Category Archives: România “europeană”

Jan 20

Un colţ de Românie sângerândă (Youtube)

Posted on by

http://www.youtube.com/watch?v=dvOdeg5hw-0

Vazand acest documentar, m-a cutremurat o spaima: daca peste vreo 5 ani va fi la fel si pe la noi? Cu adevarat asistam atunci la intoarcerea la feudalism, doar ca daca in feudalism taranii erau legati de vatra, acum suntem liberi sa ne alegem boierul la care sa slujim. Dar care situatie era mai umilitoare oare, ceea incare taranul trebuia sa dea o parte din munca sa boierului sau cea de azi a sarmanilor care fug din colt in colt oferindu-se sa faca orice pentru o bucata de paine, caci mai mult nu am auzit vreun “stranier” sa se capatuiasca.

Oct 08

Neagu Djuvara: vom fi minoritari în ţara noastră

Posted on by

Domnul Neagu Djuvara trage din nou un semnal de alarma, pentru cine mai are urechi sa auda: vom fi minoritari in tara noastra. Varsta inaintata si experienta de o viata, ii dezleaga limba stimabilului domn  Djuvara ca sa spuna lucrurilor pe nume, intr-un inverviu pe larg luat de Adevarul. Iata un scurt fragment:

De unde această agresivitate exagerată în societatea românească?

E o problemă pe care mi-am pus-o şi eu, deseori. Eu o arunc şi pe aceasta în cârca celor 50 de ani de comunism care au modificat profilul etnic al românului. Românul pe care l-am cunoscut eu când eram copil – adică şi ţăranii, şi ostaşii pe care i-am avut pe front – era prea blând, prea supus. Dintr-odată a venit un regim atât de brutal şi atât de injust încât omul a început să se apere cu dinţii. Nu uitaţi că până şi în cel mai mic sat s-au inversat valorile. Ţăranii cei mai iscusiţi, cei mai îndemânatici şi cei mai avuţi au fost nu numai daţi la o parte, ci şi ucişi sau băgaţi la închisoare. La suprafaţă au ieşit lepădăturile – toţi guşaţii şi tâmpiţii din sate au devenit primari sau mai ştiu eu ce… S-au schimbat elitele de jos şi până sus. Lucrul acesta a făcut ca oamenii să se înrăiască. Nu mai există sentimentul că vecinul tău e un prieten. Lumea nu se mai salută pe scara blocului pentru că zice „Bună ziua ţi-am dat, belea mi-am căpătat!”

[ CITESTE TOT INTERVIUL ]

Pentru cei care il indragesc pe batranul Djuvara, si sunt interesati de o perspectiva a unui istoric asupra lumii de azi, le recomand sa ii citeasca cartea “Razboiul de saptezeci si sapte de ani (1914 – 1991) si premisele hegemoniei americane“

Jun 09

Un român ambiţios

Posted on by

Un tanar roman a fentat securitatea aeroportului din Viena si a zburat in trenul de aterizare al unui avion pana la Londra. Tanarul de 20 de ani a declarat ca dorea doar sa isi gaseasca un loc de munca in alt oras. Probabil sarmanul nu avea bani de autobuz si de aceea s-a gandit sa faca blatul cu avionul.

Ce e de mirare cum de super-securitatea aeroportului nu l-a depistat, ca daca era un nebun cu bomba hotarat sa dea jos cu avionul deasupra Londrei, intr-adevar era nasol. Standardele de securtitate bineinteles ca impun ca avionul sa nu isi fi luat zborul daca securitatea aeroportului ar fi observat ca un nebun sare gardul si se arunca in trenul de aterizare. Daca securitatea observa, era clar ca avionul era oprit, mai ales ca era clar ca doar un sinucigas terorist ar face asta.

Ar fi de asteptat ca dupa razboiul cu teroristii si dupa introducerea atator si atator masuri de securitate, o simpla trecere peste gardul aeroportului si accesul inspre pista sa fie de neimaginat in zielele noastre, mai ales intr-un aeroport din Austria, o tara faimoasa pentru politia ei riguroasa si serioasa, unde oamenii isi fac datoria cu sfintenie.  Si mai socant este ca, desi sunt camere de luat vederi peste tot si serviciile de securitate asculta tot, macar ca s-ar gasi un nebun sa sara gardul la aeroport si sa forteze intrarea intr-un avion, ne-am astepta ca acesta sa fie observat. Cu siguranta teroristii islamisti sunt extrem de invidiosi pe romanul nostru, care nu pentru jihad ci pentru munca a riscat atat de mult si a reusit ceea ce si-a propus. In schimb, teroristii trebuie sa gaseasca solutii mai complexe ca sa penetreze securitatea aeroportului  substante chimice avansate, ascunse bine in pantofi si in lenjerie (altfel de ce ar face bodyscannig astia?)

Ce sa intelegem din aventura romanului nostru? Mai intai ca criza e nashpa daca au ajuns oamenii sa isi riste viata in cautarea muncii si daca nici la Viena nu isi mai gasesc de munca. Iar mai apoi, ca toata lupta anti-terorista e un mare vax. Rezultatele sunt canci, iar amenitarea terorismului este mai mult o spaima mediatica decat o realitate faptica. Oare daca se putea, si vroiau si erau decisi, pana acum teroristii nu sareau si eu gardul si se ascundeau in avion ca sa il detoneze mai apoi peste vreun oras? Cum de nu au reusit austriecii nici macar sa il vada pe romanasul nostru? Parerea mea, pentru ca s-au saturat si ei sa tot traiasca in spaime si au luat viata mai usor.

