Noi detalii despre Epstein

Continuare la articolul Epstein – Speculatii care se incheia asa:

Bill Clinton ar fi unul dintre cei carora le foloseste ca Epstein a murit in timp util pentru a nu se investiga mai departe cine au fost participantii la petrecerile lui si ce contineau inregistrarile gasite la casa lui. Cu Epstein mort, procesul se inchide si investigatia este oprita. Nu doar Clinton poate sa stea linistit si si multi altii. De aceea este greu de aratat cu degetul inspre Clintoni desi lista de “personaje incomode” pentru famiglia Clinton contine zeci de oameni care s-au … sinucis.

Sursa

Unul dintre misterele vietii lui Epstein este trecerea lui brusca de la meseria de profesor la cea de trader la o banca de top (la vremea aceea, picata in 2008 intre timp) – Bear Sterns. Povestea oficiala este ca directorul bancii l-a angajat pe Epstein doar pentru ca acesta fusese un profesor de treaba pentru copiii lui – asa probabil l-a cunoscut. In viata reala insa un trader trece prin multe etape pentru a putea fi angajat si niciodata nu face saltul direct intr-o companie de top sa administreze sume mari si rareori ajunge partener instant, oricate succesuri ar avea. Cand SEC-ul (un fel de ASF de la noi) a inceput o investigatie de insider trading la Bear Stern, Epstein si-a dat demisia instant.

Dupa ce a plecat de la BS, Epstein s-a autointitulat financial bounty hounter si sa lucreze in secret pentru diverse organizatii si persoane. El zice ca ascundea si gasea bani pentru personalitati puternice inclusiv guverne printre care Adnan Khashoggi personaj implicat in Iran contra si care folosea o banca folosita de CIA pentru diverse operatiunile – BCCI. In anii 90 Epstein chiar declara in cateva articole (greu de gasit online acum) ca in anii 80 a lucrat chiar pentru CIA. Banca BCCI era in conexiune cu biroul de avocatura al familiei Clinton dar conexiunile lui Epstein cu Bill Clinton nu se rezuma deloc doar la aceasta banca. Ca fapt divers BCCI a fost la origine o banca pachistaneza dar care a intrat in SUA cu ajutorul firmei de avocatura folosita de familia Clinton.

Relatia documentata a lui Epstein cu familia Clinton incepe in 1983. Epstein participa la mesele organizate de fam Clinton cu donatorii. Recent, dupa scandal, Clitionii incearca sa mute prima relatie cu Epstein dupa ce Clinton ar fi devenit presedinte. Inca din acea perioada Epstein vizita Casa Alba si avea intalniri cu secretarul guvernului. Dupa venirea lui Clinton relatia s-a intarit, Clinton plimbandu-se de nenumarate ori cu avionul lui Epstein denumit “Lolita Express” in care se zvoneste ca ar fi calatorit si fete minore, motivul calatoriei fiind bineinteles distractia cu aceste minore.

Printre “clientii” Lolita Expressului ar fi fost si Kevin Spacey, acuzat mai tarziu de mai multe femei de abuzuri sexuale si personajul principal al serialului House of Cards, terminat brusc cand Kevin a fost ostracizat public.

Alte informatii socante despre acest caz uimitor de coruptie in sanul cele mai mari democratii a lumii, puteti gasi in interviul de mai jos cu o ziarista tanara si curajoasa din Costa Rica

https://www.youtube.com/watch?v=-jJtzZf8vkI

Merry go round cu dobanzile

Dupa scaderea Fed-ului a venit acum randul BCE-ului sa loveasca in cei care product si economisesc si sa ii incurajeze pe cei care cheltuie nesabuit pe datorie. A scazut asadar si BCE-ul dobanda, de la -0.4 la -0.5. Dupa cum stim BCE gestioneaza 3 dobanzi, cea de referinta este cea cu care bancile se imprumuta la BCE si determina costul banilor. Mai sunt 2 deloc putin importante, dar despre care nu pot spune nimic. Pe langa scadere, BCE a anuntat ca reincepe achizitia de obligatiuni guvernamentale (dar nu numai).

Putina lume chiar si din presa de specialitate intelege ce inseamna aceasta achizitie si deoarece este cel mai mare furt public din istoria umanitatii (depasit poate doar de Banca Japoniei care a cumparat o mare felie chiar din piata actiunilor) as explica putin mai mult. Achizitia de obligatiuni include obligatiunile guvernamentale ale BCE si obligatiunile emise de marile companii. Nu stiu si nu inteleg criteriile pe care se face aceasta achizitie, dar cu siguranta ii favorizeaza pe cei care ar avea probleme sa vanda pe piata libera deoarece ce vand ei este junk. Asadar BCE prin aceste achizitii da la gramada bani unor prosti datorinici care nu pot sa se imprumute pe piata libera pentru ca fie nu le-ar da nimeni (deoarece nu au incredere in ei – cine ar imprumuta Grecia sau Romania daca s-ar uita la politica guvernelor lor?!) sau daca le-ar da, le-ar da la preturi foarte mari care ar putea duce la imposibilitatea rostogolirii creditelor. Adica, Grecia, de exemplu, se imprumuta in mare parte pentru a plati ratele la creditele actuale. Pentru noile emisiuni costul trebuie sa fie mai mic ca la vechile credite, altfel s-ar intra in imposibilitate de plata, cresterea dobanzilor ar scadea drastic posibilitatea guvernelor sa plateasca ratele si ar baga guvernele in faliment. Ceea ce oricum se va intampla mai devreme sau mai tarziu.

Speranta BCE este urmatoarea: fiecare guvernator spera ca crash-ul sa nu se intample in mandatul sau. Astfel, dupa crash, el va putea spune: noi am facut treaba buna, pe vremea noastra lucrurile mergeau zaiss. Noi am avut curajul sa dam jos cu dobanda, sa cumparam junk bonduri etc, etc.

Deciziile BCE se ia de consiliul guvernatorilor bancilor din Zona Euro la care se adauga niste delegati de la Comisia Europeana (care cumva inclina balanta). Asta se intampla pentru ca in aparenta sa se creeze iluzia egalitatii insa in fapt, cine detine puterea de decizie la comisie sa determine si sa contribuie masiv la politica BCE.

In cazul deciziei de fata, se pare ca Germania si cu pate din tarile nordice s-au opus scaderii dobanzii si continuarii destrabalarii. Insa porcusorii sunt mai multi la numar: Italia, Spania, Grecia, Portugalia, toate tarile cu raport mare PIB/datorie si cu o economie priponita in pragul colapsului, evident se tem de cresterea dobanzilor care ar putea duce inevitabil la necesitatea austeritatii – pastila amara pe care toti o amana.

Nu mai am timp de alte comentarii si inchei doar cu o recomandare de lectura si cu avertizarea ca pastila amara va fi luata mai devreme sau mai tarziu, realitatile economice nu pot fi ascunse in spatele tiparnitei de bani.

