Când începe războiul?

O intrebare pe care si-o pun multi, dar totusi putini. La o asemenea intrebare poate ar trebui raspuns: “Care razboi?”. Din cei care isi pun intrebare, majoritatea ar raspunde: pai razboiul cel mare, ala de s-a tot profetit si de care au inceput acum sa vorbeasca si la televizor. Sa facem mai intai o scurta recapitulare a profetiilor si prezicerilor despre “razboiul cel mare”:

1. Un potential al 3-lea Razboi Mondial ca urmare a crizei economice, financiare si sociale inceputa in 2008

Nu ii consider deloc deplasati pe cei care considera ca se va ajunge la razboi, asa cum Al 2-lea Razboi Mondial a fost rezultatul crashului bursier crizei care i-a urmat din anii ’30. In urma saraciei care s-a propagat si a contractiei economice, anumite state au dus-o din ce in ce mai prost si astfel parindele extremiste au reusit sa castige puterea aproape peste tot in lume. In plus, bancherii care finanteaza ambele parti intr-un razboi, doreau un sistem global prin care sa controleze finantele mondiale similar cum au pus mana pe sistemul financiar american prin nasterea Fed-ului.

2. Un razboi ruso-european care sa inceapa prin atacarea Greciei de catre Turcia si interventia Rusiei

O profetie in principal din zona greaca si care are un scenariu destul de intortocheat: in urma conflictelor turco-grecesti, se va ajunge ca turcii sa deschida focul asupra unor nave pescaresti grecesti. Rusia (care intre timp ar vana un moment prielnic ca sa atace Turcia si ar cauta orice motiv sa porneasca un conflict) ii ataca pe turci, apoi invadeaza Istambulul si treptat intervin si europenii. Se lasa cu un macel in Istambul, in oras curgand rauri de sange. O treime din turci sunt omorati, o treime trec la ortodoxie si o treime fug inspre est. Occidentalii nu reusesc sa ii goneasca pe turci si in urma unei minuni dumnezeiesti se face pace si Istambulul urmeaza sa fie administrat de greci (practic grecii redobandesc vechile teritorii).  Despre acest razboi s-a scris foarte mult, prietenii de la Razboi Intru Cuvant fiind intr-o perioada obsedati si publicand nenumarate astfel de profetii si comentand orice stire prin prisma acestui razboi. Popularitatea acestei profetii a dobandit punctul culminant in Romania mai ales prin cartile Cuviosului Paisie Aghioritul care le-a tot spus la multi greci despre el si multe lucruri au ajuns si pe la noi prin cartile publicate de Editura Evanghelismos care este editura Schitului Lacu din Muntele Athos. Interesant intre aceste profetii este mai ales una anume, care s-ar fi facut de Paisie unui vizitator care pe-atunci era un mic ofiter in armata greceasca si care urma sa devina generalul care administra Istambulul dupa razboi. Mai acum un an doi, pe baza acestei profetii au fost reaprinse motoarele observatorilor: un “ucenic” al parintelui a delcarat ca acel ofiter de-atunci care intre timp ajunsese general, mai avea 1-2 ani ca sef de stat major si prin urmare, razboiul cam era iminent, pentru ca dupa aceea generalul urma sa fie pensionat. Dar nu doar Paisie a profetit despre acest razboi, ci multi alti sfinti greci. De altfel, grecii au avut profetii ca vor recupera Constantinopolul tot timpul si nu ar fi prima profetie neimplinita.

3. Un mare razboi profetit de Pr. Arsenie Boca

Ca si in cazul cuv. Paisie, si Pr. Arsenie Boca are multi “ucenici” si “martori” care i-au pus in gura profetii si previziuni cu privire la razboaie. In cazul Pr. Arsenie Boca ar fi o relatare ca Romania va fi inconjurata de un razboi atat de puternic incat cei care vor pleca din tara si vor reveni mai apoi, nu vor mai avea pe unde sa se intoarca pentru ca Romania va fi inconjurata de foc.

“Mai, sa stiti ca multi vor pleca din tara, dar putini se vor intoarce. Va veni vremea cand ar dori sa se intoarca si n-or mai putea, caci Romania va fi inconjurata de flacari” (sursa)

De altfel, Pr. Arsenie Boca ar fi facut multe profetii cum ar fi ziua in care va muri, faptul ca va cadea regimul ceausist, faptul ca cei care vor veni dupa el vor fi mai rai etc. Bine ar fi fost insa daca pe vremea comunismului exista interent si toate marturiile erau pastrate public, astfel incat profetiile sa poata fi verificate.  Din pacate insa, nu exista nici macar o caseta audio cu vocea parintelui Arsenie Boca, ca sa nu mai zicem de carti publicate. In afara marturiilor “ucenicilor”, nu stim nimic. Ca si in cazul cuv. Paisie, in afara de marturiile ucenicilor nu putem pune baza pe nimic, nu stim ce a spus cu adevarat autorul, ce ii apartine si ce nu ii apartine. Gura lumii, oricata onestitate si atentie la detalii ar exista, deformeaza exponential o marturie, mai ales cand este vorba de profetii si mai ales cand “sursele de propagare” sunt obsedate de profetii si de fatalitati, cautand sa puna accentul putin mai mult pe “pedeapsa lui Dumnezeu” si pe iminenta razbunare care trebuie sa vina pentru ca lumea pacatuieste mai mult acum ca alta data si prin urmare, razbunarea lui Dumnezeu nu are cum sa nu vina.

Cand vine deci razboiul? Care razboi, ca deja sunt cateva incepute … Ma uimesc cand oamenii pun intrebarea asta fara sa realizeze ca ROMANIA ESTE DEJA IN RAZBOI. Noi suntem deja in razboi cu teroristii, deja avem victime, “eroi de razboi”, deja avem bugete alocate, trupe in misiune etc. Intr-adevar dimensiunea implicarii pare simbolica, dar simbolica a fost si implicarea noastra in primii 2 ani ai Primului Razboi Mondial. Dar nu doar cu teroristii este insa Romania in razboi, ci si cu rusii, cu chinezii, cu “regimul lui Assad” etc. Practic suntem in razboi cu toate tarile care sunt sau au fost atacate de americani dar mai ales cu marile puteri cu care SUA intentioneaza sa intre in razboi.

Incidentul cu avionul malaezian are clar un scop anume si extremistul Jirinovski nu cred ca a vorbit la plesneala cand “a profetit” ca ucrainienii urmeaza sa doboare un avion cu pasageri ca sa il puna pe seama “separatistilor” rusi si ca sa atraga in razboi NATO si UE. Azi sau ieri am auzit o noua stire cum ca americanii au dezmintit deocamdata (!) ca ar fi nevoie de trimiterea unei “forte de mentinere a pacii” in jurul epavei avionului pentru a garanta securitatea investigatorilor incidentului. Nu am investigat prea mult, dar chiar ma miram cat va dura pana cand occidentul va incepe sa “capitalizeze” incidentul si sa trimita trupe in Ucraina. De altfel ajutorul american deja este consistent si consta in pregatirea armatei, furnizarea de informatii si poate chiar de trupe speciale de elita. Urmeaza evident sa le ofere arme ucrainienilor, dar totul depinde in ce masura bulgarale BRIC va atenta in continuare la siguranta dolarului [3]. De altfel, razboiul valutar este in plina desfasurare si dolarul pierde [1]. Ca orice putere, SUA nu va sta cu mainile in san si va folosi toate armele de care dispune. Deocamdata sanctiuni si manevre politice, manipulari mediatice si operatiuni gen “primavara araba”. Dar cand nu se va mai putea, vor incepe razboiul cel mare fara nici o ezitare.

In concluzie cred ca intrebarea corecta nu este “Cand incepe razboiul?” – fie el cel mare sau cel mic – ci cand ne ajunge pe noi razboiul. Anul trecut cand am fost in Grecia, erau gramada ucrainieni prin toate locurile. Venisera oamenii la mare ca si noi, desi de la ei e mult mai departe. Insa Grecia e cea mai aproape destinatie de vara pentru ei si era firesc sa fie prezenti in numar mare, ca de altfel si rusii. Anul acesta nu am vazut decat o singura masina cu numar de Ucraina si mai nimic cu numar de Rusia. Razboiul i-a luat pe nepregatite si pe ucrainieni si pe rusi. Razboiul ii va lua pe nepragatite si pe majoritatea romanilor. Din pacate (sau din fericire) pentru multi va fi ca o izbavire pentru ca si cu razboi si fara razboi, Romania este un stat esuat oricum. Captiv unui regim securist care s-a adaptat perfect la “normele europene” si reuseste sa supravietuiasca oricarui “infringement” comunitar, ignorata de ipocrizia “fratilor mari” si folosita ca ferma de doctori, ingineri si constructori [2], Romania nu are nici o sansa de dezvoltare, in orice directie ar bate vantul geopolitic.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Swiss National Bank, China Agree on a Currency-Swap Deal – picatura chinezeasca a ajuns si la elvetieni

[2] Fondurile UE neutilizate de România şi Bulgaria ar trebui redirecţionate către Germania şi alte ţări care se confruntă cu “imigraţia sărăciei” (Sursa) – dupa ce ca le furnizam “materie cenusie”, nemtii vor sa ne ia si fondurile pe motiv ca noi nu stim sa “administram” la fel de eficient ca ei. Probabil nemtii vor ca din banii astia sa finanteze programele “de integrare” ale doctorilor si inginerilor romani care fug la ei, sa ii invete limba si civilizatia germana etc.

