Lupta impotriva terorismului – cea mai mare minciuna

Sub stindardul luptei impotriva terorismului, democratia a fost furata si tarile foste democrate sunt terocupate bucatica cu bucatica de luptatorii impotriva terorismului: politicieni, armata, servicii de securitate, securisti altfel spus.

Am postat acum ceva timp un articol despre cum s-a furat o galeata de aur in Ney Work in amiaza-mare, fara tam-tam. Furtul in sine este uimitor prin nosalanta cu care ditamai aurul de o valoare de peste 1,6 milioane de dolari era lasat in spatele unui camion ca pe o ladita goala care nu contine nimic  si pe care nimeni nu ar avea interesul sa o fure.

Ce mi se pare insa strigator la cer este faptul ca hotul abia a fost identificat, dupa 3 luni de la incident, in ciuda camerelor de luat vederi plasate peste tot si care ne-au oferit chiar si o parte din traseul pe care hotul l-a avut dupa ce a plecat cu galeata in spinare. Ca o mica paranteza, tare mi-as fi dorit sa vad si inregistrarea cu paznicii care s-au intors si au descoperit ce paza buna trasesera ei. Daca or fi descoperit ei, ca nu stim daca nu cumva furtul a fost depistat cu mult mai tarziu.

Asadar, avem un hot care umbla normal pe strada, este filmat de toate camerele de prim-prejur la rezolutie destul de buna. Cu toate acestea abia peste 3 luni aflam cine este. Si ce mai aflam? Aflam ca este un hot ordinar, cunoscut politiei New Yorkeze si care a mai fost arestat de sapte ori, fiind deportat de patru ori pana acum in Ecuador, tara de origine.

Asadar politia si toate serviciile secrete de care dispune America (la un asemenea furt probabil politia are voie sa ceara ajutorul si implicarea si altora) nu au fost in stare sa depisteze, nu doar pe un fost “client” pe care il mai pozasera si il amprentasera cel putin de sapte ori, dar chiar unul care figura in baza de date a celor care au trecut vama.

Ne-am astepta ca dupa atatea miliarde investite in tehnologie, un amarat de soft de face recognition sa aiba si americanii si daca nu pe toata populatia, macar pe baza de date cu fostii criminali sa il ruleze si astfel in 24 de ore maxim puteau usor sa depisteze hotul. Insa le-a luat 3 luni. Sa vedem acum in cate luni vor reusi sa il prinda.

Iata deci ca tot tam-tam-ul cu teroristii si toate investitiile facute, toate legile abuzive care permit securistilor sa ne invadeze spatiul privat si calculatoarele, sa acceseze conturile de facebook, de email, google drive-ul cu pozele noastre, dropbox-ul cu fisierele noastre sharate si tot ce avem pe calculator, toate cate au la indemana securistii nu le-au permis sa gaseasca pe un hot faimos. Cu siguranta insa securistii se distreaza bagandu-si nasul in viata altora si nu dau inapoi de la fotografii picante sau informatii care le pot fi utile. Imi aduc aminte de un caz un care sotia unui securist l-a dat in judecata pentru ca acesta folosise tehnologia de la locul de munca ca sa o urmareasca.

Dar nu doar acest caz ne arata ineficienta crunta a politiei si a statului de a face fata oricaror provocari de securitate, ba chiar si celor mai banale cum e acest caz. Eu am ramas surprins cum de teroristul care a condus tirul la masacrul de la Berlin a reusit sa fuga. Si cum de pista falsa prin care politatii au arestat un nevinovat a fost data tocmai de cineva care a pretins ca l-a urmarit pe criminal. Daca l-a urmarit, cum putea sa se insele atat de mult, inseamna ca nu l-a urmarit bine, ca l-a pierdut. Din toata multimea insa cum de nimeni nu a reusit sa-l opreasca si amaratul, dupa ce a avut parte de un accident chiar cu ditamai tirul, cu toate acestea, ametit si poate lovit fiind, a reusit sa fuga. Ce natie e aia incare in mijlocul unui oras, asa ceva se poate intampla si criminalul sa fuga?!

 

Spaima de Facebook

Să nu te temi de frica fără veste şi nici de vreo năvală a celor păcătoşi (Solomon 3,25)

Cred ca nu este saptamana in care sa nu primesc pe Facebook un link catre un articol care sa critice Facebook-ul si sa arata cat de periculos este pentru omul de astazi, cum distruge FB-ul relatiile normale sociale, cum adauga riscuri si cum distruge familii. Ba, intr-un articol recent chiar, se amintea de nota lasata de un descreierat care si-a omorat iubita dupa ce a vazut-o pe FB cu altul in care a scris “Facebook ucide”. Va dati seama cate articole nu s-or fi scris cu titlul asta …

Ca si trenul, automobilul, radioul, televizorul, internetul, acum a venit randul Facebook-ului sa fie “unealta diavolului”. Nu imi voi pierde timpul prea mult sa analizez istoric atitudinea oamenilor fata de noile tehnologii, dar mai ales nu voi intra prea mult nici in “psihologia neagra” – un curent pe cat de proeminent, pe atat de subtil si putin constientizat in societate. As rezuma pe scurt psihologia neagra ca tendinta de a vedea totul in negru, de a accentua aspectele negative si de a te speria de orice nu cunosti.

