Testele de stres din sistemul financiar UE – noua linie Maginot

In anii 30, francezii erau speriati de o invazie germana si erau constienti ca este doar o chestiune de timp pana cand nemtii vor ataca din nou. De aceea au construit Linia Maginot – cea mai proasta strategie militara din istorie, construita pe paradigma trecutului fara nicio tentativa de raportare la prezent si la riscurile progresului in domeniul militar. Linia Maginot avea mici hibe, mici puncte slabe care au fost exploatate la maximum de nemti si au anulat total relevanta acestei linii de aparare care constituia coloana vertebrala a strategiei si capacitatilor militare franceze.

Similar cu aceasta Linie Maginot este indolenta si lipsa de reformare a sistemului bancar european actual. Dupa ce am suflat in iaurt o data si am trecut prin vremurile spectaculare ale anului 2008, BCE impreuna cu bancile europene centrale stau cu mainile in san si gandesc ca viitoarele riscuri vor lovi in aceleasi puncte slabe si prin urmare fortificarea acelor puncte slabe este o garantie impotriva riscurilor.

Mai concret, BCE-ul gandeste ca furnizarea de lichiditate este solutia la orice problema. Aceasta se intampla si mai ales pentru ca in afara de asigurarea unei lichiditati BCE nu are prea multe alte mijloace si alte parghii de influentare a pietelor financiare.

Adevarul este ca cata vreme oamenii mai au incredere in acele hartii pe care scrie EURO si in acele pagini web pe care sunt afisate niste cifre cu conturile lor, BCE are multe mijloace si ar putea face mult chestii. De exemplu, ar putea lansa un euro acoperit in aur ca vehicul investitional. Sau poate de exemplu BCE ar putea legaliza si adopta Bitcoinul ca mijloc legal de plata si ar recunoaste Bitcoinului macar statutul de commodities – asa cum au facut americanii. Dar BCE nu se misca, desi nemtii au un cuvant de spus in BCE. Daca in 30 francezii erau in aparare si nemtii in atac, de data aceasta, nemtii sunt cei care apara toata europa impotriva riscurilor financiar exogene si din pacate imaginatia nu este unul dintre punctele lor forte. Conservatorismul si inflexibilitatea nemteasca coroborate cu angst-ul lor genetic, pecetluiesc o catastrofa inevitabila in UE. Mai multe detalii, in interviul de mai jos …

Mizeria de sub pres

Siguranta populatiei este subiectul zilei. Incompetenta operatorilor de la 112, incompetenta politailor care nu au intervenit in timp util, indolenta procurorilor care au tolerat ca Caracalul si Oltenia intreaga sa fie condusa de grupuri de infractori etc etc sunt doar cateva bube care au iesit acum la suprafata.

Cu fiecare eveniment socant care starneste o oarecare revolta in spatiul public, mai descoperim inca o componenta a statului care are de suferit din cauza coruptiei, incompetentei, nepasarii si proastei organizari.

In mai multe articole, am subliniat, ca adevaratul dezastru al acestei stari de fapt se va vedea la urmatorul cutremur. Atunci vom vedea eficienta investitiilor in centrele, comitetele si comisiile ISU, atunci vom vedea eficienta maririlor de salarii la functionarii publici plimbatori de hartii care trebuie sa verifice noile constructii si care fac receptiile la lucrarile publice gen scoli noi, renovari de spitale, strazi renovate, etc. Atunci vom vedea eficienta investitiilor masive in “retehnologizarea” sistemelor de alerta a populatiei etc, etc. Oops, deja am vazut insa eficinta investitiilor in softurile pentru sistemul 112 realizat de firmele lui Ghita. Da, dar acum a murit doar o fata. Acum este revoltat doar un tovaras care tuna si fulgera pe diverse site-uri cvasi-irelevante, caci deja presa mainstream nu prea ii mai da cuvantul, subietul “Alexandra” fiind in proces accelerat de “racire”. La viitorul cutremur, insa, vor muri mult mai multi oameni, majoritatea nu din cauza daunelor facute in timpul cutremurului cat din cauza dezastrelor care vor urma: focuri care nu vor putea fi stinse, explozii accidentale pe ici pe colo pe la vreo centrala termica, scurgeri de gaze, spitale nepregatite, fara personal, fara medicamente etc, etc.

Majoritatea contractelor publice sunt tunuri financiare pentru firmele de partid. Majoritatea receptiilor se fac pe spranceana. Un exemplu foarte concret este stationul Ion Oblemenco din Craiova care in curand va implini 2 ani de la lansare si care inca nu are un gazon cum trebuie, jucatorii avand mari probleme sa arate ce stiu. Problema gazonului era binestiuta inca de la inaugurare pentru ca fundatia la gazon nu a fost facuta cum trebuie pentru a se economisi niste bani. Aceasta este doar o problema. “Scurtaturi” si trecut cu vederea au fost la mai multe capitole. Presa a semnalat de exemplu erori grave la construirea acoperisului. Toate au fost petecite si receptia s-a facut pentru ca era presiunea politica ca lansarea sa aiba loc in timp util pentru campania electorala. Constructorul stia si el si presiunea beneficiarului era nu pentru a se face un lucru BUN desi pretul a fost pe masura, ci pentru a se face un lucru ORICUM dar RAPID, ca sa poata fi lansat inainte de alegeri pentru ca partidul sa castige cat mai multe locuri (PSD oricum ar fi castigat, Craiova fiind ultimul oras rosu din Romania).

Acum, in cazul de fata un gazon prost facut nu are consecinte drastice, poate doar pentru performanta fotbalistica. Insa dupa cum vedem sunt locuri unde incompetenta si coruptia pot avea efecte mult mai nasoale si moartea loveste aleator. Chiar daca tovarasii evita tacticos sa treaca prin spitalurile autohtone si merg in strainatate chiar si pentru niste banale analize, in cazul cutremurului poate vor avea si ei nevoie sa treaca pe la urgente. Etc, etc.

Exista momente in care Dumnezeu cerne lumea, cerne popoarele. Specific poporului nostru este lucrul facut de mantuiala. Eroul nostru national este Dorel. Ne place sa fim smecheri, ne place sa dam tzeapa patronului si sa ne facem ca muncim. Ne place sa luam bani frecand menta la stat, plimband hartii si facandu-ne ca suntem importanti. Ne place chiar sa ne mintim pe noi si sa ne spunem: ce rost mai are sa fiu eu cum trebuie daca oricum toti in jurul meu isi baga picioarele. Din fericire, in momentele de cernere se face curatenie si situatia se regleaza cumva, macar pentru o generatie. Cu mirare vom vedea la viitorul cutremur cum blocurile facute imediat dupa anii 1978 se vor comporta mai bine decat blocurile noi facute de “investitorii imobiliari” deoarece atunci oamenii aveau frica. Frica ii invatase sa munceasca cum trebuie, sa fie seriosi. Intre timp am uitat sa muncim, am uitat sa ne pese, am uitat ca o gresala pe care noi o consideram mica poate sa fie mare, am uitat ca desi cei din jurulo nostru nu fac ce trebuie, noi trebuie sa facem. Dar viitorul cutremur va scoate toata mizeria de sub pres si vom avea sansa unui nou inceput. Vom avea insa o problema: cei mai muncitori romani si cei mai seriosi au cam plecat …

Vine criza

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge –
Şi ninge, şi plouă.

Moina – Bacovia

Avem mai mult sau mai putin urmatoarele evenimente:

  1. Fed-ul a scazut o iota dobanda dar nu a reusit sa mentina cresterile pe piete
  2. Razboiul taxelor vamale pare sa faca zgomot mai mult decat scaderea dobanzii cumulata cu rezultatele pozitive (in mare parte) ale economiei SUA
  3. Thailanda, Noua Zeelanda si India au taiat dobanzile, lansand noi lovituri de tun in razboiul devalorizarii monezilor proprii
  4. SUA (Trezoreria / Trump) au declarat China ca tara care manipuleaza moneda – un fel de declaratie de razboi pe planul devalorizarii monedei. Masura a fost luata dupa ce chinezii au devalorizat rimimbi-ul in raport cu dolarul.

Canarul din mina – aurul – a spart bariera de 1500, semn al fricii. Totodata, ca si in 2008, petrolul si alte comoditati au scazut drastic.

