Atacarea Ucrainei – raspunsul Rusiei la autocefalia oferita de Bartolomeu?

La o zi dupa ce Bartolomeu a participat la sfintirea Catedralei Neamului – primul monument comunist al BOR, Rusia transmite un semnal Ucrainei atacand si ocupand trei nave ucrainiene. “Semnalul” este interpretat ca un raspuns la oferirea autocefaliei Bisericii Ucrainiene de catre Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolelui. Iata mai jos, cum comenteaza James Sherr, un expert in geopolitica euro-asiei si a Marii Negre.

Poate parea o interpretare trasa de par si sincer daca o asemenea opinie nu o auzeam pe Bloomberg si eu o credeam cam trasa de par. Dar numele celui care o face si CV-ul sau ne indeamna sa ii dam o oarecare crezare celui care o face.

Mentionam intr-un articol trecut, mai mult suparat decat crezandu-ma pe mine, ca:

Acum deoarece pregătesc războiul cu Rusia și înarmează militar Ucraina, Imperiul are nevoie și de componenta ideologică. Nu atât cea de îndocrinare a populației și “câștigare a inimilor” – asta au făcut-o încă de când cu revoluția portocalie. Ci cea de pregătire a urii între frați până acolo încât să se poată împușca unul pe altul. Ceea ce se întâmplă deja în est. Ce altceva urmărește această ruptură de Moscova a Bisericii Ortodoxe Ucrainiene decât prin oferirea zăhărelului autocefaliei, și prin simularea reacției de opunere din partea rușilor, însămânțarea urii și a conflictului și pe plan religios într-o populație profund religioasă și unde și cele mai mici resurse mobilizatoare vor conta în viitorul război. Pentru aceste mizilicuri de jocuri geopolitice, pretinsul cap al Bisericii Ortodoxe, nefericitul Bartolomeu, a decis această autocefalie deși știa că va urma chiar ruperea de Biserica Rusă către care diavolul are o ură diabolică pentru piedicile puse marșului ecumenist la Sinodul din Creta unde progresul antihristic a fost cumva umbrit de lipsa rușilor.

BARTOLOMEU – DIN RĂU ÎN MAI RĂU

De asemenea, mai subliniam ca desi nu putem pune in carca lui Bartolomeu viitoarea varsare de sange, nu putem nega rolul pe care aceasta punere a umarului la divizarea fratilor o poate avea. Este clar pentru toata lumea ca singura sansa pentru pace intre Rusia si Ucraina este intoarcerea la origini, amintirea fratietatii de sange si de credinta si a istoriei comune. Nu ONU, nu SUA si nu stimularea nationalismului ucrainian va ajuta independenta Ucrainei si pacea pe aceste meleaguri. 

Bartolomeu prin ruperea de rusi – aminteam – nu va mai putea juca niciun rol in viitoarea varsare de sange si prin alinierea alturi de acesta prin invitatia de participare la sfintirea catedralei, din pacate nici Daniel nu mai poate face ceva pe viitor.

Ne asteapta vremuri grele, mai ales pentru ca dupa Ucraina (sau poate o data cu Ucraina) vom fi maziliti  noi. Despre asta am tot scris. Urmeaza acum sa vedem desfasurandu-se sub ochii nostri un nou razboi. Succes la cumparaturile de Craciuni si bucurati-va cat mai este timp, urmeaza lacrimi, varsare de sange, bombe si alte de-astea!

Morometii 2 – recenzie

Nu stiu sa fie sequel mai bun ca originalul. Nu stiu nici macar sequel la 20 de ani. Nu inseamna ca nu trebuia facut si ca nu este ceva extraordinar ca se fac unele legaturi cu trecutul si continuam in cinema pe ce s-a construit bun alta data. 

Din start trebuie sa spun ca mi-a placut filmul desi nu se compara cu originalul, desi nu avem de ce sa comparam. A compara cu originalul mi se pare o capcana si o raportare gresita si imi pare rau ca nu m-am gandit inainte sa merg la film, pentru ca imi ancoram altfel perspectiva si asteptarile.

Totodata, ce mai trebuie sa stie cei care nu l-au vazut inca, este ca foarte putin probabil Morometii originalul si-l amintesc dupa prima vizionare, mai mult ca sigur toti fanii l-au vazut de nenumarate ori. Si daca aici se naste o intrebare, raspunsul meu este da, vreau si stiu ca trebui sa revad si 2-ul. Poate fi revizionat fara probleme, nu este consumat la prima vizionar. Nu curand, poate nu la cinema. Dar sunt sigur ca mai sunt unele unghiuri de vazut ca si la primul si sunt sigur ca filmul are unele momente vii, la fel ca cel anterior. 

Filmul este unul care lucreaza el in tine si trece prin tine. Lucrarea pe care o face este amestecata si variaza de la om la om, cu siguranta. Ceea ce intr-un fel, este bine. Asta este rolul artei, sa iti miste ceva prin tine, fie macar cand il vezi, fie macar dupa, fie poate in timp. Ca sa exemplific putin, dupa film vom intelege mai bine suferinta taranului roman in fata colectivizarii. Ca o mica paranteza, foarte putine filme au reusit sa redea pe ecran suferinta traita in epoca de aur. Este trist ca inca nu s-a descoperit o cheie pentru a fructifica toate prin care am trecut.

