Impostoarea

Poate un cuvant care sa o descrie cel mai mult pe Veorica ar fi IMPOSTOAREA. Total nepregatita pentru o functie asa importanta si cu toate acestea enervant de aroganta incat sa pretinda ca ea este cea mai potrivita.

Nu imi explic cum PSD-ul intra singur in aceasta groapa fara de fund in care ii baga Veorica. Cu siguranta exista smecheri in PSD care au ceva mai mult de 2-3 neuroni, desi sunt rosii si aia si care pot sa inteleaga situatia. Minciuna este functionala in Romania, romanii pot sa fie mintiti usor, pentru ca au un IQ limitat. Dar Veorica nu e buna nici de mincinoasa.

Memoria spoielii de imagine obtinute de Veorica este una clara: duduia de casa a lui Dragnea, Veorica de la Teleorman, o tovarasa docila si impaciuitoare, pusa prim-ministru doar pentru a fi manevrata ca o papusa gonflabila de Dragnea. Intre timp, Veorica s-a transformat intr-un Frankenstein si l-a cam inghitit pe Dragnea, de unde si razboiul la cutite intre cei doi.

Dragnea insa ii are atat de mult la mana pe tovarasi incat multora le este inca frica de el chiar de la puscarie. Prin asta s-ar justifica rezistenta Vioricai la carma PSD-ului, prin expectativa in care se afla majoritate a tovarasilor, desi unul dintre secretele rezistentei PSD-ului de-a lungul timpului este capacitatea de regrupare rapida prin matrasirea ostracizatilor public, cum a fost cazul lui Ponta, Grindeanu si altii. Insa circumstante ciudate si greu de explicat au facut ca PSD-ul sa ramana acum orbecaind dupa o oaie beata, precum o haita de zombie mergand catre nicaieri.

Impostoarea este insa un simbol pentru toti tovarasii: toti sunt impostori. Cu greu gasesti un specialist in PSD. Clanul PSD nu sunt decat niste vampiri experti la supt sange de la cei care muncesc. O adunatura de smecheri, incompetenti, intoleranti, aroganti si maestrii de combinatii care de la cel mai de jos pana la cel mai de sus nu fac decat sa faca pe expertii in toate si sa le bage pumnul in gura celor care au curajul sa le dea pe fata goliciunea mentala si spirituala. Au acaparat statul, au acaparat institutiile si companiile de stat si chiar s-au extins in “privat”, companiile de partid fiind o flora specific mioritica extrem de prospera.

Culmea raului este cand raul este prezentat si se prezinta pe sine ca bine. Nici in cazul acestor alegeri nu avem parte de altceva. Bunaoara, sunt multi drept-maritori cazuti in capcana gandirii dualiste cu cei 2 neuroni (pro si anti-homosexualitate) care o iconizeaza pe Veorica in postura cele mai cuvioase aparatoare a familiee traditionale, ignorand total realitatile si faptele concrete facute de Veroica si de ceilalti tovarasi [1]. Macar Iohanis este sincer si spune clar ce crede, nu se fereste: considera ca drepturile omului trebuiesc aparate in limita constitutiei. Este vina lui Iohanis ca poporul roman nu l-a interesat si nu a votat? A pus Iohanis bete in roate referendumului? Sa nu uitam ca PSD-ul si Dragnea au amanat acest referendum pana in mometul in care au avut nevoie de el, l-au tinut la mezat ca pe o fecioara captiva in mana unor talhari. Vedem cat de mult iubesc psdistii familia traditionala uitandu-ne in familiile lor: cu greu gasesti unul care sa nu fie divortat si sa nu se fi recasatorit fie cu vreo tinerica ca Dragnea, fie cu vreun tovaras de tunuri cum ar fi altele.

Dar din pacate, nu aceste alegeri vor determina soarta Romaniei ci mentalitatea generala a romanilor. Mentalitatea determina si felul cum voteaza. Si cum oamenii vor ajutoare si privesc statul ca pe o vaca care trebuie sa le dea lapte gratuit doar pentru ca exista, nu e greu sa ne imaginam ca e doar chestiune de timp pana cand socialismul va birui total pe meleaguri mioritice, fie sub culoarea rosie, fie sub albastra fie de ce nu chiar galbena. Deja semne rele anul are: USR-ul bate apa in pio pe reducerea impozitarii salariilor minime. Orice inegalitate cat de mica principial, nu denota decat un mod de gandire sucit. De ce saracii sa plateasca impozite mai mici (sau chiar zero) decat bogatii? Indiferent cum am interpreta aceasta “solutie” USR-ista de a aduce pe meleaguri mioritice “fericirea”, impozitul diferit pentru saraci nu inseamna altceva decat ca bogatii sunt rai si au furat si de aceea trebuie sa plateasca mai mult. De aici pana la colectivizarea si nationalizarea bolsevica nu este decat chestiune de cativa ani, dar directia este clara.

Intorcandu-ne la impostoare, doresc sa fac o predictie: o sa fie dezastru pentru Veorica la alegeri, mai rau ca la primul tur. Romanul e prost, dar totusi nu este indeajuns de prost incat sa nu stie formula pentru aria cercului si chiar daca nu o stie, are un copil sau un nepot care o sa i-o spuna. Si cum Veorica s-a laudat zilele astea de i s-a umflat parul in cap ca ea a dat meditatii la matematica gratuite, aceasta mica buturuga mica care a fost intrebarea despre aria cercului, a daramat si ultima roata la caruta care oricum era destul de prapadita.

Impostura Veoricai a fost data pe fata, dileme nu mai exista, cine o voteaza se pupa cu prostia in bot. Dar din fericire, poporul roman nu pote fi mintit atat de crunt, are o toleranta limitata, dar minciuna jalnica si batjocoritoare ii trezeste o scarba ontologica.

[1] Viorica Dancila a votat in PE un raport favorabil casatoriei intre persoanele de acelasi sex

Joker [2019] – Recenzie

Este un film la care am mers aprope din intamplare. Pentru ca nu au mai fost filme bune de ceva timp si sunt fan al mersului la cinema, am zis in acest weekend sa aleg totusi ceva si sa merg la un film.

Auzisem de Joker pe Youtube si chiar la o stire TV dar nu am vazut/citit recenzii si nici nu prea m-a interesat, la urma urmei ce poate fi atractiv la un thriller cu un clown? Si ce mai poate fi nou? Ca sa nu mai zic de riscul unei clone a Taxi Driver datorita includerii lui De Niro in distributie, care De Niro in ultimul timp ma calca pe nervi cu implicarea lui in politica. Actorii sa isi vada de actorie nu sa faca pe desteptii iar daca De Niro ii iubeste pe imigranti, sa ia cativa acasa la el (sau intr-una din casele lui). Nu-mi plac clonele si remake-urile si tocmai de aceea am evitat pana acum sa vad Joker-ul. Din aceleasi motive pentru care am evitat Joker, nu am vazut “It Chapter Two” si inca nu stiu daca am pierdut sau nu.

Din start tin sa fac o prezicere: Joker va ramane un clasic si va lua si Oscaruri (deci clar mai multe). Este un film de nota 10 aproape la toate capitolele. Productia este de nota 11: scenele decurg clar, simplu, intr-un ritm deloc enervant: unele mai incete, altele mai rapide, dar tempo-ul in cadrul scenei este constant, variatia are loc doar de la o scena la scena.

Povestea decurge aproape in felul in care te-ai astepta, dar nu chiar. Fiecare scena este cumva predictibila, povestea pare simpla, inceputul si sfarsitul le stii deja, este o bomba care urmeaza sa explodeze si nu urmarim decat cum arde fitilul. Sentimentul de dramatism nu este deloc exagerat, enervant, nu se trage deloc de timp pe chestii siropoase, nu se abuzeaza de rabdarea privitorului pe memento-uri si linii paralele inutile. Nu se face abuz de oroare. Nu se glumeste prost ci zgarcit si fin. Filmul da senzatia ca are concentratia optima, echilibrata si ritmul unui tren care merge inainte cu fermitate catre destinatia stiuta, creand totusi un nivel de tensiune ponderat, dar de surprinderea in fiecare moment ca povestea nu e deloc simpla, cum te-ai fi asteptat. Trenul merge inainte pe un traseu pe care tu ai mai fost si desi majoritatea locurilor le cunosti, nu te simti deloc strain de drum, pe ici pe colo apar lucruri noi si in final o sa concluzionezi ca calatoria nu este deloc aceea pe care o asteptai.

