TAROM – când statul se crede afacerist

Ca orice companii de stat si Tarom are problemele ei: directori numiti politic, directorasi numiti politic, angajati numiti de directori si de directorasi pe criterii altele decat competenta. Pe langa asta, se adauga si celelalte: firme capusa, sindicate guralive si cu presiune politica pentru acceptarea unui furnizor sau altul (mica capusare). Tarom-ul este o anomalie: o companie de stat care a avut o buna perioada posibilitatea sa domine total piata avand din start experienta si dotarea – atata cat a fost. Pe langa scutirile de taxe si impozite de care a beneficiat … Cu toate acestea, ca si Hidroelectrica care a intrat in faliment desi produce aur din apa, Tarom-ul abia se tine pe linia de plutire. Si daca financiar, cu ajutorul  statului, reuseste sa se mentina pe linia de plutire, e mai greu cand vine vorba de avioane care nu prea mai pot sa fie tinute pe linia de plutire … Conform Hotnews, patru incidente au avut loc la TAROM in ultimele 24 de ore. Amanuntele nu conteaza, ce merita sa reiteram si sa repetam: acolo unde isi baga statul nasul se alege praful. De departe, singura solutie este ca statul sa iese total din actionariatul acestor companii, fie ele mari sau mici, fie profitabile sau pe pierdere si sa nu se mai prefaca ca se pricepe la afaceri. Nu asta e datoria statului, cel putin intr-o Europa capitalista si cu piata libera. Nu ma intereseaza exemple din alte tari: la noi nu e relevant. Nu doar ca la noi coruptia este atat de mare incat orice afacere de stat este supusa “complicatiilor”. Insa chiar si daca nu chiar toti romanii ar fi hoti si cumva prin absurd s-ar putea sa fie angajati directori capabili si competenti care sa nu vanda pe bucati compania, se pune problema strategiei: cine face strategia pe termen mediu lung, caci orice afacere trebuie sa aiba o strategie si sa aiba un plan de investitii. Probleme peste probleme … Daca ar fi vorba de o brutarie, ar mai merge. Mai cu car, mai cu mar, s-ar mai fura pe ici pe colo, dar treaba ar merge. Cand insa o sa inceapa sa pice avioanele, o sa fie mai nasol. Si oricum, la ce s-a intamplat astazi, daca nu o sa pice avioanele, o sa pice vanzarile, din pacate si o sa fie nevoie de noi “investitii”.  

Read more

Ce spune un broker despre Prima Casă

Petrila – Broker de credite: “Fara Prima Casa, pretul apartamentelor ar fi cu 5-10% mai mic…” – conform Video ZF Live. Este uimitor cum la un ziar care se numeste financiar, basmele imobiliare ale brokerilor de credit sunt propagate si netaxate. Tare as vrea sa stiu si eu cum intr-o piata in care 90% din credite sunt cele de tip Prima Casa, cum ar creste preturile doar cu 5-10%. E ca si cum ai spune, ca daca rupi 3 picioare la un scaun cu 4 picioare, acesta doar se inclina nitzel …

Read more

Pussismul american îi contagiază până și pe ruși

    Un om inteligent are mereu un răspuns potrivit pentru orice întrebare. Reallitatea este ca sunt femei în ambele tabere ale candidaților. Pe de o parte este evident Hitlery care este o pussy isterică, falsă, mincinoasă, rea, plină de ură și pervers de amăgitoare când își pune masca de femeie de succes, politiciancă și filantroapă când toată lumea cu 2 neuroni știe ca nu e fum fără foc și că în spatele martorilor morților tocmai înainte să dea mărturie, trebuie să fie ceva. Pe de altă parte, Trump, un afemeiat pervers, un babac cu personalitate de adolescent întârziat, pe cât de nerușinat și fără scrupule, pe atât de nesigur pe sine îmbrcând tot felul de măști ca să capete acceptul oamenilor. Un psihopat care se hrănește din adulația publică, de aceea a și participat la atâtea emisiuni TV. Trump este un psycho-pussy care nu va ezita să îi dea un răspuns lui Lavrov dacă va fi întrebat ce părere are de ce zice Lavrov. Și cu siguranță răspunsul va veni … din pantaloni și nu este exclus să fie baza pentru începerea Celui de-al 3-lea Război Mondial. Lavrov e un profesionist. Primind probabil răspunsurile dinainte, s-a gândit și vedem cum își pregătește răspunsul. Nu a fost în stare să rămână normal până la capăt și s-a mânjit și el puțin din noul trend al politicii americane: pussism-ul care aduce pornografia și desuetul show-urilor de scandal în prim-planul politicii.  

