De ce este Papa acuzat de erezie?

Multumita mass-mediei romanesti care l-a spalacit pe Papa pana a intrat la apa, romanii nu au habar nimic despre scrisoarea a peste 100 de cardinali, preoti, diaconi, calugari, profesori de teologie si alte personalitati catolice cu greutate care il acuza pe Papa nici mai mult nici mai putin de EREZIE!

Scrisoarea impreuna cu semnaturile actualizate in fiecare zi, este gazduita de site-ul catolic LifeSiteNews.com si poate fi lecturata la adresa: https://www.lifesitenews.com/news/prominent-clergy-scholars-accuse-pope-francis-of-heresy-in-open-letter

De cand este papa, Francisc a fost contestat mai tot timpul, existand si alte initiative similare. Deoarece in presa romaneasca in legatura cu acest subiect este “silentio stampa”, indraznim sa traducem direct de la sursa, un fragment din sumarul scrisorii, urmand ca cei interesati sincer in subiect sa o citeasca in totalitate.

Scrisoare deschisa adresata episcopilor Bisericii Catolice – sumar

“Scrisoarea deschisa adresata episcopilor Bisericii Catolice” este a treia etapa dintr-un proces care a inceput in vara anului 2016. La acea vreme, un grup ad-hoc al clerului catolic si academici (“scholars”) au compus o scrisoare privata trimisa tuturor cardinalilor si patriarhilor catolici din est aratand ereziile si alte caderi grave care pareau sa fie continute in (sau favorizate de) scrisoarea Apostolica a Papei Francisc “Amoris laetitia”. Anul urmator (2017 – nn), dupa ce Papa Francisc a continuat prin cuvant si fapta sau omisiune sa propage multe din aceleasi erezii, o “Corectie Filiala” a fost adresata papei de catre multi dintre aceiasi semnatari, impreuna cu alti membrii ai clerului si ai intelectualitatii catolice (‘sholars’ – nn). A doua scrisoarea a fost facuta publica in 2017 si o petitie in sprijinul ei a fost semnata de 14.000 de oameni. Autorii acelei scrisori mentionau totusi ca ei nu cautau sa judete daca papa Francisc stia ca el contribuie la raspandirea ereziei.

Prezenta “Scrisoarea deschisa adresata episcopilor Bisericii Catolice” face un pas mai departe in a pretinde ca Papa Francisc este vinovat de crima ereziei. Aceasta crima este comisa cand un catolic, in cunostinta de cauza si cu persistenta neaga un adevar pe care el stie ca Biserica il invata ca fiind relevat de Dumnezeu. Luate impreuna, vorbele si faptele Papei Francisc insumeaza o rejectare completa a invataturii catolice asupra casatoriei si activitatii sexuale, asupra legii morale si asupra gratiei si iertarii pacatelor.

“Scrisoarea deschisa” de asemenea indica legatura intre respingerea invataturii catolice si favorurile aratate de Papa Francisc episcopilor si altor membrii ai clerului care fie au fost vinovati de pacate sexuale si crime (pedofilie – nn) cum ar fi fostul cardinal Theodore McCarrick, sau care au protejat clerul vinovat de crime si abuzuri sexuale, cum ar fi Cardinalul Godfried Danneels. Aceasta protectie si promovare a clericilor care au respins invatatura catolica asupra casatoriei, activitatii sexuale si a legii morale in general, chiar cand acesti clerici personal au violat legea morala si civila in feluri strigatoare la cer (violuri de copii – nn), este indeajuns de consistenta incat sa fie considerata o politica a Papei Francisc. Cel putin aceasta este o evidenta a neincrederii in adevarul invataturii catolice cu privire la aceste subiecte. De asemenea, indica o strategie de impunere a respingerii acestor invataturi in cadrul Bisericii, prin numirea in posturi influente a indivizilor ale caror vieti personale sunt bazate pe violarea acestor adevaruri.

Sursa

Avem asadar doua chestiuni care i se reclama papei: “alunecarea” de la invatatura bisericii catolice cu privire la casatorie, homosexualitate, pedofilie si altele – pe de o parte, si promovarea pe unele pozitii cheie a unor personaje “cu probleme” – fapt care face rau bisericii. De altfel, despre criza din Biserica Catolica care se manifesta prin exodul rapid al credinciosilor in SUA, de asemenea nu auzim nimic la noi in Romania. Ei bine, papa este vinovat de aceasta situatie.

Dupa cum stim, dupa iesirea la suprafata a nenumaratelor cazuri de pedofilie si abuzuri, Biserica Catolica a incercat “sa tina sub control” situatia, la inceput incercand sa cumpere tacerea victimelor. Ulterior, a incercat sa puna batista pe tzambal, mutand preotii din “locurile cu probleme” in alte locuri sau pensionandu-i (adevarata pedeapsa!). Deoarece nici aceasta nu a mers, urmatoarea tentativa a fost “pocainta sincera” in public a papei, recunoasterea, acceptarea si apelul la schimbare. Din cand in cand, papa a mai explicat situatia prin faptul ca daca societatea este cazuta in pacat, biserica nu poate fi altfel. O scuza penibila, de altfel, care nu da deloc o explicatie pentru pasivitatea si lipsa de masuri ca urmare a descoperirilor si a iesirii la iveala a cazurilor de abuzuri.

Nu intram in amanunte “tehnice” si de prea mare finete, deoarece nu e cazul. Papa a facut atatea deraieri incat sunt evidente pentru orice observator cat de cat atent al activitatii sale. Ce doresc sa subliniez este “misiunea” pe care o are acest papa, de relativizare a invataturii bisericii catolice. Pe scurt, papa sustine ca Biserica Catolica nu trebuie sa ofere raspunsuri clare la intrebari si ca e bine sa lase in ceata raspunsurile. Altfel spus, daca de exemplu homosexualii intreaba: eu sunt pacatos, papa le raspunde “cine sunt eu sa te judec?” Sau daca o femeie avorteaza si zice “am facut eu pacat”, papa raspunde “ei, lasa asta, acum, fa si tu un pelerinaj la Medjugorie”. Si altele similare. Relativizarea crestinismul nu este altceva decat distrugerea finala, lovitura de gratie pe care papa o da acestei ramure uscate de mult a vitei Domnului.

In loc sa afirme credinta, sa explice pacatul, sa actualizeze chemarea la pocainta, la urmarea poruncilor lui Hristos si la jertfa pentru Adevar, papa face apel pentru lupta impotriva poluarii, la primirea refugiatilor si la toleranta fata de sodomisti. De aceea dracul il iubeste si prin urmare mass-media il preamareste. La fel

Vizita papei in Romania, si primirea de care a avut parte nu este decat un exercitiu pentru antihrist. In acelasi fel va fi primit si prezentat si antihrist: ca un sfant in viata, ca un smerit mare om, ca o intruchipare a bunatatii, ca un om bland si sincer, ca un promotor al iubirii “neconditionate” etc.

De ce il iubesc televiziunile atat de mult pe Papa?

Raspunsul poate fi simplu: televiziunile iubesc banii iar venirea papei ii tine pe toti prostii (inclusiv pe noi) cu gura cascata la televizor, deci reclamele aduc recolte bogate in astfel de evenimente.

Dar nu acelasi lucru se intampla si de Pastile Ortodox sau de Craciun cand desi sunt de asemenea momente “spirituale” si televiziunile pompeaza pe butonul “emotii”, discursul parca are cu totul alte nuante. Adica, ce vreau sa spun? Desi evenimetul in sine este prezentat obsesiv pentru a mentine audientele lipite de telecomanda, televiziunile nu sunt la fel de “zen” in prezentarea subiectului, ci ating si subiecte mai senzitive cum ar fi “averea bisericii”, “spitale nu catedrale”, “preotii lacomi” etc. Desi nu in totalitate, dar nu exista Boboteaza sa nu vedem reportaje cu “ingramadeala la apa sfintita” desi acestea sunt minoritare, existand nenumarate cozi unde se sta la coada linistit – semn ca televiziunile vor sa puna accentul pe aspecte negative, in limbaj simplu spus, sa arunce cu noroi. Oare la vizita Papei nu este nicaieri indramadeala? Nu vom vedea insa asa ceva la televizor (si vom explica de ce).

Pe langa intepaturile la ortodocsi mai delicate sau mai putin delicate facute pe un limbaj mieros (in sarbatori) si pe un limbaj arogant (in restul timpului), in praznicele ortodoxe, televiziunile pun accent pe subiectele pseudo-spirituale si fara nicio legatura cu evenimentul, sau chiar impotriva, gen traditii si obiceiuri populare sau retete alimentare si targuri de “specialitati culinare”. In niciun caz nu se pune accentul pe catehism, nu sunt adusi preoti sau specialisti sa vorbeasca, ba din contra: psihologii se transforma in “analistii experti” in Pasti sau in Craciun. Surprinzator, uneori nu le merge, psihologii vorbind mai ortodox decat multi preoti care mai apar in mod curent.

Tratarea papei si a catolicismului in general este indubitabil total diferita si chiar la polul opus fata de tratarea ortodoxiei. In platforma de propaganda a tuturor televiziunilor (si securiste si “europeniste”). Daca ortodoxia este prezentata ca retrograda, prea ancorata in trecut, prea departata de popor si nicio ocazie nu este ratata pentru a arata cu degetul inspre “catedralele monumentale ceausiste”, in cazul catolicismului niciodata nu se intampla asa. Cand catedrala monumentala catolica NotreDame din Paris a luat foc, televiziunile plangeau si se tanguiau si ridicau in slavi pe donatorii care se aruncau sa contribuie la fondul de reconstruire. Am mentionat acest eveniment deoarece este recent si putem cu usurinta sa exemplificam argumentele pe care le vom aduce in acest articol.

