Cadranul deciziilor

NOTA: Inca un articol, tot in contextul francului si al creditelor, referitor la articolul anterior.

cadranul-deciziilor

Exista decizii bune si decizii proaste, precum si decizii care tintesc pe termen scurt si decizii care tintesc pe termen lung.

In general, statul ia decizii proaste pe termen scurt: marirea TVA-ului, marirea salariilor bugetarilor si a pensiilor, licitatia Oltchim, schimbarea manualelor etc. Cauza este prostia si “cererea” de decizii pe termen scurt: poporul vrea placinta, acum. In timp, din cauza asta, s-a facut obiceiul si s-a impamantenit ca acolo sus sa ajunga doar astfel de oameni: care dau placinta acum, indiferent de ce urmeaza.

BNR-ul ia decizii bune pe termen scurt: ofera lichiditate, administreaza cursul, reglementeaza lejer, da sfaturi bune etc. Din pacate insa, BNR nu se gandeste pe termen lung pentru ca BNR este stat in stat si Isarescu nu are la cine sa raspunda. Ori daca Isarescu stabileste o politica, cei de sub el nu fac decat sa ii cante in strune altfel zboara. Iar daca BNR greseste pe termen lung, cine sta sa ii purece si sa le dovedeasca ca au gresit? Si chiar si asa, cine sa il dea jos pe Isarescu? STAT IN STAT – nu este o gluma … Cu exceptia catorva bloggeri rebeli, “nespecialisti”, nimeni nu critica BNR-ul. Poporul o face doar cand se arde si cand tensiunile din sistem cumulate pe baza perspectivei pe termen scurt a BNR-ului crapa si fac victime. Francul e doar un exemplu, unul mic ca intensitate si ca risc sistemic pe langa celelalte care s-au tot strans de-atatia ani.

Si ca sa ies din abstract, principala gresala a BNR-ului actuala este trecerea cu vederea a catorva mere putrede. Azi e unul, maine se mai adauga altul, BNR zice: lasa, sa le acoperim pe astea sa nu le vada nimeni ca altfel, avem probleme. Maine, vedem noi. Prin urmare, peste ceva vreme toate merele o sa fie putrede si singura speranta a BNR-ului este trecerea la Euro. Ce nu stiu ei e ca asa cum si cu Schengen ni s-a aruncat praf in ochi, nici cu Euro nu va fi altfel. Mie imi este foarte clar asta. Aflati deci in premiera de pe acest blog ca CHIAR DACA VOM INDEPLINII CONDITIILE, nu vom fi acceptati in Zona Euro, altfel spus leul va fi moneda noastra pentru urmatorii 100 de ani. E atat de clar si evident, incat ma mira ca noi tot tragem aiurea si vorbim de trecerea la euro ca si cum am mai avea vreo sansa. Nici nu mai discut de utilitate, am mai facut-o.

Cine poate insa lua decizii bune pe termen lung? In primul rand ca sa iei decizii pe termen lung, presupune sa ai disciplina si niscavai stoicism. Pentru ca deciziile pe termen lung intotdeauna presupun un efort si o strofocare pe termen scurt. Dar chiar daca esti dispus la sacrificiu pe termen scurt, sa iei decizii bune pe termen lung este foarte greu pentru ca trebuie sa fii profet. Nu oricine e profet, dar istoria a dovedit ca cine urmeaza niste principii fundamentale sanatoase, rareori da gres. Dar si principiile, chiar daca sunt sanatoase, nu sunt conditia suficienta pentru luarea unor decizii sanatoase. Mai trebuie in plus si ca informatiile pe baza carora luam deciziile sa fie corecte si “devirusate” de bruma superficialitatilor si supozitilor de orice natura. In plus, avand informatiile corecte si aderand la principii sanatoase, nu trebuie sa ne hazardam in scenarii care depasesc puterile noastre, de aceea gasirea unui echilibru intre deciziile cele mai bune, care de multe ori sunt evidente si estimarea puterilor si situatiei noastre este poate cel mai greu lucru de facut si aici intervine discernamantul.

Discernamantul este in primul rand rodul exercitiului: se invata si se dobandeste practicandu-l si de multe ori chiar facand greseli. Ratiunea si curajul desi sunt necesare, nu sunt neaparat garantia unui discernamant. Frica si temerile sunt de cele mai multe ori cel mai mare dusman al discernamantului pentru ca deformeaza ratiunea. Omul prost, macar stie ca e prost, dar omul destept si care se conduce dupa temeri nici macar nu e constient ca temerile ii altereaza ratiunea si ca sinapsele lui, paternurile de luare a deciziei sunt formatate de temeri. Iata deci ce misiune aproape imposibila au cei care trebuie sa ia o decizie acum, in orice tabara s-ar afla: cea pagubitilor si cea a decidentilor.

Nu am deci nici un sfat concret de dat, desi s-ar gasi multe, pentru ca orice decizie depinde de contextul fiecaruia. As dori doar sa accentuez pe aspectul dezinformarii: nu credeti nimic din ce vi se spune, din ce se promite din ce prognoze sau estimari se fac. Volatilitatea si tensiunile sunt atat de mari incat nici cei mai puternici oameni ai planetei care unii chiar pot si ei sa impinga nitzel intr-o parte sau alta niscavai trenduri, nu pot sa prezica. Lumea e din ce in ce mai complexa si dupa cum stim din teoria complexitatii, cele mai mici diferente in punctul de pornire pot sa produca efecte total diferite pe masura ce sistemul evolueaza.

