Dincolo de penibilul situatiei, este bine totusi ca ai nostri gasesc canale de comunicare “eficiente” cu mai marii finantelor. O linie de credit preferential direct de la mama lor nu ne-ar strica, avand in vedere ca imprumutul banilor este cel mai ieftin la tipografia de dolari unde ne poate pune o vorba buna si alde Gefri. Sa ne uitam la fratii nostri greci sa vedem cat de greu le este sa ii imbuneze pe nemtii care le cer nici mai mult nici mai putin decat sa cedeze suveranitatea. Asadar, mai bine cu yankeii, macar astia ai de unde sa ii apuci, nemtii astia obsedati de munca si de productivitate nici macar nu s-ar lasa dusi la o bere.

Ma intreb oare insa, cum de nu s-au gandit ai nostri sa ii invite pe chinezi, era mult mai eficient: un miel la protap, jumari, o palinca si un taraf si ne alegeam cu cateva miliarde. Mafiotii de la FMI sunt cam zgarciti totusi, nu stiu daca merita investitia. In plus, inca nu am aflat ce vor de la noi, ca degeaba nu ne dau ei nici un sfantz.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Alte articole pe tema asta:

- Eurodeputata PSD Corina Creţu îi cere şefei FMI să-l retragă pe Jeffrey Franks din misiunea de la Bucureşti pentru că a petrecut cu Sorin Blejnar

- Şeful delegaţiei FMI – Jeffrey Franks impreuna cu Sorin Blejnar la Busteni (video)

Ce să înţelegem noi din toată destrăbălarea asta ecumenistă? Avem multe de înţeles şi multe de învăţat. Să fim însă cu mintea deschisă, curiosi dar atenţi şi fără prejudecăţi. Să trecem peste amărăciunea iniţială pe care o trăim de fiecare dată ca ortodocşi care suntem făcuţi fraieri şi „cu probleme” de ierarhii noştri care s-au luat în hora asta dezinhibată, fiind consideraţi „potrivnici unităţii” pentru că am citit şi noi sfinţii părinţi şi cunoaştem cât de cât canoanele şi trecând peste toate acestea să punem gândul bun înainte căutand lucruri de folos precum albina care culege doar nectarul şi nu se atinge de murdărie.

Mai întâi eu aş propune să înţelegem şi să acceptam cât mai profund faptul că lucrurile nu merg spre bine, mai ales pentru noi ortodocşii români. Vedem cum şi grecii primesc lovituri, dar pentru că întâi-stătătorii lor sunt oameni sfinţi, primesc cununi şi prigoane, în timp ce ierarhii noştri sunt curtaţi de majoritatea politicienilor [2], ba chiar temuţi de către alţii [3] dacă nu de toţi. Activitatea bisericească pare înfloritoare: se construiesc biserici, ba chiar în toiul crizei a început contrucţia la o mega-catedrală, se dezvoltă trusturi media puternice, se implementează proiecte europene nenumărate cu bani grei care stârnesc invidia bugetarilor cărora li se taie salariile, pe scurt biserica nu pare a fi în criză, cel putin material. În spatele acestei imagini însă, viaţa duhovnicească şi lucrarea bisericii este cu totul alta, iar această aşa-zisă săptămână de rugăciune este un exemplu. Sunt însă nenumărate alte exemple ale problemelor cu care se confruntă biserica în plan spiritual real, nu de faţadă. Cum s-ar spune în lupta din lina întâi nu pe hârtie sau în razboiul propagandistic. Săptămânal apar exemple şi cei de la “Război întru cuvânt” fac o muncă sisifică să le semnaleze şi să tragă semnale de alarmă. Nu le voi enumera aici, dar cred că cel mai strigător la cer este exodul tăcut al multor ortodocşi către secte şi succesul propagandei sectare pe fondul decăderii stării morale a slujitorilor şi a credincioşilor deopotrivă. Puţini observă aceast exod iar şi mai puţini îşi fac probleme, aruncând în derizoriu motivele pentru care românii “renunţă la credinţa strămoşească ca nişte trădători”. Avem deci semnale contradictorii: pe de o parte biserica pare să o ducă bine, pe de alta însă încrederea oamenilor în biserică scade iar renaşterea spirituală mult-aşteptată după peste 20 de ani de libertate dăruiţi de Dumnezeu Bisericii Ortodoxe Române încă se lasă aşteptată. Rana deschisa din trupul bisericii încă sângerează iar doctorii joacă hora unirii împreună cu cei care împung suliţa.

În al doilea rând, această săptămână ruşinoasă ne dăruieşte un prilej de a ne cântări personal înţelegerea şi asimilarea tuturor conceptelor vehiculate de “amfitrionii” iubirii de aproapele. Să trecem peste repulsia ţi greaţa care ne-o dau predicile seci ale actorilor implicaţi şi să ne gândim cu sinceritate şi fermitate cât de mult şi cât de bine înţelegem noi iubirea de aproapele, cât de mult şi cât de bine practicăm rugăciunea, câtă stăruinţă avem în credinţa noastră, precum aceştia stăruie în rătăcirea lor etc. Eu de exemplu, anul acesta mi-am propus să înţeleg mai bine ce spun sfinţii părinţi despre cine sunt cele şapte biserici din Apocalipsa. Ştiu, bineînţeles, că nu falselor “biserici” – adică sectarilor – le transmite Mântuitorul cuvinte de învăţătură, precum în zadar pretinde pastorul calvinist cu chelie [4], ci una dintre interpretările din ortodoxie de care sunt eu la curent este că cele şapte biserici sunt şapte ipostaze ale Bisericii de-a lungul istoriei. Cu siguranţă însă sunt mult mai multe lucruri pe care le am de învăţat în legătura cu problema asta şi mi-am propus să le studiez, problematizat fiind de predica acestui pastor. Tot un alt concept tratat de data aceasta de PF Daniel este cel al comuniunii. Bineînţeles, termenul este folosit în mod viclean şi perfid, ştiut fiind greutatea acestuia în ortodoxie şi apartenenţa lui intimă în cadrul Bisericii. Vedem cum o dată vorbeste PF despre prietenie [5] pentru ca mai apoi să treacă la comuniune [6], precum un măcelar priceput care mai întâi foloseşte satârul – căci cine îndăzneşte să spună ca nu e bine să fim prieteni cu sectarii – pentru ca mai apoi să taie carnea în doua folosind cuţitul bine ascuţit şi subţire – comuniunea – , adică un instrument mai fin dar care nu ar fi trecut prin osul tare al credinţei sănătoase a celor cărora nu le-au fost încă spălate creierele; cât de facil şi cât de abil face trecerea între cele două registre şi cât de uşor jonglează cu ele în acelaşi context deşi dacă prietenia cu sectarii aparţine unui grad de legătură acceptabil – căci prietenia este general umană şi dorită de toţi – , comuniunea este cu totul altceva Oricât de “deschis” ar fi patriarhul către cei de alte credinţe, nu se putea să fi făcut această greşeala fundamentala din întâmplare, el având numeroase studii şi teorie în materie teologie pentru a nu se juca cu cuvintele.

