O mama si-a dat viata pentru copilul ei

In timp ce unele femei spun ca avorteaza pentru ca nu pot sa ofere conditii copiilor lor, o mama adevarata isi da viata pentru copilu ei – mai mult nu a avut ce.

La patru luni de graviditate, Lorraine Allard a aflat ca are cancer in stadiu avansat. Doctorii au sfatuit-o sa avorteze si sa inceapa chemoterapia cat mai repede insa Lorrain a raspuns: “Daca o sa mor, copilul meu o sa traiasca”.

S-a planificat nasterea prin cezariana la 26 de saptamani dar Lorrain a intrat in travaliu prematur o saptamana inainte si a nascut pe micutul Liam pe 18 Noiembrie. Pe 18 Ianuarie anul acesta a murit, la varsta de 34 de ani, lasand in urma pe langa micutul Liam, inca trei fetite: Leah de zece ani, Ami de opt ani si Courtney de 20 de luni. Si bineinteles, un sot in durerat.

Iata ca intr-un veac al intunericului si al mortii, o femeie frageda de doar 33 de ani il face de rusine si ne aminteste ca dincolo de moarte este viata.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace.

Cititi stirea pe larg in Daily Mail, Fox News, Lifesite

Sfinţii părinţi de astăzi

Multi ortodocsi din zilele noastre sunt tulburati de avantul ecumenismului si al secularismului care bantuie in randul ierarhilor, si nu prea stiu ce sa faca.

Zilele trecute mi-a fost dat sa primesc o lectie excelenta de neascultare fata de “sfintii parinti de astazi”, o neascultare binecuvantata – zic eu – si totodata plina de sens si de putere nebanuita, continand in sine samburele dainuirii ortodoxe de-a lungul timpului: raportarea la trecut, la inaintasi, la cum a fost mai inainte si ignorand aggiornamentele.

Lectia mi-a fost data de o maica batrana care la peste 80 de ani ai sai lupta impotriva aggiornamentelor din calendar (inmultirea dezlegarilor) prin … post. Original nu? Nu petitii online, nu manifestatii, nu proteste la ierarhi ci … post:

– Pai ce, maica, eu asa am pomenit de cand sunt la manastire, de mica, in Postul Craciunului se dezlega la peste doar de Sf. Nicolae. Eu asa tin postul, am mancat peste doar de Sf. Nicolae, ce atatea dezlegari?

– Ei maica, – zice un frate – acum lumea merge la munca si trebuie sa manance, are nevoie de putere. Alta data taranii stateau iarna, nu munceau. De aia s-au dat multe dezlegari.

– De aia zici mata? O fi si asa, dar eu cred ca s-a cam dat drumu’ la ala cu coarne in lume, de aia s-au dezlegat atatea acum.

Mintea “anacronica” a maicii, nu accepta aggiornamentele introduse de ierarhii cu multe si complexe studii mai ales in Occident, desi maica intelege si explica totul: simplu si plastic. Pentru maica, nevointa este fireasca si orice abatere de la “cum a pomenit” ea de cand era mica la manastire, nu e primita, chiar daca vine cu binecuvantare de la “sfintii parinti de astazi” – o alta expresie prin care maica in trei cuvinte descrie o cruda realitate a zilelor noastre: “sfintii parinti de azi” cam ia locul Sfintilor Parinti. Desi maica probabil nu e la curent cu toate aggiornamentele din Biserica, ea “a mirosit” miscarea si a catalogat-o. Totusi, in simplitatea ei, maica nu a incetat sa nadajduiasca ca Sfintii Parinti vor birui chiar si astazi, si ne-a pus sa cautam in calendarul de anul acesta (2008) sa vedem daca nu cumva in Postul de Craciun sunt mai putine dezlegari ca in cel din proaspatul 2007. Din pacate nu a fost sa fie asa … poate la anu’

Am primit astfel o lectie de traire inedita a ortodoxiei, o cale de lupta impotriva ecumenismului pe care nu as fi descoperit-o altfel si pe care incerc sa o pun in fata celor care nu stiu ce sa faca in zilele noastre ca sa opreasca plaga ecumenista sa infecteze toata Biserica. Am primit astfel un raspuns cum sa luptam impotriva aggiornamentelor: pastrand cele ce am primit de la Sfintii Parinti si ignorand pe cele dezlegate de “sfintii parinti de astazi”. Si nu ma refer doar la calendar sau la post, dar cel putin astea doua sunt un bun inceput.

