Pripeala şi răzgândeala – atuurile inegalabile ale performanţei româneşti

Breaking NEWS: Ministerul de Finanţe a cedat şi va renunţa la impozitul pe bacşiş, la nici o săptămână de la introducerea lui

Nu mai e nevoie de nici un comentariu la o asemenea stire. Ar mai un set de actiuni din aceeasi categorie printre care as aminti taxa pe stalp care nu se va scoate totusi, loteria bonurilor care nu mai e lunara si oricum o sa se schimbe, etc, etc. Insa pe mine cel mai mult ma afecteaza drumul Craiova-Caracal care de cand au venit psd-istii si l-au bagat pe zdup pe “regele asfaltului” a ramas in aer, gropile crescand de la an la an. Pe partea de Dolj, e totul ok, ca au avut pe cine sa factureze in locul regelui, dar pe Olt unde baronii locali se ocupa mai mult cu agricultura decat cu asfalturile si drumurile, nu s-a rezolvat inca. Anyway, dedicam melodia de mai jos, ministrului de finante:

Dar nu-i bai: pripeala si razgandeala deruteaza inamicul si il lasa perplex. Mai greu insa cand ne lipseste un inamic …

Ceva e putred in Lozbechistan

Cum m-am laudat cand am nimerit unele previziuni, a venit acum randul sa recunosc si rateurile. Bunaoara, desi imi manifestam scepticismul ca loteria vizelor se va pune in aplicare, iata-ne in punctul in care aceasta deja este stirea zilei. Bine, ar mai fi sa vedem si imparteala cum functioneaza, ca frecusurile nu s-au terminat, dar cel putin deocamdata recunosc ca nu am avut dreptate cand am zis:

 aceasta masura utopica din punct de vedere tehnic nu va fi implementata in Romania prea curand din nenumarate motive. Oricand veti auzi la noi cuvantul “centralizare” va indemn sa stati linistiti: orice centralizare in Romania este un efort iluzoriu si sunt putine domeniile unde aceasta se reuseste in ciuda evolutiui exponentiale a tehnologiei si a comunicatiilor. Descentralizarea este infipta bine in fibra neamului romanesc incat sistemele lor de control si monitorizare sunt destinate esecului inevitabil cand vine vorba de adaptarea la specificul romanesc. (CU UN LOZ MAI APROAPE DE APOCALIPSĂ)

 

Am subestimat foamea statului de a mai stoarce nitel din impozite prin prostirea poporului si circul cu loteria, semn ca niciodata nu trebuie subestimata capacitatea unui stat de a pune biciul in mod coordonat pe popor. Iar loteria bonurilor, este o tehnica “soft” de a pune biciul pe buticari care sunt impinsi sa dea birul de catre musteriii flamanzi dupa o para malaiata – agentii neplatiti si idioti ai tiranului, gata sa sare la gatul buticarului daca nu-si plateste foncirea, in speranta ca daca va primi acel bon, o sa castige si el ceva acolo, ca doar vremurile sunt grele si un ban in plus nu strica, mai ales ca e gratuit.

Ca sa avem o imagine mai clara asupra circului, sa enumeram cateva stiri:

– Un arădean a adunat peste 1.500 bonuri fiscale din coşuri de gunoi şi norocul i-a surâs. 23 au fost câştigătoare
– Un tânăr în vârstă de 25 de ani din Sânnicolau Mare (Timiş), a scris pe o reţea de socializare că a câştigat la Loteria bonurilor fiscale cu 13 bonuri obţinute după ce a jucat la pariuri sportive, el venind marţi la sediul Finanţelor Publice pentru a depune cerere de revendicare a câştigurilor.
– Pâinea norocoasă a lui Părpălea. Cum a ajuns „mortul lui Dragnea” să câştige la loteria fiscală fără să vrea să participe
– Detinatorii de carduri Visa emise in Romania au realizat pe 7 februarie peste 2.050 de tranzactii cu cardul in valoare de 6 – 6,99 lei fiecare si ar putea fi astfel castigatori la loteria bonurilor fiscale, prin care se ofera premii in valoare totala de un milion de lei.

