Prieten al ortodoxiei și al Forumului Economic Mondial

Nu mai încetează lingușirile la adresa noului rege. “Prieten al ortodoxiei” se tot repetă mantra. Păi dacă este prieten înseamnă că nu e ortodox, că nu putem spune de un ortodox că este “prieten” al ortodoxiei. Dar ce a făcut cineva (nu doar regele, ci oricine) ca să merite titulatura de prieten al ortodoxiei? Cum de se nasc și se propagă asemenea sintagme tembele care nu au niciun sens? Deci dacă cineva este prieten al ortodoxiei înseamnă că nu este ortodox, pentru că dacă ar fi ortodox este frate cu ceilalți ortodocși nu doar prieten. Dacă nu este ortodox, care ar fi traseul lui ca să ajungă prieten? Și cu cine este prieten cu ortodocși sau cu “credința ortodoxă”? În cazul regelui, i s-a făcut un portret spălăcit de “prieten al ortodoxiei” deoarece a vizitat muntele Athos. Dar și Putin a vizitat Muntele Athos și cum el chiar este ortodox, înseamnă asta ceva? Faptul că a vizitat toate locurile din lume vine din aceea că actualul rege nu prea are nimic de muncă ci are timp și bani ca să se plimbe peste tot prin lume, pe unde îi place. La noi i-a plăcut verdeața și peisajele rămase în urmă deoarece evident el e obișnuit cu Marea Britanie unde nu mai prea există rural. La noi încă sunt zone unde casele și străzile arată ca acum 100 de ani și e firesc ca oricui – nu doar regelui – să i se pare ceva inedit o asemenea vechime. Îmi amintesc cum și eu când am fost prima dată la Athos, admiram fiecare balcon al căsuțelor din Kareya și eram uimit de frumusețea și vechimea lor. Apoi mi s-a părut ceva obișnuit, deși evident că arhitectura veche, caldă, inedită, pune o oarecare amprentă pe memoria noastră. Deci este corect să îl numim pe rege prieten al ortodoxiei doar pentru că a vizitat Athosul și “Gradina Maicii Domnului”, adică România rămasă în urmă și a fost atât de impresionat încât pe lângă cele 500 de casteluri și 1000 de ferme din întreaga lume, a cumpărat și 2-3 case vechi de pe la noi? Eu zic că nu. Nu știu cât de rară este această titluatură de prieten al ortodoxiei, personal am mai auzit-o la mitropolitul de Germania, un ecumenist incurabil care zicea că are la biserică un paracliser care e catolic și care deși e căsătorit cu o ortodoxă (probabil cu “iconomie” chiar de la IPS) și vine la slujbele ortodoxe și citește cărți ortodoxe, nu poate să treacă la ortodoxie deoarece îi e milă de părinții lui care l-au crescut catolic, să nu cumva să le rănească sentimentele, deoarece Hristos a zis că cine nu își iubește părinții mai mult ca pe El … Evident că a zis invers, dar poate mitropolitul nu cunoaște bine Biblia de a dat tocmai acest exemplu ca să justifice de ce el este ecumenist și discută și se roagă împreună cu catolicii, pentru că nu toți pot să se convertească. Și despre acest paracliser catolic

Read more

Războiul din Ucraina – Balanța de putere [2]

