Pr. Iustin Parvu despre eroismul crestin

Sorin Dumitrescu: Mi se pare impresionant numarul tinerilor stransi in jurul Prea Cucerniciei voastre. Sutanele tinerilor calugari imprima manastirii un aer extrem de energic, o harnicie contagioasa, stenica.
Pr. Iustin Parvu: Este doar o impresie, Domnule Sorin. Multi sunt tineri suferinzi. Foarte suferinzi.
Sorin Dumitrescu: La propriu, Parinte, sau la figurat?
Pr. Iustin Parvu: Spuneti-i cum vreti, importanta este devierea sufleteasca pe care au reusit sa o produca cei cincizeci de ani de comunism. Si, ca sa intelegeti, iata doar un exemplu: Ii spui novicelui: “Du-te, frate, si inalta la locul ei candela, ca astupa chipul Maicii Domnului din icoana”. Iti raspunde, saritor: “Da, Parinte Staret, imediat”. Te intorci dupa o zi si gasesti candela tot cazuta. “Frate, ti-am spus ieri sa o ridici la loc”. “Imediat, Parinte Staret”. Te-ntorci peste o saptamana, candela tot cazuta. O ridici tu si o pui la locul ei. Pana la urma, ajungi sa le faci tu pe toate. Ei, tinerii, te “asista” doar, desigur, plini de bunavointa, dar atat… De fapt, o neputinta de a întreprinde, de a împlini lucrul pana la capat.
Sorin Dumitrescu: Bine, dar aceiasi tineri au fost cei care au stiut sa moara pe strazi In 1989.
Pr. Iustin Parvu: Desigur, dar cum fac eroii: sunt vulcanici, sunt flacari care nu dureaza, se sting usor. Nevointa crestineasca este un alt fel de “eroism”, un “eroism” pe termen lung.

Patania magarului batran

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana.
Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Si ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepura sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei.
Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa cateva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adancul fantanei si ramase uluit de ce vazu.
Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematand…

Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati…

Secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas in sus. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.

Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism.
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile.
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa.
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin.
5) Iubeste mai mult si… scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

(multumesc Ionut pt emailul asta)

Antiperspirantii NU maresc riscul de cancer la san

Zvonul ca folosirea deodorantilor sau antiperspirantilor poate cauza cancer la san circula de ani de zile pe Internet, dar in Romania doar recent s-a gasit cineva sa ii dea drumul. Nu exista nici o dovada stiintifica a acestei presupuneri.

E de inteles de ce unele femei se ingrijoreaza ca poate sa fie vreo legatura intre produsele de igiena subsuorii si cancerul de san: subsuoara e aproape de san si cand este folosit deodorantul sau antiperspirantul, substantele chimice care patrund in corp prin piele pot sa ajunga usor la sani. De asemenea, o alta cauza de ingrijorare ar fi ca transpiratia care se acumuleaza ar dauna cumva nodurilor limfatice din zona sanului.

Pe cat de intriganta este legatura dintre antiperspiranti sau deodoranti si cancerul de san, nici un studiu efectuat nu a dovedit ca ar fi vreo legatura. In plus, iata cateva aspecte care ne dovedesc ca acest mit urban nu are nici un sens:

  • exista multe alte zone ale corpului care transpira: fruntea, fata, partea frontala a gatului, etc
  • de ce ar afecta antiperspirantii doar cancerul de san si nu de exemplu si cancerul de piele in brat, deoarece concentratia de antiperspirant este chiar mai mare acolo? Daca antiperspirantul este absorbit prin piele si pastrat in nodurile limfatice din brat, de ce nu e o rata crescuta a cancerului limfatic?
  • chiar daca antiperspirantul ar fi concentrat in nodurile limfatice din brat, lichidul limfatic nu se va scurge inspre sani. Directia incepe in san si curge prin nodurile limfatice din brat inspre gat si inapoi in circulatia sangelui. In plus, exista valve cu sens unig pe canalul limfatic care directioneaza fluidul intr-o singura directie, dinspre san, nu catre san

Să fim antene de emisie!

