Category: Quarci

Disclaimer Mi-e cam jenă puţin să declar deja contraofenisiva ratată deoarece data trecută a început tot jalnic şi s-a terminat spectaculos – contrar predicţiilor mele că ucrainienii nu prea mai pot să facă nimic. Situaţia este însă diferită şi ulciorul nu merge de multe ori la apă. Data trecută ruşii au pierdut ceva teritorii ocupate, dar problema a fost cauzată de dimensiunea prea mare a frontului, practic aveau porţiuni neapărate mai deloc sau apărate prost cu trupe din Donbass, cu voluntari pregătiţi peste noapte. Acum ruşii s-au pregătit cu multe linii de apărare de-a lungul frontului şi par să adopte tehnica “turtling” care are următoarele atribute: Status Contraofenisva merge prost – are deja cam o săptămână şi ucrainienii nu au câştigat nimic. Au pierdut însă 2 din 6 batalioane de tancuri. Deocamdată au avut o tentativă de a trece prin liniile ruşilor, dar nu au reuşit decât să avanseze 1km pe teritoriul ruşilor pentru a fi loviţi de artilerie şi pentru a da înapoi. Există însă anumite porţiuni de-a lungul frontului unde ucrainienii fac progrese însă acestea sunt nesemnificative. Marea dilemă este de fapt dacă ucrainienii au început ofensiva sau doar testează liniile de apărare ale ruşilor. Ar fi însă trist ca soldaţii să fie trimişi efectiv ca carne de tun doar ca să testeze reacţia ruşilor, ştiut fiind că probabil sunt trimişi la moarte. Dar nu este exclus – să nu uităm că acelaşi lucru l-au făcut şi ruşii la începerea războiului. Presiune Cu privire la contraofensivă, am mai zis că am observat o presiune a “partenerilor” de a vedea acţiune. Mantrele cu “ofensiva de primăvară” a ucrainienilor, care nu a venit deoarece “era pământul îngheţat” sunt doar rezultatul unui narativ programat, conform căruia ucrainienii trebuiau să lucreze pe plantaţie (front) nu să stea degeaba, că altfel presa o să îşi îndrepte focusul pe petrecerile copiilor boşilor ucrainieni din vest cum a fost de Revelion şi nu pe sacrificiile făcute de ucrainieni pe front. Practic pentru “parteneri” orice acţiune este utilă, singura problemă ar fi stagnarea şi lălăiala. Fie ucrainienii îi bat pe ruşi, fie ruşii îi bat pe ucrainieni şi urmează “negocierile” şi împărţania finală. În cele din urmă, vestul va primi oricum o felie, singura dilemă este cât de mare va fi felia şi pentru asta doresc acţiune şi îl împung pe Zelensky să “motiveze” geneeralii ca să îşi arunce soldaţii în gheara ursului, orice-ar fi. Poate de aceea se şi ascunde comandantul armatei ucrainienilor de nu mai dă presa de el. Zelensky a încercat să tragă de timp şi a bătut apropouri că cu avioanele contraofensiva ar fi mai eficientă. Faza e că aşa cum regizorii ne-au obişnuit, nu se poate trece la următoarea rundă de ajutoare până nu vedem scena actuală. Şi în scena actuală, trebuie să fie măcel, adică ucrainienii trebuie să încerce, să ne arate că nu se poate altfel, că au nevoie de avioane, pentru a ajunta la escaladarea conflictului şi creşterea incrementală a ajutorului oferit, aşa cum am tratat în articolul