Iata deci ca zeita Fortuna a tinut cu ministerul inca din prima extragere, suma iesita castigatoare fiind ideala: 6 lei. Nici daca ar fi declarat un numar castigator din mana, nu cred ca se nimerea un numar mai favorabil unui numar cat mai mare de castigatori. Peste 80 au fost numai in judetul Timis, deocamdata, deci putem presupune ca ar fi peste 3500 la nivelul intregii tari. Visa a declarat ca s-au emis 2050 de bonuri de 6 lei in ziua respectiva, dar cine plateste cu cardul o suma de 6 lei? Deci o sa fie foarte multi castigatori. intre 2000 si 4000 iar suma castigata va fi probabil in jur de 500 lei. O suma frumusica care cand se va anunta la tembelizor, va stimula si mai mult fuga dupa bonuri si cine stie – si consumul (vezi pe tipul care a bagat zeci de bonuri la pariuri in speranta ca daca nu o sa castige la pariuri, macar o sa castige la loteria bonurilor).

Vor fi nenumarate stiri, reportaje, interviuri cu castigatori etc. Circ in toata regula.

In concluzie, teoria mea este ca prima extragere nu a fost tocmai intamplatoare. Probabilistic, numarul 006 avea aceleasi sanse cu numarul 600, iar daca era 600, probabil aveam mult mai putini castigatori si din start se pornea cu o mare dezamagire si cu sperante atenuate. Ceea ce nu se intampla acum cand mii de oameni vor castiga si acestia vor spune prietenilor si rudelor, vor aparea la televizor, etc.

Paradoxal, in aceasta perioada, subteranele regiei Loteria Nationala sunt nitel zguduite, semn ca e rost de schimbat sefii. Iata acum ca fac si o noua previziune: in curand poate chiar la urmatoarea extragere, bonurile castigatoare vor fi cu sume nu tocmai … populare ca la aceasta prima extragere, ca sa iese imparteala mai favorabil castigatorilor. Nu de alta, dar baietii nu pot sa lase la intamplare o asa buna vaca de muls, chiar daca au tot muls pana acum, dar obiceiurile rele se schimba greu.

Sindromul vomitării ciclice

Vomitarea ciclica este o boala specifica copiilor care pe scurt ar avea simptomele:
– copilul vomita des;
– copilul vomita la aceleasi ore, cam aceeasi durata;
– durerea si cantitatea vomitarii sunt cam aceleasi de fiecare data;
– motivul pentru care vomita copilul nu este cunoscut;

Sunt multe gunoaie pe lumea asta, atat in viata noastra de zi cu zi, cat si in viata publica. Oricat de mult am incerca sa ne detasam, nu prea avem de ales si trebuie sa consumam si noi ce ne ofera media. Parca nimic nu e mai gretos decat campania electorala din Romania. Nu vreau sa mai adaug si eu un plus de mahnire si tanguire la gramada de rahat cu care fiind dependenti de media ne-o preluam singuri, – in cantitati mai mari sau mai mici, dupa nevoile fiecaruia, – dar nu cred ca strica un scurt dus rece, o mica tentativa de scurt-circuitare a ciclului.

Treaba cu agentul sub acoperire candidat la presedentie pare a se asemana foarte mult sindromului vomitarii ciclice. Cred ca daca un profesor de medicina ar dori sa explice studentilor simptomele acestei boli si ar dori ca acestia sa si le aminteasca foarte bine, ar putea cu usurinta sa foloseasca paralela cu ce se intampla acum in campania electorala.

Nu se termina o emisiune despre agentul sub acoperire, ca la cealalta televiziune alti nebuni incep si ei sa inghita mai intai ce au varsat aia dinainte si apoi sa vomite si ei din nou. O pasare a vomei de la o televiziune la alta, intrerupta doar de publicitate si meteo.