Una peste alta, urmeaza o perioada tulbura de mare volatilitate. Nu exista nicio perspectiva de pace in razboiul tarifar (al taxelor / tarifelor vamale), ambele parti dorind fie escaladarea fie ramanerea pe pozitii. Pentru ca am multe necunoscute cu privire la piata bondurilor, yield-curve si alte zone unde se vede pulsul plapand al sistemului financiar subred actual si pentru ca imi dau seama ca poate si altii au necunoscute cu privire la chestiuni pe care poate eu le inteleg mai bine si pot sa le explic, o sa incerc sa detaliez putin cateva puncte legate de razboiul tarifar China-SUA.

Un prim lucru de care trebuie sa tinem cont este ca razboiul tarifar este un tip de razboi, pe cand razboiul valutar este un alt tip de razboi: sunt chestii diferite. Primul tine de protejarea productiei interne (cel putin la nivel declarativ) prin tarifarea bunurilor si serviciilor care vin din afara, iar al doilea tine de devalorizarea monedei proprii (raportata la alte monede straine) in vederea ajutarii exportului Daca pretul de desfacere al produselor de export este mai ieftin pentru straini datorita devalorizarii monedei proprii, economia (exporturile) este stimulata si castiga cote de piata.

Devalorizarea monedei proprii se face prin diverse metode specifice fiecarei tari in parte. Exista bineinteles diferenta intre o moneda de referinta cum este dolarul sau euro si o moneda folosita in mare parte pe plan local (cum ar fi rimimbi-ul – moneda Chinei). Devalorizarea se face prin scaderea dobanzii, prin alte politici monetare, prin afectarea directa a cursului de schimb (din pix sau din interventia pe piata cu ordine de cumparare / vanzare mai mult sau mai putin goale) etc.

Cu privire la razboiul tarifar SUA-China mai trebuie accentuat un aspect: China nu are cum sa riposteze. Adica, daca Trump pune tarifuri la importurile chinezesti, invers chinezii nu prea au ce sa faca deoarece importurile lor din SUA sunt mult mai mici decat exporturile lor in SUA. China a incercat prin cateva masuri similare sa contracareze tarifele lui Trump: a impus tarife pe ici, pe colo la cateva categorii de produse care afectau electoratul lui Trump (domeniul agricol). In paralel, a taiat investitiile din SUA (nu a mai cumparat companii, terenuri etc, companiile de stat chinezesti nu au mai investit in SUA). Cea mai la indemana masura este insa devalorizarea care taie o parte din puterea tarifelor in pretul final de vanzare in SUA. Mai sunt si alte mijloace dar in general, China avand viziune pe termen lung este dispusa sa incaseze cateva lovituri pe moment, in speranta ca Trump va pierde alegerile si inlocuitorul sau va renunta la tarife.

Desi nu am mentionat pana acum, poate ar fi momentul sa subliniez ca principalul lovit de aceste tarife este cumparatorul american. Daca pretul produselor chinezesti este marit peste noapte din cauza tarifelor, nu doar firmele chinezesti au de suferit. Acestea poate chiar pot incerca sa vanda in alta parte. In schimb, cum industria SUA nu poate prelua peste noapte productia chinezilor (oricat de mult ar visa Trump), tarifele se regasesc in preturi. De aceea, Trump spera ca Powell sa taie si mai mult dobanda, pentru a diminua puterea dolarului si pentru a oferi lichiditate cat mai multa in economie. Cresterea economica la care viseaza Trump ar prelua socul tarifelor si ar oferi “o punte” de trecere pana in momentul in care productia interna ar incepe sa functioneze si ar contribui astfel atat la cresterea veniturilor pentru stat (prin impozite) cat si la bunastarea americanului de rand (prin locuri de munca bine platite). Cum Powell a scazut nesemnificativ (doar s-a facut ca scade – desi sa vedem in continuare), Trump are acum o problema, fiind nevoit sa se gandeasca bine cat de mult mai poate sa mareasca tarifele.

In plus, pentru pietele financiare (actiuni, derivate, obligatiuni, credit, forex) aceasta tensiune a tarifelor nu este buna, existand oricand riscul unui crash.

Mentionam intr-unul dintre articolele explicative despre razboiul tarifar din perioada 2012 ca acesta este o consecinta a crizei economice si este urmat de controlul preturilor sau chiar de razboiul armat. Incercand sa loveasca in economia tarilor competitoare (pentru a stimula propria economie), fiecare stat face greseli din ce in ce mai mari din punct de vedere al capitalismului si al stabilitatii pietelor. Tarifele mari vor creste preturile interne si pot produce inflatie. Preturile pot creste pana la niveluri nesustenabile, caz in care politicienii vor acuza “bancile (si firmele) lacome” care maresc preturile si fac profituri si vor urma politici de reglementare a pietelor din ce in ce mai rigide, pana la controlul preturilor (impunerea unor preturi pentru produsele finale). Fenomentul s-a intamplat in Romania lui Ceausescu cand fabricile erau obligate sa realizeze un produs care sa fie desfacut pe piata la un pret X pentru a veni in intampinarea puterii de cumparare. Insa deoarece socialismul nu functioneaza, pentru a realiza “misiunea”, intreprinderile erau nevoite sa taie drastic din calitatea produsului. Penuria si slaba calitate sunt consecintele controlului preturilor. Asta, repet, in cazul in care nu se va ajunge la razboi armat.

Lui Trump ii convine tergiversarea tensiunilor cu China, deoarece astfel forteaza mana Fed-ului sa reduca dobanzile substantial si astfel sa pompeze bani in economie, care pompare, spera Trump sa produca o crestere economica sustinuta care sa il ajute sa castige alegerile. In plus, tarifele marite cresc veniturile administratiei si ii permit sa investeasca in infrastructura. De altfel, Trump chiar lucreaza la un plan de investitie in infrastructura care probabil va trece usor in Congres fiind dorit si de democrati care nu ar putea sa refuze un asemenea program socialist.

In lupta dintre uriasi, exista insa si victime colaterale: minionii. Stiti vorba: cand America tuseste, Europa face pneumonie. Si Romania face TBC as adauga eu … Tensiunile de pe piete dau lovitura dupa lovitura exporturilor romanesti si pietei creditelor de care multumita PSD-ului suntem din ce in ce mai dependenti. Cresterea riscului pe piete, va scumpi pretul banilor pentru tarile cu risc crescut chiar intr-o perioada de scadere a dobanzilor. Tocmai pentru ca perspectivele sunt sumbre, o economie in curs de dezvoltare (emergenta) ca a noastra, este vazuta ca o zona de frontiera si prin urmare banii si investitiile fug de ea.

Noi suntem insa din ce in ce mai depententi de nemti, legati ombilical de economia germana care are 50% exporturi. Daca razboiul tarifar se va extinde si asupra Europei si exporturile Germane vor fi afectate, Romania va avea drastic de suferit. Mai ales datorita expunerii noastre pe sectorul auto care in particular trece prin transformari si este un domeniu in scadere si mai ales datorita balantei noastre comerciale din ce in ce mai negative, o repetare a situatiei din 2008 nu este deloc exclusa chiar daca la nivel international criza nu se va repeta la aceeasi intensitate

Concluzii

Urmeaza un race to the bottom. Adica o lupta a scaderilor de dobanda pana in zona negativa. Aceasta s-a atins deja pentru diverse maturitati in cele mai puternice economii (Germania, Danemarca, Elvetia). La bondurile americane insa pretul este la fel de mare ca la obligatiunile bulgaresti. Aici intram in zona in care spuneam ca nu o stapanesc prea bine: a yield-curve-ului si a riscurilor inversarii acesteia. De asemenea, supravietuirea pe teritoriul negativ nu stiu ce presupune si nu stiu cat poate fi dusa in spate. Ceea ce a fost considerata uneori anomalie de moment (dobanda negativa la obligatiuni) va deveni status quo. Care sunt implicatiile? Greu de spus. Represiunea financiara exista oricum de o buna perioada, adica razboiul dus celor care economisesc. Pana acum solutia a fost investitia in actiuni care cresc o data cu inflatia. Cum insa actiunile sunt afectate de razboiul vamal si de incertitudinile economice (datorate si acestui razboi dar nu numai), nu mai ramane alta alternativa decat aurul. De aceea a si explodat aurul recent si exista sansa ca cresterea sa continue.

