De ce nu dă România înainte?

Se pune mai întâi întrebarea ce înseamnă “înainte”. Voi detalia mai mult sau mai puțin direct…

Problema ramânerii în urmă și necesitatea “recuperării” terenului sunt o chestiune veche pentru țărișoara noastră. Putem face câteva exemplificării ale rămânerii în urmă, la ce ne referim. E îndeajuns însă să folosim expresia generică “nivel de trai” pentru a nu ne complica prea mult.

Reformulată întrebarea, aceasta ar putea suna așa: de ce nu crește nivelul de trai al românilor și suntem mereu în urmă.

Vorbind despre nivelul de trai, trebuie totuși să recunoaștem că acesta a crescut dacă privim la nivel istoric (pe ultimii 20 ani, de exemplu). Dar, întrebarea nu este de ce nivelul nu crește, ci de ce nu crește în același ritm cu al altora și noi rămânem mereu la coadă?

Când ne comparăm, prima pornire, și de bun simț este să ne comparăm cu vecinii. Este cumva firesc, deși este apanajul unei gândiri limitate, fără viziune și fără aspirații prea mari. Compararea “cu vecinii” la nivel de țară este similară cu comparația cu vecinul de bloc. Bunăoară, dacă avem o mașină mai proastă ca a vecinului, simțim nevoia să vedem care mai sunt dobânzile la credite pentru a încerca “un upgrade”, și vice-versa, dacă avem o mașină mai bună ca a vecinului, simțim satisfacție și avem o imagine foarte bună despre noi. Cel mai tare din parcare însă poate fi un Matiz într-o parcare de trabanturi, dar dacă vine un Tesla în acea parcare, toata stima de sine a deținătorului Matizului dispare instant.

Comparația cu vecinii mai suportă încă o notă: cu care vecini să ne comparăm: cu cei apropiați, cu cei apropiați și vecinii lor sau și cu cei din același bloc economic din care facem parte? Tendința la noi este să ne comparăm cu fostele țări comuniste și “partenerul” nostru permanent este Bulgaria. Evident că orice comparație este una subiectivă și oricine poate realiza o comparație pe un anume indicator, cu o anumită țară, ca să demonstreze ce dorește. De exemplu, Viorica compara creșterea PIB-ului nostru cu al Germaniei, cum că noi am avut un procent mai mare ca nemții. Evident, orice comparație cu Germania este penibilă, din orice punct de vedere și chiar în contex propagandistic, denota o prostie crunta, pentru ca realitatea oricum contrazice total cifrele și face irelevantă comparația. Cu greu cred că s-a umfat cineva în pene în urma acestei comparații, oricât de nepriceput, necunoscător și spălat pe creier de mașinăria de propagandă a partidului ar fi.

Fie că folosim vecinii apropiați, fie pe cei mai puțin apropiați, situația este complexa și variată și în funcție de ce putem scoate în evidență – că ne e mai bine sau că ne e mai rău, avem de unde alege. Bunăoară, dacă vrem să spunem că o ducem bine și că dăm înainte, putem arăta înspre ucrainieni sau spre sârbi (deși nu știu cât de mult suntem la nivel de trai peste sârbi). Dacă vrem să demonstrăm că suntem mult rămași în urmă, putem compara salariul mediu din România cu cel din Ungaria (sau alți indicatori), sau de ce nu din alte țări, poate una similară ca populație și suprafață cu noi – Polonia.

Să trecem acum la un alt aspect. Inevitabil, cel puțin generația mea, a fost îndoctrinată că noi românii am rămas în urmă din cauza geografiei, că am fost plasați la marginea imperiilor, blah, blah. Unii merg până acolo chiar să afirme că poporul român este o minune că a supraviețuit la marginea imperiilor, deși probabil la fel se gândesc toți, mai puțin ungurii care au făcut parte dintr-un imperiu și pentru ei trecutul nu este unul al supraviețuirii ci unul al cuceririlor și dominației asupra altor nații. Cei care caută însă explicații în istoria geopolitică pentru starea noastră actuala greșesc în mare parte: istoria este rezultatul acțiunii popoarelor, nu acțiunea popoarelor este determinată de istorie. Adică, de acord că sunt momente în istorie când geopolitica contează, dar dacă e să fim realiști, geopolitica este tot o rezultantă. Pe scurt și pe șleau spus: atât am putut, atât am dat noi de-a lungul istoriei. Nu faptul că am avut imperii în jurul nostru a fost cauza “rămânerilor în urmă” ci faptul că nu am fost îndeajuns de puternici pentru a forma noi un imperiu și a-i domina pe alții. Sunt sigur că la o asemenea afirmație, probabil profesoarei mele de istorie – o naționalistă care mi-a băgat multe “plăcinte” în cap – i s-ar fi ridicat părul în cap. Noi? Noi să dominăm pe alții! Vai, dar noi suntem un popor creștin, buni și ospitalieri. Noi nu am făcut niciodată rău altora și nu am avut tendințe expansioniste. Evident că istoria are multe contraexemple conform cărora chiar noi românii aștia creștini și buni cu vecinii, am scos armele și ne-am dus peste ei și i-am cotropit. Sf. Ștefan cel Mare chiar a cam dat foc la orașele polonezilor din nord și le-a prădat. De asemenea, răzeșii lui Ștefan, le-au tras câteva scatoalce bune muntenilor care nu erau cuminți – o bătaie ca între frați ar spune unii … Și nici nu am mai amintit de bulgari, cum le-am luat Dobrogea și se punea problema la unii politicieni ai zilei dacă nu ar fi bine să integrăm o felie mai mare din Bulgaria pentru că altfel poate le trece lor prin cap să ne cucerească – asta în timpul războaielor balcanice de la începului secolului XX. Așadar, nu ne-am dat înapoi de la bătaie și dominație niciodată, problema nu este că noi nu am vrut să cucerim ci realitatea dură este că nu am fost în stare să cucerim și că în general, teritoriul nostru a fost unul cam …. de zăbavă, spațiu de manevre între imperii, greu de cucerit total și fără o miză prea mare pentru un imperiu sau altul.

De ce ne-am dori însă să dăm înainte și ce ne lipsește? Plafonarea și mulțumirea cu puțin este o altă meteahnă pe care o văd eu specifică românilor. Nu neg că există o categorie aparte de “ciudați” care ies din peisaj dar această categorie este infimă. Aș da următorul exemplu și rog ascultați cu atenție tot interviul de mai jos:

Știam că agricultura a crescut mult în ultimul timp, că avem producții record, că s-au făcut investiții, că au venit străini cu tehnologie și că pâmântul nostru fiind atât de bun, sunt ferme unde stăm mai bine chiar ca în afară și chiar la nivel de producție pe hectar, ne-am cam aliniat. Afirmațiile d-lui legumicultor din interviul de mai sus că suntem în urmă și el se duce la unguri ca să învețe tehnologii noi și chiar ca să cumpere folie m-a cam șocat, a fost ca un duș rece.

De ce suntem în urmă la legumicultura, tocmai noi cu ale noastre terenuri excelente? Cum de în anul de grație 2019, românii merg în străinătate ca să cumpere chestii mai … avansate, așa cum pe vremea comunismului mergeau fie la sârbi să cumpere produse alimentare, fie la ruși să cumpere haine de calitate, fie oriunde se putea pentru că tot ce aveam noi era sub ce aveau vecinii noștri.

