Fondul Mafiot Internaţional intră în hora austerităţii

In efortul lor continuu de a promova austeritatea pe plan international, FMI da dovada de abilitati de comunicare neasteptate. Pentru a le arata baronilor romani ca austeritatea este buna pentru unii in timp ce ei pot “sa traiasca bine” in continuare, Jeffrey Franks s-a lasat dus la chefuri chiar cu cei pe care teoretic trebuie sa ii controleze si sa ii traga de urechi. In stilul clasic al afacerilor romanesti, mai marii finantelor l-au omenit pe trimisul stapanilor asa cum se cuvine ca sa nu ne dea amenda prea mare si sa dea acolo o semnatura ca controlul a fost in regula si Romania se afla pe calea cea buna.

Dincolo de penibilul situatiei, este bine totusi ca ai nostri gasesc canale de comunicare “eficiente” cu mai marii finantelor. O linie de credit preferential direct de la mama lor nu ne-ar strica, avand in vedere ca imprumutul banilor este cel mai ieftin la tipografia de dolari unde ne poate pune o vorba buna si alde Gefri. Sa ne uitam la fratii nostri greci sa vedem cat de greu le este sa ii imbuneze pe nemtii care le cer nici mai mult nici mai putin decat sa cedeze suveranitatea. Asadar, mai bine cu yankeii, macar astia ai de unde sa ii apuci, nemtii astia obsedati de munca si de productivitate nici macar nu s-ar lasa dusi la o bere.

Ma intreb oare insa, cum de nu s-au gandit ai nostri sa ii invite pe chinezi, era mult mai eficient: un miel la protap, jumari, o palinca si un taraf si ne alegeam cu cateva miliarde. Mafiotii de la FMI sunt cam zgarciti totusi, nu stiu daca merita investitia. In plus, inca nu am aflat ce vor de la noi, ca degeaba nu ne dau ei nici un sfantz.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Alte articole pe tema asta:

– Eurodeputata PSD Corina Creţu îi cere şefei FMI să-l retragă pe Jeffrey Franks din misiunea de la Bucureşti pentru că a petrecut cu Sorin Blejnar

– Şeful delegaţiei FMI – Jeffrey Franks impreuna cu Sorin Blejnar la Busteni (video)

Un omagiu pentru Arthur

Arthur nu este nebun, noi suntem. Arthur este mai mult decat un personaj amuzant si interesant. Putem gasi la Arthur cateva virtuti pe care putini dintre cei care rad de el le au si desi la o prima impresie Arthur este cel slab si cu lipsuri iar noi astia de radem suntem cei puternici si de deasupra lui, realitatea este cu totul alta. Sa vedem care ar fi cateva din calitatile lui Arthur:

Umorul: se zice ca autoironia este apanajul oamenilor inteligenti. Arthur are mult umor, trebuie sa recunoastem si are si inteligenta, dovada fiind limba fluida pe care o rosteste. Lipsurile rationamentelor lui vin si din cele cateva suruburi defecte la motoras dar si din educatia deficitara de care probabil a avut parte. Umorul sau este insa mortal si cine nu ii da nota 10, trebuie sa mearga el la psihiatru.

Demnitatea: cati dintre noi aflati in situatia lui Arthur s-ar comporta cu demnitatea de care el da dovada? Umorul cu care Arthur vorbeste despre problemele pe care le are nu este deloc fortat si deloc artificial. Acest umor vine din insasi demnitatea care il caracterizeaza. De exemplu, episodul in care Arthur vorbeste ca ii furau cainii painea. Cati ar avea curajul sa povesteasca o situatie ca asta cu zambetul pe buza si fara lamentare? Arthur o fi el nebun, dar daca vreun doctor stie ce medicamente sa luam si noi ca sa innebunim si sa avem demnitatea lui Arthur sa ni le spuna si noua.