Nu putem insa sa trecem mai departe fara a pune punctul pe “i” cu privire la cateva subiecte cu privire la atitudinea mass-mediei mainstream fata de crestinism. Putine cuvinte insa inainte despre ce inseamna mass-media mainstream. Dincolo de terminologie, data fiind situatia in ziua de astazi (diversificarea comunicarii, accesul la informatie, globalizarea, etc) nu mai exista profit in domeniul mass-media (cu exceptia mega-trusturilor la care nu putem stii situatia reala din cauza interconectivitatii). Atat la noi, cat si in vestul “democrat”, mass-media este finantata de actori “discreti” sau mai putin discreti si grosul banilor se face din influenta opiniei de vot si a lobby-ului pe care se doreste a fi pompat. Nu exista o televiziune sau un conglomerat media care sa supravietuiasca exclusiv din reclame si sa-si permita “luxul” independentei opiniilor. De altfel, echidistanta mass-mediei este deja un concept oarecum istoric, este un ecou venit din istorie, realitatile fiind din contra opuse: fiecare trust, fiecare outlet media are o orientare clara si indubitabila, un discurs recognoscibil si audiente bine conturate si prin urmare competitia se duce de fapt cu organizatii care targeteaza aceeasi audienta, nu pe baza calitatii sau a profesionialismului.

Dincolo insa de orientare, discurs si audiente, cu privire la puntele “tari” din crestinism (dar nu numai), raportarea mass-mediei mainstream este aceeasi: contra. Bunaoara, massmedia este PRO-homosexualitate, PRO-avort si PRO-desfranare si considera “habotnicie” pastrarea in categoria “pacate mari” a sodomiei, a avortului sau chiar a divortului. In rest, in general cresinismul “soft” care nu se atinge de aceste subiecte este mangaiat pe toate partile si promotorii unui astfel de crestinism – cum este papa – sunt fardati si parfumati, chiar extrem de gretos uneori.

Dincolo de aceste consideratiuni generale cu privire la raportarea trusturilor mass-media mainstream fata de crestinism, in cazul papei exista cateva chestiuni de amintit celor care nu prea sunt conectati la lumea catolica si nu au habar pe ce lume traiesc.

In primul rand, Papa este un globalist declarat si viguros si prin urmare nu poate fi decat spalacit la greu de media in ciuda faptului ca in interiorul Bisericii Catolice este contestat din ce in ce mai mult si facut eretic. In prezent, capata tractiune o scrisoare semnata de vreo 50 de teologi grei catolici prin care il acuza pe papa de erezie si ii cere sa se indrepte. Scrisoarea continua sa atraga noi semnatari printre care si episcopi, profesori de teologie, preoti, scriitori, etc. Nu se va mentiona de acest aspect in presa romaneasca, dar nu conteaza asta.

Ideea este ca Papa Francisc a deviat atat de mult de la valorile catolice traditionale (traditionale in sensul de 10-20 de ani pentru ca oricum catolicii si traditia sunt cuvinte incompatibile si care nu pot fi folosite in aceeasi propozitie). Altfel spus, Papa nu mai este protector al crestinismului ci protector al musulmanilor imigranti si al evreilor. Papa nu mai este un protector si sustinator al popoarelor si al natiunilor (cu exceptia Israelului) si face apelul la “unitate globala” si la “un stat global” [1]. Nu mai amintim conflictul pe care papa il are cu premierul italian Matteo Salvini care desi este catolic si promoveaza catolicismul in statul italian, papa nu vrea sa dea mana cu el pentru ca Matteo s-a saturat de africanii invadatori care vin cu barcile pe mare si vrea ca sa ii trimita lui Merkel.

Cu privire la punctele “fierbinti” ale conflictului intre crestinism si anticrestinism, adica homosexualitatea, avorturile si divortul, papa este foarte … “deschis”. “Cine sunt eu sa judec” (pe homosexuali) se arata papa pe sine mai bun si mai iubitor chiar dacat Sf. Pavel care a zis ca sodomitii nu vor mosteni Imparatia Cerurilor. Strigator la cer, dar nu e singurul lucru strigator la cer cu privire la acest papa. Nu doar ca se arata mai iubitor ca Sf. Apostol Pavel care ii judeca pe sodomiti si ii trimitea la iad, dar Papa “suprascrie” chiar poruncile mantuitorului si ale bisericii. Ce altceva inseamna “tendintele homosexuale nu sunt pacat” decat un nou crestinism, o noua religie, bazata pe viziunea papei nu pe invataturile lui Hristos transmise noua prin Sfintii Apostoli si prin Biserica. Papa este insa extrem de abil si priceput la limbaj, reusind sa evite scandalizarea catolicilor cu privire la aceasta raportare strigatoare la cer prin alertarea cu privire la problema homosexualitatii in randul preotilor catolici. Astfel, in loc sa faca apel ca acestia sa nu mai fie protejati ci dati pe mana autoritatilor, papa scuza Biserica Catolica cu argumentul ca homosexualitatea este “la moda” in societate si prin urmare asta afecteaza si biserica. [3]

Orientarea pro-globalista si pro-europeana a papei este intr-un fel de inteles. Ca putere pamanteasca, Vaticanul dintotdeauna a incercat sa cucereasca lumea si sa construiasca o imparatie lumeasca. Papa inca din inceput a cedat ispitei satanei, spre deosebire de Iisus Hristos care i-a zis satanei in pustie cand I-a facut aceasta “oferta” sa stapaneasca lumea “Piei, Satano!” (Matei 4, 10). Papa insa zice: “o schimbare a directiei catre globalism este necesara pentru a lupta cu schimbarea climatica si cu alte amenitari globale” [4]. Va imaginati insa ca Papa ar fi de acord ca lumea sa fie condusa de Klaus Iohannis? Nu, prin globalism, papa intelege un globalism in care el este pus in cap sau daca nu el, fratii lui iezuiti. Credeti oare ca prin globalism papa e interesat ca toti sa cunoasca adevarul si adevarul sa ii faca liberi? Nici vorba. Papa nu e interesat ca toti oamenii sa fie crestini si ca crestinismul sa cucereasca lumea. Papa nu e interesat nici macat ca catolicismul sa cucereasca lumea. Papa (Institutia Papala, mai bine zis cu toate centrele de putere care “administreaza” scaunul papal) doreste in primul rand sa stapaneasca lumea, nu e interesat ca lumea sa se mantuiasca. De altfel, papa Francisc chiar a semnat un document prin care sustine ideea ca pluritatea religioasa (paganii, ateii, ereticii) sunt vointa lui Dumnezeu [5]. O aberatie si o anomalie care oricat de contextuala ar fi, nu poate fi ignorata. Deci explicatia entusiasmului pentru globalism al papei nu este deloc un mister ci este clara: cand papa (fie prin ONU, fie prin alta organizatie) va controla lumea, antrihrist va veni si dracul isi va finaliza “misiunea”.

Spuse fiind cele mai de sus avem si explicatia de ce presa din Romania (dar si presa de stanga din intreaga lume) il adora pe papa si il prezinta ca pe un adevara “om al lui Dumnezeu”. Pentru ca iubeste imigrantii (desi nu ii primeste la Vatican) – pe de o parte – si pentru ca “nu e habotnic” (adica e bland cu homosexualitatea, divorturile, fraudele bancare etc) pe de alta parte. Cum ar putea atunci diavolul – stapanul portavocilor lumesti de astazi – sa lupte impotriva propriei lucrari, dusa cu brio de acest papa “altfe”, care a ajuns sa duca Biserica Catolica la cea mai mare rata a exodului din istoria sa. [6]

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Pope Rejects ‘Excessive Demand for Sovereignty’, Pushes Idea of Global Authority

[2] Pope Francis says homosexual tendencies are ‘not a sin’

[3] Pope Francis ‘worried’ about homosexuality in the priesthood

[4] Pope Francis Calls for End of Sovereignty and Establishment of Global Government

[5] Pope and the Grand Imam: Historic declaration of peace, freedom, women’s rights

[6] More Catholics Consider Leaving the Church Amid Abuse Scandal

Despre valul de ura anti-Dragnea din PSD

Dupa pierderea alegerilor si mai ales condamnarea lui Dragnea, PSD incearca sa bage gunoiul sub pres pentru a trece peste riscurile de moment: pierderea guvernarii si alegerile anticipate. Nu va trece de ele, dar nu despre asta doresc sa vorbesc.

Avem deci un proces intern de “delimitare” de Dragnea – ca sa nu spunem executie. In fapt, se intampla interzicerea intrarii la televiziunile securiste a camarilei de macanitori a lui Dragnea (locotenentii) care aveau ca misiune principala gratierea coruptilor, prin urmare tot discursul, toate mantrele pompate in creierele prostilor si toata lupta pe scurt se ducea in directia asta.

Ca Dragnea era ca un bolovan legat de gat pentru PSD care incearca sa inoate la suprafata nu e ceva nou. Ce e nou e locul unde se afla Dragnea: la zdup. De acolo are mari probleme sa controleze dedesubturile si prin urmare asistam la schimbarea gardei si ca la orice schimbare se lasa cu “sange”.

Se pune intebarea: nu stia PSD dinainte ca Dragnea si camarila lui trebuie debarcati cat mai rapid pentru ca vor duce la groapa partidul? Ba stia, dar dupa cum am mai spus: Dragnea putea (si inca poate) sa ii dea in gat pe multi. Teldrum (si alte firme de partid) a trecut prin toate judetele unde PSD are primari si consilii locale sau judetene si prin urmare, Dragnea ii are la mana pe multi. Asta explica si rezistenta lui pe pozitii.