Evident, exista unele grade mai pronuntate ale acestei psihologii care pot duce la paranoia conspiratiilor de tot felul, de la cei care sunt siguri ca exista organizatii secrete care conduc lumea si sunt atat de puternice incat tentaculele lor ajung pana la ei acasa in calculator si de aceea ei nu au curaj sa isi faca cont pe Facebook ca sa nu fie urmariti, pana la cei care sunt siguri ca traim apocalipsa si traiesc intr-o permanenta cautare si analizare a “semnelor timpurilor”. Alta data era altfel, pe vremuri era mai bine, azi lumea se strica, totul merge inspre rau – aceasta este pe scurt viziunea doomer-ilor.

Ca sa justific insa putin aceasta teorie a mea, voi aminti doar despre una dintre cele mai populare emisiuni prin care ProTV si-a dobandit la vremea respectiva dominatia pe o grila orara destul de moarta: “stirile de la ora 5”. Daca va mai amintiti, pe vremea aceea, ca si acum, stirile se ocupau in special de politica. Genul de stiri negative care includea crime, ilegalitati, furturi, accidente etc. nu ocupau prea mult jumatatea de ora care era dedicata stirilor, pentru ca nu prea aveau loc. O minte diabolica insa a sesizat inclinatia romanilor catre astfel de stiri si a dedicat o emisiune intreaga stirilor negative. Ca o mica paranteza, pe vremea aceea, stirile tineau o jumatate de ora – maxim o ora cu publicitate. In ziua de azi avem stiri continue aproape la toate televiziunile, ca sa nu mai vorbim de televiziunile de stiri, care cu asta se ocupa si care nu pierd nici o stire, mai ales cele legate de crime, accidente, violuri, furturi, arestari, etc. Acum nu problema acoperirii acestor stiri se pune, ci toti se zbat cum sa prinda “live” si cum sa abordeze “breaking news”-urile cat mai dramatic. S-a trecut deci oarecum de la “stirile de la ora 5” care durau maxim ora (sa zicem) la “bad breaking news” care uneori ocupa o zi intreaga.

In acest context, vine Facebook care ofera oamenilor care doresc sa mai afle o stire, sa mai vada ce se intampla interesant in lume, o alternativa. Dupa cum subliniau realizatorii unei emisiuni de la Antena 3 (apropos, televiziunile tremura chilotii pe ele cand aud de Facebook – audientele lor sunt in prabusire, mai ales in strainatate unde in randul tineretului, TV-ul a devenit irelevant), Facebook este un fel de ziar privat, fiecare persoana isi poate face un ziar cu ce vrea el: stirile care ii plac, muzica care ii place, pozele care il misca, bancurile tari pe care le-a auzit, etc. Ce poate fi rau in asta si cum sa spunem ca Facebook este cel mai mare rau care a venit in lume dupa Internet? Cu ce e rau Facebook-ul, cu faptul ca imi ofera posibilitatea sa dau “ban” oricarei “televiziuni” care nu imi place si de asemenea, am posibiltatea ca sa comentez si sa manifest o opinie diferita fata de a altora, atunci cand am chef si unde am chef? (si unde nu sunt banat)

Marele rau pe care il arunca in fata toti detractorii Facebook-ului  este ca acesta poate fi monitorizat de serviciile secrete si ca astfel securitatea poate sa ne faca profile, poate sa stie ce gandim si ce facem. Cei care aduc acest argument nu pot insa sa spuna cu nimic cu ce e diferit Facebook de telefon, pentru ca securitatea lui Ceausescu putea si ea sa asculte orice telefon si putea sa afle ce gandesti, ce opinii ai, ce planuri ai, etc. Vor spune atunci detractorii ca atunci nu se puteau asculta toate telefoanele. Asta e adevarat, dar daca am gandi putin, nici acum nu se pot asculta toate conturile de facebook. Chiar daca tehnologic exista posibilitatea de a stoca totul si de a il cauta ulterior, si pe vremea comunismului exista posibilitatea tehnica ca toate telefoanele sa fie ascultate si ulterior cineva sa caute prin inregistrari si sa ne gaseasca nod in papura. Este evident adevarat ca acum aceasta cautare este poate mai facila si/sau mai ieftina (desi m-as indoi -este mai ieftin poate sa stochezi, dar la ce volum de date exista, trebuie angajati mii de securisti care sa citeasca zilnic milioane de postari) , dar in principiu, mare lucru nu difera, Facebook oricat de expus ar fi acestor riscuri, nu aduce nimic nou. Cei speriati ca pot fi urmariti pe Facebook, ar trebui sa nu mai foloseasca nici telefoanele si avand in vedere tehnologiile moderne, ar trebui sa aiba grija cand si cu cine vorbesc si sa isi scaneze periodic locuintele si locurile de munca ca sa nu contina microfoane, pentru ca tehnologia moderna permite ascultarea foarte facila a oricui prin tot felul de gaget-uri accesibile oricui doreste si are ceva bani de cheltuit. Indirect, alternativa propusa de detractorii Facebook-ului ar fi auto-izolarea totala, patologica chiar.

