Punctul pe sIma

1. prea mult se pune accentul aiurea pe “reglementare” omitandu-se ca reglementat sau nereglementat Sima oricum pierdea banii iar regulatorii sunt de fapt incapabili si impotenti in a preveni frauda si coruptia actorilor de pe piata derivatelor; de altfel, de asta si avem criza, pentru ca regulatorii din toata lumea, dar mai ales din SUA au permis bancherilor sa vanda bombe financiare care inevitabil au explodat; nu au reusit atunci si nu vor reusi niciodata ca sa faca fata “inovatiei” din domeniul finantelor; punctul in care am ajuns acum este atat de pervers incat pana nu se alege praful de tot, nu se poate rezolva nici o problema; bunaoara, bancherii au fost salvati o data dupa ce au papat banii clientilor si acum ei ce sa faca daca prostii de politicieni i-au salvat? sa fure in continuare, evident;

2. CTP a ridicat o problema interesanta: astia de au pierdut banii nu fac reclamatie pentru ca banii nu au fost munciti; multa dreptate, oricum cine joaca la pariu si la bursa evident ca nu tine la bani si mai mult ca asta doreste bani nemunciti; in loc sa investeasca in firme sau sa bage banii in banca ca sa primeasca o mica dobanda si pentru ca banii sa mearga apoi inapoi in credite la firme sa dezvolte economia, Daianu s-a lacomit sa se imbogateasca si el peste noapte; asta e, CTP a pus punctul pe ‘i’;

3. Becali m-a uimit inca o data cu gandirea lui economica sanatoasa si cu nasul cu care miroase probleme adanci fara a avea capacitatea intelectuala sa inteleaga aspectele tehnice ale pietei forex si a instrumentelor financiare derivate; inca o data se dovedeste ca intuitia poate de multe ori sa bata inteligenta; Becali nu si-a furat-o cu bursa prea rau pentru ca a testat, a inteles si s-a ferit; Daianu desi stia si-a furat-o; asta e, una e catedra, alta e taraba;

4. Sima a pierdut banii pentru ca in ultimul timp botii cam cuceresc toata piata. oricat de destept se crede el, baietii destepti au facut niste robotei mai destepti, ca nu degeaba castiga GS & co peste 100 de milioane de dolari pe zi; apropos, pentru tinerii romani inteligenti care vor sa faca bani multi si repede, le decomand documentarul Quants;

5. fenomentul Sima nu e decat inca o dovada ca noi suntem un colt de pamant la marginea lumii; prin afara din ce in ce mai putini lonewolfi supravietuiesc, regula fiind evident ca pestele mare inghite pestele mic; ascult uneori posturi de radio de peste ocean si multi brokeri au inchis usile pentru ca nu mai pot sa garanteze clientilor lor nimic si nu doar brokeri mici ci chiar si fonduri; sa nu uitam ca cu ceva timp in urma pana si Soros a dat banii clientilor inapoi; de ce? pentru ca pietele financiare sunt “virusate” de bancherii centrali si evident nu mai sta in picioare nici o regula decat regula volatilitatii, incertitudinii si dependentei de vointa si neputinta bancherilor centrali de a restabili pacea; in timp ce bancherii centrali dau din colt in colt care sa tipareasca mai mult ca sa mentina sandramaua pe sine, unii bancheri sinucigasi folosesc niscavai robotei de trading automat care au in spate puteri de calcul inimaginabile si totodata si o tzeava mai scurta catre calculatorul bursei si asa incepe dezmatul; ca noi am avut doar un astfel de caz e “apanajul” inapoierii noastre: bogatii nostri ori nu sunt atat de lacomi ori au la indemana mijloace mai sigure de a face bani multi; caci de moderatie si saturatie nu putem vorbi in legatura cu cei de sus;

Uite praful, nu e praful

O cantitate impresionantă de praf cosmic – care se întindea pe sute de milioane de kilometri şi înconjura o stea aflată la 450 de ani-lumină de Pământ – a „dispărut” pur şi simplu, susţin specialiştii citaţi de Daily Mail. (Sursa: Gandul)

Inca o dovada ca teoriile actuale referitoare la nasterea universului si a pamantului sunt doar praf in ochi: pure speculatii bazate pe imaginatia unor falsi oameni de stiinta care in copilarie au citit mult SF.

