Ce sa inteleg din toate argumentele pro alegere a mamei? decat ca embrionul, nu este om, nu este persoana, nu este nimic decat o bucata de carne pe pe care multe asteapta sa o extirpe ca pe un cancer nedorit.
Daca despre drepturile omului, drepturile animalelor, drepturile naturii drepturile oricui se vorbeste in dezbateri si proteste, despre dreptul necuvantaorului embrion nu vorbeste nimeni…doar e dreptul mamei.
Nu stiu, dar chiar ma gandesc cum se poate refuza dreptul la viata cu atata lejeriate, de parca nu toti am fost embrioni pana a fi aici. Sau poate ne-a adus barza?
Cel putin mie mi se pare ca intreruperea de sarcina a ajuns pe picior egal cu mersul la solar sau schimbarea de look…o procedura banala un “drept” al mamei si o “meserie” a doctorului.
Ei bine, vreau si eu un protest, al embrionilor extirpati si aruncati la crematoriu, in numele dreptului fundamental al omului : dreptul la viata.

Calul galbem reprezinta foametea. Foametea va veni dupa razboi, iar antihrist va aduce o solutie la foame si la saracie si ii va castiga pe oameni cu promisiunea unei vieti indestulate.

Multumesc pentru raspuns, ai raspuns tu in locul meu si nu prea mai am altele de adaugat, poate doar ca imi propusesem sa ii raspund Dianei prin cateva fotografii care le-am facut pe 15 august la Frasinei si care ar fi vorbit de la sine. Este bine insa ca Diana trage un semnal de alarma, ar fi bine ca multi sa il auda, mai ales disperatii de la Apologeticum care sperie lumea cu cipurile.

@Diana

Sunt nenumarate bloguri unde poti sa citesti doar despre zambetul copiilor si zborul fluturilor, iar al meu nu este unul dintre ele deoarece nu este. E greu mai ales pentru incepatorii in ale internetului sa realizeze ca nu oriunde se discuta despre orice. Imi pare rau daca am dat Dianei sau altora impresia ca sunt un om trist si ca vreau sa sperii lumea, nu vad de unde am dat eu aceasta impresie, este doar o impresie pe care ti-ai facut-o singura. Prin blogul acesta eu doar doresc impartasesc temerile mele legate de viitorul societatii si al omenirii, ceea ce nu are a face deloc cu tristetea. Eu din contra sunt foarte bucuros ca traiesc aceste vremuri provocatoare, si am dobandit aceasta bucurie citind cartile despre Paisie Aghioratul care spunea ca sfintii s-ar fi bucurat sa traiasca vremurile noastre. Este adevarat ca Dumnezeu poate schimba oricand situatia, dar nu vad de ce ar face-o, pentru ca asa cum spune Sf. Nicolae Velimirovici, “daca viata noastra ar fi placuta lui Dumnezeu in vremea pacii, fara indoiala ca nu s-ar ajunge la razboi”. Sau si mai frumos spunea Pr. Ilie Moldovan: “cerul este atat de intunecat incat numai o furtuna il poate limpezi”. Eu nu am intentia sa ii invat pe oameni cum sa le fie viata lor placuta lui Dumnezeu, ma invat pe mine, dar nu pe altii, iar rostul blogului e cu totul altul, nu vreau sa detaliez, dar nu caut sa opresc razboiul prin blog, o poti face tu meditand la mugurii pomilor, dar daca ai medita nu inteleg ce cauti aici si de ce citesti blogul meu, doar pozele sunt oricum destul de infricosatoare, ar trebui sa eviti din start si sa citesti despre ce e vorba, ca nu cumva sa te tulburi, pentru ca sunt sigur ca esti mai slaba de inger. Iti recomand sa inchizi calculatorul si sa nu mai citesti nimic pe Internet, daca nu iti poti controla emotiile si nu iti pot ordona gandurile. Nu ca eu as reusi, dar cu ajutorul lui Dumnezeu si al lui Virgiliu Gheorghe (prin a sa carte despre efectele televiziunii asupra mintii umane) am invatat macar cand si cum sa iau o pauza.