Pe langa race to the bottom, putem sa ne lovim oricand de Minsky moment – implozia creditului. Desi pare incompatibil cu dobanzile negative, implozia creditului este un risc permanent, indiferent de cat de vigilente sunt bancile centrale. De altfel, “solutia” gasita la criza creditarii din 2008 nu a dat inca roade si efectele acestei “solutii” sunt considerate de unii ca de fapt doar o prelungire a desfasurarii finale a tensiunilor cumulate in sistem: implozia totala a sistemului financiar. Dar despre asta, alta data …

In general stam bine

Saracia are avantaje si dezavantaje. Am comentat putin in articolul anterior si o sa preiau putin mai mult pe larg. Definitia saraciei in ziua de astazi s-a cam modificat putin si trebuie sa accentam asta. Sarac nu mai inseamna neaparat cel care nu are ce sa manance, cel care nu are cu ce sa se imbrace, cel care nu are venituri etc. Sarac / bogat sunt termeni relativi si depinde cu cine te compari. Nu ma intereseaza definitia oficiala a saraciei, nu ma intereseaza acel cos zilnic si cati castiga sub acel cos zilnic minim sau cati peste. Sarac esti daca cei mai multi au mai mult ca tine – cam asta ar fi intelesul termenului sarac in contextul acestui articol.

Cum suntem membrii UE si cum populatia noastra poate pleca oriunde un UE doar cu buletinul (deci fara complicatia unui pasaport sau a vizelor) si cum de asemenea oricare cetatean UE poate veni la noi ca sa munceasca si sa traiasca doar cu buletinul, fara pasaport si vize, noi trebuie sa ne comparam cu alte tare din UE. Deci nu ne intereseaza prea mult alte tari europene chiar vecine cu care pote e firesc sa ne comparam, deoarece au avut alt traseu si alte oportunitati. Atat Ucraina cat si Serbia au avut necazul fie sa fie unde nu e bine, fie sa aleaga cu cine nu trebuie si prin urmare le scoatem din comparator.

Ramane asadar Bulgaria ca cea mai saraca tara din UE si apoi intr-o ordine nu neaparat precisa, alti saraci ai UE ar fi Grecia, Portugalia, Croatia.

Este uimitor cum cu un stat slab totusi ordinea publica in Romania este cat de cat ok. Unii ar spune chiar mai ok ca in Marea Britanie, de exemplu, unde au loc “zeci de mii de injunghieri“. Nu cunosc situatia si nu ma pronunt, dar cred totusi ca un amanunt foarte important este unde au avut loc acele mii de injunghieri. Stiu de gheto-urile din Franta unde politia nu intra. Cu siguranta, situatii similare sunt si in Marea Britanie. Faptul ca aceste state puternice au ales ca sa nu isi iroseasca resursele incercand sa protejeze niste animale care se omoara intre ele, nu este neaparat semnul unui stat slab, ci poate o sincopa de moment. Foarte probabil, aceste ghetouri sunt lasate in auto-administrare deoarece in ele traiesc imigrantii care sunt folositi pentru muncile de jos (aceia care muncesc). Un cetatean normal nu are ce cauta in acele ghetouri / cartiere, ci in zonele “curate” e posibil ca siguranta sa fie cu totul alta. Nivelul de siguranta in Marea Britanie cred ca este dat in primul rand de numarul de turisti. Daca problemele ar fi atat de mari cum le vad unii, numarul turistilor ar scadea, asa cum se intampla in Egipt sau in Turcia. Ori Marea Britanie a fost pe locul 6 in 2018 la numarul de turisti …

Statul slab are si el avantajele lui. Cand presiunea impozitelor si a taxelor este prea mare, supapele evaziunii se deschid larg pentru ca autoritatea de control nu este organizata sau este corupta. Prin urmare, fiecare se descurca cum poate si se reface cumva echilibrul pietei organic: statul incaseaza mai putin din impozite, nu mai are bani pentru pomeni electorale, comunistii pierd alegerile, se schimba puterea, partidul care vine scade taxele.

Zic in titlu ca stam bine deoarece avem totusi un popor linistit si nu avem conflicte interne prea mari. As aduce aici exemplul Africii de Sud care desi are bani, are potential, are capital uman, are resurse, ura negrilor fata de albi l-a dus la implozie. La noi nu prea e cazul, prin urmare, la sate se mentine inca o coeziune sociala organica, o ordine si o pace bazata pe frica de ostracizarea publica sau chiar de riscurile pierderii imaginii in societate. Ma refer la furturi si conflicte care in general sunt tinute sub control nu atat de frica pedepsei, cat de frica de vorba lumii si de imaginea in sat. Daca se aude la sat ca cutare fura (si radio-sant la sat are potentialul de viralizare la fel ca Facebook) e vai si-amar. Sau daca cuiva i s-a furat un obiect si acel obiect a fost vazut in curte la altcineva, e nasol: zeci de ani de zile cel care a furat va purta stigmata ca e hot.

Evident ca exista furturi dar marele avantaj al saraciei este ca hotii se duc acolo unde sunt bogati. Ce a facut intrarea in UE si deschiderea granitelor, poate nu ar fi facut o armata de politisti bine organizata. Dar nu doar la furturi stam bine, ci si la violuri si la alte tipuri de crime. Iata o comparatie cu SUA: la un numar aproape similar (dar mai mic) de politisti la 100.000 de locuitori, rata violului in Romania este de 6 ori mai mica! Sa zicem ca SUA e SUA si sa ne comparam cu Bulgaria: dupa cum vedem, Bulgaria sta chiar mai bine ca noi la criminalitatea raportata la numarul de locuitori. Posibil ca diferenta sa fie justificata de densitatea mai mica, dar eu cred ca explicatia este saracia: bulgarii raufacatori au fugit mai mult decat ai nostri, pentru ca saracia este si mai mare in Bulgaria.

Problema dezorganizarii politiei afecteaza insa o categorie importanta a populatiei, culmea tocmai clasa mijlocie prospera si muncitoare care duce tara in spate. Visul romanului a fost mereu sa aiba pamant. Dupa ce tinerii muncitori si patrioti (care nu au fugit) s-au legat la gat cu Prima Casa, cum au scos capul in viata si au reusit sa puna mana pe o meserie buna, pe un job mai rasarit si bine platit, urmeaza mutarea la casa. Cum in orase, preturile pe la noi sunt mai mari ca in Beverly Hills, marea majoritate a celor care au facut pasul de la apartament la casa au ales zonele periferice ale oraselor, cartierele noi create pe campuri unde cu greu au parte de utilitati, unde naveta zilnica este o corvoada si unde visul de o viata de a trai la o casa si de a avea un petec de pamant cu un petec de gazon si un gratar unde sa stai in liniste dupa ce te intorci la munca, s-a transformat pentru multi in cosmar. Nu din cauza lipsei utilitatilor – asumata oricum din momentul deciziei de mutare, nu din cauza navetei – fentata de fiecare cum poate, ba cu un radio, ba cu un spotify, ci din cauza hotilor: daca la sat, este oricum saracie si nu au ce sa fure si daca in oras exista riscul sa dea de politie care este concentrata mai ales in oras, periferiile sunt vestul salbatic pentru hoti in care pot actiona facil, fara riscul de a fi prinsi de politie, de vecini si chiar de firmele de paza care au prosperat nesperat oferind servicii “de securitate”. Ai muncit asadar o viata sa pui ban la ban, ai ajuns in pozitia sa accesezi un credit pentru o suma mai frumusica sa poti face saltul la casa si cand iti cumperi prima ta masina de taiat iarba, te trezesti ca ai o problema noua, care nu poate fi rezolvata nici macar cu caini sau cu camere video, caci hotii au deja solutii pentru acestea.

O intrebare cheie dureroasa

Se infierbanta aerul pe meleaguri mioritice. Mult zgomot degeaba pentru ca nu se va schimba nimic. Nu se va schimba nimic deoarece nu invatam din greseli. Nu invatam din greseli din doua motive: nu ne duce capul si suntem un popor de lasi. Cum scoate unul capul si incearca sa spuna un lucru adevarat dar dureros, cum sare altul si ii da in cap.