Per total, productia surprinde prin lipsa pretentiilor in contrast cu amploarea realizarilor. Coloana sonora este de asemenea de nota 11 si daca nu ma insel cred ca am depistat si o inovatie, sau cel putin pentru mine este un 1st: personajul principal danseaza in ritmul muzicii. Imbinarea este fantastica, nu este permanenta, ocazionala si plasata exact unde trebuie. Ba chiar este indeajuns de discreta incat sa nu te enerveze daca urasti musical-urile.

Poate un singur minus pe care l-as da, dar cu o mare nota de subiectivitate, ar fi sentimentul de film de epoca facut in anii nostri. Daca nu mi-ai spune cand e facut si as vedea filmul, as putea sa-ti spun ca nu este facut in anii 80. Nu pot spune exact, ce anume nu le-a iesit, poate post-productia si CGI-urile au ceva defectiuni, dar repet, este doar o perceptie globala, nu identific ceva anume.

Nu, nu este deloc reclama si nu doresc deloc sa ma adresez doar celor care nu au vazut filmul. Prin urmare – spoiler alert – de aici in colo pot sa dau amanunte care pot fi considerate de unii spolere.

As dori sa trec in continuare la cateva comentarii legate de simbolismul filmului si la impactul asupra societatii. Poate ati mai auzit si cu siguranta tag-line-ul cu care este prezentat si care cu siguranta va ramane lipit de film: “o critica asupra societatii”. Inainte de a zice altceva, tin sa subliniez ca nu sunt influentat de valva produsa deja de film, asteptand si eu cu nerabdare sa vad care este povestea deoarece vrand-nevrand, cateva “soapte” au ajuns totusi pana la urechile mele. Bunaoara, am inteles ca filmul desi s-a dorit o critica la adresa capitalismului, in fapt este tocmai o detaliere vizuala a riscurilor luptei sociale nechizbuite, nebunesti, a intoarceri cu susul in jos a valorilor care au dus la dezvoltarea societatilor umane, a orasului in esenta.

Ce este orasul? Orasul (societatea) este ceea ce ne diferentiaza pe noi oamenii de animale. Orasul este ordine, protectie, caldura, apa, securitate, mancare, sanatate. In oras poti sa intalnesti alti oameni, poti sa le ceri ajutorul sau sa ii ajuti, poti sa ii iubesti si sa te lasi iubit, poti sa te rogi impreuna cu ei sau poti sa faci sport impreuna cu ei. In oras poti sa te plimbi linistit intr-un parc, poti sa muncesti fara sa iti fie frica ca ursul poate sa vina sa te manance, poti sa iti permiti luxul sa mergi sa probezi haine si daca vrei sa nu le cumperi, fara sa fii nevoit sa iti acoperi corpul doar cu niste frunze ca sa nu ingheti de frig, poti sa mergi la magazin si sa iti alegi din sute de feluri de mancare gata preparate sau daca iti place poti sa gatesti tu singur cu ce ai cumparat in oras, de la magazin, fara a fi nevoit sa zgarmi in pamant dupa radacini sau sa vanezi caprioare in competitie cu lupii. Insa pentru ca un oras sa functioneze, trebuie ca oamenii din acel oras sa adere la un set comun de reguli si principii care formeaza fundamentele orasului. Cand regulile incep sa se sparga, orasul se prabuseste si devine haos.

In haos, pericolul se afla la tot pasul, comunitatea este nulificata, fiecare lupta pentru sine, condus de proprii demoni nu de lege. Romanii din Bizant se diferentiau de ceilalti care nu erau romani nu prin limba, religie sau neam, ci prin felul de fi si de a se comporta in societate. De exemplu, soldatii vandali sau de alte natii de la nord, desi intr-un moment dat erau in componenta armatei bizantine, nu erau considerati romani deoarece se imbatau si isi faceau nevoile pe strada. Roman era cel care respecta dreptul roman, legile statului. Aderenta la legile statului sunt determinantul principal al unei societati bine inghetate si in care oamenii se simt bine si doresc sa traiasca in ea.

Binele este insa relativ si mai ales dreptatea sociala este o chestiune extrem de complicata. In fiecare dintre noi, exista si bine si rau, exista momente de aderare si de respingere a regulilor orasului, fie indreptatiti, fie ne-indreptatiti. Linia fina intre bine si rau, trece prin inima fiecaruia dintre noi. Cu fiecare fapta rea pe care o facem, ne adancim insa in rau si capacitatea de respingere a raului se diminueaza, perceptia viovatiei de asemenea se pierde. Cel mai tragic insa este ca cu cat raul pe care il facem este mai mare, cu atat puterea de distruge creste. Clovnul este initial un bolnav mintal in echilibru, un om care isi poarta crucea, chiar daca este grea. In mijlocul orasului, in ciuda vicisitudinilor si a nedreptatilor, raul este tinut sub control si punctul de pornire este unul de echilibru satisfacator : clovnul are medicatie, are asistenta sociala, are serviciu. Mici incidente nevinovate apar din cand in cand: niste golani care ii fac probleme la munca, problema cu rasul in mijloacele de transport. Incet-incet, toate insa pun presiune inspre directia negativa, pentru ca orasul se afla deja in implozie. Dar nu exista un moment anume care sa declanseze pierderea echilibrului. Daca incidentele (greutatile de zi cu zi) cresc presiunea interioara la niveluri alarmante, dar totusi inca gestionabile, ispita “auto-protectiei” este clar momentul din care nu mai poate exista intoarcere.

Diavolul ne ofera mereu “o solutie” indreptatita si atragatoare problemelor noastre. In cazul clovnului bolnav mintal care poate oricand sa faca poc! – lucru evident deja pentru colegii lui – o arma apare ca o solutie tentanta de auto-protejare impotriva raului care exista “peste tot”. O propunere evident catastrofala si cu riscuri pe care insusi clovnul le depisteaza – “stii ca eu nu am voie sa am o arma” – dar nu are puterea sa reziste ispitei. De altfel, luciditatea clovnului in intreg filmul este un alt aspect exemplar implementat, alternatia intre luciditate / echilibru si patologic / malefic fiind deloc simplista si in niciun caz grosiera. Poate asta mi-a placut cel mai mult la film, fiind oarecum un al doilea “bullet” pe lista de lucruri la care filmul te pune pe ganduri, dupa antinomia justitie sociala / ordine civica.

Avem asadar problema oprimarii individului in societate, desi nu atat sistemul este ostracizat cat actorii si factorii umani reprezentativi ai orasului: politicienii si bogatasii. Prin “sistem”, in general cam asta se intelege: oamenii cu bani si politicienii, care nu de putine ori se suprapun. Evident ca centrele de putere intr-o societate moderna sunt mult mai variate si competitia in cadrul societatii, respectand regulile (mai mult sau mai putin), intre diverse centre cu specificitati si scopuri variate exista, desi ne place sa o ignoram atunci cand suntem drogati de ethosul revolutionar si dorim sa luptam cu “sistemul”.

