Helsinki Times, 14 September 2011. Jussi Halla-aho, an MP for the populist True Finns party, wrote on social networking website Facebook on Wednesday that the Greek government should use military force against workers on strike. “What Greece needs at this particular point in time is a military junta that would not have to worry about its popularity and could use tanks to enforce some order among strikers and rioters,” Halla-aho wrote. The Facebook entry soon sparked outrage, with Halla-aho removing it and retracting his comment. “Most people probably got the message, but as it was easy to hang on to, its publication was poor judgement, and that is why I have removed it,” Halla-aho explained. He added that what he had meant to say was that it was difficult to carry out unpopular policies in a democracy. Halla-aho’s Facebook comment caused a stir in Parliament.Halla-aho is the chairman of the parliamentary administration committee.

IMDB: http://www.imdb.com/title/tt0498671/

Youtube: http://www.youtube.com/watch?v=68GzOJQ8NMw

Iata pasii:

1. Segregarea. “Noi” si “ei”

Primul pas catre tiranie este cel al divizarii, al impartirii in grupuri pe diverse criterii. O data segregarea realizata, se creaza conditiile pentru ponegrirea, defaimarea, atacarea si eliminarea grupului care se doreste a fi dominat.

2. Executarea ordinelor

Inca de mici copii ascultam de ordinele care ni se dau. Ni se pare ca este spre folosul nostru si ca daca nu facem exact cum ni se spune, ceva rau ni se poate intampla. Ordinele nu sunt deloc trecute prin filtrul ratiunii iar daca mesagerul acestor ordine are atasata o oarecare bruma de autoritate (vreo uniforma, vreo ipostaza de autoritate) ordinele sunt executate orbeste. Orice societate are nevoie ca membrii sai sa se supuna ordinelor pentru a functiona. Marea problema este pana unde ascultam de ordinele conducatorilor, cand / daca reusim sa filtram ordinele si sa nu le ascultam orbeste.

3. “Fa-le rau”

O data segregarea realizata si dupa ce mecanismul autoritatii a fost instalat si exersat, un om normal va executa orbeste un ordin prin care sa faca rau unui membru din grupul “inamic”, fara a mai judeca corectitudinea actului sau justificarea acestuia. Ba chiar pe masura ce executantul trece de primele contrangeri interioare, a face rau incepe sa ii placa, il face sa se simta puternic prin dominatia asupra unei alte fiinte umane. Pentru ca “liderul” este responsabil pentru ordinele pe care ni le da, ascunzandu-ne astfel in spatele ordinelor si al disciplinei,  ne simtim bine implinind aceste sarcini prin care ii dominam pe cei fara putere. Tot ce ii trebuie conducerii ca sa ii poata determina pe oameni sa faca rau in contrariul propriilor convingeri este un sistem ideologic destul de bine pus la punct incat executantii ordinelor sa isi poata linisti constiinta.

4. Ori esti impotriva ori stai deoparte

In fata propagandei tiranice, oamenii au doua atitudini: foarte putini se impotrivesc si sunt astfel oprimati de conducere, in timp ce marea majoritate sta pasiva. Faptul ca marea majoritate a oamenilor stau pasivi atunci cand ar trebui sa ia atitudine, este atuul principal prin care tirania prinde radacini si poate sa creasca. Opozantii sunt persecutati si eliminati, in functie de “nivelul” de rautate atins de sistemul tiranic, insa eliminarea opozitiei este o etapa inevitabila in instalarea si evolutia oricarui sistem tiranic.

5 Exterminarea

Majoritatea ne-am gandit ca nu suntem in stare sa facem rau aproapelui. In 71 in experimentul lui Zimbardo, ni s-a dovedit contrariul. Un alt exemplu ar fi Abu Ghraib.