M-au amuzat enorm de ce diferente exista intre securitatea aeroporturilor in vest si la noi. De exemplu, la ultima mea calatorie in Germania. La aeroport la ei: cel care ne controla actele era foarte serios, incruntat si nemiscat cand se uita cand la fata mea, cand la calculator, cand la buletin sa vada daca nu cumva sunt un terorist. In Romania, acelasi functionar: rade cu cel din fata mea, iar la mine cand vede ca sunt din Craiova rade si de mine: “ce sunteti domne asa posomorat, sunteti trist ca a luat bataie Craiova?”. Omul era foarte relaxat si vesel, mai vesel ca calatorii care erau morcoviti dupa un zbor cu emotii. Si nu doar cel care ne-a verificat actele m-a amuzat, dar si cei care teoretic erau “securitatea” aeroportului: acestea erau niste femei care se urmareau de fapt unele pe altele, radeau intre ele si faceau glume, in nici un caz nu urmareau pe teroristi. Un automobil “main security” cu doi baieti urmareau daca punctele de securitate sunt ok, adica daca oamenii se afla la locul lor fiecare si dadea ture prin aeroport cam la 10 minute. Dupa ce masina de securitate trecea, tanti care era la un anume punct pleca in alta parte sa vorbeasca cu colegele, se distrau si vorbeau tare de ziceai ca cu siguranta se intampla ceva daca securitatea e atat de agitata. Cand masina se apropia, o alta tanti o anunta pe tanti care dezertase de la post sa se duca ca sa o vada masina de check, dupa care se intorcea iarasi la aclale. Era extrem de amuzant, si m-am gandit ca cred ca si pe la noi daca vroiau teroristii, de mult faceau franjuri cateva avioane.

May 23

Criza nu este intamplatoare

Posted on by

Multe vorbe zboara zilele astea despre criza, in toata lumea, dar mai ales pe la noi. Pentru ca in sfarsit lucrurile sunt foarte nashpa si pe la noi si lanturile sunt din ce in ce mai stranse, criza este subiectul media #1, care starneste cele mai multe si variate discutii.

Am urmarit asta-seara o emisiune la Money Channel in care invitat era un redactor de la Foreign Policy si care intrebat fiind despre cum stau lucrurile cu Europa, a sustinut ca problema este faptul ca nu exista o guvernare comuna, adica ca avem o politica comuna, avem anumite legi si reglementari europene, avem norme, avem o banca, avem o moneda (noi inca nu) dar inca statele mai au guverne proprii care stabilesc politici individuale.

Multa vreme m-am intrebat de ce Grecia a fost prima atacata si a fost aleasa sa fie oaia neagra, blamata, aratata cu degetul etc. Raspunsul cel mai folosit, varianta “oficiala” cum ar veni este ca Grecia a cheltuit mai mult decat si-a permis si in plus a facut si anumite inginerii financiare prin care a ascuns deficitul real. Sunt false ambele idei, Grecia nu a cheltuit deloc cel mai mult, a cheltuit intr-adevar prea mult, dar si alte state au facut-o, iar datoria Greciei este nimic pe langa datoria Spaniei, Italiei sau a Marii Britanii. Se spune ca daca ar fi atacata Spania, Europa nu ar putea-o salva, datoriile sunt peste puterile “greilor” Europei la un loc.

Dar de fapt, ce inseamna salvare si care este de fapt problema. Se discuta si se tot invarte problematica crizei pe toate fatetele, dar nimeni nu spune ca ar normal si de bun simt ca statele care au datorii prea mari si nu mai pot sa le plateasca, sa declare faliment statal, ceea ce s-a mai intamplat in istorie. Intr-adevar, pentru o perioada, nimeni nu ar mai avea curajul sa imprumute statul respectiv, si sectorul bugetar ar fi taiat drastic pentru ca atunci singurele surse de venit ar fi taxele si impozitele. Dar numai asa bancile ar invata sa mai si fie atente la oferirea creditelor, ceea ce e firesc, nu?

Falimentul statal pentru o tara europeana ar fi intr-adevar o rusine dar si o mare problema: lumea nu ar mai avea incredere in Europa. “Ideea europeana” ar pica. Chiar daca economic ar fi evident mai in spirit capitalist ca statele sa falimenteze, deoarece astfel bancile vor avea grija data viitoare cui si cum vor oferi credite si nu vor mai sari sa ofere bani pentru proiecte care nu product, din punct de vedere politic, o astfel de varianta este imposibila. Chiar si pentru simplul motiv ca daca ar alege varianta falimentului, clasa politica s-ar sinucide, ar recunoaste singura falimentul sistemului actual si ar lasa de inteles ca trebuie schimbate lucrurile din radacina. Este evident o relatie atat de stransa intre falimentul economic si falimentul politic, incat politicienii prefera sa arunce pisica moarta urmasilor lor si asa s-a intamplat si pana acum: politicienii au facut credite cat au putut, nu i-a preocupat niciodata fiabilitatea economica, pana cand marii investitori s-au gandit sa le taie conducta la bani si sa ii lase putin in aer sa mai rascoleasca putin sistemele.

Iar rascolirea sistemului, vedem ce inseamna. Din ce in ce se aud “glasuri” mai mult sau mai putin importante care lanseaza ideea ca pentru salvarea Europei ne trebuie o guvernare comuna, statele trebuie sa isi uneasca si politicile fiscale, nu doar pe cele monetare. Ce inseamna asta? Inseamna ca pe viitor salariile profesorilor din Romania vor fi date de la Europa, si ca daca construim sau nu spitale, tot de acolo se va hotari. Intr-adevar vor fi si aspecte pozitive, pentru ca nu vom mai avea cel mai scump kilometru de autostrada din Europa, pentru ca sistemul de spagi este oarecum mai avansat in Romania decat in Europa, dar incet-incet vor invata si ei de la noi. Politica comuna actuala traseaza anumite directii, impune anumite baremuri care trebuiesc atinse, dar nu e prea explicita, asa cum ne spune FMI: noi nu am zis sa taiat salariile, am zis doar ca daca mai vreti banii nostri (si stim ca aveti nevoie de ei), trebuie sa taiati de undeva, cum o faceti, alegeti voi. Adica ne-au lasat sa alegem, taiem o ureche sau un picior. Ca de taiat, e musai, bancile trebuie salvate.