Cine pune accentul pe acest risc al Facebook-ului, evident nu are nici o idee despre ce inseamna activismul si atitudinea publica. O persoana publica importanta, care are o opinie “revolutionara” si care poate misca masele, va fi urmarita oricum si monitorizata, chiar daca foloseste sau nu Facebook. Ba chiar, Facebook, este un instrument destul de bun pentru propagarea idelor si a opiniilor, este o unealta puternica de promovare a comunicarii si a actiunii publice organizate. Nu detaliez, dar oare va imaginati ce ar fi insemnat Facebook in perioada de inceput a comunismului? Oare Lenin nu l-ar fi folosit sau oare ar mai fi reusit el sa invinga daca toti rusii aveau acces la Facebook? Si daca eu nu argumentez bine, cred ca cel mai bine as aduce niste exemple reale: cand Erdogan a vrut sa stavileasca niste manifestatii publice si existau riscurile unei miscari revolutionare care sa dea jos cu guvernul Turciei, a blocat accesul la Twitter. Nu am in minte prea clar, dar sunt sigur ca sunt exemple nenumarate de tari cu dictaturi mai mult sau mai putin dezvoltate care interzic retelele sociale. Ba chiar, Google a plecat din China, tocmai din aceasta cauza, pentru ca nu putea coexista o unealta de cautare si comunicare cum este Google cu un regim dictatorial.

Spaima de urmarire si monitorizare este de neinteles pentru mine. Personal chiar vreau sa stie securistii ce idei am si vreau sa le fie frica de mine si de prietenii mei. Personal chiar mi-as dori ca sa am cat mai multi prieteni pe Facebook cu care sa schimb orice informatii am, dar mai ales sa pun la cale actiuni si organizatii care sa lupte pentru drepturile la care ader si pentru care au murit cei din 89. Facebook imi ofera toate uneltele ca sa pastrez legatura cu acei oameni care vreau, sa filtrez doar genul de stiri care vreau si care nu ma deranjaza, sa banez “prietenii” care posteaza youtube-uri care nu imi plac sau bancuri porcoase, etc. Nu ma obliga nimeni sa urmaresc persoanele care nu imi convin. Pe langa puterea oferita de telecomanda de a alege din 100 de posturi, puterea Facebook-ului de a da “like” sau “ban” la orice stire si la orice persoana este mult mai folositoare. Nu exagerez daca spun ca pe Facebook ai prietenii pe care ti-i alegi, daca in viata reala lucrurile nu prea stau asa.

Oare mai merita insa sa amintim aici si de infantlismul cu care detractorii Facebook-ului se leaga de notiunea de “prieteni” de pe Facebook? Evident, prieten pe Facebook nu este deloc acelasi lucru cu prieten pe bune si nimeni nu il vede asa. Este doar un “legacy”, un termen oarecare trebuiau si baietii astia sa foloseasca pentru ca toata lumea sa inteleaga conceptul si sa il foloseasca. De altfel, recent Facebook a introdus noi posibilitati de a categorisii “prietenii”: familie, close friends, acquaintances … Nu le stiu pentru ca nu le folosesc. Nu mai amintesc de grupuri: daca vrei ca nu oricine sa stie ce gandesti si ce postezi tu, iti poti face grup si vor vedea postarile tale doar cei din acel grup. Nu va mai plictisesc, Facebook este o unealta de comunicare puternica, care ofera nenumarate “butoane” pe care doar trebuie sa stim sa le folosim. Comparativ cu televiziunea, Facebook-ul este ca diferena dintre un Mercedes si un autobuz vechi comunist. Intr-un autobuz comunist, nu aveai mult de ales: alegeai ce linie vrei sa mergi, te suiai la ce statie vroiai, coborai la care statie vroiai si daca aveai noroc prindeai un scaun. Un Mercedes-ul insa iti ofera mult mai multe optiuni: pleci cand vrei, unde vrei, mergi cat de repede vrei,  faci popasuri unde vrei. Ai scaun, ai clima, ai siguranta mai mare ca in autobuz. Te costa ceva mai mult ca biletul de autobuz dar nu se compara. Costul care trebuie platit in cazul Facebook-ului este atentia si gandirea: trebuie sa gandesti ce faci, sa inveti sa folosesti unealta, sa cauti sa comunici ceva util si de folos, sa iei in considerare ca orice spui poate fi folosit impotriva ta, etc (cu autobuzul, soferul conduce, el e responsabil de frane, cu Mercedesul e problema ta). Acum ganditi-va, daca sunteti un anti-comunist si traiti in “epoca de aur” si aflati ca politia vrea sa va prinda: cum ati prefera sa mergeti, cu autobuzul sau cu mercedesul?