Recent m-am hotarat sa imi cumpar apartament. Am inceput sa caut si in 2-3 saptamani de cautat, deja am trecut prin vreo 3 apartamente care eram hotarat sa le cumpar, insa la o analiza mai amanuntita a locatiei, am descoperit ca erau in preajma unor antene sau turnuri de telefonie mobila si prin urmare, dupa indelungi cautari pe internet si lecturi de articole si studii legate de eventualitatea influentei negative asupra sanatatii a radiatiilor emise de aceste antene, m-am hotarat sa nu imi asum riscul si sa caut un apartament care sa nu fie prea aproape de o astfel de antena.

Tot citind articole despre aceste antene, si tot nimerind sa imi placa apartamente pe langa ele, pe langa faptul ca am cam surprins agenta imobiliara cu frica mea ciudata de antene, am ajuns sa imi devina destul de antipatice betele nemiloase ale caror radiatii emit neoprite iradiind imprejurul lor tot ce misca si producand cine stie cate boli sau simptome pe care stiinta medicala nu le-a putut inca cataloga si analiza, data fiind istoria recenta de cand astfel de antene sunt plasate chiar langa noi, chiar pe blocurile unde locuim sau unde muncim.

Un mod interesant pe care radiatia electromagnetica il are asupra celulei vii, este incalzirea. Aceasta radiatie incalzeste celula in cadrul procesului de absorbtie al radiatiei la care corpul este supus. M-a uimit felul in care organismul reactioneaza si cauta sa echilibreze influentele straine care ar putea sa ii faca rau, dar mai ales mi-a venit in minte un gand: ce minunat ar fi ca noi crestinii sa fim precum aceste antene si sa emitem in jurul nostru har si pace prin rugaciunea cu “statia mama”, adica cu Dumnezeu. Ce bine ar fi ca rugaciunea noastra sa emita non stop in jur pace si har si asa cum aceasta radiatie electromagnetica incalzeste trupul, rugaciunea noastra sa incalzeasca sufletele oamenilor si sa ii acopere in mod tainic si nevazut cu mila si purtarea de grija a lui Dumnezeu.

Cu siguranta exista astfel de oameni sfinti, care ii putem compara cu niste antene de mare putere care sunt pururea in rugaciune pentru ei si pentru noi, si fiind in legatura cu Dumnezeu, prin rugaciunea lor, ei emit in jurul lor, o energie duhovniceasca care ne pazeste si ne lumineaza, precum razele soarelui ne incalzesc. Dar razele soarelui le putem vedea pe cand rugaciunea acestor oameni nici nu o banuim. Asa cum nu banuim nici faptul ca poate oricand suntem in raza unei antene nemiloase care ne radiaza si care ne incalzeste in mod insesizabil corpul, poate tot asa ne aflam in raza unui om sfant care se roaga pentru noi si ne acopera cu rugaciunile lui.

Si asa cum antenele radio sunt plasate din loc in loc pe cate un bloc mai inalt sau pe vreun turn, tot asa si oamenii sfinti, sunt unul la o mie sau poate la un milion plasati pe culmi inalte alte trairii duhovnicesti unde nimeni nu ii poate da jos si nu ii poate convinge sa opreasca sa “emita”. Ei se roaga neincetat, cu rabdare si cu eficienta, “transmitand” peste noi si prin noi binecuvantate “radiatii” duhovnicesti care ne aduc macar o alinare, macar un gand bun sau ne feresc de cine stie ce intamplare nefericita si poate chiar de mania lui Dumnezeu pe care o starnim prin viata noastra pacatoasa.

Ce bine ar fi ca sa fim si noi astfel de antene, macar la scara mai mica, macar o antena pentru casa sau blocul in care locuim …

Hristos este Lumina!

Hristos este lumina, oamenii sunt doar niste cioburi mai curate sau mai murdare, mai stralucitoare sau mai intunecate, dupa cum se osteneste fiecare sa se curete si sa se spele cu apa vie sau cu mocirla.