Ne-am gândi că legumicultura nu e un domeniu prea avansat în care să apară noutăți în fiecare an. Probabil la 5-6 ani apar materiale noi, mai eficiente, și poate că apar soiuri noi, moderne, adaptate la clima contemporană. Dar să nu avem o amărâtă folie cu protecție la UV în România? Ce să mai zicem de alte domenii?

Răspunsul simplist la rămânerea în urmă ar fi să aruncăm vina pe politicieni. Clasa politică este însă imaginea societății. Dacă avem hoți și incompetenți în parlament și dacă avem un ministru al energiei care pare dement, aceasta este doar pentru că așa este și populația. Prostia și incompetența însă nu sunt îndeajuns pentru a explica starea națiunii. Prostul învață care îi este locul și de multe ori știe când să dea înapoi. Vedem bunăoară cum Tăriceanu începe să înțeleagă și el că taxa pe lăcomie nu prea dă roade și ar cam trebui retrasă. “Liberalul” Tăriceanu, cel care ne-a dus în criza din 2008 cu a lui economie care duduia în perioada în care a fost prim-ministru, fiind prost, nu a realizat înainte de introducerea taxei că aceasta o să fie o problemă, și nu i-a cerut lui Dragnea să o lase baltă. Acum, când vede ce se întâmplă și că e lată treaba, dă înapoi. Deci prostia are un mecanism de auto-reglare care limitează răul. Proști nu avem doar noi, sunt sigur că există proști și în Ungaria și în Italia și în Germania. Cu toate acestea, noi nu dăm înainte …

Hei-rupismul poate fi o altă explicație. Nu suntem calculați, suntem impulsivi, acționăm fără să cântărim problema bine, suntem prea entuziaști și apoi ne consumăm rapid, trecând în delăsare și bălteală la fel de instant. Repezeala, superficialitatea, pripirea, nu sunt îndeajuns pentru a explica rămânerea în urmă. Toate acestea sunt atributele tinereții, adolescenței și după un set de experiențe, oricât de nesabuit ai fi, înveți. Realizezi că “graba strică treaba” și că “socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg”. La aceasta categorie, de entuziasm necalculat, sunt însă mai moderat și cred că o doză de nebunie și un oarecare dinamism nu strică, prin urmare, dacă ne-am dori de exemplu ca să avem spitale curate, sunt sigur că s-ar putea face. Să zicem că un director de spital e obsedat de problema asta și vrea să o rezolve. Chiar dacă se grăbeste și ia niște măsuri pripite și nepotrivite, fără să se consulte, fără să apeleze la specialiși și profesioniști cum ar fi normal, fără să ceară sfatul la alți directori din alte spitale care au rezolvat problema, în cele din urmă, dacă există dorință și perseverență, multe probleme se pot rezolva prin simpla încercare din nou, de câte ori este nevoie.

Ce ne facem însă, dacă măcar o mică felie din răspunsul la această întrebare complexă și cu multe niveluri ține de nepăsare sau răutate? Dacă pur și simplu nu ne intereseaza binele comun și datul înainte “în grup”, ca neam, ca țară, ca oraș, ca societate etc? Dacă adevărul dur despre români este că sunt extrem de individualiști și pragmatici fiind interesați doar de binele propriu, orice în afara interesului propriu, fiind nu doar neinteresant, dar uneori și părându-ni-se un moft, o complicație, o pierdere de timp. Curățenia pe stradă, respectarea orelor de liniște la bloc sau chiar munca la serviciu un produs bine făcut par lucruri care nu ne aduc niciun avantaj, necesitând un efort din partea noatră. Mândria de lucrul bine făcut, dorința de acordare la unele valori dincolo de noi, care ne extind puțin în afară și care sug din energiile noastre pentru un scop dincolo de orice beneficiu concret pentru noi, par chestiuni extraterestre pentru români. Răutatea este cumva rezultanta prostiei dar nu totdeauna. Nu doar proștii pot fi răi, ci și șmecherii. Șmecherii sunt proștii care cred că pot face rău și să scape neprinși. Fiind cu un grad de inteligență peste tembelism, șmecherul scapă de multe ori de consecințele prostiei lui și astfel pierde șansă să învețe din greșeli. Pentru că fentează de multe ori, șmecherul crește în șmecherie și capătă curaj, ajungând la niveluri din ce în ce mai înalte și cu potențial de a face rău din ce în ce mai mare.

Un șmecher, doi, pe ici pe colo nu ar fi o problema și nu ar putea ține o țară întreagă captivă. Dacă însă șmecheria este tradiția locului, atunci avem o problemă … Șmecheria generalizată produce un sistem canceros cu multe sinapse și mecanisme de regenerare care pot să anihileze automat orice tentativă de ieșire din șmecherie. Neadaptarea la șmecherie, penalizează drastic pe toți participanții și induce o selecție naturală care scuipă în afara sistemului orice ne-aliniați și orice actori care ar putea schimba mecanismele interne ale sistemului. Chiar dacă prin accident, organismul social are o reacție imunitară la virusul șmecheriei și unii agenți doresc să devină eroi luptăndu-se cu “virusul”, cancerul se adaptează și se regrupează, în cel mai fericit caz, intrând în hibernare sau simulând reacții normale pentru a nu putea fi identificat și eliminat din organism.