Dar sa nu mai vorbim in dodii si sa intram in concret. Bunaoara, dupa un mandat plin de “revolutii” in educatie si bombe mediatice aruncate aiurea, in sfarsit dna Andronescu a spus un lucru adevarat, educativ, care ar trebui sa intre bine in urechile parintilor care au copii: NU VORBITI CU STRAINII. Drept rasplata, a primit un sut in fund de la dusmanii din partid care se mananca intre ei ca hienele. De altfel, Veorica a fost comparata de un ziarst cu o hiena.

Este evident ca cineva trebuia sa puna punctul pe i asupra acestui aspect: fetele singure (si femeile singure) nu au ce sa caute in ocazii. Chiar daca nu ai cu ce altceva, chiar daca statul nu asigura transport, chiar daca nu ai bani sa mergi cu altceva, sa fii femeie si sa te sui intr-o ocazie, este un risc mare. In orice tara. Dna Andronescu cum are gura mare si incerca sa capitalizeze si ea ceva boabe electorale – caci tovarasii nu au incap altceva decat puncte electorale – s-a gandit sa abordeze o nisa deloc dezbatuta, tocmai din cauza riscului: ce cauta o fata in ocazie.

De acord, ca ramane problema politiei, a procuraturii, a apelurilor de urgenta etc. Asta nu anuleaza insa si problema CE CAUTA EA LA OCAZIE SINGURA?!

Sunt sigur ca aceasta intrebare si-au pus-o toti, dar nu vorbeste nimeni de teama “sa nu raneasca”, adica sa nu puna sare pe rana. Din pacate, fara sare pe rana nu putem sa ne vindecam, daca nici din greseli nu invatam, este evident ca nu putem sa ne luminam la minte si sa iesim din blestemul Mioritei.

Tragedia in sine foarte probabil a lecuit o generatie de asemenea riscuri, desi sunt semnale ca nu peste tot, cum ar fi satul Dobrosloveni.

Presa si ziaristii s -au aratat foarte ipocriti cu privire la aceasta declaratie a dnei Andronescu pentru ca ei macane aceeasi banda magnetica continuu, nefiind incapabili sa judece lucrurile la rece. E logic ca nu ar strica deloc pentru presa ca cu aceast ocazie sa se faca si putina educatie si sa recomande parintilor sa isi invete copiii nu doar sa nu iese la ocazie, dar nici sa nu vorbeasca cu strainii. Dupa parerea mea, presa ar putea merge chiar mai departe si ar putea recomanda parintilor de fete sa nu le lase sa umble cu toti golanii, sa nu le lase la chefuri aiurea, etc. Pe scurt, parintii sa fie foarte atenti la riscurile pe care le pun retelele sociale si tentatiile epocii si sa incerce sa fie cat mai consevatori in educatie si cat mai preocupati de evolutia copiilor lor. Spun preocupati pentru ca multi inteleg prin educatia copiilor lor faptul ca ii invata sa spuna “Buna ziua” sau ca ii cearta daca se joaca prea mult la calculator. Evident ca asta este vax, dar nu doresc sa abordez acest aspect. Cine doreste sa ofere o educatie copiilor trebuie in primul rand sa stie foarte bine ce au in cap si sa le umple golurile cu privire la perspectiva asupra realitatii in care traim. Din pacate, asta presupune ca si parintii sa stie pe ce lume traim, ori asta e foarte greu. De exemplu, traim intr-o lume in care orice parinte isi poate urmari prin GPS copilul aproape gratuit …

Andorneasca intr-un fel a primit ce merita, pentru ca ea nu din preocupare pentru educatia copiilor a facut aceasta declaratie, ci din interes electoral. Daca Androneasca ar fi interesata de educatia copiilor ar fi facut pana acum in nenumaratele mandate pe care le-a avut DEPOLITIZAREA INVATAMANTULUI. Vax educatie insa, si femeia de serviciu de la o scoala trebuie sa aiba acoperire (recomandare) politica ca sa fie angajata, inspectoratele scolare sunt filiale de partid etc, etc.

Scoala oricum trebuia sa o educe deja pe fata sa nu iasa la ocazie singura. Exista materia “educatie cetateneasca” daca nu ma insel care teoretic ar trebui sa acopere comportamentul in societate.

Si in final, as pune o intrebare cheie dureroasa pe care din pacate nimeni din presa nu va avea curajul sa o puna: este prima data cand Alexandra a mers singura la ocazie? Si unde se ducea, a fost o urgenta anume, nu putea astepta sa mearga cu alte prietene sau cu un insotitor? Nu putea astepta autobuzul sau trenul?

Este evident ca sistemul de transport de la noi este varza si ca mersul la ocazie este o necesitate pentru populatia rurala. Zilele trecute a aparut o stire ca romanii au cel mai putin numar de masini pe cap de locuitori din UE – semn al saraciei. Dar increderea romanilor in societatea noastra este extrem de exagerata. Emigrarea in UE si “oportunitatile” din afara, au auto-exilat mare parte din infractori si romanii au parte de o oarecare liniste pentru care nu au facut nimic tocmai ca efect colateral al saraciei. Aceasta conjunctura insa ne altereaza simtul realitatii, anume faptul ca traim intr-o tara cu un stat slab, erodat de coruptie mai mult decat arata realitatile. Fuga hotilor, a cersetorilor, a infractorilor, jertfa doctorilor care inca isi fac treaba, patritosimul catorva prin armata, verticalitatea catorva prin serviciile de securitate si incapatanarea ultimilor mohicani carora le pasa prin colturile angrenajului birocratic sunt singurele elemente care ajuta in continuare la mentinerea aparentei unui stat pe aceste meleaguri. Orice criza majora insa va produce somalizarea Romaniei si ne va pune pe toti sa ne intrebam: de ce-am ramas aici cand puteam sa fugim si noi?

Statul Politienesc – singurul castigator din Tragedia Alexandrei

Au inceput deja sa apara pe ici pe colo pe la TV mici influenceri ai statului politienesc: “cum se poate dom’le in ziua de azi a tehnologiei sa nu putem urmari un apel telefonic de unde e facut?!”. Reculul este firesc din partea incompetentilor din sistem, dar nu doar acestia pompeaza, cat mai ales ofiterii ascunsi din presa ai SRI-ului. Este asadar o ocazie de a detecta securistii din presa fara mari dubii.

Legea SRI-ului care le facea lor munca floare la ureche presupunea interzicerea vanzarii cartelelor telefonice anonime plus alte permisiuni oferite pe tava SRI-ului legate de dreptul de a urmari pe oricine, oricand. Celor care au uitat povestea, le reaminesc ca Ghita era principalul promotor al acesteia deoarece probabil noua lege i-ar fi adus noi contracte bombe nucleare, caci “securitatea se face cu bani” dupa cum stim.

Acestor promotorii ai statului politienesc, le reamintim ca localizarea apelului actual nu are nici in chin nici in maneca cu identificarea apelantului si se putea face si acum. Nu reiau toate informatiile vehiculate din abundenta zilele acestea in presa, dar reaminesc pe scurt celor care poate au pierdut-o: nenea care a raspuns la 112, a pornit cam la peste o ora de la primul apel aplicatia de localizare, doar pentru a-si da seama ca nu stie cum se foloseste.

Este evident cred eu pentru toata lumea ca nu legile au fost problema ci oamenii care le aplica (sau nu).

Adevarata incompetenta insa a aparatusului administrativ din minunata noastra tara se va vedea insa la urmatorul cutremur zis si THE BIG ONE. Cum statistica la nivel mondial arata o oarecare crestere a frecventei cutremurelor mai puternice decat maximele istorice (probabil un artefact al cresterii acuratetei detectarilor si/sau al cresterii cantitative a seriilor numerice), nu este deloc exclus ca THE BIG ONE sa fie cu o iota mai mare ca cel din 77.

Este adevarat ca in urma celui din 77 s-au schimbat normele in constructii. Echivalentul legilor, sa zicem, in cazul de fata (si al investitiilor in sisteme avansate tehnologice de monitorizare). Problema este ca in ciuda normelor (ca si in ciuda legilor existente in cazul de fata) si dupa THE BIG ONE, luarea la boabe marunte a dezastrului care va urma, va scoate la iveala ca normele nu au fost aplicate, ca inspectorii in constructii doar ia spagi si nu verifica nimic, pe scurt vom vedea ca coruptia ucide. Si coruptia va ucide in continuare pentru sute de ani, daca nu cumva Dumnezeu va aduce cumva o cernere care sa limpezeasca apele.

De ce o premiaza Daniel pe Simona abia acum?