În continuare la cele zise aici, actualizat la ce se întâmplă acum. În primul rând, deși ucrainienii au reușit (și continuă chiar acum) un blitzkrieg spectaculos și deși mi-aș dori ca Ucraina să câștige pur și simplu și amenințarea rusească să dispară, nu mă pot bucura deoarece văd dincolo de perdeaua de praf a entuziasmului nefundamentat care învăluie aceste succesuri. Nu mă uit la TV, dar cel puțin pe Twitter este foarte clară această reacție, iată doar o memă care spune totul. Pentru cei care nu au citit articolul anterior, încercam acolo să explic că finalitatea oricărui război depinde de unde se înclină balanța de putere mai mult, atât ca rezultat, cât și ca moment. Cât timp balanța este incertă, orice se poate schimba. În particular în Ucraina, resursele Rusiei sunt cu mult peste ale Ucrainei. Instabilitatea politică internă a Rusiei este doar una aparentă, nu o putem nici nega nici afirma. Putem însă afirma motivația acestui război – rușilor le lipsea de mult un război (ca neam barbar ce sunt) și au tot mocnit în tăcere încă de la căderea URSS-ului așteptând un moment de reafirmare a superiorității lor asupra restului globului. Complexul de superioritate este evident la toate popoarele unor țări mari, unor imperii și numărăm aici evident și SUA și China, și Germania etc. Ba chiar vedem că și ciobanii mioritici au uneori complex de superioritate față de bulgarii cu ceafa lată. În Rusia este însă cu totul altceva, acest complex și această autovictimizare tembelă, cum că toată nefericirea care a dat peste ei este vina occidentului, că europenii au încercat să îi distrugă, nu vodka, se răsfrânge acum în acest război. Și personal, nu cred că Putin va avea probleme când va declara starea de război (despre care se zice că o va face zilele acestea). Factorii care împing de o parte și de alta pe balața puterii sunt multiplii și nu are rost să îi analizăm acum pe toți deoarece asta e treaba analiștilor militari care doresc să prevadă rezultatul și să aibă un rol activ în acest război. Nu e cazul la noi, unde în afara de acest blog nu auziți un cuvânt despre oportunitatea unirii cu Moldova DE URGENȚĂ, mai ales acum după ce se pare că armata transnistreană pur și simplu s-a dezintegrat, soldații au dezertat, practic problema transnistreană pare rezolvată de la sine. Întorcându-ne la Ucraina, părerea mea este că principala provocare a Rusiei nu este menținerea teritoriilor ocupate, ci menținerea unei stabilități până vine iarna și începe show-ul cu gazele. Nu putem însă să nu menționăm că în ciuda avansului ucrainienilor, situația pe front este încă volatilă, nu excludem posibilitatea unor capcane. Rusia mai are multe cărți de jucat – Ucraina de asemenea. Avansul ucrainienilor este însă suspect de rapid și de facil, practic au avansat pe niște teritorii părăsite în grabă de unități de pază și gardă. Nu prea au fost lupte, cu excepția sudului. Este posibil ca ucrainienii să fii reușit anumite manevre militare, să fii fentat cumva

Read more

Viziunea asupra lumii

Viziunea asupra lumii este o chestiune de viață și de moarte și cu toate acestea deloc dezbătută, discutată sau articulată pe meleaguri mioritice. Dar am putea spune că în întreaga lume putem observa accentuarea unor tendințe de fragmentare a identității, de eradicare a tradițiilor și de accentuare a haosului care tendințe sunt în fapt materializarea războiului nevăzut spiritual – de unde și importanța asumării, afirmării și consolidării unei viziuni asupra vieții pentru cei care doresc să reziste “trendurilor” și să nu devină obsoliți – în cel mai fericit caz, sau automatoni programați (NPC-uri) sacrificați pe altarul eficientizării rotițelor societății moderne în care puterea controlului maselor capătă dimensiuni apocaliptice. Consecința ruperii de tradiții – care ofereau omului măcar fundamentele și cadrul unei viziuni asupra vieții cât de cât apropiate de Imitatio Christi, nu sunt altele decât predispoziția către animalizarea accentuată și în masă a întregii omeniri, decăderea din statutul de om în statutul de cel mult maimuță gânditoare care însă neavând principii și reguli morale, nu se va da înapoi de la cele mai distructive și autodistructive gesturi – fie la nivel individual, fie la nivel organizat, de grup, mergând până la nivel statal și suprastatal. Nu intenționez un articol didactic sau vreun eseu filosofic, ci doar doresc să abordez subiectul cu ocazia începerii noului an școlar și a semnalelor pe care le putem deja scana cu privire la care ar fi viziunea asupra lumii care se dorește a fi impregnată noilor generații și mai ales dacă există o asemenea viziune a celor în măsură să determine această direcție. Subiectul trebuie să fie important mai ales pentru părinți dar bineînțeles că soarta țării este importantă pentru toți care încă ne mai tocim nervii pe aceste meleaguri și dorim – pentru că nu putem altfel – să fie bine, ca să nu fie rău. Din start, putem clar sublinia că educația tinerilor nu este deloc irelevantă și lăsată la urmă in programa de resetare a lumii. Cine deține puterea în lume propune matricea și dictează ce aliaj de concepte și idei trebuie turnat pe această matrice, pentru a forma omul nou. Iluzia că trăim în democrație și că libertatea de idei este tolerată, că avem dreptul să gândim liber, să ne exprimăm liber și alte de-astea, cred că este o prostie brută și nu are rost să mai pierdem timpul în a argumenta de ce este așa. Probabil cea mai mare minciună din setul de valori propuse, dar în fapt doar enumerate, căci în esență acestea sunt inversate, ar fi gândirea critică – o componentă a educației total inexistentă și total subjugată unei platforme demonice, în fapt singura gândire critică încurajată este cea împotriva valorilor fundamentale tradiționale și chiar a spiritului de conservare în esență. Ce altceva este propunerea ideologică a ecologismului tembel de astăzi, altceva, decât încurajarea oamenilor să se sinucidă? Singura gândire critică tolerată – pe acest câmp de luptă – este cea împotriva scepticilor cu privire la încălzirea globală. În niciun caz asupra alarmiștilor tembeli – asta e interzis!