Read more

Hei-rup-ul din învățământ – versiunea 2016

Acum mai mult de un an, în pragul deschideri anului școlar trecut, scriam un articol intitulat MR. BEAN ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC în care observam patternul “renovărilor” periodice a învățământului, mai ales după ce anul școlar a început deja, sursa perpetuă de haos și tulburări. Am putea deja spune, “tradițional” sau “tipic românesc”. Faptul ca in fiecare an se schimba cate ceva, se face “o noua revolutie in sistemul de invatamant” este binecunoscut. Pare imposibil sa existe un an in care nimic nu se schimba si in care totul este la fel ca anul trecut – semnul unei oarecare normalitati. Cu atatea schimbari, ne-am astepta totusi ca fiecare sa fie un pas inainte, sa aduca un plus de coerenta, de progres, de organizare etc. Din contra, nu am auzit nimic bun despre invatamantul romanesc de pe vremea de cand s-au scos uniformele obligatorii. Poate ca nu sunt eu prea la curent, dar daca gresesc, sa ma corecteze cineva: ce s-a facut bun in invatamantul romanesc in ultimii 25 de ani? Si ma refer la schimbari importante, care sa insemne ceva, nu doar la schimbari de cadre si o data cu cadrele de strategii si “abodari” diferite, altfel spus schimbarea schimbarii, corolarul inevitabil al dinamicii politichiei romanesti. (sursa) Și anul acesta s-a întâmplat la fel. Noutatea anlui educațional 2016 este că directorii trebuie să dea concurs pentru ocuparea posturilor comparativ cu anii trecuți în care directorii erau numiți de Inspectoratul Școlar, o instituție condusă de membri de partid. Prin urmare politizarea mergea până la nivelul directorilor și chiar al profesorilor, un lucru evident caracteristic unei țări bananiere, de unde și încercarea de schimbare. Când directorii sunt numiți de partid și când în școli se fac “bisericuțe” prin care fiecare profesor încearcă să lingă fundul directorului (și al partidului indirect) mai bine ca să aibă parte de tratament preferențial și avantaje din partea directorului, asta se numete mica corpuție. În joc nu sunt neapărat bani concreți, ci sistemul politizării învățământului lovește în calitate și mai ales în normalitate. Nu este normal ca între doi profesori: unui de nota 10 și unul de nota 5, cel de nota 5 să ocupe postul doar pentru că are un prieten la partid care poate să îi sugereze domnului director să ii ofere lui postul. Evident, teoretic, există un simulacru de cadru legislativ și procedural, dar “punctele” și concursurile din învățâmânt sunt doar o procedura birocratică, sistemul actual permițând unui profesor care nu e pregătit deloc sau e pregătit cu mult sub altul, să ia fața, pe criterii politice. În cele din urmă, cine împarte, parte face și până acum, împărțeala o făcea partidul, căci el numea inspectorii și directorii care organizau treaba. Salutara intenția guvernului de schimbare dar totodata inutilă și din categoria formelor fără fond. Vom explica mai în amanunt. În primul rând, anunțarea acestui concurs și a cerințelor s-a făcut cu prea multă întârziere. Nici un director serios, dacă ar dori să se pregătească nu are cum să învețe 3 cărți în 2-3 săptămâni. Este aberant. Eu aș compara programarea din scurt similară măsluirilor licitațiilor la stat, prin care acestea sunt organizate astfel

Read more

De ce sunt hackerii rusi si chinezi vinovati pentru toate relele din lume?