Iluzia libertăţii

Vazand peste un milion de oameni manifestand “in numele libertatii” nu putem decat sa ne gandim: oare  macar vreunul din multimea astea de oameni are cea mai mica idee despre ce inseamna libertatea?

Este libertate doar posibilitatea sa spui orice vrei fara sa iti fie frica? Este libertatea doar iluzia ca punand stampila pe o sigla, tu alegi si alegerea ta are vreo relevanta pentru umanitate, poate sa schimbe macar cu un graunte de nisip mersul isteric al istoriei? Este libertatea doar faptul ca poti sa zici ce vrei, oriunde vrei, oricui vrei, fara sa platesti nimic?

Evident sunt grade de libertate si grade de intelegere a libertatii si oamenii astia isi manifesta intelegerea lor. Dar pasiunea cu care aceasta multime transforma in martiri pe niste pseudo-valori si oameni imorali care s-au facut remarcati doar prin expresivitatea cu care depictau cele mai perverse si josnice ganduri de ura si prostie umana ale majoritatii idioate, ma inspaimanta nitel. Pentru ca daca gloatele au fost duse pana la punctul asta, e doar o chestiune de timp pana cand in numele libertatii gloatele vor fi impinse sa si actioneze si nu doar sa marsaluiasca “in numele libertatii” si am vazut ce a insemna actiunea pentru libertate in cazul Americii: razboaie, crime, teroare aplicata nediscriminat acelor popoare si acelor dusmani care s-au nimerit sa fie tinte ideale pentru noua religie: libertate.

Oare cat va mai dura oare pana cand dusmanii libertatii vor fi gasiti in interior, in cadrul societatii, intre cetatenii de drept ai tarilor care ridica acum stindardul libertatii si marsaluiesc triumfator strigand slogane si plantand semintele unei noi ideologi, noi sloganuri, noi mantre, noi orientari de politici si strategii ca reactie la un incident grav asupra caruia se ridica inca multe semne de intrebare, poate chiar mai rapid decat semnele de intrebare ridicate asupra atentatelor de la 11 septembrie; cum ar fi de exemplu gruparea de agenti israelieni care a fost capturata de politie pentru ca sareau in sus de bucurie cand au vazut turnurile prabusindu-se. Ulterior acestia au fost preluati de CIA si expulzati in Israel, dar presa si oficialitatile nu au mai amintit nimic de atunci despre acestia, intamplarea ramanand documentata doar prin capturile TV facute de oameni simpli in acele momente cand cenzura si autocenzura inca nu intrasera in functiune prea ferm si nu se aliniasera complet la noile dogme si la noul traseu propagandistic de la care abatarea este catalogata “conspiratie” sau “extremism”.

Este greu acum sa intuim ce o sa urmeze dar este clar ca trebuie sa ne pregatim pentru o inevitabila escaladare a unui supra-stat politienesc care se incropeste acum in UE si care are deja institutiile dar ducea o crunta lipsa de adeziune si sincronizarea din partea cetatenilor. Evident vor fi ceva frecusuri si false deraieri de la traseu, cum ar fi de exemplu cresterea in sondaje a unui partid “extremist” in Franta care cere suspendarea spatiului Schengen. Aceste curente “te-as lasa dar nu te las” al mega sovietului european s-au manifestat de altfel doar cu ceva timp inainte si cu privire la Grecia, cand unele vocii in Germania sustineau ca iesirea Greciei nu trebuie impiedicata, in caz ca Syriza va iesi la putere. A fost nevoie doar de cateva zile in care bursele au luat-o in jos si CDS-urile in sus pentru a intervenii nemtii cu clarificari.

In final va las cu un citat dintr-un articol ZeroHedge intitulat “The ‘Real’ Threat to Our Liberty Is The Repressive Machinery Of Empire“. Titlul spune tot, dar va recomand sa cititi articolul cap-coada:

Amenintarea la libertatea noastra, ne spun liderii nostri si presa, vine de la o armata de fanatici deziluzionati, nu de la armatele reale: TSA, NSA, FBI, CIA, FDA, SEC, etc. – care se prefac ca ii neutralizeaza pe acestia (pe fanatici).

Câteva clarificări cu privire la “Charlie”

Tot discursul din media despre problema cu atentatul este unul fals: crima nu are nici o legatura cu privire la religie sau dreptul de exprimare. Daca un nebun scoate pusca si impusca o gramada de oameni, motivul in sine nu este prea relevant. Daca toti islamistii (sau chiar o mica parte) ar fi nebuni si intoleranti cu privire la acele caricaturi, cu siguranta Franta ar fi luat foc de mult timp. Ba din contra, avand in vedere duritatea si vulgaritatea gretoasa a acestor falsi artisti, toleranta islamistilor din Franta pare rezonabila, evident facand abstractie de acest incident care desi creaza confuzie nu trebuie sa il etichetam ca apartinand comunitatii islamiste din Franta.

