Author: admin

Declararea stării de război ar presupune mobilizarea generală, ceea ce regimul actual aflat la putere în Ucraina se teme să introducă deoarece este nepopular. Dar oare ce ne spune faptul că nu tot poporul este chiar atât de dornic să îşi dea viaţa pentru ţară şi Zelenski se teme atât de mult că va pierde puterea dacă declară mobilizarea încât preferă să îi rejecteze pe americani care condiţionează continuarea finanţării şi trimiterii de arme de declararea mobilizării generale? Ca orice şmecher din zonă, şi ucraineanul de rând speră că va veni francezul să lupte pentru el, aşa cum românii speră că va veni NATO să ne apere de ruşi, nu tinerii noştri vor fi trimişi carne de tun. Faptul că ucrainienii au totuşi victime, au avut voluntari şi multă vreme nu a fost justifiată mobilizarea poate fi înţeles. Faptul că să ajuns până acolo încât americanii să îi ceară explicit lui Zelensky să declare mobilizarea este un indicator al realităţii care ne este nouă prezentată, cum că Ucraina este o ţară cu un popor unit în jurul liderilor, care doreşte să se afirme, care e gata să îşi dea viaţa pentru ţară şi să moară cu rusul de gât pentru ţărişoara lor. Ei bine, pe cât de şocant, pe atât de adevărat. Poporul ucrainean nu este dispus să fie mobilizat şi îl şantajază pe Zelenski. Salariile imense pe care le ia soldaţii voluntari, de peste 2500$/lună, au fost suficient de motivante pentru a atrage pe toţi tinerii care doreau să facă un ban rapid. Evident patrioţii au fost pe front în prima tranşă şi de mult timp au fost eliminaţi. Au urmat apoi patrioatele, care după ce au lucrat la strung ca să facă arme sau la oală ca să facă mâncare pentru soldaţi, au pus mâna pe armă şi au mers pe front. Dar dacă mobilizarea nu ar fi populară jos, la baza piramidei, sus la vârful piramidei, declararea stării de război ar presupune naţionalizarea industriei şi transformarea acesteia în industrie de război. Ori actual, motivaţia liderilor politici ai Ucrainei de a rămâne în Kiev şi a lupta pentru ţară luând decizii administrative înţelepte, este faptul că impozitele sunt reduse şi afacerile merg bine deoarece există “investiţii”, adică bani din afară care să “stimuleze economia”. Şi cum Ucraina vrea să intre în UE şi trebuie să aibă o economie “capitalistă”, “de piaţă” şi “competitivă”, cu siguraţă investitorii străini găsesc nenumărate oportunităţi de afaceri atunci când statul are toate motivele să treacă cu vederea controale, legi, reglementări, norme etc. Iar deoarece integrarea e prioritari şi UE trece cu vederea normele şi aquis-ul comunitar, Ucraina poate exporta în UE. Această schemă permite ca produse ieftine şi neconforme din Ucraina să fie exportate în UE cu adaosuri imense. Profiturile unde credeţi că ajung? La ucraineanul de rând? La fiecare baton de Roshen cumpărat, foarte posibil ca 1 leu ajunge la Poroshenko şi 1 leu la “partenerii” acestuia din UE care permit şi facilitează importurile şi mai debrabă 0.1 lei ajunge la muncitorii

Pare un subiect vechi şi nu am nimic nou de zis deoarece am cam zis totul după ce acest “locaş de cult” al BOR a fost spurcat de papa prin rugăciunea făcută în el. Vezi ce scriam acum 5 ani: VIZITA PAPEI LA CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI VA DĂUNA GRAV MÂNTUIRII NEAMULUI – 19 IAN 2019. Spurcare de care mă temeam nu când s-a anunţat vizita, ci cu 9 ani înainte, în 2010: MÂNTUIREA NEAMULUI PE CREDIT – 10 IULIE 2010. Spun că papa a spurcat Catedrala deoarece acesta este limbajul tehnic eclesiastic când un eretic, fie el preot eretic, fie mai mare de preot se roagă alături de preoţi şi ierarhi ortodocşi împreună într-un locaş ortodox. După teorie, nu doar locaşul trebuie resfinţit, ci cei aflaţi în cădere, dacă nu s-au pocăit, caterisiţi. Cine însă să caterisească pe Daniel? Doar poporul, dacă ar avea cu adevărat o credinţă fierbinte. În aceşti cinci ani de când papa a spurcat Catedrala, multe s-au întâmplat în catolicism sub conducerea lui Francisc: alinierea cu Forumul pe turbarea