultatul este 18 nu 666.

Am ajuns asadar la un alt aspect important. Facand abstractie de faptul ca oricum, calcularea valorii cuvintelor este oarecum numerologie, deci tine de superstitii si nu prezinta nici un interes pentru crestini, se pune intrebarea daca putem aplica regulile limbii embraice unor cuvinte in limbi straine, facand translatia doar a literelor. Parerea mea este ca nu putem, deoarece nu are sens. Daca vrem sa ne jucam, macar sa o facem doar pe cuvinte in ebraica si pe nume ebraice, nu pe orice cuvinte. Cum putem calcula de exemplu numarul unor cuvinte care contin diacriticele romanesti: Ț, Â, Ș, etc? Ma indoiesc ca ebraica are asa ceva. La fel cu limba greaca. Nu stiu regulile dupa care se transforma cuvintele grecesti in numere, dar probabil exista un sistem si trebuie folosit exact asa cum il foloseau grecii si exact pe cuvintele si numele grecesti.

A spune ca www este 666 si prin urmare daca intri pe internet, tastand www, faci un gest potrivnic Sfintei Cruci este infantilism protestantonoid. Iata un exemplu de cuvant care intr-adevar are valoarea 666:

Tav-Reish-Hei-Yod-Alef = 400 (Tav) + 200 (Reish) + 10 (Yod) + 5 (He) + 1 (Alef)

Sa vedem insa care este numarul cuvantului “Hariton”, mentionand cu ocazia asta ca vocalele sunt ignorate, ele neavand nici o valoare:

HARITON = He /5 + Alef /1 + Resh / 200 + Tav / 400 + Nun / 50 =  656

Daca ne mai jucam putin si punem in loc de i pe y (yod), calculati cat iese …

Cu siguranta daca i-as spune asta parintelui Hariton, mi-ar da cu Vietile Sfintilor in cap si mi-ar spune cine a fost sfantul Hariton al carui nume il poarta. Dar daca el se baga in www, avem si noi ocazia sa ii calculam numarul numelui sau, mai ales ca este vorba de nume de om, dupa cum se mentioneaza in Apocalipsa 13, cu privire la 666. Chiar daca www in ebraica ar da 666, tot nu ar fi corect sa ne legam de acest cuvant, ar fi pur si simplu unul dintre sutele de cuvinte care se calculeaza 666 si care nu pot fi anatemizate doar ca dau 666. Asta doar ca sa vedeti ca daca il cautam pe 666 il putem gasi oriunde.

Pr. Teofil adeseori repeta ca cine cauta sa vada raul il gaseste oriunde si amintea un cuvant al Pr. Arsenie: ochiul rau pe toate le vede strambe. Nu cred ca e cazul de fata cu pr. Hariton, foarte probabil nu ochiul il are rau, ci mintea cam copilaroasa (in cel mai fericit caz) ca sa repete gogosi de-ale protestantilor, pe care fie le-a gasit prin brosuri rusesti apocaliptice traduse pe la noi in perioada post-revolutionara, fie le-a luat de pe bloguri anonime anti-cip ale caror nume nici nu merita mentionate. Caci ma indoiesc ca parintele a studiat ebraica si a descoperit singur legatura intre www si 666.

Acum putin despre www, de unde vine. Personal am terminat Facultatea de Informatica din Craiova si am avut lucrarea de licenta in domeniul “Agentilor Inteligenti”, un subdomeniu al Inteligentei Artificiale. In timpul lucrarii am citit foarte mult despre inceptia Internetului si mai ales a Web-ului, fiind o istorie destul de interesanta, desi eu nu trebuia decat sa fac despre www decat … un cuvant introductiv, nu aveam nevoie sa pierd timpul cu toate povestile si istorioarele inceputurilor internetului. Dar eram studentsi aveam timp … Am spus astea nu ca sa ma laud ci ca sa explic de ce sunt in cunostinta de cauza si daca pentru partea cu limbaa ebraica de mai sus, am rasfoit cateva pagini pe web, in ceea ce priveste WWW-ul am pregatirea si sunt in cunostinta de cauza. Asadar WWW este prescurtarea de la World Wide Web care in engleza inseamna aproximativ “panza intinsa cat lumea”. Inventatorul web-ului este Tim Berners Lee, un britanic care lucra la Cern si care s-a gandit sa creeze un sistem prin care cercetatorii sa poata partaja intre ei anumite documente la care lucrau, atat text cat si imagini pentru o vizualizare mai facila. Evident, documentele aveau sa contina si referinte (linkuri) la alte documente fie direct pe un text anume, fie pe imagini. Protocolul inventat de el a purtat numele de HTTP.