Daniel Lacalle – The New ECB QE Is A Mistake. Here Is What It Should Have Done zice:

  • Excess liquidity is 1.7 trillion euro. More liquidity does not lead agents to spend/invest more.
  • Negative rates zombify the economy and are a massive transfer of wealth from savers and productive sectors to the indebted and inefficient
  • When this fails or -even worse- explodes, central planners will likely blame “markets” or “lack of stimulus” to repeat

Polonia VS Romania

Sursa: TrendingEconomics.com

O poza spune cat o mie de imagini, dar sa facem cateva comentarii:

  • cresterea la PIB la noi nu e deloc buna sau spectaculoasa, este normala; normala e si pentru Moldova care are tot 4.4 cu toate scandalurile si cu toate problemele satelitilor Rusiei! O crestere buna are Irlanda cu 6,3%. Cand politicienii nostri citeaza media UE de 1.2% si compara cresterea noastra cu cea a UE, nu arata decat cat de prosti sunt. Desi fac pe prostii, caci de fapt manipuleaza realitatea. Care realitate este ca o crestere nesustenabila este una proasta si mai bine am avea o stagnare a PIB-ului dar un cont curent pozitiv sau poate (in premiera post-decembrista) excedent guvernamental
  • rata dobanzii de asemenea arata problemele fundamentale ale economiei romanesti: o rata mare nu ajuta economia; de ce avem rata mare? Din oricare motive, realitatea este ca alta nu putem.
  • rata somajului: de asemenea, nu spune mutle; noi avem o rata mai mica ca Polonia dar doar pentru ca ne pricepem mai bine la falsificat realitatea prin statistici; un alt indicator care deoarece nu atrage atentia nu este urmarit este Labour Force Participation Rate (cati oameni muncesc din cei care pot munci); la noi este 53.90 , cu 2% sub cat este la polonezi care la rata somajului par sa stea mai prost; realitatea e inversa; cifra e proasta si pentru polonezi oricum; de exemplu slovacii care nu au programe sociale de tinut parazitii acasa pe bani frumosi, au o rata de 94.30%; adica din 100 de oameni apti de munca (barbati si femei), 94 muncesc; in Romania doar 53, restul stau acasa pe ajutoare sociale sau muncesc la negru;
  • deficitul guvernamental deja este peste limita de 3% la noi; Polonia arata surprinzator pentru o tara care inca mai are de recuperat fata de vecinii din UE; posibil ca polonezii sa vizeze si o trecere la Euro si de aceea sa fie mai atentie; intentia / dorinta / potentialul la noi de trecere la Euro se vede si din deficitul guvernamental care pe finalul anului probabil va fi corectat brusc sa intre in cei 3% daca haosul guvernarii pesediste nu va face deja imposibil pentru urmatorul guvern sa rezolve deraierea;
  • contul curent denota raportul importuri-exporturi; la noi arata din ce in ce mai jalnic; nu stiu de cand nu am mai avut 4.5% din PIB dezechilibrul; pe scurt, aceasta cifra mare pe minus denota ca importam mult peste cat exportam; este chestiune de timp pana cursul va exploda, cu toate fondurile europene, investitiile externe si banii trimis de capsunari

NB: chartul e facut azi 11 sep 2011 cu print screen pe site-ul respectiv; site-ul Trending Economics mentioneaza de unde are cifrele

De ce pleaca ENEL si CEZ?

In timp ce galceava politica consuma 95% din zgomotul ogradei mioritice in timp ce 5% a ramas pentru fotbal si crima (crimele) de la Caracal, o stire bomba a aparut subtil mai ales in titlurile ziarelor economice sau la emisiunile economice ale unor televiziuni. Stirea a fost rareori analizata cum trebuie, in general fiind expuse faptele: Enel are cifra de afaceri cutare, randamentul cutare, CEZ are atatia abonati, a facut atatia bani etc. Iata un exemplu de stire care detaliaza cateva lucruri interesante, dar nu da nicio explicatie.

Mai pe sleau sau mai pe fata, cam ambele companii au declarat ca pleaca pentru ca nu mai fac bani la noi. Cei de la Enel, de exemplu, declara tacticos ca “Romania nu ar mai produce randamentele dorite”. Foarte interesant! Romania, tara emergenta, cu rata de indatorare mica, cu salarii in crestere, cu investitii in spitale regionale, autostrazi, blah, blah, sa nu ofere randamente “dorite”? Pai cine o sa le ofere, care alte piete?! Ucraina?! Fosta republica Iugoslava Macedonia?! Sau poate Siria …

Fara indoiala plecarea a doua mari companii energetice care impreuna aveau 3+1.5 milioane de clienti si miliarde in cifra de afaceri este poate cel mai evident insucces (dezastru) al guvernarii PSD. Optimistii ar spune: bine ca au plecat doar astia si nu a plecat Renault. Eu (realist) as spune: stati sa vedem pana la final. Idiocratii naivi pot spune ce vor ei, inclusiv ca “nu ne vindem tara!”, dar sigur se vor linisti subit la schimbarea tarifelor cu ocazia viitorilor patroni (cel mai probabil o noua generatie de “baieti destepti”).

In sine plecarea nu este deloc normala si mie nu imi miroase deloc bine. E prea mare coincidenta sa plece ambele amandoua din motive de randament. Cu siguranta, cel putin una daca afla de cealalta, ar fi preferat sa mai astepte pentru a vedea daca prin plecarea unui concurent, nu cumva randametul ar redeveni “dorit”.

Nu doresc sa intru in maruntaiele cifrelor deoarece depaseste scopul acestui articol. Mi-au atras insa atentia cifrele cu numarul mare de clienti. Milioane de clienti nu sunt de ici de colo si numai daca ai o baza de date cu acesti clienti ai optiuni variate de crestere a cifrei de afaceri prin diverse servicii. De exemplu, cum vi s-ar parea un serviciu oferit de CEZ de instalatori electricieni la comanda: ai nevoie sa schimbi o priza si nu te descurci? Suni la CEZ! Ai nevoie de un electrician sa-ti monteze niste becuri smart care sa se aprinda sau stinga cand bati palmele? Suni la CEZ! Tariful poate fi unul cu randament bun, plata in rate prin abonament si serviciile oferite de contractori, asa cum se fac in prezent (sau incearca sa faca CEZ-ul) si alte servicii.

Nu doresc sa trec mai departe fara a sublinia ca intr-adevar CEZ este varza la capitolul servicii si din informatiile mele, e cam capusat de clanuri de familii / prieteni / pile. Oricat de moderna ar fi o companie si oricat de mult know-how ar aduce, materialul uman este acelasi si din pacate si cine o sa cumpere CEZ-ul o sa “mosteneasca” aceiasi capusari si aceiasi “dorei” care au cam tocat si pana acum nervii clientilor si profiturilor patronilor.

Criza de forta de munca nu poate fi deloc o problema irelevanta care nu a contribuit cu nimic la plecarea CEZ / Enel. Dezvoltarea constructiilor datorita creditelor subventionate prin prima casa, coroborata cu exodul mesterilor in afara dar si cu venirea unor companii straine mai ales in domeniul auto care sunt mereu in cautare de specialisti, au pus o presiune foarte mare pe profiturile CEZ-ului si ale Enel-ului. Nu ca vreau sa le plang, dar explic de ce, desi au tarifuri mari, aceste doua companii cu siguranta au avut probleme mari cu personalul. Cel putin cu personalul de la departamentul relatii cu clientii, stim si noi cu totii problemele lor.

Dar, dincolo de probleme, ramane dilema cum de perspectivele Romaniei nu sunt tenante pentru aceste companii si cum de cred ca de aici incolo, noi vom merge in jos. Care sunt informatiile lor pe care noi nu le stim?

Prima varianta de lucru in cautarea unei explicatii ar fi poate ca atat CEZ-ul si Enelul au supt cat au putut de la perioada de monopol oferita cu generozitate de statul roman ani buni de zile, in timp ce mai nou, de cand s-a cam dus monopolul, baietii destepti au inceput sa scoata capetele din gaurile in care au stat ascunsi si sa sifoneze tot ce se poate de la marii consumatori ai statului (dar nu numai), lasand pe CEZ si pe Enel cu pierderi mari pe un segment important desi nu cel mai mare, populatia ramanand bineinteles grosul veniturilor si profiturilor.

