Inversarea normalului

Toată această luptă cu virusul este doar încă o etapă dintr-un proces mai complex de inversiune a normalității, de întoarcere a lumii cu susul în jos.

Inversiunea cuprinde întreaga lume și întreaga societate, toate palierele și țintește către inima omului unde dorește să prezinte binele ca rău și răul ca bine.

Deși lupta dintre bine și rău are loc de mii de ani, în ultimul timp putem clar observa o accelerare a acestei inversiuni prin aceea că răul cuprinde zone din ce în ce mai mari și binele bate în retragere. Deosebit de alte vremuri, avem globalizarea care permite ca acest război să aibă cu adevărat o amploare universală, atât geografic dar nu numai.

Dar ce inseamnă inversiune? Folosesc acest termen inspirat de Jonathan Pageau și ale sale exerciții de simbolistică și dacă pentru cei familiarizați cu limbajul său înțelegerea este clară, o să încerc să detaliez și pentru cei care nu-l cunosc.

Universul, lumea și toate sistemele în general, au o anumită ordine, au o stare stabilă, dată de rostul și natura lor. Toate sistemele au o graniță, o margine care le deosebește de ce este în afara lor, au un centru, un rege, un conducător, un punct care este esența sistemului și un set de legi care garantează integritatea sistemului, fără de care sistemul nu pote fi definit, nu are un statut, nu are o coerență. Fără axiomele de bază, fără centru, un sistem nu este un sistem.

Inversiunea este simplu de înțeles: ceea ce ține sistemul integru și îi conferă existența se întoarce cu susul în jos și pune sub semnul întrebării supraviețuirea sistemului.

Ce anume poate produce această inversiune? Factori exogeni! La granița sistemului, la hotar, agenți străini pătrund și pun la încercare sistemul, propunând nici mai mult nici mai puțin schimbarea regelui, adică a legii, a sistemului de resorturi care alimentează existența și asigură perpetuarea sistemului.

Spuneam că inversiunea este un fenomen global, pe care îl putem observa pe diverse paliere ale societății și în întreaga lume. Poate că o exemplificare ar fi necesară, deși se înțelege că interpretarea poate fi una subiectivă.

Capitalismul de exemplu. Capitalismul este atacat aproape peste tot în lume și este forțată o inversare a legilor sale. Care sunt legile capitalismului și ce anume sunt elementele definitorii? Independența ar fi una dintre ele. Dar, în ziua de astăzi, se propune un capitalism “social” – Bernie Sanders îl critică pe Elon Musk că face bani mulți și propune “egalitate”. Nu contează dacă Elon Musk a făcut banii pe care îi are legal și nu contează că dacă lui Elon Musk statul i-ar fi luat banii, Elon nu ar mai fi muncit la fel de mult și la fel de bine, ci ar fi lenevit și el cum fac politicieni eurocrați care freacă manganul pe zeci de mii de euro și dau cu semnătura pe legi și reglementări încropite de aghiotanții Noului Soviet, mici trepăduși angajați permanenți ai cercului restrâns de nomenclaturiști care se ascund în spatele aleșilor cu rol formal și de simulare a unei pseudo-democrații. Capitalismul social este noul slogan în SUA, țară care a cucerit lumea pe spinarea capitalismului. A munci nu pentru tine, ci pentru alții este evident o valoare contrară capitalismului, o inversiune care îl va distruge. Chiar dacă capitalismul – sau un sistem oarecare – are mai multe legi, este foarte posibil ca inversarea unei singure legi să îl extermineze.

O dată cu acest exemplu, poate e momentul de o paranteză în care să clarificăm: tentativa de inversiune nu însemnă deloc că sistemul va putea supraviețui ci inversiunea prezintă un risc existențial pentru sistem. Dacă în faza inițială, în funcție de amploarea inversiunii, sistemul poate opune o rezistență și există unele mecanisme de reglare și atenuare a șocurilor, pe măsură ce rezistența scade, inversiunea va duce inevitabil fie la metamorfozarea sistemului într-un simulacru, fie pur și simplu la implozie.

Lăcomia ar fi un alt principiu al capitalismului. Fără lăcomie, capitalismul nu poate exista. Fără lăcomie, niciun antreprenor nu se apucă să crească o afacere, nu se gândește să reinvestească profitul, să facă producție mai mare, să crească vânzările, să dezvolte noi capacități de producție, noi afaceri, să extindă serviciile la clienți, etc. Ori, în prezent, în SUA, mulți lideri democrați acuză antreprenorii de lăcomie și propun diverse mijloace de limitare a câștigurilor acestora, cum ar fi creștearea TVA-ului care în prezent este cel mai mic în lume (10%). Unii extremiști, cum ar fi Bernie Sanders, propun chiar supra-taxarea averilor, adică dacă ai făcut bani, chiar legal, chiar plătind deja taxe, peste o anumită sumă, să fii obligat să donezi averea ta statului, ca să nu fii … lacom.

Este evident că dacă aceste limitări se vor impune, viitorii Elon Musk vor pleca din SUA și se vor duce în țări unde nu există aceste aberații, iar SUA, fără aportul celor mai inteligenți și capabili oameni, va intra în implozie, așa cum s-a întâmplat în SUA.

Dar să luăm o pauză de la exemplificări și să introducem un nou concept: jokerul. Jokerul (the fool) sau clovnul, este cel care este responsabil cu amuzamentul regelui și a supușilor și este singurul căruia i se permite să pună sub semnul întrebării centrul. Jokerul este singurul care poate să râdă de rege și să nu-și piardă capul. Prin flexibilitatea sa și prin proximitatea de rege, jokerul pune uneori accentul și scoate în evidență chiar acele abateri de la centru ale reprezentantului centrului. Adică, când regele o ia razna, clovnul – având o oarecare libertate și suficientă nebunie – dă pe față alunecarea regelui și deși poate mijloacele prin care o face el nu sunt perfecte, nu sunt prea “științifice” sau coerente, simbolic sunt suficient de clare pentru a acapara devierea respectivă. Ca o scurtă exemplificare a conceptului de joker, l-as propune pe Adrian Păunescu în Epoca de Aur.

Spun că inversarea este un fenomen global și aș mai exemplifica câteva procese care sunt puternice mai ales în Europa de Vest și în SUA. Bunăoară corectitudinea politică, religia diversității, mișcarea wake, revoluția sexelor și negarea biologiei.

Fiind atât de complex și amplu, procesul inversiunii, care întoarce cu susul în jos toate valorile care au dus la dezvoltarea civilizației până în prezent duce direct sau prin efect de osmoza la distorsiuni și alterări în toate componentele sistemului. Avem ca exemplu anomaliile din măsurile de igienă publică implementate sub stindardul luptei cu virusul: purtarea de măști în timpul plimbărilor prin parc. Care doctor întreg la cap, punând în balanță argumentele medicale pro și contra, poate argumenta o asemenea absurditate? Evident că niciunul, dar cu toate acestea, procesul de inversiune a dus la propagarea unor anti-raționamente în toate fibrele sistemului și răul este amestecat cu binele, mai bine zis răul învăluind binele și fugărindu-l.