[3] vezi articolul Cate-un bric, bric, bric …

Sf. Pavel și minunea

De multe ori cand ne gandim la Sf. Pavel si la convertirea lui, poate zicem: era si firesc sa primeasca Evanghelia lui Hristos, dupa o asemenea minune de care a avut parte. Dupa cum stim, Sf. Pavel, in drum spre Damasc, in misiune de persecutare a crestinilor, a avut parte de o vedenie in care chiar Mantuitorul i s-a aratat si i-a zis: Saule, Saule, de ce ma prigonesti (Faptele Apostolilor, 22#7). Mintilor iscoditoare, poate li se nasc si alte intrebari cu privire la Sf. Pavel, cum ar fi de exemplu: cum de Mantuitorul, vazand ravna si potentialul lui Saul, nu l-a ales intre apostoli. Cu siguranta, nu ar fi fost o problema pentru Hristos sa faca si cu Paul o minune asa cum a facut cu Petru – cand i-a spus sa arunce plasa de pescuit de cealalta parte a barcii sau cu Natanail cand i-a marturisit ca l-a vazut rugandu-se sub smochin si mirat de aceasta, Natanail a marturisit:  “Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”. Foarte posibil, si in atragerea altor ucenici, Mantuitorul a facut minuni la inceputul misiunii sale, pentru a-i convinge. Si cu Paul se putea intampla asta, deci de ce nu s-a intamplat asa? Poate ca Paul nu era “copt”, poate ca timpul nu era. Dumnezeu ne cheama pe fiecare atunci cand este gata, cand ratacirea s-a consumat si omul are inima pregatita ca sa Il primeasca. Si chiar daca nu raspundem, Dumnezeu mai incearca si mai incearca … Cine stie daca nu cumva si Pavel a avut o chemare mai inainte, dar nu i-a raspuns. Augustin de exemplu a avut o tentativa de convertire nereusita cu zece ani inainte de adevarata convertire in urma minunii cu vocea care l-a indemant sa citeasca. Cu toate acestea, a ajuns sfant. Taine ale lui Dumnezeu …

Nu toti cei care au parte de minuni se convertesc. Este un adevar atat de trist si totusi atat de usor trecut cu vederea. Chiar si in zilele noastre, am auzit cazuri de oameni care au avut vedenii cu ingeri care i-au avertizat sa nu mai calce stramb si ulterior, mare lucru nu s-a schimbat in viata lor. Ce zic eu de zilele noastre? Sa amintesc doar de “epoca de aur” cand atatea si atatea minuni se petreceau prin inchisori (dar nu numai) si cu toate acestea martorii acelor minuni continuau mai departe sa tina stindardul ateismului sus doar pentru a-si pastra pozitia si statutul. Cum ne explicam oare ca atat de multi comunisti pur-sange care aveau functii in armata, politie sau securitate si care de frica sa nu fie dati afara si marginalizati, faceau cununiile si botezele acasa, pe furis? Pe de o parte, daca acestia nu ar fi fost credinciosi, nu tineau atat de mult si nu isi asumau riscul acestor “ilegalitati” (cum multi de altfel asa au facut). Pe de alta parte, daca ei erau credinciosi (si va dati seama ca nu doar de dragul traditiei si al rudelor se riscau eu), cum de nu isi asumau credinta si cum de nu marturiseau pe fata?

Iata deci de ce Sf. Pavel nu este sfant doar pentru ca a avut parte de o mare minune prin care s-a convertit ci pentru ca el si-a asumat convertirea si a pastrat flacara aprinsa tot timpul dupa intalnirea cu Hristos. Nu a uitat de minune, nu s-a temut, nu s-a indoit, nu s-a departat de darul pe care l-a primit ci l-a inmultit, daruindu-se total lui Hristos pana acolo incat a avut curajul sa marturiseasca: “nu eu mai traiesc ci Hristos traieste in mine”.

Tot crestinul are parte de o minune, cel putin o data in viata. Vai de crestinul care crede doar pentru ca ii este frica de iad sau pentru ca asa a mostenit de la parinti sau pentru ca ii plac slujbele si cantarea sau pentru ca i se par bune “principiile” crestinismului . Da, stiu, Mantuitorul i-a fericit pe cei care nu au vazut si au crezut, dar sa nu uitam si contextul: vorba asta a spus-o cu privire la cei care fusesera martori minunilor Sale si totusi, desi de multe ori ii avertizase ca urma sa fie ucis si a treia zi va invia, mai existau … sceptici. Mantuitorul nu doreste doar o credinta oarba, pe baza marturiilor lasate noua si pe baza invataturilor frumoase si marete pe care Biserica ni le pune in fata. Deschiderea mintii si deschiderea inimii sunt lucruri cu totul diferite: prin deschiderea mintii facem efortul de a afla si de a intelege Adevarul, pe cand prin deschiderea inimii cautam sa vedem Adevarul, ne dorim confirmarea celor intelese de minte printr-o experienta concreta personala. Intalnirea noastra cu Dumnezeu este o experienta atat de subiectiva si atat de personala incat pe cat de mare ni se pare noua minunea, pe atat de banala sau irelevanta poate fi aceasta experienta celorlalti. Dar nu doar intalnirea cu Dumnezeu, ci si intalnirea a doi oameni poate fi in acelasi timp o minune sau o banalitate. De cand e lumea si pamantul, oamenii s-au tot casatorit si s-au iubit. Este un lucru firesc, normal, nimic iesit din comun. Nu insa si intalnirea mea cu sotia mea, nu asta, nu e deloc intamplare fireasca ci este cert o minune. Pana si poetul recunoaste: “neasemuita (este) lupta a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt” (N. Stanescu)

Va dati seama oare ce-ar fi spus prietenii sau colegii lui Saul, daca Sf. Pavel le-ar fi povestit minunea? “Esti inselat, ai avut vedenie de la draci” sau poate “te-a batut soarele la cap cap si ti-a fiert sangele, de aceea ai auzit voci”. Sau poate: “cu cat te-au cumparat crestinii ca sa ne torni minciuni de astea”. Rareori o minune care ne este adresata noua, poate sau fie utila altora sau are vreo semnificatie pentru altii. Suntem insa datori sa spunem minunile lui Dumnezeu, sa le marturisim pentru ca si altii sa se poata bucura si sa sporeasca in credinta. Ma refer bineinteles, la aceste minuni “mici”, personale, care ne sunt in primul rand adresate noua, nu la minunile care au un scop si un “target” mult mai mare, cum ar fi minunea facuta de Sf. Nicolae in URSS, care minune a fost “investigata” pana si de serviciile secrete si oameni de stiinta.

Astazi am avut si eu parte de doua minuni: prima, am fost nasul de botez al unu ingeras care a facut pasul in lume putin schiopatand si are o cruciulita destul de grea de dus. Inca de la nasterea lui, tainic mi-am dorit foarte mult sa ii fiu naș si astazi, cu totul intamplator si neasteptat s-a nimerit ca tocmai eu sa il nasesc. Pare intamplare, dar pentru mine asta a fost o mare minune. A doua: inainte de nastere, m-am gandit sa ii ofer la botez un mic lingou de aur. Obisnuiam sa fac cadou la bebei o cruciulita de aur. Am observat insa ca parintilor le e frica sa le-o da sa o poarte si am trecut pe lingouri. Cum sunt insa foarte dezordonat si paranoic, am ascuns lingoul atat de bine incat de doua luni nu l-am mai gasit, desi tineam minte obiectul in care il camuflasem si verificasem de mai multe ori locul unde retinusem eu ca l-am pus. Am avut pana acum cateva “sedinte” de cautat sistematic si cu avant, unele chiar de cateva ore bune, dar nici un succes. Astazi insa, dupa botez, in drum spre casa, mi-am propus sa fac o ultima incercare, mai ales ca astazi chiar era momentul. Cum am ajuns acasa, am facut o scurta rugaciune la Sf. Mina si in 3 minute lingoul era gasit. Pare si asta o banala intamplare sau … o “coincidenta”. Nu insa pentru mine si astea sunt doar aspectele exterioare.

Am auzit mai demult de la un parinte ca astazi nu prea se mai fac minuni pentru ca oamenii sunt mai descuiati la minte si primesc credinta mai usor. Pe vremea paganilor, cand crestinismul s-a raspandit, minunile erau singura cale prin care acei oameni puteau fi schimbati si imblanziti ca sa primeasca Evanghelia. Eu am insa o alta teorie: si azi se fac la fel de multe minuni (sau poate chiar mai multe) dar oamenii sunt atat de orbi incat nu le mai vad.

Luminatorul trupului este ochiul. Deci daca ochiul tau e curat, tot trupul tau va fi luminat; dar daca ochiul tau e rau, tot trupul tau va fi intunecat. Daci daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult? (Matei 6, 22-23)

Desfrânare la pește

Un peste mare

Este imposibil daca ati mers zilele astea prin hypermarket sa nu fii auzit ceva de genul: “Costele, hai ma sa luam si noi niste peste ca maine e dezlegare la peste”. Azi, cum m-am intors de la biserica, pe scara blocului m-a intampinat mirosul pregnant de peste. Parca era intrecere de mirosuri, care face mai mult peste si produce mai mult miros, de la ce apartament vine aroma cea mai imbietoare. Mai ieri insa cam de la aceleasi geamuri venea miros de copane.