Site-uri diferite, perspective diferite, subiect click-bait unic: Simona Halep:

Basilica, 19 Iulie 2019: Interviu Simona Halep: Maica Domnului e mereu în gândul meu!

Cancan, 21 Iulie 2019: SIMONA HALEP POARTĂ PE MÂNĂ UN CEAS DE… 60.000 $!

Sunt in principal doua intrebari pe care doresc sa le comentez: 1) De ce a premiat-o Daniel abia acum pe Simona Halep? si 2) Pentru ce merite a primit Simona Halep ordinul “Crucea Patriarhala”?

Raspunsul la prima intrebare este evident: ca sa monetizeze maxim popularitatea de moment a Simonei si sa o foloseasca ca pe un trofeu. Prin proximitatea cu Simona, Daniel isi face si el campanie, desi evident nu are nevoie si ne miram si noi de ce are astfel de nevoi? Din deficitul de popularitate pe care il are in randul ortodocsilor, e posibil ca prin niste resorturi interne psihologice ciudate, Daniel sa aiba o oarecare neimplinire ca desi este capul BOR, parca totusi baile de multime nu mai sunt ce erau alta data si nu se apropie nici macar de baile de care avea parte PF Teoctist care oricum supravietuise caderii comunismului si prin urmare a trecut prin foc si sabie in perioada imediat post-revolutie.

Cum insa relevanta bisericii in Romania scade, tocmai datorita unor capi ca PF Daniel, exista inevitabil si o scadere a intensitatii “cinstirii” ierarhilor in BOR. Si cei mai plini de mandrie dintre ei, care traiesc din adulatia publica (tehnic sunt stapaniti de demonii slavei desarte), cauta sa isi satisfaca nevoile din te miri ce “combinatii”: unii se falesc cu lucrarile lor stiintifice fie teologice fie in alte domenii, unii tin predici lungi de o ora uimind multimile cu stiinta lor teologica, unii se apropie prea mult de catolici si tatoneaza cu tot felul de intalniri si manifestari ecumenice. In cazul PF Daniel, foloseste propria masinarie de marketing – Agentia Basilica. Sub stindardul “comunicarii publice” si al “marketingului eclesiastic”, Daniel nu pierde niciun prilej de a-si face reclama, desi repet din nou la ce ii trebuie?

Bunaoara, chiar de-ar merita Simona o apreciere speciala a BOR, se pune intrebarea: de ce tocmai acum? In comunicatul sumar de presa aflam ca motivul ar fi acum deoarece acum a castigat Simona trofeul Wimbledon 2019. Sa intelegem ca daca nu ar fi castigat trofeul, nu ar fi primit crucea? Ar fi fost mai putin vrednica de a primi aceasta mare onoare? Este crucea patriarhala un trofeu sportiv?!

Si acum intru pas cu pas si in a doua intrebare …

Din ce stiu eu, Simona isi face cruce de mai mult timp. Iar Wimbledon este o realizare mare, dar sa nu uitam ca #1 WTA a fost probabil o realizare si mai mare. De ce nu i-a dat Daniel crucea atunci? Banuiala mea este ca atunci nu i-a venit ideea sa capitalizeze aceste ocazii si intre timp, dl Balanel, purtatorul de vorba si consilierul de imagine a mai citit vreun articol de marketing si a gasit o noua schema de marketing cu ROI maximal si investitii minimale: oferirea de medalii la star-uri in momente optime. Stirea cu oferirea medaliei patriarhale Simona fost sharata si publicata pe toate trusturile de media din Romania pentru ca timp de 3-4 zile orice stire despre Simona a fost virala. Astfel, Daniel a avut si el parte sa isi vada poza din nou pe diverse televiziuni si in diverse site-uri online, intr-un context care nu e negativ. Gratuit. Transfer de notorietate i-as zice eu termenului desi in engleza se numeste celebrity branding.

Dupa aspectul timing-ului oferirii acestei medalii (evident unul oportunist), poate sa urmeze facil un lant intreg de intrebari: daca faptul ca isi face cruce pe teren o invredniceste de o asemenea medalie, sa insemne ca urmeaza o intreaga campanie de oferit medalii pentru sutele de alti sportivi romani care isi fac cruce cand joaca? Sau doar acei sportivi care castiga medalii mari si care atrag pe stadioane mii de pierde-vara ca sa ii felicite si sa le gadile orgoliul sunt vrednici de aceasta medalie? Ce ne facem insa si cu acei oameni mici si neinsemnati care au joburi nasoale si nesemnificative din punct de vedere al popularitatii si nu primesc medalii patriarhale desi poate si ei risca mult mai mult ca Simona facandu-si cruce cand fac o treaba, cand pleaca cu masina, cand trec pe langa biserica etc. Ce premiu primeste de exemplu un director de firma care invitat la Google Romania dupa Pasti, zice in gura mare “Hristos a inviat!”, lasandu-i cu gura cascata pe roboteii googlisti spalati pe creier cu basinile multiculturalitatii si ale diversitatii? Ce premiu primeste un reporter care nu e de acord sa arunce cu noroi in Biserica si isi risca chiar job-ul daca isi face cruce inainte sa apara pe post, daca il vad sefii? Dar nu mai zic de tinerele mame care la 20 de ani isi atrag oprobiul public prin faptul ca se casatoresc incep sa faca copii si au renuntat la job si la cariera ca sa urmeze lui Hristos?

In fapt, daca luam la boabe marunte, Simona Halep nu este tocmai modelul unei femei crestine. In primul rand, nu stiu la cate meciuri a renuntat Simona pentru ca se jucau duminica si ea a ales sa mearga la biserica. In schimb, sunt mii si mii de romani care isi ia chiar liber de la munca sau isi pun sefii in cap ca sa vina la biserica. Am un prieten la Ministerul de Interne care periodic trage chiul de la munca ca sa vina la slujbe si in timpul saptamanii, atunci cand nu mai are libere, cu riscul sa il sune seful si sa il mustruleasca. Simona insa nu doar ca nu trage chiuluri de la meciuri, dar a amanat si casatoria si nasterea de prunci ca sa faca performanta. In fapt, Simona nu e atat un model de femeie crestina cat un model de femeie moderna, carierista mai precis. Femeia care are incredere in sine, care se lupta cu toata energia ei pentru a ajunge cat mai sus, cu orice pret. Si pentru asta, se roaga lui Dumnezeu ca sa o ajute sa castige: isi face cruce, da acatiste etc. O femei carierista cu superstitii, am putea spune. Daca acesta este motiv pentru premiere, mai sunt cateva sute de astfel de femei de afaceri, mari cantarete, acrtite etc. O sa le dea Daniel la toate medalii?

Sportul nu este un pacat, dar nici o virtute. Este o meserie ca si multe altele. Nu este o meserie nobila cum este cea de profesor sau de doctor, ci chiar este o meserie extrem de riscanta prin dificultatea si riscurile pe care le presupune. Tinerii nu trebuie deloc incurajati sa urmeze o cariera sportiva pentru ca in spatele fiecarei povesti de succes, se afla mii sau sute de mii de povesti triste: tineri care si-au pierdut copilaria pe teren si la antrenamente, au renuntat la invatat si si-au pus toate sperantele, toata atentia si energia intr-o singura directie. Parinti inconstienti si fara minte, isi chinuiesc copiii, punandu-si pe umerii lor toate nerealizarile si rateurile lor si spera sa ajunga … ca Simona. Mai apoi, fie filtrele performantei, fie un eveniment nefericit, fie simpla consumare a bateriilor le-au distrus visurile si planurile lor si i-au aruncat pe orbite uneori fatale. Sunt de acord ca cei care au calitatile si motivatia necesara – cum e cazul Simonei – sa urmeze aceasta directie, pentru ca banii sunt multi si cei care reusesc, au oportunitatea sa isi aranjeze intreaga familie. In cazul de fata, de exemplu Simona deja si-a aranjat extrem de bine si pe fratele ei caruia i-a cumparat un bolid cu 180.000$, i-a oferit bani pentru excursii in SUA si in alte locuri etc. Gesturi nobile pentru o sora, desi banii veniti din senin in general fac rau daca nu ai dat sudoare pentru ei. E posibil insa ca fratele sa fii dat sudoare pentru sora lui si sa merite sutele de mii pe care le primeste de la aceasta.