Daca Dragnea e oricum la parnaie si cumva lupta e clar pierduta, PSD avea de facut 2 alegeri:

1) impinge spre mai multa dictatura, forteaza legile justitiei (pentru ca urmeaza dosarul Teldrum unde se va lasa cu condamnari pentru mult mai multi), forteaza controlul asupra alegerilor (in vederea falsificarii) mai mult decat a facut-o acum prin Melescanu si risca o revolutie. Sau:

2) incearca sa devieze toata ura anti-PSD a votantilor PSD spre Dragnea si prin urmare renunta la discursul despre justitie, trage in jos din maimutoii lui Dragnea si pune in fata merele cele mai aratoase, pe celelalte le baga la dedesubtul gramezii chiar daca de aruncat in plasa musteriilor o sa ii bage pe toti si chiar daca si cele aratoase sunt tot pline de nutriti si alte chimicale.

Un al 3-lea punct cu reformarea si analizarea realista a problemelor, eliminarea gaunosilor si promovarea oamenilor competenti si curati, nu se va intampla in PSD. Dupa cum am spus PSD nu este un partid, este un sistem ticalosit, un conglomerat de grupuri de interese extrem de vast, de la baroni locali corupti si plini de firme si firmulete de partid care rotesc contractele, pana la firme mai mici care traiesc din parandaraturi, bugetari si angajati in firmele de stat care distribuie contracte si rod un os plin de carne, pana la minioni care sug de la conducta bugetului de stat care daca pica PSD-ul si vin altii, exista riscul ca ei sa fie primii sacrificati pentru ca oricum sunt aproape zero si contributia lor nu e decat una numerica si in ultimul rand parazitii sociali dependenti de pomenile electorale ale PSD-ului.

Aici as face o mica paranteza pentru a clarifica si a evita acuze nepotrivite. Prin paraziti sociali inteleg in primul rand acea categorie de oameni care primesc ajutor social desi sunt apti de munca. Lenesi si putori care desi primesc niste ajutoare de mizerie, deoarece pentru ei sunt de-ajuns ca oricum muncesc la negru, au un trai de suzistenta sau au alte activitati, sunt cei mai fideli si constanti alegatori. Acestia au reusit acum sa dea cei 20% ai PSD-ului pentru ca pensionarii, doctorii si profesorii s-au prins de smecheria cu maririle salariale si multi in primul rand nu fac compromisul moral sa voteze cu un partid de mafioti.

Nimicnicia acestor oameni se vede acum din felul cum il trateaza pe Dragnea si pe prietenii lui: cu superioritate si fara scrupule. Pana ieri nu stiau oare acesti tovarasi (inclusiv tovarasa) ca Dragnea este o ciuma pentru partid si ca o sa ii afecteze drastic? Era evident de mult, sondajele aratau. E adevarat ca a existat un Ponta, a existat Firea, dar se numara pe degete dezertorii care au avut curaj sa se puna cu nasul. Printre acesti mojici si fricosi, alaturi de cei care scot capul acum si fac pe reformatii, as enumera un caz special: Androneasca. Aceasta a inceput bine, punand cateva virgule (ca semne de intrebare e prea mult spus) cu privire la gratierea coruptilor. Nu a tinut-o insa prea mult lupta pentru principii sau pentru binele partidului, ci a fost cumparata de Dragnea cu un loc bine aranjat.

Nici chiar dintre cei “curajosi” si care dau iluzia unei verticalitati si constante in raportarea la Dragnea si la atacul asupra justitie, nu sunt cazuri care merita evidentiate. Poate acea asistenta a lui Firea (prefecta Bucurestiului) care si-a dat si demisia din PSD daca nu ma insel. Dar Gabriela nu e decat o vipera iscusita, nu s-a lansat inca la atac pentru ca tinteste prea sus si a calculat bine ca mai trebuie sa astepte, pentru ca urmeaza si Teldrumul si inca nu e prea clar care capat al hidrei va avea sanse de succes pe viitor. Caci dupa cum am spus, hidra bolsevismului in Romania are multe capete: PSD, partidul Pro-Ponta si Alde sunt doar 3 dintre ele.

Cat de amuzant va fi momentul in care Nigel Farage va intra zambind in noul Parlament European?

Mai intai de toate as dori sa atrag atentia asupra unei paralele. Junker i-a facut pe nationalisti prosti inainte de alegeri, la fel cum Hitlery Clinton i-a facut pe votantii lui Trump “Basket of deplorables”. Ura viscerala fata de opinia celuilalt si plasarea aroganta deasupra celor cu viziuni “reduse” care nu au o perceptie “globala” sau “inclusiva” asupra societatii moderne, atat in cazul lui Hitlery cat si in cazul lui Junker nu au facut decat sa trezeasca si mai mult din adormire pe uriasul adormit: acea masa amofra de populatie care ducand-o bine nu era prea interesata de politica si prin neimplicare s-a trezit ca situatia e nasoala, prin urmare s-a uitat in dreapta in stanga care ar putea fi motivele si s-a trezit ca tara, orasul, familia lui sunt in stare de asediu.

Trecand peste paralele amuzante, as aborda putin modul in care UE s-a gandit sa asculte nemultumirile populatiei si sa vina in intampinarea nemultimirilor oamenilor. Totul a fost o mascarada. Asa zis-a “deschidere” fata de cetateni nu a fost nimic altceva decat un teatru al absurdului: cateva conferinte, cateva invitatii la institutiile UE pentru niste bloggeri irelevanti si apolitici care au facut poze si s-au postat pe instagram, mesajul principal fiind “UE is cool”, fara nicio explicatie sau fara nicio discutie importanta pe subiectele fierbinti. Realitatea este ca UE nu vrea sa tina cont de nationalisti ci ideal ar vrea sa le traga un glont in cap. Daca nu ar fi in spate istoria democratica a unor tari ca Franta sau Anglia, probabil actualul UE ar da si o lege prin care nationalistii sa fie arestati. Deja orice referinta la nationalism este un faux-pas in canalele de media care doresc acreditare, iar cea mai mica pata de “intinare” cu nationalism in activitatea sociala a vreunui candidat la vreun post de birocrat la UE ii poate fi fatala, chiar daca este descoperita ulterior angajarii.

De altfel, obsesia anti-nationalista este atat de veche incat prin anii 2000, un student care isi propunea intr-un viitor oarecare sa puna mana pe un post in guvern sau la vreun ONG “deshis”, se ferea ca dracul de taiame de orice asociere cu vreo grupare sau personalitate cu inclinatii nationaliste. Mai concret, o tanara la facultatea de stiinte politice a refuzat sa participe la o actiune oarecare (cvasi-nevinovata, pe un topic deloc fierbinte) cu o asociatie, pe motiv ca acea asociatie avea orientare nationalista. Pentru cei tineri, amintim ca anul 2000 este inainte de UE si inainte de NATO, deci …

Cum stam asadar cu Brexit-ul? Inca inainte sa se voteze Brexitul am spus ca :

Pai cel mai rau lucru in cazul unui Brexit, pentru pacea lumii, va fi tocmai “ideea” care va crapa “fundamentul UE”: ca doar impreuna ne e bine si cine dezerteaza, ajunge sa se scufunde. Asadar, e posibil ca britanicii sa fie deschizatori de drumuri si sa ne arate ca “afara” e mai bine. Brexitul va putea fi apoi urmat de un Frexit, Grexit si de alte exituri si astfel se va alege praful de ideea europeana, mai ales daca prin separare, multe tari redobandind moneda proprie si suveranitatea proprie, se vor putea misca mai eficient in lupta cu criza. De unde putem intelege de ce ideal pentru elita europeana ar fi ca Brexitul fie sa nu aiba loc si daca are, sa fie o lectie dura pentru posibilii viitori dezertori. Intelegem deci, de ce frecusurile nu vor fi deloc putine si foarte posibil ca multe razboaie financiare si economice sa fie lansate impotriva “dezertorilor” .

21.06.2016 – BREXIT PENTRU TRADERI

Si in articolul referit mai sus si in cele ulterioare pe tema Brexit-ului explicam ca UE nu poate lasa Marea Britanie sa se rupa pur si simplu astfel incat totul sa fie amiabil, sa fie ok, sa continue legaturile economice dar sa ofere britanicilor idependenta neconditionat. Daca aceasta s-ar intampla, altor tari le-ar veni “idei” si “visul european” s-ar destrama peste noapte. Se intelege ca din acest frecus, si UE poate avea de pierdut daca Marea Britanie o sa fie ferma si o sa isi asume riscul acestei ruperi. Batalia se duce insa mai mult pe plan psihologic, UE sperand sa lanseze atat de multe mesaje false si sa ii sperie atat de mult pe britanici incat acestia sa faca o revolutie si sa ceara anularea referendumului. Ca morcovel pentru o astfel de viitoare buna purtare, UE ar putea oferi Marii Britanii cateva noi “conditii speciale” in gramada oricum destul de umflata a conditiilor speciale pe care Marea Britanie si le-a negociat la aderare.

Culmea culmilor este ca intre timp, nu doar ca spaimele UE nu i-au determinat pe britanici sa provoace partidele sa lanseze un nou referendum, dar dorinta de Brexit s-a solidificat si mai mult in cei care au votat pentru la referendum si de asemenea, noi “convertiti” contribuie nu doar la solidificarea sentimentului anti-european, ci chiar la “epurarea” clasei politice britanice de “ezitanti”. Cum altfel putem numi succesul exploziv al unui partid creat in luna aprilie a acesui an si care se numeste Partidul BREXIT? Culmea este ca nu doar ca britanicii pro-UE nu au reusit sa produca un nou referendum, dar in tabara cealalta, exista chiar concurenta intre cine este mai “true brexiter” dintre ei.