Traim vremuri istorice si putini realizeaza ca se pun bazele nu doar a unei monede globale dar si a unei guvernari europene pentru inceput. De aceea criza nu a fost intamplatoare, pentru ca asa cum atacurile din 11 septembrie au schimbat felul oamenilor de a gandi din punctul de vedere al libertatilor individuale, atacurile financiare din prezent schimba raportarea noastra la bani si la propriile noastre guverne. Dupa aceasta criza, pe masura ca incet-incet se taie din simbria fiecaruia, popoarele nu doar ca vor injura politicienii si vor schimba guvernele, dar vor dori sa fie condusi de la Europa, deoarece incet-incet li se va spune ca asta este ceea ce ne trebuie, o politica comuna.

Putini isi mai amintesc care au fost argumentele principale prin care au fost amagiti romanii sa adere in Europa: o piata comuna in care firmele romanesti sa desfaca produse, libertatea circulatiei si a gasirii unui loc de munca in orice tara, dezvoltarea democratiei si a drepturilor omului, accesul la fondurile europene care sa modernizeze tara etc. Nici unul dintre acestea nu s-au intamplat. La ce bun ca firmele romanesti pot vinde fara problema in Europa de vreme ce oricum cand s-a dat drumul la granite si nu au mai fost taxe vamale, produsele europene ne-au invatat si firmele romanesti care mai produceau ceva au falimentat. Putini au fost pregatiti sa faca fata tavalgului, iar consecintele cele mai evidente le putem vedea in agricultura. Intr-adevar au mai venit ceva straini care au investit si produc in Romania, dar banii se duc oricum afara, la patronii straini. Muncitorii romani sunt platiti pe salarii de nimic in comparatie cu ce se plateste in Europa, iar impozitul pe profit oricum este in Romania printre cele mai mici din Europa si oricum dintre cei mari, ca sa vina in Romania, au impus conditia sa fie scutiti (de ex:  Dacia), deci produc dar degeaba ca banii se duc tot afara. O alta gargara cu care am fost intoxicati inainte de aderare a fost cea a banilor europeni care urmau sa vina si sa schimbe fata Romaniei. Acum dupa ani si ani vedem cat de adevarata a fost gargara asta, ca de fapt noi platim mai mult decat luam de la europeni, tocmai din cauza ca nu am fost pregatiti ca sa absorbim acesti bani, sau mai bine zis, nu ne-au fost create conditiile pentru a-i absorbi. E ca si cum dupa ce pui o folie protectoare peste pamant si arunci cu apa, te-ai mira de ce pamantul nu inghite apa desi este uscat. Pai nu inghite apa deoarece tie nu ti-a trecut prin minte sa uzi mai intai si apoi sa pui folia protectoare. Sau ti-a trecut prin cap, dar ai vrut sa uzi pamantul decat in aparenta, sa te vada vecinii ca tu uzi si sa creada ca iti doresti sa faci treaba. Nu este o greseala faptul ca nu putem absorbi fondurile si nu este nici justificata prin incapacitatea noastra sau prin coruptie. Nu era greu de vazut ca noi nu avem cum sa avem experienta de zeci de ani pe care o aveau europenii si nici nu era atat de mirare faptul ca intr-adevar, dupa zeci de ani de comunism si o lovitura de stat, coruptia in clasa politica era regula, nu exceptie.

Deci asa cum atunci ni se serveau argumente pro-europene care s-au dovedit mai tarziu hilare, si acum se lanseaza ideea ca trebuie sa renuntam si mai mult la suveranitate, si nu doar noi ci toate tarile, ca sa iesim din criza. Iar poporul nestiutor si care crede ca doar Basescu si Boc sunt de vina pentru criza actuala, va accepta din nou sa taca si sa doarma in timp ce tara ii este furata de sub nas. Si ne vom trezi astfel peste noapte cetateni europeni (daca nu deja globali) si vom vedea cum din ce in ce mai multe legi si taxe ne vin direct de la Europa, nu de la Bucuresti.

Este bine sau este rau? Intrebare retorica. Poate ca intrebarea care si-o pun multi este daca chiar stau lucrurile asa sau nu? Nu cumva sunt eu adeptul unor teorii conspirationiste si de fapt, cei care propun unitatea totala europeana incearca de fapt sa gaseasca solutii la criza? Acestora le raspund: dar din crizele de pana acum ne-au scos? De criza comunista ne-au scapat ei? Tot romanii si-au dat viata ca sa il goneasca pe dictator si tot romanii s-au sacrificat in incercarea de a realiza o noua Romania, una libera si prospera. De criza tranzitiei ne-a salvat europa? Au venit investitorii europeni cu bani, sau tarile membre ne-au sprijinit in vreun fel cand FMI ne impunea conditii draconice pentru cateva zeci de milioane? Nu, tot noi a trebuit sa rabdam saracie si sa muncim pe rupte ca sa nu murim, dar mai ales ca sa nu innebunim, caci ce poate fi ma stresant ca o tranzitie? Iar apoi dupa integrarea facuta in pripa si in graba doar pentru ca au fost cativa visatori care au avut o “idee europeana”, ne-au ajutat ei ca sa ii ajungem din urma? Pai ar fi fost prosti? Si-ar fi taiat singuri creaca de sub picioare? Cine ar fi vrut sa ajute o Romanie “admirabil de dezorganizata” (cum zicea Berthelot) sa biruiasca in cruntul razboi al competitiei economice? De ce ar face-o? Ne-au folosit insa pentru plantatiile lor de capsuni si pentru bosorogii lor de care au grija fosti profesorii si intelectuali romani fugiti in afara pentru o paine mai buna.

