Ce am pierdut si ce n-am avut in acesti 26 de ani

autobuz-comunismLa vremuri de comemorare, se cuvine un bilant. Il facem bilantul asta, atat personal cat mai ales national, pentru ca 22 a fost un eveniment in primul rand istoric, chiar daca a afectat inevitabil si viata personala a oamenilor care l-au apucat.

Sa notam in primul rand ca cu fiecare an, cu atat mai putini sunt cei care au prins, au trait si au amintiri in privinta acelui moment. Tinerii, cei care vin dupa, sunt mai mult obsedati de Facebook si de 50 Shades of Grey decat de istorie. Nu analizam de ce, doar mentionam ca invitat la o emisiune la Digi 24, Marian Munteanu a fost intrebat: si ati participat si dumneavoastra la protestele din Piata Universitatii? Dar nu doar in randul tinerilor Marian Munteanu este necunoscut, chiar si pentru multi “batrani” revolutia a fost “degeaba”. Este un fenomen specific plaiului mioritic, tanguiala exagerata si admirarea partii goale a paharului. Nu sunt specialist, dar la o natie la care proverbul national este “Sa moara capra vecinului”, nu ar fi de mirare daca mare parte din factorul care contribuie la depresia colectiva este mai ales partea goala a paharului, desi poate in partea plina este un vin foarte bun, pe care daca am avea curajul sa il degustam, ignorand ca jumatate din pahar este gol ne-am mai inveseli nitzel.

Inevitabil, cei mai batrani, care au prins comunismul in tinerete, cred ca a fost mai bine, ca se traia mai bine. Psihologic exista nenumarate explicatii: in primul rand erau ei tineri si in putere si amintirile placulte s-au pastrat in timp ce cele urate s-au sters de patina timpului.

Mai sunt apoi categoria celor care erau tineri la revolutie si sperau iar astazi dupa ce au tras cateva plimbari prin vest, regreta ca “nu e si la noi ca in afara”. Nu mai zic de categoria celor care dau vina pe securisti si pe comunisti, ca “astia ne-au furat revolutia”.

Cred ca m-am facut inteles ca nu sunt deloc de partea celor care considera ca “a fost degeaba”, ca sa nu mai zic ca pe cei care declara ca “a fost mai bine inainte” eu i-as baga la puscarie, pentru ca inainte cine se declara nemultumit fata de conducator si de guvern era tradator de tara si era bagat la puscarie.

Cand analizam “trenurile” pierdute sau neimplinirile, este greu de declarat cat la suta se datoreaza comunismului mult mai malefic de care am avut parte si cat la suta felului de a fi al romanilor. De altfel, nici nu cred ca este umbra de indoiala intre istoricii romani ca noi am avut cel mai nasol comunism dintre toate statele comuniste. Sincer, eu unul ma indoiesc. Nu pot sa imi sustin un punct de vedere, nu am o argumentare rationala de ce totusi nu cred ca la noi a fost mai rau ca in alte parti. Doar intuitiv simt asta, la nivelul perceptiei. Pentru ca nu putem delimita sistemul de materia prima pe care s-a implantat. Este deci sub semnul intrebarii daca nu cumva noi romanii chiar suntem altfel decat cei de pe langa noi si de aia am avut parte si de comunismul pe care l-am avut si de esecurile ulterioare, neimplinirile, ratarile, ramanerile in urma, pierderile de trenuri etc. Aici este insa domeniul domnului Lucian Boia si nu vreau sa ma aventurez prea mult, istoria nefiind punctul meu forte si cu atat mai putin filosofia istorica, caci ce face domnul Boia este mai putin istorie si mai mult filosofie, sau cel putin asa am auzit, eu sarindu-i cartile dupa ce l-am vazut prima data cum vorbeste: deloc smerit.

In final as dori sa inchei si cu ce mi-as fi dorit eu sa dobandeasca Romania si romanii in anii astia, pe langa autostrazile si statul normal despre care s-a tot auzit. Eu mi-as fi dorit in primul rand romanii sa dobandeasca o alta mentalitate. Dupa atatia ani de comunism cu toate relele posibile, ma asteptam ca romanii sa tina mai mult la libertatea de exprimare. Faptul ca exista un CNCD, faptul ca Religia Holocausului este tornata cu palnia in mintile copiilor in scoli, faptul ca toate televiziunile si trusturile media sunt portavoci de securisti sau de centre de putere obscure clar fara interes in a face presa corecta doar pentru profit si totusi au popularitate, mi se pare strigator la cer. Fara public, aceste noi “Scantei” ar intra in faliment si oricat de multi bani ar avea securistii, branduri precum RTV, Antena, Digi, sau  Mediafax nu ar ma infecta mediul informational cu atatea gunoaie si manipulari. Nu mai zic de ce legi sau dat sau era cat pe ce sa fie date si nimeni nu a miscat un deget. Iata deci ca romanii sunt inca o turma de oi, dupa atatia ani si din pacate cei mici, tinerii, nici macar nu realizeaza problema ci sunt crescuti intr-un mediu viciat, formativ de creiere spalate care nu pot singure sa cantareasca si sa evalueze un adevar. Ei nu se nasc precum animalele salbatice in padure, ca sa poata sa miroase singure, sa vaneze singure, sa se descurce singure, ci precum cele din zoo unde li se da lapte cu siringa, li se arunca mancare la ore fixe, li se da apa si sunt pusi sa racneasca din cand in cand ca sa impresioneze vizitatorii. In rest, daca le tai net-ul sau le iei telefonul nici nu stiu ce sa faca, se simt pe alta lume.

Un al doilea lucru pe care nu l-au dobandit romanii este sentimentul dreptului de proprietate. Se vede asta si din afinitatea romanilor catre socialism, catre ajutoarele de la stat, catre conducatori si partide “care ne dau” si moliciuna cand vine vorba de a protesta impotriva taxelor si impozitelor si impotriva coruptiei. De unde ne da statul, nu conteaza, sa ia de la bogati ca si-asa au prea mult! Sa se mareasca salariul minim si pensiile asta conteaza.

Daca spui cuiva in ziua de azi ca si impozitul pe proprietate este absurd, prin constitutie, omul avand dreptul la proprietate, deci daca ai dreptul nu trebuie sa platesti chirie (caci ce este altceva impozitul decat o chirie mai mica), te crede nebun. Nu vei gasi 3 oameni sa protesteze impotriva impozitului pe proprietate.