Ce este interesant, este ca inainte de www a existat gopher, un protocol similar care nu era prea departe de webul actual, fiind de fapt parintelui webului asa cum il stim. Limitarile gopher-ului erau faptul ca continea doar text si linkurie erau limitate la un meniu, insa permita navigarea din link in link. HTTP-ul nu a facut decat sa introduca imaginile si sunetele si sa permita formatarea complexa a textului precum si pozitionarea linkurilor oriunde, nu doar intr-un meniu al paginii.

Putini dintre utilizatorii webului de azi realizeaza care este diferenta intre web si internet. Pe scurt, Internetul este reteaua alcatuita din toate calculatoarele conectatea la ea fie direct, fie prin intermediul altor retele. Foarte probabil, chiar acum sunteti conectat la Internet printr-o retea personala: daca aveti un router, deja aveti o retea, pentru ca la router puteti conecta si alte calculatoare. Internet inseamna chiar “inter-network”. Ideea de a conecta retelele intre ele, desi exista posibilitatea de a comunica intre mai multe retele inca inainte de Internet, le-a venit americanilor (DARPA) cand s-au gandit cum pot comunica in caz ca unul sau mai multe centre de comunicatii sunt atacate cu nucleare. De exemplu, cum ar putea astazi sa functioneze o retea de telefonie mobila daca centralele ar fi distruse in urma unui atac? Toata reteaua pica, si nici un telefon nu mai poate comunica cu altul. Ei bine, cu Internetul s-a rezolvat problema: nu mai exista centrale, toate calculatoarele sunt interconectate intre ele si multe servicii oferite de o centrala dinainte sunt acum oferite de mai multe calculatoare presarate in varii locatii, serviciile fiind deci redundante, alte centrale (servere) putand indeplinii functia de conectare (routare) si transport. Astfel, chiar daca o parte a retelei este distrusa, restul functioneaza fara probleme si comunicarea este posibila. Pe baza acestei retele de comunicare/transport s-au construit ulterior diverse protocoale de comunicare si servicii, precum foile unei cepe se pliaza una peste alta. Exemple de astfel de servicii care mai sunt folosite in ziua de azi sunt email, ftp, www, telnet. Exista si servicii care nu prea mai sunt folosite, fiind depasite si inutile in prezent, cum ar fi mai sus mentionatul “gopher” sau faimosul “news”. Pentru simplificarea adresarii diverselor locatii si servicii, s-a stabilit ca o adresa pe internet sa inceapa cu numele serviciului. De exemplu, daca adresa mea de internet este chiazna.ro, aici pot sa ofer clientilor diverse serivicii:

– web (www.chiazna.ro): oricine acceseaza adresa, viziteaza site-ul prin protocolul HTTP; browserul stie HTTP si serverul comunica prin HTTP la aceasta adresa;
– mail (mail.chiazna.ro): la adresa mea gazduiesc si un server de mail si un client se poate conecta si folosind protocolul de mail, poate trimite mailuri si poate primi; si nu doar mie, ci la toate adresele pe care le accept eu pe server; daca insa veti accesa adresa doar cu browserul, nu se intampla nimic, deoarece nu folositi protocolul mail; conectarea trebuie facuta doar folosind acelasi protocol
– ftp (ftp.chiazna.ro): FTP inseamna File Transfer Protocol si se ocupa cum ii spune si numele cu transferul fisierelor. Eu folosesc acest protocol de exemplu, pentru a transfera fisiere pe serverul pe care este gazduit site-ul, care fisiere sunt folosite apoi de alte servicii, cum ar fi cel de web

Aceasta notatie este insa optionala si traditionala. Nu ma impiedica nimic ca la adresa ftp.chiazna.ro eu sa raspund de fapt la HTTP si sa va oblig sa tastati in adresa browserului ftp.chiazna.ro in loc de www.chiazna.ro, asa cum nu ma obliga nimeni ca sa am doar o adresa chiazna.ro pe care functioneaza doar email-ul si nimic altceva. Banuiesc ca deja ati observat ca multe site-uri functioneaza si daca le introduceti fara www. Cam 99% dintre site-urile de azi, accepta sa le accesati (adica sa accesati serviciul lor de web) doar tastand adresa fara “www”. www-ul cam pierde teren, tocmai pentru ca este redundant.

Iata deci cum faimosul www este de fapt doar unul dintre cele mai folosite “foi de ceapa” de pe internet si numele lui nu are nimic in comun cu 666, decat in imaginatia bolnava a celor care cauta 666 peste tot. Partea cu “web”-ul (panza de paianjen) a fost introdusa in terminologia acestui serviciu cu referire la conectarea diferitelor documente, conceptul de “legatura/link/referinta” fiind principala idee revolutionara cu care a venit acest serviciu. Deci web reprezinta reteaua de conexiuni, panza de paianjen (legaturile) care uneste diverse puncte (documente, imagini, resurse). “World wide” cred ca este evident de ce a fost preferat.