Sa nu ne amagim, nimeni nu ne vrea pe noi sa razbatem. Doar noi ne putem scoate din criza si nu cedand din suveranitatea noastra ci cautand din contra sa pastram cat mai mult din ce mai putem, pentru ca oricum noi nu suntem decat o frunza in bataia vantului, nu putem opri furtuna din mersul ei. Dar putem insa sa nu cadem din nou in cursa inselaciunilor si sa stam momai in fata provocarilor. Fiecare este dator sa constientizeze si sa caute macar sa nu adere la ideile sistemului daca in afara oricum nu putem sa stam. Caci cel mai grav este dupa mine prostia si ignoranta. Chiar daca vom fi bagati in Europa cu arcanul, nu asta e grav ci grav va fi daca vom crede ca cei care ne baga ne sunt pastori si ne vor binele.

PS: poate o data voi reusi sa povestesc si cum vad nemtii binele tiganilor si al celor care refuza sa isi dea copii la scoala

ALTE ARTICOLE:

- Bancherii Băncii Centrale Europene, stăpânii feudali ai Europei

UPDATE 14 Iulie 2010

Germania vrea ca ţările din zona euro care nu-şi ţin deficitele bugetare în frâu să fie sancţionate prin pierderea suveranităţii economice. Cancelarul german Angela Merkel pregăteşte un set de măsuri care să legifereze procesul de intrare în insolvenţă a ţărilor din zona euro cu probleme bugetare grave. (Sursa: Adevarul)

May 17

e-Romania vs. ro-Monopol

Posted on by

Intr-un interviu dat bloombiz, ministrul comunicatiilor a declarat ca va scurtcircuita circuitul spagilor din achizitiile publice prin lansarea e-Romaniei. Pe langa aceasta, ministrul ne asigura ca taranii vor invata geografie si cultura prin broadband si totodata noi toti, oraseni si tarani, nu vom mai sta la cozi pentru a plati taxele, ci vom folosi cardul.

Pe langa faptul ca de exemplu in unele zone ale Romaniei cum ar fi Oltenia, providerii de servicii de comunicatii si-au impartit felia astfel incat sa nu se calce unu pe altul pe picioare si sa ofere servicii proaste la costuri minime si preturi maxime prin implementarea monopolului diferential, celelalte aspecte mentionate de ministru nu ma preocupa deoarece oricum sunt aberante, stiind fiind faptul ca la noi, nici cu chitanta semnata de tanti de la ghiseu nu poti fi sigur ca nu vei primi pe viitor scrisoare ca nu ti-ai platit taxele in posta. S-a intamplat pe la noi, la Adminsitratia Financiara, cand intr-un an s-au stricat calculatoarele si s-a pierdut baza de date cu cei care au platit niste impozite, – nu mai retin din pacate daca societati sau persoane – si s-a trimis notificare de plata la toti.

Eu unul nu voi plati niciodata taxele online, nu am incredere in nicio e-Romania, pana nu am eu chitanta semnata de tanti si pana nu vad ca da enter in fata mea, nu o sa am incredere. Si-asa nu am incredere, dar totusi macar semnatura aia si stampila imi dau o minima liniste ca am facut ce tine de mine ca nu ma astept la alte surprize. Si pana acum, slava Domnului nu am avut (prea multe).

Cat despre broadband, vax proiecte, vax finantari, ministrul ar trebui intai sa vada de ce prin Oltenia de exemplu nu exista decat o singura firma care ofera internet pe fibra optica si alte firme nici macar nu iti ofera un pret daca totusi ai vrea sa alegi altceva, indiferent de pret. Si ca in Oltenia peste tot si in toate, cu siguranta e-Romania nu este decat un mare tun tras pe fuga inainte sa pice tot castelul de nisip.

Mar 07

Încă şi încă un credit

Posted on by

“Când cel ce se împrumută ia banii, este mai întâi strălucitor şi vesel; se bucură de o floare străină, care vrea să arăte că i s-a schimbat viaţa: masa întinsă, haine luxoase; slugile, şi ele, au altă înfăţişare, sunt mai vesele; vin apoi linguşitorii, oaspeţii, nenumăraţii paraziţi ai caselor. Dar îndată ce banii încep să se scurgă, iar timpul, cu trecerea lui, adaugă dobânzile, nopţile nu-i mai aduc aceluia odihnă, ziua nu-i mai este veselă, soarele nu-l mai încântă, ci-i amărăşte viaţa; urăşte zilele care-i grăbesc scadenţa, se teme de luni, care-i măresc dobânzile. Dacă doarme, vede în vis pe creditor. Urât vis! Creditorul stă la căpătâiul lui. Dacă e treaz, dobânda îi stăpâneşte gândul, dobânda îi este grija lui” (Sf. Vasile cel Mare – Despre camatarie si imprumuturi)

Nu stiu daca exista vreun obicei mai pagubos pe care sa-l fi importat romanii mai vartos de la occidentali altul decat traiul pe credit. Poate ca doar privitul la televizor si sportul de weekend “cumparaturi la hypermarket”.