Se face in primul rand o mare confuzie intre problema diferendului cultural – fractura culturala – si problemele sociale din Franta, altfel spus saracia si somajul datorate crizei economice. Cum de razboiul ideologic nu avea intensitatea asta acum 10-15 ani cand economia duduia? Oare problemele din economie chiar sa nu aiba nici o relevanta in acest incident? Ca un mic amanunt interesant, discutand despre somajul din Europa, Max Keiser prezicea inca de pe 4 ianuarie, cu 3-4 zile inainte, ca somajul si saracia vor produce inevitabil violenta si lupte de strada.

De departe este greu sa ne facem o parere, in ce masura islamistii creaza sau nu creaza probleme in Franta. Noi acum ne dam cu parerea din ceea ce vedem si auzim. Pentru omul de rand situatia e cu totul alta. Imi aduc aminte de exemplu, pe cand in Craiova aveau des loc batai intre tigani care evident erau transmise ca Breaking News la TV, amicii din Bucuresti ma intrebau cum e viata in Craiova, daca am probleme, daca pot sa merg noaptea pe strada etc. Nestiind cum e sa traiesti in Craiova si nestiind ca tiganii din Craiova sunt oameni normali desi se mai bat intre ei din cand in cand, prin prisma relatarilor din presa, colegii din Bucuresti vedeau Craiova ca pe o zona periculoasa, desi din experienta Craiova era mult mai sigura si pe atunci decat Bucurestiul.

Revenind la crima, 5% dintre francezi sunt islamisti, deci cateva milioane bune. S-a nimerit ca dintre atatea milioane, 2 nebuni sa aiba o problema cu o revista. Motivul putea fi cu totul altul, si daca revizuim evenimente similare gasim gramada motive, cu ar fi de exemplu cazul suedezului care a omorat tineri sociali-democrati pentru ca acestia sa nu creasca mari, sa ajunga sa conduca Suedia si sa permita emigrantilor sa ocupe Suedia.

Amintiti-va la cate crime in masa sunt in SUA: ati auzit vreodata motivul criminalului? Nu: pur si simplu violenta din societate si lipsa armelor in randul oamenilor face posibil ca orice nebun sa produca un dezastru.

De ce spun ca lipsa armelor este un motiv pentru care pot avea loc astfel de crime multiple? Daca tipul care a filmat de la etaj incidentul avea o arma si stia sa o foloseasca, in loc sa filmeze, ii neutraliza deja pe nebuni. Nu mai zic cei din redactie daca aveau arme, se puteau apara altfel. Oricat de puternice arme daca ai, nu poti impusca 12 oameni la rand daca acesti oameni sunt inarmati si ei si pot riposta. Dar portul armelor este de neconceput in statul dadac european: politicienii si presa au reusit sa indobitoceasca populatia astfel incat portul armelor sa nu fie nici macar un topic de discutie. Evident, cu exceptia Elvetiei care nu intamplator este #1 in nenumarate privinte.

Deci parerea mea este ca faptul ca teroristii au fost islamisti – in cazul de fata – este o pura conicidenta. Evenimente sangeroase, crime absurde se pot intampla din te miri ce motive. De altfel, daca nu ma insel, un alt eveniment  de azi dimineata din Franta, in care un sofer a impuscat un politai, nu a fost legat de religie sau caricaturi vulgare [1] . Cu toate acestea, a fost ignorat total de presa si bagat la gramada cu toate reactiile la atentat, avand in vedere suprapunerea cu un topic mult mai fierbinte. Probabil daca nu aveam atentatul cu Charile, aveam emisiuni si breaking news-uri despre riscurile atentatelor impotriva politistilor.

Evident, exista islamisti teroristi, dar aici e mult de discutat si poate doar in trecere as aminti ca este o realitate istorica recunoscuta si bine documentata ca Al-Quaeda este o creatie a CIA. Ori daca s-a intamplat cu Al-Quaeda, de unde nu stim noi ca Isis nu este tot o creatie a CIA? Deci nu putem in nici un caz pune in aceeasi oala islamistii cu terorismul, desi geografic, asasinii cam prin Orientul-Mijlociu au luat nastere.

Evident este un moment greu pentru francezi si avem parte de mult sirop si multe sentimente. Mi-as fi dorit insa ca si dezastrul din Gaza sa fie prezentat cu aceeasi intensitate de presa pentru constientizarea radacinilor presupusului razboi intre islamisti si lumea moderna. Daca in Palestina ar fi pace si prosperitate, nu cred ca s-ar mai discuta acum despre razboi intre religii, asalt al islamlui, pericolele multiculturalismului, riscurile migratiei etc.

De asemenea, nimeni nu zice nimic de rata de natalitate negativa a francezilor si grenada demografica. O problema mult mai arzatoare si cu efecte devastatoare certe daca nu va fi rezolvata. Istoria curge inevaitabil incet dar sigur si desi unele evenimente punctuale par a avea o oarecare magnitudine, adevaratul soc al francezilor va fi cand vor ajunge minoritari, cu sau fara caricaturi.