Fenomenul aparitiei si succesului acestui partid – a carui epopee abia incepe – va fi studiat in manualele de istorie din viitor si va fi probabil in lista cauzelor care au dus la implozia UE alaturi de criza financiara din 2008 sau invazia “refugiatilor” din anii ulteriori crizei. Iar liderul sau Nigel Farag, probabil este caz unic de fondator de mai multe partide care au avut un succes fulminant si au reusit sa destabilizeze spectrul politic traditional din Marea Britanie, producand totodata un pattern copiat – cu mai mult sau mai putin succes – si in alte tari.

Cu privire la organizarea si activitatea in noul parlament, nu exclud ca sa fie primul parlament european in care vom vedea batai. La cum a inceput sa se coboare betivanul Junker si sa foloseasca un limbaj suburban plin de ura si lipsa de respect fata de milioane de cetateni, nu m-ar mira daca haosul in noul parlament va produce fierberea colivei Uniunii. Desi Politico.eu considera ca euroscepticii au pierdut din putere, conservatorii si reformatorii au castigat foarte mult. In plus cresterea spectaculoasa ecologistilor din Germania care e o felie mare din UE, va produce fragmentare si mai masiva. Ecologistii vor pune bete in roate mai ales politicii agricole comune, ori fara agricultura coeziunea este imposibila.

Deocamdata, ce ma mira este ca toata lumea ignora elefantul din camera: sistemul financiar. Nimeni nu discuta despre esecul politicii BCE, despre bondurile europene, despre cresterea in continuare a ratio-ului datorii/PIB in majoirtatea tarilor europene, despre bancile europene care supravietuiesc cu greu de pe o zi pe alta si oricand putem auzi ca pretul actiunii Deutshebank a cazut sub pragul emotional de 5E/actiune etc, etc. Nu este exclus deloc ca o noua criza financiara cauzata de mormanul datoriilor, razboiul tarifar si ciclul recesionar sa loveasca ca o tornada UE chiar in pragul negocierilor pentru imparteala locurilor din Comisie si alegerea Marelui Conducator – un proces cu totul tainic si magic, numit Spitzenkandidat process prin care un mare anonim care nu a primit niciun vot si nu face parte din partidul cu cele mai multe voturi este pus acolo sa conduca chiar daca partidul care l-a propus nu face parte dintr-o coalitie majoritara, ceea ce nu ar fi singura aberatie.

P.S. Cu privire la Brexit nu am elaborat deloc despre cat de demna sau de morala este atitudinea pe care birocratii europeni o au fata de britanici si de ce nu-i lasa in pace. Am putea zice (daca am fi naivi) ca este normal ca UE sa apere interesul cetatenilor europeni si sa fie ferma cu Marea Britanie in procesul de negociere. Exact! Tocmai de aceea, UE ar trebuie sa nu puna bete in roate Marii Britanii si pentru interesul comun sa faca tot ce poate pentru ca acest proces sa se desfasoare fara a afecta mai mult decat trebuie economia UE. Pentru a realiza insa cat de mare este inselaciunea si manipularea pe care UE incearca sa o produca in cardasie cu tradatorii Brexitului care au negociat din parea Marii Britanii, va invit sa citit tratatul. Chiar si pentru un neavizat reiese cumva faptul ca mare lucru nu se va schimba daca Brexit s-ar face pe baza acestui tratat, decat ca Marea Britanie nu va mai participa la procesul decizional. In rest, plasteste, contribuie, se supune etc. Halal Brexit!

Dar cum ar putea UE sa fie daca nu sireata si hoata in relatia cu Marea Birtanie? Nu trebuie ca UE sa se lupte intr-adevar ca sa dovedeasca britanicilor ca in afara e rau, pentru a preveni disolutia? Nu este lupta pentru coeziune, tocmai scopul unei uniuni? Nu! Deloc! UE daca doreste sa supravietuiasca trebuie sa conduca prin a crea un nivel de trai atat de bun cetatenilor UE incat restul sa doreasca ei sa intre si sa fie primiti. Asa cum se intampla acum de exemplu cu turcii. Turcii si-ar dori sa fie primiti in UE, dar UE nu ii vrea pentru ca sunt ceva in urma la … democratie (cel putin). Daca ii vrem pe britanici, sa facem un UE la care britanicii sa se uite cu jind. Realitatea este insa contrara, britanicii nu doar ca nu se uita cu invidie la europeni ci s-au cam saturat de necazurile pe care li le fac europenii, trimitandu-le navalitori, punandu-i sa plateasca biruri, dandu-le tot felul de legi si reglementari care mai de care mai aiuristice care franeaza dezvoltarea economica si favorizeaza marile corporatii, etc.

Aceasta atitudine conspirationista si lipsita de sinceritate si pragmatism in privinta Brexitului nu arata decat doua posibile cauze: 1) ori birocratia este atat de paguboasa si diversitatea / amalgamul atat de haotic incat pur si simplu procesele complexe cum ar fi negocierea exitului unei tari nu se pot realiza indiferent de intentie; 2) ori intentia este sub semnul intrebari si desi ar exista capacitatea si posibilitatea elaborarii unui tratat corect pentru ambele parti, pragmatic si ferm, nu se doreste acest lucru ci se urmareste haosul. In ambele cazuri, ca cetateni UE, suntem damnati.

Concluzii Fake post-alegeri

  1. Am scapat de PSD

Nici vorba. PSD este inca la guvernare, PSD va ramane la guvernare, Dragnea ii are la mana pe toti baronii PSD prin Teldrum. Pe acolo pe unde a trecu Teldrum, a trecut “magia” si toate dosarele sunt acolo unde trebuie, ori un Dragnea in spatele gratiilor poate scoate cativa ani de libertate daca mai vinde si pe altii. De aceea, Dragnea nu poate ajunge in spatele gratiilor si daca isi doreste – si se pare ca isi doreste – va ramane si capul PSD-ului. Exista insa posibilitatea ca Dragnea sa isi negocieze demisia de garantia ca nu va intra la zdup. Cine sa ii garanteze? PSD-ul, care i-a garantat si pana acum prin papusarii care joaca in umbra si care l-au pazit si pana acum in afara puscariei.

Pe de alta parte, chiar daca cine stie prin ce minune Dragnea este extirpat, am mai zis: Ciuma Rosie este ca o hidra cu multe capete si nu vom scapa prea curand de ea. In cel mai fericit caz, tovarasii vor schimba partidul si ne vom trezi cu un PNL (sau USR) plin de oameni cu aceleasi apucaturi si aceeasi gandire.

PSD este doar eticheta actuala pentru boala pe care o avem: hotia, compromisul, lipsa de coloana vertebrala, etc. Denumirea se poate schimba, dar boala ramane. Este nevoie de noi si noi generatii care sa fii crescut intr-o altfel de Romanie pentru a putea scapa de PSD. Copiii care se nasc acum trebuie sa creasca intr-o tara capitalista, intr-o piata libera, unde nu pozitiile la stat sa fie de invidiat, unde nu pilele, relatiile si combinatiile sa le garanteze succesul ci munca cinstita si performanta sa fie singura cale de urmat. Altfel spusm trebuie schimbate total sistemul de masurare a valorilor folosit in prezent si introdus unul nou. Din pacate, astfel de lucruri nu se pot intampla decat prin inspiratie, prin adoptarea unor reflexe de gandire de la altii. Ori in ziua de azi, cu greu putem gasi in Europa niste modele iar America e prea departe si lucrurile sunt complexe si acolo.

2. Este un vot pro-European

O prostie mai mare ca asta nu cred sa existe in toate concluziile post-alegeri. Nu cred ca macar 1% dintre cei care au votat chiar au idee despre sistemul politic european si dintre acestia, nu stiu daca 1% au idee ca parlamentul european are doar un rol de teatru: legile sunt facute de Comisie si parlamentul este doar cel care pune stampila pe ele. Este un fel de Mare Adunare din vremea comunistilor de la noi, cu singura diferenta ca dizidentii nu sunt bagati la zdup ci doar sunt facuti “prosti” de Junker.

3. Am dovedit ca riscul populismului nationalist anti-european nu exista in Romania

Este cumva un corolar la punctul 2 si sunt 3 lucruri diferite. Dar merita subliniat: romanii sunt prea nepasatori ca sa fie nationalisti pentru ca nationalismul implica dragoste de tara, ori dragostea de tara vine dupa dragostea de regiunea in care traiest, dupa dragostea pentru familia ta, pentru cei de langa tine. Ori romanul de rand, ar vinde si pe masa daca ar lua bani indeajuns. Romanul de astazi, nu este doar interesat exclusiv in binele sau, dar chiar isi uraste familia, isi uraste vecinii si nu are decat interese pur materiale similare grupurilor mafiote. Fratia, cumatria la romani are doar rol de coeziune in slujba unor interese exclusiv materiale, indiferent de alte aspecte. Ori nationalismul are cel putin pretentii morale. De unde sa fie prin urmare un asemenea risc in Romania? False probleme …

Ori daca romanul de azi nu mai poate fi nationalist, nu are nici de ce sa fie anti-european. Nici nu intelege ce inseamna Europa, dar daca de acolo vin bani, este bine. Prin urmare, romanul este prin structura pro-european cata vreme Europa trimite bani (cel putin daca asta e perceptia propagata).

Daca nationalismul a fost folosit de PSD in aceasta campanie ca instrument tehnic de manipulare, faptul ca nu a dat rezultat, nu inseamna delor ca riscul nationalist nu exista ci doar ca instrumentul nu a functionat sau nu a fost bine folosit de catre tovarasi.

Cat despre populism, chiar doream sa scriu un articol separat prin care sa explic de ce in fapt este un termen total gresit folosit. Orice partid are o componenta populista, nu exista un partid care sa poata castiga in democratia de astazi pe baza unui program coerent, a unor idei solide, interesante, a unor lideri sau membri de calitate etc. Macanitul este inca principalul secret al succesului in politica.