Daca insa ne uitam la ce optiuni au aceste mari companii si cat de greu le va fi sa o ia de la zero in alte tari, mai ales in situatia de astazi in care consumul de energie scade, in conditiile in care in alte tari exista o competitie mult mai dura ca la noi, in conditiile in care sunt noi tehnologii (Tesla, blockchain) care pot sa disrupe oricand acele noi piete pe care cele doua companii ar intentiona sa intre, etc, nu putem sa nu ne miram DE CE PLEACA?

Daca ne gandim ca certificatele verzi la noi sunt mai dolofane ca la altii iar terenurile mult mai ieftine, din nou ne miram de ce aceste companii PLEACA ACUM.

Traim vremuri in care randamentele sunt ultima grija a patronilor (companiilor mari), cifra de afaceri, cota de piata si asset-urile care pot fi folosite ca colateral pentru rostogolirea creditelor fiind mult mai importante. Dobanzile in scadere, extinderea balantei bancilor centrale (BCE inca cumpara obligatiunile marilor companii europene), fac ca vanzarea / exit-ul din Romania sa fie un mare mister (in sensul ca poate aceste 2 companii stiu ca urmeaza ceva nasol pentru noi). Dobanzile scazute pe dolar si euro, ar insemna ca finantarea va fi din ce in ce mai relaxata. Nu si in Romania unde inflatia arata bine si puterea de cumparare asemenea, iar socul spargerii monopolului nu este inca deloc dureros, inflexibilitatea si lipsa de interes a romanilor facand ca toate companiile sa isi pastreze in continuare clientii – ceea ce poate fi bine sau rau, dar cand ai milioane de clienti, parca totusi pentru tine e bine, fiind mai greu pentru micile companii care vor sa creasca si prin urmare ar cam trebui o perioada sa vina cu discounturi mari si marketing agresiv.

Stiu ca nu suntem membri UE si ca probabil asset-urile din Romania nu pot fi folosite ca colateral pentru credite in afara la dobanzi infime sau daca pot, sunt considerate la jumatate. Dar dobanzile vor scadea si in Romania si sectorul bancar abia asteapta clienti solvabili cu profituri si cu asset-uri ca sa ii finanteze. Daca pana acum cele doua companii poate nu au avut nevoie de credite ca au ros osanza buna, de acum inainte ar putea cu usurinta sa supravietuiasca cu finantare autohtona, data fiind marja lor de profit. Nu mai zic ca costurile s-ar reduce drastic cu putina atentie la capitalul uman unde sunt sigur ca au prea multe redundante.

Evident deciziile de business la un asemenea nivel tin cont de multe chestii, de politica proprie, dar din nou repet, ca acest DUET este mai degraba o alarma, cel putin pentru sectorul energetic. Lipsa jucatorilor din piata pentru clientul final nu poate insemna decat preturi mai mari care se pot propaga si la alte preturi, energia fiind baza.

Nu am auzit o tentativa macar a vreunui guvernant sa incerce sa discute cu cele doua companii si sa vada problemele. Altele sunt problemele lor acum.

Din pacate lucrurile sunt mai nasoale decat par: nu doar Enel, ci conform Reuters, cam toti investitorii straini in sectorul energetic vor sa fuga. In subterane se misca ceva si noi nu stim ce, decat ca nu e de bine.

Viitorul UE dependent de viitorul Italiei

In toamna asta urmeaza o salva de socuri pentru economia si finantele mondiale. Fiecare soc in sine are indeajuns de mult potential pentru a face peri albi administratorilor de bani si celor care percep riscurile globale. Si cu toate acestea ultimele zile au fost optimiste, cu cresteri, sentimentul investitorilor fiind unul de speranta nestavilita ca vom terce prin toate aceste riscuri impreuna ca prin branza, fara scadere, mentinand trendul bull din ultimele saptamani, de cand pietele spera la interventia Fed-ului si la noi masuri de stimulare fiecala, atat din partea Fed-ului cat si din partea BCE.

Razboiul tarifar, tensiunea cu Iranul (tocmai a capturat inca o nava acum cateva ore), Brexit-ul si riscul de recesiune in Germania sunt principalele riscuri. Mai putin discutat si pe radar ar fi Italia – o tara bogata cultural si istoric, dar care sta din ce in ce mai prost din punct de vedere economic iar din punct de vedere financiar si al sistemului bancar este dependenta 100% de Bruxelles.

Italia este a 8-a tara a lumii la PIB, dar acesta a inceput sa scada in ultimul timp. In top 15 tari ale lumii sunt doar doua cu PIB-ul in scadere: Italia si Mexic. La somaj Italia sta la fel de prost: aproape 10%, intre Franta (8.5) si Spania (peste 15%), cu mult sub Germania si Marea Britanie. Deficitul guvernamental actual este de -2.1% (“depasita” doar de Franta si Spania dar pe negativ). De altfel, nu stiu Italia sa nu fi avut deficit in ultimul timp, chiar de cand a fost inclusa in UE. Insa adevaratul indicator care arata dezastrul din Italia este data datorie/PIB: 132% depasita in Europa doar de Grecia (181%).

Italia ca si Franta se lupta sa supravietuiasca: guvernele tin cu greu deficitele sub control, masurile ne-populiste de crestere de taxe si de reducere a beneficiilor sociale pe fondul scaderii economiei pun presiune sociala si mai mare intr-o Italie care in mod traditional nu a avut oricum niciodata stabilitate politica. Prin urmare, guvernele se schimba mai des decat vin anotimpurile. Singurul lucru care ii uneste pe italieni (care oricum nu erau ei prea uniti) este ura fata de Bruxelles si invidia fata de tarile care duduie de la nord.

Status-quo-ul este benefic pentru putine tari si aceasta se vede in PIB, rata datorie/PIB, deficit (excedent guvernamental), rata somajului. Germania de departe este castigatorul, urmata de Olanda, Danemarca, Austria, tarile nordice. Belgia e la mijloc, Franta e alaturi de Italia intre candidatii la “poc!”.

Ceea ce este nou pentru Italia este riscul politic: spre deosebire de Franta unde Macron si partidele mainstream tin departe partidele “extremiste” (adica eurosceptice), in Italia partidele eurosceptice sunt la moda.

Sunt pe masa multe posibilitati prin care Italia sa faca o bresa in picioarele de lut ale uriasului (UE): fie printr-o moneda emisa de guvern care sa fie folosita pentru plata impozitelor (ar lovi evident in controlul si autoritatea centrala), fie prin cresterea peste 3% a deficitului guvernamental (pe fata sau mai putin pe fata), fie prin emiterea exagerata de obligatiuni si cresterea investitiilor publice, pe scurt masurile luate de unul dintre noile partide (Liga Nord sau 5 Stelle), coalitii sau poate de un viitor nou partid, sunt in principal de natura fiscala: vor incerca sa produca o bresa in plan financiar prin neascultarea de “ordinele” de la Bruxelles. De la UE italienii vor primi certari si ultimatumuri dar marele semn de intrebare este daca se va merge pana la taierea finantarii bancilor italiene dependente de BCE si daca aceasta se va face in timp util sa nu.

In esenta, problemele Italiei si semnele de intrebare sunt aceleasi ca ale Greciei, ce difera aici este greutatea: daca se poate imagina UE fara Grecia si daca se poate imagina UE fara Marea Britanie, nu se poate imagina UE fara Italia care este inima Europei (cel putin cultural / religios si istoric).