Putem găsi șmecheria ca tradiție în România actuala la toate nivelurile. Copiii de mici, nu pot să asimileze valori nobile deoarece văd la părinți și în sistemul educațional care este infectat, cum șmecheria aduce beneficii. Mai întâi, copiii care au părinți șmecheri, au telefoane mai bune, au note mai mari deoarece părinți lor șmecheri vin cu atenții la profesorii șmecheri și prin urmare încet-încet, elevul înțelege că efortul nu duce la rezultate, deoarece rezultatele bune pot fi obținute și fără efort, prin șmecherie. Mai apoi, după școală, tânărul când trebuie să intre la muncă, se uită în jur și vede cum stau lucrurile: ești șmecher și ai prieteni șmecheri cu combinații? Poți câștiga o pâine bună la stat, la administrație, pe undeva la o regie sau la o firma de stat, unde cu o atenție, poți obține un loc bine plătit cu muncă ușoară și fără riscuri viitoare. Alternativ, dacă nu ești smecher și ești fraier, ajungi să lucrezi la patron: fie în construcții la cărat de saci, fie la cabluri sau scaune auto pe salariu minim, fie în piață la tarabă unde faci frigul pe 2 lei, etc. Cu greu, dacă nu ești șmecher începi ca tânăr pe piața muncii într-un loc satisfăcător. Ca om de afaceri, indiferent de traseul pe care l-ai avut, dacă ești șmecher și te faci prieten cu șmecherii, observi că poți face afaceri la un cu totul alt nivel ca înainte de a fi șmecher. O comandă de pliante de la primărie la prețuri triple decât dacă le-ai fi vândut tu, chinuindu-te să atragi clienți aiurea făcându-ți reclame pe internet și prin ziare, doar cu o mică spăgă, parcă îți trezește pofta de afaceri. Niște termopane montate oricum la o școală, la prețuri triple decât daca le montai la clienți pe care trebuia să ți-i faci în ani de zile muncind bine și pe un preț cât mai mic ca să nu se ducă mușteriul la competiție, parcă te fac să fii mulțumit că ți-a venit ideea să încerci și tu să fii șmecher. O vilă-pensiune făcută pe fonduri europene aiurea și trecută ca hotel funțional, pe care o vinzi peste 3-4 ani după ce ai avut activitate fictivă, pare cea mai tare șmecherală pe care a făcut-o un tânăr la 25 de ani, de aceea șmecherul se simte bine în pielea lui, încă de tânăr. Mai apoi, dacă ai vreo 40 de ani și ești directoraș în vreun departament minuscul al unei agenții a nu știu cărui departament al celor 50 de ministere și agenții de stat, nu ai niciun motiv să nu aperi partidul pe Facebook și să pupi în fund pe tovarașii de la conducere dându-le like-uri și share-uri și felicitându-i de onomastică sau de aniversare. Și normal că un asemenea salariu ca al tău de mare director, nu ai fi câștigat tu în privat niciodată, un incompetent și un leneș de care și tu te uimești uneori ar fi avut mari probleme ca să își câștige pâinea de simplu muncitor, darămi-te ditamai directorul cu atâtea sporuri și beneficii și fără niciun stres, care plimbă niște hârti și trebuie doar să fie atent ca fundul pe care îl pupă să fie cel corect și nu unul care o să fie cumva luat la șuturi de un alt fund mai mare în curand, tu avand astfel riscul să îți pierzi pozitia. Și am ajuns astfel la șmecheria finală: pensionar, fie de lux, fie de ne-lux, în ziua de astăzi câștigi mai mult ca fraierii care muncesc pe salariul minim și plătesc taxe și impozite, produc chestii care se vând ca să ia statul impozite și să îți plătească ție pensia. De aceea votezi tu cu partidul unic, pentru că ești șmecher și nu îți pasă. Chiar dacă îi vezi și tu că aștia sunt hoți și chiar dacă nu ești atât de prost pe cât te cred ei, îți place să te lași mințit, îți place să te lași vrăjit în tot felul de conspirații și povești aiuristice ale propagandei de partid. Șmechereala ta este însă chiar patriotică în ochii tăi, pentru că te crezi ultimul apărător al țării în fața soroșiștilor și corporațiilor.

Am trecut doar prin câteva categorii de șmecheri, sărind mult mai multe. Exemplele pot să umple cărți întregi și nu își au rostul. Șmechereala aduce deci avantaje individuale multiple, având o singură problema: pe ici pe colo, parcă satisfacția pe care o primești din faptul că ești șmecher, te umple de generozitate și parcă ai vrea să faci ceva și pentru țărișoara ta, dar nu ai merge până acolo încât să ai tendințe anti-șmecherești. Nu, îți propui, măcar să faci și tu un bine, pe ici, pe colo, pe unde se poate. Acolo unde nu te costă nimic. Nu furi tot ce poți, mai împarți și cu altul, mai ai grijă și să fie cetățeanul mulțumit, mai ești interesat și de muncă să iese bine. Că de la un punct, parcă te saturi și te plictisești de atâtea combinații, chiar dacă lăcomia nu are limite și orice șmechereală este doar o treaptă de trecere la o șmechereală și mai mare. Evident, nu toți șmecherii au aspirații infinite, majoritatea probabil vor doar să-și plătească ratele. “Fă-te frate cu dracul, până treci puntea” este crezul acestor oameni. EI nu s-au băgat până la gât în șmechereli ca să își ia BMW-uri sau pentru vacanțe în Brazilia cum face Dragnea. Nu, ei doar vor să plătească ratele. În rest, nu au alte aspirații, dar parcă dacă se ivește oportunitatea, instant obiectivele se schimbă din mers și noi orizonturi se deschid. După rate, te mai gândești și la copii, că trebuie să le lași și lor ceva, că trebuie să ai grijă să îi aranjez și pe ei. Și așa șmechereala se transmite din tată în fiu și devine tradiție.

De unde atâta inflație de dragoste și toleranță?


Asemenea unui curs de apă este inima regelui în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.

Solomon 21,1

După eșecul referendumului, politicienii se îngrămădesc care mai de care să prindă valul ostracizării tradiționaliștilor și al arătării toleranței și dragostei față de păcat și încearcă să capitalizeze până și această penibilă îngenunchere a poporului român care într-un fel denota acestuia.

Căci ce înseamnă altceva delimitarea fermă și totală a poporului român față de credința milenară prin absenteismul la vot decât pierderea sufletului și a singurului liant pozitiv – credința – pe lângă alte blesteme și neajunsuri care ne-au adunat și ne-au păstrat împreună pe aceste meleaguri: prostia, sărăcia și lașitatea?

Am lungit oricum prea mult articolul anterior și am omis să mai menționez și un aspect pervers al boicotării referendumului: stimularea mârlăniei și a împotrivirii față de orice intenție cu nuanțe patriotice sau naționaliste pe viitor.  Cei care au absentat pe motive hilare că e referendumul lui Dragnea sau că oricum nu se schimbă nimic, proști fiind, nu au realizat că după poponari, vine tăvălugul. Vor crește drepturile și concesiile făcute nu doar minorităților sexuale, dar și tuturor celorlalte minorități și coeziunea românilor a fost distrusă pentru câteva decenii bune, dacă nu cumva deja suntem cam meniți pierzaniei dată fiind piramida demografică și rata natalității cumulată cu valul emigrării.

Un alt aspect neluat în seamă de cei care doresc schimbarea reală în România prin întârirea legii, a moralității și a societății în general, este că delimitându-se și împotrivindu-se acestei grămezi de “medievali” care sunt totuși aproape 20% și care înainte de orice pun preț pe credință, tradiție și valori morale, îi pierd de clienți la viitoarele tentative și încercări de a schimba ceva împreună, mai exact de a schimba în vreun fel clasa politică.

Prostia continuă însă și după referendum, politicienii care mai de care încercând să învârte cuțitul în rană și să dea lecții de cum trebuie să creadă creștinii.

“Spiritualitatea e aici în inimă. Şi nu are ce căuta politicul şi nicio instituţie a statului în inima mea şi în capacitatea mea de a alege în ceea ce cred” – Cioloș

Bineînțeles că nu doar politicienii ci și presa a tunat și a fulgerat împotriva “retarzilor” și “extremiștilor” care nu sunt capabili să iubească și pe cei 0.005% de altfel-sexuali. Ca și cum dragostea sau ura erau chestiunea votului și nu coeziunea socială, unitatea în spirit și păstrarea puținelor lucruri bune pe care le avem în istoria noastră: credința, familia și mai ales fermitatea împotriva dictaturii. Căci ce este altceva impunerea de o minoritate infimă a unor schimbări atât de drastice și atât de irelevante pentru ei, încât să calce în picioare nu doar sentimentele și părerile majorității, dar inclusiv credința și tradiția majorității, altfel spus, chiar sufletul acelui popor?

La ce să își dorească homosexualii legalizarea căsătoriei? Ca să distrugă conceptul de familie ar spune unii tradiționaliști (am ajuns să numim tradițională normalitatea …) care aduc exemplul altor țări și declarațiile fățișe ale activiștilor organizațiilor internaționale pentru drepturile minorităților homosexuale. Părerea mea este că nu: dracul dorește nici mai mult nici mai puțin decât interzicerea creștinismului. Aceasta este ținta finală și putem vedea deja că sunt țări unde Biblia începe să fie schimbată și pastorii sunt arestați dacă amintesc ceva de Adam și Evau sau de Sodoma și Gomora. Ori să nu vezi asta în ziua de astăzi la cât de facil ai totul la îndemână, denotă prostie. Căci mă îndoiesc că majoritatea românilor în ziua de astăzi sunt de acord cu interzicerea creștinismului, având în vedere că ne pretindem o democrație și vrem să asimilăm valorile europene, dintre care se numără și libertatea religioasă.