De ce avortul din viol este cel mai imoral avort

Avorturile din viol ca procent din totalul avorturilor sunt probabil sub 1 la 10.000. Marea majoritate a avorturilor are loc din cauza comoditatii si a fricii. Prosperitatea si evolutia societatii a ajuns la un punct in care majoritatea oamenior nu mai au grija vietii si prin urmare nu se pot maturiza indeajuns incat sa nu se teama de o schimbare atat de mare in viata lor pe care o aduce un copil. Si chiar dintre cei care au totusi acest curaj, o si mai mica parte sunt capabili sa aiba curajul sa nu se teme in cazul unui al doilea sau al treilea copil. Si tot asa mai departe …

Desi avorturile din viol sunt atat de putine, exista o reactie pre-programata a oamenilor nedeplini (ca sa nu zicem cuvinte mai dure) care incearca sa gaseasca scuze acestei crime prin care de ficare data cand se pune problema moralitatii sau nu a avortului, se lanseaza ca un reflex intrebarea: dar in caz de viol? Daca am fi rautaciosi am spune ca diavolul insusi a plantat aceasta intrebare, dar marsavia fiintei umane si fuga de adevar si responsabilitate nu pot fi puse chiar intotdeauna pe seama diavolului.

Deci, de ce avortul sa fie justificat in cazul unui viol? Raspunsul simplist adus de pro-abortionisti este ca daca copilul s-ar naste, trauma mamei ar fi prelungita. Prin urmare, daca face avort, sufera doar pe moment si ulterior ia cateva pastile de-alea de ii calmeaza constiinta pe moment si o face deprimata pe viata. Niciodata nu se pune problema cand se discuta despre avortul din viol daca trauma chiar este un risc. In fapt, in realitate, s-a dovedit ca acele femei care au ales totusi sa nasca desi au fost violate, nu au avut deloc de suferit traume. In plus, varianta adoptiei nu este niciodata mentionata, nu doar in cazul avortului din viol ci in cazul tuturor avorturilor. Am ajuns ca societate (si noi, dar mai ales in vest) sa avem o prosperitate atat de abundenta incat sa platim milioane de euro pe panselute, sa facem trotuare pe trei niveluri si sa facem pasaje la autostrazi pentru a nu afecta propasirea animalelor salbatice, dar nu luam in calcul ca la nivel de societate, in toate cazurile de avort, exista sau ar trebui sa existe mereu solutia adoptiei.

Dar as dori sa ma intorc putin la argumentul traumei si suferintei. Oare care copil nu aduce maimei sale suferinta si taume? La pachet insa vine si bucuria si plusul de sens, implinire etc. Prin urmare, chiar daca circumstantele au fost dramatice, nu exista deloc certitudinea ca trauma se va continua in cazul nasterii. Ba din contra, in cel mai rau caz, al nasterii si datului spre adoptie, solutia aleasa poate aduce chiar o mare diminuare a traumei mamei, in timp ce avortul nu poate decat sa inmulteasca si mai mult suferinta, fiind cumva o rana mai adanca care urmeaza rainei initiale.

In ultimul rand, desi avortul din viol este 1 la 10.000, despre clasificarea violurilor si in ce masura victima si-a cam asumat prea multe riscuri care au dus la viol nu vorbeste nimeni niciodata. Oare cate violuri nu au loc din cauza ca unele fete tinere isi asuma riscuri aiurea fie umbland cu cine nu trebuie fie umbland pe unde nu trebuie cand nu trebuie. Altfel spus, se joaca cu lumanarea. Evident, violul este viol, indiferent de circumstante. Dar daca atunci cand vorbim despre avorturi, imediat vine discutia despre cele din viol, in asemenea masura cand vorbim despre violuri ar trebui sa ne punem intrebarea cate violuri nu implica deloc si un risc asumat al femeilor victime? Oare acest risc minim, in acele cazuri (chiar daca putine) nu trebuie totusi asumat si sarcina dusa pana la capat?

In concluzie, a aduce argumentul ca violul justifica avortul, ca prim argument si chiar a folosi acest caz extrem pentru a deturna atentia de la marea majoritate a avorturilor care au loc din comoditate si din cauza ca un copil strica “planurile” unor femei de a face cariera sau ii poate speria pe parinti pentru ca nu o sa mai poata sa isi cumpere un SUV nou in rate si o sa trebuiasca sa se multumeasca cu un break second este nimic altceva decat MORALITATE FAKE.

Bitcoin si China

Trump a anuntat maririle de tarife vamale pentru China. Am scris atat de multe articole despre razboiul vamal (tarifar) ca consecinta a crizei economice si ca precursor al razboiului armat, incat mi-a fost greu sa aleg un articol de acum 2-3 ani la care sa fac referinta, pentru a nu explica din nou de ce era imposibil sa nu se ajunga aici si de ce este cumva imposibil sa se evite un viitor razboi mondial. Istoria crizei din 1933 care s-a terminat cu Al 2-lea Razboi Mondial se repeta astazi intr-un mod similar, daca nu prin durata etapelor prin natura acestora: “o rezolvare” gresita a crizei initiale, prin sprijinirea bancherilor, o tergiversare prea mare a creditarii urmata de impactul asupra economiei reale, etapa de stimulare financiara optimista si iluzorie in care guvernele tiparesc bani, esecul acestei tentative de diminuare a datoriilor prin inflatie, implozia economica, cresterea populismului, tendintele socialiste care merg mana in mana cu razboaiele tarifare. Mai ar ramane doar etapa razboaielor proxy inaintea generalizarii conflictelor armate la nivel mondial.

Bitcoinul este singura noutate in contexul actual, comparativ cu anii 1933 si ofera (inca) oportunitatea evitarii etapei finale a razboiului armat. Din nou, amintesc cam am scris numeroase articole si despre cum Bitcoinul poate influenta reformarea finantelor si a societatii contemporane prin revolutia adusa de blockchain (dar nu numai), dintre care articole, citez pe acesta:

“Stiind apetitul americanilor fata de tehnologie si fiind constienti de revolta celor 99% impotriva bancherilor (adica a celor 1% sau chiar 0.01%) si speriati de spectrul unei implozii a societatii, este foarte posibil ca americanii (banca centrala) sa fii gandit o alternativa la sistemul financiar bazat pe dolar, adica bitcoinul sa fie pur si simplu un copil al papusarilor care are rolul de a face tranzitia (ideal cat mai lina) catre o noua ordine, fara inevitabilele frecusuri si dusuri reci care ar presupune un default sau si mai grav austeritatea.”

SPECULAȚII DESPRE BITCOIN – MAREA TRECERE

Ce s-a intamplat pe scurt: Trump ameninta chinezii cu noi tarife substantiale, care ar putea afecta foarte puternic desfacerea marfurilor chinezesti in SUA. Asta incurca foarte mult guvernul comunist care o sa aibe probleme interne prin cresterea somajului. China oricum se afla intr-o situatie deloc roza si fara aceasta pacoste aruncata peste ei de Trump. Prin urmare, nu o sa aiba de ales decat sa foloseasca bazooka – adica sa renunte la obligatiuni (cum au facut-o rusii). Este o mare dilema pentru mine daca o renuntare a chinezilor la obligatiuni poate afecta in vreun fel dolarul. Sa nu uitam ca deocamdata in Japonia nu doar ca Banca Nationala detine mai mult de jumatate din obligatiuni, dar are o felie destul de mare si din piata de actiuni si in aparente Japonia o duce bine in continuare. Deci bazooka chinezilor poate fi un banal foc de artificii sau poate fi chibritul care aprinde fitilul si dinamiteaza dolarul. De la nimic pana la crash-ul dolarului este un range foarte mare si in general nu imi place sa fac predictii atat de impredictibile.

Nimeni nu se asteapta ca conflictul dintre China si SUA sa se termine prea curand si sa se rezolve in vreun fel convenabil pentru altele parti si care sa nu presupuna o escaladare. Reamintesc ca am scris articole in care am explicat pe larg cat de important este pentru SUA sa dea la gioale chinezilor pentru ca altfel e chestiune de timp pana cand China va depasi SUA la orice indicator economic, dar nu numai economic. De aceea, pentru SUA este un risc existential ca sa isi foloseasca avantajele actuale si superioritatea pe care o mai detine (daca o detine) si sa destabilizeze (in orice fel) China. Varianta economica este deocamdata cea mai la indemana, desi clar ca nici pe alte fronturi nu stau cu mainile in san. In particular insa, obsesia lui Trump pentru cresterea tarifelor este cu mult mai veche decat cea a presedintelui Trump. Nu stiu de ce mi-a atras atentia, dar inca din 2011 am comentat o declaratie a lui Trump care de pe atunci propunea cresterea tarifelor chinezilor:

Nimeni insa nu se asteapta acum ca fermitatea lui Trump si obsesia cu tarifurile sa se indrepte si spre europeni si acesta va fi de fapt viitorul intunecat si adevaratul risc pentru economia mondiala. Cand Trump o sa mareasca tarifele la masinile nemtesti si nemtii o sa raspunda supra-impozitand Google si Facebook si cand Trump o sa raspunda cu noi tarife sau cu retragerea din NATO, abia atunci vom trai vremuri interesante.

Caderea burselor si cresterea (deloc intamplatoare) a Bitcoinului pot sa semnaleze un trend. Oare se retrag cumparatorii de pe stocuri si se indreapta inspre cryptomonede? Este doar o speculatie dar nu este deloc ilogic si irational ca o parte din banii retrasi de pe stocuri, sa mearga, pe langa aur, in bitcoin – ceea ce poate sa fie cauza exploziei recente a pretului. Astfel se poate intampla Marea Trecere, transferarea capitalului de pe pietele de actiuni pe BItcoin. Daca si China va incepe sa cumpere Bitcoin cu obligatiunile care expira ale americanilor, nu este deloc exclus ca pretul sa ajunga la cotele hyperbolice incredibile cu care multi entuziasti ai Bitcoinului le-au tot fluturat de-a lungul anilor: ba 60.000, ba 300.000, ba chiar 1 milion.