Dar am putea spune că inversiunea este un artefact, o umbră a haosului – de vreme ce orice sistem complex este … complex, dacă ne dorim musai, putem observa o multitudine de fenomene printre care și unele de inversiune. Cum putem argumenta existența și universalitatea acestui sistem?

Nu știu să răspund la această întrebare decât că observând unele fenomene paralele, fenomenul inversiunii se evidențiază prin lovitura în fibra sistemului, în pilonii care țin sistemul în picioare, în rădăcinile care au născut și care au hrănit sistemul. Bunăoară, vedem la nivel global un atac asupra ierarhiilor. Feminismul și diversitatea nu sunt altceva, decât ideologii pseudo-egalitariste cu pretenții de progresism dar care lovesc la rădăcina sistemului de ierarhii. Exemplu. Dacă legea egalității “șanselor” va fi impusă vreodată în toate domeniile economice, lumea va avea o criză profundă în domeniul construcțiilor unde acum avem 99.9% angajați bărbați. Dacă firmele de construcții o să fie obligate să angajeze 50% femei, imaginați-vă … Dupa diviziunea după sexe, imaginați-vă încă o secțiune după culori … Cum ar fi ca legea să impună în România ca, deoarece avem 5% eschimoși, 5% dintre chirurgi să fie eschimoși. Legea diversității ar distruge practic orice ierarhie de valori și ar neutraliza funcția și contribuția tuturor sistemelor bazate pe valori și în esență orice meserie se bazează pe o ierarhie de valori.

Dar dacă atacul asupra ierarhiilor este un atribut de comportament generalizat specific inversiunii oriunde s-ar manifesta, o observație globală ne mai scoate în evidență și țintele principale ale acestor inversiuni: statul național, familia și religia. Peste tot în lume, noile mișcări progresiste reformatoare atacă una dintre aceste trei componente și nicăieri nu există o mișcare progresită care să nu lovească într-o măsură mai slabă sau mai puternică una dintre cele 3: națiunea, familia și religia. Poate aici, la cea din urmă enumerată ar fi unele excepții: după ce națiunea, familia și religia au fost distruse, atacul se îndreaptă asupra individului, asupra vieții însăși. Dar atacul asupra individului va fi desăvârșit într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat prin implementarea transhumanismului sau prin atingerea singularității inteligenței artificiale – punctul în care un sistem IA va putea imita sau replica conștiința umană (și evident și celelalte procese de gândire ale omului, dintre care multe deja sunt simulate).

În viitorul articol o să abordez fenomenul inversiunii în cardul religiei creștine, mai exact în ortodoxie. Între timp, vă invit să îl urmăriți pe Jonathan Pageau.

Fenomenul Flavia Groșan și Fabrica de consens

Am încercat să explic în mai multe articole că unul dintre fundamentele construirii noii ordini mondiale / noului reset este fabricarea consensului prin toate canalele de comunicare.

Succesul noului reset este strict dependent – în etapa actuală – de menținerea constantă (sau chiar accelerată) a spaimei de virus care să justifice închiderea oamenilor în casă, distrugerea economiei, anihilarea clasei de mijloc și în ultimă instanță tipărirea de bani (trilioane în SUA) care să îmbogățească și mai mult pe adevărații profitori ai acestei crize. Ca bonus, dependența de ajutoarele guvernamentale, vor face mai facilă integrarea statelor și renunțarea la suveranitatea și specificul local și vor permite întărirea rolului organizațiilor supra-statale care vor fi proiectate ca salvatoare (încă o dată, după criza financiară din 2008) ale statelor individuale.

Emergența fenomenului consensului fabricat este unul dintre primii muguri ai nașterii unui sistem totalitar, deoarece orice sistem totalitar are nevoie de o ideologie pe care să se sprijine deoarece idioții utili care sunt capetele de topor ale oricărei dictaturi nu pot fi controlați doar prin frică, ci frica trebuie să vină la pachet cu alte beneficii (plata o plomo) dar mai ales să aibă în spate o ideologie care să împingă mereu cât mai la extrem controlul și să anihileze rezistența.

Ca orice sistem totalitar și în dictatura medicală – greșit intitulată așa, deoarece de fapt este o dictatură a miliardarilor – are nevoie de o ideologie și ideologia este simplă și nevinovată: “salvăm vieți”. Dar și comuniști pretindeau că ei luptă pentru binele comun, pentru eliberarea celor mulți – săracii – de sub povara celor puțini – bogații. Și ăștia de acum vor să facă bine pe cei mulți – bolnavii de virus – în detrimentul celor proști – covid-scepticii (care nu cred în virus, care cred că virusul este o gripă, care nu cred în măști și în vaccinuri etc).

Spun deci că fundamentul unui sistem totalitar se bazează pe stabilirea unui pseudo-consens. Tot repet acest termen fabrica de consens, deoarece am referit pe Chomski. Dar reamintesc că consensul fabricii de consens este impropriu spus consens deoarece nu este o idee sau un set de idei stabilit la comun de o anumită comunitate. Bunaoară, în cazul nostru se încearcă răspândirea ideii că comunitatea medicală este unită și există clar un consens, cum că doar autoritățile știu ce medicamente sunt bune, ce orașe trebuiesc închise (cât mai multe), ce vaccinuri (toate, de fapt) trebuiesc făcute și cine le poate face (toți evident), etc.

Acest pseudo-consens este apoi produs de fabricile de comunicare și transmis pe toate canalele de marketing și de “surse oficiale”. Evident că acum, în momentul de față, dictatura medicală se află în durerile creșterii (nu ale nașterii, deja depășită), așa cum Uniunea Sovietică Europeană se află în durerile creșterii (de asemenea, nu ale nașterii) – există rezistență la noile ideologii deoarece cultura democrației și sistemul de valori actual cu greu vor fi demolate, existând resorturi de reacție încă ne-inhibate. Vedem deja că în SUA, noile ideologii marxiste (lupta de clasă) au ieșit din mediul academic și fac pasul înspre corporații ca un cancer în metastază care după ce a crescut în straturile de grăsime, atacă organele vitale – chiar sistemul capitalist bazat pe un sistem de valori, pe competiție, piață liberă, inovație și mai ales lipsit de constrângeri exogene de natură ideologică.