Suntem insa curiosi, in afara de facutul crucii ce alte fapte crestine dovedeste Simona, pentru ca daca luam la boabe marunte cele pe care le scormoneste presa, nu prea gasim. Sa zicem totusi, ca Daniel cunoaste mai bine, “are surse” si Simona chiar este o crestina ortodoxa practicanta si vrednica de aceasta medalie. Bine ar fi fost in cazul acesta ca Daniel sa fii asteptat putin si sa ii fii oferit medalia la ceva timp dupa, pentru a nu fi acuzat de marketing sau macar sa fii facut gestul discret, fara surle si trambite. Dar surlele si trambitele sunt singurele instrumente care se aud pe organele oficioase, din pacate.

PS: in caz ca acest articol ajunge la cine trebuie si daca Simona renunta la sponsorizarea Nike din motive religioase (si le declara), sunt de acord sa fac un mea culpa

Fiertul in oala – o marturie directa

“Imi aduc aminte ca o data stateam intr-un avion in Turcia (cred ca am mentionat asta in carte) acum 7 ani, langa un tip care lucra la o organizatie birocratica (cred ca era ONU) si faceam pe nestiutorul … si el a zis “ne place sa facem lucrurile pas cu pas. Niciodata nu spunem unde dorim sa ajungem. Niciodata nu spune scopul final. Facem lucrurile bucata cu bucata. O data ce am ajuns la un punct intermediar in care toti sunt confortabili, abia atunci anuntam urmatorul pas”

Suveranitatea – confuzii si iluzii

Suveranitatea este probabil unul dintre cele mai grele cuvinte. Greu de explicat, greu de dobandit, greu de pastrat … Iar in limbajul curent este folosit mai des ca slogan sau mai bine zis in sloganuri.

Am rumegat in cap cateva idei inca de la alegeri+referendum despre suveranitate, am intentionat sa le pun intr-un articol cand cu protestele din Hong Kong si apoi m-am decis sa renunt pentru ca … la ce bun? Am dat insa recent peste un editorial mai vechi din hartia (revista, site-ul?!) 22 – Editia 21 Mai – 3 Iunie 2019 al lui Andrei Cornea, din care am fotografiat un snapshot si am zis ca totusi, cel putin pentru a-l taxa pe Cornea se merita sa scriu cateva randuri.

O prima confuzie care se face cu privire la suveranitate este nespecificarea subiectului discutiei, caci nu intotdeauna suveranitatea statala este acelasi lucru cu suveranitatea individuala. Bunaoara, exista state foarte suverane cu cetateni sclavi (ex: Korea de Nord) si state cvasi-colonii sau apendice ale altor tari cu cetateni suverani (ex: Luxemburg). Este o iluzie sa punem semnul egal intre suveranitatea statala si suveranitatea individului. Chiar si in contextul UE, unde oricum este absurd sa discuti despre suveranitate, insasi existenta in UE si parcursul probabil fiind clar in directia erodarii progresive atat a suveranitatii statale cat si a individului.

Cornea este un naiv daca crede ca UE este coerenta sau puternica. Din contra lipsa coerentei este tocmai un mare buboi asumat insa ca un fel de corn de europenii – vezi-Doamne diversitatea de opinii care vine din diversitatea culturala si mentalitatile diferite nu doar ca este cunoscuta dar este si buna in UE, pentru ca functioneaza ca un factor stimulativ, ca un furnal de idei si de perspective. Cat despre puterea UE, oare cum poti ajunge la varsta dlui Cornea sa ignori in asemenea masura importanta unei armate – pe care UE nu o are si prin urmare puterea UE este strict legata de puterea SUA. Si prin inductie simpla, fara alte explicatii, putem sa punem foarte usor sub semnul intrebarii chiar suveranitatea UE.

Lipsa coerentei este o mare problema, in opinia mea tarile europene ar fi fost mult mai puternice astazi daca nu ar fi existat UE. Si indeajuns pentru a justifica aceasta ipoteza ar fi o comparatie a avansului economic din ultimii 20 de ani intre SUA, China si UE, dar si alte state mult mai mici. Gogoasa cu pacea este o prostie, nu o organizatie supra-statala cu o birocratie imensa si extrem de ineficienta garanteaza pacea ci prosperitatea economica. Avansul tehnologic care a urmat celui de-al doilea razboi mondial si care a dus la progrese sociale extraordinare sunt adevaratul motiv pentru care nu am mai avut un alt razboi mondial. URSS s-a destramat pentru ca rusii vedeau ca vesticii si americanii traiesc si ei mai bine si isi doreau si ei prosperitatea. Chinezii vor ajunge si ei la aceeasi concluzie mai devreme sau mai tarziu si vedem in prezent cu partidul a dat inapoi in Hong Kong din rationamente economice si de teama ca prosperitatea deja castigata pentru chinezul de rand, daca se va ruina in cazul unui razboi economic accentuat cu vestul, ar putea duce la impozia sistemului comunist. Intr-un fel comunismul chinez este un comunism evoluat, care a inteles importanta prosperitatetii si a progresului pentru toata populatia ca conditie primara pentru pacea sociala si in cazul lor pentru supravietuirea partidului comunist. Cand insa sistemul actual va fi piedica pentru progresul economic, vom asista si la transformarea politica si sociala in China.

Chinezii din Hong Kong prefera sa ramana o fosta colonie britanica decat sa se alature Chinei suverane si tovarasesti …

Cu privire la pace, gogoasa ca UE a pastrat pacea intre popoarele europene post-al 2-lea razboi modidal este de fapt o mare minciuna. Grecia a pierdut economic din criza din 2008 mai mult decat a pierdut in al 2-lea razboi mondial, rata sinuciderilor si somajul sunt de ani buni de zile la niveluri record, multe state din est au pierdut milioane de oameni plecati in afara in acelasi nivel poate ca Siria sau Afganistan – tari aflate in razboi. De acord ca poate pentru nemti, pentru olandezi sau chiar pentru francezi, UE a adus multe beneficii: o moneda unica, posibilitati economice multiple, piete de desfacere, posibilitatea de a exploata fara probleme economiile tarilor slabe si nepregatite pe care granitele si vamele le-ar fi aparat fata de invazia din afara si poate le-ar fi oferit sanse mai mari de a creste. Pe scurt spus, starea sociala si viata oamenilor sub bagheta UE nu este deloc lapte si miere cum doresc aplaudacii idioti ai unei organizatii nu doar ineficiente si incoerente, dar chiar si cu deviatii si aspiratii dictatoriale, sau cel putin cu specificitati oligarhice.

Suveranitatea statala folosita ca slogan ideologic este o fata morgana sau o mare gogoasa de mamaliga. Ce relevanta are suveranitatea statala si in ce masura este ea indeajuns de buna pentru omul de rand, astfel incat sa fie aclamata? Este SUA un stat suveran? Eu cred ca putem zice ca da, desi unii locotenenti american zic ca SUA e o colonie a Israelului. Dar armata SUA este cea mai puternica din lume si suveranitatea SUA nu este amenintata decat de extraterestri. Este insa aceasta mare branza pentru americanul de rand care trebuie sa munceasca la 3 joburi si are sub 14 zile libere pe an pentru a putea sa creasca normal doi copii si sa ii dea la un liceu scoala cat-de-cat? Asta oricum fara sa aiba sperante ca o sa ii poata trece prin facultate fara credit, caci asta este rezervat celor din 1% care de fapt sunt 1% din 1%. Insa se gasesc indeajuns de multi prosti si in SUA care sa fluture steagul desi este o discrepanta imensa intre america de astazi si simbolul reprezentat de acel steag.

Suveranitatea individuala este garantata doar de o cultura a libertatii individului si de o societate care sa aiba o istorie cat mai mare a respectarii dreptului la proprietate. In epoca de astazi insa cand bancile detin toate proprietatile si virtual detin intreaga lume si chiar sistemul solar, suveranitatea individuala este in declin chiar si in acele state unde a existat dreptul proprietatii. Prin iluzia creditului si dependentele mentale fiziologice induse populatiei de bagatul cardului de credit in POS in locul bagatului mainii in buzunar pentru a vedea daca ai bani indeajuns dar si prin confortul si progresul societatii care au format o falsa perceptie ca “lucrurile merg bine orice-ar fi”, asistam la o decimare treptata si chiar accentuata a intelegerii importantei suveranitatii individuale mai ales in tarile “bune”.