Cat despre coruptie, sa nu ne amagim cu protestele “colectiv”: aici a fost aprins focul de scanteia lansata de Santa Klaus: “au trebuit sa moara oameni ca sa plece Ponta, pentru ca coruptia ucide”. Adica au fost manipulari. Sa vedeti ce repede o sa treaca si asta cu revolta impotriva coruptiei, mai ales cand o sa inceapa sa intre DNA-ul si pe pensiile de invaliditate (sute de mii de pensii!) care sunt supapa de evacuare pentru clasa de jos, muritoare de foame in lipsa unor “ajutoare sociale” mai mult sau mai putin tolerate insa furnizate inteligent prin normative flexibile, organisme slabe de control, fonduri suficiente.

Macar astea doua lucruri daca le dobandeau romanii: constientizarea importantei libertatii de exprimare si respectul dreptului la proprietate, eram multumit. Era doar un pas catre adevaratul capitalism care ar fi adus si prosperitatea. Care insa nu va veni fara astea doua, ci doar un socialism cu fata umana: in cele din urma revolutia lui Iliescu a reusit, cu sau fara contributia lui, Romania a devenit o tara socialista cu fata umana, chiar daca porcii sunt mai egali decat alte animale …

Shop til you drop

Religia consumerismului avea nevoie de un “praznic luminos”, “sarbatoarea sarbatorilor”, ziua in care toate preturile pica abrupt, ziua in care mafa scumpa “se pogoara” pentru toti credinciosii cumparatori care cred (ca au nevoie de produse) si fac fapte bune (shopping) chiar daca practica (cumpara) mai rar, dupa putere (buzunar) si de cele mai multe ori doar aprind o lumanare fie in “biserica” (prin magazine) fie de acasa (prin vizitarea magazinelor online).

Si pentru ca Craciunul nu a fost indeajuns si oricum era “intinat” de alte semnificatii “pagane” (Nasterea lui Hristos, bunatate, familie, caldura) si pentru ca  oamenii erau obisnuiti de Craciun sa mai piarda timpul si cu alte activitati “neortodoxe”, cum ar fi intalnirile cu cei dragi si telefoanele de felicitare, s-a inventat “Black Friday” – sarbatoarea cumparaturilor, ziua in care si comerciantii si cumparatorii nu fac altceva decat preaslavesc “marfa”, dumnezeul religiei consumeriste, unii de o parte si altii de cealalta a casei de marcat.

La intrebarea unui ziarist, daca lumea mai are bani sa tot cumpere de fiecare Black Friday, directorul unui mare magazin online romanesc a raspuns: lumea are bani, produsele sunt o nevoie reala: “nu, produsele nu sunt inutile, de exemplu electrocasnicele ajuta familia sa castige timp, televizorul te ajuta sa fii mai social, telefonul este un instrument foarte puternic – toate sunt lucruri utile; exista si perceptia ca oamenii cumpara lucruri de care nu au nevoie; eu nu cred, exista poate 5% care cumpara ce nu au nevoie …”. Mentionam ca reporterul nu a intrebat despre utilitate si se discuta despre bani, dar dintr-o alunecare freudiana, comerciantul a dat un cu totul raspuns, poate tocmai pentru ca oricat de mult am incerca sa ascudem, adevarul este ca in general cumparam lucruri de care nu avem nevoie.

Da, am zice noi, electrocasnicele ajuta familia ca sa castige timp pe care majoritatea il petrec uitandu-se la televizor, in general separat (visul oricarei familii e sa aiba fiecare televizorul lui: copiii cu desenele, tata cu meciurile si mama cu telenovelele) sau daca au un telefon puternic, jucand jocuri pe el.

Cu privire la 5% – este greu de tras o linie intre ce ai si ce nu ai nevoie. Eu de exemplu nu stiu daca sunt ferm convins ca nu am nevoie de un televizor 4K Ultra HD curbat de 38.000 de lei. Sunt ferm convins, insa, ca pe lista de “nevoi”, acest televizor este pozitionat sub laptopul Alienware 17 de 13.700 lei. Constiinta omului il mustra daca cumpara ceva de care nu are nevoie si tot omul se amageste in privinta  nevoilor. Dar nu lista in sine este problema, cat efemeritatea si influentabilitatea acestei liste.

Exista un rank al nevoilor pe care se da adevarata batalie intre comercianti. Batalia se da, bineinteles, prin marketing si manipulare, rareori un comerciant iti clarifica si iti atrage atentia asupra unei nevoie reale. Rankul nevoilor si decizia de cumparare sunt terenul de lupta intre “bisericile” consumerismului – magazinele online, fiecare incercand sa ne convinga ca “adevaratul Black Friday” este la ei.

Sunt multe si complicate capcanele shopping-ului si nu voi incerca in continuare decat sa fac o lista de adevarate sfaturi si incurajari pentru Black Friday-ul care vine maine.

  1. Lista nevoilor: nu ar strica sa ai o lista cu ce ai nevoie. Pe care lista nu ar strica sa o faci la rece, dinainte, gandind calm, ne-entuziasmat, luand in calcul toti parametrii (cat de urgenta e nevoia, ce alternative am, ce bani am, etc)
  2. Ce-i al tau e pus deoparte. Nu te oftica daca pierzi o oferta: ar fi chiar culmea. Intr-o asemenea zi minunata, cu atatea reduceri, esti chiar prost sa te superi daca cineva in fata ta a sterpelit ultima bucata din produsul la care visai si la care nu ai mai ajuns sau daca nu te-ai trezit la prima ora si deja pe site-ul tau preferat, multe produse au deja groaznicul icon “epuizat”.
  3. Nu-ti pierde focusul. Esti un om stapan pe tine, puternic, inteligent, hotarat. Nu te vei arunca emotional in produse care nu sunt in “lista nevoilor” pe pozitii ideal cat mai sus. Mai ales daca nu stai bine cu finantele, daca esti emotiv si usor influentabil, Black Friday poate fi chiar black pentru tine. Iti vei satisface un impuls cumparand un iPhone doar pentru ca este redus cu 50%, dar de banii astia poate cumparai tot necesarul de cadouri de Craciun pentru frati, parinti, bunici, nasi si fini, prieteni si tovarasi. Daca iti e greu sa te focusezi, converteste pretul din lei in beri sau in ciocolate, in alte produse consumabile pe care le-ai putea cumpara. Mai ales diferentele intre preturi calculeaza-le in consumabile. Daca de exemplu esti nehotarat intre un telefon sau altul si diferenta este 100 lei, gandeste-te ce iti place mai mult: telefonul X1 sau telefonul X2 + 50 beri. Fac 2-3 megapixeli in plus cat 50 de beri?
  4. Nu te uita la discount. Mai ales daca nu stai bine cu focusul, incearca sa nu dai atentie prea mare procentelor. Gandeste-te ca oricum preturile sunt variabile si discountul nu spune mare lucru. Un 50% la xMag, poate sa insemne un 20% la uMag. Daca discountul este trigger-ul care hotaraste daca cumperi sau nu un produs, trezeste-te, inseamna ca ceva nu este in regula cu tine, ai fost prins in capcana cumparatorului manipulabil (total).
  5. Nu uita ca raiul promotiilor nu se termina aici. Nu esti hotarat daca ai nevoie, daca produsul este ceea ce cauti, daca ai alternative: e semn ca nu trebuie sa il cumperi, promotii o sa mai fie, treci la urmatorul punct de pe lista nevoilor.
  6. Evita upgrade-urie: cele mai mari capcane sunt in ceea ce priveste upgrade-urile. Cantareste pe baza parametrilor unde chiar trebuie sa faci si unde nu e musai sa faci upgrade.
  7. Evalueaza bucuria potentiala: poate te vei bucura cumparand ultimul model de telefon, dar din banii aia ce alternative ai avea? Oare daca in loc de un telefon ultimul model ti-ai cumpara un smartwatch, cateva carti si o rama digitala, bucuria din toate celelalte lucruri cumparate nu ar fi mai mare decat cea adusa de un singur telefon de care te vei plictisi destul de curand?