Si un ultim topic: cu ocazia asta vedem cat de sinceri si binevoitori sunt securistii din Romania care au sarit imediat cu presiuni la Curtea Constitutionala si cu propaganda ieftina in media ca Legea Big Brother trebuie sa treaca. Din fericire mai avem politicieni demni care amendeaza astfel de atitudini perverse ale securistilor si trag semnale, dar daca noi nu suntem alaturi de ei, lupta lor nu va avea succes si statul politienesc va prinde si mai mult teren in Romania. Eu nu inteleg totusi, cum de tot NSA-ul si toata securitatea franceza cu ale lor cartele preplatite si incalcari ale drepturilor private mult mai mari ca la noi nu au reusit sa opreasca aceasta crima, in schimb securistii nostri incearca sa ne vrajasca ca daca trece legea asta o sa ii ajute mai bine sa depisteze teroristii.

~ ~ ~ ~ ~ ~

PS 10 IAN 2015

Mai nou am aflat ca cei doi erau deja pe lista neagra a CIA-ului si primisera interdictie de zbor in SUA. O perioada au fost chiar monitorizati dar din lipsa banilor, s-a renuntat. Deci nu lipsa unor stat politienesc si mai puternic a dus la acest atentat ci neglijenta serviciilor de securitate. Cu toate acestea, inevitabil, securistii nu vor lasa sa treaca o criza ca asta fara sa mai faca si ei niscavai pasi inainte catre sistemul totalitar la care tanjesc cu atata ravna.

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] despre atentatul cu uciderea unei politiste: http://www.hotnews.ro/stiri-international-19043149-ultima-ora-focuri-arma-paris-politist-ranit.htm Din alta sursa am aflat ca nu ar fi nici o legatura cu atacul terorist, ci ar fi doar un incident de trafic.

Raport de blogging pe 2014

Multumita Jetpack va pot oferi un raport de blogging pe 2014.

Pentru vizitatorii mai noi doresc sa enumar temele pe care le abordez si motivatia personala (evident chestiuni aproximative):

– geopolitica – cred ca suntem in pragul unui nou razboi si ca orice om normal, evident si eu sunt impotriva; regret ca poporul noastru doarme si nu realizeaza ca din nou facem aceeasi gresala ca si alta data, plasandu-ne de partea pierzatoare;
– economie – urasc socialismul si il consider cel mai mare cancer care se poate intampla Romaniei dupa epoca comunista; este paradoxal cum putini realizeaza ca socialismul nu este decat un comunism cosmetizat si doar trecerea la capitalism poate aduce adevarata prosperitate; din pacate, intoarcerea spre umbrele trecutului nu este doar o boala cu specific mioritic, ci un trend care vine dinspre vest;
– politica – desi nu cred ca Romania mai are vreo sansa sa se salveze prin politicieni, mi-e teama mereu de raul pe care il pot face cei mai periculosi dintre ei, desi cine poate stii care e cel mai periculos … dar macar sa facem dupa cum ne duce capul decat sa stam cu mainile in san si sa ii lasam pe pensionari sa ne decida viitorul;
– religie – sunt ortodox si evident nu pot sa nu zic nimic si despre credinta mea desi la cate carti sunt, cred ca s-a scris mult prea mult fata de cat e nevoie;
– stiinta – sunt pasionat mai ales de cosmologie si medicina si prin urmare unele noutati sau aspecte interesante tin sa le impartasesc si cu altii;

Ca plan de viitor, imi doresc o trecere treptata a articolelor noi pe alte site-uri dedicate. Deja incepand din 2015 am reluat postarea pe lumeaincriza.info si pentru celelalte teme de interes, am in plan cateva bloguri similare. De asemenea, imi voi aloca mai mult timp blogului(urilor), care timp mult sper ca nu se va revedea atat in volum cat mai ales in calitate.

Azi în parc / La mulţi ani!

Uneori in parc e mai frumos ca in mall. Dupa socul avut ieri cand am incercat sa intru intr-un hypermarket si coada la masini la intrarea in parcare era de sute de metri, am renuntat la carnati, inghetata si bere – singurele produse de baza care imi mai lipseau pentru a petrece Revelionul cum se cade si am tras o tura prin parc in drum spre cofetarie.

A fost feeric, mai ales pentru ca am avut parte de soare si parcul era aproape gol. Nu stiu cum e prin alte capitale ale lumii, dar sunt sigur ca orasul Craiova, care de altfel nu straluceste prin alte realizari de orice natura, este in top cu acest parc pe care ni l-au lasat mosternire vrednicii inaintasi care faceau lucrurile si bine si frumoase fara sa le aduca aminte nemtii si fara sa fie nevoie sa stea cineva cu batul langa ei ca sa nu se prosteasca.

Asadar, la multi ani!

Porcii nu zboară dar au invadat microbuzele

pomana-porculuiMi-a ramas in cap zilele acestea un fragment dintr-un reportaj radio de la o statie de microbuze cu trasee spre Europa. Un reporter a avut ideea sa mearga acolo si sa intrebe oamenii ce le trimit copiilor la pachet. Raspunsurile pe cat de previzibile, pe atat de socante ca impact. Majoritatea intervievatilor raspundeau mai intai pe scurt: “de-ale porcului” si apoi enumerau: carne, carnati, şoric, maţe, lebăr, vin, palinca, cozonac, prajituri etc. Cel mai scurt tatae a bagat doar: carne, soric si vin; atat!