Oare cati oameni stiu astazi ca tot ce ne spune “stiinta” prin anumiti “oameni de stiinta” cum ca pamantul nu ar avea 7500 de ani cum scrie in Biblie ci miliarde de ani este o pura presupunere care nu are la baza nici o observatie tangibila, de vreme ce nu exista dovezi palpabile care sa fie incadrate in categoria stiinta.

Tot asa si cu formarea universului si a Sistemului Solar. S-au exaltat multi acum ca se tot descopera planete in alte sisteme si au comparat descoperirile astea cu impactul demonstratiei ca pamantul se invarte in jurul Soarelui, aratand aiurea cu degetul inspre crestinism, nestiind acei oameni de stiinta ca in Biblie nu scrie nicaieri ca Pamantul nu este rotund si ca nu se invarte in jurul soarelui si totodata nestiind acei oameni de stiinta ca Biserica Catolica nu prea mai are legatura cu crestinismul. Rigoarea stiintifica ar impune macar aceasta nuantare atunci cand unii oameni de stiinta acuza crestinismul pentru toate greselile facute de catolici de-a lungul anilor, uitand de ortodocsi sau ignorandu-i total.

Asadar, pacat ca a disparut praful, era singura dovada palpabila de formare a planetelor. Pana atunci, cum s-a format Pamantul, Luna si alte planete este un mare mister, teoria actuala trecand cu vederea si ignorand nenumarate probleme si asteptand inca descoperirea celor mai mici dovezi care sa explice de ce musai universul are vechime de cateva miliarde de ani si de ce prin urmare evolutionismul a avut destul de mult timp ca sa ne faca pe noi, deci nu avem nevoie de Dumnezeu ca sa explicam nici aparitia Universului nici pe cea a omului.

Si iata inca o stire noua si care mai spulbera inca putin din principala teorie legata de formarea Sistemului Solar si care ne dovedeste ca oamenii de stiinta nu s-au hotarat inca nici cate planete exista in Sistemul Solar, dar sa mai explice si cum s-a format:

PLUTO: NOT A PLANET; STILL VERY INTERESTING

With the discovery of a fifth moon orbiting Pluto came the inevitable protests about the little world’s planetary status: Can it be called a planet yet?

 

 

S-a descoperit (la orizont) ceva ce seamana cu bosonul lui Higgs

Iata ce declara Rolf-Dieter Heuer – directorul general al CERN – cu privire la presupusa descoperire a bosului lui Higgs – cunoscut popular ca “particula lui Dumnezeu”, anuntata cu surle si trambite in presa mainstream:

Sa zicem ca te uiti departare-departe si vezi o persoana. Ti se pare ca seamana cu cel mai bun prieten al tau. Crezi ca este acesta. Nu stii insa sigur daca chiar este el, trebuie sa se apropie mai mult ca sa fii sigur.

Am spus ca vom face o descoperire. Am spus ca fie vom exclude existenta sa, ori vom descoperi existenta bosonului Higgs. Dar nu am zis niciodata ca vom gasi bosonul Higgs al Modelului Standard. Deci am gasit “un” bosson Higgs dar nu bosson-“ul” Higgs.

Ati inteles, asadar? Daca nu, vedeti aici ce spune cu propria-i gura:

Nu am vrut sa ironizez CERN-ul si oamenii de stiinta: este extrem de interesant si destul de important ce fac ei si fara idoiala descoperirea isi are meritul ei. Am vrut doar sa subliniez diferenta intre cum prezinta presa o stire si care este de fapt realitatea. Pe scurt: presa a anuntat ca s-a descoperit bosonul lui Higgs, cand de fapt, chiar directoul CERN declara clar ca nu s-a descoperit bosonul lui Higgs dar s-a descoperit ceva interesant care poate fi ceea ce nu este pana nu vom stii cu siguranta, deci nu s-a descoperit de fapt, doar s-a observat ceva care seamana cu el.