Read more

Câștigă Ucraina?

A venit momentul unui mea-culpa cu privire la articolul din data de 31 august 2022 – UCRAINA – EȘECUL “CONTRAOFENSIVEI”. Noutatea este că ucrainienii au avut câteva succese, au recuperat câteva teritorii. La ce ajută aceste mici succese? Cel puțin la moral. În ecuația finală a războiului însă deocamdată această contraofensivă este irelevantă. Un prim factor – din informațiile mele – al străpungerii în linia rușilor ar fi superioritatea de personal. Practic, ucrainienii au adus cei mai buni soldați din toate teritoriile, i-au plasat în sud, au coordonat ceva lovituri și au dat un pumn cu ultimele resurse. Dacă cumva avum rușii ar avea cu ce – sau și-ar dori, ar lovi înapoi în nord. De ce nu o fac? Nu știm! Rușii au sute de mii de soldați în zona de nord și pot oricând avansa din nou spre Kiev. De asemenea, au dus trupe în Belarus. Pe frontul de sud, au cam luptat cu voluntari locali, cel puțin pentru infanterie, că pe artilerie și tancuri mai greu să pui rezerviști. Cine nu are memorie de pește, nu pune botul la propaganda actuală a ucrainienilor legată de câte tancuri au distrus în această ofensivă, câte transportoare (sau chiar echipamente de artilerie) au lăsat în urmă rușii. Așa s-a întâmplat și în nord, când s-au retras, și după retragerea din nord, a urmat avansul din sud în care rușii au ocupat mai mult decât Lugansk și Donetsk avansând în sud în Kherson și Zaporijnia, amenințând Odessa și în nord ocupând o bună parte din Kharkiv. Cu privire la teritoriile ocupate de ruși, dincolo de gargara generală, mie mi-a rămas în cap o declarație a lui Lavorv – ne dorim o bandă de protecție în jurul teritoriilor care ne interesează pe noi. Nu le-a numit, dar evident acestea ar fi Kherson în sud pentru a proteja accesul la Crimeea și de asemenea pentru a avea o mare felie din terenurile agricole cele mai productive, iar în est de asemenea au spart linia de apărare construită înainte de război de ucrainieni pentru a se proteja, încă din războiul anterior între Ucraina și republicile auto-declarate susținute de ruși. Strategia ulterioară a rușilor pare de a folosi artileria pentru a bombarda masiv pozițiile ucrainiene pentru a împiedica orice tentativă de recuperare și pentru a încuraja negocieri. Deși balanța de putere le permitea să avanseze mai mult, dacă luăm în calcul prudența și tensiunile interne din Rusia, constrângerile armatei rusești pot explica de ce avansul rușilor s-a oprit și de ce acum chiar dau înapoi din anumite puncte strategice importante care pot împinge “banda de protecție” cu 10-20km, succese de care nu au mai avut parte ucrainienii după retragerea din nord, poate doar în jurul Kharkiv-ului care era cât pe ce să fie cucerit de ruși. Avem așadar pe de o parte efortul supra-uman al ucrainienilor și pe de alta cvasi-letargia rusească măcinată de lupte interne, corupție și delăsare, dar mai ales de lipsă de motivație în rândul soldaților. Principala problemă a rușilor, zic eu,