Chiar daca cresterea recenta a Bitcoinului poate fi pur si simplu consecinta unui FOMO, cum putem nega total posibilitatea transferului de pe o piata pe alta si care ar fi semnalele? Caderea preturilor, in mod normal ar trebui urmata si de cresterea dolarului (moneda de refugiu in vremuri tulbura) – care inca nu a inceput si de asemenea de cresterea aurului (inca cuminte, desi nu a stat pe loc).

Ori una, ori alta, va fi foarte interesant sa vedem cum se va comporta Bitcoinul in timpul unei crize. Sau macar al unei recesiuni, de care cu greu economia mondiala mai poate scapa.

Vrăjitoarele anticorupție – oficialii BOR toleranță maximă pentru corupți

Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii.
Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.

Luca 19,39-40

Vorbeam intr-un articol recent despre endorsement-ul pe care mitropolitul Banatului l-a facut televiziunii Antena 3 si blasfemiatorului + mancatorul de rahat Mircea Badea pe care l-a numit “pustincul de la miezul noptii”. Am uitat atunci sa mentionez ca bine macar ca PS-ul nu a venit invitat la emisiunea de prime-time de la Antena 3 se Sambata Seara intitulata “Adevaruri Ascunse” si care este un altar al paranormalului din Romania prin care de data aceasta se face sucirea mintii pe plan religios, nu politic, social si uman in general ca la celelalte emisiuni. Realizatorii emisiunii, evident indraciti si experti in propagarea si sucirea mintilor naivilor care au preocupari spirituale dar nu au radacina in credinta adevarata, au reusit sa obtina cea mai de varf ora a zilei in cea mai de varf zi a saptamanii: sambata seara – ceea ce cred eu spune mult depre duhurile care stau la carma acestei televiziuni sataniste.

Astazi a aparut o stire amuzanta cum ca vrajitoarele au dat blesteme impotriva politicienilor corupti. Stirea este amuzanta prin iscusinta cu care vrajitoarele reusesc sa perceapa preocuparile si interesele poporului si se gandesc sa vina in intampinarea unei sfortari imposibile si a unei lupte care pare fara nicio sansa de succes in Romania: lupta cu coruptia. Evident interesul lor este sa isi faca reclama pentru a atrage clienti. Dar mi se pare strigator la cer ca vrajitoarele au luat cumva locul Bisericii care de departe ar fi fost cea mai indreptatita sa dea anateme impotriva coruptiei, sa puna la zid pe corupti, sa indemne oamenii – mai ales la sate – sa nu mai voteze cu hotii si cu cei care le dau pomeni doar ca sa poata fura nestingheriti banul public, etc, etc.

Evident, chestiunea coruptiei este una sensibila in randul Bisericii datorita meandrelor concretului. De asemenea, in Biserica Ortodoxa nu oricine arunca anateme. Istoria ne-a aratat ca anatemele le arunca fie sfintii, care insa cantaresc greu si trec prin toti pasii anteriori anatemei, folosind cu extrema delicatete si ca pe o ultima masura anatemele, atunci cand exista un risc major pentru turma, fie folosesc anatemele pastorii nechemati, care cred ca Dumnezeu le-a dat lor dreptul sa taie si sa spanzure cum gasesc de cuviinta, netinand cont de traditia si canoanele Bisericii, considerand anatemele ca un instrument pe care il pot folosi cu discretie impotriva tuturor celor care le zgarma cumva orgoliul si nu tac malc ca niste oi obediente si neganditoare cum le-ar conveni lor. Nu imi place in general sa vorbesc idei abstracte fara a da exemple, am insa in minte o intamplare cu un ierarh ecumenist care a amenintat cu anatema pe un credincios care il intrebase de ce se slujeste impreuna cu ereticii. Anatemele au mai fost deseori apanajul sinoadelor, dar in ultimul timp, datorita corectitudinii politice, politicianismului eclesiastic si discursului “orientat spre dragoste” – toate consecinte ale slabiciunii si departarii ierarhiei de focul cel sfant al duhului si de simplitatea si firescul traditiei si canoanelor, nu a mai existat prea recent un sinod in care sa se dea vreo anatema – nu doar in cazul BOR, dar nici in cazul altor sinoade mai mari. Sinodul din Creta, de exemplu, desi se pretinde a fi continuator al celor 7 Sfinte Sinoade ale Bisericii Ortodoxe, nu a dat in hotararile sale nicio anatema, ca si cum in ziua de astazi nu am mai avea deloc eretici.

Sa ne intoarcem insa la vrajitoare. Nu intamplator am atras atentia asupra lor. Nu intamplator am ales ca motto al acestui articol versetul pe care l-am ales. Nu vreau sa nu mentionez ca desi am ales acest verset nu insinuez ca Dumnezeu lucreaza prin vrajitoare si ca biserica ortodoxa a ajuns chiar in stadiul in care sa nu mai existe un preot care sa inteleaga gravitatea coruptiei generalizate care a devenit un cancer in poporul roman de astazi – Slava Domnului exista multi preoti. Din pacate, stam cam prost la capitolul ierarhi, care pur si simplu se feresc de subiectul coruptiei ca duca-se-n-pustie de tamaie.

Deci, nu lucreaza Dumnezeu prin vrajitoare si faptul in sine nu este decat unul amuzant dar totodata rusinos pentru cei care ar fi trebuit sa strige si nu o fac. Putem totusi sa speculam: oare se va prinde acest blestem? Stim ca blestemele in general, daca sunt indreptatite se prind. Adica, daca un om a patit o suferinta din cauza altui om care i-a facut un rau mare, si aflandu-se la necaz blesteama pe cel vinovat, diavolul este indreptatit sa duca la finalitate blestemul, pentru ca Dumnezeu respecta dreptatea. Sf. Paisie Aghioritul a explicat foarte clar cand se prinde blestemul si nu voi mai repeta. Mai ramane deci sa ne intrebam in cazul de fata, daca vrajitoarele care blesteama politicienii corupti in numele romanilor asupriti au vreo sansa de reusita, ca blestemul lor sa se prinda. Parerea mea este ca nu. La nivel de popor, Dumnezeu calculeaza altfel indreptatirea. Bunaoara, daca in popor majoritatea sunt corupti in sensul ca sunt de acord cu hotia si cu dezincriminarea hotiei daca primesc o marire de 100 de lei la pensie, politicienii corupti nu fac decat sa indeplineasca vointa poporului. Deci blestemul nu va functiona si politicienii corupti vor avea succes de cauza, Dumnezeu avand mainile legate de vointa poporului.

Poate de aceea tac si ierarhii nostri si poate de aceea nici preotii nu sunt prea exigenti in privinta coruptiei. Am intrebat o data un preot: parinte, ce spuneti unui credincios apt de munca daca vine la spovedanie si va spune ca a facut acte false si a mintit la comisiile medicale ca sa obtina pe nedrept certificat de handicap pentru a castiga o pensie neindreptatita, care poate altfel ar merge la oameni indreptatiti care chiar au nevoie de ea si care chiar nu pot sa munceasca? Ce credeti ca mi-a raspuns? Cel mai diplomat raspuns primit vreodata: nu am astfel de cazuri. Evident ca intrebarea mea nu era daca are un caz sau nu, ci era una ipotetica, eram curios cum vede sfintia sa lucrurile.

Lucrurile sunt atat de negre si coruptia sub diversele ei forme a cuprins atat de mult pe fiecare madular al bisericii incat speranta unei renasteri si reaprinderi a flacarii credintei este desarta. Culmea e ca multi pun decaderea morala pe seama Europei, nu pe mostenirea comunista. Se amagesc cei care cred ca prin toleranta, prin trecutul cu vederea, prin apelul la pace si intelegere in societate vom ajunge sa avem un popor credincios, unit, puternic, mandru de el. Se iluzioneaza cei care zic ca si altii au uscaturi si ca coruptia e general umana sau tine de veacul apocaliptic in care traim. Culmea ca o mare parte a ortodoxiei striga si tuna impotriva cipurilor care ar “intina” cumva pe detinatori si i-ar face mai “expusi” si mai “delasatori” in cazul venirii pecetluirii adevarate, insa toleranta la hotie, lenea generalizata, promovarea si alimentarea intereselor de grup, accesul la diverse avantaje prin mijloace mai putin binecuvantate, sunt luate in deradere si tinerii curati care lupta – fara izbanda si ca niste prosti, intr-adevar – impotriva coruptiei sunt batjocoriti, desconsiderati si facuti cate si mai cate. Paradoxal, acestia sunt adevarata drojdie si adevaratii carbuni pe care ii va aprinde Dumnezeu, pentru ca acestia nu tolereaza hotia, nu accepta colaborationismul si nu fac pactul cu diavolul. Daca nu au ajuns insa sa il cunoasca pe Dumnezeu, este doar vina generatiei ratate care ne-a adus in situatia in care suntem, generatia celor care au supravietuit comunismului prin compromisuri si nu ii lasa nici pe copiii lor sa scape de diavol, tragandu-i dupa ei in iad. Nu vor reusi, si asta nu datorita blestemelor vrajitoarelor, ci pentru ca sangele martirilor morti pentru libertate, adevar si dreptate in 89 cere inca lui Dumnezeu biruinta asupra diavolului rosu.

De ce UE este in criza

In ciuda imaginii pompate in presa de unitate, consens si putere, UE este in criza si este doar o chestiune de timp pana la impozia finala. De altfel, implozia este deja in proces, Brexit-ul fiind o prima etapa care nu poate fi urmata decat de un pas si mai evident pentru cei care inca mai au indoieli si considera ca UE poate supravietuii si fara Marea Britanie si ca problemele nu fac decat sa ne intareasca si mai mult si sa ne uneasca si mai mult. Primul dus rece va fi taierea drastica a bugetului UE in urma iesirii Marii Britanii. Dar acest mic soc este mizilic pe langa adevarata problema a insolventei bancare si a “mitralierei lui Draghi” care deja si-a consumat toate gloantele.