In final iata si o nota amuzanta:

According to Paolo Palazzi,[34] who worked at CERN along with Tim Berners-Lee, the popular use of ‘www’ subdomain was accidental; the World Wide Web project page was intended to be published at www.cern.ch while info.cern.ch was intended to be the CERN home page, however the dns records were never switched, and the practice of prepending ‘www’ to an institution’s website domain name was subsequently copied. Many established websites still use ‘www’, or they invent other subdomain names such as ‘www2’, ‘secure’, etc.[citation needed] Many such web servers are set up so that both the domain root (e.g., example.com) and the www subdomain (e.g., www.example.com) refer to the same site; others require one form or the other, or they may map to different web sites.

Pentru mine este o mare dezamagire ca parintele Hariton poarta hramul asta. Este prima data cand are o iesire online de genul asta si cand putem vedea cum gandeste. Nu il cunosc si in realitate poate fi alt om, poate la predici si la sfaturi vorbeste si altfel oamenilor si astfel se pot folosi. Insa faptul ca face melajul asta incorect intre tehnologie, simbolistica si dogme dar mai predinde si certitudinea totala, nelasand nimic sub semnul interogarii, ne dezamageste si ne face indiferenti la cuvantul lui pe viitor. Nu e bine ca un om al bisericii sa amestece astfel lucrurile si sa promoveze o tehnofobie extrema. Nu mai zic de pretentia ca si CNP-ul tine tot de antihrist. Cum poate o societate sa existe fara CNP? Daca pe buletin ar scrie doar Ion Popescu si ma duc sa platesc amenda, de unde stie tanti de la ghiseu la care Ion sa incaseze amenda, daca pe buletin nu e trecut si ceva unic care sa imi apartina doar mie si care sa nu creeze confuzie. Evident nici adresa, nici numele parintilor nu pot fi unici, de aceea s-a ajuns la ideea unui cod unic care de fapt nu imi distruge personalitatea in nici un fel, nu ma afecteaza nicicum, ci pur si simplu imi garanteaza ca nu voi primi eu amenda altuia care ar putea avea si numele meu si numele parintilor la fel etc. Trecand la cipurile din buletin, daca acestea chiar vor spori siguranta, ele imi vor garanta si mai mult individualitatea mea, in sensul ca va fi si mai greu ca sa ma trezesc cu un alt Ion Popescu care sa faca ceva in numele meu.

Nu mai continui vorba aici, dar oricum intre cipuri si codul de bare nu e nici o legatura, ca sa nu mai zic ca nici intre codul de bare si 666 legatura e destul de fortata: codul barilor de separare nu este deloc 6, ele avand doar rol de marcaj si chiar daca ar fi sa se citeasca ca cifre, nu sunt 6! Aceasta este o alta tehnofobo-gogoasa protestandoida.

Pe de alta parte, “numarul numelui fiarei” se refera tocmai la faptul ca numarul este calculat din numele pe care il va avea antihrist, deci nu cifrele il vor da pe fata ci numele, care calculat fiind folosind intelepciunea, va da 666. Oare cati se gandesc ca in scrierea originala a Biblie, in text, nici nu exista 666, nu erau deloc trei de sase, ci era trecut un cuvant care reprezenta numarul pe care noi azi il notam sub forma 666. Cum anume se va calcula, este evident un mister. Il vom putea stii poate doar atunci. Evanghelistul ne spune ca “Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om” (Apocalipsa 13, 18). Eu as emite acum pe final o umila parerere ca e foarte posibil ca socoteala numarului fiarei sa nu se faca prin metoda detaliata mai sus (alocarea de numere literelor si insumare – limba ebraica si greaca) pentru ca aceasta era o practica normala pentru greci si evrei, nefiind necesara “intelepciunea” pentru a face calcule ca cele pe care le-am dat exemplu mai sus. Orice om care stia sa citeasca si sa scrie, stia sa faca calcule si a citi sau a calcula un numar al numelui nu era deloc o problema. De exemplu, pe un gard de piatra dintr-un oras roman, a fost gasit inscriptionat: “O iubesc pe cea al carui nume este 545”. Deci daca calculul numarului unui nume era atat de facil, inseamna ca nu era nevoie de intelepciune pentru a face un asemenea calcul. La ce se referea oare atunci Evanghelistul? Ei bine, Biserica se abtine! Acesta este adevarul si de mii de ani de zile, doar putini sfinti au avut curajul sa se avante in a interpreta aceste pasaje.