Boala mintala a clovnului este doar un cadru al povestii, un decor. Povestea in adancime insa se refera la problema individului de jos asuprit de catre cei de sus. Clovnul este pana la un moment dat indreptati sa isi ceara dreptate de la candidatul la primarie pe care mama lui il considera a fi tatal clovnului. Interactiunea cu acesta si sapaturile ulterioare arunca umbra asupra acestei ipoteze transferand cu 180 grade greutatea vinei de la crezutul tata catre mama abuziva si care e vinovata pentru toata starea in care a ajuns clovnul. Ura din inima clovnului actioneaza ferm si fara mari dubii, cand datele problemei se schimba, in ciuda pregatirii initiale atat a clovnului cat si a spectatorului cu o anume istorie a evenimentelor. Spectatorul insa nu este niciodata clarificat 100% cum au stat lucrurile, lasant putin in aer problema, pentru ca oricum nu este esentiala. Esential este raul descatusat, raul brut, violent care nu poate fi oprit, care se transfera de la individ la o strada si la un oras intreg. Intr-un fel si orasul parea pregatit, parea intr-o stare fragila de echilibru in momentul zero. Insa iata cum raul unui om, poate impinge balanta intr-o anume directie si cumulat cu raul altor 2-3 oameni, pot sa declanseze o reactie nucleare care duce la implozia orasului.

Cam atat am rabdare sa zic deocamdata, poate o sa mai revin dupa ce voi vedea si eu ce zic altii.

De ce vrea Veorica sa “dezbata” cu Iohanis?

Electoratul lui Iohanis este bine conturat si consistent. Sansele ca Veorica sa fure 0.05% procente in cazul unei dezbateri sunt nule. O stiu bine si PSDistii si se pune intrebarea de ce totusi pedaleaza pe chestiunea unei dezbteri?

In cazul unei dezbateri, Veorica o sa macane aceleasi prosti pe care televiziunile de partid le toarna in capul prostilor fara discernamant care se uita hipnotizati la ele. Nici vorba sa existe vreo felie macar de 0.05% procente care sa aiba dileme cu cine sa voteze.

Sa zicem ca poate Veorica vrea sa ia procentajul actorului aceluia. Si ce reuseste cu asta?! Nu ii ajuta mare lucru, matematica este clara.

In fapt, PSD se afla deja in campanie pentru parlamentare si incearca cu disperare sa mentina in linie gramezile de zombi care plimba babele pe la sectiile de votare.

Si pentru ca Veorica nu poate sa pluseze in campanie pe victoriile guvernarii socialiste, se leaga de basmele conspirationiste compuse de masinaria de propaganda a securistului Voiculescu.

Iohanis evident ca greseste imens refuzand dezbaterea. Face calcule reci si nu e interesat de succesul PNL-ului – asigurarea mandatului sau si confortul status-quo-ului ii sunt de-ajuns, orice se va intampla dupa, este … ghinion!

PNL e aruncat acum ca caprioara in fata lupului: pus sa opreasca prabusirea economiei si obligat sa stoarca zer din piatra intr-o perioada foarde scurta, are sanse zero sa creasca in puncte electorale pana la urmatoarele alegeri. Oamenii uita repede prin ce am trecut si mai ales romanii nu au spirit civic. Zombii psd-isti insa sunt neobositi si chiar daca sunt putini si fara vlaga, perseverenta le va aduce succes. Am mai explicat undeva de ce PSD-ul este un balaur cu multe capete si e doar chestiune de timp pana cand un nou cap infometat se beleste si incepe sa rage cautand sa inghita pe toti care ii stau impotriva.

O dezbatere a lui Klaus, l-ar ajuta sa mai taie nitzel din vlaga balaurului si poate ar covinge macar 2-3 babe ca e si el frumos si poate si el sa vorbeasca romaneste, chiar mai bine ca Veorica. Asta ar ajuta si PNL-ul, ar domoli si ura grobiana a molustelor nevertebrate din talpa de jos a partidului si nu i-ar risca cu nimic sansele de succes. Dar Klaus nu are imaginatie, nu are realpolitik-ul necesar unei lupte de anduranta cu o masa amorfa de zombi si prefera sa sada pe el in fortareata.

Daca PNL mareste pensiile cu 10 lei, PSD intra in istorie

A trecut noul guvern, acum Orban & co au o sansa istorica sa distruga PSD: mariri de pensii si salarii ale bugetarilor infime, simbolice – asa cum de altfel a facut si PSD-ul. Conjunctura este insa una extrem de favorabila: Lagarde a venit la carma BCE si vrea sa dinamiteze sistemul financiar bazat pe fundamente si sa rupa total finantele de realitatea economica. Altfel spus, vrea sa tipareasca in draci, pana cand o face poc, fie in bratele ei, fie in bratele altora.

La urma urmei, Draghi a tras cu bazuca si castelul de nisip tot nu s-a prabusit, prin urmare, este evident ce urmeaza sa faca Lagarde: expansiunea masei monetare, creditare fara limite, dezmat financiar, ignorarea deficitelor etc. Cei 3% deficit target care oricum nu il vom atinge o sa devina prea putin relevant pentru ca nu este exclusa o noua politica in care 3% sa devina peste noapte prea mic si BCE sa recomande 6% pentru ca trebuie ca guvernele … “sa investeasca” pentru ca motoarele economiei “sa reporneasca”.

Declaratia de bun venit in noaptea de Halloween cu care s-a remarcat Lagarde in presa internationala a fost “trebuie sa fim fericiti ca avem locuri de munca, nu economii”. Altfel spus, trebuie sa fim sclavi fericiti ca muncim pe plantatii, nu sa tanjim sa fim toti proprietari si burghezi care au conturi, investitii si proprietati si traiesc bine indiferent de care politicieni ajung la putere.

“Those that have the room for manoeuvre, those that have a budget surplus, that’s to say Germany, the Netherlands, why not use that budget surplus and invest in infrastructure? Why not invest in education? Why not invest in innovation, to allow for a better rebalancing?

Zerohedge

Bine, aici Lagarde zice de investit pentru cei care au surplus, dar cand dobanzile sunt negative, ca guvern, trebuie sa fii foarte nesabuit sa ai deficit. Este adevarat ca noi nu avem euro si prin urmare platim rate mult mai mari la obligatiuni. De aceea trecerea la euro trebuie sa fie o prioritate maxima, fiind de departe o oportunitate istorica de cuplare la europa de vest. Trecerea la euro desi pare riscanta si euro este intro situatie incerta, marea dilema e cat dureaza incertitudinea asta, caci deja sunt 10 ani de cand sandramaua putea sa faca poc si e o minune ca nu s-a intamplat. Prin urmare, de unde stim noi ca tiparirea de bani la infinit nu poate dura macar 50 de ani? De ce sa nu aderam la euro si sa ne indatoram cat cuprinde daca oricum acesta este trendul “modern”.

Intr-adevar felul cum se cheltuiesc banii conteaza dar investitia in pensii si salarii ACUM pentru a DISTRUGE psd-ul, are un rol in primul rand de curatenie si investitia se va vedea peste 10 ani cand rumenirea clasei politice prin intrarea in groapa de gunoi a PSD-ului poate duce la sperante ca o data si o data reformele acelea mult amanate pot fi in sfarsit implementate si taurul luat de coarne.

Cea mai sensibila componenta la noi cresteri de pensii si salarii – adica noi cresteri ale deficitului – este bineintes cursul, dar sunt sigur ca Orban se poate intelege cu Isarescu sa investeasca si el din bucata aceea mare de cascaval pe care daca o sa vina PSD din nou la putere, Isarescu o sa fie oricum nevoit sa o cheltuiasca pentru a mentine cursul.

Lagarde doar ce a venit si dureaza pana se clarifica cum si in ce ritm va purcede la expansiunea creditului. Din pacate Romania este prea slaba si tarile estice prea proaste ca sa poata face lobby pentru extinderea intr-o masura oarecare a acestui program si catre tarile care nu sunt membre ale zonei euro care oricum sunt si ele sub aceeasi umbrela a riscurilor nesabuirii bancherilor centrali. Prin urmare, trebuie sa fie si beneficiari, iar doar acele parghii de interventie in situatie de criza, cum a fost Troika la greci nu sunt de-ajuns. BCE nu cumpara deocamdata decat pe piata secundara si decat obligatiuni in euro, dar cu putin lobby si cu nitzica politica subterana, se poate macar impune ca un procent din banii tipariti sa fie folositi pentru achizitia bondurilor tarilor care nu au trecut la euro. Sau macar creditul sa intre in fondurile europene de care sa beneficieze tarile. Mecanisme pot fi multe, important e ca tarile care nu au euro sa realizeze ce se intampla cu venirea lui Lagarde si sa isi ceara drepturile.