Nu prea ma mai uit la televizor dar pun pariu ca zilele astea au fost nenumarate reportaje din hypermarketuri cu reporteritze “de la fața locului” care transmiteau cu pasiune si seriozitate situatia: lumea cumpara peste la greu, unii zic ca e scump, unii ca e ieftin, autoritatile ii verifica pe vanzatori etc. Nimic nou, si de Craciun e la fel cu porcii si de Paste cu mieii.

Exista o atractie magnetica catre mancare, lumea e obsedata de “ce se mananca” de Pasti, de Craciun, de Florii etc. Sarbatoarea este secundara, praznicul este mereu doar un pretext, important este fratilor acum: mancam peste, deci care e situatia, avem sau nu avem, este sau nu este proaspat, care sunt preturile?

Nu este nimic nou ca sarbatoarea nu mai e sarbatoare la romani in sensul profund. Asta pentru ca nimic nu mai e prea profund, tot ce simte si traieste romanul de azi este cumva la suprafata, superficial, firav in sensuri si mare parte din reflex. Ar fi bine daca macar reflexele ar fi mostenite de la parinti, de la bunici, dar sursa acestora este din pacate televiziunea. Oamenii vad la televizor transmisiuni in direct din hypermarket cum ca unii comanda peste si se duc si ei sa cumpere sa nu ramana in urma, sa nu se simta pe dinafara. Doar e dezlegare, nu?

Tata (pensionar) a vazut mai zilele trecute o reclama la un targ de produse pentru bebelusi si pentru ca urmeaza sa devina bunic, ziua urmatoare era deja la Bucuresti ca sa cumpere “manusa cantatoare care adoarme copilul” – evident care aparuse si ea in reclama. A mers mai intai la Romexpo (evident targul nu era acolo) si a renuntat chiar si la Targul de produse traditionale (de la care l-am mai deturnat o data), a intrebat din om in om, a reusit sa afle unde e targul si cu ce autobuz ajunge, a ajuns acolo, a cautat manusa cantatoare (probabil tot inreband din om in om) si a reusit sa prinda si un tren cat de cat rezonabil sa se intoarca acasa. Totul din cauza televizorului.

Este oare reflexul produs de TV doar un nou mod de transmitere a traditiilor? A ajuns oare televizorul atat de puternic formator al constiintei si actiunilor romanilor incat sa determine vanzari masive de peste? Pun pariu ca fara TV oricum putini ar stii ca de Florii se mananca peste pentru ca nici macar ortodocsii nu au toti calendar acasa, ca sa nu mai zic ca oricum pestele nu este la fel de bun ca porcul sau mielul incat sa nu poata fi sarit din meniu de cei care mai pastreaza din manifestarea religioasa doar “ce se mananca azi”.

“Dezlegare” a devenit doar in cativa ani “desfranare”. In locul sensului de “oaza de repaos”, “oprire la peco” sau “pregatire pentru urcus”, cuvantul dezlegare este acum un pretext de desfrau (la ce-o fi cazul, dupa specificul sarbatorii: peste azi, vin pe 9 martie, porc, sarmale, cozonaci inaintea Craciunului, gratare de miel fumegande si oameni iesiti la chefuri la iarba verde chiar in Saptamana Mare etc). Mai degraba, romanii apostati care se declara crestini doar pentru ca au fost botezati dar in rest nu prea le pasa de biserica, mai bine le-ar fi lor sa ignore total apelurile televiziunilor la astfel de “dezlegari”. Este mare hula sa mananci porc tot postul si acum ca au crestinii “dezlegare” sa razi si tu printre dinti: “da Marie, hai sa luam si noi doi pastravi, dar ia totusi si o caserola de mici”.

PS. azi am vazut pe unii care nu s-au inghesuit la peste, ci ciocneau deja oua in piscina la Baile Felix; Kafka!

se_uita_ca_pisica_in_calendar_cand_este_dezlegare_la_peste

Pr. Nicolae Tanase despre actele cu cip

Nici o conferinta fara intrebarea despre cipuri: “sa le primim sau sa nu le primim?”. Duminica trecuta, la conferinta de la Slatina, Parintele Nicolae Tanase a raspuns cam asa:

– problema nu este daca sa le primim sau nu, ci daca PUTEM sa nu le primim, avand in vedere dependenta noastra de mancarea din comert si faptul ca nu mai avem pamant, nu prea tinem post, ne-am obisnuit cu mancare cu E-uri, etc
– in aceste momente, problema nu e religioasa; e adevarat ca cipurile pot sa se constituie la un moment dat intr-un suport pentru pecete, dar acum nu se pune problema, cata vreme ele ne sunt furnizate neconiditionat, adica cand le primim nu ne cer lepadare explicita; asa-zisa lepadare (sau cadere) implicita pe care o sustin unii, este combatuta de parintele prin exemplul unei babe care nu are habar ce este cipul si primeste buletinul fara sa isi puna probleme daca este sau nu lepadare (sau cadere).

Totodata, parintele a mai subliniat ca in loc de efortul depus in cunoasterea despre cipuri si lupta cu cipurile, am face mai bine sa ne pregatim sa nu avem nevoie sa il primim. Nu sa ne preocupam cum sa nu le primim, ci cum sa facem sa nu avem nevoie de ele. Altfel spus, cum sa devenim independenti, sa ne producem singuri painea cea de zi cu zi, dupa sfatul Cuviosului Paisie Aghioritul de care parintele aminteste in cuvantul sau.

Eu as mai adauga la cuvantul parintelui, ca in primul rand trebuie sa ne luptam raului vazut, concret din societate: hotie, coruptie, minciuna, imoralitate, lenevie etc. in loc sa ne speriem de o presupusa inainte-pecete (a cata oare din lunga serie de peceti si sperieturi apocaliptice?) care nu face decat sa sperie oamenii, sa propage spaime si disperari inutile si sa plaseze ortodocsii intr-o lumina total nefavorabila, in mod gratuit.

Ca o mica paranteza, de admirat luciditatea parintelui care intelege ca in acest moment, preotii nu pot explica concret oamenilor cum sa nu le ia. Nu pot face asta mai ales PRACTIC – o chestiune ignorata de toti cei care indeamna la neprimirea actelor biometrice. TEORETIC, exista multe explicatii, fiecare anti-cipiot avand raportarea sa, cu nuante variate, de la aceea ca cipurile sunt pecete, la aceea ca sunt inainte-mergatoarele pecetei. Uni zic ca primirea cipurilor este doar o cadere, altii ca e pura lepadare. Unii zic ca e doar un compromis si ca primirea lor este o cadere, o alunecare doar. Parintele Tanase, fiind insa un om al faptelor, care prin viata sa ne dovedeste ca “spune si face” a inteles ca nu poti predica neprimirea (fie si doar ca exercitiu de credinta, de manifestare a puterii de respingere a unei “oferte diabolice”) daca nu oferi si o cale de urmat oamenilor. Ce poate face un om care nu are pamant, care nu a plantat o rosie in viata lui, care e dependent total de hipermarket, ACUM si AICI? Daca nu primeste buletinul, evident va ramane fara serviciu, fara salariu, deci fara mancare, fara bani. Va muri de foame si chiar daca il vor ajuta vecinii si rudele, va fi dat afara din casa pentru neplata intretinerii. Se merita o astfel de situatie, doar ca sa faca un “exercitiu de vointa” sau un “act de marturisire”? Nu e hilara o astfel de opozitie, mai ales avand in vedere ca nimeni nu ne cere lepadarea, biocipurile nu sunt decat o noua tehnologie care poate fi folosita ca suport pentru pecete, in sensul ca prin ele se poate conditiona accesul la mancare si la tot ce ne ofera societatea moderna de azi. Este adevarat ca poate fi doar un pas pana la conditionarea primirii acestui act de catre lepadarea explicita de Hristos, dar asta ne va fi ceruta doar atunci cand va veni antihrist IN CARNE SI OASE. Unde este acum insa Antihrist? Intr-o alta inregistrare realizata de Pr. Savatie Bastovoi cu Pr. Selafiil, tot despre actele cu cip, parintele intreba: “Dar a venit proorocul Ilie si l-ai vazut predicand? Eu imi iau pasaport ca sa merg in tari straine, nu ca sa ma lepad de Dumnezeu. Nimeni nu ma intreaba daca ma lepad cand iau pasaportul”.

Iata de ce adevaratul pericol pe care il vede parintele este faptul ca nu percepem dependenta noastra de sistem si nu incercam macar putin sa ne recuperam o minima independenta pe care parintii nostri au avut-o si au supravietuit zeci de ani pe vremea foametei comuniste, cand magazinele erau goale si doar comunistii, securistii si rudele lor aveau acces la “pe sub mana”. Insa oare cate familii “moderne” de ortodocsi mai ia in considerare viata la tara sau macar la marginea orasului, avand un petec de pamant si pastrand un stil de viata modest dar intr-o masura oarecare independent, sau cel putin la nevoie independent?