Asta este situatia cu toate breaking-news-urile, nu doar cu candidatul sub acoperire. Ce este uimitor de data asta insa este cat de mult se poate comenta pe o asemenea banalitate si lipsa de continut.

“Basescu a declarat ca exista un agent sub acoperire intre candidatii la presedentie”

De la voma asta, s-au consumat ore intregi de analize, pareri, intoarcere a problemei pe toate partile, etc. Episodul cu Turcescu a fost ca un stimulent suplimentar al fenomenului, o mica pastila de vomitiv venita tocmai cand era riscul ca problemele principale cu care se confrunta tara sa inceapa sa fie dezbatute, ca doar de aia avem campanie, de aia a venit vremea bilantului PSD, de aia Ponta ca candidat trebuie sa explice in fata tarii ce a facut cu sutele de kilometri de autostrazi, cu miliardele de fonduri europene, cu zecile de mii de locuri de munca etc.

Paradoxal, dar Basescu prin voma asta il ajuta in primul rand pe Ponta. Iata cum incep si eu sa intru in ciclu …

melescanu

iPhone si iDiocrația frenetică

lansare-iphone-6

 

Îmi pare rău că tot trebuie să mă repet și să revin la clasicul Idiocracy, dar cu greu pot fi găsite cuvinte sau metafore care să exprime fenomene contemporane îngrijorătoare și chiar deprimante mai bine decât acest film.

Bunăoară, lansarea noului iPhone: W.T.F.?! Este un banal telefon, fie el smart, care are 1% îmbunătățiri față de versiunea anterioară, care oricum este cu mult sub Samsung sau HTC. Cunoscătorii știu! Cei care au avut privilegiul să experimenteze mai multe branduri și nu au avut nici constrângerile financiare și nici blocajele psihologice care îi țin blocați pe iDioții în lumea iCrap-urilor, pot să aducă mărturie.

Android-ul este mult peste iOs și la nivelul aplicațiilor și al uzabilității opțiunile telefoanelor Android sunt nediscutabil peste orice oferă iPhone, fără să mai adăgăm amănuntul preț. Nu vreau însă să intru în războiul platformelor, este irelevant pentru ce doresc să semnalez.

iphone-6

A venit poate momentul să subliniez că nu sunt un fanatic anti-consumerist sau anti-novelisme. Ba din contră: experiența m-a format să apreciez calitatea și să apreciez brandurile puternice și produsele high-class. Am o obsesie pentru mouse-uri și căști wireless și cu greu rezist să trec pe langă rafturi și cel puțin să nu pierd ceva timp admirând și analizând specificațiile, prețurile etc. Sunt în permanent într-un război cu mine însumi pentru a nu face upgrade la te miri ce componentă sau periferic decât când am motive bine întemeiate. Uneori reușesc, deseori nu.

În ceea ce privește telefoanele, le schimb cam la un an jumătate și când a fost cazul le-am schimbat și după 2-3 luni. Deci înțeleg mania tehnofililor și dorința de a avea un model cât mai nou și cât mai bun.

Ce nu înțeleg este obsesia pentru iCrap-uri. Cu nici un alt brand nu prea se întâmpla la fel. Unii “experți analiști” au etichetat boala asta ca “fenomenul Apple” și inevitabil urmează plecăciunea și omagiile la zeul Jobs. Există nenumărate discuții și articole, dar pe scurt fenomenul poate fi descris obiectiv ca atracția nejustificată a oamenilor pentru iCrap-uri. Cel mai clar simptom al acestei boli este prevalența ei în rândul copiilor. Personalități în formare cu minte în coacere, copiii sunt cel mai ușor îndoctrinabili și orice părinte vă poate da detalii despre cât trebuie ei să cotizeze la brandurile care apar la TV sau au reclamă agresivă. Ei bine, visul oricărui copil este să aibă iPhone. Nu ai iPhone – taci și admiri. De la clasa I, la postliceală!