Revenind la declarațiile politicienilor și la “cutremurele” din partide cum auzeam la o televiziune, acum se vede mișelia și ticăloșia unor falși democrați și pro-europeni care capitalizează acest eșec și se folosesc de el pentru a dobândi – în viziunea lor – capital electoral. 

Principala problemă a acestor minioni care în curand vor dispare total de pe scena politică (mă refer aici la Ciolos, Klaus dar bineînțeles și la USR-iști) este că ei interpretează greșit așa zisa boicotare a românilor a referendumului care nu este de fapt decât un absenteism dezinteresat – oamenii nu primesc nimic, deci de ce să voteze. Lipsa nu a fost nici un vot anti-Dragnea și nici “o expresie a toleranței” cum măcăne aceștia. Poate au fost si 5% care nu au votat “că e referendumul lui Dragnea & PSD” și poate au fost si 5% care nu au votat “pentru că popii …”. Însă celelalte 14 de milioane de ce cred ei că nu au votat? Din DEZINTERES. Lipsa interesului pentru soarta țării și lipsa exercițiului democratic sunt cancerul care țin pe loc orice speranță de rezolvare prin alegeri a deficitului de calitate în politichia românească.

Și din păcate pentru cei care nu sunt în PSD, acești 20% care au venit la vot și de care ei își bat joc acum dându-le lecții de dragoste și toleranță sunt în mare parte cei care oricum erau (în mare poarte) împotriva PSD-ului și a comuniștilor, tocmai din aceleași principii pentru care au fost împotriva căsătoriei homosexuale: din motive … spirituale.

Și iată cum ajungem la concluzia stupidă că din nou ne-am dat ca popor cu stângul în dreptul și pentru a nu vota cu referendumul lui Dragnea, am căsăpit tocmai acea categorie de votanți care puteau fi transformați în votanți anti-Dragnea fără greutate la următoarele alegeri.

Eu sunt unul de exemplu, dar știu și altii. Tot timpul am votat cu oricine avea șanse mai mari împotriva PSD-ului, din motive clare. Din păcate, am votat și cu tembelul de Klaus care acum îmi dă lecții că România este a tuturor, adică chiar dacă 99.99% sunt heterosexuali și au parte de căsătorie, de ce să nu le-o dăm și poponarilor că sunt și ei români? Un mic mare amănunt: Klaus nu doar că nu e de acord cu modificarea Constituției, dar prin comentariile făcute, el sugerează că homosexualilor trebuie să le dăm drepturi depline cu ale tuturor celorlați: casătorie și adopție! 

De acum, nu voi mai fi văzut la vot prea curând, chiar dacă ar fi să candideze la președenție Dragnea și chiar dacă totul va depinde de votul meu. Ba chiar e posibil să votez anti-Klaus sau anti-Cioloș doar pentru a-i taxa, deși parcă nepăsarea mă tentează mai mult acum. 

Poate pare prea abruptă trecerea mea de la a face apeluri la implicarea în societate și activism social, la a face apel la indiferență și nepăsare. Am însă explicații. Vă rog să recitiți motto-ul pe care l-am pus la acest articol. Cred că în spatele acestui vot a fost mai mult decât schimbarea a două cuvinte în Constituție. Cred că votul a fost mai mult un test pentru poporul român, test ratat și în urma căruia vor urma consecințe catastrofale irecuperabile. Nu doar că Dumnezeu va lua mintea politicienilor și vom avea parte de o cădere furtunoasă și zgomoteasă, dar orice speranță că mai poate apărea acum vreo schimbare în bine sau vreo nuanță diminuată a răului sunt iluzii. Deoarece poporul a ales.

Inima regilor lumii este întoarsă de Dumnezeu, după acum poporul merită și își dorește. A vrut poporul român pensii și donații de la stat și de aceea a stat acasă și nu i-a păsat ce se votează că doar nu se dă nimic? Vom vedea la următoarea criză ce se dă de la stat… A vrut poporul român să dea un deget și poponarilor că sunt și ei oameni? O să le dea și o mână sau poate chiar o să le pună fundul la dispoziție, ca să vorbim în același limbaj. A vrut poporul român să termine o dată preoții să le dea lecții? O să vadă acum lecții de la CNCD, polițai și statul dictatorial iar copiilor o să le predea toți descreierații. A vrut poporul român să arăte ce dragoste mare are el, mai mare chiar decât a popilor habotnici care îi urăsc pe homosexuali și de-aia nu vor să îi cunune în biserici? O să vadă poporul român dragostea ursului și toleranța soldatului rus.

Nu spun toate astea ca amenințări apocaliptice, ci doar uitându-mă în jur și gândind prin prisma trendurilor și a pericolelor geopolitice care ne așteaptă. Cred că am scris destul de mult despre faptul că criza nu a trecut ci efectele ei au fost doar atenuate, existând riscul unei crize mult mai mari decât cea prin care am trecut, poate chiar a unei disoluții totale a statului (nu mai zic de implozia UE). Am scris de asemenea destul despre riscurile unui război proxy SUA-Rusia, noi fiind proxy-ul, așa cum Ucraina și Siria sunt astăzi. În plus, cutremurul cel mare este deja prea întârziat, iar măsurile de pregătire sunt zero. Toate aceste riscuri proxime, sunt motive pentru care poporul român ar trebui să fie mai grijuliu cu legea lui Dumnezeu și să nu se culce pe o ureche cu iluziile europenismului și euro-atlantismului care nu doar că nu mântuiesc, dar nici măcar nu ne lasă în pace în sărăcia și prostia noastră. Este greu de crezut că Imperiile ne îngrașă ca pe un porc, ca să ne facă felul în curând? Ce altceva e plimbarea tancurilor americanilor pe la noi, ce altceva este instalarea de rachete, ce altceva sunt exercițiile militare navale și amenințările la adresa Rusiei?

Jordan Peterson: Oameni periculoși predau copiilor tăi

transcriere dupa Jordan Peterson – Profesor de Psihologie la Universitatea din Toronto

Poate că nu realizezi, dar în prezent tu finanțezi niște oameni periculoși. Aceștia îndoctrinează mințile fragede în tot occidentul cu ideologia lor ancorată în resentimente. Aceștia și-au asumat misiunea de a submina civilizația occidentală pe care o consideră coruptă, opresivă și patriarhală.

Dacă ești plătitor de taxe sau plătești studiile copilului tău la o școală cu orientare socialistă, finanțezi această adunătură de nihiliști. Tu suporți ideologi care susțin că toate adevărurile sunt subiective, că toate diferențele sexuale sunt doar construcții sociale și că “imperialismul” occidental este sursa problemelor din lumea a 3-a.

Ei sunt postmoderniștii care susțin activismul progresist chiar la o școală din apropierea ta. Ei produc grupările de huligani care atacă cu violență conferențiarii conservatori din campusurile universitare, poliția limbajului care introduc în lege folosirea pronumelor pentru noile genuri sexuale fabricate și decanii din facultăți ale căror supraviețuire este dependentă de eradicarea urgentă și totală a oricărei umbre de discriminare chiar și acolo unde aceasta este puțină sau nu există deloc.