Sute de porci invadeaza strazile (tarii noastre) si autostrazile (vecinilor mai bogati de la vest) sub forma de “de-ale porcului” in perioada asta.

Nu stiu de ce am ramas asa socat: e ceva firesc, ceva normal. Milioane de romani au plecat in afara, dintre care majoritatea tineri plecati la munca si parintii lor le trimit in semn de dragoste “de-ale porcului”. O mica parte din ei au avut poate sansa si posibilitatea sa se intoarca in tara de sarbatori si zilele urmatoare vom auzi si de ambuteiajele de la vama create de acestia fie la intors, fie la plecare. Se intorc insa doar cei care sunt deja aranjati bine si care isi permit un concediu de mai multe zile si costurile transportului. Marea majoritate insa nu isi permit nici concediul, nici banii si cei care au plecat mai demult, nu prea mai au nici chef sa se intoarca: Craciunul in familie nu mai e un magnet asa de mare incat sa-i rupa din maruntaiele Taramului Fagaduintei.

Cu cateva zile inainte de a auzi acest reportaj, am avut de ridicat un colet de la Amazon de la posta si am pierdut cam o ora asteptand pe “domnul vames” sa se intoarca din mini-pauza. Asteptand aiurea in sediul postei evident am citit toate afisele lipite pe pereti si pe usi si am inspectat si eu impreuna cu ceilalti functionari postali, cele cateva coletele trimise de romani in afara, care inca mai folosesc Posta Romana, nestiind ca exista (sau nefiindu-le la indemana) nenumarate alte alternative mult mai ieftine si mai avantajoase.

Europa are multe reguli si restrictii, printre care si transportul prin posta al alimentelor si al medicamentelor. Era un afis mare, amenintator: in UE este interzis transportul prin posta de alimente, carne etc. UE are multe reguli si restrictii. Nu m-ar mira ca in curand UE sa dea si regulamente de cum sa respiram si cum si unde avem voie sa mestecam guma. Nu asta e problema, cu regulamentele. Slava-Domnului pentru indolenta si nepasarea postasilor si vamesilor romani, ca altfel bucatica de jumara nu ar ajunge in UE.

Dar oricum nu prea trimite lumea alimente prin posta, fiind cam scump: 2-3 kg trimise in Elvetia au costat cam 150 lei prin Posta Romana. Prin microbuz, eu am trimis un pachet in Atena, de vreo 10 kg cu doar 10E. La toti cei care trimiteau medicamente, nenea de la ghiseu ii avertiza discret: aveti grija ca cu astea nu prea e voie. In biroul vamesului nu stiu cum a decurs discutia, dar in cele din urma, un nene care trimitea in Moldova medicamente si niste dulciuri, nu a avut nici o problema, ba chiar dupa “inspectia” vamesului a putut sa-si impacheteze singur coletul, timp in care putea sa mai azvarle in cutie cateva pachete de droguri sau alte substante ilegale ca nu se intampla nimic, nu il vedea nimeni si coletul deja trecuse de vama. Dar nu asta conteaza …

Deci desi sunt ilegale, jumarile la cutie de carton, invelite in ziare sunt ceva firesc in remorcile microbuzelor in zilele acestea.

A ajuns sa ni se para fireasca aceasta ruptura intre Romania de acasa si Romania din “diaspora”. Diaspora a ajuns deja atat de importanta incat apare in sondajele de opinie privind increderea romanilor si deja este in topul increderii alaturi de Armata, Biserica si DNA. Pentru multi, diaspora e doar un judet, cam prost administrat: ne trebuie mai multe sectii de votare, ne trebuie implicarea statului, ne trebuie organizare mai buna, etc. Socul de la alegerile la presedentie, cu numarul imens de romani care au stat la cozi a trecut si lumea s-a calmat, mai ales din cauza rezultatului. Diaspora a crescut acum in incredere si toti sunt optimisti cu privire la romanii din DIASPORA: economistii ca aduc bani, politicienii (unii) ca au un nou bazin electoral, somerii si tinerii ca au si ei o sansa etc

Mie nu mi se pare normal. Mi se pare socant ca milioane de romani fac Craciunul in afara. Madrid, Londra sau Roma nu sunt doar un judet nitel mai departat cum il vad multi politicieni de-ai nostri care nu se problematizeaza, ci mi se par “la dracu’n praznic” – nu doar ca distanta, dar mai ales ca duh. Nu spun ca acasa romanii ar petrece mai bine sarbatoarea, mai crestineste, nici nu imi imaginez ca ar posti sau s-ar duce la biserica: romanii nu sunt un popor credincios, oricate iluzii ne-am face. Porcul este dumnezeu zilele astea si Pomana Porcului este singura “slujba” la care vor participa majoritatea si la care viseaza pana si cel mai defazat hipster. Dar gandul ca atatia romani nu au parte nici macar de o jumara calda si un pahar de tuica fiarta cu parintii si fratii, cu rudele, cu prietenii si cu vecinii imi da de inteles ca sub ochii nostri au loc mutatii istorice cu greutate. Peste secole si secole, reportajul radio de care ziceam eu la inceput va fi studiat la cine stie ce cursuri de istorie balcanica sau poate istorie slava, sau de ce nu istorie rroma.