Atât de mult a penetrat obsesia iPhone în mintea copiilor încât emag are un departament specializat în depistarea elevilor care comanda iPhone, îl plătesc, merg cu el o zi-două la școală sau la un chef, ca să epateze și apoi îl returnează. Cum legislația românească consideră comercianții online niște potențiali escroci care pot trimite produse proaste clienților, emag e obligat să accepte returul necondiționat, singurul cost pentru distracție este taxa de transport – maxim 20-30 lei pentru un iPhone. Evident, există tot felul de situații, dar bulk-ul retururilor se încadrează în acest scenariul. Totul din cauza faptului că copiii nu se pot abține, nu rezistă tentației iPhone și chiar cei care nu și-l pot permite, doresc măcar pentru o zi să se afișeze cu el chiar dacă se află în zona gri a legii și cauzează costuri imense și multe neplăceri comercianților.

Nimic nou sub soare. Toată lumea știe că exista branduri care investesc în marketing masiv și au produse bune și foarte bune la prețuri exorbintante și branduri care investesc mai deloc în marketing deși au produse la fel de bune sau poate chiar mai bune decât ale celor din prima categorie, la prețuri mult mai mici. Este loc pentru toți sub soare și în cele din urmă depinde de modelul de business al fiecărei companii.

Să vă dau doar un exemplu de brand al cărei victime era cât pe ce să fiu: căștile Beats. Auzisem de ceva timp despre ele și cum îmi place muzica și în general folosesc căști wireless care evident nu redau prea calitativ, m-am gândit să îmi cumpăr și eu niște căști bune cu fir, pentru a asculta muzică cât mai clar. Evident, am deja 2-3 perechi de căști ieftine care însă nu mă satisfac și în plus pentru ca 2 lei dai, 2 lei ai, o pereche de căști care era favorita mea până acum a început să se cojească și să cadă vopseaua de pe ea. M-am trezit cu urechile pline de vopsea și cu o cipercă care însă evident nu sunt sigur de unde am furat-o, folosind zilnic 3 perechi de căști + 1 cască bluetooth. Deci, fiind eu interesat de o pereche bună de căști și având ocazia să testez în MediaGalaxy calitatea căștilor Beats, am fost impresionat și mi-am propus să le cumpăr. Cum obișnuiesc însă, am zis să investighez nițel și am căutat câteva review-uri pe Youtube. Am dat așadar peste un review al unui cunoscut videoblogger care are 1,8 milioane de abonați și care explică foarte sumar cum căștile Audio-Technica sunt mult mai bune la un preț mult mai mic. La același gama de preț, spune Marques Brownlee, comparativ cu competiția, căștile Beats “sound like crap”.

O paralela similară poate fi făcută cu siguranță și cu iPhone-ul, existând bineînțeles unele nuanțe. Ce nu poate însă fi negat este ca Apple este doar lider la vânzări și la marketing, în nici un caz la calitate și beneficii pret/cost. Nu doar că filosofia iCrap-urilor este periculoasă și plină de bule de aer. Dar cel puțin la iPhone, gogoașa este mult prea umflată în comparație cu greutatea, gustul și ingredientele. Nu vreau să țin apărarea unui competitor anume, nu sunt fan al unui brand anume sau dacă sunt, nu din motivul asta sunt împotriva iPhone. Vreau doar să menționez ca cel putin 3 branduri au produse preț/calitate cu mult peste iPhone: Samsung, Sony, HTC. Poate unii ar adauga și LG … Nu vreau să lungesc discuția amintind și alte categorii de produse (tablete, laptopu-uri etc) unde de departe iCrap nu face banii.