Apa trece, pietrele rămân / proverbe comentate

apa-treceOare care copil din România nu a fost îndoctrinat la şcoală cu acest proverb, care este adeseori folosit de dascăli pentru a exprima statornicia, tăria, rezilienţa şi alte minunate atribute ale poporului român în faţa invadatorilor, a duşmanilor şi a tuturor vicisitudinilor istoriei? Şi oare câti dintre copiii din România cărora li s-a impregnat pe creier ca noi suntem statornici şi puternici precum pietrele, iar restul trec pe lângă noi precum apa, vor mai ajunge să înţeleagă că geografia şi istoria nu exlpică chiar totul, ba mai mult, unele şcoli de istorie care pun preţ prea mic pe obiectivitate, pot să ne dăuneze nu doar prin informaţii şi abordări greşite, cât mai ales prin inhibarea dezvoltării unei gândiri deschise şi critice, care nu ar ştirbi cu nimic din glorioasa noastră moştenire.

Proverbul acesta nu este doar romantic, ci şi puternic. În vremuri de nevoie, dacă ne amitim de el, ne inspirăm din tăria pietrelor şi găsim nu doar suport în statornicia noastră, ci şi un model. Pietrele sunt un model de urmat pentru noi şi fie şi doar dacă încercăm să ne asemănăm unei pietre deja parcă am căpătat ceva putere. În plus, pietrele sunt mai multe pe când apa este una. Singularul în cazul apei şi plurarul în cazul pietrelor, desi vin firesc, ţinând cont de contextual evocat, nu cred că sunt folosite doar din derivarea realităţii. Speculând, nu ar suna prea aiurea deloc nici forma “apele trec, pietrele rămân”. Sau de exemplu, ce este greşit în “apa trece, piatra rămâne”. Nu este nimic greşit mai ales în această formă şi totuşi parcă nu sună la fel, ba chiar insesizabil unele lucruri se schimbă, prin singularul la ambele proverbul ar devini mai personal, pe când în forma originală proverbul ne ajută să ne plasăm mai facil în cadrul unei comunităţi, a unei mulţimi, a unui grup. Nu sunt doar eu, o piatră singură în mijlocul apei, ci toate pietrele rămân. Fiind împreună, situaţia este mai bună, mai optimistă.

Poate un proverb să sune romantic? Dacă nici acest proverb nu sună extrem de romantic, atunci care? Ce expresivitate şi ce bogăţie de sensuri în doar 4 cuvinte, separate de o virgulă! Nu putem asculta sau rosti acest proverb fără să ne imaginăm vizual o apă curgătoare, de mică adâncime, presărată cu pietre din loc în loc, apa curgând şuvoaie în jurul acestora. Cei mai capabili poate că aud şi sursurul apei, nu doar şi-o imaginează. Eu de ceva timp, când mă gândesc la acest proverb, dacă până mai recent eram de partea pietrelor, acum parcă sunt de partea apei si zic: da, pietrele astea rămân, dar apa vede oceanul … Pentru mine, proverbul şi-a cam pierdut din potenţial şi când mă voi afla în situaţia de a mă folosi de el, probabil nu imi va mai fi de folos. Pentru mine, magia subînţeleasă s-a pierdut, pietrele nu sunt tocmai un exemplu de urmat, deoarece ele nu văd oceanul niciodată …

Moartea unei profesoare

Avea doar 41 de ani şi multe vise … A pierit însă într-un tragic accident de circulaţie. A lăsat în urmă o fiică, un soţ, o mamă îndurerată, zeci de prieteni îndoliaţi. În urma ei curg şiroaie de lacrimi. (sursa)

M-a marcat oarecum aceasta stire, nu pentru ca as fi cunoscut-o pe Alina Peta, ci pentru ca mi-a amintit de moartea mamei mele, de asemenea o profesoara, care desi nu a murit intr-un accident, plecarea ei a fost la fel de socanta si rapida pentru colegi si elevi, ca si cea a Alinei Peta. Am retrait putin acele momente si vazand mesajele copiilor, ma gandeam ca daca erau la fel de accesibile internetul si facebook pe-atunci (2002), poate citeam si eu mesajele elevilor si colegilor ei. In astfel de momente, orice cuvant te ajuta si desi nimic nu umple golul pe care il simti, dragostea aratata de cei de-aproape sunt de folos.

Stirea in sine este inca un exemplu ca dincolo de zgomotul de zi cu zi, moartea este stapana tuturor si vine sa isi faca datoria, vrem nu vrem. “Moartea nu vine sa-i faci o cafea, vine sa te ia!” – spunea pr. Arsenie Papacioc, un om care a vazut moartea cu ochii de multe ori in puscariile comuniste. Sunt frumoase vorbele spunse si scrise cu aceasta ocazie, cum ca “Dumnezeu îi ia pe cei buni dintre noi pentru a înlocui stelele care au obosit”. Dar sunt doar vorbe. In realitate, timpul, felul si motivul in si pentru care Dumnezeu il ia pe fiecare este un mare mister, sau mai bine zis o mare taina. Pe unii oameni rai (sau pe care ii noi ii credem rai) Dumnezeu ii lasa sa traiasca mult si pe alti oameni buni (sau pe care noi ii credem buni) Dumnezeu ii ia degraba. Si evident viceversa. Ca sa nu mai zicem de copii. Poate cei care sunt nedumeriti de ce se intampla asa, se vor edifica citind o povestire despre judecatile lui Dumnezeu.