Desi initial am cam fost multumit de aerisirea filmului din punct de vedere al politicului, si stiam din declaratiile lui Stere Gulea ca nu a pus accentul pe asta, dar nici nu a putut sa evite, retrospectiv cred ca este cam multa politica si partea asta nu stiu daca i-a iesit prea bine. Din film nu reiese deloc realismul si detasarea regizorului. Poate aici e de vina si vremea pe care o traim si tensiunea ei. Personal am sentimentul ca traim cam aceleasi vremuri, ca in anii 46-47 cand bolsevicii luau puterea cu japca si poporul dormea (cu exceptiile notabile, bineinteles, care acum insa nu prea se vad).

Stiam ca filmul a avut un buget mic si poate cumva scenele sociale, reproducerile oraselor nu sunt tocmai la nivelul asteptarilor. Dar asta oricum nu prea avem cu ce sa comparam notabil.  Daca tot vorbim de buget, cred ca si sonorul a fost cam defectuos. Nu stiu daca e vina salii, dar eu am avut probleme sa inteleg toate dialogurile.

Cat despre principala chestiune, interpretarea lui Horatiu Malaele, aici o sa fiu foarte retinut punand accentul pe o singura chestiune. Rebenciuc a reusit sa incapsuleze tensiunea. Malaele a reusit sa joace un personaj care nu parea atins de tensiune. Dilema e daca asa a fost intentia, daca asa e bine, daca asa e normal. Poate ca Moromete, fiind mai batran, trecand prin atatea, a ajuns mai linistit, mai senin. Stere Gulea recunoaste si el ca Malaele joaca un alt moromete si este evident pentru toata lumea. Eu unul recunosc ca il preferam pe vechiul si poate succesul fimului original s-a datorat doar lui Rebenciuc si potrivirii cu rolul. Iata deci doua dileme despre care nu zic mai multe.

Cu privire la rolul lui Nicolaie, cred ca varianta aleasa a fost buna si actorul si-a facut treaba, desi se putea ceva mai mult. Nu stiu sa pun punctul pe i, sa spun ce anume. Dialogul pare ok, interpretarea nu e trasa de par, nu imi dau seama unde anume se putea face mai realist, mai convingator. De nota a 10 mi s-a parut insa Dana Dogaru (Catrina) si de asemenea mi-a mai placut George Mihaita (Aristide).

Scenariul are unele lipsuri si unele sincope, nu pare foarte inchegat, de asemenea nu pot sa punctez ce anume nu mi-a convenit. Pe unele scene s-a accentuat prea mult, s-a lungit inutil.

Poate cel mai slab punct al scenariului si unde acesta poate se plaseaza la “tras de par” a fost intuitia lui Moromete cu privire la comunisti si prestiinta sa. Moromete vorbeste ca un profet si de la o posta se simte un duh al razbunarii si o nota nepotrivita de pedagogie. Poate ca a fost intentionata, dar daca a fost e si mai grav. Nu asa se face educatia, nu asa tragem semnale, bagandu-ne cu picioarele in personaje. Oricat de destept si de integru ar fi Ilie, pe alocuri este prea profet si prea destept. Aici este poate ispita hollywoodiana a lui Stere Gulea, de a crea un personaj supra-erou. As fi preferat insa un erou mioritic, cu defecte, cu umbre, cu dileme care sa nu para doar ca un profesor de istorie pentru generatiile tinere.

O a doua mare lipsa a filmului pare lipsa unui punct culminant, a unei finalitati, a unei concluzii. Asta cred ca nu i-a iesit deloc si sincer caut pareri si o sa fiu mult mai atent la viitoarea vizionare. 

Iata deci cum stacheta pusa de primul film care pare perfect si unde toate se leaga, se incheaga si radiaza in toate directiile este cu greu de atins. Ceea ce bineinteles era stiut si nu cred ca a sperat nimeni ca se va intampla vreo minune. Nu sunt un cunoscator in ale productiei cinematografice, dar parca totul s-a miscat si cam repede. Stiu ca Stere Gulea zicea ceva ca avea si optiunea sa mai astepte si sa mai stranga ceva bani pentru post-productie, dar in cele din urma a preferat sa nu mai astepte.