În ciuda celor zise până acum există o categorie mare de oameni care vin la lansările Apple cum vin găinile când simt că e rost de grăunțe. Tu poți să le arunci și rumeguș că ele tot cotcodăcesc și se grămădesc agresiv în jurul tău, fiind programate pavlovian în acest sens. Trist este când simptomele idiocrației se manifestă la oameni, adică la homo sapiens care teoretic are cerebel și poate judeca. Care să fie oare explicația fenomenului Apple alta decât goliciunea vieții acestor amărâți și lipsa altor bucurii în viața lor? Nu este greu să presupunem că acești oameni nu doar ca nu au un echilibru mental și un simț al măsurii lucrurilor, dar viața lor este atât de stearpă încât sunt angrenați trup și suflet într-un un banal fenomen de gloată programată care răspunde mecanic semnalelor de marketing agresiv ale unei entități comerciale care nu se mai satură de bani și urmărește parcă îngenuncherea tuturor utilizatorilor de telefoane în fața mitului “I”.

Dacă atât de ușor pot fi oamenii programați cu privire la un obiect utilitar deja banal – ce este altceva un smartphone decât un calculator miniaturizat portabil care ne permite să vorbim, să navigăm și să ne jucăm? – vă dați seama ce se poate face din punct de vedere al ingineriei sociale când vine vorba de registre superioare ale motivațiilor, aspirațiilor și orientării ideologice ale omului. Și aici ar fi multe de zis , dar ma opresc, îndemnându-vă să vedeți/revedeți nu doar Idiocracy dar si 1984 al lui Orwell. Eu când vad iGloatele grămădindu-se îmi vine comparația cu scena din 1984 în care se proiecta un film cu dușmanii Oceaniei: liderii Eurasiei și muncitorii se ridică în picioare mâniați și strigând slogane acuzatoare, răcnind și plini de ură. Curios cum televiziunile prezintă într-o lumină veselă grămezile la lansarea produselor Apple și într-o lumină tristă manifestările puiblice din Koreea de Nord, când fenomenul este în esență același. Să fie oare întâmplător că prima reclamă la Macintosh făcea referire la 1984?

 

Cu cât poate fi cumpărată liniștea unui ziarist incomod

Radu Soviani ajunsese la o popularitate destul de confortabila si in ciuda prabusirii televiziunii Money TV, cam fusese preluat de Realitatea TV si aparea chiar si in emisiuni exclusiv politice, nu doar economice la ore de varf. Cu siguranta nu avea probleme sa se mute la orice televiziune si-ar fi dorit si chiar daca nu ajungea la ratingul si salariul lui Badea, totusi nu era in pericol sa ramana somer.

De la o vreme insa Radu a disparut de la TV – a ajuns purtator de cuvant la ASF. Pe langa salariu, pretul “tacerii”: 1 mil lei (sursa)

A quick buck for less a mac-mac – am putea zice. Evident de cand cu noul job, Radu nu mai face emisiuni, nu mai critica guvernarea, nu mai critica BNR-ul si pe Isarescu, nu mai nimic. Mai publica din cand in cand pe blogul personal, doar ca sa ne dea de inteles ca inca mai traieste in Romania.

ASF este un fel de stat in stat, un super tun la care cotizam toti fraierii care avem asigurari, conturi, etc ca oricum astia nu monitorizeaza si nu ne asigura de nimic – cel putin daca e sa ne uitam la “echipa” – toti matusi, nepoti, soti, sotii, veri, etc ai politicienilor. Toti salarii de mii de euro la care nici angajatii SEC-ului din SUA nu viseaza – ca sa nu mai zicem beneficii. Tentatia banilor e atat de mare si sumele atat de fabuloase incat pana si Daianu a preferat sa faca pe prostul si pe niznaiul decat sa dea banii inapoi. Care bani i-a luat legal la urma urmei, chiar daca pe legi porcesti care put de la o posta. Chiar asa: aveti idee cat a castigat Daianu anul trecut in 2-3 luni? 68.000 EURO! Cat plateste rate o viata intreaga un salariat mediu in Romania. Si va dati seama ca Daianu se si pricepe la monitorizarea si securizarea fiscala ca nu degeaba si-a luat tzeapa de la Sima si a pierdut banii. Dar nu-i bai, ca are tot timpul sa si-i recupereze, acum ca i-a pus Dumnezeu (sau Ponta?) mana-n cap. Evident, nu stim unde si cat se scurge din aceste sume imense, dar revenind la Raducu, chiar daca in cazul lui a fost cumparat doar cu un mizilic de cateva sute de mii de euro (fie el raspandit pe 3 ani), Radu s-a multumit cu vrabia in mana, in loc sa continue o cariera care parea promitatoare in presa economica.