După cum spuneam încă de la începutul acestui război, ideal pentru SUA ar fi un război Rusia-UE, pe principiul divide et impera. După alimentarea conflictului inter-slav, reţeta de a divide şi a dezbina ţările prin război va continua cu implicarea minionilor de la periferie, printre care şi România. Seria de articole în care tratez subiectul şi explic politica SUA care justifică această viziune este destul de lungă şi există critici că scriu mult. Scriu mult deoarece vreau să explic în amănunt şi să detaliez, să dau surse, citate etc. Imaginati-va un atac cu rachete asupra Londrei ce ar insemna. In schimb, doar cateva bombe in cateva orasele mici din Polonia sau Romania, nu va face mai mult decat sa ii sperie pe vestici si sa le arate ce ii asteapta si pe ei daca continua razboiul si nu cauta pacea cu Rusia. 31 IULIE 2014 – CE TARI VA ATACA MAI INTAI RUSIA IN CAZUL UNUI RAZBOI? Iată deci că americanii încep să pregătească ţările de la periferie pentru implicarea în războiul împotriva Rusiei. Pence zice aici de riscul ca Rusia să invadeze ţări NATO după ce va termina cu ucrainienii, dar de fapt vedem că Rusia nu mai încearcă să extindă teritoriile pe care doreşte să le ocupe ci nu doreşte decât convingerea Ucrainei să intre la masa negocierilor şi să accepte condiţiile. De aceea, vedem că pe front ruşii au făcut tranşee şi niveluri multiple de apărare, total atipic dacă şi-ar fi propus să cucerească mai mult teritoriu. Vedem că “contraofensiva” ucraineană a eşuat deocamdată şi 2 din 6 batalioane au fost neutralizate. Prin urmare, singura variantă pentru a sparge blocul de oţel al apărării ruseşti este şi mai multă carne de tun, aşa cum ruşii au trimis în Bahmut puşcăriaşii pe rol de carne de tun, americanii au nevoie de baltici, de polonezi, de români şi de alţi fraieri, care speriaţi că Rusia îi va ocupa, deşi Rusia nu ocupa nici Ucraina dacă Ucraina nu îi ameninţa pe ruşi cu plasarea de nucleare americane la graniţă, vor merge să se arunce în glonţele şi mortarele ruşilor. Vă invit să observaţi pas cu pas cum propagandistic se pompează pe lângă ideea că ruşii sunt slabi, urgenţa ca şi alte ţări NATO să trimită trupe şi să îi ajute pe ucrainieni. Sunt două direcţii care nu sunt consistente logic, deoarece dacă ruşii sunt slabi, ţările vecine Ucrainei nu sunt în pericol şi oricum ni se spune că NATO ne va apăra. De ce să fie deci nevoie ca noi să atacăm preventiv Rusia şi să fim aruncaţi carne de tun în faţa rusnacilor? Dacă au chef de război cu ruşii, americani să trimită ei soldaţii lor.

Au fost liderii URSS atât de buni la suflet încât au renunţat de bună voie la putere, permiţând nu doar destrămarea URSS dar şi colapsul sistemului comunist din … greşală şi nebăgare de seamă? Mulţi pun pe seama lui Gorbaciov destrămarea URSS în sensul că acesta nu a dorit să verse sânge şi de aceea … Evident perestroika a avut şi ea un rol, dar un sistem totalitar nu poate fi distrus cu perestroika. Vedem cum la chinezi perestroika a fost chiar mai puternică decât la ruşi şi tot comuniştii sunt la putere. Ideea că Gorbaciov este “vinovat” pentru destrămarea URSS-ului este una falsă după părerea mea. De altfel, Gorbaciov mai avea mâinile pline de sânge ba prin Ţările Baltice, ba prin Georgia. Sunt uimit cum în intelighenţia de la noi se ştie atât de puţin. Da este adevărat, nu neg, că un om poate deveni din demon înger – poate Gorby a avut metanoia, dar de vreme ce nu a prea făcut spovedanii, nu prea cred că metanoia lui Gorbaciov este cauza destrămării URSS. Făcând o paralelă cu situaţia de la noi, cred că lupii tineri au păpat lupii bătrâni, adică asta ar fi cauza pentru care URSS s-a destrămat. Cei care aveau puterea la un moment dat s-au gândit să schimbe sistemul, dar nu să cedeze puterea. Ulterior tot liderii sovietici au preluat frâiele puterii şi resursele naţionale, ideea de imperiu fiind evident abandonată de vreme ce fiecare baron s-a ocupat de teritoriul său şi oile nu mai trebuiau să fie spălate pe creier cu ideea de război ideologic cu vestul, de unde nevoia