Craciun fericit!

Despre scrisoarea de adio a unui tanar si despre spovedania unui broker

Nu se poate sa nu fii auzit despre faimoasa scrisoare de adio a unui tanar “care divorțează de România” intitulata “It’s not you, it’s me” si promovata initial de Cotidianul, preluata ulterior de Activenews si alte ziare. Daca nu ati auzit, mai asteptati nitel, veti auzi …

Weekend-ul asta am citit in totalitate si blogul lui Cristian Sima (cunoscut sub numele de “brokerul fugar”) intitulat “Marea Spovedanie“.

Cam multe deseuri pentru o perioada scurta, dar cel putin in cel de-al doilea caz am cazut in cursa: citind initial un articol publicat de Nasu despre cazul Rompetrol, am crezut ca Sima va face ceva dezvaluiri, mai ales avand in vedere titlul blogului (care se pare ca ar fi carte de fapt).

Cele doua lecturi se leaga oarecum, fiind cumva in acelasi registru: frustrari, nemultumiri, tanguieli. Concluzia ambelor “opere de arta” ar fi clara: cine ramane ultimul sa stinga lumina. Si Sima chiar a facut-o, a fugit in Elvetia. Ca o fi fugit cu banii clientilor sau nu, nu stim. Ca a parasit Romania, e clar.

Nu trece zi in care sa nu avem o mie de motive de a tanji dupa o evadare din tara asta. Chiar eu astazi, duminica dupa-amiaza nu m-am putut odihni deoarece niste tigani au tras ditamai boxe de se auzea in tot cartierul si au bagat manele si dedicatii. Nu e persoana pe care sa nu o fi auzit ca vrea sa plece. De fapt este una, dar nu se pune … Mai multi prieteni cu care am discutat recent au o tristete ca nu au plecat cand trebuia, sau ca nu pot sa plece acum. Unii chiar mai tatoneaza cu gandul. Majoritatea pentru bani, dar multi nu din cauza banilor sau a locurilor de munca. Tara asta are ceva care te face sa simti ca e mai bine sa pleci, ca in afara musai e mai bine, etc.

Genul asta de idei, indiferent de amplitudinea simtirii sau exprimarii lor sunt foarte periculoase pentru sanatatea publica dar mai ales pentru cei care le rumega, fiind riscul sa fermenteze nu atat in despresii care trec repede cu o bere sau o comedie, cat mai ales pot produce amagiri iluzorii care anihilieaza orice motivatie si anuleaza luciditatea si orientarea in viata, mai ales la tineri. Sa ma explic, desi am un mic sentiment ca nu voi reusi.

A vorbi despre Romania in general este filosofie. Este ca si cum am vorbi despre viata, despre libertate, despre umanitate. Romania e o categorie filosofica extrem de extinsa si nu pentru ca ar fi o tara anume speciala in lumea asta ci pur si simplu pentru ca o tara este greu de analizat si descris in 2-3 vorbe. Daca cineva ar vrea sa atace direct si cu acelasi tip de gandire frustrarile si nemultumirile celor din categoria de mai sus, ar putea foarte usor sa le raspunda: “Dar de Somalia ce parere aveti?” q.e.d

Imi aduc aminte cum intr-un interviu, Cristian Sima, intrebat de ce spune ca Romania este o tara frumoasa (ironic evident), a raspuns: pentru ca aici se poate intampla orice peste noapte. Azi te culci linistit si maine FNI se inchide. O gandire extrem de simplista pentru un fost olimpic la matematica cum ii place sa se laude domnului Sima.

Nu stiu cum este sa dai de mancare la 121 de oameni si de aceea, nu il voi judeca pe Stefan prea mult. Omul trece printr-un moment greu si nu stiu viata lui si ce l-a facut sa gandeasca asa. Am insa o mica banuiala ca nu el a dat de mancare la cei 121 de oameni, ci ca aceia si-au castigat singuri painea, ca doar nu stateau cand veneau la munca. Este unul dintre multele lipsuri logice din discursul sau, dar nu asta conteaza. Evident, Stefan a avut un rol in aceea ca a avut disponibilitatea sa creeze o firma si sa angajeze atatia oameni in ciuda conditiilor grele din Romania dar oamenii aia totusi daca nu munceau la el, ar fi muncit in alta parte, fie in Cluj, fie in strainatate.

Fericirea este diferenta intre ceea ce iti doresti si ceea ce ai. Cam asta ar fi pe scurt un oarecare raspuns la frustrarile celor care acuza Romania. Este greu insa sa inteleaga asta un om mandru deoarece mandria este ca un foc care te arde pe dinauntru si nici nu poti sa intuiesti ce iti doresti cu adevarat si ce te-ar face fericit. Cu atat mai putin orgoliosul intelege rostul lucrurilor, cursul vietii si multe alte taine, cum ar fi de exemplu: de ce ne-am nascut aici, de ce tara asta e asa cum e, de ce romanii sunt asa cum sunt, ce rost avem noi, de ce ne-a dat Dumnezeu sanatate si minte sa putem face un lucru etc.