Poate UE sa faca derogari doar pentru Italia? Poate UE sa accepte depasiri ale deficitelor doar pentru Italia, daca Franta are si ea nevoie si daca toti abia asteapta ca aceste limite si constrangeri sa fie eliminate si statele sa poata cheltui nelimitat pentru a incerca (printr-un mod gresit) sa “reporneasca” economia? Pot nemtii sa accepte abateri de la o “buna-purtare” fiscala din partea Italiei, abateri la care nemtii nici nu indraznesc sa viseze? De exemplu reduceri de taxe si impozite, cresterea numarului de bugetari, mariri de pensii etc, etc?

Ce deosebeste insa Italia de Grecia este faptul ca bancile, contabilitatea, creditele si chiar republica moderna insasi sunt inventii italiene. Adica italienii au cam fost inovatori de-a lungul istoriei cand vine vorba de transformari economice si sociale revolutionare. Daca ruperea de UE si pornirea pe o cale independenta in ciuda baubau-ului riscurilor este deocamdata asumata doar de britanici (care trebuie sa recunoatem ca cam schioapata), italienii pot sa demonstreze ca se poate trai si fara UE sau ca UE se poate transforma cu sau fara voia nemtilor.

UE se aseamana din ce in ce mai mult cu un Imperiu: este inflexibil in toate privintele si nu asculta de nevoile supusilor. Tulburarile si dezechilibrele de la periferie sunt total ignorate de la centru. Italia are experienta luptei cu un alt imperiu, cel Austro-Ungar si italienii au in sange repulsia fata de imperialism. Asta nu e insa de ajuns, e nevoie de mult curaj si de multe calcule si planificare in domeniul statului: al administratiei, al finantelor, al economiei. Greciei i-a lipsit asta. Sa nu uitam ca Varoufakis a declarat ca atunci cand a incercat sa faca un plan pentru trecerea la drahma au avut probleme deoarece incasarea taxelor de la companii era deja conectata la Bruxelles si orice ar fi incercat sa faca grecii in paralel ar fi fost depistat si controlat de europeni. Nu stiu in amanunt chestiunea si nu stiu daca nu cumva e doar o tanguire jalnica a lui Varoufakis, in realitate adevarul fiind ca pur si simplu grecilor le-a fost frica de o rupere totala.

Starea actuala din Italia nu pare chiar una disperata la nivelul ca ne putem astepta la orice. Fie acum, fie mai tarziu, problemele din Italia vor decide viitorul UE, pentru ca Italia este veriga cea mai slaba din lantul principal al motorului european. Grecia a fost doar … un accesoriu si masina ar fi functionat poate si fara el, desi atmosfera ar fi fost mult prea fierbinte si mai bine ca a fost “reparata”. Insa Italia cand va crapa, felul cum va crapa va decide viitorul UE.

Adevarul despre Aur

Adevarul despre aur este ca nimeni nu poate sa stie incotro o va lua. A crescut aurul recent o data cu razboiul tarifar, iminenta unei noi reduceri a dobanzii de catre Fed, semnalele ca economia poate intra intr-o recesiune si alti factori. Dar asta nu poate deloc sustine nicio argumentare pro sau contra aurului pentru ca nu exista clar o corelatie intre pretul aurului si niciun alt trend si niciun alt instrument. Dupa ce ca oricum aurul era un mare mister, mai nou aurul nu este corelat nici cu argintul.

The global economy is slowing, disinflation is strong and the dollar is strong. On form, that’s an awful combination for gold, yet gold prices are surging. Now, imagine what the gold price will do when the dollar weakens and inflation shows its hand.

Jim Rickards

In primul rand as dori sa subliniez un aspect cu privire la Jim Rickards: peste tot el se apara (vrajeste) ca nu vinde aur (nu este broker) si nu are bani multi investiti in aur. Prin urmare, ascultatorii naivi ar trebui sa aiba incredere in argumentarea lui deoarece Rickards, vezi-Doamne, nu vinde aur si nu castiga daca interesul pentru aur creste. Adevarul este ca desi poate nu vinde aur, Rickards isi castiga painea de pe seama investitorilor infectati cu virusul gold (goldbug): fie vinde carti dedicate aceste categorii de oameni, fie este platit sa apara la conferinte si sa tina discursuri de catre brokeri de aur, fie are un newsletter in care probabil castiga bani din marketing unde grosul publisherilor sunt evident brokeri de aur.

Daca nu v-am convins ca Rickards este un mincinos si se pretinde fals un specialist (“analist”) al finantelor care reocmanda aurul doar … asa ca fapt divers, fara niciun interes personal, va recomand sa ascultati gogomaniile lui Rickards cu privire la pretinsele lui “metode” “bayesiene” de analiza a evenimentelor si riscurilor din piata. Rickards este destul de subtire cand vine vorba de amanunte, a invatat cateva cuvinte pompoase gen “chaos theory”, “non-“stochastic process” si alte de-astea, le macane la interviuri si isi poleiaza impresia de “tehnician” cand de fapt el este doar un actor. Nu stiu unde pot vedea ultima companie de investitii de orice natura (banca, fond, hedge-fond etc) la care a lucrat Rickards si tare as fi curios sa vad ce sume a administrat acest om. Banuiala mea este ca zero. Si la fel cum Kiyosaki s-a lansat, a crescut spectaculos si a trait toata viata pe seama gogosii “tatal bogat” despre care nu exista nicio dovada reala, gogoasa lui Rickards este ca “a lucrat pentru CIA” la un proiect secret de simulare a unui razboi neconventional in care au fost luate in calcul si pietele financiare. Povestea e lunga si nu va plictisesc aici. Cert este insa ca nu avem cum sa stim niciodata daca povestea lui e reala sau e o mare minciuna: CIA nu va confirma si infirma nimic legat de Rickards, pentru ca nu e ilegal sa minti ca ai lucrat pentru CIA iar protocoalele CIA sunt de “no comment” indiferent de adevar, prin urmare … Va recomand sa nu va pierdeti timpul citind cartile lui Rickards: in afara de spoiala de “sfaturi” si “analize” din interviurile si conferintele de pe youtube, nimic tangibil sau concret nu putem gasi in carti. Nu neg cultura financiara si perspectiva istorica pe care o are Rickards, dar toate cartile lui au in primul rand un scop de branding, incearca sa ii creasca popularitatea, nu contin deloc sfaturi sau lectii pentru investitori. Nici vorba de elemente tehnice, cu exceptia unor cifre si charturi frumoase, a la Michael Maloney – un alt sarlatan.

Intorcandu-ne la aur ca instrument de investitie trebuie scoasa in evidenta o particularitate: spre deosebire de alte comoditati, aurul poate fi tranzactionat fizic relativ usor si prin urmare exista brokerii de aur fizic care cumpara si vand aur si care traiesc foarte bine atunci cand investitorii sunt speriati si isi pun nadejdea un aur, dorind sa transfere pe aur un procent cat mai mare din portofoliul lor. Brokerii de aur fizic sunt principalii sponsori (ca sa le zic asa) si promotori ai aurului si in ultimul timp folosind puterea youtube-ului si a internetului sunt principalul factor care muta piata si se folosesc de orice evolutie negativa a altor categorii de instrumente pentru a forta o corelatie intre pretul aurului si mersul economiei, sugerand in momentele de criza ca aurul este o investitie sigura deoarece are in spate mii de ani in care a fost folosit ca bani si in momentele de crestere economica lansand ideea ca totul este o bula si acum e momentul sa cumperi aur deoarece in curand bula se va sparge si pretul aurului va exploda.