La ei protejază țestoasa de deșert, la noi ne otrăvesc apele

standoffUn standof care poate dinamita statul politienesc in SUA are loc chiar cand scriu aceste randuri – conform Zerohedge. Conform Infowars, federalii au dat deja inapoi dupa ce grupuri de cetateni inarmati s-au adunat in sprijinul unui fermier care fusese amenitat de o oarecare agentie federala care se ocupa cu protectia broastelor de desert ca ii confisca vacile pentru ca le paste pe un teren unde trec broscute.

Pare din Kafka toata treaba asta, dar cate aberatii nu exista in “land of thse free” de am ramane masca noi romanii de cum pot americanii sa le mai inghita. Incet-incet se fierbe insa si la ei mamaliga.

Pe mine nu m-au socat insa aberatia problemei in sine si riscul de aprindere a scanteii – exista un conflict mocnit in SUA acum intre cetateni (mai ales cei cu arme) si guvernul federal (cel cu bancherii si cu Fed-ul). Americanii au reusit prin ingineria sociala numita Occupy sa deturneze energiile revolutionare, sa le lase sa se descarce intr-un mod controlat si total ineficient. Este insa doar o amanare, vom vedea ce se intampla la urmatoarele alegeri.

Ce m-a socat insa pe mine este obsesia cu care o agentie oficiala a guvernului american protejeaza “natura”, in cazul de fata broasca testoasa de desert. Nu ii intereseaza insa oamenii, nu ii intereseaza insa otravirea apelor (si la ei, si la noi), nu i-a interesat nici macar imensa poluare din golf pentru care Shell dupa ce a platit cateva miliarde si a oprit extractia un an doi, acum a luat-o deja de la cap – este “clean slate”. Lui Shell nu i-au confiscat sondele, echipamentele ba chiar statul a interzis atunci accesul populatiei si al organizatiilor pentru protectia mediului in zona, pentru a ascunde nivelul dezastrului si a ajuta astfel Shell sa musamalizeze cat mai rapid si cantitatea de petrol deversata si daunele produse etc.

Nu asa se intampla in cazul oamenilor simpli care sunt tratati inferior corporatiilor. Ultima scapare care le-a mai ramas este insa unitatea si lupta – cu armele daca e cazul. Incidentul de fata ne dovedeste ca inca mai exista cowboy in America si inca mai exista sperante.

Statul polițienesc nu e în stare să ne urmărească tocmai când trebuie

Avem ditamai SRI-ul si ditamai sute de milioane pompate an de an in echipamente din ce in ce mai avansate pentru serviciile de securitate ale tarii. In timp de criza, cand la toate ministerele bugetele sunt taiate, SRI-ul este singurul care creste precum fat-frumos. Desi numarul de securisti este inca pastrat secret, citisem undeva un articol ca ar cam fi unul la mie, cu mult peste securitatea din perioada comunista. Sa nu mai vorbim de tehnologie! Mass-media a tot tratat subiectul acum cu accidentul asta. Va recomand un articol din Jurnalul National, din care aflam ca:

Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian (ROMATSA) nu a reuşit să localizeze cu exactitate şi în timp util locul în care s-a prăbuşit aeronava, deşi a fost dotată cu tehnică de ultimă generaţie pentru astfel de situaţii pentru care statul a plătit zeci de milioane de euro .

Pentru furnizarea acestor date, statul român şi Uniunea Europeană au pompat bani la greu în Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, ca să realizeze Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112. De exemplu, în anul 2010 a început implementarea proiectului de realizare a infrastructurii GIS (Geographic Information System) pentru Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU).

Dintr-un alt articol din Gandul aflam ca:

Softurile pe care STS şi ROMATSA le folosesc pentru localizare au fost produse de firma Teamnet, deţinută acum de Bogdan Padiu, companie care până în 2012 a fost însă deţinută de deputatul PSD Sebastian Ghiţă. Potrivit furnizorului, localizarea se poate face în cinci secunde, până acum însă, la mai bine de 24 de ore de la producerea tragediei, nici STS, nici ROMATSA nu au furnizat un răspuns oficial în care să explice de ce localizarea s-a făcut în mai bine de cinci ore.

Ma indoiesc ca Sebastian Ghita a iesti din aceasta firma pe bune si acum aceasta firma nu mai face proiecte cu statul si are probleme in a obtine vreun proiect. Din istorie, vedem cum majoritatea firmelor care au apartinut unor politicieni inainte de a ajunge in politica se descurca totusi destul de bine dupa “iesirea” acestora, un indiciu ca probabil se intampla fenomenul cu Maria si palaria.