Nu are rost sa intram in criticile aduse si in lantul frustrarilor si al acuzelor: realitatile sunt clare, nu e nimic nou din ce spune el acolo si nici unul dintre noi nu este strain cu cele expuse. Poate nu toti ne-am lovit de ele in aceeasi masura si evident ca in lumea asta, cele mai multe lovituri le vor fura cei care incearca sa traga lumea inainte, sa mute muntii sau macar sa sape niste tunele, facand viata mai usoara si mai frumoasa pentru noi ceilalti. Dar oare asta e motiv de tanguire? Cum vi se pare un luptator care se plange ca s-a taiat la deget? Nenumarate lucruri i se pot reprosa unui razboinic care se vaieta de greutatea  luptei: cine te-a pus sa te duci la batalie, cine te-a pus sa te arunci in valtoarea focului, acolo unde lupta e mai grea? O data cu reprosurile, luptatorii trebuie sa fie si intelesi: fiecare om are momente de cadere, de ratacire, are zile proaste sau pur si simplu cedeaza si nu mai rezista.

Viata in Romania este grea. Ce ma mira pe mine este ca mai exista unii care cred ca viata in alta parte este mai usoara. Mi se pare atat de hilar, atat de infantil sa crezi ca il alta tara vei putea trai mai bine, stiind ca tot tu vei fi acolo, tot virtutiile si viciile de aici, tot aspiratiile si neimplinirile de aici, vei fi acelasi om. Oameni de azi, mai ales tinerii, au uitat cu usurinta proverbele pline de intelepciunea si experienta seculara a popoarelor si le ignora fara remuscare. “Banii nu aduc fericirea” ar fi unul din ele si “omul prost, prost ramane” altul.

Asadar, inainte de a fugi de Romania, ar fi mai bine sa fugim de noi, de omul vechi. Oare cati oameni sunt constienti ca marea provocare in viata noastra este sa ne schimbam mintea, sa evadam din sinapsele raului in care suntem ancorati si sa cautam noi orizonturi atat la nivel aspirational, cat mai ales la nivel emotional si al acceptarii micilor adevaruri de zi cu zi care precum faramaturile aruncate pe o carare, menite sa ne momeasca, par sa ne conduca catre un mare si minunat ospat. Experienta vietii clar ne poate dovedi aceasta, ca de fiecare data cand am facut ce trebuie si am respins raul, binele pe care l-am obtinut a fost mai mare decat ce ne-am fi asteptat. Putini oameni pot sa nege asta si aceia sunt in general prosti, animalici, traiesc in totalitate doar din reflexe, au memorie pe termen scurt ca pestii si nu pot sa vada imaginea vietii in ansamblu, putin mai de deasupra mesei de azi si meciului de deseara.

Ura fata de stat si fata de categorii generice este cea mai la indemana materie prima pentru despresie. Este ca un pahar de vodka care pe moment ne face sa uitam de suferinta si ne varsam propriile frustrari aruncandu-le spre altii, dand vina pe altii sau pe viata in general. Explicatia de ce acuzarea ne este cea mai la indemana este ca realitatea de multe ori ne ajuta. Adevarurile de suprafata dau dreptate netagaduit carcotasilor: da, traim intr-o tara nashpa, da, exista pervertire generalizata, da, oamenii sunt rai, da, viata e o jungla. Ne e la indemana sa observam aceste realitati DE SUPRAFATA si sa dam vina pe ele pentru neimplinirile si neputintele noastre. Este mult mai greu sa cautam taine nitel mai adanci, ca sa nu mai zic ca lucrurile bune de suprafata nu le observam deloc. Cat despre lucrurile bune aflate mai nitel la fund, acolo unde realitatea se intrepatrunde cu sensurile ontologice, habar nu avem. Iarasi nu vreau sa va plictisesc cu exemple, dar sa ne gandim doar la faptul ca in strainatate vom fi mereu cetateni de rangul 2 oriunde ne-am afla. E usor sa spui ca nu conteaza asta si sa accepti teoretic, dar ca la orice divort, amanta chiar daca pare mai tentanta decat nevasta pe care o parasesti, de cele mai multe ori, flacara pasiunii se va termina intr-o mare de amaraciune si dezamagire care va pune capac oricaror aspiratii.

Nu e intamplator ca scrisoarea asta a devenit virala. Virusul anti-Romania este mult mai puternic ca virusurile anti-emigrare, dovada ca viralele de la capsunari sunt mai fade. In incercarea de a mai echilibra nitel razboiul virusurilor, public si eu o scrisoare primita pe email acum peste 10 ani, care a fost publicata intr-o versiune antica a acestui blog si pe care nu stiu daca am apucat sa o republic, propriul blog fiind deja o gaura de iepure si pentru mine … Scrisoarea de mai jos incepe brusc tocmai pentru ca era replica la o alta scrisoare, despre un roman emigrat in SUA. In curand o voi republica si pe aceea, dar mai jos sa vedem feedback-ul, caci se potriveste mai bine aici:

Oau…asa da.

inteleg io bine, dar foarte bine ce inseamna cultura americana, “the one and only”, deoarece acolo chiar asa e “my way or the hyway”, ori ca ei , ori nicicum.

inteleg io bine, ca si io am trait printre ei, 1 an si chiar langa San Francisco.