De altfel, intrebarea “Poate UE supravietuii Brexit-ului” este una gresit pusa. Realitatea este ca Brexit-ul este un simptom al cancerului, nu un “hop de trecut”. Despre Brexit insa am scris inca din 2016 aici si tot ce am zis s-a intamplat litera cu litera. Chiar si cei mai deschisi la a accepta ideea “auto-imploziei” dau cauze gresite pentru aceasta: lipsa unitatii si imposibilitatea realizarii acesteia, deschiderea granitelor si diluarea cu imigranti, riscul populismului etc.

Cauzele imploziei sunt insa putin relevante si greu de disecat. Sa nu uitam ca inca nu exista consens cu privire la destramarea Imperiului Roman, istoricii avand diverse opinii. Pe langa cele enumerate mai sus, eu as atrage atentia chiar asupra chiar monedei unice care din momentul crearii a constituit o mare problema: moneda unica, dar politici fiscale separate. Evident ca orice finantist stie ca puterea unei monede este data de increderea in entitatea emitenta si in guvernul tarii (uniunii) respective. Moneda fiind unica, dar guvernele avand libertate aproape totala cu privire la deficite (da, stiu de acel 3% care nu a fost respectat nici de Germania) si mai ales date fiind conditiile economice variate in diversele regiuni, era doar o chestiune de timp pana cand excedentul de incredere in moneda unica garantata de cea mai mare putere a Uniunii (Germania) era prins in urma de … aventurile fiscale ale guvernelor tarilor mai putin interesate de responsabilitate si crestere sustenabila ci mai … predispuse spre expunere maximala la creditare, indiferent de consecinte. Se stia deci inca din stadiul incipient ca unitatea monetara nu poate fi fezabila fara unitatea fiscala, dar s-a mers pe ideea ca o unificare “prea brutala” nu ar fi fost acceptata de popoare, prin urmare, popoarele trebuiau sa fie obisnuite “cu bucatica” cu noul Imperiu si dupa ce aveau sa primeasca si sa se obisnuiasca cu moneda unica, pas cu pas, prin politica comunitara, prin negocieri, tratate si “convergenta” pe alte coordonate, urma sa fie realizata si unitatea fiscala, mai devreme sau mai tarziu.

Problema este ca unitatea monetara a produs deja indeajuns efecte atat de devastatoare pentru unele popoare, incat “atractivitatea” acesteia (facilitarea turismului, a comertului, instrumentele de garantare etc) sunt deja anulate si cu mult depasite de problemele cauzate prin creditarea dincolo se limitele de solvabilitate in cazul unor tari (nu doar porcusori!). Prin urmare, o unitate fiscala in prezent este exclusa, pentru ca asta nu ar insemna de facto decat plata datoriilor creditacilor de cei care au beneficiat de aceasta moneda si au acumulat excedente si rezerve extraordinare. Aceasta discreptanta este atat de mare incat tarile castigatoare din “experimentul” monedei comune, ar putea concura de la egal la egal la nivel mondial cu marile puteri economice ale lumii (SUA, China, alte tari din Asia) chiar si fara “porcusorii” care sunt acum sub apa, insolvabili si irecuperabili economic. Si aici din nou repet, nu doar Grecia, Portugalia si alti porcusori sunt inclusi aici ci inclusiv Italia si Franta. Cine crede ca Franta poate sa isi revina cu un somaj de aproape 10%, raport datorie/PIB de aproape 100% si un PIB de 1% crestere fata de o inflatie de 2%, nu are notiuni de baza de economie.

Marea dilema este deci, dupa parerea mea, cat va mai rezista Germania pana sa declare oficial sfarsitul experimentului UE, sub orice forma se va face acesta. Am zis-o si am explicat-o pe larg: nemtii din fire au frica de necunoscut si sunt in stare sa suporte mult si sa rateze nenumarate oportunitati de “exit”, de teama pentru ce s-ar putea intampla (“drobul de sare”). Nicio rezerva oricat de mare si nicio performanta economica oricat de solida, nu va determina un guvern al Germaniei sa ia decizia unui exit sau macar sa propuna un mini-euro cu alte tari aflate in situatie de ne-porcusori din zona (Olanda, Danemarca, Elvetia, Suedia, Norvegia s.a). Presiunea nu poate veni decat din partea populatiei. Miscarile sociale vor fi din pacate factorii determinanti ai schimbarilor politice. Vedem asta deja in Italia, Franta si vom vedea si in Germania.

De altfel, la viitoarele alegeri europene oricum vor fi surprize spectaculoase si nu doar din Marea Britanie unde partidul Brexit infiintat de Nigel Farage in Aprilie acest an domina deja in sondaje. Dar surprizele la alegeri [1] nu pot decat sa fie un semnal cu privire la starea societatii, caci oricum parlamentul este irelevant in deciziile principale ale UE – de facto, combinatiile subterane fiind inca “sistemul” european de luare a deciziilor.

In final as dori sa comentez putin gogoasa “reformarii” Uniunii prajita in urma neasteptatului (de catre ignoranti) Brexit. O prima prajeala a avut loc la Bratislava in 2016, cand mai marii uniunii s-au hotarat sa faca ceva ca tentatiile de exit ale cetatenilor sa fie mai “temperate”. In loc sa rezolve problemele economice si fiscale si sa ia masurile necesare pentru ca viata cetatenilor sa se imbunatateasca, birocratii europeni, dupa ce si-au marit salariile si si-au dat “dreptul” sa nu plateasca impozite (pentru ca cine imparte parte isi face si in UE), s-au gandit ei ca problema nu e economia, ci perceptia. Problema e cetateanul european care nu intelege cat de minunata e UE. Prin urmare s-a pus accentul pe “comunicare” si pe “implicarea cetatenilor” in luarea deciziilor. Intr-un fel, acest apel la implicarea cetatenilor este similar cu parlamentul elevilor: mult teatru pentru nimic, caci deciziile cetatenilor oricum sunt extrem de variate in cadrul unei tari, daramite la nivelul UE. Nu exista un interes comun pentru ca nu exista inca un liant intre diversele popoare europene, in ciuda anilor trecuti si a eforturilor depuse. Cei care spera ca UE va ajunge ca SUA sa aiba in timp o identitate comuna sunt inconstienti de situatia reala: SUA nu are deloc o identitate comuna si exista diferente majore de mentalitate, culturale, economice intre diverse regiuni. Ce are SUA diferit fata de UE este o Constituie testata de timp care a mentinut unitatea, dar mai ales SUA are exercitiul distribuirii resurselor dintr-o zona in alta, ceea ce realizeaza si mentine coeziunea, atenuand tentintele secesioniste. UE a incercat asta prin Fondurile Europene, insa din pacate reteta nu a fost indeajuns de flexibila pentru a avea succes peste tot. In concluzia concluziei, UE nu s-a ocupat prea mult cu reformarea, membrii fiind preocupati prea mult de rezolvarea problemelor interne, de scandalul cu Brexitul dar mai ales de atenuarea efectelor crizei fiscale care inca mocneste chiar daca discret si insesizabil pentru cetateanul de rand care nu realizeaza vulcanul care mocneste in subteran.

NOTE

[1] The election is projected to yield the most fragmented Parliament in the EU’s modern history, with big advances by populist and far-right parties

Pot episcopii sa spuna lucruri traznite?

Apreciezi foarte mult ierarhii care sunt retinuti in declaratii din teama sa nu spuna greseli (sau prostii). Si mai interesanti sunt acei membri ai clerului care sunt atenti la ce spun (mai rar episcopi), putand sa intretina un discurs cu oricine pe orice tema, fara sa spuna greseli, fara sa aiba un limbaj de lemn simandicos si hyper-eclesiastic si chiar sa nu faca abateri de la adevar (Pr. Nicolae Tanase ar fi un exemplu in cap de lista). In sfarsit, sunt extrem de suspicios fata de acei membri ai clerului care efectiv nu au frane la gura si vorbesc “vrute si nevrute”, ca sa nu spun cuvinte mai grele (prostii, incorectitudini, limbaj nepotrivit, cearta cu diavolul etc).

In general, ierarhii comunica cu credinciosii prin predici (participare la hramuri la diverse biserici, slujirea din fiecare duminica si sarbatoare) si in special comunica prin pastorale (unele mai lungi si exagerat de scolastice, goale de duh, altele mai scurte si care tin sa accentueze un aspect, in speranta ca oamenii vor ramane in minte macar cu un lucru). Rareori, mai sunt ierarhi care sa participe la conferinte “duhovnicesti” si si mai rar sunt interviuri sau declaratii de presa. Nu stiu vreun ierarh care sa scrie carti. Exista foarte putini care scriu din cand in cand articole pe site-urile episcopiilor. Din pacate, Trinitas si Basilica nu le mai urmaresc de mult timp din cauza ca mi se par ca o apa clocita, prin urmare, nu stiu ce se intampla aici.

ÎPS Ioan Selejan a participat in zilele de Pasti la o emisiune la Antena 3 – televiziunea veceu a unui fost-securist prin care se spala pe creier prostimea. Existenta acestei televiziuni este o aberatie pentru o tara ca Romania si popularitatea ei denota cumva nivelul cultural al populatiei de pe aceste meleaguri.