Gândirea acestor oameni periculoși s-a format în universitățile din vest în anii 60-70 după ce adevărații fideli ai stângii radicale au devenit profesorii universitari de astăzi.

Și astfel, creștem rapid rata creditării pentru educație nu pentru ca copiii noștri să învețe să gândească critic, să scrie clar sau să vorbească cum trebuie, ci ca să fie modelați după agenda destructivă a mentorilor lor.

Este acum posibil să termini o facultate de litere fără să dai de Shakespeare – unul dintre acei “oameni albi morți” ale cărui opere au pus bazele societății noastre “oprimante”.

Pentru a-i înțelege și a ne opune post-moderniștilor, idelie după care aceștia se orientează trebuie să fie clar identificate:

1. Ne-sfânta trinitate

În primul rând este trinitatea lor deloc sfântă formată din DIVERSITATE, INCLUZIUNE ȘI EGALITATE.

DIVERSITATEA este definită nu de opinie ci de rasă, etnicitate sau identitate sexuală.

EGALITATEA nu se mai referă de mult la lăudabila egalitate a oportunităților, ci se insistă pe egalitatea rezultatelor.

INCLUZIUNEA propune formule de împărțire a resurselor pe bază de identitate pentru a atinge mai-sus menționata stare de EGALITATE greșit-concepută și una în esență falsă.

Toate drepturile clasice ale occidentului trebuie să fie considerate secundare raportate la aceaste NOI VALORI. Să luăm de exemplu, LIBERTATEA DE EXPRIMARE: fundamentul democrației.

Post-moderniștii refuză să accepte că oamenii cu intenții bune, pot să schimbe idei și să ajungă la consens. Lumea lor este în schimb un coșmar hobesian în care grupuri identitare se luptă pentru putere. Ei nu văd ideile contrare ideologiei lor doar ca pe niște idei pur și simplu incorecte, ci le văd ca făcând parte din sistemul oprimant pe care încearcă să îl înăbușe și consideră ca o obligație morală să sugrume și să constrângă cât mai mult exprimarea acestor idei.

2. Repugnarea pieței libere

În al doilea rând, specific post-moderniștilor este repugnarea pieței libere și a ideei că schimbul liber și voluntar de bunuri și servicii poate să fie benefic tuturor celor implicați. Ei nu vor recunoaște că capitalismul a ridicat din mizerie sute de milioane de oameni care și-au permis pentru prima dată în istorie să aibă acces la hrană, locuințe, îmbrăcăminte, mijloace de transport și chiar divertisment. Cei clasificați ca săraci în SUA și în toate țările capitaliste sunt totuși capabili să aibă acces la nevoile de bază. 

În schimb, în Venezuela, care era pe vremuri o țară prosperă și care până recent era pusă cap de afiș de socialiștii radicali din campusuri, clasa de mijloc stă la coadă pentru hârie igienică.

3. Politicile identitare

În al treilea rând avem politicile identitare. Post-moderniștii nu cred în individualitate. Omul este doar o instanță a rasei, genului și preferințelor sexuale. De asemenea, ești fie victimă fie asupritor . Cei clasificați în categoria “victime” nu pot face nimic rău, iar cei băgați la “asupritori” nu pot face nimic bun. Astfel de idei de victimizare nu aduc nimic bun ci doar justifică folosirea puterii și crează conflicte între grupuri.

Toate aceste idei au luat naștere cu Karl Marx, filosoful german din secolul al XIX-lea. Marx vedea lumea ca pe o luptă gigantică între clase: burghezia împotriva proletariatului. Bogații sfidători împotriva săracilor disperați. Peste tot pe unde ideile sale au fost puse în practica (URSS, China, Vietnam sau Cambogia etc), economiile țărilor au fost ruinate și zeci de milioane (!) de oameni au fost uciși. Am luptat un lung război rece pentru a opri răspândirea acestor ideologii criminale. Dar acestea s-au întors sub noua mască a politicilor identitare.

Ideile putrede ale neo-marxiștilor post-moderni trebuie să fie aruncate la coșul de gunoi al istoriei. În schimb, noi le finanțăm continuarea chiar în instituțiile în care ideile centrale ale occidentului ar trebui să fie transmise noilor generații.

Dacă nu le oprim, post-modernismul va produce în societatea din SUA și din întreaga lume occidentală dezastrul pe care l-a făcut deja în majoritatea universităților din vest.

¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ 

NOTE:

  1. scuze pentru traducere, nu sunt de specialitate
  2. aviz românilor care se uită după lumină înspre vest; atenție la ce ochelari vă puneți și nu ignorați semalele de alarmă care mai ales pentru noi nu sunt deloc greu de identificat

Un dezastru anunțat

Nu este greu de prevăzut că la viitorul mare cutremur care va lovi România conform științei (chiar dacă știința imprecisă a fizicii pământului), vor muri mai mulți oameni decât trebuie.

Zilele acestea se sărbătoresc 2 ani de la Colectiv și revolta din acele momente din păcate încă nu a schimbat nimic în societatea noastră în ciuda evenimentelor și optimismului unora ca urmare a acestor evenimente. Presa tot trage semnale cu privire la incompetența și prostia autorităților în gestionarea crizei.

Evenimentul Colectiv, pe cât de tragic, a fost totuși unul izolat, cu puține victime. Cutremurul mare când va veni, va face însă mii de victime. Ca la orice cutremur, sunt două tipuri de victime: cele din momentul cutremurului (clădiri care cad, obiecte care zboară prin casă, tencuieli, cărămizi care se desprind și cad în cap la lume) și cele de după cutremur ca urmare a exploziilor de gaze, a focului, a infecțiilor etc.

Cele din a doua categorie sunt vieți care pot fi salvate într-un stat serios căruia îi pasă de viața cetățenilor și ia măsurile care trebuie când trebuie atât pentru a pregăti infrastructura și a rezolva problemele clare care sunt și care vor duce la pierderi sigure de multe vieți (clădiri cu bulină, infrastructură cu riscuri).

Din păcate, conducătorilor noștri nu le pasă de viitoarele victime, de vreme ce nu le-a păsat nici de victimele de la Colectiv când din teama de a arăta deficiențele și incapacitatea României de a trata bolnavii, au refuzat chiar ajutorul altor state care s-au oferit să ne ajute când a fost cazul.

Faptul că urgențele noastre nu sunt pregătite pentru următorul cutremur este dovedit cu fiecare furtună, mai ales în ultimul timp. Ieri a fost iar furtună în București și echipele de intervenții nu au făcut față, fiind multe evenimente unde nu a avut cine să se mai ducă, toți fiind prinși deja chemați pe teren. Dacă la o amărâtă de furtună nu facem față, unde în cel mai grav scenariu a căzut un acoperiș peste o mașină sau un pom stă să cadă, cum vom face față când vor fi zeci de clădiri căzute cu oameni îngropați în moluz care așteaptă să fie salvați și când nenumărate incendii vor izbucni în tot Bucureștiul?