Adevarul e ca daca vrei sa mergi acolo- si iti sugerez io, ca mie nu a avut cine si am ramas socata- nu iti ajunge sa te pregatesti sufleteste pentru socul cultural, dar si mai bine pentru a face fata ipocriziei, si vietii de “reclama”.

TOTUL e aparent, familia, serviciul extraordinar de serios, munca, relatiile interpersonale, afacerile, casele…..TOT.

Masinile luxoase, casele “oversize”, cat “china”, orele suplimentare dupa gradi sau scoala la copii, prietenii cu care ies in fiecare joi sau vineri, mersul in parc cu copii in week end, parintii sau bunicii draguti care vin eventual de “thanks giving”, si se spera ca doar pt o zi, vecinii care nu au voie sa fie in mai mare lux decat noi, party urile de Craciun…………………toate astea, si milioane altele…..pentru ce???

Haideti cu mine in culise sa aflam raspunsurile:

Masini…apai trebuie, si la tanti, si la nenea, separat, ca lucra in diferite orase, si nu au cum sa imparta.Sau tanti nu lucra dar tre sa iasa la “shopping”, sau sa duca/ia copii de la scoala………..si mai important e sa fie masini tari, faini, nu neaparat economice sau “safe” pentru copii, dar aratoase, ca sa vada vecinii, mama, soacra mai ales, prietenii, lumea.

Casele -“”-. Aceeasi poveste ca la masini.

Scolarizarea, gradinizarea copiilor este o mare dilema, cine ce a spus despre scoala respectiva?Ce parere a avut B?Dar K?Si tu ce ai auzit M?Care e mai costisitor, aia e mai buna, dar cea mai cea e aia care tine copii cel mai mult in activitati, ca sa aiba parintii timp si pentru ei….eventual pana seara, sa ajunga acasa direct in pat, ca deja tati si cu mami sunt obositi.

Voi ce credeti ca un copil normal dezvoltat, fizic si psihic, ar face pisu in pampers la 6 ani?Parca la noi cand mergeai la gradi(3 ani), trebuia sa stii sa folosesti toaleta.Dar asa este mai comod pt parinti / asa se procedeaza, se lasa copilul….

Prietenii la nevoie se cunosc? Cine cati are in SUA? As putea numara pe degete…..Doar cand e vorba de iesit, de party, de….sa vada lumea ca am cu cine….

Mame, tati si bunici….vai de capul lor batran.Dar se gasesc case de batrani faine, si sa stiti ca ,copii se straduiesc foarte foarte mult sa ii gaseasca una faina, si trebuie apreciata treaba asta.

TO DO LIST:

Mo:………………

Th.:……………..

We.:…………..

Th.:……………..

Fry.:………take kids out

Sa:………/….

Su.:………..

Eventual cu o prietena cu care am ce vb, sau vb la telefon in timp ce copilul joaca singur, sau se descurca el pe terenul de joaca, si cand unul dintre noi s-a plictisit , acasa….

Mancarea este iar faina, preparata, sau semipreparata, poti sa cumperi tot, si sa pui cap la cap o cina de 12 persoane, cu 3 feluri, aperitiv, si desert in 30 minute.Asa zice in tv si asa si este.

Dar sa faca cineva ceva, ce nu este preparat…..nu merge, ha ha ha, dar lasa ca dam un telefon la chineji, sau si un pizza e bun.

Lasa asa este lumea lor.Noi suntem obisnuiti sa gatim, sa mancam bine, sa nu ne permitem multe, in aceeasi timp sa ne folosim substanta cenusie din creier, sa ne si mai gandim, sa avem grija de parintii nostri batrani, cum au avut ei cat am fost noi mici, si/ sau bolnavi, sa respectam familia, si cei in varsta, sa ne nastem noi copii (nu sa platim alta persoana sa duca sarcina, sa pot sa am io grija de silueta mea), sa ne si crestem copii, eventual sa lucram in schimburi cu sotul pentru a reusi sa stam cu ei, fara a lasa totul pe mana unei straine (si nu spun, ca nu ne trebuie si noua ajutor, da mai vine soacra, mama, vecina, dar in rest ne descurcam noi cu ei), …………….etc

Va salut, si fiti pe faza.Zambiti, tineti parerile in voi, oricum nimeni nu e interesat de soarta voastra.Incercati sa va gasiti prieteni de aceeasi nationalitate.Ca si mexicanii asta fac.:) Si nu luati nimic in serios din ceea ce vi se spune.

Daca reusiti sa va obisnuiti cu iddea ca americanii nu sunt oameni pe care sa te bazaze, si nu se tin de cuvant, o sa traiti bine.Numai sa nu apelati la ei…Degeaba.

good bye:

Elisabeth

1 2 3 4 5 10