Deci daca lucrurile se faceau cum trebuie macar la una dintre cele doua companii de stat fie STS fie ROMATSA, adica altfel spus daca softurile nu ar fi jalnice si proiectele date pe ochi frumosi, alta ar fi fost situatia. Ca sectorul IT a fost cea mai buna vaca de mult pana acum este evident: cine poate sa evalueze corect cat face un proiect IT si cate firme de IT sunt dispuse sa se murdaresca pe maini si sa intre in aceasta lupta ca in jungla care inseamna licitatiile publice cand ai stres mult mai putin si poate chiar profit mai mare lucrand doar pentru export si neavand nici o tangenta cu statul roman. Nu vorbesc aiurea, am avut prieteni care au lucrat la firme ce aveau proiecte IT cu statul si ei se ocupau doar de hartii: primeau specificatiile in avans si se pregateau dinainte de hartii si de demo-uri. Alte firme care ar fi avut curajul sa se bage, nu aveau nici o sansa, datorita timpului scurt intre lansarea specificatiilor si deadline-ul depunerii licitatiei. Nimic nou, nimic specific IT-ului, poate doar faptul ca specificatiile tehnice, fiind destul de unice pentru fiecare proiect in parte, sunt greu de copiat de la un proiect la altul si de asemenea costurile. Deci poate e mai greu decat in cazul drumurilor, cladirilor sau altor proiecte la stat.

Cu toate acestea, este uimitor cum anumite convorbiri ies in presa din cand in cand, tocmai de la oameni care nu te-ai astepta sa poata fi urmariti cu una cu doua si tocmai de la oameni care stiu ca exista un risc mare sa fie urmariti si probabil se apara impotriva urmaririi. De exemplu, cazul acelei avocate care plasa spaga la judecatoare si nu vorbea decat in lift sau folosea telefoane vechi care credea ea ca nu pot fi ascultate. In astfel de cazuri, securistii ne uimesc cu performantele lor. De asemenea, performantele securistilor le mai vedem din cand in cand indirect prin schemele complicate prin care sunt bagati la zdup anumiti oameni incomozi, cum a fost procurorul acela din Alba, care cam intrase in “sectoare” … interzise. Schema de “flagrant” a fost atat de complexa incat nu putea fi combatata, practic omul a fost prins pe chestii la limita legii, in urma unor contacte sau intermedieri cu anumiti informatori ai lui. Nu stiu aspectele legale ale cazului, dar stiu ca omul a trimis o scrisoare deschisa colegilor prin care ii atentiona sa fie atenti la cei de langa ei, la cei pe care ii considera colegi buni si prieteni, caci se poate sa si-o fura oricand de la oricine. Ajungem ca pe vremea comunismului …

Dar nu doar la STS sau ROMATSA programele software par a fi jalnice. La care administratie / regie / companie de stat vedem vreun progres in ceea ce priveste tehnologia desi sunt multe lucruri care se pot face. De exemplu, am fost azi la Adminsitratia Financiara ca sa cer un cazier fiscal. Am mers la 5 birouri / cozi ca sa il obtin, in ordinea urmatoare:

1. biroul informatii; pentru ca sistemul de bilete de ordine cumparat cu zeci de mii de euro nu mai functioneaza, nestiind ce trebuie sa fac am mers mai intai la biroul de informatii ca sa cer detalii; am aflat urmatorul birou la care sa merg
2. biroul de unde se dau cazierele; de aici am aflat ca trebuie sa merg sa platesc intai;
3. am mers la casierie unde am fost usuit la biroul de langa ca sa imi faca chitanta (exista birou separat care iti face o chitanta si o tanti separat care ia banii pentru chitanta)
4. am mers la biroul de langa casierie ca sa imi redacteze chitanta; am stat cam 20 minute la coada, pentru ca era unul cu 20 de hartii; in plus tanti ne stresa din cinci in cinci minute sa nu mai stam degeaba ca la 1 juma este pauza;
5. am fost la casierie cu chitanta de la 4 si am platit in sfarsit
6. m-am intors la biroul de unde se dau cazierele de unde am fost atentionat ca trebuie sa mai dau si pe la registratura sa iau numar; numar de inregistrare! se poate concepe vreo hartie fara numar de inregistrare?!? tanti de la registratura pe ce sa-si castige si ea painea daca nu scrie acolo un numar in registru si pune stampila?
7. am fost la registratura am luat numar si m-am intors la:
8. biroul de unde se dau cazierele; am avut noroc, nenea de acolo a fost dragutz cu mine si nu m-a pus sa vin ziua urmatoare cum l-a pus pe un alt prieten; mi-a dat cazierul pe loc;

Toata afacere m-a costat 20 lei si am dat pe la birourile:

1. biroul de informatii
2. biroul de unde se da cazierul
3. biroul de unde se fac chitantele pentru plata
4. biroul de unde se face plata pe baza chitantei facuta la biroul 3
5. registratura