Pentru noi romanii, care am trecut printr-un sistem totalitar, documentarul nu ne prezinta lucruri prea extraordinare. Este interesant insa mai ales prin prisma evenimentelor pe care le traim, prin felul in care societatea atat cea occidentala cat mai ales cea romaneasca involueaza pas cu pas catre un nou sistem tiranic, mult mai psihologic decat cele anterioare.

Tentaţia banilor europeni i-a cucerit nu doar pe doritorii de profituri rapide pe bani nemeritaţi dar chiar şi pe monahii de la Athos. Nu mică mi-a fost mirarea când vizitând Athos-ul acum 4-5 ani, găseam peste tot deja banalele tăbliţe cu steluţe albastre, ca un fel de stindard al cuceririi fără război ci doar prin bani a unui terotoriu care nu a fost cucerit nici măcar de turci.

Nimeni nu şi-a pus oare problema, de ce sunt europenii atât de dornici să dea bani călugărilor anacronici şi încuiaţi la minte care nu sunt de acord cu homosexualitatea şi avortul? Oare nici măcar tentativele din Parlamentul European de a scoate interdicţia femeilor de a vizita Athosul nu au dat de înţeles nimănui că nu te poţi face prieten cu dracul nici măcar până treci podul, pentru că o dată ce îl iei în spinare, acesta nu se mai dă jos?

În perspectiva falimentului Greciei şi a căderii acesteia sub management european, cel mai probabil german, accesul femeilor şi construcţia de hoteluri în Sfântul Munte, vor fi probabil consecinţele fireşti ale fructificării maxime a potenţialului turismului grecesc de către noii stăpâni. Nu m-ar mira nici măcar construirea de plaje având în vedere superbul relief.

Situaţia actuala a Greciei este similara unui datornic care nu are nici o şansă să îşi plătească datoriile: el doar are o mică ferma, produce niscaiva măsline şi feta şi creditorul neamţ văzând că grecul nu se descurcă să scoată mai mulţi bani, o să dorească să îi administreze el. Şi astfel ajungem la propuneri de genul: Grecia să vândă câteva insule ca să îşi poată plăti datoriile. Această propunere au făcut-o nemţii acum un an când situaţa era mult mai roză. Acum, când zvonurile legate de renunţarea Greciei la moneda euro abia s-au disipat, nemţii au renunţat momentan la insule pentru că probabil îşi dau seama că oricum nu ar găsi clienţi şi au început să le ceara mai discret sau mai direct grecilor să muncească mai mult şi dacă se poate să iese la pensie mai târziu sau poate niciodată, să intre direct în mormânt pentru că trebuie să aibă productivitate. Cât despre athoniţi, aceştia deocamdată trebuie să platească impozit pe pământ.

Aşa cum şi pe la noi se zvoneşte de înlocuirea directorilor întreprinderilor de stat cu manageri străini, criza care abia începe va duce inevitabil la erodarea încrederii poporului în conducătorii locali şi se va pregăti astfel terenul pentru cedarea totală a suveranităţii. Ceea ce pare acum o situaţie dificilă pentru Uniune nu este de fapt decât o mană cerească pentru inginerii sociali care vor folosi situaţia grea economică, socială şi politică tocmai pentru a prelua controlul direct sau indirect al statelor vasale, precum România, Grecia, Irlanda, Portugalia etc.

FMI este un copil cuminte pe lângă fanarii europeni care vor veni şi cu siguranţă vor impune un management de calitate şi o dată cu acesta o eficientizare cu consecinţe nu prea greu de bănuit pentru tradiţia şi credinţa supuşilor.

Nu prea s-a vorbit inca de Uniunea Africana: “schimbarea” regimurilor insa nu are alt scop decat accelerarea marsului catre statul politienesc global in conditiile in care riscul de destramare a UE este la cote maxime.