Ar fi mult de discutat de unde vine acest obicei. Poate ar trebui pornit de la Criza din Asia din 1997 care a facut praf tot continentul si a determinat ca banii sa curga in alta parte a lumii, prin urmare si in Romania. Dar inainte de asta poate ar trebui sa ne intoarcem la reformele lui Petre Roman din 1990, care in timp ce polonezii faceau terapie de soc si angajau economisti destepti de la marile universitati americane care mai avusesera experiente si succese macroeconomice in America Latina, deci in timp ce polonezii faceau ce trebuie (si azi se vad rezultatele), Petre Roman dadea romanilor tot ce le doreste inima la preturi de nimic. Si nu doar alimente ci chiar si credite. Putini isi mai aduc aminte ca Petre Roman a fost primul care a dat credite tinerilor romani ca sa isi faca case. Si iata ca peste zeci de ani vedem unde am ajuns. Tinerii de azi nici nu mai spera la case – chiar cele pe credit (Apetitul romanilor pentru creditare tinde catre zero) – ci doar mai tatoneaza cu ideea de a scapa si ei in sfarsit de rabla parintilor si sa isi cumpere o masina noua. Sper ca v-ati prins ca eu ma refer aici la tinerii care inca nu sunt bagati pana la gat in credite si care pana acum i-a ferit Dumnezeu sa ia credite din varii motive, in principal din imposibilitatea de a le accesa. Pentru ca restul tinerilor, marea majoritate, sunt deja ingropati pana la gat in rate si sunt experti in resalonari si cei mai buni cunoscatori ai ofertelor de credite ale tuturor bancilor.

Cand vine vorba de credit, putini oameni – si mai ales politicienii – pot sa faca diferentierea tipurilor de credit. Eu nu sunt specialit, dar am vazut cateva documentare despre scoala austriaca care mi-au deschis ochii la cat de mare diferenta este intre un credit care il iau ca sa imi satisfac o pofta sau o nevoie (mai mult sau mai putin absoluta) si un credit care produce. De credit de consum cu siguranta am mai auzit, dar nimeni nu discuta de credite de investitii, credite pentru cei care produc si pot sa aduca un plus prin valorificarea acelui credit. Cati sesizeaza in ziua de azi, cat de mult doreste statul sa stimuleze creditele de consum (vezi prima casa, rabla, micsorarea ratei de referinta etc) si cat de putin ajuta pe cei care produc intr-adevar ceva, de exemplu agricultorii. Agricultura de azi este cu un picior in groapa si de data asta se para ca e pe bune. Fara credite, agricultorii vor fi nevoiti sa inchida usile hambarelor, fiindca influxul de alimente ieftine din occident, unde creditele exista si sunt la dobanzi nesemnificative, nu le-a permis pana acum sa se dezvolte si sa acumleze. Agricultorii romani au trait de azi pe maine. Mai ales cei care au facut munca cinstita si nu au lucrat cu evaziune fiscala si deduceri de TVA frauduloase. Daca or exista si de astia, caci eu nu am auzit.

Iata deci ca guvernul nu s-a gandit sa faca un program prima ferma, ci doar prima casa, caci lobby-ul care bate la usa ministrilor este mai ales din domeniul imobiliarelor, unde caderea preturilor poate da jos cu contribuabilii la campaniile partidelor si gustul amar al crizei financiare din campania trecuta inca le-a ramas in gat actualilor politicieni. Din pacate romanii nu realizeaza ca rabdarea e de aur si ca daca vor mai astepta doi trei ani, vor putea lua apartamente cel mult la pretul celor din anul 2000, cum bulgarii deja pot sa o faca pentru ca ei nu au avut prima, a doua si a treia casa. Ce putem spera noi, este insa ca bancile sa sufle in iaurt dupa riscurile prin care au trecut si sa reziste la presiunile electorale ale guvernului care incearca sa le stranga de gat ca sa dea credite de consum aiurea in loc sa dea credite de investitii celor care produc ceva si care sunt singura speranta de iesire din criza.

cttp://khris.ro/index.php/03/2010/apetitul-romanilor-pentru-creditare-tinde-catre-zero/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+Khrisro+%28khris.ro%29
Jan 29

De ce “PRIMA CASĂ” nu îi ajută pe români

Posted on by

Desi inca putem vedea ca “prima casa” nu a ajutat prea multi oameni, ci in schimb a oprit (pentru moment) prabusirea pietei imobiliare, sunt inca multi care nu inteleg cu ce anume pacatuieste acest program. Mie imi este clar de ce prima casa nu doar ca nu ajuta oamenii sa dobandeasca o casa, ba chiar face ca preturile sa fie mentinute artificial umflate, oprind astfel mult mai multi oameni macar sa viseze la o casa a lor, dar sa poata sa o dobandeasca. Si oricum, nu prima casa ii va ajuta sa o dobandeasca, ci doar sa acceseze un credit prin care vor putea sa dobandeasca casa peste zeci de ani.

Metaforic privind, prima casa nu e decat un strigat de lebada al bulei inflationiste a preturilor care a facut ca acestea sa sara mult fata de posibilitatile oamenilor de a cumpara. Practic suntem generatia care cumpara apartamentele parintilor la preturi de 35 de ori mai mari decat plateau ei si trebuie sa platim rate la ele 35 de ani pana sa devenim proprietari.

Pornind cu un argument care este cvasi-acceptat, doresc sa dovedesc ca programul prima casa nu face decat sa functioneze impotriva pietei libere, fiind precursorul unei ideologii proaste care nu va face decat sa amane o revenire reala a economiei pe fundamente solide si nu pe credit cum s-a intamplat pana acum. Deci, argumentul principal este ca explozia preturilor nu ar fi existat niciodata daca nu ar fi existat accesul facil la credite. A fost creditarea facila un element pozitiv? Cei care au luat credite cand preturile erau cum erau, pot sa spuna singuri acum cat de bine a fost pentru ei ca BNR a permis bancilor sa dea credite in masura in care au facut-o, fara sa tina cont de ceea ce se intamplase deja in Asia doar cu cativa ani inainte (vezi Criza Financiara Asiatica din 1997). Practic dupa criza asiatica, banii s-au indreptat spre alte economii “emergente”, cum ar fi Europa de Est. Cine crede ca banii au venit in Romania pentru ca economia noastra a progresat si Romania s-a apropiat din ce in ce mai mult de UE, este un naiv. Banii au venit in Romania, pentru ca deja facusera praf Asia.