Dar nu doar echipele de intervenție nu sunt pregătite, ci și spitalele și pompierii. În general nu sunt un adept al cheltuielilor și al extinderii aparatului bugetofag, însă este strigător la cer că partidul angajază plimbători de hârtii și directorași pe la tot felul de agenții și institute inutile și fără niciun rost din administratia publică dar și peste tot pe unde poate, pe când tocmai unde e nevoie, la pompieri, la ISU și la altele stăm atât de jalnic.

Paza bună trece primejdia rea, însă noi deși știm că urmează un cutremur mare care va face multe pagube, nu suntem pregătiți deloc și nu avem niciun plan. Iată deci de ce vom avea mii de morți și sute de mii de răniți care vor muri aiurea la viitorul cutremur, doar pentru că în loc să angajăm pompieri și să cumpărăm tot ce ne trebuie pentru viitorul cutremur care va veni sigur și va veni în curand, noi cumpărăm aiurea patrioate ca să nu mai zic de cât se fură cu salariile mărite ale tovarășilor și cu proiectele dedicate pentru companiile de partid.

Până să ne invadeze rușii, mai bine ar pregăti armata pentru intervenții specifice unui cutremur mare care distruge multe clădiri, dă jos cu poduri, produce incendii în fabrici, depozite sau în casele oamenilor.

Klaus linge macaroana dar macaroana tot nu se înmoaie

În ciuda măgulelii și gargarei ieftine pe care mac-mac-ul neamț o face cu mult talent și curtoazie, așa cum se cuvine unui vasal respectuos, macaroana nu s-a topit de emoție. Discursul lui Klaus a fost pe scurt:  Europa Socială blah, blah, partener autentic blah, blah, merci beaucoup.

A sărit totuși în evidență o bucată care dovedește că neamțul nu e aerian deși e înalt:  România […] doreşte să fie un membru re-fondator al Uniunii Europene.”.

Pai dacă Europa trebuie refondată înseamnă că deocamdată este distrusă. Mare lucru pentru neamț să recunoască asta. Prostia lui însă că nu are alte idei decât să măcăne în continuare aceeași poveste și tot îi dă înainte cu marile planuri cincinale (sau poate decenale) ale integrării cât mai depline în timp ce Europa arde și se cutremură din toți țâțânii.

Până și macaroana, dincolo de mac-mac-uri a venit de fapt în România ca să ne atragă atenția și să ne pregătească pentru viitorul război economic pe care Franța îl va porni cu restul țărilor europene mai ales cele din est. Pe măsură ce criza se accentueaza și fantasmagoriile promise de Macron nu se întâmplă automat fără austeritate și muncă (chestii imposibile de cerut revoluționarilor francezi care au trăit și trăiesc în huzur de 50 de ani pe seama nemților), francezii vor începe din ce în ce mai mult să pună presiune pe propriile compani care în dorința de supraviețuire și de profituri caută forță de muncă cât mai ieftină, care bineînțeles este în Est. Unitate-unitate, dar până la branză, măi frate!

Nu voi intra în amănunte, le puteți citi pe Ziarul Financiar sau pe Bursa. Pe scurt, macaroana se plânge că noi avem taxele prea mici și multe firme franceze preferă să vina la noi să angajeze muncitori, mai ales în domeniul transporturilor. Penibil francezul să se vaiete de “dumping”-ul (câtă ipocrizie și cât anti-europenism crunt poate să aibă) companiilor românești. O să vedem cât de mult i-ar convine lui o politică fiscală unică când Herr Merkel o să dicteze măsuri de austeritate bugetară în Franța și o să taie salariile bugetarilor francezi sau subvențiile fermierilor.

De râsul curcilor să vina macaroana să ne acuze de dumping fiscal, pe noi care oricum avem taxele mai mari decât oricare dintre vecini și în condițiile în care oricum marile companii franceze care domina piața românească nu prea fac profituri locale, ci folosesc offshore-uri. Să mai amintesc oare de utilitățile noastră vândute pe ochi frumoși la companiile franceze care ne supra-taxează și trăiesc din lipsa de competiție de care se bucură prin protecția statului român incompetent să formeze o piață liberă care ar forța scăderea prețurilor și eficientizarea? Dar macaroana trebuie să arate votanților lui că dă din coate și își face treaba.

Pe lângă “pregătirea” acestui război, pe care Macron vrea să îl câștige cu diplomația și a venit doar să se asigure că nu îi punem bețe în roate ca ungurii și polonezii, francezul l-a fraierit deja pe neamț vândându-i niscavai elicoptere:

Societatea Airbus Helicopters, filială a grupului aeronautic european, a transmis ieri mesajul că aşteaptă ca autorităţile de la Bucureşti să organizeze o licitaţie “transparentă” pentru achiziţia de elicoptere, informează agenţia France Presse, menţionând că şi compania americană Bell curtează România, care trebuie să-şi înnoiască flota de elicoptere civile şi militare. (Bursa)

Repetarea frenetică a prieteniei tradiționale francezo-române atât în discursurile lui Klaus cu această ocazie cât mai ales în “analizele” capetelor vorbitoare de la TV este o mantră idioată pe care eu nu o înțeleg: despre ce prietenie vorbim și cum se manifestă aceasta? La ce ne folosește acestă prietenie în afară de faptul că suntem bun cumpărători de armament francez? Câtă vreme Franța nu are niciun cuvânt de spus (sau se face că nu are) și noi suntem ținuți la marginea Europei prin excluderea din Schengen, fie Franța nu ne este prieten, fie Franța nu are nicio putere și mai bine am întări relațiile cu Ungaria și am deschide noi puncte de frontiere pentru a decongestiona transporturile ștrangulate la granița de vest care măresc drastic costurile pentru companiile românești și frânează dezvoltarea.

 

HEI-RUP-UL DIN ÎNVĂȚĂMÂNT – VERSIUNEA 2017

Acum un an scriam un articol care începea astfel:

Acum mai mult de un an, în pragul deschideri anului școlar trecut, scriam un articol intitulat MR. BEAN ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC în care observam patternul “renovărilor” periodice a învățământului, mai ales după ce anul școlar a început deja, sursa perpetuă de haos și tulburări. Am putea deja spune, “tradițional” sau “tipic românesc”. (sursa)

Anul acesta nu mă mai obosesc să scriu nimic, doar dau citate. Următorul din scrisoarea unor profesori către tov. ministru:

“Nu am înţeles dacă dispar definitiv manualele auxiliare sau doar se revizuiesc. Ne aşteptam să apară alte auxiliare, de la alte edituri, sau poate tot cele existente, dar îmbunătăţite? Şi când se va întâmpla asta? Comisia ar urma să fie alcătuită din < < reprezentanţi ai ministerului, sindicatelor, părinţilor şi elevilor > >. A fost ea constituită? A început să lucreze? Cam când se estimează că vor fi gata aceste norme metodologice? Apoi, după ce vor apărea normele, când se estimează că vor fi avizate materialele auxiliare pentru a putea ajunge în şcoli? (…) Trebuie să ştiţi că mulţi profesori folosesc auxiliare pentru a lucra suplimentar sau complementar cu elevii lor. Unele lucruri pur şi simplu nu se găsesc în manuale, ori nu sunt suficient de bine explicate. În plus, la fiecare început de an şcolar, în ultima vreme, nu au existat (fizic) manuale, iar auxiliarele au fost singura soluţie pentru a preda la clasă. Dacă se poate, am vrea să adresăm câteva întrebări la care domnul ministru, sau poate altcineva de la minister, să ne răspundă punctual: Vom avea manuale pentru elevi în primele săptămâni de şcoală? Vom mai putea sau nu să folosim manuale auxiliare? Dispar aceastea definitiv sau doar se revizuiesc?; Ce li se poate întâmpla profesorilor care aleg să lucreze cu elevii lor folosind manuale auxiliare? Vom fi amendaţi, concediaţi, apostrofaţi sau avertizaţi?” (sursa)

România, lider în domeniu

Românii nu mai au motive să fie invidioși pe vecinii noștri de la sud pentru că ne-au furat tradiționalul penultim loc în orice top al țărilor europene referitor la bunăstare, economie, sau orice alte performanțe. Acum nu doar că bulgarii nu ne mai împing la coada clasamentului, dar chiar suntem lideri!