Inca o stire despre hackerii rusi: “Dezvăluiri. Hackerii ruși au testat o nouă armă în atacul asupra TV5“. Spre deosebire de alte articole unde doar ma dau cu parerea, in cazul articolului de fata mentionez ca am o parere solida si sper ca viitoarea mea carte despre hacking sa o dovedeasca si prin vanzari. In primul rand, tehnic, nu se poate dovedi cine este sursa unui atac. Tehnic si legal, un atacator poate fi identificat doar atunci cand pe baza unor investigatii solide, sunt gasite asupra atacatorului dovezi fizice la fel de solide si in plus atacatorul recunoaste fapta sau din mandrie prosteasca se lauda la altii si astfel este prins. Sa luam un caz clasic: Guccifer, faimosul “hacker” roman care este condamnat in SUA pentru ca a spart emailul lui Hillary Clinton si al altor politicieni americani. In primul rand, pentru a clarifica situatia, Guccifer nu este hacker, ci cracker. Cracking-ul presupune tentativele de spargere a unei parole prin diverse metode sau unelte. De exemplu, spargerea unui adrese de email prin incercarea de diverse combinatii, pe care le-am extras dintr-o documentare cu privire la victima este de fapt cracking. Folosirea unui program care incearca sa penetreze accesul la un site intr-o zona protejata, folosind parole generate aleator dintr-o lista generica de parole, este de asemenea o operatiune de cracking. Daca insa modific programul astfel incat sa tina cont de particularitatile site-ului respectiv, pot spune ca sunt hacker. Cracking-ul este un mic subdomeniu al hacking-ului, operatiunea de cracking fiind doar una dintre multiplele tehnici folosite de hacker. Singurul motiv pentru care a fost identificat si ulterior prins Guccifer este ca el a fost cracker si nu hacker. Nestiind sa foloseasca unelte speciale prin care sa isi ascunda identitatea, Guccifer a fost prin facil, fiind nevoie de o singura informatie: IP-ul si data calculatorului de la care a fost spart contul, o informatie pe care Yahoo! a furnizat-o fara probleme autoritatilor americane, avand in vedere stransa colaborare intre marile companii din IT si serviciile secrete ale tuturor tarilor. Metoda deci prin care poate fi identificata sursa unui atac, este in primul rand adresa IP de la care se intreprinde acea comunicare. Aceasta este singura informatie prin care probabil in general, toate atacurile din lume sunt puse pe seama hackerilor rusi sau chinezi. Cum au loc insa atacurile de hacking si cum se pot ascunde urmele? Principala informatie cu privire la un atacator, este adresa IP de unde s-a initiat comunicarea prin care s-a lansat catre tinta atacul. Cum aceasta IP nu poate fi falsificata (este publica in orice comunicare), evident ca nici un hacker serios nu lanseaza atacuri de la calculatorul sau de acasa cu adresa fixa. Fac aceasta doar crackerii inconstienti sau nepasatori (cum probabil este Guccifer). Multi crackeri poate chiar doresc sa fie prinsi pentru faima si satisfactie. Hackerii seriosi, care nu doresc sa dea nici cele mai mici indicii cine si de unde sunt, nu lanseaza atacuri de la propriul calculator. Ei pot sparge un alt calculator si pot lansa atacuri de la acel calculator, vina

Read more

Haos în America

TRUMP va fi viitorul presedinte – predictia mea. A doua dezbatere dintre Trump si Clinton sunt un preview la haosul care va fi in SUA si ulterior in lume, indiferent de cine va iesi castigator. In caz ca scapam de inceperea razboiului pana la alegeri, o sa fie greu de evitat dupa alegeri indiferent de cine iese: Trump este opac, mandru, mult prea increzator in sine, infumurat, hotarat ca face ce trebuie si incapabil sa isi ceara iertare. Spoiala de “imi pare rau” cu privire la discutia din autobuz a facut-o strans cu usa. Clinton este un personaj diabolic, fatarnic, mincinos, cu o agenda ascunsa si care calca pe cadavre la propriu, dupa ce Bill a … calcat pe femei si el la propriu toata viata. Pe toate le intoarce, rade fara sa clipeasca cand e acuzata de realitati, si raspunde prin povesti. Ambii candidati par coborati din fimul Idiocracy, cel putin prin prisma publicului caruia i se adreseaza. America este in haos si haosul abia incepe.