Ce nu am apucat eu să detaliez și să explic este următoarea particularitate: noul reset, ca continuare/face lift al noii ordini mondiale este de fapt un sistem oportunist care dacă nu a creat această criză medicală, nu a ezitat să se folosească de ea pentru a-și accelera marșul antihristic către globalizare și solidificare a autorității supra-statale de control și manipulare a maselor. Ca componente ale acestei ordini avem într-adevăr “lupta cu virusul” care iată că le-a pus pe tavă iluminaților actul de identitate global, coafat frumos sub denumirea de “certificat de imunitate” și care așa cum am mai explicat este de facto un act de identitate controlat și administrat global în care autoritățile locale sunt doar chestori provinciali care implementează verificarea fiecărei parcele în parte – certificarea, organizarea, stocarea și folosirea datelor se va face la nivel global de către nu știm cine – organizații diafane supra-statale aflate sub umbrela guvernului secret al noii ordini mondiale.

Să ne întoarcem însă la oile noastre locale, pe plai mioritic, mai precis la fenomenul Flavia Groșan și cum a produs aceasta un puseu de rezistență la consensul unic. Avem deci pe de o parte “autoritățile” – sub umbrela acestui termen ascunzând-se politicienii din aparatusul guvernamental și cei 2-3 doctori care fac parte din “comisie”.

Adevăratul conflict și problema pentru care Flavia Groșan a ieșit la suprafață nu ar fi atât devierea de la protocoalele “consensuale” – chiar credeți că peste tot în țară la toate spitalele se aplică aceleași protocoale și merge totul șnur? Cu siguranță există și alți doctori care au tratamente diferite, care în funcție de pacient se abat de la protocoale și așa mai departe. Cu ce anume a călcat pe coadă dna Flavia sistemul? Principala “crimă de gândire” pe care dna Flavia a făcut-o împotriva sistemului este aceea că a diminuat gravitatea bolii lovind puternic în consensul fricii și panicii generalizate prin care noul reset speră și încearcă să controleze întreaga umanitate, mergând până la măsuri atât de absurde încât să ceară copiilor ca la ora de sport să poartă măștile pe gură pentru a nu lua virusul unul de la altul. Care medic întreg la minte poate susține prin justificări științifice că măștile sunt ok în timpul orei de sport? Dar știința nu mai contează, ideologia este deasupra științei și pretextul științific este lateral, este doar o oportunitate folosită de sistem pentru a-și consilida controlul și mecanismele autoritare asupra întregii populații, dar mai ales ascultarea obedientă, chiar dacă prezintă aspecte absurde, are rolul exercițiului mai întâi, beneficiile medicale sunt doar paravanul în spatele căruia se ascund noii fuhreri medicali și “recomandările medicale” sunt de fapt doar un canal de distribuire al ordinelor și comenzilor, scopul final fiind permenantizarea și consolidarea acestor mecanisme care vor fi ulterior folosite pentru alte scopuri diabolice în care nu vom intra acum, deoarece necesită o analiză a componentelor sistemului și a scopurilor acestuia.

Prin diminuarea gravității bolii și prin radierea unui mesaj optimist, dna Flavia a lovit puternic în fundamentele întregului plan și prezintă un risc major pentru sistem, de aceea au acționat cu atâta fermitate și o vor îngenunchea pe viitor după cum vom vedea. Dna Flavia a fost amenințată pentru că orice doctor nealiniat prezintă riscuri majore pentru sistem, prin aceea că se poate crea un curent chiar în interiorul armatei de idioți utili din sistemul medical care aplaudă ferm și se fac fără să realizeze unelte ale unei dictaturi extrem de periculoase care se folosește de ei pentru a-și șlefui uneltele de control și manipulare în masă.

Focusați pe problemele și chestiunile urgente de zi cu zi legate de tratamentul bolii și lupta cu virusul, puțini doctori au timp și cap limpede să judece în ansamblu și să analizeze situația de deasupra. Câți doctori de exemplu, au analizat – cum am făcut eu – rata mortalității în Israel și ce explicație dau pentru menținerea constantă a acesteia încă din luna august, acum când vaccinarea este aproape 100% în Israel cu ambele rapeluri, când deja la 1 februarie erau 100% vaccinați cu primul rapel și când efectele vaccinului în Israel teoretic trebuiau să dea jos drastic atât cu numărul de cazuri cât și cu numărul de morți, cât despre rata mortalității aceasta trebuia deja să dintă spre zero cu 3-4 decimale … Ori, lucrurile nu prea stau așa deloc …

Aceste conuri de umbră și semnale discrete sunt ignorate și lăsate de izbeliște de majoritatea corpului medical – munca istovitoare dar mai ales salariile care au explodat, fac ca adeziunea față de sistem și angajamentul în acest “război” să îi orbească pe majoritatea și așa cum clasa muncitoare s-a lăsat mânată la crimă împotriva burgheziei de către bolșevici, tot așa și doctorii – mare parte – se lasă seduși de noul lor statut, de imaginea de soldați apărători ai sănătății publice în ditamai pandemie cu zeci de mii de morți, deși morțile în exces sunt marginale și deși în esență Covid este la fel de fatală ca o pneumonie – idee enunțată și susținută și de dna doctor Flavia a cărei “schema” nu este altceva decât bazată pe tratarea Covid-ului ca pe o pneumonie cu anumite particularități.

Nu vreau să ostracizez o întreagă breaslă și nu doresc în niciun caz să contribui la diviziunea în pro și contra și la angajarea în stupidul război al dialecticii binare despre care am mai tratat. Sunt sigur că mulți dintre doctori știu și înțeleg mult mai multe decât un observator din exterior. Problema este că orice rezistență din interior este timidă și teama de opresiune îi frânează să ia atitudine. De aceea dna Flavia va fi dată ca exemplu și va fi jertfită ca un miel de Paști, pentru a da exemplu celor care îndrăznesc să se abată de la “protocoalele” înțelepților Noului Sion al medicinii organizate centralizat, direct cu recomandări aprobate și emise doar de OMS.

Mie imi este clar că divide et impera este aplicat acum la nivelul societății și chiar în interiorul corpusului medical. Iată cum ziarele bagă râcă și contribuie la ostracizarea dnei Flavia, tot din dorința de a crea un exemplu din ea și de a tăia pofta și a altora să reacționeze.

Un doctor de la urgențe se plânge de efectele mesajelor controversatei doctorițe Flavia Groșan. „Un pacient în stare gravă s-a dat jos de pe targă, implorându-ne să nu-i dăm oxigen”
Citeşte întreaga ştire: Un doctor de la urgențe se plânge de efectele mesajelor controversatei doctorițe Flavia Groșan. „Un pacient în stare gravă s-a dat jos de pe targă, implorându-ne să nu-i dăm oxigen”

Sursa: Libertatea

Chiar credeți că deja este un fenomen și că deja pacienții nu mai ascultă de sistem și vor toți să fie tratați de dna Flavia? În niciun caz – știrile ca cea de sus au clar un rol de corecție și ostracizare a rezistenței la sistem. Prin comparație, aș aduce și știrile de genul “a murit cutare care nu credea în virus”.