Toate acestea dupa ce deja s-au bagat milioane de euro in “e-guvernare”. Avem in schimb “kaka-guvernare”. Cu un program deloc dificil de emis caziere fiscale, toata “operatiunea” ar fi durat sub un minut si nu era nevoie decat de un birou unde sa dau buletinul, tanti sau nenea de acolo sa bage CNP-ul si programul sa faca totul. In timp ce imprimanta trage hartie, tanti sau nenea ar putea sa imi incaseze banii si astfel eu cetatean care platesc impozite as fi multumit si nu mi-as pierde timpul aiurea din colt in colt. Pe astia de la administratie, ca de fapt pe toti cei care lucreaza la stat sau pentru stat, ii doar undeva de eficienta si/sau nervii mei. Cat timp banul curge si fraierii platesc impozite, cat timp malaiul e bun, programul e scurt, treaba e buna si-asa.

Poate sa fie ceva mai grav pe langa faptul ca au murit 2 oameni din cauza spagilor, hotiei, incompetentei si prostiei conducatorilor nostrii care esueaza chiar si in folosirea unor investitii terminate deja si care acum ar fi fost cazul sa functionez? Da, se poate sa fie chestii mult mai grave: pot sa moara mii de oameni. Sa ne fereasca Dumnezeu de profetiile lui Mircea Badea.

Semnul ca aceasta profetie are toate sansele este insasi faptul ca deocamdata nimeni nu si-a dat demisia. Cata vreme incompetenta si iresponsabilitatea sunt regula si cei care ne conduc nu au nici macar bunul simt sa usuiasca pe cine trebuie sau macar pe vreunul mai jos, este semn si pentru ceilalti ca nu e nici o problema daca fura si daca raman incompetenti pentru mai departe.

 

 

Câteva întrebări legate de scandalul NSA – Big Brother

Sa presupunem deci ca NSA are un mare hard-disc pe care salveaza tot ce trece prin Internet zilnic. Si evident acest hard-disc este foarte mare si foarte rapid si fratii mai mari de la NSA pot accesa oricand, orice informatie.

O prima mare intrebare de care se loveste oricine incepe sa se gandeasca la treaba asta – dupa socul initial ca foarte posibil ca tot ce a facut online de-a lungul timpului poate fi accesat de un Billy Boy idiot care cine stie cand il poate santaja cu cine stie ce chestie de care si el uitase – este: nu sunt neica cam multe date? Cum pot astia sa analizeze atatea date, nu li se incalzesc procesoarele, nu ii dor degetele de atatea clickuri? Care sa fie adevarul?

La aceasta prima intrebare este foarte greu sa dai raspuns unui om care nu a auzit de legea lui Moore, de algo-trading sau de quantum computing. Pe scurt: nu prea sunt multe date pentru tehnica actuala, nu ar fi probleme de procesat datele nici daca NSA ar monitoriza toata galaxia si am presupune prin absurd ca fiecare planeta din galaxie este populata cam la fel ca noi. Nu vreau sa elaborez in directia asta, as aminti doar ca numele “google” vine de la  termenul “googol” care inseamna 1 urmat de 100 de zerouri. Cat despre partea cu cautarea, cautati povestea cu porumbeii in care se explica pentru dummies cum functiona Google la inceput.

O alta intrebare este: dar daca totusi NSA respecta legea si nu pastreaza decat meta-date (cum pretind si cum a recunoscut Obama)? Adica, simplificat, pastreaza doar cine, cu cine si cand a comunicat, nu si ce. Hilara intrebarea, doar daca ne amintim justificarea de baza pe care pluseaza ei: lupta impotriva terorismului. Fara ce, nu prea au ce sa faca cu “cine, cu cine si cand” pentru ca degeaba comunica teroristii intre ei si tu poti stii treaba asta daca nu ai acces si nu te uiti si la ce comunica intre ei pentru a ajunge la concluzia ca astia doi sunt teroristi si pun la cale ceva si prin urmare trebuie sa ii urmaresti mai departe. Deci fara continutul comunicarii, meta-datele sunt inutile pentru prevenire. Pot fi utile ulterior pentru investigatii ulterioare, dar nu asta ii intereseaza pe baieti. Tot la intrebarea asta ar mai fi si raspunsul logic: cine ar fi atat de imbecil incat sa poata monitoriza si sa nu o faca? Lege, morala, principii? Vax, cand e vorba de teroristi “scopul scuza mijloacele” este raspunsul by default.