Dar sa explicam pe scurt Criza Financiara din Asia. Odata cu globalizarea, bancile au avut liber la investitii in toata lumea. Banii pensionarilor americani dar nu doar al lor, “produceau” fiind investiti in economii “emergente”, adica care nu aveau bani si prin urmare erau dispuse sa plateasca rate mari, mult mai mari decat ratele din economiile dezvoltate. Bineinteles investitia producea o oarecare crestere, ceea ce permitea tarilor respective sa plateasca rate mari la credite pentru cativa ani. Daca de exemplu o economie avea rata de crestere de 7-8%, rata care am atins-o si noi in Romania fara a produce mai nimic spre deosebire de asiatici care cat de cat produceau, atunci acea economie putea sustine dezvoltarea pe banii bancilor occidentale. Si cum Asia e mare, bancile si firmele de investitii au dat navala milogindu-se de asiatici, asa cum s-au milogit si de noi, sa le luam creditele.  Asiatici le-au luat creditele, dar la un moment dat investitorii s-au speriat ca cresterea nu va putea fi sustinuta si au inceput sa se retraga masiv, adica sa isi scoata banii din monedele straine in dolari si sa nu mai dea credite. Exact ca la noi, ce s-a intamplat anul trecut si ce se intampla acum. Cand investitorii au inceput sa se retraga, monezile tarilor au picat, preturile imobiliarelor au picat , au revenit cu picioarele pe pamant, economia s-a constrans, salariile au scazut, somajul a crescut si oamenii nu au mai putut sa isi plateasca ratele. Cam cum e si pe la noi, dar noi suntem in UE si nu ne puteau lasa balta ca pe Indonezieni unde s-a lasat cu lupte de strada si cu anarhie generalizata. Odata cu “default”-ul, adica falimentul la toate nivelurilor, bancile si investitorii sunt acum proprietarii de facto ai tarilor respective. Resursele, terenurile, casele, fabricile, firmele, totul. Tot ce era ipotecat este acum detinut de banci, ca si in Romania de fapt unde daca bancile ar incepe acum sa scoata la licitatie toate imobiliarele celor care au intarziat mai mult de 3 luni sa plateasca rata (cum este normal), preturile s-ar prabusi si bancile ar fi nevoite sa aduca bani de acasa ca sa poata functiona, conform reglementarilor BNR. Prin urmare, bancile “restructureaza” creditele, adica se fac ca ploua cand oamenii nu platesc si nu scot la licitatie in masa bunurile ipotecate, in speranta ca se vor intampla minuni.

Cum minune este si programul asta, “prima casa”, prin care guvernul pretinde ca ajuta oamenii sa isi poata implini visul de a fi proprietari. Din pacate oamenii nu realizeaza ca ar fi mai corect ca sa cumpere casa cu banii lor, ar fi mai profitabil sa puna banii in banca si sa castige la dobanzi pana cand preturile ar reveni la un nivel acceptabil, un nivel firesc, in care o casa nu este un vis si nu va fi nevoie sa muncesti la greu toata viata ca sa poti plati ratele enorme la credite ba chiar sa lasi si copiilor mostenire aceste credite. Nu putini sunt cei care au facut credite (si) imobiliare aducand adeverinte de salarii false si bazandu-se pe salariile tuturor din familie. Astfel, daca guvernul nu ar sustine artificial pretul caselor si ar lasa piata libera si preturile sa se regleze singure acolo unde oamenii ar putea sa le sustina, pentru oameni ar fi mult mai bine decat sa se bazeze pe garantiile si ajutorul guvernului. Este adevarat ca poate multi nu si-ar permite prea curand sa cumpere o casa, desi preturile incepusera sa cada destul de frumos, ajustarea se facea in mod firesc, bula asa cum se umflase, asa se dezumfla. Insa chiar daca acest vis nu s-ar intampla prea curand, pentru majoritatea oamenilor, a cumpara un apartament la 10.000$ cat era prin anii ’90, tine de domeniul SF. Din pacate, prin interventia guvernului, aceasta nu va fi posibil, va trebui ca criza sa taie si mai adanc in buzunarele oamenilor si mai ales ca mintile oamenilor sa fie eliberate de propaganda oficiala pentru ca preturile sa poata sa revina acolo de unde au plecat.

Alte articole despre prima casa:

- Prima casa” – surata imprumutului de la FMI
- Capcanele programului “Prima casa”
- Prima casa nu e acasa

Jan 20

Grea e boala de plămâni

Posted on by

Ca tot veni vorba de gripa porcina … ascultai azi Romica Puceanu si imi adusei aminte ca pe vechiul blog pusesem si hit-ul asta “Grea e boala de plamani”. Ma tot gandesc sa ii dedic un blog separat lui Romica, dar deocamdata lautarie.net e destul de bunicel, nu cred ca pot sa fac ceva mai bun, poate doar daca am chef sa ma joc si eu putin.


ROMICA PUCEANU -GREA E BOALA DE PLAMANI
Asculta mai multe audio Muzica

Si dupa cum zice si Romica, grea e boala de plamani. Eu am avut un bunic cu TBC si stand la doua blocuri de noi, il vizitam aproape zilnic iar cand veneam de la scoala, deoarece de cele mai multe ori parintii nu erau acasa, treceam la ei si deh, fie asteptam parintii, fie mancam cu ei. Deci expunere totala. Parintii, desi profesori, nu prea erau constienti de riscurile pe care si le asumau, dar pe de alta parte nici nu aveau ce sa ne faca ca doar era Tatae. Mai scuipa el din cand in cand, dar cu mila lui Dumnezeu, am scapat. Fratele meu a luat microbul si a trebuit sa ia o perioada scurta niste pastile dar eu nici macar pozitiv nu am iesit la testele care ni le faceau la scoala. Multi ar zice ca asta se datoreaza vaccinurilor impotriva TBC-ului, caci cred ca am fost si noi vaccinati, insa totusi incidenta in Romania este cea mai mare din Europa, si in crestere, deci vaccinarea nu pare sa fie un factor de limitare a imbolanvirilor ci invers.