Pentru cei care nu stiu, amintesc in final si de ce Rebengiuc a renuntat la film. Stere Gulea povesteste ca initial ar fi acceptat si a venit chiar sa se intalneasca cu actorul care fusese ales pentru rolul lui Nicolae. Cand l-a vazut, insa Rebengiuc a renuntat deoarece i s-a parut diferenta de varsta prea mare, i s-a parut ca nu mai merge, ca Niculaie ii pare mai degraba nepot decat fiu. Sincer, un asemenea argument pentru renuntarea la Rebengiuc mi se pare hilar. Adica ai facut poate cel mai tare film romanesc al tuturor timpurilor si poate ca 80% din succes e datorat lui Rebengiuc si tu nu poti gasi o solutie pentru a-l pastra in continuare daca el este tentat si nu a spus un nu categoric? Pe un asemenea motiv?! Nu il inteleg pe regizor … Nu stim adevarul complet, asteptam si reactiile lui Rebengiuc, dar din nou mi se pare o pierdere de oportunitat imensa. Evident ca poate peste 5 ani, o sa gandesc altfel si in niciun caz nu doresc sa umbresc ce a facut Malaele care are meritul lui si care da culoarea lui filmului. Dar poate era mai buna continuitatea lui Rebengiuc si sigur ar fi aratat altfel filmul, desi problemele nu au fost doar la casting dupa cum am mentionat.

In final, doresc sa mentionez ca nu sunt un consumator de cinema romanesc, este poate singurul film romanesc la care am fost si cred ca asta spune totul. Deci filmul este unul bun, se merita vazut, sunt unele probleme si foarte probabil altii vor gasi altele, dar si nenumarate aspecte pozitive despre care poate voi reveni cu un review peste cativa ani. Sper ca ce am zis, ca filmul lucreaza in tine, a fost indeajuns pentru a-i evidentia valoarea si aprecierea. 

Poate din banii adunati, Stere Gulea se va gandi la un remake la Morometii 1, cu Malaele si cu buget corespunzator. Ar fi o tentativa curajoasa si interesanta.

Romania – tara unde pana si patronii vor ajutoare

Reprezentanţii Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) au avertizat, joi, că actuala criză din domeniul construcţiilor ar putea împinge economia în recesiune şi cer Guvernului subvenţii şi facilităţi fiscale pentru a putea mări salariile muncitorilor din construcţii şi a opri exodul angajaţilor în străinătate, precum şi un salariu minim în construcţii de 500 de euro, la o impozitare totală de 20%, redusă de la circa 45% în prezent. (sursa)

As fi inteles daca apelul venea de la agricultori si fermieri care pururea macane jelindu-se de competitia din afara desi competitie exista pentru toate domeniile: si pentru metalurgisti, si pentru mineri, si pentru Dacia si pentru firmele IT etc. As fi inteles in sensul ca m-am obisnuit cu ei, nu in sensul ca e ceva normal. Insa la constructori, cine s-ar fi gandit ca au ajuns sa se jeleasca si sa milogeasca ajutoare de la stat. Pai ce sunt ei, banci?! (pentru ca bancile sunt ajutate cu Prima Casa).

Evident ca neputinta de a intelege si de a adopta capitalismul si importul formelor fara fond ne-a dus in situatia in care toti cer ajutoare si toti vor sa li se dea. Nu mai exista pic de onoare si pic de normalitate. In normalitate, fiecare om vrea sa traiasca din painea mainilor lui, nu din ajutoare de la stat. 

Inteleg sa se jeleasca constructorii ca nu au forta de munca: din cauza programului de guvernare, toti mesterii si toti oamenii care muncesc sunt fortati sa fuga in afara. Inteleg sa traga semnale de alarma ca poate vine o recesiune, desi sa stam linistiti: nimeni nu poate prezice o recesiune iar constructorii nu sunt tocmai priceputi la calcule si predictii, pentru ca daca erau nu ajungeau constructori ci bancheri (care intre noi fie spus, nici macar ei nu se pricep la predictii, desi au informatii din toate domeniile).

Constructiile s-au supraincins mai mult decat orice domeniu economic in ultimul timp. Supraincingerea a mers pana acolo incat nu doar ca firmele nu mai au oameni si numeroase proiecte raman on hold din lipsa de forta de munca. Supraincingerea insa merge in plan vertical pana la producatorii si importatorii de fier, beton si caramizi. Daca faci o comanda la beton, trebuie sa ai pile ca sa ti-o aduca. Daca faci o comanda la fier, trebuie sa astepti saptamani ca sa ti-o aduca, etc. Deci constructiile merg bine. Faptul ca nu au forta de munca si sunt proiecte care asteapta, este doar in categoria de oportunitati pierdute. Dar toate domeniile sunt in categoria de oportunitati pierdute in Romania, de la agricultura unde nu avem irigatii sau nu avem nici acolo forta de munca, pana la IT unde firme mari nu mai pot sa se extinda desi au de munca pentru ca nu mai exista oameni.