Read more

PIB-ul României în ultimii 10 ani

Vorbeam în articolul anterior despre importanța unui proiect de țară care să ne scoată din rahatul în care ne-am nimerit în UE – blocul economic global cu cea mai proastă creștere pe ultimii 30 de ani, sub SUA, Asia, Africa etc. Iată pe scurt cu stă PIB-ul nostru, ca să ne facem o idee cât-de-cât. Datele sunt de la tradingeconomics.com. AGRICULTURA PIB România Agricultură – ultimii 10 ani Agricultura, lancea de vârf a propagandei minim-patriotarde măcănite de ocupanții temporari ai scaunelor de la guvern, stagnează! Unde sunt banii pompați în tot felul de proiecte, de la livezile de nuci, la viile de zeci de hectare. Dar mai ales unde sunt creșterile din producția la hectar, care din ce am auzit chiar sunt reale, adică de la 2-3000 KG/Ha la grâu și porumb, cât aveam acum 10 ani, am ajuns și noi la 5-6000 deoarece s-au adus soiuri noi, s-au făcut irigații, s-au cumpărat mașini moderne și puternice. Dar unde sunt banii?!??! Să vă zic eu? În offshore! CONSTRUCȚII PRODUCȚIE INDUSTRIALĂ (MANUFACTURING) Sectorul acesta include și producția auto cu care ne lăudăm atât de mult. În plandemie însă a fost dezastru. Chartul arată clar lipsa de diversitate și omogenitatea producției industriale de la noi care este într-un bun procent constituită doar din sectorul auto (asamblare componente și mai rar mașini). Nu are cum să crească acest sector deoarece cei care muncesc manual s-au cărat afară. Local, este imposibil să se dezvolte ceva, cel mai mic atelier sau făbricuță se confruntă cu probleme majore de la forța de munca, la finanțare, la birocrație și evident la desfacere. SERVICII PIB-ul din servicii este singurul care a crescut spectaculos. Bănuiala mea este ca din cauza IT-ului. Văd însă în titlu că comerțul este de asemenea inclus, ori aici evident că excelăm pe orice chart, trebuie să vină ditamai criză peste români ca să nu mai cumpere prostii și să dubleze deficitul comercial de la an la an. CONCLUZIE Sunt unii deștepți care vor să scoată deducerea impozitului pe salariile din domeniul IT. Culmea e că este singurul lucru bun care s-a întâmplat în România din punct de vedere al unei gândiri cât de cât strategice. Adică văzând potențialul, cei care au tăiat aceste impozite au gândit că astfel sectorul va crește. Chiar a dat rezultat ideea (deși probabil creștea și fără) și banii s-au păstrat în țară, s-a evitat munca la negru mai ales că acum exista criptomonede și posibilități de transfer bani mult mai greu de urmărit de fisc. Culmea este că deși în construcții s-a luat și acolo o măsură similară de stimulare (cumva statul finanțează salariile, deci nu deducere, dar oferă diferența de la salariul minim la acel minim pe sector), rezultatele nu se văd. Poate a trecut prea puțin timp, poate nu mă uit eu unde trebuie … Cert este că PIB-ul arată o letargie cruntă care va fi mult mai nasoală în perioada acestei crize. De aceea avem nevoie să ne trezim și să realizăm că UE ne îngroapă

Read more

UE se opune unirii României cu Moldova mai mult decât Rusia

Aș dori să încep mai întâi cu clarificarea că sunt sigur că unirea cu Moldova nu se va întâmpla decât din accident. Uitându-ne la conducerea politică actuală dar și la intelighenția (sau mai bine zis lipsa acesteia) mioritică, coroborând cu nivelul de adormire al populației nu este greu să deducem că singurul scenariu în care această unire va avea loc, va fi – ca și înainte – din accident istoric, sau mai bine zis din învârteala zarurilor pe care le aruncă Dumnezeu. Dar ar fi bine măcar așa, am zice. Nu știu cât de bine, deoarece Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă și în traistă. Bunăoară, după ce am abordat în articolele anterioare oportunitatea istorică a acestei uniri, a venit rândul să argumentăm acum care ar fi motivele și ce am avea de câștigat, atât unii, cât și alții din această unire. După parcurgerea întregului articol veți înțelege și aparenta discrepanță între titlu și subiectul pe care îl anunț al acestui articol. În primul rând, status quo-ul actual, conform declarațiilor atât de la lunganul plăvan cât și de la Maia mioara, ar fi că Moldova și România se vor uni în cadrul UE, adică mai bine zis se vor dilua în UE, adică vor deveni ca două județe, sau mai bine zis ca două colonii. Adică se va statua și prin tratatul de aderare realitatea fizică conform căreia atât România cât și Moldova sunt folosite ca ferme de sclavi pentru planațiile vestului. Ba mai mult, colac peste pupăză, noul val de aderare va aduce la pachet și eliminarea dreptului de vot, adică noile țări vor participa la hora europeană, dar mai la margine, mai cu slujitorii, decât cu nuntașii. Alternativa propusă de mine – dar cu zero șanse de realizare – ar fi aderarea ACUM, indiferent de poziția / acordul UE sau NATO sau Rusia, deși ideal cu acordul tuturor. Se înțelege că în cadrul UE nu poate exista nicio unitate deoarece UE încearcă distrugerea identității și prin urmare unitatea este un termen total greșit, este folosit doar pentru a produce confuzie și a manipula anumite stări psihologice ale oamenilor, știut fiind că mai ales la noi românii, sentimentul patriotic încă nu a fost nivelat complet. Este total aberant să zici că România și Moldova se vor uni în UE – nu se vor uni ci se vor pierde și mai mult! Nu doresc să mă refer în acest articol la riscurile și pericolele care s-ar pune în cazul unui act – nesperat – de curaj din partea României prin care am realiza unirea cu Moldova acum, dată fiind oportunitatea istorică, așa cum am detaliat în articolele anterioare. Să presupunem că unitatea se va realiza. Ce avantaj am avea, și unii și alții? Pentru moldoveni, cred că este evident că unirea cu România ar garanta în primul rând unele avantaje economice și geopolitice majore, existând perspectiva unor investiții, a unei desfaceri a mărfurilor mai bună decât acum când în ciuda tratatelor și a așa zis-ului parteneriat există nenumărate probleme.