Evident, trebuie sa recunoastem ca orice enigma are o atractie imensa, mai ales pentru oamenii mai putin duhovnicesti. Pe langa atractia sincera si nevinovata, de-a lungul anilor au existat si “trambitasii” – crestini obsedati de apocalipsa si antihrist care au interpretat nu doar 666 dar si alte pasaje din Apocalipsa, dupa mintea lor. Ulterior s-a dovedit ca toti au facut-o fara intelepciune, deoarece s-au inselat. Culmea e ca la unele, cum a fost NERO, numele chiar se calcula folosind metoda limbii ebraice si chiar si a celei grecesti! Si cu toate acestea, desi a facut rau crestinilor, Nero nu a fost antihristul de care ne avertizeaza Apocalipsa, deci ce mai putem spune noi despre socotirea numarului numelui fiarei?

Marte – mare scofală?

marte

Au trimis americanii roboti, au facut poze, s-au plimbat cu ei si degeaba. Care e marea realizare? Ce am aflat atat de uimitor si la ce ne foloseste?

Am tot incercat sa vad ce descoperiri marete s-au realizat cu ajutorul celor doi roboti care de cativa ani cutreiera solul martian. Nu am aflat nimic interesant, decat ca nu exista martieni, nu s-au gasit bacterii, rocile studiate nu ne-au adus prea multe informatii nou dintre care nici una care sa raspunsa la vreo intrebare si nici macar intrebarile noi sunt atat de importante.

Cel mai mare impact a fost poate in sfera mediei de popularizare a stiintei: nenumarate emisiuni, stiri, articole, documentare despre cei doi roboti, conspiratiile care nu puteau sa lipseasca si … sperante pentru cine stie ce eventuale noi descoperiri.

Macar daca s-ar realiza o expeditie umana, ar fi o branza. Peste ani si ani, cei care ar realiza asta ar avea cu ce sa se mandreasca, asa cum au facut americanii cu aselenizarea. Dar chiar si o expeditie umana, ce mari descoperiri ar putea face? Ce au alfat oamenii de stiinta dupa ce au pus oamenii piciorul? Au facut niste poze interesante, intr-adevar. Dar nici macar un telescop mai tzeapan care nu poat fi doar plasat pe un satelit daca reuseau sa instaleze, dar fie nu s-au gandit la asta, fie nu e fezabil. Tot asa si cu Marte, daca ne ducem, tot cam degeaba ne ducem. Poate mai aflam una-doua, cum ca mai demult Marte avea calote polare, cum ca sigur a avut apa, cum ca exista ceva fulgere si pe Marte, dar aceste informatii puse in balanta cu misterul pe care planeta l-ar fi pastrat daca nu ajungeam pana aici, nu stiu daca ne-a folosit la ceva.

Informatii multe si irelevante – desertaciunea desertaciunilor. Macar prin astronomie, se mai sondeaza niscavai infinitul si necunoscutul si oamenii afla cat de putin stim si astfel cate unul pe ici pe colo, pleaca capul in fata infinitului, caci altfel tare mandri am fi daca toate descoperirile s-ar pupa fix pe teoriile pururea efemere descoperite de om.

E de mirare oare ca au cam terminat-o americanii cu NASA? Din lipsa de bani sau de interes credeti ca au dezmembrat ei o organizatie bugetofaga care si-a cam finalizat cu succes misiunea care nu era deloc “to go where no one has gone before”, cat mai ales sa le dea in cap rosilor si sa le puna tava pustii la cap, inclusiv din spatiu. Evident americanii si-au facut calcule si planuri bine, ca nu sunt prosti. Nu avea nici un sens sa pastreze NASA, cheltuiau banii degeaba, fara nici o realizare importanta. Se cam stiu limitele motoarelor de racheta si se cam poate clar deduce ca prea curand nu vom reusi nici sa facem colonii pe Luna (de ce am face-o?), nici sa exploatam mineralele din asteroizi (desi exista campanii de marketing/scheme caritas cu subiectul asta) si cu atat mai putin sa intercam sa colonizam Marte, sa ne mutam si pe-acolo. Nu se poate cu tehnologia actuala si nu sunt perspective prea bune oricat de optimisti am fi si oricate trilioane de dolari s-ar baga.

Asa cu si fisiunea nucleara este mereu gata la 30 de ani in viitor, desi se fac cercetari si proiecte de peste 50 de ani, tot asa si cu explorarea spatiului: am cam trimis toti satelitii de care avem nevoie si acum americanii cam au luat pauza, ca nu mai au ce sa faca. Evident cercetarea continua, dar asta cat sa mentina ego-ul americanilor cat de cat pe linia de plutire in vremuri in care chinezii tin mortis si ei sa toaca cateva sute de miliarde pe proiecte “spatiale”.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] – o lista cu ce lucruri nu stim despre Marte: http://youtu.be/P3yVKAADQ6M?t=42m33s

1 11 12 13 14 15 19