Nostalgia dupa traditii – anestezic pentru trezvie

Perioada comunista prin asaltul reformator irational in toate domeniile a creat inevitabil un recul in mentalul romanilor care s-a descatusat dupa revolutie. Un recul de simpatie, admiratie si adorare a trecutului ante-comunist a carui imagine s-a format si conturat mai mult sau mai putin corect in mintea tuturor, mai mult din zvonuri si sloganuri decat din documentare, citit carti de istorie, biografii, marturii – caci de transmis din tata in fiu sau din bunic in fiu, putini au avut acest privilegiu.

Poate acest recul justifica si “renasterea” spirituala post-decembrista si mai putin “setea de Dumnezeu” a poporului roman, pe care renastere eu personal pun multe semne de intrebare in ce masura chiar a fost o renastere. Caci daca era renastere, puteam vedea ceva consecinte in prezent, ceva schimbari in bine. Ori la cum se arata situatia pe meleaguri mioritice, Romania devine treptat un teritoriu de trecere pentru vietnamezi, pakistanezi si alti africani inspre occident. Caci romanii au fugit deja. Prin romani ma refer la oamenii care aveau capacitatea sa inteleaga, sa asimileze, sa emane si sa transmita mai departe un set de valori, un comportament, un fel de a vedea lumea, un fel de a trai timpul si timpurile [1]. Ori cata vreme hotia, incompetenta, smecheria, improvizatia si compromisurile devin norme, inevitabil cei care nu se pot adapta locului au luat calea pribegiei iar cei care au ramas se adapteaza, au pierdut din entuziasmul post-decembrist, la nivelul societatii seva renasterii s-a cam dus si o noua modelare, dupa noi valori si de un cu totul alt duh nu doar ca prinde radacini, dar incepe chiar sa dea roade.

In pletora de tipologii a romanilor care nu se simt prea confortabili cu noile norme dar nu se regasesc nici in ceata jalnica a tanguitorilor regimului bolsevic din care fac parte in princpial profitorii si beneficiarii vremurilor de trista amintre, ar fi traditionalistii. Marea majoritate – dar nu toti – dintre traditionalisti se regasesc in randul ortodocsilor. Dintre cei care nu sunt ordocsi as enumera fie nationalistii atei (de facto, desi declarati crestini), fie sectantii – desi acestia adera mai degraba la traditii straine, de import, fie dacopatii – o curioasa si interesanta noua specie de bolnavi mentali desi nu chiar si poate o data voi face o analiza a fenomenului. In continuare, prin traditionalisti ma voi referi doar la traditionalistii ortodocsi desi unele lucruri se aplica indiferent de traditia la care aderam.

Principala problema a traditionalistilor este lipsa cunoasterii traditiei. Vina este evident a comunismului desi asta nu scuza totul. Este evident ca progresul social in ultima vreme are un ritm mai alert si transmiterea traditiei devine cvasi-imposibila chiar acolo unde comunismul nu a fost o piedica. Tot progresele sociale ne ofera insa si posibilitati mult mai mari de a cunoaste traditia in amanunt: nenumarate carti, documentare, siteuri si forumuri de discutii pe internet ne sunt la indemana [2]. Muzee in toate colturile tarii pline cu zeci si sute de specialisti gata sa raspunda intrebarilor noastre ne stau la indemana. Si cu toate acestea, preferam de multe ori sa adoptam calea usoara a ignorantei si sa idolatrizam si sa proiectam intr-un cadru de basm viata de alta data – cel putin din punct de vedere religios. Prin contrast cu vremurile de alta data cand tot satul tinea post, lumea mergea la biserica, nu existau adulteruri, nu existau atei etc, lumea de astazi este apocaliptica, plina de pacat, venirea lui antihrist este doar o chestiune de ani pentru ca pacatele oamenilor s-au inmultit. Franturi de asemenea idei gasim adeseori nu doar in conferintele unor biofizicieni care nu au practicat biofizica in viata lor nicaieri dar sunt experti in toate domeniile si dau citate si referinte la nenumarate studii ca sa demonstreze cum Facebook distruge copiii dar si mai grav e cand acest limbaj “porno-fear” este utilizat chiar de la amvon de preoti profesori universitari care au predat la facultati de teologie si teoretic cunosc istoria bine si istoria bisericii in special. In care istorie nu a fost deloc tot timpul pace si bunavoire intre oameni.

Tristetea dupa trecutul pierdut este cu atat mai periculoasa cu cat nici macar nu cunoastem acel trecut pierdut ci doar franturi si cioburi sparte, pe care le unificam si proiectam din ele o imagine utopica, cu totul diferita de realitate. Dar sa zicem ca totusi, chiar daca acel trecut frumos pe care ni-l imaginam noi nu a existat, ar fi frumos sa existe si ne-am dori sa existe si dorim sa reinviem acele traditii frumoase dupa care suntem nostalgici. Ce este de facut? Pai, in niciun caz lamentarea, tanguirea si fobia fata de ce este nou si fata de societatea actuala in general. O raportare corecta, echilibrata si o adaptare realista la contemporaneitate este evident punctul de pornire in construirea sau reconstruirea oricarei traditii. Adevarata problema referitoare la traditie este poate ancorarea in forme si lipsa continutului. Substanta care da consistenta unor forme este principala lipsa pentru ca necesita nu doar osteneala, efort si iesirea din zona de confort ci chiar creativitate, curaj si viziune. Formele sunt usor de adaptat si alinierea dupa ele ofera un confort mental celor care cred ca transmit mai departe credinta strabunilor daca isi invata copiii ca numai handicapatii folosesc Facebook (caz real).

Teoria mea este ca nostalgia dupa un trecut utopic ofera doar iluzii si este o falsa solutie la confruntarea cu lumea, timpul si ispitele. Doar cunoasterea reala a traditiei ne poate oferi uneori raspunsuri reale in fata provocarilor, istoria meritand sa fie studiata fie poate si doar pentru a putea intampina cu seninatate orice umbre ne-ar pune in fata lumea de maine. In niciun caz panica, repulsia si tanguirea pot fi o stare normala spirituala si mentala pentru a trai cu adevarat o viata frumoasa asa cum ne place sa credem ca au trait inaintasii nostri.

Iar cand cumulul de simptome mentionate mai sus derivate din nostalgia bolnavicioasa dupa traditie devin un mod de trai, orbirea spirituala cuprinde intreaga noastra fiinta si cancerul deviaza in toate directiile nascand noi fobii [3] si punand nenumarate bariere intre noi si societate si in cele din urma intre noi si cei de langa noi, transformandu-ne pas cu pas in epave si facandu-ne viata un iad.

NOTE:

[1] Un român a fost lăudat de autoritățile din Italia, după ce a reparat voluntar parcul localității în care locuiește

[2] The History of Byzantium

[3] Ortodoxia şi Erezia „vegetarianismului biblic”

De ce o urăște Dragnea atât de mult pe PSD? Și viceversa …

O sa continui cateva intrebari la articolul anterior despre acest conflict ciudat, ignorat total de presa din motive de tembelism si incapacitate atat a reporterilor cat si a publicului de a acoperi mai multe chestiuni si de a aborda diverse probleme in acelasi timp.

In primul rand, acest conflict intern, aceasta mancareala viscerala intre cei mai apropiati doi oameni din topul partidului, nu este una oarecare. Nu este un simplu conflict, nu este o simpla cearca politicianista. Nu. Este un razboi pe viata si pe moarte.