Cum se hăcuieşte o dronă

1. cumperi un spoofer sa vezi ce sateliti citeste drona

2. transmiti coordonate GPS catre drona, falsificand comunicatia cu satelitul (care este publica si deschisa); nu prea conteaza ce comenzi trimite pilotul de la sol: daca controlezi senzorii, poti sa directionezi drona incotro vrei, indiferent de comenzile dronei;

Astfel drona crede ca o ia la dreapta cand de fapt o ia la stanga si poate ajunge oriunde doresti.

Este adevarat ca unele drone au comunicatia coordonatelor GPS encriptata si hacuitul este mai dificil. Dar majoritatea au un GPS care foloseste protocolul open, neencriptat.

Bineinteles, iti trebuie un soft bun, dar niste studenti americani au lucrat vreo patru ani la un soft si au facut o demonstratie cum pot ei sa faca tot ce am povestit mai sus.

 

Unde suntem?

Va cădea Grecia? Dar Spania va fi cumva următoarea să pice? Dar oare cu noi ce se va întâmpla? Să îi fericim totuşi pe nemţi? Iată răspunsul la aceste întrebări:

Keiser Report #246

Stiri:
– supercomitetul care conduce SUA planuieste deja dobanzile negative: fraieri cu banii in banca o sa fie nevoiti sa plateasca taxe; in loc sa primesti dobanda, platesti comision; rezulta: protejarea bancherilor si confiscarea averilor; asta este insa doar prima etapa: dupa urmeaza si taxa pe cash, adica pentru banii tinuti la saltea;
– Banca Nationala a Germaniei se afunda in datorii incercand sa salveze Europa;
– imprumutul dat de BCE bancilor in decembrie incepe sa aiba unele efecte toxice perverse;
– grecii sunt mai revoltati decat egiptenii;
FMI recunoaste ca austeritatea face rau Greciei;
– Grecia a pierdut sansa unei revolutii;

Gonzalo Lira – invitatul editiei:
– FMI stoarce pe cei mici, pe greci si pe portughezi; de italieni, francezi si spanioli le e frica; de asta exista mecanismele de imprumut pentru bancile din aceste tari (vezi Decembrie 2011 – 400 mld euro BCE => banci, bani pe nimic pentru 2 ani);
– trendurile in Grecia sunt clar catre o dictatura; dar nu doar in Grecia, populistii vor castiga peste tot;
– vacante bancare? nu prea in viitorul scurt; orice vacanta bancara in orice tara cat de mica va fi ca un mare steag rosu si toti se vor panica; o vacanta bancara este mult mai periculoasa decat tiparnita;
– nu va mai fi o criza de lichiditate pentru ca Bernanke & co. au invatat lectia; de la ultima criza tin minte ca e nevoie de lichiditate si vor avea grija sa nu ducem lipsa;

Cât de important este să ne scuturăm de deznădejde

În vremurile apocaliptice şi glaciare pe care le trăim cred că este necesar ca din când în când să ne oprim şi să ne relaxăm, să ne reîncărcăm bateriile şi să cugetăm asupra lucrurilor cu o perspectivă cât mai istorică posibilă, în funcţie de bagajul fiecăruia.

Aseară în timp ce mă întorceam acasă de la muncă, mergând prin centrul oraşului care era frumos dezăpezit, văzând maşinile de dezăpezire cum degajau zăpada iar traficul era relaxat deşi ningea abundent, mă gandeam: este bine totuşi în civilizaţie, este bine să ai şi maşină, să ai şi cauciucuri de iarnă şi să poţi să mergi cu ea chiar când ninge de o săptămână. Este bine însă de mine că stau în centru şi străzile sunt cât de cât în regulă, este bine de mine însă că am gaze, am curent, am de mâncare etc. Este păcat că vom pierde toate acestea şi mă simt oarecum frustrat pentru că nu am capacitatea mentală şi nici voinţa de a face ceea ce trebuie, deşi ştiu că totul se va nărui precum un om de zăpadă peste care trece o maşina de dezăpezire.