Acum, daca o sa presteze corespunzator, nu m-ar mira sa il vedem maine-poimaine pe Radu si pe la niste AGA-uri ale statului, cum a inceput si Tomita Bugetel si poate mai tarziu cine stie auzim de Domnul Consilier sau Domnul Secretar de Stat Radu Soviani, fost ziarist promitator care si-a vandut sufletul pentru bani. Pacat de interviurile alea cu Ghidiu, chiar daca dadea putin spre paranormal, omul ala era tare amuzant si interesant.

Basescu si chinezii

Basescu ne avertizeaza sa nu ne facem sperante desarte cu chinezii, cum ca au mai venit chinezii si prin alte parti si nu au facut mare branza. De exemplu, zice el, chinezii au semnat un acord cu polonezii si in cele din urma nu s-a mai finalizat autostrada, s-a reziliat contracul. Iata deci, sa fim atenti!

Vai, ce atent este presedintele, cata vigilenta si preocupare. Ar fi doua aspecte de zis la treaba asta:

1) la ce sa fim atenti noi, ca la urma urmei ei vin cu banii?

2) doar chinezii au tras tzepe unor tari europene cu privire la construirea unei autostrazi?

Serviciile secrete – intre mit si comedie

Ati vazut filmul Johnny English? Daca nu, sa il vedeti, este o comedie spumoasa. Mr. Bean nici mai mult nici mai putin devine spionul #1 al tarii dupa ce printr-o greseala clasica “neutralizeaza” cei mai buni spioni ai Regatului.

limuzina-obama

Ei bine, de multe ori viata bate filmul. Bunaoara, s-a intamplat in Israel, unde Obama s-a dus sa incerce sa dovedeasca ca nu a luat premiul ala Nobel pentru pace degeaba ci ca el macar incearca. Deci Israel, o tara mereu in conflict cu arabii, o tara in care au loc atentate teroriste destul de des, o tara unde spionii misuna pretutindeni si fiecare cetatean face armata. Va dati seama de riscurile de securitate care exista cu ocazia vizitei celui mai puternic om al lumii, presedintele tarii care este responsabila pentru existenta statului Israel si pentru statutul de ocupatie sub care se afla palestinienii. Asadar, probabil riscuri mari si atentie sporita a serviciilor de securitate ale celui mai puternic stat din lume al carui presedinte se afla intr-o zona extrem de periculoasa. Cu toate acestea, un Mr. Bean din aceste servicii de securitate a gresit si a pus benzina in limuzina care merge pe motorina, stricand astfel bunatate de motor. Asta in caz ca nu a dat cheile parking boy-ului de la hotel ca sa ii faca plinul.

Faza a iesit la iveala dupa ce limuzina a fost plimbata prin oras intr-un camion de remorcat masinile parcate iregulamentar. In cele din urma au adus alta limuzina (brute-force solution) ca doar de aia au una de rezerva. Dar nu doar inca o limuzina au in plus ci chiar si un mecanic pe care il plimba cu ei peste tot. Nu stiu eu protocoalele de securitate si cum se alimenteaza limuzina presedintelui dar mi s-ar parea firesc ca sa fie tot timpul alimentata de acasa si combustibilul sa nu fie de la peco-ul de dupa colt ci sa fie unul de calitate dintr-o sursa sigura. Probabil insa pentru ca si in SUA e austeritate, s-au gandit sa nu mai care si combustibilul in avion ca sa nu fie greutatea si mai mare. Ei as, oare chiar asta sa fii fost motivul sau poate Mr. Bean a uitat sa faca plinul acasa?

Iata deci ce servicii tari il apara pe Obama. Va dati seama ce profesionisti sunt si cei care se ocupa de stabilitatea sistemului financiar american?