Lipsa oamenilor este o realitate cu care nimeni nu pare sa se ajusteze si sa o inteleaga. Demografie si imigratie – doua rani de moarte in randul poporului roman. Scadem accelerat si trendul abia a inceput. Sunt lucruri clar, le vedem toti, sunt explicatii clare, le vedem toti. Faptul ca exista de munca pentru constructori este o minune, pentru ca arata ca inca mai sunt fraieri care spera ca un apartament in Romania le poate aduce un randament mai bun ca in afara sau ca un proiect de birouri in Romania este mai fiabil decat un proiect de birouri in Bulgaria. Exista deci pe de o parte fondurile de investitii care inca au bani si nu au ce sa faca cu ei, cautand cu disperare randamente, si pe de alta parte, sunt romanii care doresc sa devina si ei “propitari” – visul milenar al romanului: “noi vrem pamant!”. Ce-or face cu cutiile de chibrituri la urmatoarea criza, nu stim. Si nici de unde o sa plateasca ratele cand o sa explodeze ROBOR-ul. Dar vedem atunci …

Pana atunci, constructorii se tanguiesc ca de ce nu le mareste statul salariul minim! Strigator la cer. Prostii ar trebui sa ceara eliminarea salariului minim si dereglementarea. E groaznic in ziua de astazi sa ai firma de constructii la cata munca presupune organizarea santierului. O mie si una de reglementari, o mie si una de tovarasi care pot sa vina sa te controleze oricand. Prin urmare, este evident ca fara legaturi cu autoritatile si fara sa stii sa dai din coate, nu prea merge. Rezultatele acestei simbioze blestemate, le vedem din cand in cand, cum a fost incendiul din Bucuresti la acel bloc prost facut. Sa ne fereasta Dumnezeu insa sa le vedem si la constructii mai mari la viitoarele cutremure. Pentru ca 5% mai putin fier intr-o constructie mare inseamna imens. Si pana la cutremur aia 5% nu se prea vad. Iar la cat de ieftin este pretul “colaborarii” cu verificatorii, tare mi-e teama ca la viitorul cutremur sa nu avem mai multe surprize in domeniul constructiilor noi decat in cel al cladirilor cu buline rosii care alea macar au trecut deja ceva teste pana azi.

Deci salariul minim, ce ii impiedica pe ei sa le dea salariu minim la oameni? Si cum de le-a venit ideea asta si la ce ii ajuta? Oricum piata a ridicat salariile in constructii si este clar ca cine vrea forta de munca trebuie sa plateasca mai mult. Deci care sa fie rostul acestei cereri? De reducerea de impozite ce sa mai zicem … evident ca toti ar vrea impozite zero. De acord ca impozitarea este sufocanta – asta e unul dintre gatuirile la dezvoltarea Romaniei si pretul platit pentru faptul ca traim intr-o tara neocomunista. Dar conditiile sunt aceleasi pentru toti, de ce sa beneficieze constructorii de conditii speciale? Ce ii recomanda pe ei pentru asta?

De acord ca prea multe sectoare beneficiaza de conditii speciale, de la IT, la agricultura, la banci etc. Nu e bine deloc, desi e discutabil. In cele din urma, “ajutoarele” de la stat sunt componenta a politicii statului si rezultatul lor se poate vedea. In IT de exemplu, eu zic ca este clar ca nu sunt indeajuns reduceri incat sa stopeze scurgerea in afara. Ajutoarele au ajutat aici mentinerea productiei aici intr-un domeniu in care migratia fortei de munca este foarte facila si nu are nevoie de multa “incurajare” negativa pentru a se transforma intr-un fenomen. Creiereie, de fapt, domeniile in care oamenii stiu limba engleza sunt cele mai predispuse la migratie pentru ca un confectioner va fugi mai greu pentru ca trebuie sa isi gaseasca loc de munca (cel putin la inceput) in alte domenii, sub calificarea lui. Insa in IT, cei care pleaca nu doar ca ajung sa munceasca in acelasi domeniu si fac acelasi lucru ca aici, ci de mult ori ajung pe pozitii superioare. Iar diferenta de salarii afara/Romania este chiar cu mult peste diferenta din alte domenii. Doar saracia si costul inca redus al nivelului de trai, prin urmare importanta chiar a unui salariu bunicel pentru ro, desi mult sub ce pot lua in afara fac ca inca sa mai existe un numar important de itisti care nu au plecat.

Constructorii insa pentru ce au nevoie de ajutoare? Ca sa stimuleze si mai mult Prima Casa, un alt proiect de ajutoare de stat oferit gratuit bancilor pe spinarea celor care muncesc si platesc impozite? Mai bine ar opri statul de tot programul asta comunist si atunci am vedea cum merg constructiile si cat de fierbinte mai e domeniul.

In final, poate trebuie sa mentionez ca am avut ceva tangente cu domeniul constructiilor si la calcule mie mi-a iesit ca randamentul in domeniu inca este peste 50%. Sa imi spuna si mie patronii constructori care alte domenii in Romania mai au astfel de randamente ….