Vezi si Reeducarea de la Pitesti

Elitele vor sa puna Iranul in razboi cu Rusia pentru a-i distruge asa cum au reusit sa distruga URSS-ul cu Afganistanul. SUA nu poate lupta direct cu Iranul si nici atat cu Rusia, prin urmare dusmanul trebuie atacat prin invaluire. In Pakistan americanii practica tactia “divide et impera” pentru a contracara tendinta istorica a Pakistanului de a se intoarce spre China.

Japonia si Taiwan au refuzat pactul cu SUA pentru destabilizarea Chinei. Tarpley prezice din 2008 razboiul din Africa care are ca scop principal taierea macaroanei chinezilor de la petrol. Astfel, chinezii o sa fie nevoiti sa se indrepteze spre petrolul rusesc si astfel vor intra in conflict cu rusii. Scopul final al neoconservatorilor acesta este, sa ii puna in razboi pe chinezi cu rusii. Obama vrea sa foloseasca Europa ca o unealta in razboi cu rusii.

Am sesizat pe pielea mea cum formatarea pionilor funcţionează perfect în afara, în timp ce la noi mai are încă lipsuri. Întorcându-ma cu avionul din Germania, poliţaiul neamţ era serios, super-atent, foarte încordat şi extrem de oficial în discuţie. Românul însă era destins, amical şi glumea cu fiecare pasager în timp ce verifica documentele. Pe mine văzându-mă mai încruntat, m-a atacat: “ce sunteţi domne aşa trist, vă pare rău că a pierdut Craiova”? (tocmai luaseră bătaie ai noştri) Nu ştiu dacă ţine doar de sânge, dar este clar că între vameşul neamţ şi cel român, unul era absolut sigur că orice bărbos este un potenţial terorist, în schimb ce altul vedea în orice craiovean un microbist, nu avea nici o reţinere să glumească şi să fie relaxat la muncă, deşi sunt sigur că îşi făcea treaba cum trebuie.

Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți cei care puneți suflet și vă implicați în rezolvarea și lămurirea unor probleme arzătoare cu care ne confruntăm noi, românii, în timpurile de acum.

Am aflat că, în data de 15 septembrie, s-a pus pe site-ul Război întru cuvânt, o parte dintr-un interviu pe care l-am dat anul trecut celor de la România Actualități. Aș dori ca, în completarea celor pe care le-am spus atunci, să mai fac unele mici precizări și, totodată, să dau un răspuns celor care întreabă ce este de făcut.

Chiar dacă nu văd care este legătura dintre cip și 666, asta nu înseamnă că recomand să se ia actele biometrice. Cine se poate descurca fără ele, bine face. Cu cât se încetinește funcționarea acestei mașinării malefice (pe care unii o numesc pușcăria mondială), cu atât este mai bine.

Nu trebuie să uităm însă că, de multe ori, în istoria popoarelor creștine, Dumnezeu a îngăduit pierderea libertății exterioare, atunci când majoritatea creștinilor nu au mai avut râvnă să lupte pentru libertatea interioară. Cine este liber interior nu transmite panică, nu transmite un duh negativist, ci prezența și demersurile lui aduc ceva din pacea lui Hristos, chiar dacă se confruntă cu probleme foarte grave.

La această stare de echilibru trebuie să ne străduim cu toții să ajungem. De asemenea, cred că nu s-au folosit nici pe departe toate mijloacele de ordin civic, juridic etc. pentru a fi blocată inițiativa introducerii actelor biometrice, așa cum s-a reușit de exemplu în Anglia sau în Serbia. Oare noi, creștini, nu purtăm nici o vină pentru această stare de amorțire și nepăsare? Oare noi, creștinii, în plan duhovnicesc, nu avem nici o vină pentru toată situația deplorabilă în care se află țara noastră? Puteți să fiți siguri că, dacă în viața noastră creștinească, am fi avut mai multă pocăință și smerenie, Dumnezeu nu ne lăsa să ajungem aici.

De aceea adresez tuturor următoarea rugăminte: să încercăm cu toții, măcar pentru 40 de zile, să respectăm un program foarte simplu de viață duhovnicească.