Ce imi este mie clar, este ca Dumnezeu ia pe fiecare in cel mai bun moment al lui. Cata vreme un om mai are zile, inseamna ca el mai poate spori in bine, macar un pic. In punctul in care omul nu ar mai putea creste spiritual, ci ar lua-o in jos, Dumnezeu il ia. Iubirea lui Dumnezeu, rabdarea Lui, contopita cu libertatea noastra, cantarite de atotstiinta lui Dumnezeu, determina momentul si felul in care vom muri.

Profesorii au o viata grea in ziua de astazi. Pe vremea comunistilor, profesorii care erau “cuminti”, erau belferi. Aveau salariu bun, vacante cu duiumul, atentii de la copii si respectul oamenilor. Singurele greutati erau: prima repartitie (tinerii fara pile trebuiau sa faca cativa ani la inceputul carierei aiurea prin tara, pe unde se gasea catedra), examenele care erau mult mai grele ca acum, certurile cu colegii (ce clase sa iti dea, ce orar sa ai) si eventualele certuri cu superiorii (daca nu erai membru de partid sau spuneai bancuri cu Ceausescu). Acum, e altcumva. Cu exceptia riscului sa ai de suferit daca critici puterea (si acum directorii sunt pusi de partid), problemele sunt de o cu totul alta natura. Incepand de la locul de munca, continuand cu salariul si incheind cu respectul oamenilor.

Sa o luam invers: azi nimeni nu mai respecta profesorii. Ba chiar, s-a cam impamantenit deja ideea ca profesori ajung cei care nu sunt prea buni incat sa isi gaseasca un loc de munca in privat, putini sunt cei care mai cred ca poate cineva s-a facut profesor pentru ca ii place meseria asta. Nu de putine ori, ca si doctorii, profesorii sunt mai ales denigrati indirect cand se vorbeste despre salarii. Cate stiri nu ati auzit: soferul politicianului cutare de la nu stiu ce minister, castiga cat 3 salarii de profesor (sau de doctor rezident). Salariul de profesor a devenit etalonul folosit cand se doreste sublinierea unor salarii nesimtite ale unor politicieni sau bugetari din pozitii rasfatate in minunatul nostru stat neo-securist.

Problema locului de munca este foarte nasoala pentru profesori. Incepand de la gasirea unei catedre pentru proaspetii absolventi – misiune imposibila in ziua de azi – continuand cu restructurarile periodice datorate numarului scazut de copii si a fugii in afara, poate nu e meserie mai nesigura decat meseria de profesor, prin prisma factorului demografic. Oricat de spate asigurat ar avea un profesor si oricate puncte ar fi strans la “dosar”, cand se taie, se taie nediscriminat. Mai intai se taie numarul de clase, de ore, si cand nu te-astepti, se mai da o lege conform careia o entitate scolara trebuie sa aiba minim x elevi si te trezesti ca scoala ta s-a unit cu alta scoala, ca sa se reduca numarul de posturi atat in corpul profesoral cat si in cel administrativ (contabili, femei de serviciu, etc).

Birocratia: intr-un avant idiotic de adoptare a formelor fara fond, arhitectii (sau mai bine zis detonatorii) sistemului de invatamant romanesc, au inventat tot felul de proceduri, norme, protocoale si nu stiu cum sa le mai zic prin care fiecare profesor are de scris un teanc de hartogarii inutile si pe care oricum nu le citeste nimeni, cu privire la tot ce face, tot ce ar trebui sa faca si tot ce are de gand sa faca. Planificari, planuri de lectii, fise, dari de seama si sute alte tipuri de documente trebuie sa le completeze profesorii contratimp, cei care inventeaza toate prostiile astea negandindu-se ca daca nu ar fi sa dea cu copy-paste, saracii, nu ar mai avea timp nici sa doarma, daramite sa mai faca o plimbare in parc, sa citeasca o carte sau sa vada un film ca sa se deconecteze, stiut fiind ca lucrul cu copii este un factor de stres foarte mare si pentru a fi eficienti si folositori copiilor, profesorii trebuie sa stie si sa poata sa se destreseze. Haosul si proasta organizare specifice planului mioritic sunt extrem de prezente si active in sistemul de invatamant, pragmatismul si simplitatea fiind vazute ca “periculoase” pentru ca in primul rand ar taia multe scaune si ar da loc profesionalismului si competitiei reale. Ce s-ar face intreagul sistem daca nu s-ar ascunde in spatele a mii de documente, hartogari, proceduri si norme si principiile de baza ar fi rezultatele concrete si valoarea reala a fiecarui profesor?

Si ca si cum hartogaria nu ar fi de ajuns, profesorii mai trebuie sa participe si la tot felul de intalniri si sedinte, cercuri si ore deschise, la care se mai adauga si traditionalele examene de grad, concursurile scolare, admiteri, olimpiade si activitatile extrascolare care le cad tot lor in spinare. Nu m-ar mira daca doamna directoare care a murit in accident, se afla la cine stie ce vizita de lucru la Slatina, ca sa duca cine stie ce documente care trebuiau musai duse in persoana si in original pentru ca altfel nu se poate.

Importanta invatamantului este vazuta la noi cu multa ipocrizie. In sensul ca orice politician si poate chiar orice parinte zic: da, trebuie sa avem invatamant de calitate, este important pentru noi ca tara, dar si politicianul si parintele sunt in realitate ipocriti. Politicianul nu mai spun de ce: un popor educat este cel mai mare risc pentru politicieni pentru ca omul care incepe sa gandeasca nu poate fi mintit la fel de usor. Parintele insa, nu realizeaza cat de importanta e educatia, pentru ca daca ar realiza nu si-ar mai lasa plozii aiurea la televizor, calculator sau internet toata ziua si nu ar sari ca ars cand copilul ia nota mica sa vina sa certe profesorul. Inainte, cand nota era mica, parintele certa copilul, acum cearta profesorul. Pe tata (profesor si el) aproape l-au taiat tiganii pentru ca s-a ambitionat sa nu ii treaca. In general, tiganii isi trimit copiii la scoala doar ca sa ia alocatie, nu ii intereseaza altceva.