De ce raportul datorie/PIB nu este deloc mic pentru Romania

Tovarasii trambita ca traim vremuri bune: datoria raportata la PIB scade, deci nu vine recesiunea. Ha,ha, ha! Nici cei de partea opusa care arata cu degetul spre raportul datorie/PIB insa nu sunt prea straluciti daca se leaga de asta. In cele din urma, gradul de indatorare trebuie sa fie o componenta a politicii, trebuie analizat in cadrul unei strategii si mare sau mic depinde de mai multe lucruri: daca ai o strategie, daca ai o strategie de backup, daca ai vreun as in maneca (aur, petrol, banci straine etc). Pe de alta parte, toate acronimele astea sunt trunchieri crunte ale realitatii: PIB-ul este pur si simplu o cifra care nu spune mare lucru. Ca sa va dau un exemplu, PIB-ul in China este atat de irelevant incat tovarasii de-acolo care doresc sa vada cum stau lucrurile se uita la alti indicatori economici. Consumul de energie ar fi de exemplu. Deci in CC al PC chinez, cand tovarasii se aduna ca sa analizeze PIB-ul guberniilor, nu se uitau la cifre ci la altceva. Asta deoarece cifrele pot fi masluite in functie de cine le raporteaza sau cine le aduna. Si la noi BNR-ul cam face asta. Dupa ceva vreme, deoarece PIB-ul unei regiuni conta in reputatia guvernatorilor locali si ii putea ajuta sa mearga “la centru”, unii mai straluciti au gasit solutie si la aceasta tentativa a tovarasilor de la centru de a masura economia reala (pentru ca la chinezi partidul chiar se ocupa de soarta oamenilor): consumul aiurea de energie. Deci pentru ca tovarasii de la centru incepusera sa se uite la consumul regional de energie ca sa masoare daca tovarasii din regiune fac progrese, tovarasii din regiune dadeau drumul la becuri, la masinarii si la alte prostii prin fabricile si uzinele din regiune, doar ca sa consume energia aiurea ca sa poata sa ajunga la centru. Pana acolo poate ajunge tentativa de masluire a cifrelor. Credeti ca la noi PIB-ul poate fi ma real ca in China? Sau datoria?

Cifrele astea sunt insa si nu putem decat sa avem incredere in ele si sa le analizam asa cum sunt. Bunaoara, daca ne uitam pe un tabel cu raportul PIB/datorie vedem mult tari cu un raport mult mai mic ca al nostru dar care nu sunt deloc exemple de economii de succes:

A venit poate momentul sa spun ca nu neg deloc importanta sustenabilitatii datoriei. Evident ca este foarte bine ca nu avem 200% ca Grecia, desi totul depinde de ce vrem in viata ca natie. Cum grecii vor suvlaki si uzo, a avea un raport datorie/PIB nesustenabil, nu e deloc rau: bancile nu te pot scuipa, prin urmare te finanteaza in continuare cu taraita. Insa nu poti visa prea curand sa concurezi cu Elvetia ca tara sigura si prospera si in loc de Porsche Cayene, clasa medie merge cu Dacia Duster, ca in Romania.

Deci si noi, indraznesc sa zic, e posibil sa ne fie mai bine indatorati pana peste gat la banci cu credite nesustenabile, cu investitii sifonate etc dar macar cu 2-3 autostrazi facute si cu un sistem financiar legat ombilical de afara, o clasa politica supusa si controlata etc. Oricum oamenii sunt indatorati peste gat, deci ce mai conteaza ca statul are o datorie care nu pare prea mare comparat cu alte tarii? Conteaza poate ca potential pentru cei care vin dupa sa faca mai mult cu viitoarele credite, dar in rest Romania are acces la finantare cu costuri mai mari decat multe alte tari cu un raport mult mai mare.

Un indicator mult mai important este contul curent al balantei de plati care la noi este negativ probabil de pe vremea lui Ceausescu. Acolo se vede adevarul si trendul. Abia dupa ce vom avea plus vreo 5 ani la rand, vom putea spune ca da, se schimba ceva. Pana atunci, raportul daca creste inseamna consum pe credit iar daca scade probabil inseamna reducerea investitiilor, pentru ca consumul pana la viitoarea criza nu are cum sa scada, o data pornit bulgarele la vale.

micro-studiu socio-economic despre cumparaturile romanilor de black friday

Acest an (desi poate si in anii trecuti) eMag a oferit vizitatorilor de Black Friday o informatie interesanta: numarul de vizitatori care se uita simultan la un anume produs. Tehnic, nu stim nici ce intelege emag prin simultan si nici nu conteaza prea mult. Conteaza daca reusesc sa scoata botii deoarece evident ca boti sunt multi si altereaza informatia. Insa daca “simultan” inseamna o secunda sau inseamna 10 secunde nu conteaza in studiul de fata deoarece variabila este aceeasi pentru toate produsele. 

Am facut asadar un snapshot al catorva produse pentru a vedea care par a fi cele mai interesante pentru clienti.