De după-amiază, la o pauză de cafea, mă uitam pe geamul de la birou la cele câteva case ce sunt în spatele blocului şi vedeam nămeţii de zăpadă din curţile oamenilor şi zăpada de pe acoperişuri. Mă gândeam: ce bine era altă dată: iarna oamenii nu munceau, pe zăpezile astea nu aveau decât să facă potecă până la şura de lemne şi până la beciul unde aveau alimentele. Sau, mă rog, peste tot pe unde aveau nevoie, dar iarna, chiar nu aveau ce să facă. Ca să nu mai zic că nu trebuiau să îşi pună problema cum merg la muncă, cum merg până la hipermarket să îşi cumpere mâncare, nu trebuiau să dezăpezească maşina, nu aveau nevoie de cauciucuri de iarna, nu se îngrijorau că li se taie curentul sau gazele şi altele. În acest moment de reverie, mi-a venit şi mie o idee şi le-am propus colegilor să mergem şi noi să fierbem nişte vin, să mergem afară şi să facem un om de zăpadă, este prea frumos ca să ignorăm ceea ce se întâmplă afară. Au rejectat propunerea mea ca nişte laşi şi fricoşi ce sunt: ar prefera mai bine să facă oameni de zăpadă în minecraft decât să se mozoleasca cu această substanţă periculoasă şi dezagreabilă care este zăpada.

Dar să ne ridicăm ochiii de la peisajul mirific cu care ne binecuvintează Dumnezeu zilele acestea şi să ne întoarcem la o problemă extrem de importantă deoarece aceasta este un factor vital pentru motivaţia omului: optimismul. Nu cred că este exagerată opinia că optimismul este chiar combustibilul motivaţiei, mai ales în realizarea lucrurilor măreţe şi complexe care necesită nu doar un plan coerent dar şi măsuri active şi efort mare pentru îndeplinirea acestui plan dar mai ales pentru înfruntarea neprevăzutului.

Ca răspuns la atmosfera apocaliptică care a pus stăpânire pe omenire în vremurile noastre, un englez a scris un articol în Financial Times intitulat “Un ghid pentru scuturarea de întuneric şi condamnare” (original: A guide to shaking off the doom and gloom)

Vizinea lui Johnson este ca societatea umana progreseaza prin cei optimisti, prin cei care cred intr-un viitor mai bun si pot sa vada o cale catre progres si crestere. Daca o societate isi creaza o viziune negativa si pesimista, ce optiuni mai are? Cel putin demografia ii va fi distrusa, pentru ca oamenii nu vor mai avea curajul sa faca copii. Pe masura ce media creste in influenta asupra societatii atat prin  penetrarea si facilitatea accesului cat si prin cresterea in autoritatea si rolul ei in societate, inevitabil si stirile si atitudinile pesimiste vor acapara sufletele si mintile oamenilor. Titlurile apocaliptice atrag atentia si astfel media este inclinata spre promovarea negativului si spre exagerarea in prezentarea unor fapte negative. Niciodata o stire ca numarul imbolnavirilor de cancer a scazut in ultimii 10 ani cu 2% nu va atrage la fel de multa atentie ca stirea prabusirii unui avion. Si cu siguranta imaginile cu un tren deraiat vor produce o impresie mult mai puternica decat relatarea unor statistici legate de siguranta mersului cu trenul.

Johnson nu este de parere nici ca trebuie sa bagam capul in nisip si sa ne facem ca ploua: nu putem nega problemele cu care ne confruntam. Totodata trebuie sa fim constienti ca ca niste animale ce suntem, ne-am obisnuit cu un nivel de confort material foarte ridicat. De aici si teama ca il vom pierde si frica ca nu vom face fata viitorului. Aceasta frica insa ne este folositoare, adrenalina nu strica uneori, mai ales daca vom reusi  sa canalizam energiile in scopuri creative.

Trebuie asadar sa evitam atutidinea si starea negativa si sa dobandim o viziune optimista asupra lucrurilor, pornind cel putin de la adevarul istoric ca optimistii au triumfat mereu: revolutionarii, inventatorii, oamenii de stiinta,  toti cei care au putut sa gandeasca si sa actioneze activ in perspectiva viziunii optimiste si pozitive pe care au avut-o au dovedit ca in general binele triumfa.