Sa nu uitam ca Dragnea este taticul lui Veorica, el a pus-o acolo ca sa il scape de parnaie. Veorica nu a facut-o. De ce? Sunt doua singure posibile explicatii: fie nu a putut, fie nu a vrut. Daca Veorica nu ar fi putut, Dragnea nu ar avea de ce sa fie acum dusmanul ei de moarte.

As face aici o mica paranteza. Cred ca nu poate contesta cineva acum ca Dragnea e dusmanul de moarte al lui Veorica si viceversa. Desi Veorica nu declara si in campanie nu il acuza pe Dragnea, este evident ca daca Klaus de exemplu ar acuza-o pe Veorica de frauda cu fonduri europene, Veorica ar macani non-stop ca sa se apere. Insa Dragnea nu are portavoce, este la parnaie, este distrus si terminat in balta electorala psd-ista de catre Veorica si de camarila ei. Presa ignora total acest subiect si prin urmare, Veorica macane despre altele in timp ce in paralel, locotenentii lui Dragnea sunt terminati unul cate unul sau sunt racolati si pusi sa jure credinta noului nas, care intamplator acum este o nasa.

As face acum o alta paranteza pe care doream sa o fac in concluzie, dar mi-e teama ca multi nu o sa ajunga pana la final. Cum e posibil ca in partidul #1 al tarii, intre principalii #2 tovarasi ai partidului, presedintele ales si numita (delegata, sluga) acestuia numita la guvern sa se intample o asemenea ruptura in ciuda programului bun de guvernare, a lucrurilor bune facute pentru tara impreuna si a lucrurilor bune care au ramas sa fie de facut pentru tara? Ei bine, aceasta e posibil, deoarece PSD este o grupare mafiota. Idiotii utili ai acestui partid nu sunt capabili sa inteleaga chesiuni de minim bun simt. In care partid s-au mai intamplat asemenea rupturi si asemenea cainareli? Ce alta dovada avem ca acest partid nu este decat un magnet pentru caractere josnice, oportunisti, gunoaie morale, moluste nevertebrate sugatoare de sange si pupatoare de cururi?

Daca cele doua faruri calauzitoare ale programului fantastic de guvernare care scoate tara din noroi nu sunt in stare sa se inteleaga, sa faca pace, sa lucreze asa cum se poate, de acolo de la parnaie, pentru tara, ce sperante sa aiba tineretul psd-ist ca lucrurile se pot schimba in partid si ca se va putea face vreodata politica serioasa chiar daca pana acum partidul a fost doar o trambulina pentru pomanagii si o mana cereasca pentru firmele de partid?

Spuneam ca acest conflict nu este unul normal. Inchei paranteza si continui cu cele doua scenarii / raspunsuri posibile la incapacitatea lui Veorica de a-l scapa pe Dragnea. Am zis fie ca Veorica nu a putut, fie ca nu a vrut sa il scape. Daca Veorica nu ar fi putut, de ce mai e Dragnea acum suparat de moarte pe ea? Este Dragnea irational, este el turbat, nu poate el estima si calcula realitatile? Nu cred. Dragnea ar fi inteles foarte bine daca Veorica nu l-ar fi putut scapa insa ce s-a intamplat de fapt si nimeni nu subliniaza si nu analizeaza aceasta situatie amuzanta este ca in fapt si in drept Veorica l-a sapat pe Dragnea cum nu se astepta. Dragnea o considera pe Veorica foarte proasta si foarte ascultatoare si fara aspiratii de lider. Caci ce molusca s-ar fi lasat calcata in picioare cum s-a lasat Veorica initial? Va mai amintiti cum aparea la toate interviurile in umbra lui Dragnea si cum primul care raspundea la intrebarile despre deciziile guvernului era Dragnea, ca si cu Veorica ar fi fost acolo doar pentru poze? EI bine, o metamorfoza ascunsa, subtila si perversa s-a intamplat in firea Veoricai care de atunci fierbea in ea, desi nu se arata: molusca s-a transformat treptat intr-o hiena care a asteaptat ca leul sa fie haituit de braconieri pentru ca apoi sa ii fure si prada si sa-l ameninte ca-l rontaie nitzel si pe el.

Veorica a pornit ca o irelevanta, a fost pusa acolo cu un scop precis, a jurat credinta lui Dragnea, dar s-a transformat total. Ajutata si de slabiciunea locotenentilor lui Dragnea care erau buni la macanit la televiziuni dar incapabili in orbanizarea Romaniei (orbanizare de la ungur, nu de la al nostru), ajutata si de rezistenta neluata in calcul de Dragnea a bucurestenilor (subliniam undeva ca daca bucurestenii ar avea cohones, Romania ar scapa rapid de orice guvern sau parlament bolsevic – a se vedea cazul Hong Kong) si de alti factori. Stelele nu s-au aliniat pentru Dragnea, pe scurt. Dar undeva, candva, cu sau fara aliniere, hotararea de a nu-l scapa pe Dragnea a fost a Veoricai. De unde razbunarea si ura viscerala pe care Dragnea o arata acum pentru Veorica.

Caci cum ar putea omul care a avut incredere in tine ca poti face bine pentru tara, cel care te-a laudat si te-ai tinut in fruntea partidului dupa multe remanieri si zeci de ministri rotiti, cum ar putea Dragnea sa doreasca sa ii faca rau Vioricai? Pentru ce? De distractie, de invidie, din ce alte motive?

Dar Dragnea nu s-a intors doar impotriva Veoricai ci se simte tradat de intreg partidul. De aceea si cere desfiintarea PSD-ului. Sa nu ignoram prea multe aceste tertipuri si tentative judecatoresti ale lui Dragnea. Cu omul potrivit la locul potrivit, PSD-ul poate fi desfiintat maine-poimaine, daca solicitarile lui Dragnea trec, fie si de prima curte. Nu stiu argumentele si amanuntele legale si nu ma pronunt, doar speculez. Deci masinariile lui Dragnea nu sunt deloc o joaca, sunt pur si simplu acte periculoase de atac.

Dar atacurile lui Dragnea nu se vor opri aici. Depinde insa si de cum va fi tratat Dragnea in puscarie, desi dupa ce guvernul interimar va pleca, asta nu va mai depinde de Veorica/PSD. Dragnea are inca multe optiuni de atac impotriva Veoricai si a altor tovarasi. Optiuni in care este inclusa Teldrumul si alte tunuri. Daca Dragnea chiar va turba si nu ii va mai pasa de el, atunci sa vezi denunturi si scandaluri.

La mijloc insa in acest scandal pot sa fie si multe alte ite si increngaturi de la bani pana la rude si amante. Poate Dragnea e suparat pe Veorica ca nu a reusit sa o tina pe fiesa in SUA, aceasta fiind gonita de Trump dupa vizita lui Klaus. E posibil insa sa nu fie nicio legatura si pur si simplu poate ca banii ceruti de americani lui Dragnea si pe care acesta dorea sa ii transmita prin anumiti locotenenti furati acum de Veorica nu au ajuns si prin urmare s-a dat acea decizie de interdictie a familiei lui Dragnea in SUA. Taine, taine …

Oare cate murdarie si cate scandaluri odioase mai trebuie sa aiba in sanul acestui partid pentru a convinge pe sarmanii mormoloci din balta electorala a PSD-ului ca PSD nu este altceva decat o gasca de mafioti care se mananca intre ei continuu pe ciolan si din cand in cand, ca sa pastreze ciolanul, mai arunca cate un os si in balta?