Foarte usor se poate detecta propaganda pentru aurul fizic, atunci cand “expertii” ataca instrumentele derivate pe aur tranzactionate electronic in detrimentul aurului fizic, deoarece pretul instrumentelor pe aur sunt manipulate deoarece bancile si “pazitorii” sistemului fiat nu agreaza aurul si le e frica ca pretul acestuia sa nu explodeze si sa dea jos cu sistemul actual.

Pentru alte comoditati nu exista ceva similar si prin urmare nu auzim pe nimeni sa faca propaganda achizitiei fizice in detrimentul instrumentelor. De exemplu cine recomanda macar achizitia fizica a platinei – desi este cumva in aceeasi categorie de metale pretioase cu aurului – pe motivul ca pretul platinei este manipulat?

Pe de alta parte, aurul nu este deloc un “neica nimeni” in categoria comoditatilor fiind o materie prima importanta pe planuri multiple: are uz industrial vast, este folosi in moda (bijuterii) si are o atractie din partea oamenilor, este necesar si pentru bancile centrale care inca mai stocheaza aurul “just in case” din reflexe ultra-conservatoare. Notabile aici ar fi Canada si Marea Britanie care nu prea mai au aur. La polul opus fiind SUA si China, iar rusii incercand si ei sa isi creasca cota de aur din rezerva bancii centrale dar nu din increderea in puterea acestuia ci din incercarea (evident penibila) de dedolarizare. Deloc nesemnificativa la capitlul relevanta pentru aur este istoria acestuia ca moneda care istorie inca va mai pune ceva greutate in favoarea aurului cateva decenii pana cand cryptomonedele probabil vor face trecerea totala de la hartie catre blockchain, facand obsolete in acelasi timp si aurul si banii fiat.

Aurul este un animal turbat si sunt multi factori care influenteaza pretul. Pe langa utilizarile subliniate mai sus, existand clar o cerere de aur fizic ar mai fi de mentionat si partea de productie: exista un pret sub care mineritul nu renteaza, exista scheme de finantare pentru mineri care pot accesa credite in vremurile bune, pot face emisii de stocuri si atrage naivi, reusind sa stranga bani pentru exploatare si unele avand succes, altele dand-o nasol in bara. Mineritul la randul sau este extrem de complex si poate influenta pretul aurului intr-o directie sau alta. Sunt companii specializate pe diverse felii: unii doar cu detectarea, altele doar cu productia de masinarii si tehnologie, altele cu exploatatul, altele cu recuperarea (a ce se poate) din rezidurile celor dinainte si altele care fac totul la un loc la nivel global. Sunt companii cu focus pe anumite zone si cu istorie si sunt mineri noi, care apar cand creditele sunt mici, pretul aurului e mare si sunt conditii propice. Ca si in cazul petrolului, tehnologia evolueaza si sunt urcusuri si coborasuri ale oportunitatilor in domeniul mineritului care au efect asupra pretului.

Intorcandu-ne insa la cerere, evident aceasta nu este constanta pe toate canalele. Sa va dau un exemplu: indienii sunt mari amatori de aur. Daca economia globala merge bine si India merge bine, daca indienii fac bani, cumpara aur mult. Daca insa sunt probleme, cresc dobanzile, cresc taxele, nu mai sunt bani de bijuterii, oameni se mai insoara si isi fac verighete de argint nu neaparat de aur, cererea de aur din India scade. Cererea si oferta de aur sunt extrem de greu de analizat, de pus pe cifre si facut speculatii. La acestea se adauga si influenta psihologiei care este mare in cazul aurului din motive evidente de atractivitate irationala (sau cel putin greu de rationalizat) combinata cu spaima fata de riscuri. Putini investitori inteleg complexitatea factorilor care intra in alcatuirea pretului aurului.

Una dintre vocile cele mai zgomotoase care promoveaza aur este Peter Schiff – un broker de aur. Deseori acesta acuza Bitcoin-ul ca fiind fake gold si unul dintre argumentele pe care le aduce cum ca Bitcoinul nu este relevant pentru investitori este volatilitatea acestuia. Asta in conditiile in care aurul nu este deloc un instrument stabil, desi fluctuatiile nu sunt similare cu cele ale bitcoinului sunt indeajuns de haotice incat sa anuleze mantra stabilitatii pe care Schiff o repeta mereu cu privire la aur. Da, poate aurul nu are variatii dese si mari la fel ca Bitcoinul, dar totusi nici prea departe nu este.

Adjusted for inflation, gold’s highest price point ever was on January 21, 1980 when the precious metal hit $850 only to plunge the very next day to $737.50, a 13% fall.

https://www.mining.com/chart-gold-price-suffers-biggest-fall-in-6-years/

Cine insa are in cap astfel de cifre si evolutii si poate sa realizeze aceste minciuni pe care cu dibacie Schiff le propaga, mizand pe reputatia sa de baiat care striga lupul si care avand o singura data dreptate, acum profita la maxim de succesul sau orb spre deosebire de multi alti “profeti” care desi au “nimerit” si ei criza creditelor, ulterior au recunoscut ca ani de zile faceau profetii sumbre si nimeni nu-i asculta iar cand acestea s-a nimerit sa se intample, multi au inceput sa ii numeasca profeti si nu mai faceau fata la interviuri.

Nu putem comenta aurul fara sa amintim o alta categorie de promotori, de data aceasta mai putin interesati financiar din cresterea pretului si interesului investitorilor in achizitia aurului, cat mai mult aparatorii ai intoarcerii la standarul de aur – “anti-fiat-istii”. Nu cautati pe google, este un termen inventat de mine. As include aici de exemplu scoala austriaca, libertarienii dar in general toti criticii sistemului actual pe credit. Dintre acestia, avem cele doua tabere (ideologice) care propun alternative diferite: promotorii aurului si cryptoizii (visatorii de stele verzi pe blockchain). Cele doua tabere nu sunt neaparat total separate, existand o categorie care apartin in ambele sau considera solutia un melange intre aur si crypto. Alte idei sunt insa cu totul de nisa. De exemplu cu greu vom auzi propunerea de nationalizare a Fed-ului / bancilor centrale si focusarea politicilor acestora pe stabilitatea financiara si stimularea economica reala, nu doar pe spranceana, a acelor banci si companii alese ca Too Big To Fail de comitetele dubioase create in situatii de urgenta sau direct prin ordin prezidential pe baza recomandarilor “consilierilor” sau “think tank-urilor” presedintelui si a factorilor de decizie. Nu vreau sa deviez in solutii la fiat, doar am dat un exemplu de o idee care nu e deloc exagerata si ar putea avea tractiune destul de mare daca nu ar fi inversunarea irationala si superficiala impotriva status-quo-ului.

Teza generala pe care o sutin este deci ca pretul si nici macar directia nu poate fi prezisa si nici macar un scenariu de evolutie in functie de o posibila recesiune sau de alte miscari majore pe piata financiara (cresteri / scaderi de dobanzi). Exista cererea cu varietatea mentionata, exista productia cu specificitatea comentata sumar si exista factorul frica – psihologia umana.

Evident teza mea poate fi aplicata tuturor instrumentelor care sunt la fel sau poate chiar si mai complexe. Nu chiar! Exista analiza fundamentala, exista cel putin trendul care poate fi mirosit in termen util pentru investitorii experimentati si exista analiza tehnica care ne poate feri de greseli fatale. Banuiesc ca analiza tehnica poate functiona si pe aur, cel putin pe termene scurte si medii. Doresc doar sa demitizez iluzia ca aurului poate fi folosit ca hedge – nu am vazut asta si nu am exemple. Nu inteleg cum de s-a raspandit aceasta perceptie. Nu inteleg de fapt de ce investitorii de retali se aventureaza in comoditati. Altceva decat distractia si apetitul pentru risc, nu vad. Comoditatile nu pot fi prezise si instrumentele pe comoditati nu sunt pentru retail, ci pentru companiile in domeniu care le folosesc fiecare pentru ce are nevoie. Oricum interesul fiind restrans, cei care se aventureaza pe comoditati mai platesc si spread-uri prea mari, majoritatea brokerilor acoperindu-si riscurile prin costuri mari si neavand rulaje mari, neputand sa scoata profituri mari pe acest sector, evident ii taxeaza pe naivii care se aventureaza aiurea in teritorii periferice, fara pregatire.