Un al treilea lucru important care cred că trebuie să îl înţelegem din această săptămână de (falsă) rugăciune este importanţa de a face binele bine. Adică de a face un lucru cum trebuie, când trebuie, unde trebuie, cu cine trebuie şi pentru scopul care trebuie. Dacă văd o prostituată că îngheaţă, şi nu am o haină să ii dau, eu ce fac? Mă culc cu ea ca să o încălzesc? În esenţă, de ce am fi noi împotriva acestei săptămâni, de vreme ce ierarhii noştri pretind că asta are doar rolul de a ne ruga pentru unitate, de a fi prieteni, de a ne cunoaşte şi de a ne înţelege unii pe alţii, de a înceta războaiele etc? Păi în primul rând, problema ar fi că toate se fac varză. Să ne rugăm pentru unitate? Care ortodox nu vrea mântuirea păcătosului şi ca acesta să se pocăiască şi să fie viu? Dacă vrem să dedicăm o perioadă anume acestei rugăciuni, de ce trebuie să o facem chemandu-i pe eretici la amvon sau mergând la ei în „casa de rugăciune”. Prietenie? Dar oare nu pare absurd să facem hore pentru prietenie? Ce sens are? Iubirea este cununa tuturor virtuţiilor şi depăşeşte cu mult prietenia. Nu inseamnă deloc că dacă nu se face această săptămână, catolicii nu pot fi prieteni cu ortodocşii de vreme ce în lume trăind este inevitabil să avem prieteni nu doar de alte religii dar chiar atei, păgâni sau budişti. Iubire, unitate, dragoste frăţească, rugăciune etc. Cuvinte seci sau mai bine zis secate de semnificaţia lor prin falsitatea lucrării, serbări sterpe de orice conţinut şi sinceritate.

Folosind vocabularul şi argumentaţia ecumeniştilor, am fi nevoiţi să îi chemăm la împreună-rugăciune şi pe desfrânaţi, şi pe homosexuali şi pe pedofili. Desfrânaţii caută “desăvarşirea iubirii”, ei nu mai au gelozia, homosexualii doresc “comuniune” iar pedofilii vor “prietenie” şi “inocenţă”. Toţi o apă şi un pământ. Înţelegem aşadar că este vital să căutăm să facem toate cele bune cum trebuie şi unde trebuie. Mă rog la mine în biserică şi nu în sinagoga satanei, caut iubirea adevăratâ plinind poruncile şi o voi dobândi numai dacă mi-o va da Dumnezeu în dar, nu ma etalez în discursuri şi pledoarii aiuristice postând în cupidon al tuturor religiilor. Îmi doresc unitatea şi mă rog pentru cel aflat în rătăcire nu bătându-l pe umăr şi ascultându-i blasfemiile din amvon, lăsându-l să creadă că are ceva de spus. Nu îl va folosi nici pe el, iar eu ma voi arăta copil la minte şi voi arunca mărgăritare la porci.

Mai presus de toate însă, Îl iubesc pe Dumnezeu aşa cum l-au iubit toţi sfinţii dintre care nici unul nu “s-a desfrânat” alături de sectari intrând în horă cu ei sau facând compromisurile strigătoare la cer ale “sfinţilor” părinţi de astăzi care dau pe dinafară de multa iubire ce o poartă şi ţin să o varse peste toţi prin astfel de manifestări, astupându-şi urechile nu doar la poruncile lăsate de înaintaşi dar şi la gura poporului pe care îl desconsideră şi i-ar trage câteva bastoane pe spinare, în timp ce pe sectarii linguşitori îi numesc fraţi, se bat pe umăr cu ei, se pupă şi le zâmbesc cu delicateţe, schimbând cuvinte călduroase şi pline de pathos.

Un ultim lucru mai am de zis în legătură cu această săptămână de rugăciune. Poate că mulţi îşi pun problema ca şi mine: şi noi ce ne facem? Turmă mică nu te teme, turmă mică nu te teme, dar totuşi, până unde, până când, şi cu care pastor? Iar cum prigoanele se ţin lanţ şi ispitele abia au început să curgă, ce ne vom face? Îngrijorarea este ispita pe care trebuie să o trecem noi, lăsând lui Dumnezeu sarcina să aibă grijă de Biserica Lui. Să nu ne temem şi să nu ne întrebam prea mult ce să facem: să fim buni creştini ne este de ajuns ca obiectiv destul de clar pentru următoarea sută de ani pe care o vom trăi. Să nu părăsim Biserica, este de înţeles: nu noi suntem cei care trebuie să se simtă străini, ci “viruşii” care au invadat trupul acesteia. Să fim precum globulele albe, care apără organismul, chiar dacă suntem nişte globule blege: unde-s mulţi, puterea creşte. Iar că suntem mulţi să nu avem îndoieli: ne cunoaştem, ne vedem, ne auzim, suntem mai vii decât ne credem chiar dacă părem morţi. Am trecut noi prin bezna comunismului darămite prin curcubeul ecumenismului.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=11501:pf-daniel-dei-azi-ruga-pentru-unitate-nu-e-entuziast-important-este-statornicia&catid=144:viaa-arhidiecezei&Itemid=247

[2] vezi participarea in haita a politicienilor la orice praznic, sau curtarea patriarhului de catre Hrebenciuc in lobby-ul facut unei banci portugheze pentru creditarea construirii catedralei;

[3] vezi pdl-istul din Slatina care i-a zis ierarhului locului “sa mai taca dracului din gura”; http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/01/24/ps-sebastian-asta-nu-e-democratie-nepasarea-aceasta-reactia-unui-lider-pdl-olt-sa-mai-taca-din-gura-video/

[4] Miercuri, 25 ianuarie 2012, ora 16: Cuvântul de învăţătură al domnului pastor Zsold Bela, Biserica Reformată Calvină, la sfârşitul slujbei Vecerniei din cea de a VIII-a zi a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor în Catedrala Patriarhală Ortodoxă din Bucureşti. http://www.dailymotion.com/video/xo0qk0_past-z-bela-unitatea-nu-inseamny-pierderea-identityyii_news

[5] deodată cu pocăinţa, cu recunoaşterea greşelilor, s-a dezvoltat şi dorinţa de a reface unitatea sau, cel puţin, de a înlocui disputa cu dialogul, concurenţa cu cooperarea şi vrajba cu o atitudine prietenească. http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=11501:pf-daniel-dei-azi-ruga-pentru-unitate-nu-e-entuziast-important-este-statornicia&catid=144:viaa-arhidiecezei&Itemid=247

[6] “comuniunea, deschiderea, reconcilierea, împăcarea omului cu Dumnezeu şi a oamenilor întraolaltă sunt început al învierii. ” [ibidem]

[7] Începând cu anul 1910, cu Congresul Misiunilor, ea a fost o mişcare de pocăinţă şi, anume, dezbinările multe dintre creştini au împiedicat credibilitatea misiunii creştinilor în Africa şi în Asia. [ibidem]

- sistemul economic global s-ar putea prăbuşi total

- destrămarea Uniunii Europene ar avea consecințe catastrofice

- miliardarul se aşteaptă la un război între clasele sociale şi la ascensiunea “răului”

- “Ceea ce se întâmplă acum în Europa este mai grav decât în 2008”

Ce sa facem in legatura cu asta? Exista doua variante: Soros are dreptate sau Soros nu are dreptate, ambele cu nuante. Dincolo de “pacatele” personajului, de rolul pe care l-a jucat si il joaca inca in sistemul actual, impresia mea de moment fata de Soros este a unui batranel care fiind pe moarte incearca sa traga si el niste semnale si sa arate cat de vizionar este, impulsionat de orgoliul si mandria-i caracteristice dar totodata si de setea de bani. Soros a fost intotdeauna un maestru al “shift-urilor”: a stiut cand sa cumpere si cand sa vanda mizand si stimuland schimbarile majore, manipuland faliile in continuumul socio-economic, pe de o parte prin specularile de pe bursa, pe de alta prin masinaria de propaganda si inginerie sociala pe care o finanteaza prin mii de ong-uri, fundatii si institute de cercetare si … cireasa de pe tort prin mesajele pe care le transmite prin presa.