Viziunea: cati dintre noi mai au un vis si cati mai au puterea, curajul si rabdarea sa lupte pentru el? Arthur are doua mari visuri: iubire si prosperitate. Arthur viseaza la Alina, cauta o nevasta – dar nu orice nevasta: sa nu fumeze si sa nu consume alcool. Si chiar daca mintea nu l-a ajutat prea mult, Arthur visa si la o afacere care sa ii asigure prosperitatea. Ce isi doresc majoritatea oamenilor din lumea dea azi? Placeri, averi, distractie, putere. Arthur insa are nazuinte firesti si sanatoase: el isi doreste o familie si isi doreste si o situatie care sa il ajute sa sustina viitoarea lui familie. Arthur nu viseaza la discoteca doar pentru a invita fete frumoase, ci mai ales pentru a castiga un ban. Sa ne amintim cum planuia sa puna pretul la jumatate cat ceilalti pentru a atrage clientela. Iata deci cum Arthur are chiar si un plan de atac in ceea ce priveste implinirea visurilor sale. Sa mai amintesc oare de anuntul matrimonial? Arthur nu sta cu mainile in san ci isi cauta nevasta. S-a dus la Lacrimioara chiar cu Intercity-ul. Faptul ca fiind cam slab de inger Arthur nu isi face calculele cum trebuie este secundar. Ce este relevant este ca faptul ca Arthur are o viziune clara, are niste repere solide catre care isi indreapta intreaga sa energie. Se va gasi vreunul sa puna pe seama diagnosticului viziunea lui Arthur si perseverenta cu care el isi urmeaza obiectivele, insa din nou zic: doctorul care ar zice asta sa ne zica si noua de unde sa luam boala pe care o are Arthur pentru ca Romania este o tara fara viziune si romanii de astazi sunt niste zombi pierduti in supermarket: nu vad dincolo de primul raft, nu ii intereseaza daca exista munti care asteapta sa fie cuceriti: baltirea este sportul national, tanguiala si plafonarea sunt boala care a cuprins o intreaga natie poate mai mult decat in alte vremuri daca ar fi sa ne luam dupa viteza cu care se fuge in afara.

Perseverenta: chiar daca boala sa poate sa il ajute aici  Arthur trebuie sa recunoastem ca este perseverent. Chiar dupa ce si-a daramat casa visand sa faca discoteca, lui nu i-a iesit din cap inca ideea si ochii ii sclipesc cand vede cat de inalt este tavanul din fostul sediu al CAP-ului unde a primit acum locuinta de la primar. De ar fi doar boala de vina pentru perseverenta lui, ar trebui sa intrebam toti ce boala are Arthur si de unde a luat-o el.

Barbatia: spre deosebire de omul Yeti care a primit de la Dumnezeu darul de a nu simti frigul Arthur recuoaste ca “situatia la cort devine din ce in ce mai grea”. Sa dormi in Noiembrie intr-un cort sub cerul liber necesita barbatie chiar si pentru un bolnav psihic. Este admirabila descrierea experientei lui Arthur la cort: cum se trezeste din ora in ora, cum mai face un foc, cum face “patrule” pana in centru si se intoarce. Enumerarea problemelor este presarata insa si cu glume. Barbatia lui Arthur insa este involuntara, fiind parca o stare fireasca, o prezenta continua la inaltimea momentului. De altfel, si din descrierea felului cum l-a salvat pe politai intelegem clar ca Arthur este un barbat adevarat. Ca sa nu mai vorbim de comportamentul de cavaler pe care Arthur l-a avut cu fata de la Bucuresti care a stat cu el doua saptamani, timp in care Arthur ii sa gatea, ii cumpara tigari, ii facea toate poftele fara ii pretinda “dragoste cu forta” cum  i-au sugerat altii. Arthur a inteles ca iubire cu forta nu se poate si s-a comportat barbateste ca de altfel si in cazul Lacrimioarei careia Arthur nu ii reprosaza ca era mult mai grasa decat el, nu pare sa il doara nici faptul ca l-a injurat la telefon, ci treaba nu a mers doar pentru ca aceasta fuma si bea si in plus il credea miliardar.

Arthur sfideaza lumea de azi si se ridica deasupra ei. In timp ce noi strambam din nas daca cozonacul nu are destula umplutura, Arthur are cu adevarat probleme. Si chiar si asa, in ciuda problemelor pe care le are si desi nu mai are pe nimeni, Arthur nu se da batut ci lupta cu barbatie, problemele le abordeaza frontal, dar si cu speranta, cu calm si cu un umor debordant. Arthur este cu adevarat un Don Quixote de  Ceptura.

Craciun Fericit, Arthur, oriunde te-ai afla!