climatică, alinierea cu UE pe chestiunea acceptării şi primirii imigranţilor care distrug cultura europeană şi societatea în general, “deschiderea” către homosexualitate şi acceptarea binecuvântării acestora, dar în general putem număra pe degete subiectele unde papa nu s-a aliniat cu Forumul: 1) Ucraina, unde cere pace şi 2) acceptarea femeilor în preoţie. Cu punctul 2 cred că papa a realizat că a distrus destul de mult încrederea poporului cu deschiderile sale şi o deraiere atât de mare de la tradiţie într-un timp atât de scurt, ar produce o implozie similară fisiunii nucleare. Aşa rămânem doar cu fuziune nucleară, că oricum ce a făcut papa în aceşti cinci ani a fost să bombardeze religia catolică din interior. Prin comparaţie, ce a făcut la noi Daniel cu al său zurbagiu purtător de vorbă a fost o nimica toată. Mult mai multe rele se puteau întâmpla. Este penibil oricum că ditamai patriarhul avea nevoie să se ascunde în spatele unui purtător de vorbă ca un adolescent timid şi complexat care se ascunde în spatele unui avatar fals când vorbeşte cu fetele pe chat. Cu siguranţă pe măsură ce finalizarea megaconstrucţiei se apropie de sfârşit, noi şi noi peşti mari vor fi atraşi de acest loc “magic” ca să ţină discursuri la mii de “credincioşi” în ditamai monument. Tentaţia megalomaniei este irezistibilă şi dimensiunea fizică, istoricul de scandalul care în ziua de astăzi echivalează cu notorietatea şi atractivitatea, pe scurt altfel zis, simbolismul puternic al acestui loc va atrage personaje din ce în ce mai magnifice. Nu mă hazardez să fac profeţii, dar cel puţin Trump sau Zelensky, dacă vor mai fi peste un an doi, după terminarea construcţiei sunt sigur că vor veni să se roage tocmai aici din ditamai ofertă de “locuri de rugăciune” din lumea asta, cum ar fi Zidul Plângerii din Iersualim. Strategic, gândirea acestui proiect, nu prea a luat în considerare consecinţele pe termen lung care nu au fost altele decât – pe lângă prilejurile de pupăciune

Am mai zis în articolul anterior că cabalistul Hartmann este un prim candidat pentru seria de articole Influenceri pseudo-suverani. Ca o paranteză, linia de producţie de influenceri pseudosuverani, nu este decât o secţie mai mică din Fabrica de produs consens care produce influenceri care sunt relee ale narativului oficial. Narativul oficial nu este musai un singur narativ, ci sunt narative diversificate, cu scopuri variate pentru segmente targetate de populaţie. Unitatea acestor narative este scopul final, adică deşi în formă ele pot avea diverse apariţii şi evoluţii, în esenţă împing în aceeaşi direcţie. Nu vreau să o lungesc pe direcţia strategiei ingineriei sociale în epoca inteligenţei artificiale şi a comunicării virtuale. Dar, ce doresc să atrag atenţia este că la fiecare comunicare la care belim ochii, trebuie să punem întrebarea: pentru cine lucrează acest om, care este priza la care el este mufat? Doar nebunii sunt independenţi şi emit idei aleatoare sau individualiste care să nu fie aliniate. Eu însumi, nu de puţine ori repet şi afirm o viziune creştină asupra lumii şi toată interpretarea evenimentelor o văd prin prisma războiului nevăzut dintre rău şi bine care în prezent se instanţiază în realitatea fizică şi excede spaţiului spiritual. Asta nu e ceva nou, este doar o problemă cu care creştinii se confruntă mereu, existând o scară a ispitelor, cei urcaţi sus de tot pe scară, având chiar lupte directe cu diavolii cum ştim din Vieţile Sfinţilor. Ce este nou, poate, este că în ziua de astăzi comportamentele de posesie demonică par ceva comun, oamenii nu par doar influenţaţi de demoni ci controlaţi în acţiunile lor. Cum altfel putem explica zecii de mii de morţi în câteva luni din Gaza şi tot vestul fluturând stindardul “valorilor europene” şi măcănind cu timiditate proteste irelevante, presărate pe ici pe colo în discursurile unei minorităţi din aparatusul de leadership, care au doar scopul să simuleze o democraţie şi unele valori care prin fapte nu există. Întorcându-ne la kabalistul Hartmann, după