Nu m-a preocupat niciodata sa ii inteleg prea bine strategia si gandirea, nu mi se pare un personaj demn de urmat sau de analizat desi a castigat multi bani si a dovedit fler, dar flerul nu este un merit si nici nu poate fi analizat. Dar cu toate suspiciunile pe care le avem asupra lui si cu toata imaginea de diavol intruchipat merita sa trecem de perceptii si sa cantarim ce are de spus si ce argumente aduce. Iata pe scurt mesajul recent transmis intr-un interviu din Newsweek:

Soros spune că nu a văzut niciodată o situaţie mai dificilă şi mai periculoasă decât cea de astăzi. La 81 de ani, miliardarul a suprevieţuit Holocaustului şi cîtorva recesiuni. Astfel că, declaraţiile sale au pus pe jar toate instituţiile internaţionale.

Bărbatul a comparat condiţiile de acum cu cele din timpul Marii Crize din anii 30. În plus, el spune că tulburările prin care trece lumea occidentală sunt la fel de grave ca şi căderea Uniunii Sovietice de la începutul anilor 90. Din acest motiv, Soros se aşteaptă la zile şi mai negre pe viitor.

El spune că, în cel mai bun caz, vom asista la o adâncire a crizei economice. Dar, într-o variantă mai pesimistă , am putea fi martorii unui adevărat război. Protestele de stradă ar putea curpinde Statele Unite. Iar asta ar da motive autorităţilor să folosească forţa. Astfel, tulburările ar putea da naştere unor noi regimuri – în care libertăţile individuale sunt îngrădite iar tradiţionala democraţie americană, ar fi pierdută.

Soros a mai spus că moneda euro trebuie salvată cu orice preţ. Altfel, economiile europene s-ar prăbuşi iar asta ar ameninţa stabilitatea globală. Miliardarul crede că ideea preşedintelui Barack Obama de a mări taxele pentru bogătaşi, ar putea fi o soluţie de redresare. Extrem de înstărit, Soroş ar fi printre primii vizaţi de o astfel de măsură. El spune însă că e mai important să supravieţuiască decât să-şi păstreze averea intactă. (Sursa: rtv.net)

Iata deci cateva informatii despre lumea in care ne aflam si despre ce ne pregateste viitorul. Desi par sumbre, nu asta vreau sa subliniez ci doar faptul ca lumea se schimba iar noi nu suntem pe val. De asta m-am plans si in articolul anterior in care atrageam atentia ca Romania este o nava in deriva pe care nu mai exista nici un marinar, toti au fugit cu barcile, pe nava au ramas doar vaslarii.

Privind aceste dispute ma ingrijorez si mai mult cu privire la viitorul nostru: cu adevarat nimeni nu are habar de ce ne asteapta. Ca sa explic pe scurt sentimentul pe care il am cand privesc astfel de ispute, sa va explic prin cateva imagini. Avem un depozit de dinamita la care a luat foc acoperisul. In timp ce acesta arde, doua grupuri de oameni stau pe margine si se cearta. Unii striga: nu e vina noastra ca arde, noi am facut tot ce am putut ca sa ferim depozitul de foc, voi sunteti de vina pentru ca ati pus hartiile acelea langa el si de la ele s-a aprins focul. Dar degeaba ne acuzati, focul nu a ars decat o parte din depozit, cand o sa termine de ars acoperisul, o sa se stinga singur si o sa putem sa il refacem. Deja noi lucram la planul de reconstructie a acoperisului, ne-am si apucat. Ceilalti insa ii acuza: ce sa mai reparati, nu vedeti ca este ars tot. Trebuie sa va asumati vina, nu ati pazit depozitul cum trebuie, s-a ales praful de depozit si acum e randul nostru ca sa ne dati voie sa il stingem si sa il reconstrim. In acest timp, focul arde din ce in ce mai tare si urmeaza sa ajunga la dinamite si sa faca praf totul in jur. Prostia celor doua grupuri de oameni este uimitoare: ei nu doar ca pierd timpul certandu-se in timp ce acoperisul arde, dar nici nu estimeaza corect pericolul situatiei, desi cativa dintre ei stiu ca acolo se afla dinamita si ca aceasta poate exploda oricand. Totusi, cearta este mai importanta si nevoia fiecaruia de a dovedi ca el are dreptate si ca el stie ce este mai bine de facut primeaza.

Este trist sa vedem atata lipsa de perceptie a gravitatii. Chiar daca a gandi si a implementa o strategie de iesire din criza este oricum o treaba extrem de dificila de vreme ce nici americanii nu stau mai bine la acest capitol, si mai grav este cand cei care sunt la putere si cei care doresc sa le ia locul nu au simtul gravitatii si nu vor face decat ca furtuna prin care va trece intreaga omenire sa fie si mai grea pentru romani. Este strigator la cer ca toate nulitatile care au ros pana acum cotoaie fara sa dea nimic in schimb tarii careia ii sug sangele nu au minima moralia ca macar sa se dea la o parte si sa lase sa vina altii sa incerce si ei. Si nu ma refer doar la putere, ci in aceeasi masura si la opozitie. Aceleasi fete, aceleasi personaje vin la tribuna si dau lectii dupa ce toti si-au adus partea la dezastrul in care ne aflam, de la Ion Iliescu, Petre Roman, Victor Ciorbea, pana la cei mai tinereii si deja uzati agarici si politruci cum ar fi purtatoarea de cuvant a guvernului care a debitat o tona de aberatii la Realitatea TV in direct incercand sa ne convinga ca totusi o ducem bine daca ne uitam la statistici sau Paleologu culturistul care acum a ajuns pe la Money Channel sau Mircea Cosa, “profesorul” care stie totul despre criza.

Pe scurt, starea lucrurilor poate fi exprimata in doua cuvinte: “anchiloza ideilor”. La vremuri noi, oameni vechi, idei vechi anchilozate, oameni incapabili care nu stiu pe ce lume traiesc, nu urmaresc ce se intampla in jur si nu sunt nici capabili sa ne pregateasca pentru adevarata criza care inca nu a venit. Deocamdata abia am vazut norii la orizont …

Trecand insa peste problemele locale si insignifiante de altfel la nivel planetar – atat de insignifiante incat pe canalele mele de youtube pe care le monitorizez, de cand au inceput protestele, am dat de un singur colaj de filmari; se pare ca inca nu prezentam interes pentru lume, grecii au stabilit deja standarde mult mai sus in ceea ce priveste arta protestului si pun pariu ca pana nu incepe sa curga sange nu avem sanse sa ne recapatam pozitia obtinuta in 89 –  sa vedem ce ne rezerva viitorul imediat.