Moneda aur – 9 persoane

La monezile de aur, nu prea s-a ingramadit lumea. Poate ca oamenii au vazut preturile deloc reduse (azi cand nu e BF moneda costa 1433 lei pe un site specializat) si nu au intrat in pagina produsului. Insa acelasi lucru se poate spune despre toate reducerile. Intr-adevar unele produse au avut reduceri reale si sa zicem ca asta a ajutat la numaratoare, dar vom vedea ca interesul in produsul respectiv este principalul indicator. Asadar, aurul nu prea atrage … Chiar daca pretul nu a fost prea atragator, totusi brandul eMag-ului ar fi trebuit sa trezeasca interesul cumparatorilor. Pacat ca lumea se gramadeste sa cumpere tot felul de prostii, de la telefoane noi care sunt cu 0.01% mai rapide ca cele de acum 2-3 ani pana la parfumuri sau haine de sezon si de brand si ignora total aurul (si argintul) care ofera nenumarate avantaje pentru cei care sunt preocupati sa stranga ceva bani albi pentru zile negre sau pur si simplu doresc sa nu li se evapore banii o data cu inflatia.

Laptop Dell – 35 persoane

iPhone – 35 persoane

Iata deci ca telefoanele si laptopurile bat aurul. Aceasta diferenta, nu este totusi extrem de spectaculoasa daca comparam cu cartile unde eMag nu afisa nimic legat de numarul de persoane care se uita simultan la un produs (deoarece fie era zero, fie era mai mic decat o limita care este maxim 9, dupa cum am vazut la aur).

Mie insa mi-a adus aminte de un videoclip Youtube care prezinta stupiditatea oamenilor cand vine vorba de aur & argint:

BLACK FRIDAY CU BLEAK FUTURE

Cozi interminabile la intrarea in mall. Cozi cum nu am mai vazut niciodata. Poate exagerez, poate am perceptia alterata de acumularea de pesimism sau de tendinta spre exagerare. Insa statisticile cu vanzarile de Black Friday vor da in curand verdictul. Deocamdata eMAG a raportat vanzari peste estimari, care estimari erau de crestere 20% peste anul trecut.

Asadar, lumea are bani. Si de ce nu ar avea, daca avem PIB record si programul de guvernare al PSD incepe sa dea rezultate? Peste mari si tari, pe meleaguri mult mai nefericite ca la noi, francezii protesteaza impotriva scumpirii pretului la motorina. Romanii insa au bani de combustibil, daca stau cu orele la cozile la mall. Nu am avut curajul sa trec pe la mall zilele astea, dar banuiesc ca parcarea fiind full (de altfel ca si strazile din jurul mall-ului), coada se misca pur si simplu cand pleca cineva, adica nu era doar o aglomeratie de moment, pur si simplu se statea la coada la parcare. O masina pleaca, alta ii ia locul. Coada se prelungeste in bulevard si ocupa o banda intreaga pe doua sensuri in jurul mall-ului.

Daca prostia de a te arunca la cumparaturi pe card cu capul inainte doar ca e Blec Fraidei (cum au inceput sa il poceasca la Altex – probabil au facut studii si la publicul lor tinta da mai bine asa) nu ar fi de-ajuns, cum se explica faptul ca oamenii nu aleg sa vina la mall cu taxiul sau pe jos? La urma urmei, nu cred ca toti au cumparat frigidere si televizoare. Doua-trei plase merg si cu taxi-ul care oricum in Craiova costa infim comparativ cu alte orase si pe care oricum iti scoti banii pe care i-ai da pe combustibil numai cat stai peste o jumatate de ora la coada si mergi bara la bara kilometrii. La care se mai adauga timp si nervi, dar deh, suntem un popor rabdator …

Principalul risc pe care il vad in viitor este ruperea UE. Sau daca nu ruperea UE, reasezarea cartilor pe un cu totul alt fundament si lasarea noastra cu buza umflata. Sa facem un mic scenariu sa vedem ce poate da Romania UE si ce poate da UE Romaniei in schimb. Ca am luat destule forme fara fond de la UE este clar. S-a ajuns deja la o lehamite a importului formelor si chiar se formeaza un nou trend: euroscepticismul proaspat al fostilor eurofili si patriarzi idioti care macane sloganuri patriotice fara sa inteleaga doua boabe din ce li se intampla.

Romania poate da UE forta ieftina de munca si poate contribui cu brio pe rol de actor intr-o piesa de teatru in regia puterilor europene, dar mai ales in cadrul NATO. Avem nevoie de uniune, pentru ca trebuie sa tinem sub control tarile estice care altfel cad prada Rusiei – acesta este filonul de politica externa care justifica multe de la formarea unei armate europene pana la justificarea uniunii sau a controlului mass-mediei. Rusia este babaul folosit in vest pentru multe masuri si Romania e prezentata ca potentiala victima a “agresivitatii” rusilor. Pe langa aceasta, Romania mai poate contribui (alaturi de altii insa, cum ar fi chiar si Italia care e “fierbinte” acum) la mentinerea unui euro slab care sa ajute exporturile germane.

Paradoxal, incompetenta guvernului grec si a porcusorilor in general, fac ca euro sa fie instabila si ca moneda sa fie mereu slaba. Asta ajuta exporturile germane si chiar a supraincins economia nemtilor pana acolo incat bat record dupa record la excedentul balantei comerciale. Fara niste porcusori de sacrificiu care sa mentina moneda jos din cauza riscurilor, euro s-ar intari si nemtii nu ar mai putea exporta la fel de bine ca acum. Ca sa nu moara de foame, porcusoriilor le mai sunt aruncate niste roscove din cand in cand si li se mai preda o lectie de “eficienta” si “sustenabilitate” din cand in cand in timp ce Reich-ul al 3-lea prinde contur mai mult sau mai putin evident pentru cine are ochii sa vada.