Ar fi mai multe intrebari, pe mine una insa ma framanta tare mult si realizez cate implicatii nefaste poate avea pe viitor monitorizarea totala. Dupa cum se stie, piata derivatelor financiare este de ordinul sutelor de trilioane de dolari (minim). Orice informatie de tip “insider trading” pe o asemenea piata poate aduce castiguri la o scala proportionala fericitului care ar avea acces la ea. La NSA dupa cum stim, pe langa multe computere sunt angajati si oameni. Cat de om sa fii sa dai click si sa tastezi linistit la jobul tau zi de zi cautand teroristi cand cu un clik poti vedea nu stiu ce rapoarte si nu stiu ce tranzactii pregateste nu stiu ce banca, care informatie folosita de cine trebuie, va aduce profituri de cateva sute de miliarde instant. Tu ce faci, iti mentii calmul si dai esc? Oricata securitate ar folosi bancile, evident este piece of cake pentru serverele NSA. Sa ne aducem aminte de convorbirile dintre departamentele unei banci irlandeze inainte de momentul bailout-ului acesteia de catre stat, in care bancherii radeau intre ei si faceau baza de germanii prosti care urmau sa subventioneze gaurile lor. Inregistrarile au fost facute chiar de banca si au ajuns in cele din urma in presa, desi autoritatile le-au ignorat total in investigatiile care s-or fi facut (sau nu). Deci cu siguranta NSA ar putea avea acces fara probleme la informatii financiare extrem de importante, mai ales avand in vedere ca piata derivatelor este de o mie de ori mai periculoasa decat orice atentat terorist si americanii realizeaza asta. Prin urmare probabil algoritmii de analiza pe domeniul financiar sunt chiar mai elaborati ca cei impotriva teroristilor.

Daca pana acum evenimente extraordinare nu s-au prea petrecut, este poate si pentru ca NSA nu are jucaria inca prea perfectionata si nu prea multi au avut acces la ea. Dar stim noi ca nu s-au petrecut astfel de evenimente? Cel putin Flash Crash este unul dintre OZN-urile finantelor.

Este doar treaba de timp pana cand securistii americani vor domina total si piata financiara si politica, asa cum neo-securistii romani controleaza politicienii si presa si au transformat visul Revolutiei din 89 in cea mai mare secatuire de speranta prin care a trecut poporul roman.

Marota supra-reglementarii bancare

All 27 EU countries should submit their big banks to a single cross-border supervisor as part of a banking union to be enacted as soon as next year, the president of the European Commission has urged. (Sursa: CNBC)

Iata ca am ajuns unde se dorea: in punctul in care europenii vor accepta cu bratele deschise o unitate bancara. Poate ca nu toti, dar daca tot am ajuns aici, de ce sa nu impingem unitatea inca un pas inainte, daca tot putem?

Mai sa para totul aranjat ca la un spectatol de teatru, nu altceva. Iata ce declara Barosso:

“Cred ca acum avem conditiile pentru a merge mai departe, conditii pe care sincer sa fiu, nu le aveam alta data. Acum este o recunoastere mai clara din partea statelor membre a nevoii de a merge mai departe in termeni de integrare, in special in zona euro. Aceasta este o lectie a crizei.” (Sursa: CNBC)

Deci, mai intai au lansat moneda unica stiut fiind ca are unele lipsuri si ca se va ajunge aici, doar pentru ca atunci oamenii nu ar fi acceptat o si mai mare “integrare”. Renuntarea la suveranitatea fiscala (taxe si impozite) deja ar fi fost prea mult dintr-o data, unitatea trebuia sa vina lingurita cu lingurita ca nu cumva europenii in devenire sa nu verse. Oarecum, “iluminatii” se gandesc ca ei ne dau unitate precum mancarea bebelusilor, adaugandu-ne din ce in ce alimente mai … rafinate, pe care la inceput le digeram mai greu, dar o data ce ne vom fi obisnuit cu ele, lucrurile vor merge inainte.

Cat de penibil sa fii sa spui ca ce lipseste europenilor este reglementarea comuna? La ce le-a folosit americanilor ca au avut aceeasi institutie de reglementare bancara para-federala? La nimic, ba chiar a facut mai ieftine costurile lobby-ingului bancar (adica spagile), de vreme ce institutiile financiare aveau de tratat doar cu un controlor si nu cu un controlor din fiecare stat.

Cu siguranta nici aceasta unitate nu va merge, desi probabil o vor implementa, chiar daca nemtii dau inapoi. Exista putine variante acum si daca nu pot impune schimbari structurale, nemtii se vor multumi cu oarece reglementari asupra finantelor. Cu alte cuvinte, daca grecii vor in continuare 14 salarii, sa fie liberi sa si le dea, daca au de unde, pentru ca toate bancilor se vor supune … autoritatii europene. Bine ca s-a trezit Barosso acum sa reglementeze si cand Goldman Sacs ii invata pe greci cum sa masluiasca bilanturile s-au facut toti ca nu vad.

Partea proasta este ca chiar daca unificarea asta nu va rezolva mare lucru – prabusirea schemei ponzi urmand sa aiba loc oricum – se pun in functiune noile parghii de control supra-statal care vor domina viitorul imperiu politienesc care se va naste in Europa din cenusa ce va ramane dupa viitorul razboi. Istoria se repeta, pas cu pas cum spune Barosso.