În cazul știrii de mai sus, am putea desconsidera pericolul și fenomenul și am putea zice că sursa știrii este vreun doctor megaloman care dorește să scoată și el capul și să-l asculte și pe el cineva și s-a găsit acum să se lege de acest incident pentru că altfel rămânea în anonimitate. Dar vom vedea că fenomenul va continua în zilele următoare deoarece strategia este clară și mecanismele de reacție ale sistemului sunt deja predictibile.

Războiul ideologic și lupta pentru alinierea necondiționată a idioților utili folosiți ca unelte de acțiune dar și a vacilor din grajd în coada la abator este deja pe față și nu mai pune dileme decât dacă suntem optimiști naivi și ne este teamă să vedem norii negrii ai viitorului întunecat care ni se pune în față și la care asistăm – cei care avem curajul măcar să acceptăm realitatea – nepăsători.

Eu unul nu îmi fac iluzie că vacile s-ar putea trezi și o rezistență reală se va putea forma. Mă amuză naivii care s-au grupat în jurul dnei Flavia și cred că deja sistemul s-a speriat și a lăsat-o în pace. Nici vorbă! Din contra, sistemul a câștigat deoarece deja dna Flavia a fost folosită pentru a demonstra că medicina nu se mai poate face ca până acum – fiecare doctor judecă și tratează după capul lui, după știința lui și cu atât mai mult un doctor la privat, care trăiește pe seama pacienților și a renumelui.

În final, doresc să vă atrag atenția: colegiul doctorilor este o glumă proastă. Vă amintiți cazul falsului chirurg estetician care a mutilat o serie întreagă de vedete în București? Dacă nu mă înșel, era un italian. Întreg aparatusul de control și întreg sistemul medical care ar trebui să asigure calitatea și integritatea doctorilor a dat un mare chix cu acesc caz, dar și cu altele similare descoperite atunci în presă, când consensul care trebuia fabricat este acela că “corupția ucide” și era timp de scormonit prin pentru a evidenția astfel de situații. Acum însă, vedem cum doctorii nealiniați ucid, deși au diplome, au recunoaștere, au pacienți etc. Produsul de fabricat s-a schimbat, comenzile sunt noi deoarece s-a trecut într-o altă etapă …

Apa pe Marte dovedește unicitatea vieții pe terra

Faptul că există deja apă pe Marte este bineștiut: avem poze care dovedesc impactul asupra reliefului marțian pe care oceanele și râurile de apă l-au avut acum sute de milioane sau miliarde (sau poate mii) de ani. Mai nou, un studiu zice că 99% din apa pe care a avut-o Marte se află în crustă – nu știu ce modele legate de prezenta unui isotop în atmosferă forțează ca crusta să fie plină de apă.

Cu sau fără apă în crustă cert este că Marte a avut apă! Ceea ce este extraordinar! După cum am învățat toți la școală când eram mici și proști, viața s-a format în supa primordială din oceanul planetar. Ori ocean planetar a avut și Marte. Cum deci nu a fost viață pe Marte? Că dacă ar fi fost, s-ar fi povestit, adică pozele făcute acum de roboții trimiși pe planeta Marte, ar arăta ceva semne.

Să zicem că a fost viață pe Marte și că aceasta s-a distrus din cauza încălzirii globale și toți marțienii au murit. Dar, evoluția științei pe Terra contrazice o astfel de ipoteză! Deocamdată, vedem că oamenii înaintează rapid în știință și probabil vom reuși să colonizăm alte planete înainte de a ne auto-gaza cu cazele de seră. Suntem noi mai breji ca marțienii?

Pai dacă viața ar fi atât de ușor de apărut și evoluția atât de ceva normal, probabil și marțienii ar fi reușiut să evolueze rapid și să-l depășască pe Musk încât să nu se lovească de acele filtre – care între noi fie vorba sunt cele mai științifice bășini inventate vreodata (vezi winkipedia). Deci dacă marțienii au reușit să părăsească Marte, unde s-au dus? Au venit oare pe pământ? Dar cum de s-a pierdut această memorie în umanitate ca să nu mai zicem de toată moștenirea tehnologică cu care ar fi venit?

Nu vreau să pierd prea mult pe pista transferului vieții de pe Marte pe Pământ deoarece este o logică recursivă: începutul vieții pe Terra este transferul acesteia de pe Marte, iar pe Marte este transferul de pe Terra – asta nu ne duce nicăieri.

Important de știut este că Marte are apă dar nu are viață. Deocamdată, telescoapele care caută alte planete nu prea au găsit apă în spectrul de lumină al exoplanetelor, dar probabil vor găsi curând. Nu cu puțină vreme, apa și cu poziționarea goldilike erau prerechizitele unei planete candidat care să aibă viață pe ea. Iată că avem una chiar lângă noi care a eșuat, deși a făcut-o acum câteva milioane, miliarde sau mii de ani.

Ce ne spune asta? Păi în primul rând ne spune că formula magică pentru viață nu este neapărat zona goldilike cu apă. Iată că Marte a avut și dacă în sistemul nostru solar sunt 2 planete care au avut apă, în zona potrivită, vă imaginați că există miliarde de planete în întreg universul care îndeplinesc acestă condiție. Dar dacă Marte nu a dezvoltat viață, deocamdată cea mai certă observație științifică este că zona goldilike + apa nu înseamnă deloc cerințe pentru viață sau poate înseamna una din miliardele de cerințe pentru apariția vieții.

Mai degrabă, găsirea apei și negăsirea vieții ar însemna – dacă e să abordăm științific problema, că nu există nicio legătură între existența apei și zona goldilike și apariția vieții, prin urmare trebuie să mai săpăm ca să descoperim care ar fi condițiile pentru apariția vieții.

Despre apariția vieții nu se știe nimic. Sunt cam aceleași povești care le avem de pe la Darwin care nu au evoluat prea mult: o supă primordială, în care cumva se amestecă substanțele chimice, dau niște fulgere și trăsnete din cer cu multă electricitate și abracadabra apar niște mașini moleculare extrem de complexe cu capacități de auto-reproducere, hrănire, interacțiune și toate cele și asta instant.

Teoria că viața apare ușor dacă are condițiile necesare (temperatură, apă, atmosferă) a fost rapid anihilată de descoperirea apei pe Marte. Probabil eventualele lacuri subterane vor complica și mai mult teoria evoluționistă. Vor mai dura însa sute de ani până să se pună punctul pe i și să se recunoască momentul descoperirii apei pe Marte ca prim indiciu că teoria apariției vieții din supa primordială este o prostie. De fapt, teorie este mult spus, deoarece teoria are ceva conținut: descrie procese, descrie cerințe, oferă modele etc. Ori ce avem noi cu privire la apariția vieții sunt de facto povești.