Domeniu nu este însă nici puterea de cumpărare, nici producția de lubeniță, nici măcar numărul de hackeri la suta de mii de locuitori, ci este unul jenant, demn de o țară africană subdezvoltată în care femeile nu mai au altă alternativă pentru pâinea de zi cu zi și ies să-și vândă trupurile. Mai concret, România este în top la prostituția digitală denumită pompos (sau poate doar “tehnic”) în presa noastră “video-chat”.

Evident că știrea nu are pretenția de exactitate. Nu s-au dat prea multe detalii și nici măcar lotul țărilor între care România este lider. Mă îndoiesc de exemplu că România bate Rusia, cel puțin în zonă.

Există totuși unele elemente care ne dau dreptul să acceptăm o brumă de adevăr din faptul că România este un jucător important în … domeniu sau mai bine zis că sunt multe românce care își vând trupurile pe bani. În primul rând este recunoscut că viteza de internet în România este una bună comparativ cu alte țări teoretic “competitoare”, cel puțin din zonă. O viteză bună nu doar că facilitează prin costul redus această “activitate” reducând costurile. Costurile nu sunt oricum o problemă având în vedere că prețul cu forța de muncă – ca și în alte domenii – este destul de redus la noi, fiind principalul avantaj și principala caracteristică a forței de muncă românești. Rapiditatea conexiunilor facilitează însa dezvoltarea acestui tip de afacere în orice colț al României, ceea ce evident este un avantaj competitiv spre deosebire de alte domenii, cum ar fi industria auto unde lipsa autostrăzilor, proasta infrastructură, timpul mare de stat la vamă pun o mare povară pe companiile producătoare.

Ca o mică observație, aveam de gând să scriu un articol despre mitul de “jucător” în domeniul IT al României – o percepție greșită pentru mulți români, chiar dintre cei din domeniu – însă din păcate am pierdut articolul în care se prezenta o statistică cu procentul de muncitori în domeniul IT din procentul tuturor muncitorilor în care statistică România se afla la coada clasamentului sub Ungaria și Bulgaria și doar peste Albania. Se înțelege că dacă raportul s-ar face la numărul populației am sta și mai prost. România nu este un lider IT în caz că aveați speranța ca măcar IT-ul o să ne scoată din nămol și o să ne ofere un avantaj competitiv. IT-ul crește în toate țările, la nivel mondial, ponderea IT-ului în industrie crește și în Bulgaria și în Ungaria și peste tot, prin urmare nu avem de ce să fim prea optimiști că în curând vom putea să o ducem bine chiar și fără autostrăzi, fără restructurarea furnizorilor de utilități, fără stimularea economiei, fără mult așteptata reformă – spus altfel.

Întorcându-ne la prostituție  – fie ea virtuală sau ne-virtuală – aceasta nu este decât un semn al sărăciei. Bruma de turiști în creștere care vin în București în weekend credeți că vin să viziteze mănăstirile din Capitală și Muzeul Satului? Nu, prețul mic la hoteluri, la restaurant și la fete este motivul pentru care turismul în marile orașe de la noi unde s-au extins rutele aeriene, deci și potențialul de turiști care pot să vină și să plece rapid, a crescut simțitor de când un weekend în Româna devine mai la îndemână pentru tinerii harnici din vest decât să îl petreacă în orașul lor de rezidență, cu hotel și avion inclus.

Ce mi se pare însă strigător la cer este că acest semn al sărăciei devine știre cu gust de fală și mândrie autohtonă din aceeași categorie cu creșterile de vânzări Dacia la export. Și când știrea mai este citită și de o femeie, aproape te întrebi cum de virusul feminismului nu a atins încă și presa românească. Deși probabil la prostituție acest virus este deja imun, fiind cosiderată o meserie ca toate celelalte, nu o umilire teribila și o tragedie pentru bietele femei care sunt împinse să-și vândă trupurile pentru că altfel ar fi nevoite să vândă roșii la tarabă în piață sau să culeagă căpșuni în Spania.

 

Cărtărescu și alergia la colivă

Cărtărescu are alergie la colivă, mai ales dacă coliva este “legănată” de Klaus alături de Tudose și Dragnea. Cărtărescu are alergie la mai multe chestii și mai ales la bunul simț cum ar fi slujba de pomenire a eroilor neamului – o altă alergie pentru Carty (și eroii și neamul și bine-înțeles slujbele). Pentru un dezechilibrat ca Carty însă, poate doar o orgie de poponari (alternativi sexuali cum îi denumește) nu îi produce repulsie deși probabil asta depinde de în ce pozitie s-ar afla.

Adevărul este însă că imaginea cu Klaus legănând coliva alături de Tudose, Dragnea și ceilalți ne dă o impresie de artă macabră sau mai degrabă de dans macabru. Ceva nu părea la locul ei, ceva era anormal, ceva nu se lega …

Pare ciudat în ziua de astăzi să vedem conducătorii noștri vorbind despre națiune, popor, etc. Da, știu că există populism și că mulți politicieni regurgitează tematica însă “cei de sus” fac în general referință la România doar ca un addendum la marile teme importante cu care se preocupa ei zi de zi în postura de lideri regionali: apărarea drepturilor omului, consolidarea Uniunii Europene, întărirea NATO, lupta împotriva terorismului, provocările asimetrice blah, blah. Patriotismul este încadrat la capitolul … veșnica pomenire.

De altfel, dacă urmărim discursul lui Klaus, pare un discurs în 2 planuri: pe un plan evocă eroii, evenimentele, istoria și pe celălalt le scuipă. Iată câteva extrase din al doilea plan:

La un secol de atunci, România este un stat puternic, pe care aliaţii şi partenerii se pot baza, pilon de stabilitate şi securitate în această regiune. Iar acest lucru se datorează în mare măsură și Armatei României.

7 paragrafe a reușit Klaus să citească până să înceapă cu plecatul capului și referințele la slujirea “aliaților” sau la cauzele “comune”, “regionale” …

Vă îndemn ca acolo unde vă trimite datoria, în Afganistan, Irak ori Balcani, să fiți demni de glorioșii voștri înaintași!

Orice minciună trebuie întreținută și Klaus nu putea trece peste astfel de momente fără să reamintească soldaților români că ei nu sunt doar carne de tun sau mercenari ieftini (de outsourcing) pentru americani, ci își dau viața aiurea prin deșerturi la mii de kilometri luptându-se cu turbați medievali pentru industria de armanent americană doar ca să apere țara și ca să calce pe urmele înaintașilor.

Într-o perioadă în care valorile Uniunii Europene sunt atacate de populism și demagogie, comemorarea Marelui Război aduce cel mai puternic argument în favoarea proiectului european: pacea!