O mare dilema personala a mea ar fi daca distrugerea invatamantului romanesc a fost doar consecinta propriei suceli specifice neamului nostru ori a fost ceva programat si urmarit de interese obscure exogene. Argumente am gasi in ambele parti, dar eu unul nu vad care factor e mai pregnant.

Cadranul deciziilor

NOTA: Inca un articol, tot in contextul francului si al creditelor, referitor la articolul anterior.

cadranul-deciziilor

Exista decizii bune si decizii proaste, precum si decizii care tintesc pe termen scurt si decizii care tintesc pe termen lung.

In general, statul ia decizii proaste pe termen scurt: marirea TVA-ului, marirea salariilor bugetarilor si a pensiilor, licitatia Oltchim, schimbarea manualelor etc. Cauza este prostia si “cererea” de decizii pe termen scurt: poporul vrea placinta, acum. In timp, din cauza asta, s-a facut obiceiul si s-a impamantenit ca acolo sus sa ajunga doar astfel de oameni: care dau placinta acum, indiferent de ce urmeaza.

BNR-ul ia decizii bune pe termen scurt: ofera lichiditate, administreaza cursul, reglementeaza lejer, da sfaturi bune etc. Din pacate insa, BNR nu se gandeste pe termen lung pentru ca BNR este stat in stat si Isarescu nu are la cine sa raspunda. Ori daca Isarescu stabileste o politica, cei de sub el nu fac decat sa ii cante in strune altfel zboara. Iar daca BNR greseste pe termen lung, cine sta sa ii purece si sa le dovedeasca ca au gresit? Si chiar si asa, cine sa il dea jos pe Isarescu? STAT IN STAT – nu este o gluma … Cu exceptia catorva bloggeri rebeli, “nespecialisti”, nimeni nu critica BNR-ul. Poporul o face doar cand se arde si cand tensiunile din sistem cumulate pe baza perspectivei pe termen scurt a BNR-ului crapa si fac victime. Francul e doar un exemplu, unul mic ca intensitate si ca risc sistemic pe langa celelalte care s-au tot strans de-atatia ani.

Si ca sa ies din abstract, principala gresala a BNR-ului actuala este trecerea cu vederea a catorva mere putrede. Azi e unul, maine se mai adauga altul, BNR zice: lasa, sa le acoperim pe astea sa nu le vada nimeni ca altfel, avem probleme. Maine, vedem noi. Prin urmare, peste ceva vreme toate merele o sa fie putrede si singura speranta a BNR-ului este trecerea la Euro. Ce nu stiu ei e ca asa cum si cu Schengen ni s-a aruncat praf in ochi, nici cu Euro nu va fi altfel. Mie imi este foarte clar asta. Aflati deci in premiera de pe acest blog ca CHIAR DACA VOM INDEPLINII CONDITIILE, nu vom fi acceptati in Zona Euro, altfel spus leul va fi moneda noastra pentru urmatorii 100 de ani. E atat de clar si evident, incat ma mira ca noi tot tragem aiurea si vorbim de trecerea la euro ca si cum am mai avea vreo sansa. Nici nu mai discut de utilitate, am mai facut-o.

Cine poate insa lua decizii bune pe termen lung? In primul rand ca sa iei decizii pe termen lung, presupune sa ai disciplina si niscavai stoicism. Pentru ca deciziile pe termen lung intotdeauna presupun un efort si o strofocare pe termen scurt. Dar chiar daca esti dispus la sacrificiu pe termen scurt, sa iei decizii bune pe termen lung este foarte greu pentru ca trebuie sa fii profet. Nu oricine e profet, dar istoria a dovedit ca cine urmeaza niste principii fundamentale sanatoase, rareori da gres. Dar si principiile, chiar daca sunt sanatoase, nu sunt conditia suficienta pentru luarea unor decizii sanatoase. Mai trebuie in plus si ca informatiile pe baza carora luam deciziile sa fie corecte si “devirusate” de bruma superficialitatilor si supozitilor de orice natura. In plus, avand informatiile corecte si aderand la principii sanatoase, nu trebuie sa ne hazardam in scenarii care depasesc puterile noastre, de aceea gasirea unui echilibru intre deciziile cele mai bune, care de multe ori sunt evidente si estimarea puterilor si situatiei noastre este poate cel mai greu lucru de facut si aici intervine discernamantul.

Discernamantul este in primul rand rodul exercitiului: se invata si se dobandeste practicandu-l si de multe ori chiar facand greseli. Ratiunea si curajul desi sunt necesare, nu sunt neaparat garantia unui discernamant. Frica si temerile sunt de cele mai multe ori cel mai mare dusman al discernamantului pentru ca deformeaza ratiunea. Omul prost, macar stie ca e prost, dar omul destept si care se conduce dupa temeri nici macar nu e constient ca temerile ii altereaza ratiunea si ca sinapsele lui, paternurile de luare a deciziei sunt formatate de temeri. Iata deci ce misiune aproape imposibila au cei care trebuie sa ia o decizie acum, in orice tabara s-ar afla: cea pagubitilor si cea a decidentilor.

Nu am deci nici un sfat concret de dat, desi s-ar gasi multe, pentru ca orice decizie depinde de contextul fiecaruia. As dori doar sa accentuez pe aspectul dezinformarii: nu credeti nimic din ce vi se spune, din ce se promite din ce prognoze sau estimari se fac. Volatilitatea si tensiunile sunt atat de mari incat nici cei mai puternici oameni ai planetei care unii chiar pot si ei sa impinga nitzel intr-o parte sau alta niscavai trenduri, nu pot sa prezica. Lumea e din ce in ce mai complexa si dupa cum stim din teoria complexitatii, cele mai mici diferente in punctul de pornire pot sa produca efecte total diferite pe masura ce sistemul evolueaza.

Iluzia libertăţii

Vazand peste un milion de oameni manifestand “in numele libertatii” nu putem decat sa ne gandim: oare  macar vreunul din multimea astea de oameni are cea mai mica idee despre ce inseamna libertatea?

Este libertate doar posibilitatea sa spui orice vrei fara sa iti fie frica? Este libertatea doar iluzia ca punand stampila pe o sigla, tu alegi si alegerea ta are vreo relevanta pentru umanitate, poate sa schimbe macar cu un graunte de nisip mersul isteric al istoriei? Este libertatea doar faptul ca poti sa zici ce vrei, oriunde vrei, oricui vrei, fara sa platesti nimic?