Politicianisme

PSD-istii ca niste animale politice cu multa vechime au dat lovitura inca o data: au marit pensii si salarii la bugetari, deci si-au consolidat balta electorala. Au ranforsat pozitiile in companiile de stat, deci au asigurat baza financiara a clientelei politice – firmele de partid. Au dinamitat finantele si s-au dat singuri afara de la guvernare urmand ca fraierii de la PNL sa fie cei care raman in mina cand explodeaza dinamita. Un fel de bomberman politic …

PNL o lalaie cam mult. Cu sau fara contributia lor, nici nu ajung la guvernare si deja s-au erodat. Singura sansa sa isi revina si sa bata PSD o sa fie sa ii loveasca cu aceleasi arme: prostirea boporului. Adeca noi mariri de salarii si pensii. Cum vine la putere, PNL trebuie sa anunte mariri de salarii si pensii. Si ca sa nu isi piarda electoratul, sa bage si o reducere a TVA-ului ca sa ajute economia + o reducere a taxelor pe munca ca sa mareasca si salariile din privat. Oportunitatea este cum nu se poate mai bine: caruselul scaderilor de dobanzi a inceput sa se invarte din ce in ce mai puternic si in curand bancile centrale vor arunca banii cu elicopterul. Teoriile clasice ale pietelor eficiente sunt de mult expirate, traim o exuberanta a colapsului unui imperiu dar pe o perioada seculara de declin, traim un moment particular de oportunitate extrema: dobanzile nu pot creste, este imposibil. Oricate prostii fac politicienii, bancherii centrali sunt de mult timp captivi. Saracii de ei, nu stiu ce sa se mai faca. Sunt captivi in paradigma tiparnitei salvatoare.

Toate zvonurile de riscuri de recesiune, toate alarmele despre Brexit, razboiul vamal sau colapsul industriei auto sunt doar zgomot. Realitatea este ca bancile in vest incep sa dea credite imobiliare la persoane fizice la dobanzi negative.

USR isi face niste calcule gresite. Pe de o parte, intuieste corect ca o guvernare poate fi o capcana pentru ca in generl usr-istii sunt cam habarnisti cu toate doctoratele lor si cu expertii lor cu experienta in proiecte europene falimentare. Nu e greu insa de vazut ce face PSD-ul: se face ca iese de la guvernare ca sa arunce cu noroi in PNL. E normal sa nu vrea sa intre, dar nu au incotro. Cine sta pe bara nu are sansa sa dea gol.

In esenta insa ezitarile USR-ului nu arata decat lipsa curajului: nu au cohones si nu realizeaza importanta agresivitatii si a oportunitatii. Fac calcule prea teoretice, realitatea fiind ca daca ar intra alaturi de PNL si ar face ce am spus mai sus: mariri spectaculoase de pensii si salarii si reduceri de taxe, ar arunca in irelevanta PSD-ul si si-ar asigura succesul. De dragul politichiei pot sa faca chiar pe socialistii si ei sa propuna maririle de salarii la bugetari si pensii – ca s fie “socialisti” iar PNL sa propuna reducerile de taxe si TVA – ca sa fie “liberali.

Pariul cu desfraul financiar l-a incercat si PSD-ul dar din alte interese: electorale si de gasca. Pentru a scapa de puscarie, Dragnea a impins pensiile si salariile ca sa consolideze balta electorala si sa isi asigure spatele pentru a putea modifica legile. Din pacate (pentru el) nu a reusit dar pomparea pensiilor si a salariilor s-a dovedit ca poate creste consumul. Singura problema e ca doar consumul nu ajuta. Fara productie interna si fara dezvoltarea infrastructurii cresterea consumului nu inseamna decat bani cheltuiti astazi din munca de maine a capsunarilor, singura categorie care produce in tara noastra (sau ma rog, produce pentru tara noastra prin prostia de a trimite bani inapoi).

Un viitor pariu pe deficite poate avea doar 2 scenarii: unul bun si unul rau. In scenariul pozitiv, maririle de pensii, salarii coroborate cu reducerile de taxe, pot exploda economia si produce o crestere atat de mare incat sa umileasca tot programul de guvernare al PSD-ului. Contextul este unul favorabil la nivel european: urmeaza noi reduceri de dobanzi si programe de achizitii de obligatiuni. E posibil ca acum BCE sa se extinda si la achizitia de obligatiuni nu doar din zona euro, pentru ca nu prea mai are ce sa cumpere, tarile nu emit indeajuns in ritmul in care are (sau va avea) nevoie BCE sa cumpere. Dar chiar daca cumpara din piata intermediara europeana (cum se intampla acum) sunt sigur ca exista mecanisme de transfer, cel putin al riscului si inspre zonele non-euro, pentru ca altfel cum s-ar explica scaderile costurilor de creditare din ultimul timp pentru Romania si alti periferici?

In scenariul rau, deficitele nu o sa poata fi tinute sub control, dar este greu de spus cum se poate ajunge intr-o asemenea situatie. Sa nu uitam ca raportul PIB/datorie al Greciei este mai mare acum deacat in criza din 2012-2013 cand Troika ii teroriza pe greci. Cu toate acestea, guvernul grec se autofinanteaza (!) la costuri infime (!) mai mici decat SUA. Nu doar setea BCE-ului de achizitie de bonduri e de vina pentru aceasta situatie ci si o particularitate a sistemului financiar prin care bancile europene nu prea mai pot sa achizitioneze bonduri americane si prin urmare trebuie sa rostogoleasca creditele si sa achizitioneze obligatiuni pe piata europeana. Setea de obligatiuni suverane vine de asemene dintr-o particularitate a sistemului financiar tip caritas actual care foloseste obligatiunile ca colateral pentru operatiunile repo la care avand dobanzi negative, practic inmultesc banii intr-un ciclu inifinit si fara risc. Bine, riscul e ca totul sa faca poc din te miri ce circumstante aleatoare nesemnificative la o prima vedere, cum ar fi piata creditelor pentru studii din SUA care poate intra in colaps si creste peste noapte nevoia de lichiditate, Fed-ul poticnindu-se in administrarea crizei de lichiditate si lantul falimentelor unor banci producand un haos la nivel global. Dar slabe sanse pentru asemenea situatii, in vremurile de azi in care banii se tiparesc cu un click de mouse.

Una peste alta e greu de dat sfaturi oricarui guvern in situatia in care suntem noi. Pe langa dezastrul lasat in urma de PSD, mai avem dezastrul produs de Draghi si haosul din UE. De aceea, dezmatul este intr-un fel cea mai curajoasa strategie si probabil cu cele mai mari sanse de succes atat politic cat si economic.

De ce o sapa Dragnea pe Dancila?

Un mare mister a trecut cam neanalizat prin presa noastra, deoarece presa poate dezbate maxim 2-3 subiecte in acelasi timp, capacitatea mentala a consumatorilor dar si a producatorilor de stiri si analize fiind mult prea limitata pentru a putea acoperi tot ce se intampla.

Bunaoara, misterul pe care doresc sa il abordez este motivul pentru care Dragnea s-a pornit impotriva lui Dancila. Dragnea, de altfel, din puscarie, nu s-a pornit doar impotriva lui Dancila ci cere chiar dizolvarea PSD.

Nu am aflat nicaieri in presa de ce face Dragnea toate astea? Cere dizolvarea PSD, acuza alegerile conducerii PSD, o acuza pe Veorica de frauda cu fondurile europene etc. Aflam sumar intr-un articol din Mediafax ca Veorica justifica acuzele lui Dragnea pe baza sexului: “la sapte (barbati) cati sunt impotriva mea, al optulea nici nu mai conteaza”. Na-ti-o franta, ca ti-am dres-o!

Subiectul ramanand in ceata, evident ca nici Veorica, nici PSD nu au dat un raspuns clar si nu-l vor da. Cata vreme balta electorala a PSD-ului are IQ-ul pe care il are iar interesul material primeaza, restul chestiunilor fiind irelevante, faptul ca un tovaras de-al nostru, chiar un “presedinte drag si iubit”, prezentat ca martir pana acum 2-3 luni de antenele partidului, a ajuns acum sa lupte impotriva partidului si a conducatoarei iubite ramane explicat pentru electoratul PSD doar printr-o gluma penibila: “la sapte barbati, mai conteaza unul? …”

Prima speculatie ar fi razbunarea: Dragnea e ofticat ca Veorica nu l-a scapat de puscarie si se razbuna. Cum putea Veorica sa il scape pe Dragnea de puscarie? Nu stim, dar daca lui Cuc i-a trecut prin cap sa opreasca avioanele la sol ca sa nu poata vota parlamentarii opozitiei, inseamna ca si Dragnea avea cateva idei de cum ar fi putut Veorica sa il salveze.