În primul rând să-i cerem zilnic lui Dumnezeu, cu insistență, să ne ajute să-i iertăm pe toți cei față de care avem gânduri de dușmănie, de supărare.

În al doilea rând să zicem zilnic trei rugăciuni de pocăință, scurte și foarte frumoase, pe care le puteți citi mai jos. Vă rog să adresați acest îndemn la cât mai multă lume.

De la un asemenea program trebuie începută orice acțiune în exterior.

Nimeni să nu-și piardă încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu!

Cu dragoste,

ieromonah Teofan Popescu, Putna

[ AICI RUGACIUNILE ]

Nu intentioam sa revin prea curand pe blog la problema cipurilor deoarece a venit toamna si odata cu toamna, mai ales cu septembrie, criza se inteteste si mult nedorita si incredibila prabusire totala a societatii actuale este foarte posibil sa ne prinda inainte de datul brumei. Prin urmare, in ultimul timp, preocuparile mele sunt mai mult legate de gasirea unui raspuns la cum sa ma pregatesc mai bine pentru ce va fi dupa. In caz ca voi supravietui… Spun ca prabusirea este incredibila (pentru majoritatea) deoarece la stiri mai aflam ba una buna, ba alta rea … ca si cum am avea scapare, ca si cum lucrurile mai au sansa sa isi revina si ca si cum totul nu este pierdut inca. Ba chiar si presedintele ne calmeaza ca “situaţia ţării nu e dramatică, ci a fondului de pensii” iar Isarescu nu ne da voie sa il criticam pentru prapadul in care a dus milioane de romani prin inlesnirea accesului la credit ci lasa generatiile viitoare sa il critice, daca vor mai exista generatii viitoare si daca nu vor avea deja creierele spalate de masina de formatat dobitoci pentru noua ordine mondiala la ale carui nasteri asistam acum. Si nici pentru “transferul” banilor de la FMI catre bancile straine prin micsorarea RMO-uilui (iata cum) banuiesc ca nu avem voie sa il judecam pe Isarescu, dar oricum la ce bun, cu sau fara el tot prapad. Desi cred ca fara el, prapadul venea mai devreme si scapam odata de marea dilema: cum va fi prapadul si cum vom trece prin el. Ca pe langa el e clar ca nu avem cum, iar peste el doar cei aflati sus de tot, desi nici in locul lor nu as vrea sa fiu, nu se stie ce iese din tulburarile sociale care vor urma, iar unii deja cam isi dau seama ca resetul s-ar putea sa nu le priasca nici lor (vezi ZF).

Dar ca veni vremea de prapad si de trecerea prin prapad, sa revenim la cipuri. Ca sa nu lungesc vorba, o sa recapitulez din start parerea mea, pe care de altfel nu stiu daca am explicitat-o vreodata. Nu cred ca cipul este semnul lui antihrist, nu cred ca are vreo legatura cu 666 si nu cred ca primirea buletinelor ar insemna un pacat sau o cadere. Aberatiile din Apocalipsa 13 sunt in mare parte inspirate din ideile unui protestant care se numeste Texe Marrs, si mai exact din a sa carte Project L.U.C.I.D. In lumea libera (aka SUA) apocalipsa vine permanent de decenii, inca de pe cand comunismul era fiara care venea de la rasarit sa inghita poporul crestin american si prin urmare doar cei care se abonau la newsletterul pe bani ale profetilor sau le cumparau cartile si produsele sponsorilor radioshow-urilor lor erau pregatiti sa infrunte fiara. Buncare indopate cu conserve, generatoare solare sau de vant, purificatoare de apa cu fitlre care convertesc umiditatea in apa de baut, seminte organice sau monezi de aur sunt “produsele” pe care le vand acestia si care vin la pachet cu spaimele si temerile fara de care unii oameni nu pot sa traiasca daca nu le rumega. Iar explozia pretului aurului, desi pusa de multi pe seama scaderii increderii oamenilor in hartiile tiparite de guverne, este mai degraba o consecinta a propagandei pe care dealerii de aur (sub orice forma, de la certificate, actiuni, lingouri pana la monezi) o fac prin intermediul sectarilor apocaliptici expliciti sau mai putini expliciti care sperie oamenii si profetesc sfarsitul inevitabil al sistemului actual.