Read more

Cultura dependentei

De la minerii chemati de Ion Iliescu in primavara anului 1990 pana la profesori si pensionari indoctrinati de Ponta ca el le-a redat demnitatea prin maririle din 2015, nimic nu s-a schimbat in Romania in privinta vrajelii cu care politicienii castiga alegerile in Romania. Si nu ma refer doar la politicienii rosii. Indiferent de culoare, in ciuda simulacrului de pluralism politic, care niciodata nu a facut un pas macar inspre pluralismul doctrinelor, in fiecare an politicienii romani castiga alegerile doar promitand pomeni si oferind ajutoare. Crearea unei mase de votanti care sa fie cat mai dependenta de ajutoarele guvernului sau de sistemul de stat a fost poate cea mai geniala opera a ilustrului nemuritor, desi sa nu-i dam atata credit: a facut-o din instinct de comunist, nu gandind pe termen lung. Faptul ca strategia a rezistat atatea decenii pana acolo incat orice partid si orice lider nu poate castiga decat promitand ca da ceva, il mira probabil si pe Iliescu. Continuitatea cu comunismul ar fi justificat sa tina metoda viabila 2-3 ani, pana cand oamenii dadeau de gustul capitalismului sau cel mult 20 de ani, pana se schimba o generatie. Insa, prin franarea dezvoltarii economice, s-a perpetuat modelul la nesfarsit, facand un arc de timp intre Epoca de Aur si viitoarea Epoca Europeana care va fi una comunista sau nu va mai fi deloc. Nu neg ca s-ar gasi istorici care sa sustina ca si inainte de comunisti existau situatii similare (taranii erau dependenti de boieri, de exemplu), dar eu unul ma indoiesc ca a mai existat o perioada in care aceasta legatura intre votantul vulnerabil si policianul care imparte indulgente sa fii fost mai sincera si mai puternica, mai ales pentru ca aceasta legatura are unele particularitati: este “de bunavoie si nesilit de nimeni” (doar avem democratie, nu?), si mai ales este intretinuta prin amanetarea viitorului copiilor acelorasi pensionari si bugetari. Caci dependenta se intretine …. prin creditare si cresterea datoriei nationale, in ciuda gogosilor legate de mai buna administrare, gestionare eficienta, etc. Se pune intrebarea: care ar fi alternativa la PSD? Caci si PNL-ul este tot aceeasi “marie”, si ceilalti sunt tot o apa si un pamant, iar noile partide sunt niste glume proaste. Merita sa ii acuzam pe acesti oameni, mai ales daca ne gandim putin la situatia lor? Eu zic ca merita, pentru ca in primul rand, nu ne lasa sa ingropam mortul si sa incepem sa ne refacem tara. Actualul sistem politic este mort, fie ca vrem sau ca nu vrem sa recunoastem. Procentele de participare la vot in scadere si miscarile sociale anti-sistem dau marturie. Schimbarea prin alegeri si intrarea politica actuala sunt doar false piste, culoare blocate in acelasi labirint, pe care culoare mergand, ne vor intoarce de unde am plecat. Un exemplu al blocarii sistemului actual ar fi chiar noile partide infiintate si care au sanse sa intre in parlament. Pe langa faptul ca in nici un caz in Romania un nou partid infiintat, fara sa aiba “binecuvantarea” mafiotilor actuali, nu va avea nici o sansa sa domine, chiar si in minoritate, noile partide sunt la fel de murdare si la

Read more
1 162 163 164 165 166 346