Cel putin noi romanii, avem experienta totalitarismului chiar daca sunt multe paranteze de facut cand vine vorba, insa cel putin avem semintele unor semne de exclamare care ne pot feri de greselile fatale pe care le-am putea face in cazul unui … somn al ratiunii. De unde si rezultatul votului la alegerile europene + referendum.

O oarecare reactie la amenitarile asupra suveranitatii individuale exista insa si in vest mai ales la generatia milenials si aparitia Bitcoin-ului este poate cel mai clar exemplu. Tehnologia insa a trecut din pacate de zona goldilock in care beneficiile depaseau riscurile si a trecut intr-o orbita periculoasa in care nu doar suveranitatea individuala este amenintata ci insasi identitatea omului, persoana umana este metamorfozata intr-un item dintr-o audienta, cu un set limitat de parametrii si functii, cu constrangeri bine definite si fin controlate.

Se mai pot implini profetiile Sf. Paisie Aghioritul cu privire la Turcia?

Incep cu o scurta trecere in revista a profetiilor Sf. Paisie Aghioritul despre Turcia, pentru cei care au venit pe blog mai recent sau trec din intamplare. Cei care doresc detalii mai pe larg, pot sa foloseasca cautarea in blog, sau sa inceapa aici.

Asadar, Sf. Paisie Aghioritul in anii 1990 pe cand traia ar fi facut cateva profetii despre un viitor razboi mare la nivel european care va incepe dintr-un frecus maritim intre greci si turci si va escalada in distrugerea Turciei, sau mai bine zis in impartirea acesteia in 3 parti: una va fi trecuta prin sange, una va fugi inspre est si alta se va crestina. In final, Grecia va fi “responsabila” pentru administrarea Turciei.

Profetiile sfantului Paisie nu sunt unice in spatiul grec. Cel putin Sf. Cosma Etolitul daca nu ma insel avea una similara, cu privire la revenirea cetatii celei mari – Constantinopolul – la greci si la alungarea turcilor. A vorbi despre epurare etnica si mutare de granite in vremurile de astazi in Romania poate parea fantezisme simpliste pentru unii “necredinciosi” care cu siguranta vor ridica din spranceana. Mai ales acum cativa ani cand inca nu incepuse razboiul in Ucraina si nici razboiul din Siria. Celor care au asemenea tendinte in gandire, le recomand sa ia la purecat acest blog care trata aceste subiecte – riscul existential pentru Turcia – de acum vreo peste 10 ani, cand Turcia se afla in negocieri cu UE pentru integrare, cand in Siria era pace, cand nici nu auzisem de primavara araba, cand nici nu auzisem de razboiul din Ucraina etc. Astazi pare usor sa discuti despre dezintegrarea Turciei dar acum peste 10 ani nu era deloc. Probabil acum 10 ani, astfel de articole prezente de altfel pe mai multe bloguri ortodoxe “conspirationiste” subiectul parea mult mai naiv ca acum cand razboiul tarifar (despre care de asemenea am prevestit prin 2009-2010) batea la usa.

De altfel, Turcia a reusit sa se plaseze in ultimii 10 ani in cea mai proasta pozitie geopolitica din ultimii 70 de ani, dar sa nu punem aceasta doar pe spinarea lui Erdogan: vremurile au fost potrivnice Turciei si poate supravietuirea ei in prezent este in sine o mare realizare daca ne uitam prim-prejur. Parerea mea este insa ca Turcia a pariat pe calul pierzator si de aceea cu sau fara implinirea profetiilor a pierdut.

Inainte de trecerea in revista a profetiilor, as dori totusi sa trec in revista sursele acestora. Personal, despre profetiile Sf. Paisie stiu si vorbesc din cartile publicate in Romania de Editura Evanghelismos care publica in general carti traduse in limba romana de parintele Stefan Nutescu. Cartile scrise despre si dupa cuvintele Sf. Paisie le puteti gasi aici. Spun ca cartile sunt scrise “despre” si “dupa cuvintele” Sf. Paisie deoarece sfantul a scris cu mana lui doar carti despre parintii cuviosi din Athos pe care i-a cunoscut. Cartile de la linkul de mai sus sunt grupate intr-o colectie ce cuprinde 6 volume si sunt realizate pe baza unor texte cu notite ale cuvintelor parintelui si de asemenea pe baza unor inregistrari cu sfantul. In ciulda faptului ca aparusera aparatele video, din pacate nu avem inregistrari video cu Sf. Paisie. De asemenea, inregistrarile audio disponibile publicului larg sunt foarte putine. Nu imi explic de ce cu pr Cleopa avem ore intregi de inregistrari cu cu Pr. Paisie Aghioritul nu avem decat cateva. Pe langa cele 6 carti care contin transcrieri ale cuvintelor parintelui, prelucrate si redactate pentru editare, mai avem deci 2 carti scrise de sfantul si alte cateva carti scrise despre el – marturii ale celor care l-au cunoscut. Aceasta vorbesc despre Romania, nu cunosc limba greaca si nu stiu care este situatia in Grecia. In concluzie doresc sa subliniez: Sf. Paisie nu a scris nimic cu mana lui despre aceste profetii. Toate informatiile sunt din marturii ale celor care l-au vizitat. Nu zic aceasta ca sa diminuez cumva greutatea profetiilor. De altfel, atitudinea mea fata de profetii este ca fata de o simpla curiozitate. Importanta acestora pentru viata noastra este irelevanta. Bineinteles, ca exista doua situatii limita problematice: implinirea profetiilor ar trebui sa ne aprinda ravna si sa ne intareasca credinta pe cand neimplinirea profetiilor poate sa ne clatine credinta. Aceasta se intampla mai ales celor cu o credinta slaba. Dar cine are o credinta puternica?

Turcia va fi atacata initial de Rusia. Grecia nu va intra in razboi. Rusii ii vor bate mar pe turci si ii vor trece prin sange. Ulterior, vazand ca rusii nu se retrag, puterile europene si SUA vor alunga Rusia din Turcia. Turcia va fi data inapoi / administrata de greci.

Cam acesta ar fi un rezumat pe scurt (probabil cel mai scurt) al unor diverse profetii facute in diverse discutii, in cartile citite demine amintite mai sus. Ce am omis sa subliniez, prin Turcia in cadrul acestor profetii, ne referim la partea europeana si la Anatolia. Reamintesc: focusul acestor profetii este mai ales Constantinopoleul (grecii inca zic asa Istambulului), evident ca parintele nu a dat detalii “complete”. Mai multe detalii cu citate din cartile mentionate, puteti gasi aici.

Spectaculos in profetiile sfantului este un amanunt putin reamintit pe blogurile online dar care exista in carti: incheierea razboiului din Istambul se va face printr-o minune, din nou pe scurt: un inger va veni din cer si va cere oprirea razboiului – “o interventie a lui Dumnezeu in istorie” ar fi cuvintele folosite de Sf. Paisie.

Poate si mai spectaculos este de asemenea, un alt mic … mare amanunt: dupa acest razboi (local), vor urma aproximativ 15 ani de pace si sporire a credintei, dupa care va veni antihrist.

A venit momentul sa fac o mica digresiune. Am amintit ca sfantul nu a scris cu mana lui nimic din aceste profetii. Evident ca sunt marturii multiple, dar de unde sa stim care sunt reale si care nu, care sunt precise si care nu? Nu avem cum sa stim, tocmai de aceea este clar cred pentru toti ca profetiile trebuiesc privite ca o miscelanea si nimic altceva. Sunt multe amanunte si multe fire, multe neclaritati si pe alocuri chiar inconsistente. O inconsistenta ar fi scala razboiului: este unul local sau unul global? In extrasele de pe site-ul Cuvantul Ortodox vad ca se mentioneaza intr-un loc cum ca acesta ar fi inceputul unui razboi global in care marile orase ale lumii vor fi distruse. Nu stiu de unde este acel citat. Marturisesc ca din toata lectura mea, am avut mereu perceptia ca acesta va fi un razboi local, urmat de razboiul mondial final in urma caruia va veni antihrist, dar care va avea loc peste 15 ani!