Read more

Telescopul JWST bagă Big Bangul în beznă

Total independent de lansarea James Web Space Telescop-ului, am scris acum ceva timp un articol în care explicam de ce cred eu că Big Bangul este doar o poveste – deoarece nu sunt dovezi! Nou lansatul telescop, cu o putere mult mai mare ca a Hubble-ului, cu noi spectre și cu o poziție ideală, deja încep să zguduie teoria principală actuală care a dominat știința de aproape 100 de ani. Evident că în locul Big Bangului vor fi puse în loc noi și noi povești poate chiar ma fantasmagorice ca aceasta, cum ar fi Teoria Simulării. Să vedem însă mai concret ce noutăți a adus JSWT legat de validarea sau invalidarea teoriei Big Bang. JSWT a făcut fotografii la unele galaxii îndepărtate, Începem însă cu o scurtă teoretizare a ce înseamnă știință, științific. Spunem că o afirmație este validată de știință dacă avem o teorie care a fost validată de experimente repetate făcute serios. Prin făcute serios înțelegem că toate variabilele implicate în rezultatul final sunt modifcate pentru a valida teoria. Evident că în cazul Big Bangului (ca și a Teoriei Evoluției – o gogoașă și mai mare) nu putem face niciun experiment. Avem în schimb unele observații. Dar observațiile pot fi interpretate subiectiv. În particular, teoria Big Bang-ului a apărut într-o perioadă în care știința încerca să lupte cu religia și să distrugă mai ales creștinismul. Cauzele sunt complexe și țin de politică și influeța unor organizații gnostice discrete prin care au încercat să lovească în tradiția creștină și cultura europeană prin promovarea unei noi religii, sub umbrela științei. Și noua religie este ateismul care are o singură poruncă: să nu crezi în Dumnezeu. Prin urmare, orice efort al scientismului s-a făcut în direcția dezvoltării de explicații alternative (la creștinism) cu privire la natura universului și la alte întrebări fundamentale. Așa s-a născut Big Bangul! Și una dintre ideile importante ale Big Bangului este că universul s-a creat din nimic, acum aproximativ 14 miliarde de ani. Tot Big Bangul avea o teorie basm care ecplica “umflarea” spațiului prin teoria inflaționistă (confundată uneori cu Teoria Big Bangului). Pe baza teoriei campului inflaționist (un câmp imaginar – spre deosebire de exemplu de câmpul magnetic care poate fi măsurat), s-a dezvoltat o întreagă poveste despre “stadiile” expansiunii universului. Totul e bazat pe “modele”. Întreaga astrofizică din ultimii ani a însemnat observarea galaxiilor, a stelelor și mufarea acestor observații la diverse modele. Modelele au rostul de a da spoiala de știință acestei teorii, deoarece sunt “matematice” și cum matematica este o știință … s-a propaga idea că dacă lucrezi cu modele faci știință. Dar în afară de modele, prea mult oricum nu se poate face în legătură cu studiul Big Bangului. Și chiar dacă modelele s-ar pupa 100%, din motivele explicate în articolul anterior pe această temă, științific nu există garanția că o teorie este corectă. Există mereu posibilitatea ca un amănunt important din observație să fie neobservat, caz în care între eșafodajul va pica când “știința va face progrese”, mai precis când

Read more
1 37 38 39 40 41 108