de Imperiu şi/sau bloc unit împotriva capitalismului falimentar. Sovieticii aveau alternativa – puteau folosi armata. Chiar dacă economia era în declin, vedem că acolo unde soldaţii sunt plătiţi cum trebuie şi administraţi cum trebuie, liderii supravieţuiesc. A se vedea Koreea de Nord. Exista însă riscul unui război nuclear? Vedem cum Kim se fuduleşte cu butonul său, despre care Trump zicea că al lui e mai mare. Nu cred că riscul războiului nuclear a fost vreun factor în destrămarea URSS, implozia a fost pur şi simplu un accident istoric. O mână de lideri incompetenţi unii cu idei de schimbare dar fără planuri prea bine puse la punct, pe un fond de competiţie din partea lupilor tineri care doreau bani mai mulţi şi poate chiar … ceva acţiune (ceea ce nu a lipsit deloc după destrămarea URSS), cam aşa am scăpat de un răzbel nuclear. Căci vă imaginaţi că EuroAsia arăta cu totul altfel dacă tot comuniştii ar fi fost la putere în Rusia acum. Liberalismul lui Putin însă şi teama că Rusia nu ar putea face faţă unui război total, fiind singura frână a chinezilor în declanşarea atacului final asupra Imperiului Anglo-American. Avem deci deja război economic şi asimetric între China şi SUA. Avem deja război prin proxy între SUA şi Rusia. Dacă în Siria am avut parte de un război proxy între colonii / subalterni ale celor două mari puteri, în Ucraina avem război

În timp ce în Ucraina pierd teren, sau cel puţin aşa zic ucrainienii, în Siria ruşii câştigă teren. Bashar pare nu doar să rămână solid pe poziţii după revenirea în Liga Arabă, ci chiar pare pe val. Ajutat de ruşi, Assad loveşte puternic în nordul râvnit de turci, unde se află turkmenii care sunt destul de fracturaţi în nenumărate grupări. Care fractură se vede prin pierderile pe care le au şi în încercarea lui Assad de a recupera controlul. Nu mai sunt la curent cu negocierile între Assad şi kurzi. Kurzii erau strânşi cu uşa de Erdogan care încerca să facă acel “cordon” pe care l-a tot anunţat de aproximativ 30 km la sudul graniţei Turciei. Nu a reuşit deoarece kurzii i-au pus beţe în roate iniţial şi mai apoi, când după plecarea americanilor, kurzii au rămas cu buzele în soare, deşi putea reuşi, bănuiala mea este că ruşii nu au dat ok-ul. Maxim ce au acceptat ruşii au fost patrulări comune ruso-turce care să asigure că kurzi nu întreţin operaţiuni care să ameninţe graniţa turcilor – argumentul pentru care Erdogan a pretins iniţial acel cordon şi pe care chiar ameninţa cu operaţiuni militare de anvergură pentru a-l realiza. Nu ştiu cum mai decurg aceste patrulări după ce un soldat rus a fost omorât de o dronă turcească. Dar nu doar că ruşii nu au dat ok-ul trăgând de timp în avantajul lui Assad care vedem că recent a restabilit ordinea. Supăraţi de relaţiile prea blânde ale lui Erdogan cu ruşii, turkemnii din Siria nu prea îl mai văd ca pe un adevărat calif, de vreme ce nu doar că nu i-a prea ajutat cu nimic, dar i-a lăsat pe ruşi să îi măcelărească. De fapt, pe sirieni, căci ruşii contribuie doar cu avioane, deşi recent am văzut şi piese de artilerie, ceea ce ar fi o premieră. Ca fapt divers, este amuzant cum unii cântă prohodul ruşilor, cum că nu mai au bombe, când ei îşi permit luxul să facă pe hegemoni în Siria. Mai nou, după alegeri, Erdogan are presiunea să facă ceva şi în legătură cu refugiaţii, adică a promis că îi trimite înapoi deoarece turcii s-au cam săturat de probleme şi probabil finanţele europenilor sunt pe terminare. Evident că repatrierile forţate sunt nasoale şi nu cred că nici europenii să accepte