O întrebare despre rata mortalității în Israel

UPDATE 29.03.21: EFECTUL VACCINĂRII ÎN ISRAEL ÎNCĂ SE LASĂ AȘTEPTAT

După cum știm Israelul este în top la vaccinări. Evoluția este bineștiută și nu o mai repet, doarece în seria de articole despre Israel, am mai arătat-o.

În acest articol doresc să mă refer la rata mortalității în Israel. Chartul, ca de obicei, este de la OurWorldInData.org, o sursa de prima mână, care integrează date de la sursele oficiale din toate țările.

Rata mortalității din Covid în Israel. Sursa: OurWorldInData.org

După cum vedem, CFR-ul Israelului este foarte bun: se învârte la 0.8 încă din August, până ce s-au dumirit doctorii și au învățat tratamente bune. Comparativ, România se învârte pe la 3%, dar să zicem că problema este numitorul în ecuație, adică numărul de cazuri depistate. Cu cât testezi mai mult, cu atât rata mortalității îți iese mai mică deoarece evident crește procentul de cazuri asimptomatice inclus în medie. Și mai relevant după mine, și este un mister de ce nu se folosește, ar fi un indicator cu numărul de morți raportat la numărul de spitalizați … dar, ce știu eu, doar “experții” se pronunță.

Statisticile sunt însă o unealtă de manipulare, după cum am mai zis și în general aceste site-uri gen OurWorldInData.org care au rolul să alimenteze presa și deștepții care înțeleg charturi cu statistici cât mai înfricoșătoare, folosesc ce date au. Datele cu spitalizările,din ce am văzut, nu sunt raportate de toate țările, prin urmare o astfel de medie nu e folosită.

Tot timpul când discutăm despre rata mortalității, trebuie să avem în cap că nici până în ziua de astăzi, nu știm foarte clar ce procent dintre cei care ia virusul au simptome. Foarte mic, știm. Dar una e 2% și alta e 15%. Deci, rata mortalității este strict dependentă de capacitatea de testare a fiecarui stat în parte și de asemenea, pentru o relevanță sporită ar trebui corelată cu numărul de teste efectuate. Dar intrăm în chestiuni tehnice …

Ce doresc să subliniez este că mare brânză nu putem afla comparând rata mortalității între țări, dar pentru aceeași țară putem să urmărim evoluția deoarece putem porni de la premiza că capacitatea și politica de testare nu s-a schimbat prea mult de-a lungul timpului și prin urmare creșterile sau scăderile acestei rate, ne spun ceva.

Dar ce ne spune oare stagnarea acestei cifre?

Dupa cum știm ni se spune că vaccinul este salvarea. Iar Israel s-a vaccinat aproape complet deja și ar trebui să înceapă să se vadă cifre. Se observă o scădere a numărului de cazuri, dar nu putem încă trage o concluzie deoarece și alte țări au o scădere comparativă și putem la fel de bine să punem scăderea pe seama venirii primăverii și încâzirii vremii. Comparați Israel cu Portugalia: Portugalia chiar a scăzut mult mai de sus, valul a fost mult mai puternic și acum … este mult sub Israel.

Evoluție număr de cazuri – Israel vs Portugalia

Și Portugalia stă mult mai prost la vaccinări … deci dacă tragem o concluzie după cazuri, vaccinul nu a ajutat Israelul ca să dea jos cu ele, cel puțin deocamdată. Dar oare cât să mai așteptăm pentru ca efectul vaccinului să se vadă?!

Situația vaccinării în doze raportat la populație Israel vs Portugalia

Să ne întoarcem însă la rata mortalității – CFR (Case Fatality Rate). Cum de aceasta a rămas neschimbată? Din ce ni se spune despre vaccin, acesta scade rata de răspândire dar nu garantează 100% că nu mai faci Covid. Vaccinul doar îți garantează că faci o boală mai ușoară, ca o răceală și în general, mai ales pentru bătrâni că nu mor. După cum știm, bătrâni au avut prioritate și au fost vaccinați. Iar cum Covid omoarâ mai ales bătrâni și cum bătrânii din Israel au fost deja vaccinați cu a doua doză în proporție mult mai mare încă de prin februarie, este total de mirare de ce rata mortalității în Israel stagnează la 0.8% și nu scade. Care să fie explicația?

Repet, vaccinul are următoarele 3 beneficii:

  1. scade răspânirea (puțin, nu garantat); răspândirea scade (teoretic deocamdată) deoarece cum organismul luptă mai bine, te vindeci mai repede, prin urmare numărul de zile în care poți infecta pe alții scade; deși este o discuție separată, nici scăderea cazurilor nu prea se vede în charturi
  2. scade gravitatea bolii (asta poate s-ar vedea în numărul de spitalizări, dar nici aici Israel nu stă bine dacă comparăm cu Portugalia)
spitalizări Covid – Israel vs Portugalia

3. scade drastic numărul de morți – căci asta ni se tot spune, că vaccinul ne face liberi, deoarece nu mai moare lumea și putem să revenim la normal (deși narativul se cam metamorfozează mai nou, cum că trebuie să ne vaccinăm cam de 2 ori pe an ca să avem anticorpi)

Dar numărul de morți nu scade, după cum vedem în chartul cu Case Fatality Rate ci această rată a rămas constantă, ca și cum din Octombrie până acum nimic nu a influențat-o.

Dar să vedem câteva posibile explicații matematice pentru care această rată a rămas constantă deși vaccinul face deja miracole:

  1. efectele vaccinării încă sunt întârziate; dar nu se spunea deja că primul rapel ajută imens? Știm că multe state chiar au preferat inițial ca să vaccineze cu prima doză mai mulți oameni, amânând al doilea rapel, deoarece experții spuneau că primul rapel este deja minunat și ajută mai mulți oameni să nu moară, pe când al doilea deja îi face boboc. Bănuiala mea e că doreau să profite de valul de spaimă și să prindă cu primul rapel cât mai mulți care între timp s-ar fi putut răzgândi, dar astea sunt speculații. Dar cât de întârziate să fie aceste efecte, de vreme ce Israel deja avea 20% vaccinați complet la 1 Februarie și de atunci sunt deja 50 de zile?!? Oare chiar să nu conteze 20% vaccinare completă?!? Dar parcă se spunea că dintre cei vaccinați, dacă mai moare câte unul din Covid din nu știu câte sute de mii … Cifrele din articolele plătite sunt mai multe decât spectaculoase, iată un articol Reuters.
  2. CFR-ul a rămas constant ca un artefact matematic interesant: atât numărătorul (morții) cât și numitorul (cazurile) au scăzut într-o proporție direct proporțională încât rata mortalității a rămas aceiași. Pretty funny!

Concluziile le trage fiecare, tare sunt curios cum ar putea explica experții această situație clară.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Articole legate de eficiența vaccinului:

De ce este legatul de pat metoda standard în spitalele din România

Cu ocazia Covid, tot putregaiul din sistemul medical românesc iese la suprafață. Nu atât din cauza gravității bolii, cum vom vedea, cât din cauza metehnelor binecunoscute pe plaiuri mioritice, specifice poporului nostru, pe care nu are sens să le repetăm.