Cel mai mare semn de intrebare care va avea consecinte reale pentru noi este cand va intra Grecia in faliment? Se va intampla acum in luna martie sau la urmatoarea tragere? Grecii negociaza zilele astea cu creditorii si incearca sa obtina reducerea datoriilor pentru ca nu mai au cu ce sa plateasca cand vine scadenta la credite peste aproape o luna. Dupa cateva sedinte in care grecii s-au ridicat de la masa si i-au lasat pe creditori cu gura cascata, nimic notabil nu s-a intamplat, deci ramane cum am stabilit. Exista asadar sanse mari ca intrarea in default a Greciei sa se intample destul de curand. Ce va aduce aceasta cu sine, oricat de mult am incercat sa inteleg, nu m-am prins decat ca nimeni nu are habar si toti sunt speriati. Bineinteles europenii le-ar arunca grecilor niste mizilic daca modelarile lor le-ar arata ca exista riscuri serioase pentru ei. Mai exista insa posibilitatea ca grecii sa se lumineze si sa realizeze ca daca nu platesc datoriile au sansa sa isi revina economic mult mai repede decat daca ar muncii ca sclavii aiurea ca sa plateasca mormanul de datorii. Asadar, maine poimaine putem citi la stiri ca Grecia a intrat in faliment. Mai precis, maine poimaine vom afla ca Grecia nu a reusit sa stabileasca un acord cu creditorii, deci nu a indeplinit una din conditiile puse de Troika pentru a primi parte din cei 14,4 miliarde de Euro pe care trebuie sa ii plateasca in luna Martie, deci are toate sansele ca sa intre in faliment.

Un alt pericol iminent – razboiul cu Iranul – a fost evitat pentru moment, dupa ce ursul de la rasarit a marait la yankei si a declarat ca: “Rusia va privi orice interventie militara asupra programului nuclear al Iranului ca pe o amenitare asupra propriei securitati” (sursa). Yankeii s-au cam speriat, asa cum s-au speriat cand chinezii faceau declaratii similare in cazul Pakistanului si pentru moment au anulat “exercitiul” militar comun cu Israelul care se dorea sa fie un fel de momeala adresata Iranului in speranta de a-l provoca sa faca prima lovitura. Insa pentru ca dolarul se prabuseste daca vreo criza nu il sustine, si cum euro a picat indeajuns in raport cu dolarul, foarte probabil pentru a evita colapsul final americanii vor fi nevoiti sa porneasca cat de curand atacul asupra Iranului deoarece altfel dolarul se prabuseste. Este posibil ca razboiul cu Iranul sa nu fie atat de inspaimantator cum ne-am astepta noi, sa nu duca chiar la declansarea celui de-al 3-lea Razboi Mondial – americanii nici nu doresc asta. Explozia pretului petrolului ar ajuta foarte mult dolarul deoarece ar creste cererea de dolari pe piata petrolului, deci nu armele nucleare ale iranienilor ii intereseaza pe americani ci exclusiv dolarul. Ca se potriveste cu interesul Israelului este o coincidenta “fericita” si tocmai asta justifica si entuziasmul cu care mii de trupe americane sunt pozitionate in Israel si in jurul Iranului si toti asteapta doar ordinul de atac. Insa ceea ce cu greu intelegem noi este cat de dependenti sunt americanii de un dolar puternic – prin prisma bondurilor si a ratelor mici. Eu nu inteleg inca daca amanarea razboiului este doar justificata prin ezitarile si temerile americanilor sau inca terenul diplomatic nu s-a pregatit indeajuns: cativa secretari si delegati americani inca se plimba prin lume, chiar pe la chinezi si pe la japonezi si dau asigurari ca toata lumea va avea de castigat daca pariaza cu ei.

Ca de fiecare data, in orice criza trebuie sa existe o lebada neagra. Nu cunosc prea bine situatia din Ungaria, dar am un sentiment ca de data aceasta Ungaria poate fi lebada neagra. Daca ne uitam la cerbicia lui Basescu si cat de lipiti de scaun sunt ai nostri, imaginati-va cum e la unguri unde coalitia de la putere are 70% din parlament si mare parte din sustinerea populatiei. Ungaria nu este doar o dictatura, dar deja Ungaria a trecut de punctul terminus de unde nu se mai poate intoarce. Ungaria a renuntat deja la UE, are deja o politica si o viziune proprie, a declansat si se afla deja in razboi cu finantele mondiale. Nu stiu sa spun cat de bine a facut si cat de priceputi sunt in lupta, dar imi este cert ca Ungaria nu este deloc in genunchi cum fals o prezinta presa de la noi.

Sa trecem insa peste diversele probleme si sa incercam sa privim unde se va termina totul. Pentru asta trebuie insa sa discutam despre bani. Totul se invarte in jurul banilor. Fara bani nu avem comert, nu avem munca, nu avem utilitati, nu avem televiziune, nu avem distractii. Fara bani, nu primim salarii si pensii si nu putem cumpara nimic. Fara bani, fiecare se descurca cum poate: cei de la tara mananca ce mai au pe la camara sau ce pot taia de prin curte, cei care au arme le pot folosi ca sa ii jefuiasca pe cei din prima categorie, iar restul moare de foame sau de inima rea. Cred ca majoritatea suntem de acord ca alte variante nu prea exista, deoarece asa cum am mai spus, diferenta intre o societate civilizata si una animalica o fac 6 mese lipsa: dupa ce omul ramane  2-3 zile fara mancare, e capabil de orice. Iar daca unii pot sa fie draguti, mare parte nu vor fi, ba chiar o mica parte va fi cel putin violenta si cel putin animalica.

Asadar, orice se va intampla, va fi vital ca banii sa continue sa existe si sa circule in societate, chiar daca pe la unii “circula” mai mult. Putem spera ca daca tot sistemul european se va prabusi (zona Euro se detrama, UE se destrama, tranzactiile internationale se blocheaza etc) macar pe la noi Isarescu va gasi o solutie ca sa avem bani in continuare pentru a putea supravietui. Aici incep insa semnele de intrebare: chiar daca avem bani, in ce masura romanii pot sa traiasca din ce se fabrica in Romania? Si de asemenea, cum vom putea fabrica fara materii prime si energie. Nu am prea multe cunostinte, dar daca nu ma insel, cam 80% din alimente (inclusiv produse agricole) sunt din import. Deci iata ca am avea totusi oarece sanse sa nu ajungem in situatia de a ne manca unii pe altii, dupa ce vom fi ras tot ce gasim prin supermarketuri, depozite si camari. Daca macar 20% din ce mancam acum producem aici, stam bine, desi vom face foame, dar macar nu vom muri.

Iata deci cum vad eu ca se va sfarsi totul: cand va pica sistemul financiar, BNR va declara vacanta bancara, adica toate bancile se vor inchide temporar, apoi vom avea doar o singura banca: CEC-ul. Cei care au bani in banca, vor primi apoi peste 2-3 saptamani dreptul de a retrage sume partiale pentru ca sistemul sa poata face fata tuturor cererilor. Intre timp preturile bineinteles ca vor exploda, in special cele la alimente. Vor scadea insa preturile la orice alte prosti: terenuri, vile, masini, produse de lux etc deoarece supravietuirea va fi curentul “la moda” pe-atunci. Va fi greu cu siguranta, dar totusi va fi bine daca vom scapa fara razboi. In caz de razboi, vom cadea sub bocancul rusilor si asa cum au dovedit in Georgia ca nu le e rusine sa bombardeze orasele si populatia, mult sange va curge si pe la noi, nu doar prin alte parti. Nu cred intr-o invazie terestra – rusii vor merge probabil spre sud, spre Iran, nu ii vad luand-o spre Vest: nu vor avea ce resurse sa mai captureze in Vest, batalia va fi in Orientul Mijlociu.