Dupa cum spuneam … despre inactivismul ortodocsilor

Prin ianuarie, referindu-ma la nevoia implicarii politice organizate a romanilor si la inactivismul ordodocsilor, am scris asta:

Cum raspund cuviosii ortodocsi majoritari acestei situatii, cum raspund mai ales liderii si capetele laice care ar putea sa faca ceva acestor exemple? Spaimele majoritatii “activistilor” ortodocsi sunt in primul rand legate de cip si de fictiva “pecete” si vad in drobul de sare (cip) pe diavolul care musca, in loc sa puna mana sa il dea jos si sa-l bage sub masa. O viziune larg raspandita, cu o uimitoare doza de fatalism este urmatoarea:

– noi acum traim apocalipsa, sau macar inceputul apocalipsei;
– cipul este inaintemergatoarea pecetei, daca nu chiar pecetea; in orice caz, e rau sa il primesti, reprezinta o cadere, daca nu chiar o lepadare; nu asa ne-a spus pana si Pr. Iustin?
– conducatorii sunt antihristi; deci nu putem sa mai facem nimic, ba chiar sa ne asteptam la prigoana; multi deja se cred prigoniti, cred ca SRI le asculta telefoanele, cred ca se fac deja liste cu cei care protesteaza, etc;
– nimic nu se poate face, nu putem scapa de pecete, poate cel mult amana; sau poate face Dumnezeu o minune …
– trebuie sa marturisim; nu e prea clar cum, dar ideea e sa fim pregatiti sa nu primim pecetea; nu ne intereseaza protestul, organizarea sau rezultatul miscarii anti-cip, deoarece oricum traim apocalipsa, deci nu se poate sa schimbam istoria; protestul nostru este doar pentru noi, ca sa primim rasplata si ca sa nu ajungem in iad; in nici un caz nu luptam ca sa obtinem ceea ce dorim; daca nu putem face nimic, sau nu e cazul, macar ne alimentam fantezii despre retragerea la tara si traiul in regim de autosuficienta, izolati de societate;

Astfel de tanguieli exista de altfel in privinta mai multor probleme. Pe masura ce luam contact cu vestul salbatic, total laicizat, si pe masura ce incet-incet diverse legi si tendinte vadit anti-crestine, penetreaza si societatea romaneasca, in loc sa luam taurul de coarne si sa ne implicam in politica sa schimbam raul de la sursa, cuviosii frati crestini se complac in tanguieli si fatalisme, fiecare pe cont propriu, fiecare cat mai anonim, cautand sa fie “istet ca serpii”, temandu-se sa nu cumva sa fie urmarit si dat afara de la serviciu (mai ales daca lucreaza la stat) etc.

Intre timp, desi nu ne-am vorbit, iata ca Iulian Capsali candideaza la europarlamentare. M-am apucat sa il ajut cu semnaturi pentru ca daca nu suntem in stare sa strangem macar 100.000 de semnaturi, parerea mea e ca nu prea mai avem dreptul la libertate si Dumnezeu ne-o va lua. De ce credeti ca a ingaduit Dumnezeu comunismul sa prospere si sa rada la pamant, toata spoiala de spiritualitate de care se credeau rusii vrednici – inainte de primul razboi sau noi – dupa al doilea? Dumnezeu iti da dar nu-ti baga si in traista. De aceea libertatea actuala ne va fi luata si pasivii sau fricosii care acum nu vor sa se implice din diverse motive in politica, vor avea de trecut ispite si mai mari, specifice unei dictaturi a corectitudinii politice pervertite. Spun pervertite pentru ca daca in prezent corectitudinea politica pune religia intr-un colt, si ii ingaduire oarecare exprimare si desfasurare acolo, corectitudinea politica pervertita (o noua forma de cancer mai “evoluata”) va pune religia in infractiune, contraventie daca nu chiar opresiune. Nu detaliez aici, dar este bine cunoscut ca de exemplu deja in SUA, atat in armata cat si in politie crestinii sunt considerati “elemente periculoase” [1] fiind urmariti si opriti de la promovare, ca sa nu mai zicem ca la cea mai mica calcare stramba, exclusi.

M-am intristat sa aud ca Capsali nu a strans 100.000 de semnaturi, desi daca in fiecare judet se implicau 10 oameni, asta insemna 250 de semnaturi de fiecare. Probabil cate 10 rude si 10 prieteni are fiecare, si la slujbe la fiecare biserica participa cel putin 100 de oameni. Nu fac calcule, dar va dati seama cat de penibil este ca in toata Craiova sa se stranga sub 200 de semnaturi!  Poate e doar inceputul, poate cativa se vor trezi si la viitoarele parlamentare ii va fi mai usor. Si poate nici nu e atat de important sa castige la europarlamentare, eu inca sunt de parere ca un partid al laicatului ortodox este o necesitate iminenta pentru a putea macar balansa tendindele extremismului maghiar daca oricum politica romaneasca nu va putea fi schimbata si o revolutie este exclusa.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] US Army defines Christian ministry as ‘domestic hate group’

Razboi la inceput de post

UPDATE 2 MAR 2014: mai exista o speranta cu privire la americani: pare logic ca ei sa astepte mai intai confruntarile intre armata ucraineana si cea rusa si abia apoi sa intervina; nu sunt expert militar dar ma gandesc ca americanii pot sa simuleze o pasivitate initial si sa loveasca ulterior rusii cand acestia nu se asteapta si dupa ce deja rusii vor fi implicati in lupta cu armata ucraineana. Alegerea unei implicari e cu atat mai complicata cu cat probabil scenariile americane ia in considerare atacuri nucleare avand in vedere capabilitatile inamicului.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Iata ca razboiul bate la usa si se pare ca cel putin un nou razboi rece va incepe si noi vom fi din nou prinsi in ghearele istoriei. Nu prea sunt multe de spus, doar ca pacat de amagirile pe care ni le facem uneori si pacat ca uitam ca suntem doar o frunza in vant pe acest pamant si mai bine am muri cu demnitate decat sa mancam rahat in fiecare zi si sa facem jocurile altora in speranta unor false promisiuni si iluzii. Istoria se repeta insa, de cate ori nu am avut conducatori nevrednici? Oare a observat cineva ca in istoria noastra, marile figuri de conducatori au cam fost totdeauna cei care au scos sabia si au infruntat dusmanul? Oare care dintre marile nume de care am auzit la istorie s-au remarcat prin aliantele pe care le-au facut si care ar fi dus tara la perioade de bunastare? Oare care dintre ei s-au remarcat prin buna coordonare cu “marile puteri” si prin diplomatia stralucita pe care au jucat-o?

Istorie trecuta … Dar sa trecem la cea contemporana. In 1991, la Budapesta, Ucraina a acceptat sa cedeze armele sale nucleare Rusiei in schimbul protectiei granitelor sale de catre SUA, Marea Britanie, si Rusia. Pe de o parte Ucraina, avand temerile fata de rusi, accepta garantiile celor doua mari puteri militare ale vestului. Pe de cealalta parte, pentru ca niciodata Ucraina nu va putea face fata unui razboi conventional cu NATO, pentru a fi ferita de riscul de a fi cucerita de vreo tara vecina dinspre vest, accepta sprijinul surorii mai mari Rusia. Intre timp, relatiile cu sora s-au cam racit, si iata ca a avut loc si o revolutie si Rusia a invadat Ucraina, deocamdata in Crimeea, dar maine-poimaine posibil in toate regiunile din est majoritar locuite de rusi si cine stie pana unde vor ajunge. Conform tratatului de la Budapesta, americanii si britanicii trebuiau deja sa reactioneze. Ce fac insa americanii? Ce fac britanicii? Ii ameninta pe rusi cu … izolarea politica si economica. Si in plus, suspenda participarea la G8 in Sochi. Brava!

Nu ma intereseaza prea mult ce se va intampla, in sensul ca oricum un razboi este inevitabil in actuala configuratie a lumii, fie intre SUA si Rusia (desi Obama e cam papa-lapte ca sa porneasca ceva acum, iar europenii nu au armata), fie intre China si SUA (Japonia! – acolo americanii nu vor avea de ales si pe chinezii oricum trebuie sa ii infrunte mai devreme sau mai tarziu). Evident exista oricand riscul ca in oricare parte scanteia sa sare, sa se escaladeze totul si de partea cealalta si sa avem parte de un nou razboi mondial care evident nu va fi deloc neconvetional, in ciuda iluziilor pe care si le fac unii. Daca scanteia nu va fi acum cu Ucraina, cine stie maine de unde se va aprinde scanteia. Mai sunt multe zone de risc: Siria, Iran, Asia de est etc.

Ce vreau eu sa subliniez: noi suntem membri NATO. Mai putem crede dupa aceasta atitudine lașă a americanilor si britanicilor ca daca Rusia va ataca Romania, tarile NATO ne vor apara? De ce ar face-o in cazul nostru si acum in cazul Ucrainei nu fac nimic? Da, stiu, se poate spune imediat: e o cu totul alta situatie. NATO e NATO si evident nu ar sta cu mainile in san. Budapesta e doar asa … un tratat vechi pe-acolo, praf in ochi aruncati Ucrainei la un moment de slabiciune ca sa o convinga sa renunte la armele nucleare. O data rezolvata problema, pentru vestici, ce mai conteaza ca acum rusii au atacat-o, era oricum a lor si e oricum problema ucrainienilor, pe cand daca va fi atacata o tara NATO ca Romania, SUA vor lansa imediat toate avioanele lor si toate tancurile din Germania vor veni sa ne ajute, toate rachetele super-patriot vor fi plasate urgent la granita ca sa ne protejeze, toate tarile membre NATO se vor mobiliza si ne vor apara. Nu asa visam cu totii? Nu toti avem o imagine feerica despre puterea SUA/NATO si despre intangibilitatea acestei aliante care s-a dovedit atat de puternica incat a castigat razboiul rece? Nu toti ne simtim foarte siguri si protejati in aceasta puternica alianta? Iluzii pe care probabil si le-au facut si unii ucrainieni de au avut curajul sa creada ca chiar pot sa shimbe macazul inspre UE.