Pe de alta parte, la TBC conteaza si alti factori, imi aduc aminte ca doctorul care i-a dat reteta fratelui meu, a intrebat-o pe mama daca avem de mancare (era pe vremea comunismului) si cand i-a zis ca ne da numai bunatati, doctorul a zis ca asta ne-a fost sansa. De atunci am inteles eu care e treaba cu imunitatea, ca in lupta cu boala e mult mai important sa ne hranim bine, sa ne spalam pe maini cat mai des, sa mancam fructe si legume si sa ne ascultam mai bine organismul, ce ne cere. Desi la multi din cei care le-am spus li se pare stupid, eu simt uneori pofte sa mananc ceva anume, fie o mancare, fie un fruct sau o leguma, fie simt nevoia sa beau un ceai anume. Ma rog, poate e doar o autosugestionare de a mea, nu pun mare baza pe asta si pentru ca nu imi strica cu nimic, imi ascult poftele.  Si nu ma refer la banala pofta de mancare, dorinta de a manca o friptura, o pizza, de a bea o cafea, un pahar de apa etc. Pofta dupa ceva anume e diferita de pofta de mancare obisnuita. De altfel, cei care au minime cunostinte de medicina pot sa isi asculte organismul destul de bine si sa ia masurile care i se cer. De exemplu, cel putin semnele de oboseala sunt atat de clare, incat numai ignoranta ne face sa sarim calul si sa ducem organisimul in situatii limita care il expun la riscuri de care nici nu banuim.

In ecuatia sanatatii, bineinteles si pacatul are locul lui, dar asta e alta discutie. A sesiza rolul pedagogic al unei bolii, a-l primi ca atare si a nu cârti este deja maestrie duhovniceasca. Duhovniceste, putem spune ca boala este o “oportunitate”, ca si expunerea la boala. Asumarea riscului unei imbolnavirii reprezinta totodata un test de credinta. Punerea nadejdii in solutiile umane in situatii de criza constituie chiar o cadere, deoarece blestemat este cel care isi pune nadejdea in om. Dar oare cum putem depista cand masurile de protectie sunt benefice si suntem chiar datori sa le adoptam sau cand acestea trebuie aruncate la gunoi si nadejdea noastra sa fie lasata deplin in mana lui Dumnezeu? Cred ca raspunsul este de la caz la caz, dupa cum il duce capul pe fiecare, dar mai ales dupa cum ii spune gandul. Atunci cand gandurile noastre sunt “imbibate” cu har, glasul fin al ingerului pazitor ne sopteste delicat ce trebuie sa facem.

Amintea Dan Puric despre cum Regina Maria fiind alaturi de soldatii raniti pe front, nu folosea manusi deoarece – se justifica ea – soldatii aveau nevoie de atingerea mainii ei. De la Regina Maria pana la politicienii de azi care se indoapa cu super-vaccinuri, isi implanteaza cipuri ca sa nu fie rapiti si isi plimba vrajitori violeti pe langa ei ca sa ii apere probabil de prostia lor, este o cale ca de la rai la iad.

Tot Romica are in cantecul asta si niste versuri “subversive” asupra carora as vrea sa ma aplec:

Doctore, mai frate
Iti dau bani si-ti dau de toate
Numai sa ma scapi de moarte, mai

Ce sa fac cu banii tai?
Mai taica, n-am ce face cu ai mei, mai
Pleaca acuma, du-te acasa
Mai taica, ca-i boala periculoasa, mai
Ca pe-aicea prin spitale
Mori si fara lumanare, mai

Iata ca se da mita si pe-atunci ca si acum. Ce e mai rau acum, e ca doctorii iti ia banii chiar daca mori. Mama mea a murit in spital la a 3-a operatie consecutiva si doctorul nu s-a rusinat sa ne ia totusi banii, chiar daca stia ca are sanse minime sa scape. Ce ma mira, e ca desi pe langa faptul ca platesti asigurari fara spaga nu prea faci nimic, chiar daca platesti, spitalele nu prea au medicamente deloc, cu exceptia vaccinului impotriva gripei porcine care ni se cam baga pe gat acum. Ma mir ca desi bani nu sunt nici macar pentru bandaje, pentru gripa asta care la urma urmei are o rata de mortalitate mult mai mica decat TBC-ul, s-au gasit fonduri.  Pentru TBC nu se face nici macar o campanie sa informeze oamenii asupra pericolului, caci incidenta e in crestere, sunt sigur ca probabil chiar acum mor mult mai multi de TBC prin spitale decat cei de gripa. Dar probabil TBC-ul e deja banal, daca s-ar da gratuit un nou vaccin revolutionar impotriva TBC-ului, acesta nu s-ar vinde, oamenii trebuie speriati cu chestii noi, babauri mai upgradate, cum ar fi “noua gripa” sau “virusul X1Y2″. A fost mai intai vaca, apoi gaina, acum porcul, pun pariu ca urmeaza oaia urmatoarea necuvantatoare pentru care o sa ni se ceara sa ne vaccinam.