Vor exista insa si aspecte pozitive ale acestei crize, cand ea va incepe sa se desfasoare. In primul rand, vom scapa de stresul zilnic pentru ca ce nu te distruge te intareste si in al doilea rand vom avea mai mult timp liber pentru ca nu prea va fi de munca. Intr-adevar, in timul liber o vom pune de cateva revolutii pana limpezim apele in plan politic, dar viata pare mai vie in strada in lupta cu sistemul decat la munca rob unor false idealuri si false promisiuni. Pentru ce luptam si cum luptam – este o alta discutie.

Inevitabil, in tratarea problematicii ar fi normal sa pornesc de la descrierea impactului pe care criza prin care trecem a avut-o in declansarea acestei disolutii si care sunt etapele declinului incepand de la dezumflarea bulei imobiliare si criza creditelor din SUA din 2008 si pana la haosul final in care va cadea omenirea dupa ce va fi trecut deja printr-un al Treilea Razboi Mondial – consecinta inevitabila a actualei crize. Ca o paranteza, criza prin care trecem este numita in mod gresit ca fiind o criza financiara, a creditelor sau a datoriilor, ea fiind de fapt o criza totala a societatii. Nu o voi face insa acum aceasta descriere a etapelor, de vreme ce articolul se doreste a fi o introducere. De data aceasta voi analiza in principal lucrurile printr-o perspectiva spirituala, desi o asemenea tentativa este foarte periculoasa si cu mult peste puterile mele. Nu trebuie insa sa fii mare vizionar ca sa vezi ca lumea de azi este intr-o stare destul de putreda. “Suntem inecati in sange pana la gat” – spune Pr. Tanase de cate ori are ocazia pentru a descrie macelul pe care poporul roman il face cu copiii nenascuti, prin avort. “Cerul este atat de intunecat incat numai o furtuna il poate limpezi” – ne marturisea profetic pr. Ilie Moldovan cam acum 7-8 ani la o inltanire a Asociatiilor Provita Ortodoxe in care incercam sa facem un plan de lupta impotriva imultirii alarmante in randul romanilor a celui mai mare pacat pe care il poate face cineva – avortul. Daca doi preoti care probabil au spovedit mii de oameni si cunosc in profunzime sufletul romanesc au putut sa emita asemenea diagnosticuri pentru boala care a lovit in poporul roman dreptcredincios, ce putem spune despre lume in general sau despre vest catre care ne indreptam privirea de 22 de ani?

Avem asadar premizele pentru o furtuna care sa limpezeasca cerul intregii planete si este uimitor ca traim aceste vremuri. Un prim semn de intrebare pe care poate si-l pune cineva este: ne pedepseste Dumnezeu? Doar pana si crestinii “nepracticanti” stiu ca Dumnezeu este bun si milostiv. Pedeapsa lui Dumnezeu nu este altceva decat lipsa ajutorului lui Dumnezeu in urma propriilor noastre fapte si a ignorarii poruncilor Lui. Prin ignorarea poruncilor, ba chiar prin calcarea acestora si decaderea din legatura cu Dumnezeu, nu facem altceva decat sa suportam direct consectintele faptelor noastre cele rele. Fara poruncile lui Dumnezeu, omul este cel mai fioros animal si chiar daca uneori reuseste sa ii sfasie pe altii si sa fie un bun pradator, vine ceasul cand fiecare este pradat de o bestie mai mare si asa am ajuns ca societatea sa fie o jungla. Toate falsele decoruri in spatele carora ne ascundem adevaratele porniri si intentii nu sunt decat o spoiala numita societatea moderna. Cand va veni vremea, mastile se vor da la o parte si monstrii din noi vor iesi la iveala si se vor manifesta fara conventii si fara politeturi.

O alta intrebare care poate ii framanta pe multi este: chiar nu exista solutie? Il schimbam pe Basescu, Sarkozy si Obama, distrugem capitalismul si rezolvam problema. Asa cum si francezii au incercat prin revolutie, taiarea capetelor nu va rezolva nimic cata vreme locul balaurilor rosi il vor lua balaurii albastri asa cum s-a intamplat in 89. Intelegerea iminentei dezastrului este greu de acceptat din diverse motive si variaza de la om la om. Unii sunt prea optimisti din fire si trateaza cu superficialitate simptomele. Un exemplu de astfel de comportament este ignoranta politicenilor romani la semnalele crizei. Dintre cei care totusi inteleg gravitatea situatiei, mai exista o categorie de optimisti care se bazeaza prea mult pe mila lui Dumnezeu si sunt siguri ca pentru rugaciunile Maicii Domnului, Dumnezeu ne va scoate si din aceasta criza cu bine, doar cu cateva gauri in plus la curea, in rest totul o sa ramana la fel. Inca ma amuz uneori (singur ca prostul) aducandu-mi aminte cum agaricii de la Trinitas TV faceau emisiuni despre criza in care incercau sa induca ideea ca totul este de fapt o manipulare mediatica ca sa streseze lumea, criza nu exista nu adevarat. Se vor fi gasit si pe Titanic multi care erau siguri ca acesta nu poate fi distrus iar daca ciocnirea cu icebergul nu putea fi negata acestia erau siguri ca ingerii vor veni si ii vor salva si vor scapa astfel de inec, deci se multumeau sa zica un Doamne-miluieste! la un pahar de wisky. Din categoria celor care inca mai cred ca societatea va continua sa existe ca si pana acum – cu cateva mici tulburari – mai fac parte si cei care cred ca oamenii se vor pocai si prin urmare Dumnezeu ne va cruta, asa cum i-a crutat pe niniviteni. Chiar si multi sfinti ne indeamna sa luam exemplu de pocainta de la niniviteni, mai ales cand vorbesc despre virturiile postului si ale pocaintei. Ce putem intelege foarte greu din acest exemplu este ca apelul ne este facut mai ales individual, ca natie foarte greu vom putea sa ne pocaim de vreme de raul este mai raspandit decat cancerul iar ca sa se pocaiasca lumea intreaga … numai Dumnezeu poate face o aceasta minune. Singura certitudine pentru mine ca persoana este colapsul societatii. Iata ce ne indeamna Sf. Ioan Gura de Aur:

Şi care-i pricina că a strâns sorocul lor la o vreme aşa de scurtă? (adica de ce le-a cerut Dumnezeu doar trei zile de pocainta) Pentru ca să înveţi cât de bună a fost fapta păgânilor niniviteni, care în trei zile au putut să îmblânzească urgia lui Dumnezeu pentru păcatele lor şi să te minunezi de iubirea de oameni a lui Dumnezeu, care s-a îndestulat numai cu pocăinţa de trei zile pentru atâtea greşale, şi tu să nu cazi în desnădăjde chiar dacă ai păcătuit mult. (sursa)

Desi sfantul se adreseaza lumii intregi, cand salvarea lumii este dependenta de actiunea tuturor oamenilor ar fi bine sa fim sceptici si sa ne pregatim de ce este mai rau, luand seama la noi insine si asteptand ploaia caci am fost avertizati ca asa cum da soare si peste cel bun si peste cel rau, Dumnezeu va face asemenea si cu ploaia.