Si se pare ca au dreptate, macar partial. Adica macar pana acuma, cei care au prezis ca va veni o criza sistemica de proportii au avut dreptate. Dar cum au acestia dreptate? Unul din ei a recunoscut si imi pare rau ca nu am retinut nici numele si nici unde a declarat cum a nimerit predictia ca indicii bursieri vor cadea foarte mult. “De ani de zile prezic ca indicele Dow Jones va cadea cu 25% intr-o zi si dupa ce am nimerit-o, am devenit profet. Nimeni nu isi aduce insa aminte de cate ori am ratat in predictiile mele”. Omul nu spune mot-a-mot, dar sensul marturisirii lui acesta este, ca pur si simplu a nimerit-o. Intr-adevar sunt si cei care au avut argumente pentru pozitia lor, cum ar fi Schiff, dar daca ar fi sa numaram cate a nimerit si cate nu a nimerit, nu stiu daca Schiff poate fi numit un prezicator.

De ce dau aceste exemple? Asa cum am facut o paralela intre profetiile ortodoxe si previziunile unor analisti financiari, in care am subliniat cat de mult converg acestea catre o apocalipsa potentiala, similar as dori acum sa comentez cum ar fi bine sa ne raportam la unele indemnuri facute atat de marii nostri duhovnici cat si de aceiasi faimosi prezicatori ai crizei care desi indeamna oamenii sa nu mai aiba incredere in bani si sa abandoneze hartia in schimbul aurului, ei inca pariaza pe dolar si fac avere din specularea temerilor oamenilor pe care tot ei le alimenteaza prin scenarii apocaliptice. Iar despre mutatul la ferma … in nici un caz nu il vom vedea pe batranul Jim Rogers tragand de magar sau pe Chris Martenson dand graunte la gaini. Cei care spun ca sistemul va cadea, deocamdata se infrupta cu varf si indesat din el.

Sa trecem rapid la esenta problemei: este cipul pecetea sau nu este. Nu cred sa fie cineva care sa spuna ca cipul este pecetea lui antihrist, deoarece nu are nici un argument. In primul rand, unde este antihrist? A venit cumva profetul Ilie, a auzit cineva de el, au anuntat la televizor? In al doilea rand, m-a pus cineva sa ma inchin lui antihrist cand am luat cipul? Vorba Pr. Selafiil: “N-am dat cuvant sa ma inchin la antihrist, nici nu m-a intrebat. Eu ma inchin in fiecare zi si in fiecare ceas lui Dumnezeu. Eu mi-am scos pasaport nu sa ma inchin la pasaport, ci sa ma duc unde vreau sa ma duc. Daca nu ai pasaport, nu te primeste sa te duci, trebuie sa sezi numai acasa.”