Singura noastra certitudine este ca suntem totusi mai feriti de necazuri decat sunt ucrainienii. Chiar daca sunt slavi, sa ne gandim prin ce au trecut si ce probleme au ei. Niciodata nu se vor ridica si nu vor putea construi nimic la granita intre doua imperii. Pentru cei din vest, poarta stigmata rosie, pentru cei din est, uncrainienii sunt slavi de rang secundar, cum suntem noi europeni de rang capsunar – populatie buna de munca ieftina, buna de facut joburile de jos ieftin si fara defecte daca se poate. Nu stiu care e realitatea, dar nu m-ar mira daca rusii i-ar trata pe ucrainieni cum ne trateaza pe noi italienii: tigani care vorbesc o limba latina. Teritoriul lor, resursele pe care le mai au, pozitia geostrategica sunt doar marfuri de schimb si tabla de joc pentru ceilalti. Singura optiune a ucrainienilor de acum este jertfa. Au inceput deja, focul a fost aprins dar probabil vor mai avea inca multa jertfa de facut in continuare. Cu sau fara voia lor, aceasta li se va cere fie din partea “fratilor” din est fie din partea “binefacatorilor” din vest.

Ciudat sau nu, razboiul bate la usa la inceput de post. Avem inca un motiv sa postim, avem inca un prilej sa meditam la efemerul acestei lumi si la putinul timp pe care il mai avem de trait. Fiecare post este un razboi, dracii se “supara” daca il luptam cum trebuie si apar ceea ce se numesc “isipte” care se manifesta destul de variat de la om la om: nervozitate la unii, tristete la altii, oboseala, iritatie, certuri, stres. etc. Postul numai pace nu inseamna, mai ales pentru cei care postesc cum nu se posteste si care il abordeaza doar ca pe o dieta culinara presarata cu niscavai “arome” de spiritualitate: abtinerea de la cafea, de la TV, participarea la slujbe din cand in cand, un acatist in plus, etc.

Acum in post, daca goarnele razboiului tot suna la o aruncatura de bat de noi, ne putem gandi mai usor si la moarte si la rosturi si la poruncile care ni se cer si care nu sunt deloc grele. Innoirea mintii care ni se cere (vezi motto-ul) este un lucru greu, anevoios, problematic. Mintea oricum este dinamica, se innoieste tot timpul, de cele mai multe ori cu rele. Gandurile rele nasc alte ganduri rele si se creaza astfel nu doar sinapse (sau axe) ale raului, ci pervertirea ajunge pana la nivelul perceptiilor si chiar al senzatiilor. Cand raul ne domina, si o raza de lumina ne arde. De multe ori poate e mai bine macar sa nu ne pierdem mintea, daca de innoit nu putem. Macar sa nu pierdem ce am dobandit, macar sa ne hranim din putinul bine pe care l-am strans si sa asteptam “suportul aerian” intre timp – si asta este o strategie cand suntem in inferioritate – si care nu suntem? Mai ales ca ajutorul nostru nu este de la NATO. Fericiti insa cei curajori care nu se multumesc sa stea si sa astepte ajutoare, ci se arunca in lupta inainte asa cum pot, tragandu-si ranile si slabiciunile, dar urmandu-si dusmanul cu ferocitate si avand un singur gand: biruinta.

Pr. Hariton, www-ul și 666

UPDATE 21 FEB 2014: parintele Hariton a retras articolul cu pricina de pe site (deci e clar ca i-a apartinut – apropos de cateva comentarii), justificand ca “nu era un comunicat de presă, ci o învăţătură de credinţă ortodoxă ce se adresa în mod exclusiv credincioşilor din Biserică”.  Nu stim daca e de bine sau de rau … Ne indoim ca ar fi de acord cu noi, cu privire la www=666, foarte probabil noi nu intelegem “invatatura de credinta”. Vedem insa cum pe site au aparut niste articole despre DARPA si “etica tehnologiei”. Pacat ca site-ul unei manastiri publica chestii pe care le gasim in “inforwars.com” sau “rense.com”.  Nici nu mai vrem sa intram in dispute aiurea si sa pierdem timpul, suntem uimiti insa de ceva nou: biometria e strans legata cu ecumenismul pentru ca se anuleaza granitele informatice … Din put in lac!

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Intr-un recent articol publicat pe site-ul Manastirii Petru Voda, parintele Hariton mentioneaza la un moment dat cum ca www ar insemna 666 si prin urmare, daca vizitam un site pe internet, facem deja un compromis. Nu e de ajuns ca avem inaintemergatorul CNP, nu e de ajuns ca avem diabolicul card care inversat se citeste “drac”, acum trebuie sa ne speriem si sa tremuram si cand tastam www. Iata insa extrasul cu pricina:

Păcatul se raportează la două puteri sufleteşti: puterea libertăţii voinţei şi puterea înţelegătoare sau cuvântătoare, sau de cunoaştere, prin urmare păcatul fără voie şi fără ştiinţă e tot păcat, chiar dacă e canonisit mai uşor, şi lesne de iertat la Dumnezeu. Diferenţa dintre actele respective este doar gradul de consimţire a omului cu satana. De pildă, un grad mai mic este a intra pe internet, a scrie: www. care într-o anume numerologie înseamnă 666, şi a face acest compromis pentru a cunoaşte un lucru sau altul, sau pentru înlesnirea comunicării. Gestul pare insignifiant, dar el e făcut de toţi oamenii care intră pe internet. Nu este oare un gest potrivnic sfintei cruci, pe care credinciosul o face înaintea oricărui lucru bun, sau înainte de intrarea în sfânta biserică? A intra pe internet cere acest mic obol satanei, a scrie numărul numelui fiarei, spre a intra în capiştea virtuală a ei. Acest compromis pus ca obligaţie socială este o sfidare a sfinţeniei sufletului creştin, şi totuşi, având credinţa că harul lui Dumnezeu îl va feri de înţepătura scorpiei şi de veninul aspidei, creştinul nu consideră că săvârşeşte o impietate tipărind numărul de intrare pe internet, şi nici nu i se socoteşte lepădare, de ce? – pentru că nu se identifică pe sine cu acel număr.

Pentru cine nu prea intelege despre ce e vorba si cum de unii au ajuns sa se sperie si de www, voi incerca sa explic in continuare. Despre cip si buletine, am mai facut-o in mai multe articole, daca nu ma insel ultimul fiind Cipul Troian. Pe scurt, ca sa reamintesc sau sa mentionez pentru cei care nu au rabdarea sa citeasca articolul, eu cred ca cipul nu este decat o evolutie fireasca (desi la noi cam precoce, avand in vedere incompetenta si lacunele administrative) a actelor de identificare. Nu cred ca este o evolutie mandatorie, fara de care lumea nu ar putea merge inaine in “marsul maret tehnologic”, ci mai mult este una traditionala si conjuncturala, adica datorata mai mult … particularitatilor sistemului politico-administrativ romanesc, care este mereu dornic sa cumpere cea mai noua tehnologie, sa faca cele mai mari investitii, desi cand e nevoie – cum a fost cazul accidentului din Apuseni – cei care ne conduc nu sunt in stare sa se foloseasca de acea tehnologie. Si daca ar fi doar exceptii si cazuri rare … Probabil politicienii de azi ne baga pe gat buletine cu cip si date biometrice ca sa se asigure ca nu cumva le falsificam cardurile actuale si le furam conturile din Elvetia. Agaricilor care ridica stindardul modernizarii si al eficientizarii prin acte mai smechere, doresc sa le amintesc ca in SUA nu exista nici macar buletine, deci eficienta si securitatea nu au nimic de a face cu actele de identitate ci mai mult cu constiinta si buna intentie a celor care au datoria sa ne garanteze securitatea si sa ne administreze eficient.

In limba ebraica, ca si in greaca veche, nu exista caractere pentru cifre si numere, ci se folosesc litere. Fiecare litera are o anume valoare. Nu mi-e prea clar daca situatia e similara cu limba latina unde doar anumite litere grupate intr-un anume fel formeaza numerele, cert este ca atat in greaca cat si in ebraica, fiecare litera are o anumita valoare cand e folosita in contextul de numar. Iata de exemplu cateva litere si numere in greaca mai intai si apoi in ebraica:

numbersalfa = alef = 1
beta = beit = 2
gama = gimel = 3

ro = ??? = 100
sigma = ??? = 200

De aici, va dati seama ca fiecarui cuvant ii corespunde un numar: suma valorilor literelor care il compun. De asemenea, invers privit, un numar oarecare se reprezinta prin orice cuvant alcatuit astfel incat suma literelor sale sa dea numarul respectiv. Fiind mai multe variante (mai ales ca vocalele sunt nule – nu au nici o valoare) sunt anumite cutume despre ce varianta este aleasa.