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTA: Arthur este un taran din Ceptura – Prahova scos la iveala de baietii de la vaxpopuli.ro

Obama blocat

Dupa ce ca oricum s-a blocat in problemele economice, militare, sociale si in general in administrarea americii si a lumii, Obama s-a mai blocat si intr-un prag cam inalt pentru limuzina lui super luxoasa si prea lunga pentru strazile mici ale Irlandei. Un eveniment intamplator nefericit dar plin de simboluri. De remarcat si solutia aleasa de pandarii lui: sa il mute in autobuz.  Sa impinga putin din spate nu s-au gandit? Ce o sa se faca astia cand nu o sa mai fie petrol?

httpv://www.youtube.com/watch?v=3BvABn7L_So

Severin: Hard to flush

Putine povesti politice cu ciobani mioritici pe meleaguri europene sunt mai incarcate de simbolistica si exprima mai clar incapacitatea organica a Romaniei de a putea scoate inainte fiinte capabile sa tina fruntea sus si sa ne reprezinte cu mandrie in fata strainilor, sau cel putin sa nu ne faca de ras in cel mai penibil mod, ca si-asa suntem de rasul lumii in tarcul mioritic.

Mi se pare uimitoare perseverenta lui Severin in a continua sa se considere nevinovat si cu adevarat cred ca depaseste in penibil orice limita de demnitate pe care pana si un politician corupt pana in oase ar trebui sa o aiba. Este uimitor sa descoperim la un om care de altfel incerca sa isi creeze o imagine de politician onest, priceput, europeneizat, ce sa mai vorbim, cu viziune euro-atlantica si cu greutate in forul european. Toate spoielile de euro-atribute si le etala acest Agamita si reusise intr-o buna masura sa isi ascunda principala motivatie pentru care se afla domnia sa in politica: banul. Pentru ca acum, dupa ce a fost prins cu mata in sac putem sa vedem ca destul de importanta pentru el era si motivatia orgoliului. Domnului Severin chiar ii placea sa fie considerat european, sa dea interviuri, sa vorbeasca frumos despre Europa si despre valorile europene pana cand toate s-au dat pe fata.

Spuneam ca Severin este emblematic pentru politrucul roman care s-a infipit cu varf fi indesat in Europa, atras fiind de salariile cu mult peste ale amaratilor de parlamentari romani la care se adauga diurne, excursii, hoteluri, mese, calatorii etc. Si toate astea pe langa expunerea mediatica la cel mai intalt nivel, la nivel european care nu poate decat sa asigure un viitor frumos politrucului in cauza, indiferent de viitoarele insuccesuri ale partidului care l-a propulsat. Si pentru ca credea ca cerul nu are limite, Severin a crezut ca i se deschide o cu totul alta fereastra, un nou culoar de oportunitati nebanuite la care nici nu visa. Se imaginea deja oferind “consultanta” la cele mai mari corporatii multi-nationale, la cele mai … reprezentative lobby-uri si grupuri pe care le va consulta legal si pe sume la care colegii lui din Romania nici nu viseaza ca pot sa existe. Si asta legal, profesionist si cu contract, european altfel spus, fara nici un risc sau stres.

Severin era atat de fascinat de aceasta perspectiva incat efectul mirajului initial, cand spera sa castige cateva mii de euro pentru cateva ore de vrajeala, i s-a impregnat atat de puternic in asteptarile si nazuintele lui incat nici acum nu ii vine sa creada ca a gresit. Falsa minune i s-a parut atat de frumoasa incat precum mama care nu crede ca copilul i-a murit si trebuie sa fie ingropat, nici Severin nu se poate desparti nu aceasta himera, nu ii vine sa creada ca totul a fost fals si prin urmare traind inca in lumea viselor, nu vrea sa se trezeasca cu picioarele pe pamant si sa demisioneze cum ar fi firesc, sa isi asume vina si sa iese din politica pentru totdeauna pentru a fi scutit de umilinta si penibilul in care s-ar plasa in caz ca i-ar trece prin cap sa mai deschida gura in Romania promovand valorile europene despre care nu doar nu nu are habar dar le-a calcat in picioar in cel mai josnic mod cu putinta.