Deci daca cipul nu este pecetea, cum de am ajuns sa ne temem atat de mult de el si sa ne punem problema ce sa facem ca sa nu il primim, ba chiar unii oameni au ajuns sa isi puna problema daca sa mai ramana “in sistem” sau sa iese din societate prin renuntarea la actul de identitate si la toate cate aceasta implica. Un raspuns la aceasta intrebare nu poate fi decat: prin inselare. Daca initial respingerea cipului era justificata si macar problematizarea cu privire la acesta era justificata avand in vedere tocmai potentialul de precursor al pecetei pe care acesta il constituie, ulterior s-a dovedit ca prin aceasta problema diavolul a reusit sa loveasca din nou in “turma mica” si sa fragmenteze inca o data pe crestini intre cei care primesc si cei care nu primesc cipul. Pentru ca deja exista oamenii care nu doar ca nu primesc cipul, dar nu sunt primiti la spovedanie si la impartasanie daca il primesc. Cel putin, la Petru Voda am inteles ca nu vor mai fi primiti cei care vor avea rovignete cu cip, iar un prieten de-al meu si-a cumparat rovigneta fara cip pe un an, ca sa fie “acoperit”, sa mai poata merge cu masina, pentru ca probabil de aceea cu cip nu isi va cumpara. Tot acest prieten vroia sa isi vanda o casa si terenul aferent ca sa cumpere o gospodarie de “backup” pentru ca nu stiu ce pustnic din Moldova a profetit ca gata, in toamna va incepe razboiul si mai spre nord va fi mai bine, in sud vor fi probleme.

Cred ca intrebarea pe care trebuie sa si-o puna cei care sunt inca tulburati de cip si nu stiu ce o sa se faca cand o sa fie nevoiti sa primeasca vreun act cu cip este: primesc cipul si merg impotriva recomandarilor multor mari duhovnici sau nu il primesc si ma rup de restul Bisericii? Pentru ca, urmarind trambitele autodeclarate ale luptei anti-cip si anti-antihrist, putem vedea unde trag: la rupere. Deja nu se mai vorbeste de cadere sau de racire … ci de pierderea harului ceea ce implica vrand-nevrand schisma si prin aceasta putem intelege si ce doreste diavolul prin acest cal troian care este cipul: decimarea noastra. Mai intai dupa o lupta cruncena si indelungata cu cipul, ideea salvoatoare – neprimirea cipului – ni se arata precum un cal troian, un trofeu al victoriei: frumos, maginific, salvator. Incet-incet patrunde in minte o idee si pe masura ce o acceptam si simturile noastre bune (adica minimul bun-simt) se lasa imbatat, dusmanii pe care ii poarta in ea (semintele schismei) ne vor deschide portile sufletului la dusmanii din afara cetatii (toti fii mandriei care duc la erezie) care ne vor distruge inainte sa apucam sa ne inchinam lui antihrist (adica ne vor rupe de Biserica).

Pentru cei care sunt ferm hotarati sa nu primeaca cipul pe motive duhovnicesti, solutia neprimirii este precum un cal troian pe care il primesc in sufletul lor fara a stii ce pericole ii asteapta: ruperea de Biserica. Pentru ca chiar daca ei acum se vor rupe de societate si vor reusi sa traiasca fara orice act, dupa aceasta “performanţă” diavolul le va baga in cap ca ei sunt mai buni ca altii si că cei care au primit cipul sunt cazuti, precum si ierarhii lor, si prin urmare ei trebuie sa se rupa de Biserica pentru ca traiesc vremurile din urma cand invatatori le vor fi blogurile apologetice si anti-sistem, nu preotii cazuti si care au primit “pecetea”, adica cipul. Care nici macar ei nu cred insa acum ca este pecete, ci doar … o cadere. Din intunecarea mintii insa vor ajunge sa il vada ca pe o pecete si multi deja il vad. Vom avea astfel o apocalipsa inainte de apocalipsa oarecum, adica o mana de oameni care precum vechi-calendaristii se cred ultimii pastratori ai harului si ii considera pe ceilalti cazuti din har pe motivul unor chestiuni cu totul neserioase si care nu doar ca nu tin de canoane si de dogme, dar tin in primul rand de administratia lumii in care traim.