(NB: Este destul de greu de inteles acest concept la o prima lectura a explicatiei, asadar v-as invita sa recititi ce am scris si apoi sa urmariti exemplul de mai jos)

Numarul 11 poate fi suma mai multor numere:

11 = 6+5 sau 5+6

11 = 10+1 sau 1+ 10

11 = 4+4+3

etc

Iata variante toate corecte de scriere a numarului 11 in ebraica:

– Yod-Alef (10+1)
– Alef -Yod (1+10)
– Hei-Vav (5+6)
– Dalet-Dalet-Gimel (4+4+3) etc

Existand multe variante, exista obiceiul ca un numar sa fie scris din cat mai putine litere (deci cat mai putini termeni ai adunarii), termenii sa fie scrisi in ordinea descrescatoare si in variantele in care sunt pentru acelasi numar mai multe optiuni, sa se foloseasca varianta care contine ca prim termen pe cel mai mare. In exemplul de mai sus:

11 = 10+1 adica Yod-Alef

LiTERE / CIFRE la evrei

Deci evreii trebuiau sa se priceapa foarte bine la adunari pentru a putea folosi numerele. Noi avand la indemana notatia arabica si folosind instinctiv imparteala in zeci si sute, nu avem probleme sa scriem numere de genul: 611. Instant avem in minte ca acesta reprezinta 6 sute, 1 zeci si 1. La evrei insa, trebuie sa calculeze 400+200+10+1 si sa scrie Tav-Reish-Yod-Alef. Cu siguranta si la ei calculele astea se faceau la fel de instant, repetitia este mama obisnuintei. Este doar interesanta diferenta intre cele doua sisteme.

Cu privire la translatia din cuvinte in numere si interpretarea acestora, in ebraica asta se numeste Gematria si se ocupa cu gasirea de semnificatii ascunse in valorile numerice ale cuvintelor. De exemplu, numarul 18 are o semnificatie aparte, deoarece este valoarea numerica a cuvantului “chai” care inseamna viata. De aceea, multi evrei cand doneaza bani o fac in proportii de 18.

Acum, ca sa ne intoarcem la www si 666, o data cu aparitia web-ului, probabil nu a durat mult pana cand cineva sa se gandeasca ca daca corespondentul literei w in ebraica are valoarea 6, www trebuie sa fie echivalent cu 666. Ceea ce este gresit total din mai multe puncte de vedere. In primul rand, www este o abreviere –  World Wide Web – si nu cred ca in ebraica se poate face calculul si pentru abrevieri. Sa facem abstractie insa, mai ales pentru ca cuvantul este des folosit si sa presupunem ca este un cuvant. In acest caz, valoarea cuvantului www ar fi de fapt 6+6+6=18. Putem sa facem abstractie de regula unei limbi daca folosim simbolurile acelei limbi? Putem, daca suntem obsedati de antihrist.  Insa pe langa faptul ca Gamatria este un fel de numerologie – deci o pseudo-stiinta si nici macar o religie, chiar incadrandu-ne doar in limba ebraica si calculand valoarea numerica a unui cuvant in limba engleza, rezultatul este 18 nu 666.

Am ajuns asadar la un alt aspect important. Facand abstractie de faptul ca oricum, calcularea valorii cuvintelor este oarecum numerologie, deci tine de superstitii si nu prezinta nici un interes pentru crestini, se pune intrebarea daca putem aplica regulile limbii embraice unor cuvinte in limbi straine, facand translatia doar a literelor. Parerea mea este ca nu putem, deoarece nu are sens. Daca vrem sa ne jucam, macar sa o facem doar pe cuvinte in ebraica si pe nume ebraice, nu pe orice cuvinte. Cum putem calcula de exemplu numarul unor cuvinte care contin diacriticele romanesti: Ț, Â, Ș, etc? Ma indoiesc ca ebraica are asa ceva. La fel cu limba greaca. Nu stiu regulile dupa care se transforma cuvintele grecesti in numere, dar probabil exista un sistem si trebuie folosit exact asa cum il foloseau grecii si exact pe cuvintele si numele grecesti.

A spune ca www este 666 si prin urmare daca intri pe internet, tastand www, faci un gest potrivnic Sfintei Cruci este infantilism protestantonoid. Iata un exemplu de cuvant care intr-adevar are valoarea 666:

Tav-Reish-Hei-Yod-Alef = 400 (Tav) + 200 (Reish) + 10 (Yod) + 5 (He) + 1 (Alef)

Sa vedem insa care este numarul cuvantului “Hariton”, mentionand cu ocazia asta ca vocalele sunt ignorate, ele neavand nici o valoare:

HARITON = He /5 + Alef /1 + Resh / 200 + Tav / 400 + Nun / 50 =  656

Daca ne mai jucam putin si punem in loc de i pe y (yod), calculati cat iese …

Cu siguranta daca i-as spune asta parintelui Hariton, mi-ar da cu Vietile Sfintilor in cap si mi-ar spune cine a fost sfantul Hariton al carui nume il poarta. Dar daca el se baga in www, avem si noi ocazia sa ii calculam numarul numelui sau, mai ales ca este vorba de nume de om, dupa cum se mentioneaza in Apocalipsa 13, cu privire la 666. Chiar daca www in ebraica ar da 666, tot nu ar fi corect sa ne legam de acest cuvant, ar fi pur si simplu unul dintre sutele de cuvinte care se calculeaza 666 si care nu pot fi anatemizate doar ca dau 666. Asta doar ca sa vedeti ca daca il cautam pe 666 il putem gasi oriunde.

Pr. Teofil adeseori repeta ca cine cauta sa vada raul il gaseste oriunde si amintea un cuvant al Pr. Arsenie: ochiul rau pe toate le vede strambe. Nu cred ca e cazul de fata cu pr. Hariton, foarte probabil nu ochiul il are rau, ci mintea cam copilaroasa (in cel mai fericit caz) ca sa repete gogosi de-ale protestantilor, pe care fie le-a gasit prin brosuri rusesti apocaliptice traduse pe la noi in perioada post-revolutionara, fie le-a luat de pe bloguri anonime anti-cip ale caror nume nici nu merita mentionate. Caci ma indoiesc ca parintele a studiat ebraica si a descoperit singur legatura intre www si 666.

Acum putin despre www, de unde vine. Personal am terminat Facultatea de Informatica din Craiova si am avut lucrarea de licenta in domeniul “Agentilor Inteligenti”, un subdomeniu al Inteligentei Artificiale. In timpul lucrarii am citit foarte mult despre inceptia Internetului si mai ales a Web-ului, fiind o istorie destul de interesanta, desi eu nu trebuia decat sa fac despre www decat … un cuvant introductiv, nu aveam nevoie sa pierd timpul cu toate povestile si istorioarele inceputurilor internetului. Dar eram studentsi aveam timp … Am spus astea nu ca sa ma laud ci ca sa explic de ce sunt in cunostinta de cauza si daca pentru partea cu limbaa ebraica de mai sus, am rasfoit cateva pagini pe web, in ceea ce priveste WWW-ul am pregatirea si sunt in cunostinta de cauza. Asadar WWW este prescurtarea de la World Wide Web care in engleza inseamna aproximativ “panza intinsa cat lumea”. Inventatorul web-ului este Tim Berners Lee, un britanic care lucra la Cern si care s-a gandit sa creeze un sistem prin care cercetatorii sa poata partaja intre ei anumite documente la care lucrau, atat text cat si imagini pentru o vizualizare mai facila. Evident, documentele aveau sa contina si referinte (linkuri) la alte documente fie direct pe un text anume, fie pe imagini. Protocolul inventat de el a purtat numele de HTTP.

Ce este interesant, este ca inainte de www a existat gopher, un protocol similar care nu era prea departe de webul actual, fiind de fapt parintelui webului asa cum il stim. Limitarile gopher-ului erau faptul ca continea doar text si linkurie erau limitate la un meniu, insa permita navigarea din link in link. HTTP-ul nu a facut decat sa introduca imaginile si sunetele si sa permita formatarea complexa a textului precum si pozitionarea linkurilor oriunde, nu doar intr-un meniu al paginii.

Putini dintre utilizatorii webului de azi realizeaza care este diferenta intre web si internet. Pe scurt, Internetul este reteaua alcatuita din toate calculatoarele conectatea la ea fie direct, fie prin intermediul altor retele. Foarte probabil, chiar acum sunteti conectat la Internet printr-o retea personala: daca aveti un router, deja aveti o retea, pentru ca la router puteti conecta si alte calculatoare. Internet inseamna chiar “inter-network”. Ideea de a conecta retelele intre ele, desi exista posibilitatea de a comunica intre mai multe retele inca inainte de Internet, le-a venit americanilor (DARPA) cand s-au gandit cum pot comunica in caz ca unul sau mai multe centre de comunicatii sunt atacate cu nucleare. De exemplu, cum ar putea astazi sa functioneze o retea de telefonie mobila daca centralele ar fi distruse in urma unui atac? Toata reteaua pica, si nici un telefon nu mai poate comunica cu altul. Ei bine, cu Internetul s-a rezolvat problema: nu mai exista centrale, toate calculatoarele sunt interconectate intre ele si multe servicii oferite de o centrala dinainte sunt acum oferite de mai multe calculatoare presarate in varii locatii, serviciile fiind deci redundante, alte centrale (servere) putand indeplinii functia de conectare (routare) si transport. Astfel, chiar daca o parte a retelei este distrusa, restul functioneaza fara probleme si comunicarea este posibila. Pe baza acestei retele de comunicare/transport s-au construit ulterior diverse protocoale de comunicare si servicii, precum foile unei cepe se pliaza una peste alta. Exemple de astfel de servicii care mai sunt folosite in ziua de azi sunt email, ftp, www, telnet. Exista si servicii care nu prea mai sunt folosite, fiind depasite si inutile in prezent, cum ar fi mai sus mentionatul “gopher” sau faimosul “news”. Pentru simplificarea adresarii diverselor locatii si servicii, s-a stabilit ca o adresa pe internet sa inceapa cu numele serviciului. De exemplu, daca adresa mea de internet este chiazna.ro, aici pot sa ofer clientilor diverse serivicii:

– web (www.chiazna.ro): oricine acceseaza adresa, viziteaza site-ul prin protocolul HTTP; browserul stie HTTP si serverul comunica prin HTTP la aceasta adresa;
– mail (mail.chiazna.ro): la adresa mea gazduiesc si un server de mail si un client se poate conecta si folosind protocolul de mail, poate trimite mailuri si poate primi; si nu doar mie, ci la toate adresele pe care le accept eu pe server; daca insa veti accesa adresa doar cu browserul, nu se intampla nimic, deoarece nu folositi protocolul mail; conectarea trebuie facuta doar folosind acelasi protocol
– ftp (ftp.chiazna.ro): FTP inseamna File Transfer Protocol si se ocupa cum ii spune si numele cu transferul fisierelor. Eu folosesc acest protocol de exemplu, pentru a transfera fisiere pe serverul pe care este gazduit site-ul, care fisiere sunt folosite apoi de alte servicii, cum ar fi cel de web

Aceasta notatie este insa optionala si traditionala. Nu ma impiedica nimic ca la adresa ftp.chiazna.ro eu sa raspund de fapt la HTTP si sa va oblig sa tastati in adresa browserului ftp.chiazna.ro in loc de www.chiazna.ro, asa cum nu ma obliga nimeni ca sa am doar o adresa chiazna.ro pe care functioneaza doar email-ul si nimic altceva. Banuiesc ca deja ati observat ca multe site-uri functioneaza si daca le introduceti fara www. Cam 99% dintre site-urile de azi, accepta sa le accesati (adica sa accesati serviciul lor de web) doar tastand adresa fara “www”. www-ul cam pierde teren, tocmai pentru ca este redundant.

Iata deci cum faimosul www este de fapt doar unul dintre cele mai folosite “foi de ceapa” de pe internet si numele lui nu are nimic in comun cu 666, decat in imaginatia bolnava a celor care cauta 666 peste tot. Partea cu “web”-ul (panza de paianjen) a fost introdusa in terminologia acestui serviciu cu referire la conectarea diferitelor documente, conceptul de “legatura/link/referinta” fiind principala idee revolutionara cu care a venit acest serviciu. Deci web reprezinta reteaua de conexiuni, panza de paianjen (legaturile) care uneste diverse puncte (documente, imagini, resurse). “World wide” cred ca este evident de ce a fost preferat.

In final iata si o nota amuzanta:

According to Paolo Palazzi,[34] who worked at CERN along with Tim Berners-Lee, the popular use of ‘www’ subdomain was accidental; the World Wide Web project page was intended to be published at www.cern.ch while info.cern.ch was intended to be the CERN home page, however the dns records were never switched, and the practice of prepending ‘www’ to an institution’s website domain name was subsequently copied. Many established websites still use ‘www’, or they invent other subdomain names such as ‘www2’, ‘secure’, etc.[citation needed] Many such web servers are set up so that both the domain root (e.g., example.com) and the www subdomain (e.g., www.example.com) refer to the same site; others require one form or the other, or they may map to different web sites.

Pentru mine este o mare dezamagire ca parintele Hariton poarta hramul asta. Este prima data cand are o iesire online de genul asta si cand putem vedea cum gandeste. Nu il cunosc si in realitate poate fi alt om, poate la predici si la sfaturi vorbeste si altfel oamenilor si astfel se pot folosi. Insa faptul ca face melajul asta incorect intre tehnologie, simbolistica si dogme dar mai predinde si certitudinea totala, nelasand nimic sub semnul interogarii, ne dezamageste si ne face indiferenti la cuvantul lui pe viitor. Nu e bine ca un om al bisericii sa amestece astfel lucrurile si sa promoveze o tehnofobie extrema. Nu mai zic de pretentia ca si CNP-ul tine tot de antihrist. Cum poate o societate sa existe fara CNP? Daca pe buletin ar scrie doar Ion Popescu si ma duc sa platesc amenda, de unde stie tanti de la ghiseu la care Ion sa incaseze amenda, daca pe buletin nu e trecut si ceva unic care sa imi apartina doar mie si care sa nu creeze confuzie. Evident nici adresa, nici numele parintilor nu pot fi unici, de aceea s-a ajuns la ideea unui cod unic care de fapt nu imi distruge personalitatea in nici un fel, nu ma afecteaza nicicum, ci pur si simplu imi garanteaza ca nu voi primi eu amenda altuia care ar putea avea si numele meu si numele parintilor la fel etc. Trecand la cipurile din buletin, daca acestea chiar vor spori siguranta, ele imi vor garanta si mai mult individualitatea mea, in sensul ca va fi si mai greu ca sa ma trezesc cu un alt Ion Popescu care sa faca ceva in numele meu.

Nu mai continui vorba aici, dar oricum intre cipuri si codul de bare nu e nici o legatura, ca sa nu mai zic ca nici intre codul de bare si 666 legatura e destul de fortata: codul barilor de separare nu este deloc 6, ele avand doar rol de marcaj si chiar daca ar fi sa se citeasca ca cifre, nu sunt 6! Aceasta este o alta tehnofobo-gogoasa protestandoida.

Pe de alta parte, “numarul numelui fiarei” se refera tocmai la faptul ca numarul este calculat din numele pe care il va avea antihrist, deci nu cifrele il vor da pe fata ci numele, care calculat fiind folosind intelepciunea, va da 666. Oare cati se gandesc ca in scrierea originala a Biblie, in text, nici nu exista 666, nu erau deloc trei de sase, ci era trecut un cuvant care reprezenta numarul pe care noi azi il notam sub forma 666. Cum anume se va calcula, este evident un mister. Il vom putea stii poate doar atunci. Evanghelistul ne spune ca “Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om” (Apocalipsa 13, 18). Eu as emite acum pe final o umila parerere ca e foarte posibil ca socoteala numarului fiarei sa nu se faca prin metoda detaliata mai sus (alocarea de numere literelor si insumare – limba ebraica si greaca) pentru ca aceasta era o practica normala pentru greci si evrei, nefiind necesara “intelepciunea” pentru a face calcule ca cele pe care le-am dat exemplu mai sus. Orice om care stia sa citeasca si sa scrie, stia sa faca calcule si a citi sau a calcula un numar al numelui nu era deloc o problema. De exemplu, pe un gard de piatra dintr-un oras roman, a fost gasit inscriptionat: “O iubesc pe cea al carui nume este 545”. Deci daca calculul numarului unui nume era atat de facil, inseamna ca nu era nevoie de intelepciune pentru a face un asemenea calcul. La ce se referea oare atunci Evanghelistul? Ei bine, Biserica se abtine! Acesta este adevarul si de mii de ani de zile, doar putini sfinti au avut curajul sa se avante in a interpreta aceste pasaje.

Evident, trebuie sa recunoastem ca orice enigma are o atractie imensa, mai ales pentru oamenii mai putin duhovnicesti. Pe langa atractia sincera si nevinovata, de-a lungul anilor au existat si “trambitasii” – crestini obsedati de apocalipsa si antihrist care au interpretat nu doar 666 dar si alte pasaje din Apocalipsa, dupa mintea lor. Ulterior s-a dovedit ca toti au facut-o fara intelepciune, deoarece s-au inselat. Culmea e ca la unele, cum a fost NERO, numele chiar se calcula folosind metoda limbii ebraice si chiar si a celei grecesti! Si cu toate acestea, desi a facut rau crestinilor, Nero nu a fost antihristul de care ne avertizeaza Apocalipsa, deci ce mai putem spune noi despre socotirea numarului numelui fiarei?

Ce mai fac pastorii protestanți ca să pară interesanți și să aibă popularitate

jeremiah-steepek-c3a9-uma-fraude

un pastor protestant deghizat in cersetor ca sa para interesant

Un pastor american ca sa atraga oamenii la slujba, sa aiba un discurs interesant si sa castige popularitate, s-a deghizat in cersetor, a venit inainte de “slujba” la “biserica” si a cersit, a inercat sa stea in fata si l-au mutat in spate, a incercat sa intre in vorba cu “fratii” si a fost rejectat si alte giumbuslucuri de astea prin care a putut sa ii taxeze ulterior pe “crestini” si sa le infiga sula in coaste intr-un mod cat mai poetic si cat mai inovator. Evident popularitatea sa a explodat, dovada ca isprava acestuia a inundat pana si blogurile si facebook-urile romanilor. [1]

Nu cu mult timp in urma, am vizionat 3 conferinte ale lui Frank Shaeffer intitulate “In apararea ortodoxiei impotriva protestantismului” (vezi tube-urile de mai jos). Shaeffer a fost mare predicator protestant, fiul unui si mai mare predicator protestant cu multe “misiuni” si chiar cu un “ministeriat” (biserica protestanta) in Elvetia si a realizat numeroase filme de “propaganda” si de asemenea  a scris multe carti pana cand a descoperit falsitatea in care se afla in cadrul protestantismului. Cautand apoi sursa acestui rau, studiind istoria, mergand spre radacini, dorind sa redescopere crestinismul, a ajuns inevitabil in ortodoxie. Daca stiti limba engleza si intelegeti o conferinta, va recomand sa sacrificati 3-4 ore sa vedeti toate cele 3 parti: nu veti pierde nimic, ba din contra veti afla multe lucruri pe care noi ortodocsii nu le cunoastem, neavand nevoie de ele si avand oarecum alte intrebari si alte preocupari decat un protestant convertit si dilemele acestuia in timp. Shaeffer a studiat deci scrierile de la inceputul Bisericii si pas cu pas a ajuns in ortodoxie.