Evident sunt grade de libertate si grade de intelegere a libertatii si oamenii astia isi manifesta intelegerea lor. Dar pasiunea cu care aceasta multime transforma in martiri pe niste pseudo-valori si oameni imorali care s-au facut remarcati doar prin expresivitatea cu care depictau cele mai perverse si josnice ganduri de ura si prostie umana ale majoritatii idioate, ma inspaimanta nitel. Pentru ca daca gloatele au fost duse pana la punctul asta, e doar o chestiune de timp pana cand in numele libertatii gloatele vor fi impinse sa si actioneze si nu doar sa marsaluiasca “in numele libertatii” si am vazut ce a insemna actiunea pentru libertate in cazul Americii: razboaie, crime, teroare aplicata nediscriminat acelor popoare si acelor dusmani care s-au nimerit sa fie tinte ideale pentru noua religie: libertate.

Oare cat va mai dura oare pana cand dusmanii libertatii vor fi gasiti in interior, in cadrul societatii, intre cetatenii de drept ai tarilor care ridica acum stindardul libertatii si marsaluiesc triumfator strigand slogane si plantand semintele unei noi ideologi, noi sloganuri, noi mantre, noi orientari de politici si strategii ca reactie la un incident grav asupra caruia se ridica inca multe semne de intrebare, poate chiar mai rapid decat semnele de intrebare ridicate asupra atentatelor de la 11 septembrie; cum ar fi de exemplu gruparea de agenti israelieni care a fost capturata de politie pentru ca sareau in sus de bucurie cand au vazut turnurile prabusindu-se. Ulterior acestia au fost preluati de CIA si expulzati in Israel, dar presa si oficialitatile nu au mai amintit nimic de atunci despre acestia, intamplarea ramanand documentata doar prin capturile TV facute de oameni simpli in acele momente cand cenzura si autocenzura inca nu intrasera in functiune prea ferm si nu se aliniasera complet la noile dogme si la noul traseu propagandistic de la care abatarea este catalogata “conspiratie” sau “extremism”.

Este greu acum sa intuim ce o sa urmeze dar este clar ca trebuie sa ne pregatim pentru o inevitabila escaladare a unui supra-stat politienesc care se incropeste acum in UE si care are deja institutiile dar ducea o crunta lipsa de adeziune si sincronizarea din partea cetatenilor. Evident vor fi ceva frecusuri si false deraieri de la traseu, cum ar fi de exemplu cresterea in sondaje a unui partid “extremist” in Franta care cere suspendarea spatiului Schengen. Aceste curente “te-as lasa dar nu te las” al mega sovietului european s-au manifestat de altfel doar cu ceva timp inainte si cu privire la Grecia, cand unele vocii in Germania sustineau ca iesirea Greciei nu trebuie impiedicata, in caz ca Syriza va iesi la putere. A fost nevoie doar de cateva zile in care bursele au luat-o in jos si CDS-urile in sus pentru a intervenii nemtii cu clarificari.

In final va las cu un citat dintr-un articol ZeroHedge intitulat “The ‘Real’ Threat to Our Liberty Is The Repressive Machinery Of Empire“. Titlul spune tot, dar va recomand sa cititi articolul cap-coada:

Amenintarea la libertatea noastra, ne spun liderii nostri si presa, vine de la o armata de fanatici deziluzionati, nu de la armatele reale: TSA, NSA, FBI, CIA, FDA, SEC, etc. – care se prefac ca ii neutralizeaza pe acestia (pe fanatici).

Câteva clarificări cu privire la “Charlie”

Tot discursul din media despre problema cu atentatul este unul fals: crima nu are nici o legatura cu privire la religie sau dreptul de exprimare. Daca un nebun scoate pusca si impusca o gramada de oameni, motivul in sine nu este prea relevant. Daca toti islamistii (sau chiar o mica parte) ar fi nebuni si intoleranti cu privire la acele caricaturi, cu siguranta Franta ar fi luat foc de mult timp. Ba din contra, avand in vedere duritatea si vulgaritatea gretoasa a acestor falsi artisti, toleranta islamistilor din Franta pare rezonabila, evident facand abstractie de acest incident care desi creaza confuzie nu trebuie sa il etichetam ca apartinand comunitatii islamiste din Franta.

Se face in primul rand o mare confuzie intre problema diferendului cultural – fractura culturala – si problemele sociale din Franta, altfel spus saracia si somajul datorate crizei economice. Cum de razboiul ideologic nu avea intensitatea asta acum 10-15 ani cand economia duduia? Oare problemele din economie chiar sa nu aiba nici o relevanta in acest incident? Ca un mic amanunt interesant, discutand despre somajul din Europa, Max Keiser prezicea inca de pe 4 ianuarie, cu 3-4 zile inainte, ca somajul si saracia vor produce inevitabil violenta si lupte de strada.

De departe este greu sa ne facem o parere, in ce masura islamistii creaza sau nu creaza probleme in Franta. Noi acum ne dam cu parerea din ceea ce vedem si auzim. Pentru omul de rand situatia e cu totul alta. Imi aduc aminte de exemplu, pe cand in Craiova aveau des loc batai intre tigani care evident erau transmise ca Breaking News la TV, amicii din Bucuresti ma intrebau cum e viata in Craiova, daca am probleme, daca pot sa merg noaptea pe strada etc. Nestiind cum e sa traiesti in Craiova si nestiind ca tiganii din Craiova sunt oameni normali desi se mai bat intre ei din cand in cand, prin prisma relatarilor din presa, colegii din Bucuresti vedeau Craiova ca pe o zona periculoasa, desi din experienta Craiova era mult mai sigura si pe atunci decat Bucurestiul.

Revenind la crima, 5% dintre francezi sunt islamisti, deci cateva milioane bune. S-a nimerit ca dintre atatea milioane, 2 nebuni sa aiba o problema cu o revista. Motivul putea fi cu totul altul, si daca revizuim evenimente similare gasim gramada motive, cu ar fi de exemplu cazul suedezului care a omorat tineri sociali-democrati pentru ca acestia sa nu creasca mari, sa ajunga sa conduca Suedia si sa permita emigrantilor sa ocupe Suedia.

Amintiti-va la cate crime in masa sunt in SUA: ati auzit vreodata motivul criminalului? Nu: pur si simplu violenta din societate si lipsa armelor in randul oamenilor face posibil ca orice nebun sa produca un dezastru.

De ce spun ca lipsa armelor este un motiv pentru care pot avea loc astfel de crime multiple? Daca tipul care a filmat de la etaj incidentul avea o arma si stia sa o foloseasca, in loc sa filmeze, ii neutraliza deja pe nebuni. Nu mai zic cei din redactie daca aveau arme, se puteau apara altfel. Oricat de puternice arme daca ai, nu poti impusca 12 oameni la rand daca acesti oameni sunt inarmati si ei si pot riposta. Dar portul armelor este de neconceput in statul dadac european: politicienii si presa au reusit sa indobitoceasca populatia astfel incat portul armelor sa nu fie nici macar un topic de discutie. Evident, cu exceptia Elvetiei care nu intamplator este #1 in nenumarate privinte.