Care este de fapt problema de capatai? – este o alta intrebare. Adica, ce probleme sunt atat de mari incat destramarea societatii este inevitabila? Si cum de nu vor reusi sa mentina societatea tocmai oamenii de azi care sunt atat de destepti, au Facebook si IPhone-uri, au supercalculatoare si nave spatiale. Raspunsul la aceasta intrebare nu este insa unul singur. Anul acesta, azi, acum s-au cumulat atat de multe probleme incat numai enumerarea si detalierea lor ar necesita scrierea unei carti: criza creditelor, criza financiara, criza datoriilor, criza alimentara, consumarea petrolului, cresterea populatiei, extinctia animalelor, incalzirea globala, criza capitalismului, etc. Ba chiar si spaima anului 2012 se adauga acestor probleme, incat efectul psihologic asupra oamenilor va fi augmentat de aceasta aberatie iar cum pentru ca un parah sa dea pe langa nu are nevoie decat de o picatura in plus, nu ar fi aberant sa speculam ca poate tocmai 2012 sa adauge si mai mult gaz pe foc.

Este aceasta Apocalipsa? – o intrebare justificata dar total neinteresanta pentru mine de vreme ce sfarsitul meu este mult mai dramatic pentru mine decat sfarsitul omenirii intregi. Imi este cu totul de mirare de ce oamenii sunt atat de preocupati de apocalipsa si nu se gandesc ca de fapt a deslusi sau a nu deslusi semnele timpului nu ma ajuta pe mine cu nimic. Este adevarat ca daca voi intelege si daca ingerii imi vor descoperi aceste semne, probabil ma voi bucura si voi da slava lui Dumnezeu pentru aceste descoperiri, dar cautarea mea dupa niste raspunsuri atat de grele nu ma face decat sa imi consum energia aiurea. Personal, am inceput sa inteleg ca mult mai importante decat detaliile sfarsitului sunt de fapt sfaturile si indrumarile mentionate in apocalipsa si de care multi din cei care iscodesc semnele nici nu stiu ca exista. Iata doar o mostra de astfel de sfaturi minunate extrase din apocalipsa:

Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua. (Apocalipsa 21,4)

Totodata, Cartea Apocalipsei are menirea sa ne arate cat de departe suntem de cunoasterea tainelor lui Dumnezeu si sa ne indemne sa cautam sfintenia si luminarea mintii, iar acestea nu vin prin activitati de investigatii politiste si munca de detectivi “spirituali”.

Iata deci cateva idei – putin coerente, asa cum am promis – care constituie un prim articol dintr-un serial pe care intentionez sa il continui. Astept comentarii si promit ca voi tine cont de ele in urmatoarele episoade.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Vezi si:

- http://www.chiazna.ro/526/inapoi-la-tara

- http://www.chiazna.ro/1476/armata-sua-se-pregateste-pentru-explodarea-mamaligii

Iata insa ce ne spune wikipedia despre “teoria lebedei negre”:

Lebada neagra este o metafora care incapsuleaza un eveniment surpriza (pentru observator) si care are un impact major

Dupa intamplarea evenimentului, acesta este rationalizat, analizat, dezbatut etc si nu mai constituie in nici un caz o surpriza, toata lumea se mira “cum de nu ne-am dat seama” sau “cum de am fost atat de opaci”?

Alte chestii care ar mai fi de mentionat legate de lebada neagra sunt:

- impactul puternic al evenimentului socheaza oamenii si bineinteles ca acestia nu reactioneaza cum trebuie;
- foarte putini isi dau seama de importanta istorica a evenimentului in momentul in care acesta are loc;
- bineinteles ca stiinta nu poate calcula probabilitatea pentru aceste evenimente (ca si cum stiinta ar fi prezis corect pana acum) ;

Taleb si-a castigat oarecum o faima nemeritata, datorata mai ales promovarii sale in prsea mainstream si a activitatilor sale destul de variate care l-au facut interesant pentru media: profesor universitar, scriitor, matematician, trader, hedgefund manager si in prezent consultant al FMI. Era si normal ca din sutele de evenimente pe care le trata Taleb sa nimereasca macar unul. Datorita faptului ca domeniul lui de interes era haosul si probabilitatea, iar in vremuri de criza oamenii sunt speriati si vor ca sa afle de la “experti” de ce pica cerul pe ei si ce urmeaza, Taleb a facut senzatii.

O mare intrebare care o punem este insa cat de lebede au fost problemele dinaintea crizei incat sa nu poata fi prevazute de oamenii de stiinta, de economisti si analisit si sa fie  luate in considerare doar ca predictii aiuristice sau teorii conspirationiste promovate de paranoici sau propagandisti cu interese obscure. Realitatea este insa ca multi au prevazut prabusirea imobilialelor, criza creditelor, criza deficitelor, colapsul societatii consumeriste, cresterea aurului etc chiar inainte de criza si chiar aducand argumente rationale, ba chiar, facand deductii de reactiile pe care le vor lua oficialii si de ce vor produce acestea ulteriori in lumea reala. Unul dintre acesti “nebuni” neluati in seama decat ca bufoni, a fost Peter Schiff care vorbea despre prabusirea imobilialelor si problema creditelor inca din 2006, 2007 la televiziune si la conferinte ale bancherilor care se ocupau cu imobilialelor. De fapt, a vorbit doar la o conferinte deoarece dupa aceea nu l-au mai invitat.

Lebada neagra ramane insa o expresie interesanta si fandosita, fiind folosita in general cu mult fason de cei care vor sa para ca stapanesc teorii elevate si fac observatii profunde asupra lucrurilor. In realitate, neprevazutul este intr-adevar o parte a realitatii, problema este insa ce facem cu prevazutul si cu predictibilul. Caci la o sumara analiza a realitatilor prezente, suntem afundati intr-un mare rahat, iar colapsul total al societatii nu poate fi oprit decat printr-o lebada neagra care sa exprime insa revolutii majore sau descoperiri uimitoare, cum ar fi de exemplu o rasa de extraterestrii care sa vina sa cumpere obligatiuni ale Romaniei la dobanzi negative, cum li s-a intamplat nemtilor recent.

http://youtu.be/qpCyvwriHdo

Ca autoritate inavomibila a ortodoxiei, cu incomparabil mai mare aderenta la sufletele ortodocsilor decat Patriarhia Ecumenica, si decat patriarhiile nationale, Athosul este fara indoiala adevarata patriarhie a ortodoxiei, farul calauzitor catre care isi indreapta ochiii toti ortodocsi ravnitori dupa adevar si doritori de autentic si traire neintinata. Numai intelegand cu adevarat locul pe care il ocupa Athosul putem intelege natura fiecarei sageti infipte in trupului lui Hristos de catre luptatorii impotriva ortodoxiei – dracii – si de catre oamenii folositi de ei pentru a-si indeplini diversele scopuri.

