Limbajul corporal la G20

3 comments

Puterea atrage atenția și unde sunt 20 de capi ai lumii adunați sub camerele de vederi, gesturile lor sunt cântărite în amănunt din toate unghiurile. Personal sunt sceptic cu privire la relevanța analizei gesturilor. Este o știință de graniță cu interes mai mult de divertisment. Sunt de acord că pot fi extrase ceva informații dacă am fi la curent cu contextul situației concrete, dacă am avea clar în minte și istoricul complet al personajelor, atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Contează foarte mult și ce gândește fiecare om, ce raportare are el în general. Gesturile pot fi interpretate doar într-un context cât mai larg. Cu privire la Putin-Trump, principalul element de care trebuie ținut cont în analiza gesturilor este ca Putin este la putere în Rusia din anul 2000 și e obișnuit să participe la astfel de întâlniri, să cunoască tot felul de personaje și să fie tratat în cele mai diverse moduri de diverși președinți. În general, aș caracteriza atitudinea lui Putin cu privire la Trump de indiferență. Trump se crede deștept și deal-maker și se crede la masa celor puternici, alături de cel mai temut om de către americani VLAD cel înfiorător care pune hackerii să măsluiască alegerile și care ține SUA în șah în Siria și amenință întreaga Europă, astfel încât americanii trebuie să se alieze până și cu irelevanții de polonezii și românii pentru a-l ține departe de motherland. Dacă Trump e obișnuit să fie înjurat și batjocorit acasă și inevitabil are complexe de inferioritate, mental având profilul unui adolescent care trebuie să-și încordeze mușchii pentru că altceva nu are, Putin nu dă doi bani pe astfel de întâlniri, el nefiind altceva decât vârful de lance al unui întregi armate de diplomați, militari și experți care toată viața cu asta se ocupă, spre deosebire de echipele celorlalți care se cam schimbă la fiecare 4 ani dacă nu mai des. În plus, ca jucător de judo, Putin nu cred să aibă probleme în a-și controla și regiza gesturile sau în a improviza în situații neașteptate cum s-a întâmplat cu tentativa lui Merkel de a vorbi cu el după poza de grup. Politica SUA nu e făcută de președinte, el este doar un actor, o păpușă pusă în față să facă ce trebuie, mișcată cu atenție de cei cu bani și putere care nu sunt trecători cum este Trump. Rușii au declarat nu de puține ori că uneori nu știu ce vrea America în Siria și că americanii își schimbă prea des poziția, având chiar atitudini contrarii: pe de o parte zic că vor să lupte cu Isis, pe de alta bombardează trupele lui Assad când acestea sunt în luptă cu teroriștii Isis. În interviuri în presa rusească, Putin chiar a declarat că la americani, președinții sunt presați de opinia publică și de lobby-uri, existând o mare diferență între ceea ce spun și declară și între ceea ce fac. Trump este faimos pentru felul cum își schimbă pozitia și este clar că rușii nu dau