Un alt motiv de razbunare, ar fi poate ce s-a intamplat dupa intrarea in puscarie a lui Dragnea. Lupta din viespar s-a dat fara manusi si ghearele au ajutat-o pe Veorica, printre cei “zgariati” aflandu-se si cativa dintre locotenentii (si locotenentele) lui Dragnea – cam toti “clientii” proiectelor Teldrum de prin sudul tarii … Nu stim concret ce discutii s-au purtat in interior si cine pe cine a sapat, dar cert este ca Dragnea nu o mai iubeste pe Veorica.

Un alt motiv ar putea fi tertipurile judecatoresti. Nu stiu in ce masura Dragnea daca cere dizolvarea PSD si incearca sa lege vinovatia sa de vinovatia partidului, chiar daca va reusi asta, il va ajuta pe el. Pe scurt, Dragnea reclama ca daca el a fost vinovat, atunci tot PSD-ul Teleorman trebuie dizolvat si atunci tot PSD trebuie dizolvat. Ce poate castiga Dragnea din asta? Nimic. Operatiunea “ahmed sinucigasul”. In caz de reusita, Dragnea distruge PSD-ul. In caz de esec, doar ii da cu o lopata in cap putin …

Dupa cum stim, puscariasii, mai ales cei “de cursa lunga” au obiceiul sa intenteze procese pentru a mai obtine deplasari in afara puscariei si pentru a mai schimba mediul. Mai o plimbarica cu masina, mai o discutie cu judecatorii etc. Ar fi penibil ca acesta sa fie unul dintre motivele pentru care Dragnea face procesele.

Indiferent care este motivul acestei mancareli, totul pare aiuritor. Din orice punct de vedere, Dragnea avea toate motivele ca sa tina ciocul mic pentru ca mortii din dulap sunt multi si in multe locuri. Daca PSD pierde alegerile, riscul este ca peste 3 ani cand scapa sa intre la zdup pentru mult mai mult timp. Din contra, daca Veorica ar castiga alegerile, Dragnea ar putea spera chiar la o gratiere. Pare absurda atitudinea lui si ma indoiesc ca ura viscerala a lui Dragnea orientata acum inspre Veorica este datorata unor simple frecusuri sau neintelegeri cu locotenentii.

Foarte probabil Dancila a avut in putere scaparea lui Dragnea si nu haosul din PSD si incapacitatea lui Tudorel de a trece acele legi si ordonante controversate au dus la arestarea lui Dragnea. Nu stiu daca Dragnea o uraste pe Dancila pentru “slabiciunea” generala sau pentru actiuni clare si voite de tergiversare sau ezitare. Dragnea poate fi si dezinformat de locotenentii care o sapa pe Dancile din propriile motive. Cert este ca dupa cate s-au intamplat deja, Dragnea poate sa-si ia la revedere de la gratiere iar daca scapa cumva prin minune (sau chiar dupa 3 ani cand o sa faca termenul) sunt alte procese care pot sa vina din urma. Daca nu cumva sta cuminte in banca sa si se apuca de scris carti cum a facut Nastase …

A star is rising

Nu stiu pana unde va creste Paleologu si daca deja si-a atins zenitul in behaitul mioritic cu ocazia loviturii de gratie data lui Barna de Rise Project – moment pe care doresc sa il subliniez doar ca pe un mister ciudat al acestor alegeri. Caci coincidenta fericita sau intamplare providentiala este cam mult spus.

L-am vazut asta-seara la B1TV (16 oct) si doresc sa subliniez doar doua idei atinse tangential de Paleologu: 1. necesitatea unui antrenament militar pentru populatie si 2. dezastrul fondurilor europene si penibilitatea unui sistem total inutil de papat bani aiurea. Subiectele au fost atinse de Paleologu in ordinea inversa dar prefer sa le tratez invers.

Cu privire la introducerea unei forme de pregatire militara pentru populatiei, Paleologu s-a ferit sa zica reintroducerea serviciului militar care nu doar ca ar fi nepopulara dar si total inutila. In schimb, in mod cu totul exceptional si nemaintalnit pentru un politician a deferit problema expertilor care ar putea sa gaseasca cea mai buna varianta. A amintit in treacat si de exercitii de prim-ajutor dar s-a ferit sa puna punctul pe i: orice roman trebuie sa stie sa foloseasca o arma. Care lucru ar fi punctul de pornire al oricarei pregatiri care ar avea vreun impact relevant intr-un posibil razboi. Bineinteles ca prim-ajutorul nu strica. Dar in aceasta disctutie, pe acest subiect cred ca cu greu poate fi evitat cuvantul “obligatoriu”. Orice forma de pregatire militara pentru populatie s-ar gasi, daca nu este obligatorie, nu este pentru toata lumea si daca nu este pentru toata lumea este inutila. Dar cam atat am de zis, recunosc si eu ca ar fi rolul expertilor sa gaseasca o solutie buna care sa ne ajute in viitoarele razboaie. Caci acestea vor veni, pacea indelungata de care beneficiem fiind o perioada de gratie fara egal in istorie. Dar istoria isi reia mereu cursul normal si istoria omenirii este istoria razboaielor care nu sunt doar economice!

Legat de fondurile europene, Paleologu a punctat gresala lui Barna care in raspunsul sau catre Rise s-a laudat ca desi nu toate proiectele lui au avut succes, “au intrat bani in tara”. Altfel spus, nu conteaza daca s-au dus banii aiurea pe proiecte fara sens care puteau sa aiba impact, macar banii “au intrat” in tara. Logica strigatoare la cer! Acele proiecte esuate au luat locul unor posibile proiecte care ar fi avut succes. Oameni ca Barna, experti in fonduri europene care trag tunuri si nu ii intereseaza utilitatea proiectelor, sunt poate motivul pentru care oameni seriosi si calificati nu se implica in absorbtia fondurilor europene pentru ca realizeaza ca intregul sistem de alocare si monitorizare a proiectelor, prin mecanismele obscure, prin eco-sistemul creat in jurul lor nu este unul care sa incurajeze si sa stimuleze perfromanta economica sau sociala ci doar sa alimenteze sugativele de fonduri.

Paleologu este printre putinii politicieni care au curajul sa sublinieze ca fondurile europene trebuiesc cheltuite cu scop si nu aiurea pentru ca si noi suntem europeni si pentru ca o mare felie dintre aceste fonduri sunt fonduri romanesti. Mare parte din Fondurile Europene sunt tocate aiurea pe tunuri complexe, legale si total inutile. Pentru ca vin de la “europa”, tentatia este sa nu ne pese si sa tratam cu indiferenta, batandu-ne in piept ca intra banii in tara.

Ca presedinte, Paleologu nu va avea insa prea multe decizii de luat si prea multe proiecte de propus si de lansat. Pentru ca functia de presedinte in Romania cam asta presupune: doar sa pozezi, sa ai un rol acolo in numirea guvernului, sa accepti sau nu ministrii, etc. Paradoxal, Paleologu ar fi presedintele ideal – prin lipsa de orgoliu stupid – care ar putea sa permite descotorosirea de acest sistem romanesc stupid denumit “(semi) prezidential” si care nu face decat sa consume aiurea energiile societatii prin conflictele politice suplimentare, prin proeminenta pozitiei si lupta pentru acapararea acestei pozitii cu impact propagandistic etc.

In concluzie, Paleologu ar fi omul ideal pentru a fi ultimul presedinte al Romaniei, daca dupa viitoarele alegeri, PNL si USR ar avea geniul sa reformeze organizarea politica si sa intram si noi in randul lumii devenind o republica parlamentara clara si nu o cocitura.