Inainte de a incerca insa orice analiza a razboiului, ce se urmareste, cum se duce la cale acest atac, cu ce e diferit de luptele din trecut, trebuie sa fim mereu constienti ca diavolul este un tolerat si prin urmare si actiunile lui sunt tolerate, adica ingaduite de Dumnezeu cu un scop anume care urmareste in primul rand mantuirea oamenilor. Nici nu au trecut cateva zile de la arestarea staretului Efrem si deja am auzit cum ca staretul ii spovedeste pe politai. Aceasta simpla stire, nu doar ca mi-a adus bucurie si linistire vazand felul cum lucreaza Dumnezeu prin sfintii sai si cum ii cheama la mantuire pe toti, chiar si pe (teoretic) calaii staretului, m-a facut sa inteleg ca inca o data tot raul va fi spre bine. Chiar daca intelegem mai mult sau mai putin de ce ingaduie Dumnezeu sa fie luptata Biserica, chiar daca ratiunile pentru care Dumnezeu ingaduie aceasta nu ne sunt noua date a le intelege, gandul ca toate sunt spre mantuire trebuie sa ne dea incredere, nadejde si mai ales sa aprinda si in noi ravna ca cine stie cum ne vom invredinici si noi sa suferim ceva, cat de putin pentru Hristos, asa cum staretul Efrem sufera acum si asa cum toata Biserica Greaca este rastignita zilele acestea.

Sa facem insa cateva speculatii la ce ne-am putea astepta in continuare. Dupa parerea mea, in prezent aceasta lucrarea a lui Dumnezeu se intampla mai ales cu poporul grec: dupa criza, saracie si defaimare, poporul grec a ajuns sa fie atacat in inima. Dupa ani si ani in care si-a batut singur joc de inima sa – Biserica Ortodoxa -, poporul grec primeste ceea ce singur a cerut prin netrairea credintei la inaltimea chemarii si prin  ruperea de Dumnezeu. Nu zic ca noi romanii am fi altfel, dar noi deja trecand prin prapadul comunismului avem oarece circumstante atenuante. Altfel spus, ca popor, poate ca Dumnezeu nu mai are mari asteptari de la noi, adevaratul popor roman binecredincios s-a rastignit deja in inchisorile comuniste si acum se bucura in cer. Ce a mai ramas, ce s-a semanat dupa Revolutie, mai are putina vreme pana la a trece o noua incercare, inca nu s-a copt indeajuns.

Asadar, eu cred ca prigoana asupra Athosului in special se va inteti. Diavolul nu va pierde “ocazia” ca folosindu-se de criza economica si sociala sa atace in principal “preventiv” Biserica pentru ca nu cumva oamenii sa se trezeasca si sa le vina idei. Ganditi-va ce ar insemna pentru lumea intreaga daca Athosul ar face apel ca Grecia sa iese din UE, partidele sa fie aruncate la gunoi si o noua forma de guvernare in care Biserica sa aiba principalul cuvant de spus sa fie instaurata. Un popor unit poate face minuni si Biserica Ortodoxa din Grecia, ajutata de rugaciunile si autoritatea Athosului ar putea sa renasca Grecia in mai putin de un an. De asta se tem puterile intunericului pentru ca Grecia sa nu dea idei, sa nu creeze un precedent. Pe cat de mica este, pe atat de mare este pericolul pentru “establishment”-ul actual, eventualitatea acestui scenariu. Si nu doar de neplata datoriilor se tem puternicii lumii cat mai ales de un eventual nou model de guvernare care l-ar putea oferi Grecia in momente in care mamaliga sta sa explodeze in lume peste tot, de la Roma, Paris si Londra pana la Beijing si Washington.

Celor carora li se pare deplasata argumentarea mea, le-as spune un singur cuvant: Islanda. In 2008 islandezi au facut “reset”: bancile le-au picat, bancherii au fost dati in urmarire generala dar au scapat refugiindu-se la Londra, clasa politica a fost schimbata, au flituit FMI-ul si acum 73% din islandezi sunt fericiti. Din pacate nu veti auzi prea multe despre Islanda la stiri deoarece ei au trecut peste criza, evenimente tragice nu se intampla, lucrurile merg binisor chiar daca mai sunt dificultati si in plus islandezii sunt fericiti. Iata insa cateva stiri despre Islanda din presa straina:

- Iceland fared better than us by letting its banks fail
- Iceland strongly recovering from bankruptcy
- How Iceland Copes with a Broken Economy

Deci cu putin curaj se poate. Cu siguranta si Grecia ar putea urma calea Islandei, doar daca vreun parinte cu autoritate de la Athos – cum este Efrem – impreuna cu celelalte manastiri si cu toata biserica greceasca ar cere oamenilor sa lupte pentru libertatea lor.

Tocmai pentru ca asta sa nu se intampla, diavolul a atacat in  preventiv, pentru a evita aceasta posibilitate sau poate tocmai pentru ca athoniti aveau deja un plan, iar calatoria in Rusia si discutia lui Efrem cu Putin, ne dau de gandit ca presupunerile mele nu sunt departe de adevar – sa nu utiam ca si Islanda a primit ajutorul Rusiei intr-un moment culminant.

La ce sa ne asteptam insa in continuare? Eu cred ca atacul va continua, se va inteti si foarte probabil se va externaliza, adica Athosul va fi atacat in toate tarile prin diverse campanii similare celor care au avut loc in Grecia, tocmai pentru a beneficia de momentum-ul deja acumulat. Cu alte cuvinte, asa cum in razboi cand inamicul razbate pe un culoar, nu se opreste si nu da inapoi ci mai degraba isi concentreaza trupele pe acel culoare pentru a patrunde cat mai adanc in linia inamica. Iar cum anul acesta – dupa cum am aflat chiar de la calugarii atoniti – numarul de romani care au vizitat Athosul a explodat, sa nu ne miram daca in curand vom vedea si la noi o campanie mediatica murdara prin care se va ataca in special Athosul si mai ales se va incerca lupta pe directia nationalismului, vom vedea multi care vor arata cu degetul ultranationalismul grecilor si cum ii marginalizeaza ei pe romani si alte prosti de astea. Tinta va fi nu direct asupra ortodoxiei grecesti sau asupra Athosului deoarece romanii ar rejecta din start o astfel de strategie. Gandul imi spune ca in principal se va merge pe ideea de patriotism si pe victimizarea bietilor romani de catre xenofobii greci care mai si fac afaceri cu pamanturi si au bani in timp ce poporul grec sufera in criza. De la asta pana la a ii rupe total pe oameni de Biserica prin prezentarea catorva “cazuri” nu va fi mult si astfel ortodoxia nu va mai putea salva nici Grecia si nici Romania. Asta bineinteles, este modul de gandire al unora, insa Dumnezeu va ingadui toate dupa credinta noastra.

4. Încât noi înşine ne lăudăm cu voi, în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră, în toate prigonirile voastre şi în strâmtorările pe care le suferiţi.
5. Ele sunt o dovadă a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, ca să vă învredniciţi de împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi pătimiţi,
6. De vreme ce drept este înaintea lui Dumnezeu să răsplătească cu necaz celor ce vă necăjesc pe voi,
7. Iar vouă celor necăjiţi, să vă dea odihnă, împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Sale,
8. În văpaie de foc, osândind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus.