Cu nasu-i de oier priceput Becali l-a mirosit pe Severin ca este in pericol sa faca infarct. Admirabil curajul lui Becali de a incerca sa ajute un suflet pierdut in intuneric, dar din pacate nu cred ca cineva il poate ajuta cu adevarat pe Severin, asa cum pe un iepure prins in lant nu il mai poate calma nimic. Diavolul si-a batut joc de Severin, i-a deschis mirajul banului usor facut dupa ce i-a luat mintile facandu-l sa creada ca este o mare valoare, prin functiile si rolurile pe care le-a jucat. Dintr-o data Severin a pierdut si iluzia ca va deveni bogat peste noapte si toata reputatia lui a fost calcata in picioare ireversibil.

Ce concluzii putem trage noi din toata aceasta nefericita intamplare? In primul rand o concluzie este evidenta: e greu sa fii european daca vii de pe meleaguri balcanice. Oricat de universala ar fi coruptia, minciuna si hotia, se pare ca in Europa din cand in cand adevarul mai iese la iveala. Nota zece pentru ziaristii britanici care dovedesc ce inseamna puterea presei si ce inseamna cu adevarat influenta presei asupra politicului. Ziaristii romani ar avea mult de invatat si daca lucrurile merg jalnic in politica romaneasca este si vina lor pentru ca nu au curajul si demnitatea colegilor lor britanici.

Suntem departe de Europa: este un adevar incontestabil. Departe in mentalitate, in seriozitate, in reflexe dar mai ales ce mi se pare cel mai trist, in capacitatea de a recunoaste ca am gresit si de a ne considera infailibili. Desi ei au inventat chestia asta cu infaibilitatea omului (si nu doar prin papism, ci si prin umanism) iata ca cel putin ceilalti doi parlamentari au recunoscut greseala. Din pacate insa romanul inca se crede infailibil. Tine nu doar de civilizatie asta, dar si de sanatatea mintala pe care se pare ca multi o avem afectata de traiul in inconsistenta valorilor si perpetuarea tranzitiei.

Ce-l costa pe Severin sa se multumeasca cu solda si-asa cu mult peste ale romanilor de rand si cu mult sub valoarea sa reala? Ce-l costa sa spuna: “nu, multumesc, mi se pare imoral ceea ce incercati sa faceti! Vin dintr-o tara unde incercam sa ne eliberam de coruptie si sunt uimit sa vad ca si pe-aici se practica!”? Ce-l costa sa spuna macar: daca ce propuneti voi e bun pentru cei care m-au trimis aici, voi sustine initiativa dumneavoastra, dar nu sunt interesat de nici o recompensa?

Pentru noi, oamenii de rand, cei care ne sculam dimineata si mergem la munca, intrbarile astea par normale. Pentru ei, “alesii” de acolo de sus, de unde ranjesc la fraierii ca noi si se cred dumnezei peste sclavii pe care teoretic ii reprezinta aceste intrebari nu au nici un sens, sunt intrebari penibile de fraieri care nu o sa ajunga niciodata sa traiasca cu adevarat si sa se infrupte adanc din ofertele acestei lumi.

Bietii de ei, niste animale in jungla. Nesatui niciodata, pururea alergand in cautarea unor orizonturi la care nu vor ajunge niciodata, intunecati de ambitii si scopuri atat de fade si de lipsite de orice consistenta pentru orice om intreg la minte. Se cearta, se razboiesc, dezbat la televiziuni si la sedinte, nu dorm mai deloc, sunt cu ochiii in patru mereu de frica sa nu le taie careva creaca subtire pe care stau, politicienii sunt precum niste maimute haituite de tigri care se bat pentru o banana mai mare si pentru un loc mai sus in copacul iluziilor.  Toti stiu ca daca fac un pas gresit, pot sa cada si sa fie devorati si cu toate acestea isi asuma riscul si de multe ori fac salturi cu ochii inchisi, pe intuneric in cautarea vreunei creci mai stabile si cu fructe mai multe pe ea si eventual cu oarece femele care sa ii scarpine de paduchi (vezi Berlusconi).

Sa nu ii fericim, sa ii plangem. Zambetul lor nu e decat o masca, ranjetul lor un reflex fortat al muschilor fetei. Banii si puterea: la ce le sunt de folos, daca oricum nu pot sa doarma noaptea?

1 2 3 4