UE are multe probleme, buba se coace si cu toate acestea ar fi cateva oportunitati, mai toate legate de conectarea cat mai profunda la locomotiva germana. Asta s-ar putea face daca am vrea si daca am avea cu cine, dar evident ca pe zi ce trece situatia se divedeste a fi mai dezastruoasa decat o credeam pana acum, tovarasii incepand sa isi dea mastile jos si sa isi arate coarnele unul cate unul, deoarece sistemul imunitar a cam fost distrus si reactia organismului societatii romanesti este din ce in ce mai fada in fata cancerului bolsevic.

Nu stiu sa existe popor care sa reactioneze la altceva decat la foame, desi la americani bag mana in foc ca nu vor accepta sa li se ia armele fara sa fie razboi civil, oricat de roza ar fi situatia economica. In cele din urma, dupa cum vedem, si francezii tot de foame au iesit in strada, nu pentru ca Macron e idiot si le baga socialismul pe gat. De altfel, nu se evidentiaza oricum francezii a avea o dragoste prea mare pentru capitalism, ba din contra.

Intorcandu-ne la scenariu, ziceam ca in caz ca se reface ordinea in UE, Romania are o singura oferta pentru potentialii cumparatori: forta de munca. Exista si aici o mica problema, in aceea ca deja spuma s-a evaporat, dar totusi, daca ne uitam la alternativa (“refugiatii”), chiar si ce a mai ramas poate fi folosit cum trebuie daca exista “eficienta” germana la conducere. Asadar, ne putem trezi intr-un viitor reformat al UE ca vom avea dreptul sa lucram in continuare in UE, vom avea probabil inca taxe vamale zero si va exista si o parghie de control la nivel financiar prin oferirea fie de mecanisme de salvare, fie de credite, fie de urmatoarea versiune de “fonduri europene”. In schimb, nu vom mai avea dreptul de vot, nu vom mai avea niciun cuvant de spus si juridic e posibil sa fim taiati de tot, in sensul ca o sa ne lase de capul nostru. Mai exista unele modele cum ar fi Norvegia sau Elvetia care fac parte economic, dar nu si juridic sau politic, desi evident ca pentru a putea desface productia trebuie sa indeplineasca tot ce tine de reglementari.

Scenariul unei transformari in UE “cu doua viteze” este insa unul optimist pentru ca macar economic nu vom fi taiati total, si asta pentru ca avem ce sa oferim. Evident ca marea pierdere in acest caz va fi capitularea la capitolul democratie si reforma. Insa poate ca pentru multi astea nici nu conteaza, daca ne gandim la cati regretau anii 70 ai regimului de “aur”, avem o explicatie de ce tovarasii nu prea au oprelisti in marsul inapoi. Painea si circul au calmat popoarele de cand lumea asta si numai un accident prin care painea sa nu mai fie asigurata poate cauza unele probleme partidului.

In scenariul dezmembrarii UE este insa mai mult de spus deoarece ca orice masinarie complexa, sandramaua are multe componente si procesul este de durata pentru ca altfel nu se poate.  De altfel, in viitor peste 3-4000 de ani cand elevii viitorului vor face rezumat la istorie despre evenimentele curente, la destramarea UE,  votul pentru Brexit va fi probabil al doilea punct dupa criza din 2008. Deci, implozia deja a inceput si ne aflam in plin proces, doar ca nu il percepem ca atare. Urmeaza noi etape cu blocaje politice si institutionale, crize bancare, reactii pe pietele financiare, ricoseu in cresterea economica, etc. Noi de astea deja avem si din pacate fac parte din viata de zi cu zi. Asa ca prea mult nu o sa ne atinga decat economic in cazul unei caderi a economiei Germaniei, asa cum s-a intamplat in 2008. 

Ce va fi insa foarte interesant si greu de prezis, este cum va arata o noua dictatura romaneasca cand va trece de durerile nasterii, avand in vedere ca noi mereu am fost inovatori la acest capitol si distrugerea la noi a fost la cu totul alte intensitati decat pe la vecini.

Ce este fanatismul religios

Mai ales in lumea crestina, in zilele noastre, simplul fapt de a fi religios iti asociaza automat si atributul de fanatic religios.  Categoria de om religios (fara a avea alaturi atributul fanatic) este o categorie obscura, discreta, conturata aleator, dupa chipul si asemanarea acuzatorului. Fiecare acuzator de fanatism religios evident ca nu se include pe el in categoria fanaticilor desi se include automat in categoria credinciosilor. Excludem din analiza pe ateii fanatici inculti si cu complexe de superioritate care pun oricum egal intre religios si fanatism intr-un mod simplist si ilogic.