Iata cateva din sfaturile pe care le ofera Johnson:

– sa studiem istoria: ne ajuta sa plasam dificultatile prezente intr-un context mai larg; viata de azi este mai buna decat a fost vreodata pentru marea parte a oamenilor; diversele societati au avut tot timpul parte de rasturnari; crizele s-au terminat insa totdeauna si tendinta de imbunatatire a fost tot timpul constanta;

– sa evitam stirile: oamenii din presa stiu ca negativul se vinde mai bine; macar sa nu luam seama la titluri si sa incercam sa intelegem realitatile din fragmentele de adevaruri care razbat din stiri; sa ignoram viziunea autorului stirii, sa constientizam faptul ca acesta incearca sa ne manipuleze si sa culegem doar cu ce este esential; ideal ar fi sa citim cat mai putine stiri si sa evitam sursele care in mod repetat am observat ca au deficiente si deonta crasa superficialitate in relatarea faptelor asa cum sunt;

– sa petrecem timpul cu oameni tineri; oamenii se nasc cu taina minunii in ei; varsta, experientele negative si societatea ne fac cinici iar perspectiva mortii sau a imbolnavirii care creste o data cu varsta, ii face melancolici si pe cei mai cutezatori optimisti;

– sa evitam oamenii pesimisti

– sa ramanem rationali: ce e mai rau niciodata nu se intampla in realitate;

– sa ii citim pe stoici, cum ar fi Marcus Aurelius cu ale sale Meditatii;

– sa ne recunoastem greselile si sa mergem mai departe;

– sa nu levenim: sa avem mereu de lucru, iar daca nu avem un job, sa ne implicam in voluntariat;

– sa facem sport;

– sa ne focusam pe victorii mici;

– sa ignoram evenimentele asupra carora nu avem nici un control;

– sa ne concentram pe buzunarul propriu ca oricum nu putem noi schimba economia tarii;

– sa radem

Iata si un interviu cu Johnson, legat bineinteles de acelasi articol.

Controlul mental vs influenţa demonică

Pentru un ortodox care a citit Patericul, Vietile Sfintilor si alte carti ortodoxe despre lupta cu diavolul, ceea ce i s-a intamplat lui Magnus Olsson este evident: influenta demonica. In ce masura, tehnica moderna folosita de puteri obscure (mai mult sau mai putin) a ajuns la performante similare este mai putin important. Cert este ca nu putem exclude ca prin “consultanta” si “coordonarea” vrajmasului nevazut, vrajmasii vazuti sa poata stapanii altfel de tehnici si sa le foloseasca cu scopul de a controla si manipula oamenii.

Mind Control TI Magnus Olsson Sweden from Henning Witte on Vimeo.

Pentru mai multe detalii, iata blogul lui Magnus: www.mindcontrol.se.

Cum ne putem apara? Cei care au citit cartile de mai sus stiu deja, ceilalti, nu au ce sa faca …

Plecarea Nokiei – inceputul detroitizarii Romaniei?

Nokia a plecat. Peste noapte, neanuntat, pe fuga, pe sustache. Visuri distruse, sloganuri trecute care acum suna penibil, tentative efemere de a lansa oarece semnale de speranta din partea autoritatilor si relatari natange in presa mioritica, fara ca sa puna punctul pe i si sa prezinte problema in adevarata ei amploare si sa o plaseze in contextul economic corect al vremurilor pe care le traim. Asadar, sa vedem pe rand cateva relatari ale problemei:

1. Nokia: oficialii Nokia spun ca fabrica se inchide deoarece piata se transforma, lumea cumpara smart-phone-uri, nu mai comanda telefoanele de baza la care Nokia era #1 acum 2-3 ani.

2. Presa: parerea generala e ca Nokia se muta in principal ca sa reduca costurile cu impozitele care sunt mari in Romania. Se arata ci degetul in principal catre politicienii romani care nu creaza conditiile propice investitorilor.

3. Autoritatile: Boc stia deja si a tras un basinos semnal de alarma in care nu arata decat ca probabil a fost informat dinainte de Nokia si a incercat si el sa spuna ceva ca sa nu para total cazut din cer in fata faptului implinit. Daca Boc avea idee despre lumea in care traim, masurile care zice el ca trebuie luate le lua deja si birocriatia pe care o arata el cu degetul era rezolvata pana acum, dar Boc nu are habar de economie si are si incapatanarea sa nu asculte de nimeni.