Deci parerea mea este ca faptul ca teroristii au fost islamisti – in cazul de fata – este o pura conicidenta. Evenimente sangeroase, crime absurde se pot intampla din te miri ce motive. De altfel, daca nu ma insel, un alt eveniment  de azi dimineata din Franta, in care un sofer a impuscat un politai, nu a fost legat de religie sau caricaturi vulgare [1] . Cu toate acestea, a fost ignorat total de presa si bagat la gramada cu toate reactiile la atentat, avand in vedere suprapunerea cu un topic mult mai fierbinte. Probabil daca nu aveam atentatul cu Charile, aveam emisiuni si breaking news-uri despre riscurile atentatelor impotriva politistilor.

Evident, exista islamisti teroristi, dar aici e mult de discutat si poate doar in trecere as aminti ca este o realitate istorica recunoscuta si bine documentata ca Al-Quaeda este o creatie a CIA. Ori daca s-a intamplat cu Al-Quaeda, de unde nu stim noi ca Isis nu este tot o creatie a CIA? Deci nu putem in nici un caz pune in aceeasi oala islamistii cu terorismul, desi geografic, asasinii cam prin Orientul-Mijlociu au luat nastere.

Evident este un moment greu pentru francezi si avem parte de mult sirop si multe sentimente. Mi-as fi dorit insa ca si dezastrul din Gaza sa fie prezentat cu aceeasi intensitate de presa pentru constientizarea radacinilor presupusului razboi intre islamisti si lumea moderna. Daca in Palestina ar fi pace si prosperitate, nu cred ca s-ar mai discuta acum despre razboi intre religii, asalt al islamlui, pericolele multiculturalismului, riscurile migratiei etc.

De asemenea, nimeni nu zice nimic de rata de natalitate negativa a francezilor si grenada demografica. O problema mult mai arzatoare si cu efecte devastatoare certe daca nu va fi rezolvata. Istoria curge inevaitabil incet dar sigur si desi unele evenimente punctuale par a avea o oarecare magnitudine, adevaratul soc al francezilor va fi cand vor ajunge minoritari, cu sau fara caricaturi.

Si un ultim topic: cu ocazia asta vedem cat de sinceri si binevoitori sunt securistii din Romania care au sarit imediat cu presiuni la Curtea Constitutionala si cu propaganda ieftina in media ca Legea Big Brother trebuie sa treaca. Din fericire mai avem politicieni demni care amendeaza astfel de atitudini perverse ale securistilor si trag semnale, dar daca noi nu suntem alaturi de ei, lupta lor nu va avea succes si statul politienesc va prinde si mai mult teren in Romania. Eu nu inteleg totusi, cum de tot NSA-ul si toata securitatea franceza cu ale lor cartele preplatite si incalcari ale drepturilor private mult mai mari ca la noi nu au reusit sa opreasca aceasta crima, in schimb securistii nostri incearca sa ne vrajasca ca daca trece legea asta o sa ii ajute mai bine sa depisteze teroristii.

~ ~ ~ ~ ~ ~

PS 10 IAN 2015

Mai nou am aflat ca cei doi erau deja pe lista neagra a CIA-ului si primisera interdictie de zbor in SUA. O perioada au fost chiar monitorizati dar din lipsa banilor, s-a renuntat. Deci nu lipsa unor stat politienesc si mai puternic a dus la acest atentat ci neglijenta serviciilor de securitate. Cu toate acestea, inevitabil, securistii nu vor lasa sa treaca o criza ca asta fara sa mai faca si ei niscavai pasi inainte catre sistemul totalitar la care tanjesc cu atata ravna.

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] despre atentatul cu uciderea unei politiste: http://www.hotnews.ro/stiri-international-19043149-ultima-ora-focuri-arma-paris-politist-ranit.htm Din alta sursa am aflat ca nu ar fi nici o legatura cu atacul terorist, ci ar fi doar un incident de trafic.

Raport de blogging pe 2014

Multumita Jetpack va pot oferi un raport de blogging pe 2014.

Pentru vizitatorii mai noi doresc sa enumar temele pe care le abordez si motivatia personala (evident chestiuni aproximative):

– geopolitica – cred ca suntem in pragul unui nou razboi si ca orice om normal, evident si eu sunt impotriva; regret ca poporul noastru doarme si nu realizeaza ca din nou facem aceeasi gresala ca si alta data, plasandu-ne de partea pierzatoare;
– economie – urasc socialismul si il consider cel mai mare cancer care se poate intampla Romaniei dupa epoca comunista; este paradoxal cum putini realizeaza ca socialismul nu este decat un comunism cosmetizat si doar trecerea la capitalism poate aduce adevarata prosperitate; din pacate, intoarcerea spre umbrele trecutului nu este doar o boala cu specific mioritic, ci un trend care vine dinspre vest;
– politica – desi nu cred ca Romania mai are vreo sansa sa se salveze prin politicieni, mi-e teama mereu de raul pe care il pot face cei mai periculosi dintre ei, desi cine poate stii care e cel mai periculos … dar macar sa facem dupa cum ne duce capul decat sa stam cu mainile in san si sa ii lasam pe pensionari sa ne decida viitorul;
– religie – sunt ortodox si evident nu pot sa nu zic nimic si despre credinta mea desi la cate carti sunt, cred ca s-a scris mult prea mult fata de cat e nevoie;
– stiinta – sunt pasionat mai ales de cosmologie si medicina si prin urmare unele noutati sau aspecte interesante tin sa le impartasesc si cu altii;

Ca plan de viitor, imi doresc o trecere treptata a articolelor noi pe alte site-uri dedicate. Deja incepand din 2015 am reluat postarea pe lumeaincriza.info si pentru celelalte teme de interes, am in plan cateva bloguri similare. De asemenea, imi voi aloca mai mult timp blogului(urilor), care timp mult sper ca nu se va revedea atat in volum cat mai ales in calitate.

Azi în parc / La mulţi ani!

Uneori in parc e mai frumos ca in mall. Dupa socul avut ieri cand am incercat sa intru intr-un hypermarket si coada la masini la intrarea in parcare era de sute de metri, am renuntat la carnati, inghetata si bere – singurele produse de baza care imi mai lipseau pentru a petrece Revelionul cum se cade si am tras o tura prin parc in drum spre cofetarie.