Nu zic ca trebuie musai ca un trader amator sa studieze si sa faca trading doar pe baza unei strategii cu o oarecare spoiala de baza tehnica sau fundamentala. Evident ca cei mai de succes traderi sunt oricum probabil cei care pot sesiza cel mai clar corelatiile intre evenimentele de zi cu zi (pe o felie sau toate), psihologia investitorilor si o anume piata, o anumita categorie de instrumente sau chiar unele specifice. Tesla este un caz clar unde psihologia face pretul si fundamentele au importanta redusa. Tatonez de mult cu ideea specializarii si focusarii pe un singur instrument dar am inca unele retineri ca nu e de-ajuns. La urma urmei de unde sa inveti ca oricum cine a descoperit o tehnica de succes probabil nu o va impartasi cu altii, tocmai pentru a nu-si pierde avantajul competitional. Este greu de gasit modele si profesori din acest motiv. Bine ar fi macar ca fiecare sa ne impartasim greselile. De aceea am scris acest articol desi principala mea pierdere actuala este pe cafea nu pe aur. Ce am spus insa despre aur sunt sigur ca nu va fi primit de multi dar doresc macar sa ii ajut pe cei care se afla intr-o schema mentala total gresita cu privire la aur.

Puterea demografiei si viitorul SUA

Daca portavioanele sunt atat de obsolete – cum comenteaza trolii rusnaci pe Zerohedge – de ce se mai chinuie chinezii sa le construiasca (cu mai mult sau mai putin succes)?

In razboiul tarifar SUA-China nu poate exista decat un singur castigator: SUA. Ce pot face chinezii? Sa mareasca si mai mult tarifele la bunurile americane? Dar deficitul comercial in raportul cu SUA este 1:4 doar acest an si mult mai mare in anii precedenti. In al doilea rand, mergand la extrema, mare parte din investitiile chinezilor sunt in bondurile americane, deci ei sunt ombilical legati pe termen mediu-lung de SUA.

Speranta chinezilor este ca pot sa loveasca cat mai punctual acolo unde il doar pe Trump pentru a scapa de el si a spera intr-un viitor presedinte democrat, mai prost si mai slab ca Obama – care desi a inteles pericolul chinez, nu a facut decat vorbe (“pivotari“).

Atat de irelevanta este China – candidatul la o viitoare putere globala – incat este folosita de Trump ca manta pentru a lovi in Powel si a-l determina sa faca ce vrea Trump: stimulare cat cuprinde. Si Trump va obtine ceea ce doreste si stimularea va avea efect. Totul depinde insa de timing, daca va reusi sa faca asta in timp util sau roadele “stimularii” semanate de Trump le vor culege democratii.

Nimeni nu crede ca Trump spera intr-o revitorare a manufacturarii americane – si oricum la ce ar avea nevoie SUA de asa ceva? SUA nu are nevoie de productie deoarece poate tipari cati bani vrea si poate continua decenii bune de acum inainte sa finanteze programe sociale cat cuprinde, sa ofere credite cat mai ieftine populatiei, altfel spus sa mentina coeziunea sociala la un nivel de tensiune care poate fi administrat. Depinde insa si de politica si strategia politica a celui care este la putere.

Atat de solida este SUA si atat de intangibila suprematia americana incat politicienii isi permit sa isi aleaga “orientarea economica” sau altfel spus “viziunea de dezvoltare” – adica macaniturile de propaganda prin care se descurca fiecare in parte, dupa aluatul cu care este facut. In functie de aceste “viziuni” fac si desfac politicile economice, determina actiunile Fed-ului, focalizeaza atentia presei si a discursurilor din societate, produc si calmeaza valurile geopolitice etc. A facut-o Trump cu Koreea, China si “build the wall” asa cum a facut-o si Obama cu Siria, “Obama phone” si altele

Sa facem o simpla comparatie: Macaron in Franta macane si el cat cuprinde dar nu poate face nimic. A oferit cateva zeci de milioane Braziliei ca sa fie umilit crunt de presedintele unei foste coloni portugheze. A macanit si el ceva legat de Brexit ca sa fie umilit la Palatul Elysee de Boris Johnson care si-a facut poza cu piciorul pe masa. Ce putere are deci Franta si cum evolueaza CAC-ul in functie de declaratiile lui Macron? Nu exista nicio corelatie! In schimb, cum Trump lanseaza un tweet, toate bursele lumii zburda in sus si in jos. Acesta este un indicator al puterii si al capacitatii de a invarti lumea.

Investitorii de succes, mai ales cei pe termen lung, se uita atent la demografie si tin cont de studii sociologice (un termen conservator pentru analytics) legate de demografie. O scadere a populatiei in Romania corelata cu o rata a exilului foarte mare si luand in considerare o criza pe piata muncii, coroborata cu cresterea accelerata a procentului din PIB alocat platii pensiilor – dar si alti indicatori similari, pot da clar un semnal ca piata imobiliara in Romania se afla la un apogeu si ca nu poate fi ajutata decat de o relaxare semnificativa a conditiilor de creditare ca si a pretului creditarii, la care sa se adauge o crestere reala a salariilor.

Demografic SUA arata mult mai bine decat alte tari. Piramida demografica (exista grafice multe cu fiecare tara in parte) arata excelent pentru SUA, Mexic, India, Nigeria si dezastruos pentru China, Japonia, Romania, Italia, Franta, Rusia etc.

Se discuta din nou zilele aceastea despre “inlocuirea dolarului”. Chiar seful bancii nationale a Angliei (un canadian daca nu ma insel) a adus vorba de o criptomoneda care ar putea inlocui dolarul. Aberatii – nu exista alternativa la dolar. Nu doar ca nu exista piata de obligatiuni similara cu cea a bondurilor americane care sa poata inghite volume de miliarde de dolari zilnic si sa ofere lichiditate non-stop pentru orice suma, dar sunt nenumarati factori care intra in cauzele pentru care dolarul este si va ramane zeci de ani buni valuta forte la nivel global. Puterea economiei si a armatei SUA nu sunt deloc printre primele motive, desi faptul ca o armata straina nu a mai pus piciorul pe teritoriul SUA de peste un secol jumatate in urma cu siguranta prezinta o mare incredere pentru orice om intreg la minte care are multi bani si care doreste sa ii aiba si peste 30 de ani. In primul rand conteaza insa instrumentele si relatiile existente. Cu greu se va putea stabili de exemplu o noua moneda referinta pentru plata petrolului deoarece pana la stabilirea unui pret global, speculatorii care vor practica arbitrajul pot sa creasca pretul atat de mult incat sa descurajeze orice tentativa de “evadare”.