Secvenţe tulburătoare de la Black Friday USA [2012]

Americanii tocmai se pregatesc sa “sare” fiscal cliff-ul, adica limita maxima la care se poate indatora statul. Caci desi pare paradoxal, cea mai indatorata natiune din lume chiar are asa ceva si desi are asa ceva, nu l-a oprit pe Obama ca sa indatoreze SUA mai mult decat toti presedintii anteriori lui la un loc (inclusiv Bush).

 Stand-off-ul va fi rezolvat se pare prin doua masuri care vor taia drastic din nivelul de trai al americanilor: marirea taxelor si reducerea cheltuielilor sociale, mai ales pentru cei saraci. Asadar nu este exclus ca in sfarsit ca pregatirile facute de armata americana pentru gestionarea unui haos rezultat in urma colapsului societatii – pregatiri facute inca de acum 2-3 ani – sa aiba in sfarsit o utilitate practica.

Secventele filmate de la Black Friday-ul de anul acesta din SUA ar trebui aruncate in ochi mai ales gogomanilor din presa noastra care rad de amaratii de pensionari care se gramadesc la “ajutoarele europene”. Macar ai nostri se gramadesc pentru mancare, dar prostii astia de americani merita sa isi puna viata in pericol pentru jocuri pe calculator?

Vezi si:

Black Friday – un preview la “Chaos in USA [2012]“
Armata SUA se pregăteşte pentru explodarea mămăligii”

Este Ponta generos cu ecologiştii sau doar strâns cu uşa de Soros?

Un mare mister tulbura mintea usl-istilor de rand. In timp ce lupta cu basistii se inteteste si razboiul capata intensitate invers proportionala cu numarul de zile ramas pana la alegeri, Ponta s-a gasit sa imparte cu generozitate locuri in parlament unor partide politice concurente denimite generic “verzi” (ca o mica paranteza daca verzii nu erau concurenti ai USL, ei erau deja membri in PSD sau in PNL). Iata ce declara Ponta in urma cu aproape o luna:

Este extrem de important să existe reprezentanţi în Parlament care aparţin acestei familii politice europene (verzii, n.r.). Din 2000 nu au mai fost în Parlament. Am această intenţie, o să o prezint în PSD, în USL”, a spus Ponta, el fiind prezent la conferinţa de presă susţinută de PER, MV şi MVDA în care au anunţat comasarea. (Adevarul)

Oare care sa fie adevaratul motiv al acestei generozitati si interes aparte al lui Ponta fata de un partid care nu are alta relevanta decat ca nu a mai fost in parlament din 2000? Nu putem intelege noi de aici de jos toate meandrele concrete ale motivatiilor politice sau de alta natura care au dus la aceasta situatie, ratiunea noastra fiind eludata de sinergia factorilor de influenta ale actorilor principali discreti care regleaza canalele de actiune si actorii din scena politica romaneasca.

Altfel spus, nu stim noi tainele viesparului, dar putem specula. Pentru asta, sa detaliem insa faptele pana la capat. Bunaoara, tot din articolul citat mai sus, putem afla ca:

Surse din USL au precizat, pentru Mediafax, după reuniunea USL de la Murghiol, că preşedintele MVDA, Remus Cernea, va candida într-un colegiu eligibil din Hunedoara, pe care USL îl va ceda acestuia. Ar putea exista însă şi alte colegii eligibile pe care USL le va ceda reprezentanţilor noului partid ecologist.

Deci deocamdata e vorba ca USL sa cedeze doar un loc, nimic mai mult. Pare putin pentru a atrage niscavai voturi dar avem totusi o problema. Verzii nu ar fi in stare nici toti daca s-ar aduna intr-o circumscriptie ca sa aduca un singur om in parlament, doctrina ecologista fiind total straina de meleagurile mioritice, ecologistii nefiind mai mult decat o mana de activisti ai lui Soros platiti sa impunga pe ici pe colo o agenda care inainteaza pas cu pas si cauta fisuri in clasa politica romaneasca pentru a infige niste cuie tzepene de care sa agate sfori pe care sa azvarle pana in sfera legislativa dar mai ales in mentalitatea si ideologia romanilor probleme greu de digerat si care nu ar avea in mod normal nici  o sansa sa fie promovate [1], poporul roman fiind inca un popor intreg la minte si sanatos. Si de data aceasta, s-au gasit sa bata cuiul tocmai in capul lui Ponta si sa-l azvarle pe Cernea pana sus de tot, in Parlament.