A fost feeric, mai ales pentru ca am avut parte de soare si parcul era aproape gol. Nu stiu cum e prin alte capitale ale lumii, dar sunt sigur ca orasul Craiova, care de altfel nu straluceste prin alte realizari de orice natura, este in top cu acest parc pe care ni l-au lasat mosternire vrednicii inaintasi care faceau lucrurile si bine si frumoase fara sa le aduca aminte nemtii si fara sa fie nevoie sa stea cineva cu batul langa ei ca sa nu se prosteasca.

Asadar, la multi ani!

Porcii nu zboară dar au invadat microbuzele

pomana-porculuiMi-a ramas in cap zilele acestea un fragment dintr-un reportaj radio de la o statie de microbuze cu trasee spre Europa. Un reporter a avut ideea sa mearga acolo si sa intrebe oamenii ce le trimit copiilor la pachet. Raspunsurile pe cat de previzibile, pe atat de socante ca impact. Majoritatea intervievatilor raspundeau mai intai pe scurt: “de-ale porcului” si apoi enumerau: carne, carnati, şoric, maţe, lebăr, vin, palinca, cozonac, prajituri etc. Cel mai scurt tatae a bagat doar: carne, soric si vin; atat!

Sute de porci invadeaza strazile (tarii noastre) si autostrazile (vecinilor mai bogati de la vest) sub forma de “de-ale porcului” in perioada asta.

Nu stiu de ce am ramas asa socat: e ceva firesc, ceva normal. Milioane de romani au plecat in afara, dintre care majoritatea tineri plecati la munca si parintii lor le trimit in semn de dragoste “de-ale porcului”. O mica parte din ei au avut poate sansa si posibilitatea sa se intoarca in tara de sarbatori si zilele urmatoare vom auzi si de ambuteiajele de la vama create de acestia fie la intors, fie la plecare. Se intorc insa doar cei care sunt deja aranjati bine si care isi permit un concediu de mai multe zile si costurile transportului. Marea majoritate insa nu isi permit nici concediul, nici banii si cei care au plecat mai demult, nu prea mai au nici chef sa se intoarca: Craciunul in familie nu mai e un magnet asa de mare incat sa-i rupa din maruntaiele Taramului Fagaduintei.

Cu cateva zile inainte de a auzi acest reportaj, am avut de ridicat un colet de la Amazon de la posta si am pierdut cam o ora asteptand pe “domnul vames” sa se intoarca din mini-pauza. Asteptand aiurea in sediul postei evident am citit toate afisele lipite pe pereti si pe usi si am inspectat si eu impreuna cu ceilalti functionari postali, cele cateva coletele trimise de romani in afara, care inca mai folosesc Posta Romana, nestiind ca exista (sau nefiindu-le la indemana) nenumarate alte alternative mult mai ieftine si mai avantajoase.

Europa are multe reguli si restrictii, printre care si transportul prin posta al alimentelor si al medicamentelor. Era un afis mare, amenintator: in UE este interzis transportul prin posta de alimente, carne etc. UE are multe reguli si restrictii. Nu m-ar mira ca in curand UE sa dea si regulamente de cum sa respiram si cum si unde avem voie sa mestecam guma. Nu asta e problema, cu regulamentele. Slava-Domnului pentru indolenta si nepasarea postasilor si vamesilor romani, ca altfel bucatica de jumara nu ar ajunge in UE.

Dar oricum nu prea trimite lumea alimente prin posta, fiind cam scump: 2-3 kg trimise in Elvetia au costat cam 150 lei prin Posta Romana. Prin microbuz, eu am trimis un pachet in Atena, de vreo 10 kg cu doar 10E. La toti cei care trimiteau medicamente, nenea de la ghiseu ii avertiza discret: aveti grija ca cu astea nu prea e voie. In biroul vamesului nu stiu cum a decurs discutia, dar in cele din urma, un nene care trimitea in Moldova medicamente si niste dulciuri, nu a avut nici o problema, ba chiar dupa “inspectia” vamesului a putut sa-si impacheteze singur coletul, timp in care putea sa mai azvarle in cutie cateva pachete de droguri sau alte substante ilegale ca nu se intampla nimic, nu il vedea nimeni si coletul deja trecuse de vama. Dar nu asta conteaza …

Deci desi sunt ilegale, jumarile la cutie de carton, invelite in ziare sunt ceva firesc in remorcile microbuzelor in zilele acestea.

A ajuns sa ni se para fireasca aceasta ruptura intre Romania de acasa si Romania din “diaspora”. Diaspora a ajuns deja atat de importanta incat apare in sondajele de opinie privind increderea romanilor si deja este in topul increderii alaturi de Armata, Biserica si DNA. Pentru multi, diaspora e doar un judet, cam prost administrat: ne trebuie mai multe sectii de votare, ne trebuie implicarea statului, ne trebuie organizare mai buna, etc. Socul de la alegerile la presedentie, cu numarul imens de romani care au stat la cozi a trecut si lumea s-a calmat, mai ales din cauza rezultatului. Diaspora a crescut acum in incredere si toti sunt optimisti cu privire la romanii din DIASPORA: economistii ca aduc bani, politicienii (unii) ca au un nou bazin electoral, somerii si tinerii ca au si ei o sansa etc

Mie nu mi se pare normal. Mi se pare socant ca milioane de romani fac Craciunul in afara. Madrid, Londra sau Roma nu sunt doar un judet nitel mai departat cum il vad multi politicieni de-ai nostri care nu se problematizeaza, ci mi se par “la dracu’n praznic” – nu doar ca distanta, dar mai ales ca duh. Nu spun ca acasa romanii ar petrece mai bine sarbatoarea, mai crestineste, nici nu imi imaginez ca ar posti sau s-ar duce la biserica: romanii nu sunt un popor credincios, oricate iluzii ne-am face. Porcul este dumnezeu zilele astea si Pomana Porcului este singura “slujba” la care vor participa majoritatea si la care viseaza pana si cel mai defazat hipster. Dar gandul ca atatia romani nu au parte nici macar de o jumara calda si un pahar de tuica fiarta cu parintii si fratii, cu rudele, cu prietenii si cu vecinii imi da de inteles ca sub ochii nostri au loc mutatii istorice cu greutate. Peste secole si secole, reportajul radio de care ziceam eu la inceput va fi studiat la cine stie ce cursuri de istorie balcanica sau poate istorie slava, sau de ce nu istorie rroma.

Craciun fericit!

1 2 3 4 7