Din start, ca să nu se supere unii, subliniem că aici analizăm fenomene, nu cazuri particulare, deoarece așa cum fiecare pădure are uscături, în cazul sistemului medical românesc, putem spune că este o pădure uscată cu câteva oaze de verdeață pe ici pe colo.

Avem deci boala Covid care pune o presiune medie care însă este suficient de puternică încât să îl cam crape pe ici pe colo. Spun că presiunea Covid este medie deoarece nu este totuși ciumă. Se putea ca Covid să fie ciumă și poate ca viitoarele tulpine vor fi la fel de nasoale ca ciuma, ceea ce vă dați seama că va însemna cu totul altă mâncare de pește comparat cu frustrările actuale ale unor deținători cu privire la legarea de mâini a pacienților.

Eu sunt uimit că presa tratează acest subiect cu mirare și revoltă, fără să amintească măcar de principala problemă din sistemul medical public românesc: nu poți lăsa pacientul singur în spital, deținătorii sunt o componentă esențială a succesului oricărui proces medical din România.

Dacă te operezi în România și nu ai “deținător” care să te mute de pe o parte pe alta sau care să îți dea plosca când ai nevoie sau care să stea după asistente ca să îți dea un calmant în caz că ai dureri groaznice, ești damnat. Nu vorbesc aiurea, poate mulți dintre reporterii care fac aceste emisiuni sunt încă tineri și nu au avut parte de evenimente suficient de nasoale încât să cunoască fenomenul. Dar eu am avut parte de unele observații, suficient de multe încât să am o imagine globală. Am cunoscut în spital, o femeie, operată de mai multe ori, care neavând aparținător să o mute de pe o parte pe alta, făcuse acele probleme pe piele specificie statului pe o parte timp îndelungat. Nu mai zic de operații sau perspective … Femeia era fiica ploii și zicea bodaproste pentru un iaurt pe care i-l mai dădeau din când în când aparținătorii celorlalți bolnavi.

Spun că aparținătorii sunt componentă esențială a sistemului medical românesc deoarece aceasta este realitatea. Cauzele sunt multiple și atavice. Gogoașa la îndemână azvârlitor celor care strâmbă din nas și pun această problemă pe tavă este permanent întâmpinată cu replica: “nu există personal suficient”. Din nou aici, repet: am experiență cu cazuri reale, personale sucifientă ca timp și variație încât să spun că personalul suficient este o gogoașă. Nu personalul insuficient este problema ci problemele sunt multiple și nu doresc să intru în ele ci doar să subliniez că nu există nicio specificitate a persiunii actuale a Covidului, alta decât că fără aparținători, asistența medicală suferă groaznic în ziua de astăzi și nu e de mirare de ce legarea de pat este soluția firească la care s-a ajuns pentru a “rezolva” problemele care rezultă din interzicerea intrării în spital a aparținătorilor.

Dar care este roul aparținătorilor și ce fac aceștia? Să enumerăm câteva pentru că poate mai sunt tineri sau naivi care dacă nu s-au lovit de probleme, nu au habar la ce mă refer:

  1. adusul de medicamente; chiar dacă multe probleme s-au rezolvat legate de medicamentele din spital în ultimii ani, multe încă rămân; ca aparținător, de-a lungul timpului, am cumpărat pe lângă medicamentele prescrise de doctor, inclusiv spirt și tifoane; și nu vorbesc de acum 20 de ani ci de acum 5-6 ani. Cel mai nasol este când medicamentele trebuiesc cumpărate urgent și tu ca aparținător, dacă nu stai acolo non-stop, pierzi momentul și pacientul are de suferit deoarece asistentele nu au ce să facă – nu am auzit în viața mea de o asistentă care să meargă să cumpere de la farmacie un medicament pentru un pacient. Caz concret: tata operat de cancer, după operație îl ustură ochii. El se plânge dar asistentele ignora, eu insist la doctor. Doctorul îmi recomandă niște picături de ochi, care însă trebuie să le cumpăr de la farmacie. Dacă nu eram pe fază, nimeni nu făcea nimic. Poate că durerea trecea, dar poate se transforma în conjunctivită sau altele. În general, din cauza fricii totuși dar și a minimei conștiințe, asistența medicală se ocupă de problema pentru care ești internat, dar dacă ai și alte probleme, aia e treaba ta. Dacă ai diabet, e treaba ta să își administrezi medicamentația și dacă mai ai și tensiune, cam trebuie să fii atent la combinația cu medicamentele care ți se dau în spital. De exemplu, chirurgii nu prea știu toate legăturile între medicamente, iar diabetul cu hipertensiunea sunt o problemă deoarece schema de tratament trebuie să fie foarte bine aleasă. Dacă ești diabetic și ai hipertensiune, mergând la operație, ai riscuri foarte mari dacă tratamentele nu sunt ok.
  2. monitorizarea pacientului: se înțelege că problemele mari apar la cazurile nasoale, de imobilitate la care pacientul are nevoie de cineva să îi umezească buzele, să îi mute capul mai sus, mai jos, să i dea plosca, etc. Mare parte din aceste probleme au loc la chirurgie dar nu numai. Monitorizarea este însă și mai vitală la neurologie unde existând acest specific și pacienții fiind mare parte bătrâni, starea de iritabiltate și efectele secundare pun mari probleme din punctul de vedere al comportamentului pacientului. De la zbierat de durere până la halucinații și plecat la plimbare aiurea, problema la neuro este că rareori pacienții sunt stăpâni pe sine și pot sta locului fără să pună probleme.
  3. împărțirea șpăgii: asta e o problemă care ne place să credem că este veche, dar lucrurile bune, împământenite, cu greu pot fi schimbate în timp; pe ici, pe colo șpaga mai se practică și tu ca deținător nu ai habar ce și cum, prin urmare trebuie să rezolvi cumva situația. Nu mai zic că pacienții cei vechi, obișnuiți fiind de zeci de ani cu șpaga, cu greu acceptă că pot merge în spital fără să dea și fără să se intereseze care e tariful și cui trebuie dat. Mulți bătrâni chiar cred că o să moară dacă doctorul nu ia banii, prin urmare vă imaginați ce se întâmplă acum când intrarea în spitale este interzisă ș deținătorii nu pot să mai rezolve această problemă care acum a fost pasată pacienților, dar care mai sunt în stare să se ocupe de ea? Aici pun eu un semn de întrebare, deoarece neavând experiențe recente nu mai știu în ce măsură problema mai este una actuală.