Ca exista sensibiltiati, temeri si suspiciuni, da, sunt de acord. Este adevarat, cipul poate sa fie un precursor al pecetei, dar deocamdata nu este pecete. Ma pot problematiza, pot sa ma pregatesc mai bine, desi cum fac aceasta este la fel de vital pentru mantuirea mea pe cat va fi de vitala primirea sau neprimirea cipului. Nu este deloc exclus ca cei care braveaza acum si in loc sa “castige putin cate putin nu numai cele dinafara, trupesti, ci si virtutile dinauntru“, o sa fie foarte pregatiti ca sa nu primeasca cipul, o sa aiba pamant, porci, gaini si apa, dar nu o sa aiba trezvia, rabdarea si smerenia necesara luptei duhovnicesti care ni se va cere odata cu venirea lui antihrist. Si poate multi vor muri in schisma, adica in afara Bisericii, inainte sa vina antihrist.

Ramane insa o intrebare pe care probabil multi si-o pun: de ce marii duhovnici sunt impotriva cipului? De ce toti ne indeamna sa nu primim? Este o intrebare la care cu greu putem da un raspuns fara a ne expune riscului sa fim atacati si aruncati cu noroi ca niste neascultatori si neseriosi, pentru ca cine se poate pune cu Pr. Iustin, cu Pr. Arsenie sau cu Pr. Adrian? Voi raspunde la aceasta intrebare insa cu un exemplu personal, desi am indoieli ca toti il vor intelege.

Pe cand traia Pr. Paisie de la Frasinei, un mare duhovnic despre care poate voi vorbi alta data, am avut dorinta si indemnul din partea lui Dumnezeu sa ma spovedesc la el si sa caut sa ii plinesc in totalitate sfaturile si canoanele care mi le dadea. Multi spuneau despre batran ca era dur, ca era canonist, acrivist si bineinteles traditionalist. De altfel, Frasinei este recunoscuta ca un bastion al traditionalismului prin pravila manastireasca si acrivia parintilor de acolo, desi asa cum nu putem stii ce e intr-o casa doar dintr-o vizita cand si cand, nu putem stii nici ce e intr-adevar intr-o manastire. Ei bine, in timpul acesta eu eram in perioada in care ii faceam curte sotiei, adica perioada de prietenie, de cunoastere, de incercare in care eu, desi eram hotarat sa ma casatoresc cu ea, incearcam sa o conving si pe ea ca pe mine trebuie sa ma aleaga. Imi era foarte greu insa sa ii explic parintelui Paisie de ce inca nu ne-am casatorit si de ce mai astept. Parintele ma intreba: dar de cand va cunoasteti? Pai … de cateva luni, i-am raspuns eu. Si ce mai asteptati, doua saptamani sunt de ajuns ca sa va cunoasteti si sa vedeti incotro o luati. Ei bine, nu au fost de ajuns doua saptamani, ba chiar au trecut vreo doi ani pana cand s-a intamplat minunea. Ce faceam eu insa daca il ascultam pe Pr. Paisie? Ca doar sfatul este porunca, parintele nu mi-a zis de doua saptamani ca fapt divers ci ca sa pun in aplicare. Este adevarat ca exista o mica sansa ca ea sa fi zis “da” daca o ceream in casatorie atunci, desi cand i-am spus mai tarziu de sfatul parintelui m-a asigurat ca nu eram intreg la minte daca o ceream in casatorie asa de vreme, nu aveam nici o sansa. Iata deci cum un parinte mare poate da un sfat nu peste puterea ucenicului ci in afara realitatii concrete. Desi poate Pr. Paisie asa stia din cartile cu canoane care le tinea langa dansul si stia sa gaseasca in ele orice pacat si orice canon, in cat timp trebuie sa se decida doi tineri ca sa se casatoreasca, in cazul meu a fost altfel. Si privind retrospectiv, sunt sigur ca nu am gresit ca am asteptat, adica indirect ca nu am ascultat de parintele. Si sunt sigur si ca parintele nu este suparat pe mine si ca de fapt nu asta conta in principal ci altele, nu cat timp petrecem impreuna, desi era important si asta, ci cum il petrecem. Asa cum sunt sigur ca Pr. Iustin si Pr. Arsenie, pe langa comentariile referitoare la cip, dau zilnic mult mai multe sfaturi in o mie de alte aspecte mult mai importante ca cipul si sfatuiesc sufletele spre mantuire, dand fiecaruia cuvant de folos din plin din care sa aleaga ce poate sa plineasca fiecare si sa se foloseasca de ce poate. Din pacate maniacii anti-cip si obsedatii de conspiratii si teorii conspirationiste extrag din cuvintele parintilor doar ce le convine lor, iar ce e esential, ce e profund si plin de esenta din invatatura lor le ignora total. Cand ma gandesc numai la Pr. Arsenie, de exemplu, doua lucruri in vin in minte: trezvia continua si planul de foc. Cand ma gandesc la Pr. Iustin ma cutremur de dragostea lui pentru oameni marturisita in primul rand prin jertfa pe care a facut-o in ultimii ani de zile in care a primit zi si noapte pe oricine i-a batut la usa. Numai sa vezi fetele atator oameni ai innebuni, dar sa mai si stai de vorba cu ei, sa ii povatuiesti, sa le zambesti , sa le dai mangaiere si nadejde. Felul cum il folosesc si il prezina pe Pr. Iustin falsii sai ucenici facandu-l un fel de bastion al luptei impotriva cipului minimineaza si deformeaza profund rolul pe care parintele l-a avut in viata atator oameni si lucrarea pe care a facut-o.