Nu doar ca nu exista instrumente suficiente de creditare, nu exista banci mari care sa ofere tot ce e nevoie pentru un comert international eficient, fara frecusuri, dar problema principala este ca nici macar nu exista candidat pentru inlocuirea dolarului. Euro este o gluma proasta: yield-urile la bondurile majoritatii tarilor cu economii cat de cat sustenabile din Europa sunt negative tocmai pentru ca lumea nu are incredere ca euro va supravietui nici macar 10 ani. Banca Elvetiei face cu greu fata peg-ului cu euro (adoptat voluntar pentru a nu afecta exporturile tarii) tocmai pentru ca investitorii au mai mare incredere in francul elvetian decat in euro. Cat despre yuan-ul chinezi , ce sa zicem? Cresterea masei monetare a chinezilor a depasit orice in istorie (raportat la PIB). Sistemul bancar chinez este un caritas la patrat cu nenumarate punte de vulnerabilitate in care o mica crapatura poate prabusi intreg sistemul. Este o minune ca nu s-a intamplat deja si explicatia minuni este “dictatura digitala a sistemului de credit social“.

Nu am apucat sa detaliez prea mult particularitatile demografice ale SUA si nici avantajele federalizarii care permit mici experimente locale sa fie imitate in caz de succes sau evitate in caz de esec, oferind un model statal extrem de stabil. Trendurile insa sunt si mai spectaculoase decat cifrele si statisticile actuale: majoritatea imigrantilor vor sa ajunga sa traiasca si sa munceasca in SUA. Copiii chinezilor bogati viseaza sa ajunga la studii in SUA si apoi sa munceasca in Silicon Valley. Toate acestea si multe alte argumente imi intaresc opinia ca SUA este si va ramane principala putere mondiala. Este doar o chestiune de timp pana China se va alinia si cu aceasta aliniere se va produce probabil un nou val de entuziasm care va misca mult-asteptata inflatie si va da sperante rezolvarii problemei nerezolvate inca a creditelor. Depinde insa si de cine va castiga alegerile prezidentiale pentru ca daca vor castiga democratii este posibil ca SUA de maine sa ajunga China de astazi …

Epstein – speculații

Jeffrey Epstein a fost un milionar care s-a sinucis (sau … a fost sinucis) in puscarie in timp ce astepta procesul in care era acuzat de trafic cu minori, trafic de persoane in scopuri sexuale si abuzuri asupra minorelor intre anii 2002 si 2005.

Printre “clientii” lui Epstein ar fi fost Bill Clinton. Pentru ca in presa noastra Epstein a fost cam trecut cu vederea si stirea despre prinderea si sinuciderea lui a fost sumar redata pentru ca legatura intre cazul Epstein si Trump este destul de subreda, ca si la CNN si alte ziare de stanga (globaliste, sorosiste etc), as dori sa accentuez ca cazul este departe de a fi unul … banal ci are atat de multe foi de ceapa peste el incat o sa dureze probabil zeci de ani pana sunt date toate la o parte ca sa aflam adevarul.

Iar adevarul pe scurt, pe care dorim sa il aflam este: a fost Epstein omul serviciilor secrete sau doar un protejat al “nomenclaturii” din SUA? Ce se petrecea cu adevarat in Lolita Express sau pe insula “extravaganta” a acestui milionar?

Ca sa realizati cat de ciudat este acest om si cat de multe necunoscute sunt cu privire la ce facea el si pentru cine facea, postez mai jos un tablou gasit in casa acestuia care se intituleaza “Parsing Bill”

“Parsing Bill” – tablou din casa lui Epstein

Nu sunt naiv sa pretind ca adevarul se poate afla. Cu atat mai mult daca in spatele lui Epstein ar fi serviciile secrete americane (si nu numai: “stein” …). Nu exista fum fara foc si cateva lucruri se repeta in articolele de presa, in anchetele unor investigatori independenti etc, etc.

Iata cateva intrebari: de unde si-a facut Epstein banii? Milionar nu devii peste noapte, pur si simplu. Epstein a lucrat in finante dar nu oricine lucreaza in finante devine milionar, mai ales daca a fost dat afara de la banca la care lucra inca din 1981 din motive inca necunoscute.

Desi Wikipedia are ceva informatii pentru cei care doresc sa analizeze in detaliu acest personaj ciudat (cel putin zis), felul cum este prezentata informatia este extrem de inselator: nu reiese nicaieri cum anume si-a facut el banii, desi sunt enumerate activitatile lui trecute (profesor de matematica, trader de optiuni etc etc) se trece brusc de la “consultant financiar” la participarea lui Epstein la licitatia pentru vanzarea New York Magazin pe care insa acesta a pierdut-o, trustul vanzandu-se in final cu 55 milioane dolari.

Intr-un articol despre acest “ciudat”, Business Insider baga sursa banilor in topul “ciudateniilor”:

“Epstein is said to be very wealthy, although the origins of his money, vehicles, and property are largely unknown.”

Sursa

Foarte interesant cu privire la Epstein este cum in general presa il numeste “ciudat”, desi acesta este clar un pervers stricat. Adica, desi putine trusturi media se dau inapoi de la a prezenta pe larg “cazul” (CNN ar fi unul), cele care nu se dau inapoi, folosesc termenul “ciudat”, ca si cum Epstein ar fi doar asa, un milionar excentric, cu tablouri ciudate, cu relatii cu serviciile secrete israeliene etc. Nu ca si cum Epstein ar fi un pervers mare care a furnizat “servicii sexuale” (sex cu minore) politicienilor.

Daca natura serviciilor oferite de Epstein politicienilor nu este negata (serviciile sexuale) un mare mister este care au fost acesti politicieni si ce fel de servicii le oferea fiecaruia. In mod oficial, Epstein organiza petreceri si la petrecerile lui participau multi milionari – oameni de afaceri dar si politicieni, Trump fiind unul dintre ei (sursa).

Clinton de asemenea a beneficiat de “servicii” si foarte probabil a fost santajat de cei pentru care Epstein muncea, cu inregistrarile facute de Epstein.

Se pune intrebarea: daca toata lumea cam stia ce face Epstein (dar chiar daca nu l-ar fi stiut) de ce se duceau politicienii la Epstein sa se compromita facand sex cu minore pentru a fi inregistrati de acesta si pentru a putea fi santajati. Natura intrebarii este una de genul ce a fost mai intai, oul sau gaina. Bunaoara, se pune intrebarea: erau politicienii prosti, aveau incredere oarba in Epstein sau pur si simplu participarea si expunerea volunara la riscurile de a fi inregistrati si de la riscul ca aceste inregistrari sa fie folosite ulterior erau o conditie a avansarii in politica pe posturi din ce in ce mai mari, adica erau intr-un fel “un botez” al “clubului”.

Lantul speculatiilor legate de Epstein merg de la toate amanuntele din viata sa pana la conditiile mortii. In aparenta Epstein nu avea de ce sa se sinuciga: cu banii si avocatii pe care ii are, ar fi durat foarte mult pana cand ar fi fost condamnat. Deja Epstein se pare ca a avut parte de un tratament special in puscarie, inclusiv de vizita unor femei (chestiune care nu se practica in puscariile din SUA, nici macar la 3 luni ca la noi).

Daca amanuntele sunt multe, secretele bine ascunse, personajele implicate sunt evident din randul miliardarilor care isi permit sa “controleze” narativul, ca si in situatii simialare in care avem parte de haos, trebuie sa ne ghidam dupa singura busola care ne este la indemana. Adica intrebarea: cui foloseste? CUI FOLOSESTE MOARTEA LUI EPSTEIN?

Bill Clinton ar fi unul dintre cei carora le foloseste ca Epstein a murit in timp util pentru a nu se investiga mai departe cine au fost participantii la petrecerile lui si ce contineau inregistrarile gasite la casa lui. Cu Epstein mort, procesul se inchide si investigatia este oprita. Nu doar Clinton poate sa stea linistit si si multi altii. De aceea este greu de aratat cu degetul inspre Clintoni desi lista de “personaje incomode” pentru famiglia Clinton contine zeci de oameni care s-au … sinucis.