cum el ne povesteşte, a lucrat în SUA o bună perioadă şi a fost coleg cu Nulland. Faptul că este un critic vehement al UE şi al NATO îl salutăm şi ne aliniem, dar trebuie să vedem şi ce spune mai în amănunt şi de ce este el, dacă chiar este împotriva UE şi ce fel de UE şi-ar dori el. Deoarece personal, nu sunt de acord cu un stat global condus de antihrist, de exemplu, dacă am de ales între această variantă şi UE. Iar Hartmann pare un fel de profet al viitorului ce va să vină după războiul nuclear. Dar să luăm pas cu pas ce zice: “Războiul fondator al UE de astăzi este Războiul din Ucraina. Ei vor să hijackeze, să fure, războiul de agresiune rus împotriva Ucrainei”. Vedem deci din start că Hartmann nu consideră acest război ca un război de apărare al Rusiei împotriva NATO, deşi deseori face referire la Maidan, la Minsk, la miile de ruşi omorâţi de bombardamentelor ucrainienilor în provinciile pro-ruse care au fost scopul iniţial al

Valentin Stan a abordat la Tucă chestiunea Unirii României cu Moldova, pe finalul ultimei emisiuni. Nu dau link deoarece cine ştie despre ce vorbesc a văzut deja, cine nu, să caute. E de aşteptat ca la viitoarele emisiuni, să se extindă subiectul. Înainte de a comenta, vă reamintesc că Valentin Stan, deşi este anti-Ucraina, după mine este opoziţie controlată. Poate ar fi fost util să abordez personajul, ca un prim articol la serialul INFLUENCERI PSEUDO-SUVERANI, dar nu personajul va fi tematica articolului ci aberaţiile sale cu privire la posibilitatea unirii cu Moldova. Ţin doar să menţionez că cel mai clar mod de a deosebi un personaj liber şi independent, care are o viziune suveranistă şi naţionalistă autentică şi un personaj controlat, care are o oarecare libertate de exprimare, care poate emite unele idei contrare narativului oficial (la urma urmei, e cumva mainstream a fi anti-Ucraina) este poziţionarea la cele mai fundamentale chestiuni. Bunăoară, pentru România, de departe chestiunile fundamentale actuale sunt statutul de provincie fermă de căpşunari şi pungă de gaze în cadrul UE, plus Unirea cu Moldova. Oricine are ezitări la aceste subiecte nu poate fi nici suveranist, nici naţionalist. Suveranitate în UE este o anomalie logică iar indiferenţa faţă de Moldova denotă o delimitare identitară care îl plasează pe respectivul fie în categoria “nu ştie pe ce lume trăieşte”, fie în categoria “cozi de topor ale străinilor”, fie direct în categoria alien. Ca o mică paranteză, deşi sunt pentru ieşirea din UE şi pentru Unirea cu Moldova, am această poziţionare exclusiv pe argumente economice şi geostrategice, nu am (prea multe) afinităţi emoţionale. Ambele poziţii le-am tratat pe larg în seria de articole despre Unire, ultimul legat de geostrategie fiind aici. Ca o altă mică paranteză, subiectul ieşirii din UE este strâns legat de subiectul Unirii cu Moldova deoarece ambele au ca focus principal ideea de statism, care idee bineînţeles că nu îşi face locul pe meleaguri mioritice deoarece altfel nu mai eram acum bătaia de joc a minionilor gen Austria, dacă am fi avut oameni care să dorească un stat şi nu o colonie. De altfel, bălăcirea asta între lupta pentru identitate şi libertate şi capul plecat a fost o dilemă seculară a românilor de care e bine să ne vindecăm deoarece chiar dacă capul plecat nu este tăiat, este un cap jalnic şi demn de toată scârba. Aşadar Stan vine cu argmente de tratate politice post Al 2-lea Război Mondial care au finalizat graniţele între state. Dar degeaba vine cu laptopul la Tucă ca să pară documentat deoarece nu poţi spune că pentru România contează tratatele dar pentru Germania nu contează. Chiar dacă sunt tratate diferite deoarece în primul rând au implicat părţi diferite şi fiecare zonă a Europei a fost tratată separat pentru stabilirea graniţelor şi a daunelor de război, în esenţă faptul că Germania a putut schimba graniţele arată tocmai că aceste tratate au fost bune la vremea aceea şi nu sunt bătute în cuie. Am analizat puţin zilele acestea situaţia exactă de după aceste