Marii duhovnici nu doar ca au privilegiul, dar sunt si obligati sa dovedeasca acrivie maxima si atitudine ferma in raportarea la provocarile vremurilor. Depinde insa si de noi sa fim ucenici vrednici si sa avem urechi de auzit, adica minte de judecat si sa facem ce trebuie cu viata noastra in toate privintele nu doar intr-una. Dupa ce vom fi facut si noi ani de puscarie fata in fata cu moartea, probabil ca ni se va parea floare la ureche sa ne rupem de lume, sa lasam toate si sa fugim in munti. Insa din pacate, pentru marea majoritate a oamenilor, solutiile extreme nu doar ca sunt ineficiente dar sunt in primul rand periculoase. Se gasesc oameni care se sperie de cip, dar nu se sperie de faptul ca pierd timpul aiurea vizitand bloguri anonime si alarmiste ale unor oameni pe care nici macar nu i-au cunoscut si in loc sa mearga ei sa ii intrebe personal pe acei duhovnici ce sa faca in cazul lor, se lasa dusi de mana de orbi care au pus mana pe o portavoce si strica lupul! ca prostii nestiind ce rau provoaca si cum pun ei umarul la dezbinarea Bisericii si care sunt duhurile care bantuie vremurile.

Nu am pretentia sa spun ca eu pot sa deosebesc duhurile, aduc insa marturie ca Biserica in care m-a chemat Dumnezeu si in care am vazut Lumina este inca vie si plina de har, iar sentimentul pe care l-am avut prim adata cand am aflat ca exista unii care se cred adevaratii crestini si tin un alt calendar, care s-au rupt acum nu stiu cate zeci de ani de Biserica  si se considera adevaratii pastratori ai credintei, il am si acum cu privire la luptatorii anti-cip, atat de la noi cat si de aiurea. Peste ani si ani, si acestia se vor rupe de Biserica si se vor considera adevarata Biserica desi pe-atunci vor fi trecut si cipurile si biometricele si ei o sa ramana in istorie ca inca o ramura rupta din Trupul lui Hristos.

Este vreme de război şi vreme de pace.  Ceea ce este a mai fost şi ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri. Visurile vin din multele griji, iar glasul celui nebun din mulţimea de vorbe.  Cu cit se spun mai multe cuvinte, cu atât este mai multă deşertăciune.  Înţelepciunea este mai de preţ decât armele de luptă; dar o singură greşeală nimiceşte mult bine.  O muscă moartă strică amestecul de untdelemn al celui ce pregăteşte miresme; puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune. (Ecclesiastul)