Poate o trecere in revista a citatelor din carti ar rezolva dilema, dar cine are timp sa rasfoiasca 6 carti a cate 3-400 sute de pagini fiecare si sa faca o sinteza a acestor profetii? Tot ceea ce spun eu este din memoria lecturii, cartile citindule in maxim 1-2 ani de la anul aparitiei, cu exceptia ultimei pe care inca nu am citit-o. Vad ca la linkul cu profetiile pe larg, citatele sunt date dintr-o alta carte, care desi aparuta la Editura Evanghelismos (autor: Zurnazoglu, Nicolae), nu face parte din ciclul de 6 volume amintit de mine, realizat pe baza inregistrarilor si notitelor maicutelor de la manastirea Sf Ioan de la Souroti, manastirea cladita de Sf. Paisie. Ca nivel de incredere, este cuminte sa consideram Manastirea Suroti ca avand intaietate, de aceea am facut aceasta observatie.

Si din nou o alta digresiune: cartile merita citite dar nu neaparat pentru a lectura in amanunt profetiile. Cartile sunt o comoara de mare pret si contin esenta de ortodoxie – pentru aceasta ar trebui citite. De altfel, o carte similara (in acelasi duh) cu seria maicilor de la Souroti este aceasta pe care eu o citesc acum. Deocamdata nu am gasit nicio referinta la profetii.

Dincolo de inconsistenta cu privire la scara razboiului: global sau local, personal singura neclaritate (mult spus) care m-a mai preocupat a fost acea marturie facuta de Sf. Paisie unui militar caruia i-a profetit ca va marsalui cu armata greaca inspre Constantinopol, ca general! Cel caruia i s-ar fi facut profetia, intre timp ar fi ajuns la pensie. De unde si valva facuta acum cativa ani pe blogosfera ortodoxa cum ca razboiul trebuie sa inceapa curand deoarece acel atunci-tanar care a primit profetia, nu ar mai avea timp ca sa o implineasca. Evident, logica oamenilor nu de putine ori da gres si in cazul de fata rezolutia la mea la aceasta dilema a fost: deh, cine stie …

Turcia a primit prima transa din rachetele S-400 rusesti. SUA a amenintat de 2 ani Turcia ca daca va primi armament de la rusi, vor incepe sanctiuni care vor afecta si mai mult economia Turciei, vor restrange rolul Turciei in NATO si vor altera pentru totdeauna alianta cu SUA. Reamintim ca ultimul conflict cu SUA avand la mijloc arestarea de catre Erdogan a unui pastor american, a atras lovituri puternice date lirei turcesti si a dat jos cu economia Turciei, amplificand drastic inflatia inerenta oricum unei proaste guvernari bazate pe masuri populiste, nationaliste si anti-capitaliste. Nu a durat mult cererea lui Trump pana sa fie satisfacuta si ulterior eliberarii pastorului, lucrurile au fost cat de cat calme, singura chestiune fierbinte fiind achizitia rachetelor rusesti: SUA a amenintat si Turcia a stat pe pozitii.

Nu mai are rost sa comentam optiunea lui Erdogan de a-l starni pe Trump desi acesta a dovedit cred pana acum ca nu glumeste si chiar are nevoie de minioni rebeli pe pielea carora sa demonstreze chinezilor si lui Putin ca este instabil si extrem de irascibil. Nu mai are rost nici sa amintim ca principala preocupare a lui Trump de cand a venit a fost sa faca Israelul mare din nou (MIGA, nu MAGA) de unde si iesirea din acordul cu Iranul si amenintarea continua cu razboiul. Turcii nu sunt nici ei prea departe de Iran si nu m-ar mira daca in 2-3 ani Turcia se va afla in aceeasi clasa de dusmani ai SUA cu Iranul si nu doar prin ochii lui Trump ci si ai presei si ai congresului.

Din orice directie privim, pentru americani turcii sunt o problema. Alianta prea stransa cu Rusia, mai ales colaborarea economica, atat cu rusii cat si cu chinezii, plaseaza turcii pe lista de noi proxy-uri ideale pentru pornirea unui nou razboi. Evident ca este greu sa depasesti Iranul deocamdata, dar nu se stie niciodata … Cu Iranul vedem ca americanii tot cauta provocari: au trimis acea drona ca sa o doboare iranienii si sa incerce sa speculeze incidentul. Din fericire Trump s-a razgandit si a chemat avioanele inapoi, evitand poate pornirea unui nou razboi nasol. Dar ce va face Trump daca turcii ca raspuns la sanctiuni vor invada Kurdistanul din nordul Siriei?

Sanctiunile sunt o chestiune complicata: functioneaza si nu functioneaza. Erdogan probabil se bazeaza ca Trump macane dar nu poate sa faca nimic. Chinezii de exemplu inca cumpara petrol de la iranieni si Trump cam are mainile legate, nu poate sanctiona China din acelasi motiv din care a dat inapoi cu sanctiunile: ar afecta prea mult propria economie. Daca Trump macane si nu face nimic si in cazul Turciei, nimeni nu se va mai teme pe viitor de sanctiuni si nu va mai putea sa le fluture ca “nuia” pe viitor in nicio negociere.

Cu siguranta lui Trump nu ii pasa prea mult de rachetele rusilor ci chestiunea este importanta mai ales pentru militari. Militarii se pricep foarte bine insa si la provocari si masinatiuni subterane prin care pot aprinde si stimula un conflict latent. Un “atac” al turcilor asupra unui avan-post american din Turcia intr-un moment de nervozitate al lui Trump, poate avea consecinte extrem de riscante pentru turci.

Turcii se apropie insa de rusi si vorbeau ieri de “extinderea legaturilor“. Nu stim cum sunt in subteran discutiile intre Erdogan si Putin dar ne putem imagina: “Vladimir, sigur iti cumpar rachetele, nu mi-e frica de nebun. Iti jur pe tara mea! Voi cumpara rachetele. Mai da-mi doar un credit ca sa tin sub control inflatia …” sau ceva de genul. Ca in filmele cu mafioti, relatiile pot degenra rapid intre doi prieteni daca unul cere bani de la celalalt si ulterior dupa ce ca nu isi poate plati datoria, mai si trage tzeapa nasului si se intoarce la vechii aliati.

In Siria, rusii inca sunt incurcati de turci in tentativa de a-l ajuta pe Assad sa recupereze cat mai mult din ce-a mai ramas de recuperat. Nord-vestul Siriei – un teritoriu ravnit de turci datorita componentei etnice ramane in continuare cel mai fierbinte punct de conflict intre rusi si turci: Assad incearca sa il redobandeasca, rusii ofera sprijin aerian, turcii ofera insa armament si sprijin logistic rebelilor. Turcia si Rusia sunt aici practic in razboi deja in ciuda “the big picture”. Rusii spera ca Assad sa reusasca singur (sau cu ajutorul Iranului) sa “rezolve” situatia si nu au capacitatea sa ii ajute mai mult decat au facut-o deja. Bineinteles ca o intelegere cu turcii este imposibila – in ciuda consultarilor bilaterale si tripartite (cu Iranul ca mediator) periodice. Pe masura ce timpul trece, Assad devine tot mai puternic: a recuperat deja mare parte din teritorii, incepe reconstructia, Iranul e din ce in ce mai motivat sa il ajute. Kurzii de asemenea, vand petrol si strang bani, se organizeaza si desi au fost lasati balta de americani, pot oricand sa cada la intelegere cu Assad si sa il sprijine in lupta cu turkmenii din nord sprijiniti de turci.

Singura noutate notabila in zona, poate fi cererea facuta de Trump nemtilor ca sa ii ajute pe kurzi cu trupe (!). Trump doreste sa retraga cei 2000 de soldati americani, ca sa marcheze puncte electorale sau poate ca sa ii mute in Yemen in pregatirea razboiului cu Iranul. Nemtii insa le-au dat flit, motiv poate pentru care americanii vor deveni din ce in ce mai putin sensibil la problemele europenilor. De unde putem intelege si de ce un eventual razboi intre rusi si turci, desi ar ameninta foarte mult Europa, i-ar tine departe pe americani.

Raceala nord-atlantica este o noutate venita cu Trump pentru cei care nu citesc acest blog in care am explicat inainte de Trump de ce NATO este “obsolete” pentru ca nu prea mai exista in fapt. Avem asadar tensiunea ruso-turca indeajuns de ridicata pentru a putea duce la un razboi. Poate singura piesa din puzzle care lipseste este capacitatea Rusiei de a duce un astfel de razboi. Dar despre asta, poate intr-un articol viitor …

1 2 3 4 22