Read more

Trump-Putin: o chimie înșelătoare

2 comments

Conform Tillerson (secretarul de stat al SUA), întâlnirea Trump și Putin a fost dominată de o “chimie pozitivă”. Numai cine nu a privit serialul House of Cards poate să creadă asemenea BS-uri. Dacă ne uităm pe câteva concluzii ale întâlnirii revelate fie din partea americană, fie de ruși, întâlnirea a fost una extraordinară, cel puțin acordul de încetare a focului în Sudul Siriei fiind un element dătător de speranță că aceste concluzii nu sunt doar complezențe și amabilități reciproce. Pe lângă acest acord, ar mai fi: Putin s-a jurat că nu a bâgat mâna în cutia cu voturile americanilor și Trump l-a crezut; cu privire la Koreea de Nord, Putin a declarat că doar tacticile diferă, în rest ambele părți doresc de-nuclearizarea Koreei; securitatea cibernetică a fost și ea un punct discutat căzându-se de acord asupra formării unui grup bilateral de … “formare a interacțiunii” pe o gamă largă de subiecte; Ucraina: se continua acordul de la Minsk, se formează un canal de înțelegere pentru ajungerea la un acord final; Și cireașa de pe tort: Lavrov a declarat că Putin și Trump au demonstrat că nu au nicio intenție să creeze probleme dintr-o nimica toată pentru cele două țări. Evident că problemele actuale între SUA și Rusia nu au apărut din nimic. Obișnuită mai mult de un deceniu să fie polițaiul global, SUA s-a trezit peste noapte cu o Rusie puternică și cu o Chină a cărei economie crește mai repede ca vrejul de fasole fermecat, în ciuda tuturor problemelor care nu sunt mici, dar care nu o frânează cu nici o iotă planul cincinal. Ca să dau un exemplu, chinezii au un plan cu privire la producția de panouri solare pe vreo 2 decenii. Pentru ca la jumătatea termenului, au depășit planul, au mărit deja targetul. O economie în creștere înseamnă capacități în creștere, înseamnă o armată în creștere care poate pune în 5 sau 10 ani sub semnul întrebării supremația americană. China și Rusia sunt singurele țări din lume care nu tolerează Americii să facă orice vrea, oriunde. Siria este cazul pentru ruși și Marea Chinei de Sud pentru chinezi. Faptul că americanii își plimbă navele prin zonă încercând să dovedească chinezilor că ei fac ce vor, este tocmai dovada că nu mai pot să facă ce vor dacă trebuie să demonstreze asta. Simplul fapt că americanii au nevoie să dea dovadă lumii că sfidează pretențiile Chinei asupra noilor insule și asupra întregii zone maritime, denotă că un nou șerif a apărut în zonă și acesta nu este un yankeu. Așadar, dacă Rusia nu permite SUA să facă orice, asta e o problemă și chimia dintre cei doi președinți este irelevantă. Dacă neînțelegerile din Siria sunt o nimica toată pentru Lavrov și toată lumea e de acord că nu are rost ca SUA și Rusia să se lanseze în război pentru neînțelegerile de aici, în SUA există totuși mai multe centre de putere care zic: cine e Putin și cine e Rusia? Cum putem să permitem rușilor să facă jocurile

Read more

Cum poate scăpăra scânteia?