Kurzii ii invita pe rusi sa ii apere de turci

Acum 2 zile, comandantul kurzilor din nordul Siriei (SDF – Syrian Democratic Forces) declara pe twitter: “aliatii nostri ne-au injunghiat pe la spate si si-au retras fortele de la granita, permitand Turciei sa invadeze nord-estul Siriei”

Tot pe 12 octombrie, liderul SDF a declarat CNN: “M-am abtinut de 2 zile sa ies in presa si sa spun ca SUA ne-a abandonat si ca va invitam sa parasiti teritoriul kurd ca sa putem invita avioanele rusesti si siriene sa ocupe spatiul nostru aerian”

De altfe, armata siriana este deja intrata in teritoriul kurd si un convoi se va desfasura la 48 de ore de un oras ocupat deocamdata de turci. Zerohedge detaliaza.

Kurzii nu au armament greu: tancuri, tunuri etc dar turcilor le-ar fi aproape imposibil sa avanseze si sa mentina controlul fara ajutorul avioanelor. De aceea mentioneaza comandantul kurd importanta sprijinului aerian pe care cu siguranta il vor primi de la sirieni avand in vedere acordul realizat astazi intre kurzi si assad.

Pe scurt, avem urmatoarea situatie: Turcia invadeaza Siria. Siria este aliata cu Rusia. Kurzii sunt acum mai porniti impotriva turcilor decat erau acum o luna cand oricum erau indeajuns de porniti incat sa ii provoace pe turci sa faca “o incursiune” in teritoriul sirian. America nu mai exista in zona, desi Trump a anuntat ca urmeaza sanctiuni pentru Erdogan. Militar insa, SUA au parasit Siria.

Cu sau fara acordul cu kurzii, armata siriana vine inspre nord si se pregateste de o confruntare cu turcii. Asteapta insa OK-ul rusilor. Parteneriatul intre kurzi si sirieni a fost blocat de americani, garantandu-le kurzilor sprijinul atat impotriva turcilor cat si impotriva lui Assad.

Urmeaza zile fierbinti si un razboi informational. Trebuie insa retinut: fara acordul rusilor, sirienii nu misca un tanc. Orice atac al armatei siriene asupra turcilor va indica clar vointa lui Putin si intentiile lui. Assad si sirienii ii sunt datori vanduti lui Putin (la propriu si la figurat) si prin urmare cu siguranta ca tot ce fac este coordonat de rusi si in acord cu rusii.

Ramane de vazut doar daca Putin va impuna o pace deoarece inca mai exista posibilitatea. O data ce kurzii vor intelege ca nu au de ales si ca independenta lor este o iluzie, o data ce probabil se vor supune lui Assad si armatei siriene, Putin poate cere lui Erdogan sa se retraga. Erdogan castiga ca se poate lauda ca misiunea a avut succes si ca riscurile au fost eliminate, Assad castiga ca a eliminat pretentiile separatiste ale kurzilor si Putin castiga ca nu a zburat un avion si a facut pacea in Siria. Bineinteles, Trump nu castiga decat pompand in ideea ca a retras SUA dintr-un razboi care nu era al lor. Paradoxal, desi are dreptate, presa care il uraste, va reusi oricand sa suceasca aceasta “umilinta” in toate partile, Trump fiind obligat cel putin sa apeleze la sanctiunile economice impotriva Turciei.

Un alt aspect care trebuie subliniat este urmatorul: Erdogan s-a speriat de kurzi desi acestia erau sub controlul americanilor si nu faceau nimic fara a cere permisiune americanilor. Nimic in sensul ca kurzii din Siria probabil nu au incercat sa destabilizeze kurdistanul din Turcia de vreme ce in primul rand pozitia lor era una subreda. Kurzii nu faceau decat sa isi linga ranile dupa razboiul cu ISIS in care au adus principala contributie. Cu toate acestea, Erdogan nu a asteptat sa piarda acest moment de “oportunitate”, mai precis dezinteresul lui Trump pentru Siria. Erdogan a mirosit probabil in discutiile directe cu Trump si de aceea s-a gandit ca acum e momentul sa refaca Imperiul Otoman incepand cu acea limita de demarcare de 15 km pe care si-au propus-o turcii deocamdata.

Halal mostenitori ai marelui Imperiul Otoman sunt turcii cu asemenea “recuceriri”. Ma rog, sa zicem ca sunt fabulatii astea si ca Erdogan nu se viseaza noul sultan si nu isi bate capul cu refacerea vechiului imperiu, fiind preocupat doar de relocarea refugiatilor si securizarea granitei.

Deci daca Erdogan nu a avut incredere in kurzi cat au fost sub americani, va avea incredere oare cat acestia vor fi sub Assad? Cu siguranta nu! Foarte probabil acea linie de 30km pe care si-o propun nu va rezista si va fi un razboi direct intre Turcia si Siria. De unde restul stim ce urmeaza sau cel putin stiu cei care citesc chiazna.ro de ani de zile de cand vorbesc despre viitorul razboiul ruso-turc profetit de sfintii ortodocsi.

In final mai doresc doar sa comentez putin motivatia/argumentul adus de Erdogan cum ca are nevoie de aceasta incursiune pentru a rezolva problema refugiatilor care nu se pot intoarce la casele lor. Nu stiu prea in amanunt detaliile taberelor de refugiati si de unde sunt acestia. Cu siguranta insa nu sunt kurzi si nu au ce sa caute in kurdistanul sirian. Daca acestia sunt sirieni care s-au opus lui Assad, mai exista teritorii in partea de nord-est a Siriei ocupate de opozitia lui Assad, unde se pot intoarce sau unde ar putea fi relocati, mai ales ca in zona cea mai nordica unde se afla o populatie de etnie turca, poate ar fi fost o varianta mai buna de “relocare”.

De altfel, in privinta refugiatilor, americanii au vina principala fiind printre promotorii initiali ai acestui razboi. Din acest razboi s-a nascut problema refugiatilor si SUA este datoare moral sa rezolve cumva macar situatia lor. Europenii de asemenea, ar trebui sa contribuie financiar (poate mai multe decat o fac deja) pentru a evita o invazie, desi mare parte din UE este deja invadata de refugiati.

In final doresc sa pun intrebarea: credeti ca se vor retrage turcii pur si simplu? O data intrati, turci nu au cum sa se intoarca. Daca se vor intoarce, kurzi deja au facut pacea cu Assad si vor proteja mult mai bine teritoriul pentru eventuale viitoare “incursiuni”. In plus, zona aceea de 30km nu le va fi de ajuns turcilor si va fi la fel de greu de aparat (daca nu mai greu) decat granita. Cata vreme exista kurzii, turcii vor avea acolo o problema. Daca vor avea succes militar si daca Trump nu va “da la pamant (wipe-out)” cu economia turca, turcii vor incerca cel putin sa ocupe intreg kurdistanul sirian sau cel putin cateva pozitii importante. Aerian insa vor avea incursiuni in intreg kurdistanul pentru ca rezistenta kurzilor va fi continua si kurzii nu pot decat sa fie mereu impinsi inspre sud.

La momentul incheierii acestui articol, Reuters deja titreaza pe prima pagina ca SUA vor da drumul la sanctiunile impotriva Turciei. Data tercuta – cu pastorul acela arestat – au functionat. Ramane de vazut acum cand Erdogan a avut timp sa se pregateasca si probabil Trump l-a avertizat oricum in discutia telefonica avuta ca ii va permite atacarea kurzilor dar va trebui sa impuna sanctiunile ca sa scape de republicanii pro-razboi. De altfel, Trump la invitat pe Erdogan la Washington in noiembrie, semn ca o intelegere a existat din partea lui Trump, altfel de ce ar fi riscat Erdogan aiurea sa si-l puna pe Trump in cap? Ramane de vazut daca Erdogan isi va mentine partea din intelegere (o retragere rapida dupa o “curatenie” sumara?) sau il va musca pe Trump de mana nemultumindu-se cu un deget. Caz in care Trump il va scuipa pe Erdogan in gura lui Putin …

1 2 3 174