(II Tesaloniceni)

 

Gradina atonita - opera unor calugari "afaceristi"

Marea dilema este daca in 2011 va crapa buba si in SUA si in ce masura sau daca va crapa si mai mult in Europa si daca va putea Europa sa supravietuiasca si de data aceasta. In bine nu ne putem intr-adevar astepta la nimic, orice revenire va fi falsa, semnalele vor fi ca si pana acum de scurta durate si fara consistenta. Prabusirea lumii continua si a noastra continua poate si mai repede, iar asa cum Murphy spunea: “Cand lucrurile pot sa mearga si mai rau, vor merge”, sa ne pregatim de si mai rau.

In anul care a trecut m-am cam dumirit ca buba nu se va sparge asa usor pentru ca desi ne-am lovit de iceberg, apa nu a cuprins inca toate compartimentele navei ci, incet-incet, incepand de la periferie, “ciuma” ii ataca pe toti , la rand, de la cel mai slab inspre cel mai tare si de la cel mai de departe pana la cel mai indeaproape.  De scapat nu vor scapa decat cei care stau izolati in afara teritorului “contaminat”, cei care au imunitate foarte buna si cei care sunt norocosi. Sau daca ar fi sa continuam comparatia cu Titanicul, de scapat vor scapa doar cei de la clasa I-a care sunt insa inspirati sa dea din coate si sa ocupe loc in barci cat mai au sansa.

Cand vorbesc de periferie, nu ma refer doar geografic: chiar si in tarile bogate, falia intre saraci si bogati se mareste. Avem asadar o polarizare multipla: atat orizontal (nord vs. sud, est vs. vest) dar si vertical: cei care nu au li se va lua si cei care au li se va da si mai mult.

Sa trecem insa la lucruri concrete: ce ne rezeva 2012. Sa incepem cu o speculatie. Avand in vedere ca 2012 este “sfarsitul” conform calendarului maias, puterile intunericului vor folosi acest vector de sensibilitate de care sunt atrasi cei cu mintea slaba pentru a fi purtator al planurilor malefice care sunt in derulare in orice moment si care tintesc concret la distrugerea umanitatii – atat fizica cat si spirituala – prin incorsetarea cat mai multor tari in structuri supranationale controlate de puterile financiare care conduc in prezent imperiul anglo-american. Ce a oprit insa aceste puteri ca sa domine total lumea deocamdata este cresterea neasteptata si amenintatoare a Asiei, in special China si India. Fara sa primeasca o felie din noua ordine financiara a lumii, chinezii nu vor permite instaurarea unei noi ordini si marea dilema este daca vor ajunge in final la o intelegere sau americanii “o vor rezolva” prin razboi.

Iata asadar cateva lucruri concrete care au toate sansele sa se intample mai degraba mai curand decat mai tarziu:

- inrautatirea situatiei pentru clasele de jos; dupa lungi lupte si proteste inutile, sansa pentru o revolutie in tarile porcusorilor (Grecia, Portugalia, Spania, Italia) ca si in purcelusii mai mari (SUA, Marea Britanie) s-a cam pierdut; cu totul de mirare, aceasta neparticipare si stare de pasivitate nu poate fi pusa pe altceva decat pe faptul ca poporul are inca paine si circ si cum pentru a linisti un popor este de ajuns sa le oferi aceste doua nevoi de baza, iata ca inca nu a picat nici un cap; nu putem numi schimbarea unui prim-ministru cu caderea capului acestuia de vreme ce in locul lor a fost pusa aceeasi Marie cu alta palarie;

- generalizarea austeritatii, apasarea pedalei pe taieri chiar acolo unde nici nu visam acum; problemele vor fi atat de grave incat guvernantii – atat de pe la noi cat si de prin alte parti – nu vor ma ezita vand va fi cazul sa taie; este clar ca nemtii vor austeritate (la altii) ca sa tina euro inca la suprafata si este la fel de clar ca alta alternativa nu exista: caci a spera la revolutii este imposbil tinand cont de esecurile din 2010 in acest sens; iar de tiparit bani am inteles clar in 2011 ca nemtii nu vor accepta, din cauza sperieturii pe care nemtii o au fata de hiperinflatie; acesta spaima groaznica a lor se trage intr-adevar din experientele nefericite prin care au trecut, din pacate insa nemtii nu au capacitatea sa inteleaga ca ce va veni ca consecinta a spaimelor lor ancestrale are sansa sa fie cu mult mai grav decat toate hiperinflatiile prin care au trecut ei in trecut la un loc; la capitolul austeritate, deja “semne bune anul are”; nici nu am intrat inca in noul an si Romania si Spania deja au anuntat noi taieri;

- razboiul: nici nu am intrat bine in 2012 si deja auzim zanganitul armelor; iranienii au inceput exercitii militare, americanii ataca Banca Centrala Iraniana, rusii trimit o flotila prin Mediterana; cel mai grav este insa semnalul pe care Secretaul Apararii al SUA, Leon Panneta l-a dat recent: dupa ce pe 19 decembrie declarase ca orice actiune militara impotriva Iranului ar avea consecinte dincolo de intentiile initiale pentru regiune – adica oarecum avertiza Israelul sa nu faca ceva stupid -, si dupa ce Israelul a trimis o delegatie la Washington ca sa ii aduca pe americani “pe calea cea dreapta”, Leon si-a schimbat placa si a dat semnalul verde, declarand ca daca Israelul va porni razboiul, SUA si Israel vor avea aceleasi interese. Ca si cum ar fi fost nevoie sa mai expliciteze asta … Stupiditatea declaratiilor lui Panneta vin insa din faptul ca prin declaratia asta deja a cedat sansa primei lovituri in favoarea Israeului; chiar daca aveau de gand sa ii sustina pe evrei, americanii faceau mai bine sa taca si sa isi rezerve dreptul de a ataca ei primii si nu Israelul; dincolo de evenimentele curente insa, atacul asupra Iranului merge mana in mana cu salvarea dolarului; in caz ca Iranul va fi atacat si stramtoarea Hurmuz va fi blocata, pretul petrolului va exploda, facand cererea de dolari sa propteasca prabusirea iminenta a acestuia cauzata de hemoragia tiparnitei; in 2011, americani au evitat aceasta prabusire prin atacarea euro-ului, ceea ce le-a reusit de minune; ramane insa de vazut daca in 2012 va fi de ajuns criza din Europa pentru a mentine dolarul, sau razboiul cu Iranul va fi planul B care nu va mai putea fi amanat; tragic pentru noi europenii este va vom avea de pierdut in ambele situatii, ceea ce ar trebui sa ne dea cateva invataminte noua romanilor si sa intelegem o data pentru totdeauna ca numai prin noi insine si numai prin lupta crancena si performanta in toate directiile putem supravietui; istoria ne bate din nou la usa si de data aceasta chiar nu vom avea optiuni prea multe, ca de fiecare data istoria ne prinde pe picior gresit la fel ca zapada din fiecare iarna; desi este anuntata la starea vremii si desi stim din anii precedenti ca pot aparea probleme, nu suntem niciodata in stare sa facem fata ca societate unei amarate de zapezi; ce sa mai vorbim atunci de a face fata unui razboi anuntat si unei furtuni geopolitice de mari dimensiuni care deja ne-a prins in vartejul ei devastator?