One comment

Există 3 zone fierbinte de unde poate porni războiul mondial între Imperiul Anglo-American și Axa Rusia-China. Deși este imposibil de prevăzut contexul și momentul – și istoria ne aduce nenumărate exemple – tensiunile sunt însă acumulate și când mirosul de pucioasă cuprinde întreg văzduhul, locul, momentul și felul în care este aprinsă scânteia care va detona planteta contează mai puțin. Ucraina Momentan în Ucraina pare liniște. Este însă liniștea dinaintea furtunii. Economic și nu doar economic, Ucraina nu poate rezista prea mult fără a se rezolva cumva. Liniștea nu este decât consecința secătuirii puterilor ambelor facțiuni care au căzut de acord să facă o pauză. De altfel, nici măcar nu este pauză, ci deocamdată războiul se duce pe alte planuri (vezi incidentul NotPetya care a dat jos cu rețeaua electrica a Ucrainei zilele trecute). Ambele facțiuni așteaptă: vestul așteaptă bani și arme de la americani sperând în creșterea confruntării dintre americani și ruși până la punctul în care să curgă cu armament și rachete de peste ocean. Între timp, patrioții ucraineeni se pregătesc de luptă. La fel face și estul, pregătind lovituri punctuale și sperând într-un ajutor cât mai direct din partea Rusiei și de ce nu chiar anexarea la țara mamă. Dintre toate cele 3 variante, Ucraina este totuși cea mai puțin probabilă să fie scânteia care aprinde butoiul. Ce este cert, este că nicio parte nu va ceda: Rusia nu va accepta niciodată un stat ostil care să sară în barca dușmanului și să pună în pericol existența țării iar de cealaltă parte, cei din vest nu vor mai accepta regimul de opresiune și vor lupta până la moarte. SUA nu pot pierde o astfel de oportunitate, în caz de nevoie armele și dotările vor fi trimise rapid, dacă va exista vreo urgență sau pericol iminent. Siria Cine ar fi gândit acum 5 ani când a pornit conflictul că se va ajunge la amenințări directe între americani și ruși în Siria? Ceea ce părea un război proxy pe-atunci, a devenit din ce în ce mai mult un război direct deși deocamdată pe un teritoriu proxy. Orice incident poate fi o scânteie puternică, deoarece amenințările și acuzațiile nu mai lasă nici măcar loc de negociere în cazul unui accident. Atacul asupra lui Assad făcut demonstrativ de Trump când l-a avut în vizită pe președintele chinez, poate fi reluat – de ce nu? – și cu un atac asupra Rusiei. Cred ca am mai spus în articolele anterioare: China e principala amenințare pentru SUA. Mulți americani își pun întrebarea: de ce mai așteptăm și nu facem ceva cu China? Dacă nu acum, când? Când nu o să mai putem? Nu este deloc exclus, ca în urma escaladărilor tensiunii din Marea Chinei de Sud sau în Taiwan, pentru a demonstra chinezilor că e destul de nebun, Trump să-i atace pe ruși în Siria. Rușii deja au făcut o greșală declarând câ vor răspunde proporțional atacurilor americanilor, un cuvânt cheie extrem de liniștitor și care elimină cumva riscul unui atac nuclear inopinant.

Read more

Pompierii piromani

3 comments

Din toate modificările faimosului program de guvernare o să fac câteva comentarii despre impozitul pe cifra de afaceri, deși pe toate televiziunile vedem cum au sărit deja oamenii de afaceri și toată lumea în general pe guvernanți care au venit peste noapte cu câteva mici modificări aberante la un program în sine aberant și care este probabil ultimul cântec de lebădă al zvâcului de revenire din criză trăiă cu multă întârziere de economia românească după prăpădul din 2008. Care zvâc din păcate nici măcar nu e consecința vreunei politici coerente fie a PSD-ului fie a celor dinainte, ci e o reacție firească a căderii. În primul rând, justificarea acestui impozit prin prisma faptului că sunt multe companii multi-naționale care nu plătesc deloc impozit pe profit de ani de zile este aberantă. Este evident că acele companii plătesc nenumărate taxe cum ar fi taxele salariale care sunt peste 60% din salariul luat în mână de angajați și apoi mai plătesc TVA-ul care în esență este oricum o taxă pe venit. De asemenea, este evident că chiar dacă ar fi așa – adică sunt multe firme care nu plătesc impozit pe profit din cauza optimizărilor fiscale – a introduce o taxă care va pune greutate pe toată lumea, inclusiv pe cei care plătesc de ani de zile impozit pe profit, denotă prostie și amatorism tembel. Cum ar fi ca într-o clasă în care un elev face gălăgie profesorul să scadă nota la purtare la toată clasa? Nedrept, ineficient și cu consecințe fatale pentru acel profesor. La fel și cu acest impozit … Prima întrebare pe care mi-o pun este dacă oamenii ăștia chiar așa gândesc sau doar bagă în față explicații false pentru alte interese pe care le-ar avea. Este un reflex firesc să încercăm să le găsim scuze pentru că ne vine greu să credem că o asemenea prostie există. Este greu de crezut că există un om normal, întreg la minte, cu atât mai mult ajuns în poziții unde să ia decizii, care să gândească că pentru că ai companii care nu fac profit – din orice motiv ar fi acesta – trebuie să introduci o măsură atât de anormală și anti-economică. Din păcate realitatea chiar aceasta este: la volanul autobuzului nu e doar un șofer beat, ci e și unul retardat care a dat șpagă ca să ia permisul și care are multe accidente la activ. Și este o minune dacă acest șofer nu va ajunge să arunce autobuzul în prăpastie la prima curbă. După cum am mai explicat în mai multe articole, trăim vremuri în care dobânzile fiind în cădere continuă (stați liniștiți, încă nu am trecut peste) bătălia între companii se duce pe cota de piață. Nu profitul mai contează în ziua de astăzi, ci cota de piață care este un asset luat în calcul nu doar de investitori cât și de fondurile de investiții și de bănci. Pomparea banilor gratuiți în sistemul bancar face ca banul să nu mai aibă valoare și setea după randamente sa direcționeze