Nu mai lungim comentariile, evident Klaus nu putea spune altceva decât dacă ar avea coloană vertebrală și dacă prin sânge i-ar curge sânge românesc. Două condiții greu de găsit în ziua de astăzi și nu doar în rândul politicienilor.

Adevărul este însă că România ca stat și poporul român sunt în prezent sub asediu. Cei care ne conduc nu sunt decât niște agenți ai acestui mare plan care evident că nu ne include doar pe noi. Statele și popoarele în general sunt acum atacate cu virulență de cei care doresc ca prin haos și organisme supra-statale să impună o altă ordine și alte valori. Proiectul “pacea” ca și alte mantre sunt doar momeli pentru naivi și creduli, sunt cântece frumoase pentru vitele duse la abator.

Ca și soldații, sărmani pioni pe o tablă de joc ale cărei reguli nu le mai înțeleg nici ei și care sunt în prezent împinși încet-încet spre un nou război distrugător care ne va lua prin surpindere pe toți dar care va crea șansa unei noi treziri. Căci se pare că pacea nu ne priește …

Definitia familiei da pe fata corigentii la limba romana dar mai ales la logica

Salutam decizia Camerei Deputatilor de a vota – chiar cu o intarziere nesimtita – cererea a 3 milioane de romani de modificare a constitutiei care are ca scop evident, contracararea razboiului impotriva familiei care se duce la nivel mondial, mai ales in tarile “dezvoltate”. Sub stindardul “diversitatii” – o aberatie, deoarece diversi sunt si criminalii sau pedofilii si nu inseamna ca trebuie acceptati si ca trebuie ca drepturile lor sa fie nelimitate, similare cu ale celorlalti cetateni, se duce o lupta apriga de sapare la fundatia societatii, care este familia.

Dar nu doar familia este atacata, cat mai ales normalitatea si firescul. Ar fi mult de explicat si de comentat, fenomenul nefiind altceva decat corolarul diluarii setului de valori la care majoritatea cetatenilor adera. Exista mereu, in orice timp si in orice societate, ca si in viata fiecarui om, o granita dinamica intre ce este acceptabil si ce este anormal. Ceea ce acum o suta de ani era strigator la cer – fustele cu minijup, de exemplu – sunt acum ceva banal, fiind poate anormale corseturile – ceea ce atunci erau la moda. Atunci insa cand aceasta granita intre normal si anormal nu are o miscare organica, fireasca, impinsa de evolutia societatii si de transformarile istorice, ci vectorii de schimbare sunt o mana de politicieni homosexuali in foruri bine plasate care conduc cel putin UE si forteaza toti vasalii sa adopte “drepturile oricarui homosexual sa adopte copii”, mie mi se pare ca evolutia nu mai este organica ci se aseamana impunerii valorilor unui grup de oameni cu forta asa cum s-a intamplat cu Inchizitia.

Sa ne intoarcem insa la oile noastre mioritice si sa vedem de ce somnul ratiunii naste monstri.

Petre Florin Manola, deputat PSD, și-a explicat votul: „Am votat, astăzi, de Ziua Europei, împotriva referendumului pentru modificarea Constituției. Motivul meu este acesta: FORMULAREA PROPUSĂ – „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie” – RESTRANGE DREPTURILE OMULUI. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a explicat că “viața de familie, conform art. 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului nu se limitează numai la familii întemeiate pe căsătorie, ci include și alte relații de facto” – familii monoparentale, cupluri care trăiesc în uniuni consensuale ș.a.m.d.” (sursa)

Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie spunea Lucina Blaga. Iata cum atunci cand conducatorii dorm se pot intampla lucruri dramatice pentru societate si tara se poate duce de rapa. Asadar, in cazul de fata era evident ca definitia familiei viza sa contracareze casatoriile homosexuale si prin acest referendum se incearca interzicerea prin Constitutie a casatoriilor homosexuale. Aceasta miscare nici nu ar fi avut loc daca poporul ar fi avut incredere in conducatori si daca s-ar fi considerat aparat de cei pe care i-a votat.

Insa cum putem sa clasificam si cum putem analiza justificarea deputatului PSD – de altfel singurul tovaras care a ales as fie gica-contra, restul PSD-istilor votand pentru sau abtinandu-se – altfel decat sa spunem ca este una tembela si cu siguranta ascunde in spate o optiune proprie suspecta a tovarasului. Eu unul nu cred ca nici el crede in ce a declarat.

Nu sunt la curent daca nu cumva tovarasul a fost alterat de gargara pe care a folosit-o USR-ul: un partid neo-comunist, anti-traditionalist cu un magnet mai ales la hipsteri retardati si care nu au doi neuroni sa judece crezand ca pot sa schimbe lumea daca rad 2000 de ani de istorie si incep de la zero. Am auzit ca ar fi fost si o tanara speranta de la PNL care ar fi folosit aceeasi justificare.

Daca gogomania acestei justificari nu este unica, problema este mai complicata si denota ca ne aflam in fata unui mare risc de dictatura daca astfel de oameni vor ajunge sa conduca tara in viitor – ceea ce din cauza nepasarii si “cuminteniei” crestinilor apolitici este foarte posibil. Ca o mica paranteza, daca avea doi cohones si trei patru neuroni, Coalitia pentru Familie se transforma instant in partid si avea o sansa istorica ca sa schimbe lucrurile in mediul putred al politicii romanesti. Nu mai explic de ce era si este din ce in ce mai important ca ortodocsii – impreuna cu ceilalti crestini, mult mai activi – trebuie neaparat sa se implice in politica pentru a mentine normalitatea, adevarata lupta abia incepand. Nu mai explic deoarece am explicat pe larg aici.

Inotrcandu-ne la referendum, trecerea prin Camera Deputatilor este doar un prim-pas care poate sa insemne nimic. Vedem cum PSD joaca alba-neagra cu mai multe chestiuni si cu siguranta zvonurile aparute in ultimul timp cum ca acolo la varf e niscavai mancareala, nu sunt fum fara foc. Deci probabil tovarasii au oricum alte urgente si spaima de alegerile urmatoare i-a cam lasat pe moment, mai ales dupa ce PNL-ul ne-a dovedit ca vrea cu fermitate sa urmeze calea PNTCD-ului si sa intre in groapa de gunoi a istoriei pentru ca nu-si gaseste coloana vertebrala si nu isi gaseste un minim set de valori pe care sa le impinga. “N-am om” ar parea sa spuna PNL-ul, ca slabanogul din Evanghelie care statea la scaldatoarea de la Vitezda asteptand sa tulbure ingerii apa si sa intre in ea pentru a fi vindecat. PNL nu are om, are destui oameni, PNL nu mai are ethos si nu mai are ratiune, de aceea va deveni si mai irelevant.

Atacul asupra familiei nu este intamplator. Dracul are o raca cu familia, fie ea crestina sau nu, deoarece familia este fibra societatii, fara familie, haosul se va dezlantui. Si putem vedea ce se intampla in vest unde majoritatea oamenilor traiesc divortati, copiii sunt crescuti aiurea, nu mai simt iubire, nu mai simt pacea si protectia unei familii, cresc cu rani care nu se vor vindeca niciodata si vor deveni oile de maine care vor behai sub stindardul curcubeului rozand iarba si topaind vesele pe ritmuri de muzica house.

1 2 3 10