Pe de o parte, oricat de ingrijoratoare pare aceasta stire si cat de dezamagitoare pentru cei care aveam oarece afinitate fata de Ponta si eram hotarati sa votam cu USL-ul, faptul ca Soros nu are in Romania alt ciumat decat pe Cernea este o veste buna, e semn ca nu prea a mai gasit pe altul. Nu de alta, dar sa nu credem ca astia de la Open Society ar fi prosti si ar folosi un looser de mai multe ori, caci Cernea nu se afla la prima tentativa de a trage si el o basina mai voluptoasa pe piata ideilor si faptelor politice marete de pe plai mioritic.

Pe de alta parte, nu atat faptul in sine este trist si indeajuns de dezgustator pentru a ne spulbera orice speranta ca Romania va fi vreodata a romanilor, dar usurinta cu care Ponta este manevrat de niste forte obscure dar totusi fara prea mare putere in Romania – ce poate Soros la urma urmei? – ne ingrijoreaza. Daca un viitor prim-ministru – caci deocamdata Ponta a fost in campanie electorala perpetua – poate fi atat de usor manevrat, lucrurile sunt grave. Si mai grav este ca nimeni din USL nu prea a reactionat la asemenea aberatie si nu s-a atacat, mai ales ca probabil foarte putini stiu motivele reale din spatele acestei decizii si cu siguranta cel putini cei din zona unde vor candida verzii ar trebui sa isi ceara dreptul la ciolan. Nu vi se pare paradoxal ca in PNL in timp un candidat ca Becali abia a fost primit si certurile aproape au scindat partidul, in cazul verzilor, nu s-a auzit nici car nici mar cand Ponta le-a oferit cu generozitate cel putin un scaun?

Fata de Cernea care nu o sa aduca decat blamul ortodocsilor, Becali are cel putin doua avantaje majore: aduce bani pentru campanie si aduce procente certe si consistente. Ce aduce Cernea in afara de posibila amenintare in cazul refuzului sau? Cu toate acestea nimeni nu l-a contestat pe Cernea. I-a strans oare Soros cu usa si pe altii in afara de Ponta de e asa liniste in USL?

Note:

– [1] pentru mai multe informatii legate de Open Society, va recomand articolul scris de Srđa Trifković in Chronicles MagazineSrđa Trifković a fost consilier al mai multor presedinti sarbi si director al Rockford Institute.

– [2] conform Widipedia, Remus Cernea este un activist român împotriva discriminării bazate pe credință sau religie, partizan al separării dintre Biserică și Stat și fondatorul asociației umaniste și seculariste Solidaritatea pentru libertatea de conștiință. Este cunoscut pentru numeroasele acțiuni civice derulate în ultimii ani care vizează apărarea și promovarea drepturilor omului și în special apărarea libertății de exprimare și a libertății de gândire conștiință și religie a fiecărui cetățean, indiferent de convingerile sau credințele acestuia, respectarea principiului democratic al separării dintre stat și biserică, sau respectarea dreptului de a alege și de a fi ales.

Iata deci ca pana si Wikipedia stie ca Cernea nu este egologist ci doar un luptator impotriva Bisericii. Oare Ponta nu citeste Wikipedia inainte sa doneze locurile in parlament?

– [3] tot un articol interesant despre Cernea il putem gasi si in ziarul Times New Roman: Părinţii lui Remus Cernea spun că Ponta le abuzează copilul: „Munceşte şi câte 2 ore pe zi”

1 2 3