Read more

Lumea – pe marginea prăpastiei

4 comments

Poate cea mai bună dovadă că SUA este Imperiul Roman al vremurilor noastre este tocmai strânsa legătură între haosul din lume – și din zona noastră a lumii, mai ales – și procesul de implozie care a început să se accelereze în sânul acestui imperiu obosit și îmbătrânit care mai are puțin și predă ștafeta, dacă nu cumva își dă foc înainte de finish și dă foc și ștafetei și stadionului. Riscul unui război nuclear este în ziua de astăzi mai mare ca oricând – surprinzător, acest fapt este recunoscut de toată lumea, și de politicienii implicați și de presă. Ce este însă mai greu de realizat este că acum atât politicienii cât mai ales militarii sunt mult mai nebuni decât altă dată. În plus, dacă în perioada războiului rece, razboaiele proxy erau sporadice și cu implicarea minimă a imperiilor, chiar astăzi, avioanele americane se pot întâlni cu rachetele rusești în Siria. Tensiunile acumulate și răceala relațiilor, precum și tentativele de negociere eșuate care constituie deja o istorie a eșecurilor și un preludiu pentru un conflict direct ne îndreptățesc îngrijorarea și ne scutesc de explicații sau analize prea detaliate. Iar dacă Rusia chiar este nesemnificativă în comparație cu SUA și nu există niciun risc, având în vedere diferența de putere, în cazul Chinei situația e cu totul alta. Iar cu China avem nu doar război prin proxy (pe plan militar în Koreea, pe plan economic și politic în restul Asiei de est) ci mai ales avem relații financiare și economice periculoase care în ciuda iluziei de simbioză și inter-dependență, pot însă oricând să declanșeze cutremure pe orice plan: militar – vezi frecușurile din Marea Chinei unde chinezii pot să treacă rapid de la avertismente la lovituri și, de ce nu, vezi războiul cibernetic sau cel pentru cucerirea spațiului; ca fapt divers, SUA pentru prima dată după Al 2-lea Război Mondial a creat o nouă armă: space corps; economic – războiul vamal bate la ușă, Trump având prea multe pe cap deocamdată pentru a se ocupa de chinezi; pentru al doilea mandat, Trump e obligat să facă ceva cu privire la China; ca un mic amănunt amuzant, fabrica Ford “salvată” de Trump de la mutarea în Mexic, a ajuns în cele din urmă în … China; financiar – chinezii încearcă să submineze petro-dolarul sau măcar lucrează la înlocuitori, încercând diverse scheme, cea mai la vedere fiind Banca BRICS; Problema SUA este că în relația cu China, pentru SUA nu este bună nici pacea nici războiul. În caz de pace, China crește ca vrejul de fasole fermecat iar în caz de război … dar cine să mai vrea război când SUA nu au mai câștigat un război cu o țară cât de cât relevantă (nu cu Serbia sau Libia), de la Al 2-lea Război Mondial. Nu putem să nu spunem câteva cuvinte și despre Trump, pentru că am dori să clarificăm un amănunt: nu Trump a adus lumea pe marginea prăpastiei, el așa a primit-o. E posibil însă ca Trump să fie