Sa vedem oare ce poate insemna fanatic religios, spre deosebire de religios in randul ipocritilor sau a timizilor. Sa plecam de Jordan Peterson care refuza sa marturiseasca fara echivoc daca crede in Dumnezeu. Raspunsul lui halucinant este ca depinde ce intelegi prin “a crede” si ca depinde ce intelegi prin “Dumnezeu”.  Raspunde-i la asta si iti va raspunde si el daca crede sau nu. Un raspuns amuzant pentru majoritatea ascultatorilor lui, mai ales ca Peterson indeamna oamenii sa creada in Dumnezeu. Chiar si fara a recunoaste ca este un om religios si chiar fara a se marturisi crestin, Peterson este deja inclus in “intellectual dark web” si desi mare parte din alergia neo-marxistilor din vest si-a atras-o pe motiv de opozitie la legislatia de impunere a pronumelor multiple sexuale in Canada, faptul ca mare parte din publicul sau este de dreapta, care dreapta este constituita in mare parte din crestini, l-au clasat in aceasta categorie, dintre care nu va fi deloc greu sa fie plasat la fanatic religios daca cumva isi va declara apartenenta la crestinism.

In vest, dar si la noi din ce in ce mai mult, a te pronunta impotriva avortului sa a homosexualitatii deja te plaseaza automat in categoria de fanatic. De la politicieni “crestini” dar care nu au votat la referendum sau au declarat ca a vota DA inseamna “extremism” – cum este al nostru presedinte maimuta Klaus – pana la reporteri care canta colinde sau fac apel sa fim mai buni de Pasti, de la intelectuali care sunt chemati la televizor ca sa ne spuna cu orice ocazie posibila ca suntem un popor de “pupatori de moaste”, pana la oamenii simpli, de treaba, declarati patrioti adevarati si ortodocsi “din tata in fiu”, dar care dau pe la biserica doar la nunti si botezuri, fanatismul este folosit mai ales ca o masca pentru ipocrizie.

Nu moderatia, nu normalitatea si nici macar dezinteresul sau ignoranta crestinilor “caldicei” sunt atributele celor care vaneaza orice moment pentru a se delimita de fanaticii religiosi, ci pseudo-religiozitatea lor folosita doar ca postura ocazionala si la nevoie ii face pe acuzatori sa arate cu degetul inspre crestini, mai ales la triggerele mentionate: avort, homosexualitate si mai nou chiar la post sau pelerinaje. Pentru mine este de neinteles de ce acesti oameni falsi tin mortis totusi sa fie considerati crestini desi in esenta ei sunt anti-crestini. Este un mister de altfel cum de un mare procent din randul celor care vin la biserica nu cred in existenta iadului si de asemenea un mare procent nu cred in viata vesnica. Sa zicem ca evident religia ofera un confort spiritual si dintre cei care vin la biserica, poate multi vin pentru a se afla intr-o comunitate si pentru a avea un moment de linistire sau pentru a folosi preotul pe post de psihiatru gratuit.

Dar nu doar aceasta categorie de pseudo-crestini isi declara apartenenta ortodoxa fara tagada, ci majoritatea populatiei a dobandit aceasta “poezie” si foloseste recursul la “fanatism” pentru a se delimita de acele componente ale credintei care nu ii convin: unuia nu-i convine de exemplu interdictia la preacurvie si considera “fanatici” pe crestinii care nu isi insala femeile. Uniuia nu ii convine sa nu manance carne in post si declara “sunt si eu crestin dar nu fanatic”. Altuia nu ii convine pasajul acela din Biblie cu Sodoma si Gomora si zice: numai fanaticii religiosi nu inteleg ca Dumnezeu ne iubeste pe toti. etc, etc.

Traim intr-o lume a superficialitatii dar asta nu ar fi prea grav. Si mai grav este ca traim intr-o lume a manipularii in care superficialitatea unora este folosita pentru a-i spala pe creier si pentru a le implanta reflexe automate de gandire dar mai ales de reactie. Este oarecum ceea ce a facut diavolul tot timpul in lume: a raspandit minciuna. Acum are insa la indemana mijloace mult mai puternice: retelele sociale sunt un catalist cu efect extraordinar de raspandire si alimentare a minciunii (ca informatie pura) dar mai ales de distrugere a capacitatii de perceptie a celui de langa noi (pe de o parte), a lumii in general (nu mai avem filtrul nostru individual, ci “ferestrele” care ni s-au “montat” pe telefon sau pe laptop) si a adevarului in particular – caci scopul final al diavolului nu este atat sa ne invrajbeasca unul impotriva altuia, cat sa ne taie orice speranta de a descoperi adevarul si de a ne mantui. Ori o minte antrenata doar sa imite fraze si reactii si sa nu aiba un proces de luare a deciziilor mai elaborat care sa evalueze scenarii, sa cantareasca opinii si mai ales sa lase mereu un loc de indoiala si suspiciune cu privire la orice concluzie am lua-o, este numai buna de aruncat in nihilism.

1 17 18 19 20 21 38