Dar iata cum s-a vindecat Romica de diabet:

Dec 20

20 de ani de ignoranţă

Posted on by

“Fără un gest, cu ochii-nchişi,
Lăsând să cadă peste mine timpul
Ca o insultă binemeritată
Pentru că sunt în stare să-nţeleg
De tot ce înţeleg sunt vinovată”
- Ana Blandiana

La vremuri de bilanţ mulţi îşi pun întrebarea dacă a meritat sau cum ar fi fost altfel. Dacă a meritat, numai proştii şi comuniştii care şi-au pierdut statutul pot să răspundă nu, dar cum ar fi fost altfel, puţini pot să dea un răspuns convingător, deşi bineînţeles răspunsul la o astfel de întrebare ţine de imaginaţie şi de capacitatea fiecăruia de a înţelege istoria şi de a avea o viziune alternativă a acesteia. În literatura SF există chiar un subgen care se numeşte Istorii alternative în care îşi găsesc locul cărţile care încearcă să dea un răspuns la întrebarea “cum ar fi fost altfel”.

Un răspuns la o astfel de întrebare nu poate fi decât subiectiv. Mulţi spun că, dacă nu ne-am fi pricopsit cu comunistul de Iliescu şi am fi făcut mai devreme faimoasa reformă şi mult dorita integrare,  cu certitudine altfel ar fi stat lucrurile. De asemenea, mulţi spun că dacă spiritul “unificator” al lui Iliescu nu le garanta securiştilor pacea şi bunăstarea în noul regim “democratic”, s-ar fi vărsat mai mult sânge şi poate pierdeam chiar şi Ardealul. Cred că puţini însă se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă Piaţa Universităţii ar fi biruit şi neo-comunismul cu faţadă democratică ar fi fost stârpit din faşă. Poate puţini realizează că Piaţa Universităţii a fost ultimul bastion de rezistenţă românească înaintea blazării generalizate şi a decăderii totale în toate planurile a luptei românilor pentru ceva nobil. Este adevărat că între timp ne-am mai luptat ba cu irakienii, ba cu talibanii, dar astea sunt treburi de mercenari, nu lupte nobile. Poate că în plan politic şi economic, mulţi s-au luptat pentru integrarea în UE, dar numai pentru cei spălaţi pe creier de propaganda unionistă şi pentru cei care sug fonduri europene pe nedrept poate fi ceva nobil legat de acest neo-soviet cu faţă de tânără fecioară dar cu haine de desfrânată şi coarne de drac.

După mine, dacă ar fi să găsim un cuvânt care să definească cel mai bine aceşti 20 de ani, acest cuvânt mi se pare a fi “ignoranţă“.  Am fost ignoranţi ca neam când am tolerat atâţia ani toate relele câte s-au făcut şi care nu trebuiau să se facă. Am fost şi suntem ignoranţi când stăm cu mâinile în sân şi lăsăm o mână de nemernici să ne conducă şi să-şi pună plozii urmaşi peste sistemul lor ticăloşit de comisioane murdare, licitaţii măsluite şi numiri de partid. Am fost şi suntem ignoranţi când lăsăm să fie terfelite şi batjocorite toate valorile neamului nostru şi mai ales atunci când nu ni le asumăm şi nu le valorificăm lasând astfel să se ridice la suprafaţă gunoiul şi împuţiciunea. Suntem ignoranţi pentru fiecare mârşăvie care se face sub ochii noştri şi pe care nu o identificăm şi nu o acuzăm. Ne-am bălcărit în falsa noastră amăgire că suntem toleranţi, fiind de fapt nişte leneşi şi nişte fricoşi ordinari, nefiind în stare nici să spunem ce gândim de fapt, nici să pretindem ceea ce ni se cuvine oricum: o memorie adevărată. Suntem singura ţară din blocul de est în care comunismul nu a fost acuzat oficial şi singura ţară în care sfinţii martiri seceraţi de secera şi ciocanul comunist nu au fost încă canonizaţi. Suntem singura ţară fostă comunistă în care încă ierarhii Bisericii sunt aserviţi partidului şi singura ţară fostă comunistă în care încă pentru a fi directorul unei şcoli (sau al unei biblioteci, al unui spital, etc),  trebuie să fii membru de partid.

Pe lângă toate acestea, încă avem reflexe şi mentalităţi din “epoca de aur”: îi acuzăm pe cei care au reuşit să facă ceva bun, aşteptăm de la stat să ne dea totul şi de la alţii să ne rezolve problemele, suntem sceptici cu privire la orice lucru bun şi ne e frică şi să încercăm să îl facem, nici nu putem concepe că putem schimba noi ceva, vrem doar să ne aranjăm pe noi şi să ne punem bine cu toţi căci … nu se ştie niciodată.

Poate că ignoranţă este puţin spus. Cu siguranţă avem mult mai multe defecte. Dar dacă pentru altele poate avem vreo scuză şi tăierea rădăcinilor adânci de către comunişti ne-a predispus la felul nedemn în care am scos capul în istorie din grota întunecată a comunismului, pentru ignoranţă nu avem scuze. Tocmai răul de care am avut parte trebuia să ne stimuleze să nu uităm ce ni s-a întâmplat şi să fim cu luare aminte la toate câte ni se întâmplă. Măcar atâta lucru am fi putut face, dar nu a fost să fie. Se pare că toate simţurile ne-au fost pervertite şi precum acei copii ţinuţi în izolare totală şi în condiţii mizere atunci când sunt eliberaţi întâi mănâncă şi bea, foamea este prima durere care caută să şi-o aline şi abia apoi după ani şi ani încep să vorbească şi să socializeze, să nădăjduim şi noi că după ce ne vom fi săturat de toate bunătăţile din hipermarketuri vom începe încet-încet să ne punem întrebări: cine suntem noi, cine sunt părinţii şi bunicii noştri, cine sunt cei care au murit şi pentru ce, cine le-a dat lor această putere de a se jertfi şi de ce. Trebuie să ne întrebăm toate acestea şi multe altele asemenea, ca să nu ne trezim din nou în alt experiment al istoriei de care inevitabil vom avea parte dacă vom rămâne ignoranţi.