Va las in final cu un interviu cu o recomandare de interviu cu o investigatoare independenta a cazului:

Testele de stres din sistemul financiar UE – noua linie Maginot

In anii 30, francezii erau speriati de o invazie germana si erau constienti ca este doar o chestiune de timp pana cand nemtii vor ataca din nou. De aceea au construit Linia Maginot – cea mai proasta strategie militara din istorie, construita pe paradigma trecutului fara nicio tentativa de raportare la prezent si la riscurile progresului in domeniul militar. Linia Maginot avea mici hibe, mici puncte slabe care au fost exploatate la maximum de nemti si au anulat total relevanta acestei linii de aparare care constituia coloana vertebrala a strategiei si capacitatilor militare franceze.

Similar cu aceasta Linie Maginot este indolenta si lipsa de reformare a sistemului bancar european actual. Dupa ce am suflat in iaurt o data si am trecut prin vremurile spectaculare ale anului 2008, BCE impreuna cu bancile europene centrale stau cu mainile in san si gandesc ca viitoarele riscuri vor lovi in aceleasi puncte slabe si prin urmare fortificarea acelor puncte slabe este o garantie impotriva riscurilor.

Mai concret, BCE-ul gandeste ca furnizarea de lichiditate este solutia la orice problema. Aceasta se intampla si mai ales pentru ca in afara de asigurarea unei lichiditati BCE nu are prea multe alte mijloace si alte parghii de influentare a pietelor financiare.

Adevarul este ca cata vreme oamenii mai au incredere in acele hartii pe care scrie EURO si in acele pagini web pe care sunt afisate niste cifre cu conturile lor, BCE are multe mijloace si ar putea face mult chestii. De exemplu, ar putea lansa un euro acoperit in aur ca vehicul investitional. Sau poate de exemplu BCE ar putea legaliza si adopta Bitcoinul ca mijloc legal de plata si ar recunoaste Bitcoinului macar statutul de commodities – asa cum au facut americanii. Dar BCE nu se misca, desi nemtii au un cuvant de spus in BCE. Daca in 30 francezii erau in aparare si nemtii in atac, de data aceasta, nemtii sunt cei care apara toata europa impotriva riscurilor financiar exogene si din pacate imaginatia nu este unul dintre punctele lor forte. Conservatorismul si inflexibilitatea nemteasca coroborate cu angst-ul lor genetic, pecetluiesc o catastrofa inevitabila in UE. Mai multe detalii, in interviul de mai jos …

Mizeria de sub pres

Siguranta populatiei este subiectul zilei. Incompetenta operatorilor de la 112, incompetenta politailor care nu au intervenit in timp util, indolenta procurorilor care au tolerat ca Caracalul si Oltenia intreaga sa fie condusa de grupuri de infractori etc etc sunt doar cateva bube care au iesit acum la suprafata.

Cu fiecare eveniment socant care starneste o oarecare revolta in spatiul public, mai descoperim inca o componenta a statului care are de suferit din cauza coruptiei, incompetentei, nepasarii si proastei organizari.

In mai multe articole, am subliniat, ca adevaratul dezastru al acestei stari de fapt se va vedea la urmatorul cutremur. Atunci vom vedea eficienta investitiilor in centrele, comitetele si comisiile ISU, atunci vom vedea eficienta maririlor de salarii la functionarii publici plimbatori de hartii care trebuie sa verifice noile constructii si care fac receptiile la lucrarile publice gen scoli noi, renovari de spitale, strazi renovate, etc. Atunci vom vedea eficienta investitiilor masive in “retehnologizarea” sistemelor de alerta a populatiei etc, etc. Oops, deja am vazut insa eficinta investitiilor in softurile pentru sistemul 112 realizat de firmele lui Ghita. Da, dar acum a murit doar o fata. Acum este revoltat doar un tovaras care tuna si fulgera pe diverse site-uri cvasi-irelevante, caci deja presa mainstream nu prea ii mai da cuvantul, subietul “Alexandra” fiind in proces accelerat de “racire”. La viitorul cutremur, insa, vor muri mult mai multi oameni, majoritatea nu din cauza daunelor facute in timpul cutremurului cat din cauza dezastrelor care vor urma: focuri care nu vor putea fi stinse, explozii accidentale pe ici pe colo pe la vreo centrala termica, scurgeri de gaze, spitale nepregatite, fara personal, fara medicamente etc, etc.

Majoritatea contractelor publice sunt tunuri financiare pentru firmele de partid. Majoritatea receptiilor se fac pe spranceana. Un exemplu foarte concret este stationul Ion Oblemenco din Craiova care in curand va implini 2 ani de la lansare si care inca nu are un gazon cum trebuie, jucatorii avand mari probleme sa arate ce stiu. Problema gazonului era binestiuta inca de la inaugurare pentru ca fundatia la gazon nu a fost facuta cum trebuie pentru a se economisi niste bani. Aceasta este doar o problema. “Scurtaturi” si trecut cu vederea au fost la mai multe capitole. Presa a semnalat de exemplu erori grave la construirea acoperisului. Toate au fost petecite si receptia s-a facut pentru ca era presiunea politica ca lansarea sa aiba loc in timp util pentru campania electorala. Constructorul stia si el si presiunea beneficiarului era nu pentru a se face un lucru BUN desi pretul a fost pe masura, ci pentru a se face un lucru ORICUM dar RAPID, ca sa poata fi lansat inainte de alegeri pentru ca partidul sa castige cat mai multe locuri (PSD oricum ar fi castigat, Craiova fiind ultimul oras rosu din Romania).

Acum, in cazul de fata un gazon prost facut nu are consecinte drastice, poate doar pentru performanta fotbalistica. Insa dupa cum vedem sunt locuri unde incompetenta si coruptia pot avea efecte mult mai nasoale si moartea loveste aleator. Chiar daca tovarasii evita tacticos sa treaca prin spitalurile autohtone si merg in strainatate chiar si pentru niste banale analize, in cazul cutremurului poate vor avea si ei nevoie sa treaca pe la urgente. Etc, etc.

Exista momente in care Dumnezeu cerne lumea, cerne popoarele. Specific poporului nostru este lucrul facut de mantuiala. Eroul nostru national este Dorel. Ne place sa fim smecheri, ne place sa dam tzeapa patronului si sa ne facem ca muncim. Ne place sa luam bani frecand menta la stat, plimband hartii si facandu-ne ca suntem importanti. Ne place chiar sa ne mintim pe noi si sa ne spunem: ce rost mai are sa fiu eu cum trebuie daca oricum toti in jurul meu isi baga picioarele. Din fericire, in momentele de cernere se face curatenie si situatia se regleaza cumva, macar pentru o generatie. Cu mirare vom vedea la viitorul cutremur cum blocurile facute imediat dupa anii 1978 se vor comporta mai bine decat blocurile noi facute de “investitorii imobiliari” deoarece atunci oamenii aveau frica. Frica ii invatase sa munceasca cum trebuie, sa fie seriosi. Intre timp am uitat sa muncim, am uitat sa ne pese, am uitat ca o gresala pe care noi o consideram mica poate sa fie mare, am uitat ca desi cei din jurulo nostru nu fac ce trebuie, noi trebuie sa facem. Dar viitorul cutremur va scoate toata mizeria de sub pres si vom avea sansa unui nou inceput. Vom avea insa o problema: cei mai muncitori romani si cei mai seriosi au cam plecat …

1 2 3 173