Read more

Toleranță pentru eretici și dezaxați și acrivie pentru “tradiționaliști”

Leave a comment

Cazul Pomohaci este unul atât de vechi încât este precum un fruct putred care nu doar că s-a stricat și emana miros în rândul poamelor din proximitatea lui, dar cultura de mucegai este variată și multicoloră. Un semn de avertisment cu privire la preotul Pomohaci am tras și eu încă de prin 2009 când am fost șocat de faptul că acest lup în piele de oaie a invitat la amvon un eretic să predice și după ce că a făcut această spurcăciune, a mai și plâns și s-a arătat profund impresionat de învățătura acestuia. Iată un fragment din acel articol intitulat “PEŞTELE DE LA CAP SE ÎMPUTE” care conține inclus și filmarea predicii: Banuiesc insa ca aici lucrurile s-au imputit de mult si acum abia incepe sa se simta mirosul putreziciunii, deoarece rana nu s-a taiat la timp, madularul uscat nu s-a taiat si acum uscatura a cuprins tot trupul. Nadajduiesc ca PS Andrei va lua masuri, desi ma gandesc ca a avut destule semnale pana acum. Din ce am vazut in clip, cum ii pregatea terenul si cum il recomanda pe acest eretic, cum a plans la cuvantul sau, il gasesc inselat fara margini pe preot, e prins saracul in multe lanturi si trebuie sa ne rugam mult, dar mai ales dintre pastoritii lui care isi dau seama ce se intampla, sa se roage lui Dumnezeu sa il scoata din inselarea in care este si sa il puna pe fagasul dreptei credinte. (sursa) Prima greșală fatală a preotului lăutar a fost călcarea canoanelor care interzic unui preot să cânte altceva decât slujbe. Este evident că oricât de acrivist am interpreta canonul, nu o cântare nevinovată de o melodie folk la chitară pentru prieteni și familie ar fi de acuzat. Canonul interzice amestecarea preotului cu lucrarea lumească și dacă tot am ajuns la lucruri interzise, printre ele se numără și afacerile: un preot nu prea are voie să aibă afaceri sau alte meserii. Evident, există nuanțe. Iată și canonul cu pricina: Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, lumeşti purtări de grijă să nu ia asuprăşi, iar de nu să  se caterisească. (sursa: Pidalion) Canoanele au devenit însă cam prăfuite pentru unii în ziua de astăzi și cu adevărat dacă ar fi să ne luăm după canoane, foarte puțini credincioși ar mai rămâne în biserică și slujitori asemenea. Pornind de la această simplă observație a stării stricate în care se află credința în vremurile pre-apocaliptice pe care le trăim, cei rânduiți să respecte canoanele și să le aplice s-au cam îmbolnăvit de iconoflamație (inflamarea nervului iconomic) și consideră canoanele fie învechite, fie extrem de flexibile. Mă refer în cazul de față mai ales la PS Andrei care încă din 2009 trecea cu vederea această neorânduială care era clar pentru orice credincios cu minimă experiență că nu se va termina bine și că acest lup în piele de oaie va face mult rău bisericii, cum iată că se dovedește. “Bunătatea” și răbdarea IPS Andrei sunt cu totul neînțelese și nu suspectăm slăbiciune în îndeplinirea unei

Read more

Poezie

One comment

Cine oare, cine oare Va fi premierul care, Va conduce tărișoara, Va continua ciordeala, Va fi însă-ascultător Si de partid iubitor. De tovarăși tolerat, Și de Dragnea controlat. Păpușică mișcătoare Blândă, lină dansatoare Fără ifose jenante Fără aventuri riscante Premier bun de forjat La program aliniat Perfomanțe să aducă Și salarii să producă. Legi rapide să găsească, Pe corupți să-i spălăcească.

Read more
1 … 149 150 151 152 153 … 346