aşa ceva, deşi evident nu au ce să îi facă lui Erdogan. Întorcându-ne la Siria, eu cred că este chestiune de timp până când vom asista la o escaladare între Assad şi kurzi, deoarece în Turkmenistan recuperarea este aproape completă. Nu ştiu dacă vor putea intra însă în oraşe deoarece ruşii în afara de raiduri aeriene nu au alte capacităţi. Însă se pare că armata siriana şi-a revenit. Reincluderea Siriei în Liga Arabă înseamnă în primul rând revenirea la caşcaval, deoarece Siria va avea parte de ajutor şi comerţ cu ţările arabe. Chiar dacă nu ştim şi nu s-a anunţat nimic, este clar că reprimirea lui Assad nu este doar un gest simbolic ci probabil

Tainele lui Prigozin sunt încă ascunse. Nu ştim de ce este tolerat. Ştim că este la cuţite cu unii lideri militari. Este asta adevărat oare sau totul este o componentă a maşinăriei de propagandă rusească? Rusia nu duce lipsă de ciudaţi. De la Jirinovski, la liderul cecenilor, figuri similare lui Prigozin nu sunt tocmai anormale. Am postat pe Youtube pe canalul meu un video cu un deputat rus care la un moment dat în război cerea ocuparea Turciei … Deci Prigozin zice că armata e prea blândă şi că liderii armatei vor ca să stimuleze ucrainienii să ocupe o parte din Rusia, după care să dea cu nucleara. Explicaţia ar fi că dacă ruşii dau cu nucleara în Ucraina e nasol, există repercursiuni ale ţărilor străine, adică NATO poate intra în război, China se poate delimita de Rusia etc. Dar dacă teritoriul rus este atacat de Ucraina, ar exista justificare pentru folosirea acestor arme. Scopul acestei manevre ar fi să arate străinilor că ruşii sunt suficient de nebuni cât să folosească nuclearele. De ce iese Prigozin cu asta în public? Dacă intenţia armatei ar fi asta, cu siguranţă că deconspirarea planului ar fi nasoală şi pedepsită. Pe de altă parte, dacă ruşii chiar stau nasol şi le e frică de o invazie a ucrainienilor, Prigozin este nebunul ideal care să sperie lumea cu nuclearele, pe motiv că e la cuţite cu generalii şi de aia le dă pe faţă planurile. Teoria lui Prigozin, din punct de vedere strategic este o variantă. Deşi există câteva aspecte care o decalifică cam din start. În primul rând, folosirea unei nucleare pe teritoriul propriu, doar ca să sperie ucrainienii deoarece convenţional nu reuşesc să le facă faţă, este penibilă pentru o mare putere. A ajunge în punctul în care de unde sperai să cucereşti Ucraina într-o săptămână cu ditamai blitz-krieg-ul, să îţi distrugi efectiv o bucată din teritoriul tău cu nucleare doar ca să sperii duşmanul este cu adevărat jalnic. Dacă Prigozin nu ar fi un nebun, nu ar spune asemenea prostii. Niciun lider militar nu ar accepta să dea pe faţă un asemenea plan jalnic, chiar dacă el este luat în calcul. Totodată, faptul că Prigozin este tolerat să spună asemenea aberaţii este de asemenea penibil şi un indicator al incapacităţii armateri ruseşti care are nevoie de oameni ca Prigozin şi nu pare să se descurce fără. Chiar dacă strategia oficială este cu totul alta, chiar dacă capacităţile sunt cu totul altele, faptul că este nevoie de Prigozin, chiar folosit ca carne de tun, denotă o slăbiciune. Un alt aspect care descalifică folosirea nuclearei pe propriul teritoriu este riscul juridic. Nouă din afară ni se pare că Rusia este o ţară unde Putin face legea. Putin face legea dar ce nu înţeleg “democraţii” (ca şi cum Biden nu face legea, nu vedem că îşi ţine în braţă ditamai flăcău pedofil sau nu vedem cum îl arestează pe Trump la comandă) este că Putin trebuie şi el să respecte legile pe care le dă.