Care sa fie motivul real al plecarii Nokiei?

Din start trebuie sa intelegem ca traim intr-o perioada de deflatie in care economia se constrange, companiile taie din costuri intr-un ritm nebunesc pentru a ramane pe profit, investitiile in tehnologie si capaticati de dezvoltare sunt aproape anulate si principala grija a marilor multinationale este cum sa nu intre brusc pe minus si cum sa nu fie prinse peste noapte de scaderea drastica a puterii de cumparare si de criza de lichiditate, adica taierea macaroanei la creditare.

Intr-un astfel de context in care capacitatea de productie este mult peste cererea actuala si cu extrem de mult peste prognozele viitoare, evident ca inchise vor fi acele capacitati care aduc fie pierderi, fie adaosuri minime care nu intra in cei 20% din principiul lui Pareto (80% din profit vine din 20% din gama de produse, de exemplu).

Directorul Nokia are dreptate ca piata de smartphone-uri creste, dar oare chiar atat de neprevazatori erau cei de la Nokia acum 2-3 ani de zile incat sa nu ia in calcul acest trend? Oare chiar nu avea fabria de la Cluj capacitatea de a produce si smarphone-uri? Argumentul nu tine. La acest argument trebuie adaugat si faptul ca Nokia nu este unul dintre producatorii de top pentru piata de smartphoneuri, fiind de departe depasita de Apple, HTC, Motorola si Samsung. Si chiar daca exista aceasta shiftare spre smartphone-uri, avand in vedere contractia puterii de cumparare, nici piata non-smartphone nu pica atat de mult incat sa justifice inchiderea fabricii.

In concluzie, Nokia este clar un pierzator printre principalii dezvoltatori dar nu din cauza crizei economice ci in primul rand pentru ca a ramas mult in urma tehnologic, in principal pe partea sistemului de operare. Mai pe sleau spus, Symbianul a ingropat Nokia. Parteneriatul cu Microsoft pe partea de soft este o ultima tentativa de a incerca sa schimba lucrurile pe ultima suta de metri, inainte de a se prabusi si de a intra in istorie.

Deci avand acesti doi vectori ai scaderii cererii: pierderea cotei de piata si contractia pietei din cauza scaderii puterii de cumparare, evident Nokia nu are altceva de facut decat sa taie in sange si sa optimizeze costurile.

Au romanii vreo vina in treaba asta? Parerea mea este ca nu au, asa cum nu au avut nici un merit pentru ca Nokia a venit aici. Romania este o piata asa-si-asa pentru investitori, forta de munca ieftina dar nu prea stralucita oricum, infrastructura dezastruoasa, mediu economic destul de prapadit. Sa ne asteptam asadar si la alte iesiri? Pai daca ne uitam bine, cine sa mai aiba de iesit, ca oricum nu prea avem mari investitori in Romania. Daca Nokia care facea niste amarate de telefoane de 2 lei era marele #2 al Romaniei dupa Dacia, va dati seama cat de tari suntem la exporturi si cat de dezvoltati suntem pe langa taiwanezi care fac procesoare, placi video si orice componente IT, smartphoneuri, televizoare si alte gadgeturi care au cucerit lumea.

Romania nu este si nu va fi o tinta preferabila pentru investitori cat timp nu avem infrastructura, nu avem oameni disciplinati si muncitori, nu avem un mediu fiscal stabil si politicieni eficienti. Adica probabil, niciodata … Iar cei care arata cu degetul spre Dacia, acesta a fost un mare noroc si una dintre putinele mosteniri benefice ale Romaniei din “epoca de aur”. Daca francezii nu ar fi venit pe-aici prin anii 80 sa ii cunoasca pe romani, sa se familarizeze cu ei si sa isi dezvolte anticorpi la metafora lui Badea ca “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” (si nervii), nu ar fi venit niciodata, iar dovada este Ford-ul care amana si tot amana inceputul productiei in Craiova.

1 21 22 23 24 25 26