Una peste alta, fără deținători, presiunea cade pe asistenți și soluția la îndemână este legatul de pat sau sedatul. Lucrurile nu se vor schimba prea curând, soluția firească fiind privatizarea sistemului medical. Dar asta este imposibilă pe meleaguri mioritice, tradițional cu afinități către filosofia socialistă și pomenigistă în care toate ți se cuvin și ceilalți sunt responsabili pentru binele tău chiar dacă nu contribui și chiar dacă nu plătești asigurări medicale.

Dialectica binară

Mi se pare mie că asistăm la formarea unei găuri negre a consensului social – care niciodată nu a fost oricum la cote maxime, mai ales pe meleaguri mioritice – și de asemenea, cred că una dintre armele folosite de stăpânul acestui “proiect” (diavolul) și slugile lui oarbe este manipularea discursului public nu atât prin amestecarea adevărului cu minciuna cât prin simplificarea și bagatelizarea oricărui discurs și reducerea oricărei argumentări la o dialectică binară: dacă nu ești cu noi, dacă nu te aliniezi tuturor punctelor din aquis-ul nostru comunitar, ești dușmanul binelui și trebuie să fii pedepsit!

Reducerea la argumentarea binară este de departe cel mai vizibil pattern care poate fi observat în toate mediile de comunicare (de la televiziuni până la twitter) și rezultatele acestei cangrene este propagarea unei reacții în lanț care nu poate duce decât la o autodistrugere a oricărei speranțe de limpezire a apelor, calmare a situației sau de găsire a unui răspuns.

Dacă înainte de Covid, aveam războiul politic, unde să zicem că lupta este simplă și tabelere clare, putem observa că indiferent de “subiectul zilei”, orice brumă de încropire a unui dialog sau a unor idei mai nuanțate a fost mereu tăiată din fașă și retezată rapid de către inginerii tehnici ai fabricii de consens, în final totul reducându-se la catalogarea în alb sau negru – în funcție de topic – a evenimentului / persoanei / subiectului. Și în general în negru, deoarece mizeria și știrile negative, prin efectul pishologic asupra omului, sunt de departe mai atractive și mai eficiente, frica fiind vectorul de control în societatea modernă.

Tembelizarea

De ce se întâmplă asta? Să enumerăm câteva răspunsuri care ar ieși poate singure la suprafață. În primul rând, tembelizarea. Prostimea populației este deja o certitudine. Vremurile în care sute de oameni stăteau pe vremea comunismului la coadă la librării ca să cumpere o carte, s-au dus de mult. Nu doresc să insist care ar fi cauzele tembelizării – unii le pun pe seama creșterii accesului la informație sau pe baza dezvoltării puterii vizualului în detrimentul scrisului, dar acesta este un alt topic și părerea mea este că mediul în sine nu contează, deși este cert că fiecare mediu are strict o influență asupra patternului sinapselor. Dar mediul nu poate fi complet de vină pentru scăderea nivelului de inteligență și mai ales pentru distorsionarea capacității de a purta (și de a consuma) un dialog nuanțat.

Temporizarea

Un alt răspuns poate fi influența nocivă a televiziunii care prin presiunea comercialului și constrângerile ratingului, ducând o luptă acerbă între ele pentru public, și-a perfecționat și a cizelat cele mai eficiente metode de a o atrage atenția și de a o ține captivă. Iar discursul bazat pe logica binară este de departe cea mai la îndemână metodă care se adaptează atât cerințelor de stimulare a interesului cât mai ales constrângerilor legate de timpul redus. Televiziunile nu doar că trebuie să stimuleze atenția și să determine clientul să apese pe un anume buton, dar trebuie ca să îl și țină captiv iar alocarea unui timp prea mare pentru un singur topic, în care s-ar putea ca dezbaterea unui subiect să acopere mai multe fațete ale adevărului, este imposibilă. De aceea vedem că subiectele curg într-un ritm alert, breaking news-urile au un tempo dinamic și în general orice emisiune, orice dezbatere, orice subiect nu poate fi prezentat pentru o perioadă prea lungă deoarece publicul obosește și schimbă canalul. Dar tembelizarea a ajuns până la punctul în care subiectul trebuie reluat, și experiența fascinației narativului funcționează chiar dacă conținutul este același și a mai fost prezentat acum o ora. Așa cum la un copil mic, infant, aceeași poantă, același giumbușluc poate fi repetat de mai multe ori până interesul se pierde, tot așa, creierelor reduse ale contemporanilor noștri, repetarea sacadată a aceluiași subiect nu crează deloc oboseală sau plictis ca la un om normal, ci din contră – îi ține “aproape”.

Tot la capitolul temporizare aș înclude și rețelele sociale care deși permit (unele – mai puțin Twitter) o comunicare eficientă, un discurs pe larg, cu întrebări și răspunsuri, cu “thread”-uri de mesaje, cu posibilități de atașări multiple (grafica, video, audio), cu refințe externe, constrângerea fundamentală este disponibilitatea de atenție a interlocutorilor, care fiind deja erodată de televiziuni, cu greu poate fi angajată într-un dialog real, nuanțat și care nu solicită neapărat unele sentințe și cu atât mai mult separă interlocutorii între pro și contra.

Divide et impera

Care să fie însă consecințele și cum se va sfârși totul? Dacă la diagnosticarea problemei și găsirea unor cauze, discuția se poate lungi și accept că poate nu am acoperit toate cauzele și poate altele sunt chiar mai nasoale (cum ar fi de exemplu distrugerea sistematică a sistemului educațional și formarea noului om care are nevoie să gândească binar pentru că statul îl va învăța mereu care este binele), cu privire la efectele certe ale acestui fenomen, nu cred să existe dubii: prin aceste diviziuni repetate societatea se va fărâmița în noi și noi bucăți și nu doar societatea, ci chiar individul.

Pe cât de grave sunt lucrurile, pe meleaguri mioritice avem oricum beneficiul “întârzierii”. Faptul că suntem în urmă are unele particularități. Bunăoară, să fim mulțumiți că încă putem avea dezbateri la care există variante de a opta: pro și contra. Căci în afară, în vestul luminat, nu doar că dezbaterile sunt pseudo-dezbateri și chestiunile sunt tranșate deja, dar nealinierea prin abținere sau eludarea unei rapotări cu privire mai ales la subiectele cu substrat ideologic (și care subiecte nu mai au acest substrat?) este suficientă pentru a fi ostracizat. Poate se necesită un exemplu. La noi de exemplu, ar putea să există o dezbatere: să dea sau sa nu dea statul român despăgubiri țiganilor pentru că au fost robi acum x sute de ani? În România, la această dezbatere putem avea opinii pro și contra, ne putem poziționa de o parte sau de alta. Dar în SUA, nu avem dreptul să ignorăm un răspuns și chiar dacă suntem sau nu interesați, trebuie să afirmăm versiunea mainstream a răspunsului pentru a fi acceptați / incluși în societate. Cam cum era jurământul față de partid în Epoca de Aur: fără carnet de partid, rămâneai un paria.