Tot uitandu-ma la televizor sa caut vreo stire despre Sfanta Lumina care in mod minunat s-a pogorat astazi la Ierusalim ca in fiecare an, am urmarit pe ici pe colo si am vazut emisiuni, promo-uri, stiri legate de Sarbatoarea Invierii Domnului. Si desi nu am dat de stirea cu pogorarea Sfintei Luminii, am urmarit cateva emisiuni si m-am bucurat sa vad ca la una era chiar un preot ortodox invitat. Insa ce m-a intristat este ca toate emisiunile contin mesaje si urari de genul: oamenii sunt lumina, sarbatoarea luminii, pace si intelegere, daruiesti si castigi etc. Nici o emisiune nu prea vorbeste despre Hristos si despre ce trebuie sa insemne Hristos in viata noastra, despre ce anume a insemnat Invierea lui Hristos in istoria omenirii si ce anume trebuie sa insemne si pentru societate, pentru Romania si pentru fiecare crestin in parte.

Din pacate aceasta este raportarea omului modern la Invierea Domnului, adica o deturnare de sensuri de la Invierea lui Hristos la ajutorarea aproapelui, de la Lumina lui Hristos la “oamenii sunt lumina”, de la “veniti sa bem bautura noua” la “sa ciocnim 1000 de oua”, mai pe scurt zis, de la Hristos la om sau pe alocuri chiar la iepuras.

Imi aduc aminte bine si ce insemna pentru mine Sarbatoarea Invierii pe cand eram pagan: filme tari la TV, mancaruri si bauturi bune, vizite la rude si prieteni, si rareori, o trecere fugara pe la biserica pentru a lua lumina sau urmarirea slujbei la TV.

Ma gandesc ce urare le pot face prietenilor mei care inca sunt in aceeasi stare in care eram si eu inainte de trezire. Ce cuvant sau ce urare as putea sa le transmit ca sa le dau macar o scanteie din adevarata lumina care o dobandesc eu ca si fiecare crestin in fiecare Sfanta Inviere. Cum sa le spun bucuria pe care o am eu, care desi nu fac mai nimic mai mult ca ei, si desi nu m-am lepadat mai deloc de omul cel vechi, totusi Hristos aprinde in inima mea o tainica si minunata lumina de fiecare Sfanta Inviere si toate ale mele se umplu de pace si bucurie nespusa. Dar oare cum as putea spune oricui astfel de simtiri, daca acela nu a avut niciodata o astfel de experienta.

Uneori ma gandesc sa tac si sar peste felicitari si urari, doar raspund si eu cu clasicul “Paste Fericit” sau “Sarbatori Fericite”. Dar il zic cam cu jumatate de gura, stiind ca ma mint si pe mine si pe ei. Tare mult ma simt stanjenit sa urez unui om care nu vine la biserica si care nu ii pasa de Hristos, orice urare, nu doar “Paste Fericit”. Ce poti ura unui om care se indreapta spre prapastie? Unii sunt de parere ca noi trebuie sa marturisim pe Hristos si sa zicem la toti, invariabil “Hristos a inviat!”. O, dar cum pot spune vicleanului taina Ta, Doamne? Oare nu asa am fagaduit in rugaciunea de inainte de impartasanie?

Insa vazand “promo”-ul de la PRO-TV de Pasti, in care ni se prezinta Invierea ca pe un film super tare, cu efecte speciale video si audio inaltatoare si foarte … umaniste, si care are ca slogan “Oamenii sunt lumina”, mi-a venit ideea ce sa le urez. Anul acesta le voi spune: “Hristos este Lumina!”.

Iubiti frati, oamenii nu sunt lumina, oamenii sunt “purtatori de Lumina” (Canonul Invierii). Oricat de bine am face noi oamenilor, oricate donatii am face, oricat ne-am gandi la ei si am plange, oricat ne-am impaca cu toti si ne-am face frati cu toti dusmanii nostri, daca Hristos nu este lumina noastra si daca noi nu ne curatam simtirile ca sa Il vedem stralucind, in zadar sunt toate si toata viata noastra si toata sarbatorirea noastra nu sunt decat o mare si amagitoare desertaciune.

1 155 156 157