Participarea unui ierarh la o emisiune la orice televiziune, in studioul televiziunii este un eveniment extraordinar. Adica, personal nu imi amintesc vreun precedent. Emisiunea se numeste “Sinteza Zilei” si este centrul ce comanda in care seara de seara se arunca cu noroi asupra opozitiei si hotia si coruptia sunt imbrobodite in fiecare seara in tot felul de povesti si basme prin care acesti ingineri sociali – slugi ticaloase care si-au vandut sufletul pentru bani – manipuleaza gloatele de moluste din balta electorala de pensionari, oameni saraci, de la tara, asitati sociali si bugetari, la care se adauga aparatusul de partid (rude ale tovarasilor, parteneri “de afaceri”, angajati la stat si idiotii utili). Culmea este ca multi dintre colaboratorii partidului cu un nivel IQ peste medie, acei “smecheri” care nu duc lipsa se intelegere si discernamant ci doar isi urmaresc interesul, se uita la Antena3 pentru a “lua lectii” si a se alinia la “mantrele” momentului – ideile si variantele prin care partidul raspunde zi de zi la toate denunturile si reactiile care (inca) mai apar in societate, cu scopul de a propaga mai departe in jurul lor “ideile” de baza si a mentine “increderea in partid”. Fara de care, ei ar deveni nuli.

Minciuna si propaganda din aceasta emisiune sunt la un nivel extrem. Iata un exemplu:

Aici il vedem pe Dragnea cum se prezinta ca un ortodox cuminte si ca un roman adevarat, care are pe masa numai produse romanesti, tine post, se duce la Biserica etc. In fapt, Dragnea si intreaga camarila de partid ii doare in fund de post si de biserica – fac nunti in post, schimba familiile cum schimba masinile (Dragnea e la a 2-a, Tariceanu la a 6-a sau a cata o fi, Olguta e la al 2-lea etc) si mai presus de orice sunt corupti, sunt chiar condamnati de justitie si folosind manipularea si prostimea maselor, au acaparat atata putere in cat pot sa dea legi prin care sa scape.

Dar nu doar legile anti-coruptie sunt semnalele cele mai clare pentru cei care au dileme cu privire la acest partid de fost securisti si neo-bolsevici. Pana si comportamentele lor denota o siretenie si o lipsa de demnitate crunta. Bunaoara, Dragnea, cand a trebuit sa se prezinte la tribunal, in loc sa se apere si sa fie ceteatean onorabil care vine in fata justitie si isi declara nevinovatia, a dat-o cu durerea de spate si internarea in spital. La 2-3 saptamani dupa aceasta “interventie” (avuta evident in privat), Dragnea a dansat la nunta Olgutei.

Furtul de la banul public si scaparea prin legi este insa din pacate o smecherie atat de mare, incat oamenii au ajuns sa o aprecieze si multi declara cu sinceritate ca ar face si ei la fel. Amnistia este de dorit, populatia ar fi pregatita chiar sa voteze dezincriminarea hotiei. Legea vestului salbatic este de fapt dorinta fierbinte a populatiei romanesti.

Biserica ar trebui sa fie un luminator al oamenior. Hristos a venit si a predicat dreptatea, i-a atacat pe farisei cu orice ocazie, nu i-a iertat niciodata, le-a dat viclenia pe fata chiar atunci cand acestia doar gandeau gresit. Mari sfinti din istoria Bisericii s-au opus conducatorilor cand acestia au gresit chiar cu pretul vietii. Sf Nifon, de exemplu (care intamplator are sfinte moaste in catedrala Sf. Dumitru din Craiova) s-a opus stapanirii pana acolo incat a fost exilat.

Un boier (sa zicem baron) din Moldova si-a lasat nevasta si a venit in Muntenia unde dorea sa se casatoreasca cu sora voievodului Radu – cel care il adusese pe Sf. Nifon ca Arhiepiscop in Tara Romaneasca. Iata cum vorbeau sfintii de alta data cu politicienii si ce ii idemnau sa faca:

„Fiule Radu, şi tu, care ai stăpânirea în mâinile tale, se cade să sfătuieşti pe toţi supuşii tăi, să pedepseşti pe cei fără rânduială şi să nu cauţi în faţă nici la mare, nici la mic; ci să faci judecată dreaptă, că judecata este a lui Dumnezeu, după cum zice dumnezeiasca Scriptură”.

Sursa: Doxologia

Sfantul s-a opus casatoriei de a doua a acelui boier cu sora lui Radu si l-a certat pe Radu pentru ca tolereaza o asemenea nedreptate. Prin urmare a fost gonit de ticalosul Radu, care mai tarziu a avut parte si de o moarte groaznica. Iata intamplarea pe scurt:

Iar dumnezeiescul Nifon, netemându-se nicidecum de înfricoşări, s-a dus în palatul domnului şi a dat întâi scrisoarea pe care i-o trimisese femeia lui după lege; apoi, deschizând dumnezeiasca lege, l-a rugat să nu defaime hotărârea dumnezeiască şi dumnezeieştile canoane ale Bisericii. Dar Radu, lepădând făţărnicia evlaviei cea mai dinainte, şi-a sălbăticit năravul asupra sfântului şi i-a zis: „Stăpâne, nu se cade să arăţi atâta asprime către noi, ci să ai ruşine şi frică de stăpânitori. Eu voiam şi mai înainte să-ţi zic că, îndată ce te-am adus aici, ai călcat şi ai defăimat toate predaniile şi rânduielile noastre şi ai schimbat toate lucrurile după socoteala ta. Pentru aceea, de astăzi înainte nu mai voim nici învăţătura ta, nici predaniile şi rânduielile tale, că noi suntem oameni ai lumii şi nu putem să urmăm după socoteala ta”.

Sursa: Doxologia

Se mai mira oare unii astazi de ce Biserica Ortodoxa Romana nu mai convinge si de ce oamenii desi declara ca cred in Dumnezeu, spun ca nu cred in clerici? Nici nu doresc sa mai amintesc de prozelitismul sectar si cresterea exponentiala a diverselor culte, pe spinarea “caldicimii” ortodocsilor. Chiar inainte de Pasti, am atras atentia, ca nu ma astept ca coruptia sa fie acuzata in pastoralele ierarhilor care de obicei ating problemele sociale “fierbinti”. Din contra, pastoralele ziceam eu, o sa infiereze din nou “Europa” care ne trimite toate relele peste minunatul nostru popor cinstit, onest, muncitor, curat, nevinovat, care nu fura, nu injura de cele sfinte, cinsteste familia, etc.

Iata ca s-a mers insa mai departe. Nu doar ca nu s-au “atins” de subiectul coruptiei macar tangential, dar unii ierarhi, cum ar fi IPS Ioan, chiar au venit in “viespar” ca sa “impartasasca” din autoritatea lor catre aceste portavoci ale minciunii si sa intareasca prin prezenta si dialogul purtat increderea oamenilor in aceasta televiziune – direct – si increderea in PSD/Voiculescu indirect.

Strigator la cer si cu totul de neinteles aceasta atitudine. Am putea privi mai tolerant si zice: nestiinta, lipsa de discernamant, nevonovatie sfanta, pogoramant. La urma urmei, mesajul lui Hristos trebuie sa ajunga la toti. As fi inteles asta, daca IPS mergea la Antene ca sa condamne hotia, manipularea, sa faca apel la trezvie, la atiudine sociala, la marturisire crestina, la respingerea lenei, a tolerarii raului pentru 40 de arginti si altor metehnelor “traditionale” romanesti. Dar nu s-a intamplat. In schimb, IPS l-a ridicat in slavi pe Mircea Badea, un detractor si un blasfemiator faimos, facandu-l “familist” si chiar “pustinc”. Altfel spus, a dat binecuvantare indirect drept-maritorilor crestini ca sa piarda noptile in loc sa de odihneasca si sa adoarma uitandu-se la Badea improscand gunoaie, minciuni si manipulare.

Ce ar mai fi de zis in asemenea conditii? Sf. Evanghelist Ioan ne indeamna ” Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. “(Ioan 1, 4#1). La moda in ziua de azi, nu mai e cercarea duhurilor ci pelcaciunea si inchinaciunea in fata acestora, de oriunde ar fi ele. Dar culmea ca mai ales duhurilor intunericului se lasa prada ierarhii nostri: de la desfranarea prin “indulcirea” cu puterea politica si toate beneficiile care vin din aceasta tovarasie, pana la “unirea” frateasca cu toti ereticii si ratacitii, clerul ortodox traverseaza o vreme de criza.

Criza de incredere din interiorul BOR a ajuns pana acolo incat exista un mare deficit la inscrierile de la facultatile de teologie. Nu din lipsa tinerilor credinciosi si dornici sa lucreze in via Domnului este acest deficit. Chiar daca se observa o oarecare cadere a increderii oamenilor in Biserica (niciodata asumata de ierarhie ci acuza fiind indreptata inspre UE & Soros), reducerea peste noapte a candidatilor nu problematizeaza deloc pe nimeni in randul ierarhiei. “Lasa, ca si-asa avem prea multi preoti si nu le putem da posturi “- se linistesc unii ierarhi … Oare chiar asa peste noapte, nu mai sunt oameni care sa doreasca sa devina preoti? Aceasta criza se datoreaza cred eu, mai ales lipsei increderii in ierarhie si din teama de a nu cadea in ispitele “sistemului ticalosit” din interiorul BOR. Frica de profesori nepregatiti si corupti, teama ca nu vor trece de examene doar cu invatatul, teama ca vor fi nevoiti sa unga si sa “se descurce” pentru a putea prinde un post de preot, sunt doar cateva dintre piedicile suplimentare pe cei care ar avea totusi curajul sa isi doreasca sa devina preoti intr-o lume care se pregateste sa il primeasca pe antihrist. Si poate ca nu sunt doar piedicile “suplimentare” ci principalele piedici pentru care cei chemati de Dumnezeu sunt alungati prin comportamentul si atutudinea lor de nevrednicii ierarhi de astazi.

1 2 3 4 5 21