Dar de ce zic că dialectica binară va duce în cele din urmă la divizarea interioară chiar a conștiinței individului? Este simplu: ecoul gâlcevei cu diavolul se va răsfânge din mediul social în interiorul fiecărui avorton al pseudo-culturii contemporane, care fără un sistem clar sau măcar propriu de valori, va fi azvârlit dintr-o parte în alta până va fi făcut praf și golit de orice potențial constructiv.

Soluții

Nu-mi stă în fire să propun soluții, mai ales la probleme abstracte care pot părea neclare unora. Evident că cea mai la îndemână soluție ar fi auto-educarea și adoptarea conștientă a exercițiului dialogului dar pentru ca aceste soluții să funcționeze, trebuie ca “pacientul” să accepte boala, să realizeze că este bolnav sau măcar să fie dispus a accepta că … virusul există!

Din păcate chiar pentru cei care simt o durere interioară din expunerea la acest război nevăzut al sabiei cu laser care împarte toate ideile în două, observarea fenomenului și punerea degetului pe rană sunt imposibile.

Doar “medicamente” (ca să nu le zicem pilule roșii) ingerate accidental, pe ici pe colo ne pot ajuta. Unul dintre ele, ales aleator sunt de exemplu podcasturile care prin durata largă (cele care au durată largă) oferă o perspectivă mai colorată a persoanei intervievate și a subiectului tratat. Cultura podcastului este însă încă fringe pe meleaguri mioritice, deci medicamentul doar de import.

Cărțile, evident sunt și ele niște vitamine care ne ranforsează sistemul imunitar în fața virusului dialecticii binare, dar există și unele efecte adverse: bibliofilia nu prea dezvoltă simțul și capacitățile de dialog, ci din contră.

Deconectarea este o variantă facilă, la îndemână pentru cei care sunt auto-satisfăcuți. Dar eu o pun alături de dezertare.

Rămâne în cele din urmă resemnarea. Dar din resemnare și delimitare, propun și înțelegerea și deconspirarea fenomenului, contracarearea cu ferminate prin punerea punctului pe i, darea răului pe față, folosirea armelor diavolui împotriva sa și mai ales exersarea în prorpiul forum intern al simțului dialogului și a sensibilității față de misterul celuilalt, căci în cele din urmă, societatea este formată din oameni și fiecare om în parte este un întreg univers.

Opinia medicală

Să lăsăm specialiștii să se pronunțe este apelul specialiștilor din guvern (deși nu știm care sunt acești specialiști) și al specialiștilor din presă care sunt specialiști la mac-mac, citit frumos texte, făcut ușor fețe zâmbărețe sau grave, după cum sunt instrucțiunile pe prompter etc.

Fiind în mijlocul haosului, când toți (sau majoritatea) sunt beți, cu greu putem trage unele concluzii și cu greu avem timp și luciditate să observăm unele fenomene. Prin fenomen înțeleg eu pattern de comportament păgubos care poate avea consecințe nasoale pentru o grămadă de oameni.

Un astfel de fenomen ar fi opiniile unor doctori care sunt ulterior contrazise și chiar întoarse radical. Una dintre acestea a fost chiar la începutul crizei: purtatul măștilor. Opinia generală era pe-atunci că măștile trebuiesc purtate doar de către cei bolnavi, cei care nu au nimic, trebuie să nu le poarte, deoarece le face rău, le taie oxigenul etc

Declarația de mai sus este făcută de Tătaru pe 27 Februarie 2020. Pe 31 Ianuarie 2020, eu un blogger anonim care doar urmăream câteva canale pe Youtube, scriam, în recomandarile despre ce consideram eu că trebuie să facem:

  1. stati acasa, evitati mijloacele de transport, zonele aglomerate;
  2. evitati vizitatorii, nu va duceti in vizita; copiii mai ales sunt purtatori si raspandacii cei mai predispusi deoarece nu au obisnuinta sa se fereasca de cei bolanvi si nu au constiinta igienei; evident multi romani adulti sunt la nivelul de educatie al copiilor fara educatie; considerati pe oricine cu simptome ca fiind infectat
  3. purati o masca de calitate – ofera un grad suplimentar de protectie; mai ales pentru cei din domeniul medical, trebuie sa poarte si masca si ochelari si manusi; in Franta, doctorul care a tratat primul caz de infectie l-a luat si el, desi stiau ca e pacientul e infectat cu 2019-nCoV. Poate ca a vrut sa se infecteze ca sa dobandeasca imunitatea acum, inainte ca sa aiba de-a face cu mii de cazuri, dar … depinde de asumarea riscurilor
  4. purtati manusi in spatiul public si/sau feriti sa va atingeti fata/gura/nasul cu mainile pana nu va spalati meticulos pe maini
  5. nu aveti incredere in acele solutii de dezinfectat mainile; sunt o prostie
  6. evitati spitalele (daca puteti, altfel aplicati masuri draconice: masca, ochelari, manusi)

Sursa: 31.01.2020 – chiazna.ro – CORONAVIRUS – ULTIMUL AVERTISMENT

Clovnul Tătaru nu este însă singurul care a întors-o 180% în legătură cu masca. Guvernul chiar a uitat pornite reclamele TV care recomandau purtarea măștii “doar în caz că sunteți bolnav” cam până prin august, probabil pentru că erau la pachet cu celelalte “recomandări” și au economisit banii pentru a produce noi spoturi publicitare care să recomande purtarea măștii de către toți, chiar și de către cei vaccinați cum este legea acum.

Și astfel de fenomene sunt multe. Doresc însă să vă atrag atenția asupra unei gafe recente făcute de Dr. Beatrice Mahler care probabil a bătut recordul la numărul de zile în care s-a făcut de râs după ce a lansat o gogoașă în eter. Cu privire la tromboze și vaccinul Astra-Zeneca:

16.03.2021 – Digi 24 – Dr. Beatrice Mahler: „Nu avem date științifice care să facă legătură între tromboză și administrarea unui vaccin”

Nu știm dacă datele științifice pe care le-ar fi dorit dna Mahler pe 16 erau atât de obscure și ce înțelege dânsa prin date științifice. Dar iată că peste 2 zile, a apărut o altă știre care a arătat că există date științifice, chiar foarte solide:

18.03.2021 – MediaFax – Raport al autorităților din Germania: Există o legătură între apariția cheagurilor de sânge și vaccinul AstraZeneca

Nu știu alt doctor care să fi fost compromis mai rapid de studiile științifice. Este posibil ca știrea de la MediaFax să fie chiar mai nouă de 18 Martie, deoarece traducerile la noi se fac cu ceva întârziere, nu avem noi reporteri care să urmărească revistele științifice medicale și să publice instant noutățile …

Ce să înțelegem din aceste bâlbâieli? Fiecare înțelege ce dorește, eu unul înțeleg că trebuie să belesc ochii în care doctor am încredere.

1 2 3 4 50