 

Pentagonul pregăteşte lagăre de re-educare pentru activiştii politici

– un document al armatei SUA orezinta tactici de indoctrinare si manipulare a detinutilor;
– tehnicile sunt similare “experimentului de la Pitesti”; in manual sunt prezentate tehnici de “plantare” a unor detinuti cu rol de provocatori;
– baza din Guantanamo este doar un mic “training ground” pentru ce urmeaza: fabrici de indoctrinare;

Stăpânii din nordul bogat pun tancurile pe sclavii din sudul leneş

Un parlamentar finlandez a comentat pe Facebook ca grecilor le-ar trebui o dictatura militara care sa puna tancurile pe ei daca nu accepta masurile de austeritate. Ca de la fratele mai mare din nord pentru fratele european mai mic din sud, cu multa dragoste, intelegere si unitate.

Helsinki Times, 14 September 2011. Jussi Halla-aho, an MP for the populist True Finns party, wrote on social networking website Facebook on Wednesday that the Greek government should use military force against workers on strike. “What Greece needs at this particular point in time is a military junta that would not have to worry about its popularity and could use tanks to enforce some order among strikers and rioters,” Halla-aho wrote. The Facebook entry soon sparked outrage, with Halla-aho removing it and retracting his comment. “Most people probably got the message, but as it was easy to hang on to, its publication was poor judgement, and that is why I have removed it,” Halla-aho explained. He added that what he had meant to say was that it was difficult to carry out unpopular policies in a democracy. Halla-aho’s Facebook comment caused a stir in Parliament.Halla-aho is the chairman of the parliamentary administration committee.

Cinci paşi către tiranie

Un documentar de exceptie despre cum se ajunge la tiranie pas cu pas. Iata mai intai cateva linkuri:

IMDB: http://www.imdb.com/title/tt0498671/

Youtube: http://www.youtube.com/watch?v=68GzOJQ8NMw

Iata pasii:

1. Segregarea. “Noi” si “ei”

Primul pas catre tiranie este cel al divizarii, al impartirii in grupuri pe diverse criterii. O data segregarea realizata, se creaza conditiile pentru ponegrirea, defaimarea, atacarea si eliminarea grupului care se doreste a fi dominat.

2. Executarea ordinelor

Inca de mici copii ascultam de ordinele care ni se dau. Ni se pare ca este spre folosul nostru si ca daca nu facem exact cum ni se spune, ceva rau ni se poate intampla. Ordinele nu sunt deloc trecute prin filtrul ratiunii iar daca mesagerul acestor ordine are atasata o oarecare bruma de autoritate (vreo uniforma, vreo ipostaza de autoritate) ordinele sunt executate orbeste. Orice societate are nevoie ca membrii sai sa se supuna ordinelor pentru a functiona. Marea problema este pana unde ascultam de ordinele conducatorilor, cand / daca reusim sa filtram ordinele si sa nu le ascultam orbeste.

3. “Fa-le rau”

O data segregarea realizata si dupa ce mecanismul autoritatii a fost instalat si exersat, un om normal va executa orbeste un ordin prin care sa faca rau unui membru din grupul “inamic”, fara a mai judeca corectitudinea actului sau justificarea acestuia. Ba chiar pe masura ce executantul trece de primele contrangeri interioare, a face rau incepe sa ii placa, il face sa se simta puternic prin dominatia asupra unei alte fiinte umane. Pentru ca “liderul” este responsabil pentru ordinele pe care ni le da, ascunzandu-ne astfel in spatele ordinelor si al disciplinei,  ne simtim bine implinind aceste sarcini prin care ii dominam pe cei fara putere. Tot ce ii trebuie conducerii ca sa ii poata determina pe oameni sa faca rau in contrariul propriilor convingeri este un sistem ideologic destul de bine pus la punct incat executantii ordinelor sa isi poata linisti constiinta.

4. Ori esti impotriva ori stai deoparte

In fata propagandei tiranice, oamenii au doua atitudini: foarte putini se impotrivesc si sunt astfel oprimati de conducere, in timp ce marea majoritate sta pasiva. Faptul ca marea majoritate a oamenilor stau pasivi atunci cand ar trebui sa ia atitudine, este atuul principal prin care tirania prinde radacini si poate sa creasca. Opozantii sunt persecutati si eliminati, in functie de “nivelul” de rautate atins de sistemul tiranic, insa eliminarea opozitiei este o etapa inevitabila in instalarea si evolutia oricarui sistem tiranic.

5 Exterminarea

Majoritatea ne-am gandit ca nu suntem in stare sa facem rau aproapelui. In 71 in experimentul lui Zimbardo, ni s-a dovedit contrariul. Un alt exemplu ar fi Abu Ghraib.

Pentru noi romanii, care am trecut printr-un sistem totalitar, documentarul nu ne prezinta lucruri prea extraordinare. Este interesant insa mai ales prin prisma evenimentelor pe care le traim, prin felul in care societatea atat cea occidentala cat mai ales cea romaneasca involueaza pas cu pas catre un nou sistem tiranic, mult mai psihologic decat cele anterioare.

1 2 3