Intr-una dintre aceste conferinte Frank face o comparatie intre slujba din ortodoxie si slujba protestanta. In ortodoxie, slujba s-a pastrat aceeasi de la inceput, alcatuirea, structura, rugaciunile sunt alcatuite de sfinti si au o logica, un continut menit a ne pune fata in fata cu tainele lui Dumnezeu, cu adevarurile de credinta, altfel spus toate sunt alcatuite precum o masa duhovniceasca, sufletul se hraneste din aceasta “masa”, bineinteles central fiind Trupul si Sangele Domnului. Nu doar ca alcatuirea acestor slujbe este facuta de sfinti, dar ea poarta binecuvantarea Bisericii si prin aceasta este in acord cu unitatea Duhului, slujba poarta in ea, prin modul de alcatuire, unul dintre adevarurile fundamentale cu privire la Dumnezeu: Unicitatea. “Unul Sfant, Unul Domn Iisus Hristos”. Ori daca Hristos este Unul, Una este si Credinta, Una este si Biserica, nu pot exista mii de biserici, mii de slujbe, mii de adevaruri fundamentale, rastalmacite si invartite dupa mintile oamenilor, dupa cum are fiecare gandirea si inspiratia sa emita si sa sustina o viziune asupra credintei, asa cum se intampla la protestanti si mai recent inclusiv la catolici.

messa-aerobic

prin asta inteleg catolicii din Roma “Sfanta Liturghie”

Ca o mica paranteza, sotia lui Frank a avut ezitari foarte mari sa treaca la ortodoxie pentru ca ea din familie a fost catolica si a fost distrusa cand au inceput aggiornamentele si in catolicism si dupa ce o viata intreaga fusese invatata la scoala catolica de fete ca trebuie sa tina post, intr-o zi cand au inceput aggiornamentele, a venit o maica cu o fusta scurta si cu idei noi si le-a zis ca nu mai conteaza postul, ca la Dumnezeu nu conteaza ce mananci etc. In plus, a fost socata de schimbarile din Messa catolica, care acum impropriu i se mai spune Messa, deoarece ce fac catolicii sunt de fapt spectacole, realizate de regizori, cu actori, pe diverse teme, pentru diverse publicuri etc. Pe scurt zis, catolicii au importat modul de slujire de la protestanti, nu mai au un cadru cat de stabil al slujbei si de la circ si mima, pana la aerobic sau slujba in parcare te poti astepta la orice. Deci cand Frank i-a propus sotiei sa cunoasca ortodoxia, aceasta a preferat sa il lase pe el mai intai sa o descopere si s-a aratat sceptica. Acum insa, dupa ceva ani, este si ea ortodoxa.

Oare cati ortodocsi realizeaza marele avantaj pe care il avem noi, sa ne trezim deja in ortodoxie sa avem o slujba comuna, orinde te duci in lume, in orice biserica ortodoxa, slujba e aceeasi, doar daca nu dai peste vreun preot ratacit, care sa citeasca ectenii si lui Pavaroti, cum mi s-a intamplat mie in Targul Neamt, tocmai in biserica ctitorita de Stefan cel Mare, domnitorul care si-a pus viata in apararea ortodoxiei. Oare ce parere ar avea Stefan cel Mare ca preotul se roaga in timpul Sfintei Liturghi pentru Pavaroti si “alti mari cantareti de opera”. Ma rog, astea sunt cazuri patologice, prea mult pe carare nu pot sa o ia preotii pentru ca babele stau de paza si il trag de maneca daca miroase ceva, poate chiar mai inainte de episcopi care sunt datori sa verifice si sa aiba grija ca preotii nu se abat de la carte si citesc doar ce scrie acolo.

A ne tine dupa carte, a sluji mereu cu rugaciunile si cuvintele puse acolo de marii sfinti si pecetluite de adunarile tuturor episcopilor (sinoade), acceptate de toate bisericile locale din toata lumea nu doar ca ne ofera o garantie ca si credinta noastra a fost pastrata la fel de fidel ca slujba, dar lucrurile verificate de mii de ani ne dau o siguranta mult mai mare decat simulacrele de slujire pe care le ofera pastorii protestanti in ziua de azi. Este greu pentru un ortodox sa inteleaga ce inseamna slujba la protestanti. Ascultati conferinta lui Fhaeffer si veti intelege. Slujba la protestanti nu este altceva decat un spectacol imaginat de pastor. Protestantii nu se duc ca noi ortodocsii la cea mai apropiata biserica sau daca sunt plecati, la care biserica ortodoxa nimeresc. Ei se duc intr-un loc anume, intr-o “casa de rugaciune” ai caror membri sunt, pana cand se satura de pastorul respectiv si pana cand nu le mai convine ce spune acela. Apoi, cauta pe altul care spune lucruri cu care protestantul respectiv este de acord. De exemplu, daca un pastor le spune: tineti post 40 de zile inainte de Invierea Domnului, asa cum a tinut si Mantuitorul in pustiu si asa cum a tinut si Moise si asa cum au tinut si sfintii si asa cum a hotarat Biserica la inceput, credeti ca acel “minister” va mai avea multi credinciosi? Nu, pentru ca in protestantism nu exista autoritate, fiecare pastor spune ce vrea si daca are “popularitate” are credinciosi, daca nu, “biserica” respectiva da faliment si “pastorul” respectiv trebuie sa se reinventeze pentru a-si recastiga “clienti”. Personal nu cunosc mecanisme prin care un pastor protestant poate fi corectat si dat la o parte de credinciosi. E posibil ca unele “biserici” sa fie organizate ca ONG-uri si pastorul respectiv sa fie angajat de ONG-ul respectiv si dat afara daca nu corespunde sentimentelor credinciosilor. Am insa un prieten avocat care a avut cazuri de “conflicte de munca” in care un pastor dat afara de “biserica” pentru ca a fost prins inselandu-si nevasta cu o credincioasa, nu vroia sa demisioneze si si-a cerut drepturile in justitie. Insa daca un pastor are bani destui, isi face propriul ONG si nu mai poate fi dat afara, daca se autofinanteaza, poate sa intretina o “biserica” si cu 2-3 “frati”.

Shaeffer a fost socat, printre altele, de anumite cazuri in protestantism uluitoare: un pastor undeva era prins ca avea amanta si prin urmare cadea in dizgratie. Nu avea insa nici o problema sa dea divort, sa plece cu amanta intr-un alt oras si sa isi deschida acolo o alta “biserica”.  Pentru ca era bun la papagal si avea deja discursurile facute, nu era greu sa atraga credinciosi si sa ajunga faimos. El daca tot era predicator si se plimba prin toate america facand conferinte si filme, mergand la conferinte de “pastori”, ii cunostea, stia numeroase situatii de astea si marturiseste ca nu exista nici o posibilitate, chiar in cadrul acestor conferinte de a combate fenomenul si de a garanta macar o integritate morala a celor care “slujesc”, chiar daca oricum slujirea numai slujire nu este. Ei acum, imaginati-va asta in ortodoxie, unde la noi este crima si daca un preot care s-a facut primar si care nu mai are slujba de preot (a renuntat din proprie initiativa, doar pentru a fi primar) participa si el o data in an in sutana la sfintirea apei de Boboteaza.

Ar fi multe de spus despre slujire si rolul preotilor. Poate cel mai pe scurt ar fi de amintit o comparatie des folosita: preotii sunt precum priza, prin ei trece “curentul”, adica Duful Sfant, tocmai pentru ca ei sunt conectati la “retea”, adica sunt legati prin ascultare de episcop care este “transformatorul” local care da energie electrica intr-o zona anume, energie primita de la “reteaua electrica” care este “biserica” si care functionand pe aceleasi frecvente (invataturi) si fiind alcatuita dintr-o tehnologie precisa si exacta cu componente (ritualuri) care se imbina precis si dupa protocoale (dogme) testate, implementate si monitorizate de specialisti (sfinti, cuviosi, teologi), lumineaza intreaga lume, adica pe toti cei care se conecteaza la priza. Asa cum electricitatea a ajuns azi in cel mai indepartat satuc si acolo este aceeasi energie ca si in centrul Bucurestiului, tot asa si credinta este aceeasi indiferent de preotul(priza) prin care vine, cata vreme legaturile sunt binefacute si nu este rupt nici un fir.

Pastorii protestanti de genul celui de mai sus sunt precum acele lanterne manuale care trebuie sa apesi la ele mult si in continuu pentru a scoate doua trei raze de lumina, de aceea se dau saracii unii peste cap ca sa faca si sa spuna lucruri uimitoare care sa atraga atentia. Avem oare noi ortodocsii constiinta binecuvantarii de a fi contectati la reteaua electrica si de a avea acces nelimitat si permanent la o asa energie?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Cateva linkuri la stire:
http://afirmativ.wordpress.com/2014/01/07/pastor-american-deghizat-in-cersetor/
http://www.stiricrestine.ro/2014/01/08/pastor-american-deghizat-cersetor/
http://pentruea.md/article/un-pastor-american-deghizat-in-cersetor–care-a-fost-reactia-enoriasilor-4399.html

1 4 5 6 7 8 15