Iar daca tot suntem in plina saptamana de “rugaciune” ecumenista, ce-ati zice de niste post cu ajunare si 2-3 catisme pe zi?

Pusticnul Proclu: Toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului

(…) sa va paziti – va dezbraca de dragostea care aveti intre dumneavoastra. Si a va ierta mai des si a zice cate o rugaciune ca Duhul Sfant sa izgoneasca acele duhuri. Dar sa stiti ca toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului. Unde-s doi-trei crestini da navala si atata-i vrajeste vrajmasul pe crestini ca – uit ceva: pentru ca suntem crestini foarte slabi, nu mai suntem crestini cum eram candva. Suntem neputinciosi si noi numai atata putem sa ne descurcam, daca avem semenie si cat pot – asa invat pe toti cum m-a invatat un parinte – cand m-oi duce la o biserica sa pui in minte ca toti is mai buni in biserica aceea [decat mine] si eu sa zic si-n gand cate o rugaciune asa mica: „Doamne, primeste-ma si pe mine in pocainta!” si ai vedea pe toti mai buni si a zice o rugaciune-n gand si a asculta Sfanta Liturghie ______ si a pleca cu liniste si Duhul Sfant nu ma va lasa in parasire. Iar daca ma duc in biserica si incep a cantari si ma uit in jos la celalalt pot pica in cap, da’ nu cu capul, cu mintea pot pica, si Duhul Sfant ma lasa-n parasire si atunci vin necazurile. Da’ atata va spun: cat putem, a nu ne lasa de rugaciune si a-mi pastra credinta sanatoasa. Asa… Si cand m-oi pune la rugaciune sa n-am nica cu nimeni. Daca are altul – treaba lui! Sa n-am eu. Asa… Si, cat pot, a nu plati rau pentru rau. Si cand m-oi pune la rugaciune sa ma rog pentru toti care mi-au spus sa ii pomenesc la rugaciune. Si bunul Dumnezeu nu ne va lasa in parasire. Dar, atata va spun: fericesc foarte mult pe crestinii care spun ca au duhovnic si, daca au duhovnic, cred la bunul Dumnezeu ca vor capata mantuire, ca prin acest duhovnic – adica se poate sa ne putem marturisi. Ca oameni, gresim, si prin marturisire ne usuram si bunul Dumnezeu nu ne va lasa daca avem smerenie. Si eu atata va spun, ca se apropie acele zile de pe urma. Anii durerilor s-o inceput. Ii mare nenoriocire amu. Cine s-o trezit n-are altceva, decat sa planga. Dar sa nu planga ce-i aicea, [ci] ce ma asteapta dincolo, nu aici. Aicea trece, vin durerile si trece viata. Fara sa vrem, ne trezim, da’ ca pe-o dunga. Si ca ieri imi spunea cineva: „Mai, baiatule, ce faci?”. N-o trecut mult timp: „Mosule, ce mai faci?” Da’ eu stiu? Ma crezi, nici n-am avut cand creste. Da’ nu vezi? Doua palme jumate – nu-s mai mult. Pai, da… S-amu, telegrama cand am primit-o – mai am o telegrama si gata, si gata, ati scapat de mine. Dar atata va spun, [ca] are mare insemnatate. Cum ii: viata noastra este asa: pe unii ii asteapta bucuria la capatul drumului si [pe] altii, mahnirea, scarba.

Si noi… Ca sa spun, a venit cineva cu copii, ca sa-i binecuvantez. Si era o copila mica, de vreo cinci ani. Plangea. Si a venit si ma-sa si mai multe credincioase aicea. Plangea. Zicea: „Mama, unde-s fratii mei, unde-s surorile mele?” _____ Da-i pace, taci din gura! Da’ alta zice… ___ Plangea, copila… Taci din gura, ca uite ce ______

Si spun asa: [am] cea mai mare durere pentru aceste persoane care au avorturi. Dar nu trebuie sa se descurajeze, trebuie pocainta si parere de rau si a nu adormi cu gandul in alta parte. Si a ne ruga la bunul Dumnezeu, prin pocainta, prin smerenie, prin marturisire – bunul Dumnezeu nu ne va lasa, dar trebuie multa smerenie. Eu am observat lucrul aista, ca daca ma rog cu smerenie, grabeste putere sfanta. Si daca nu ma smeresc, n-am smerenie ‘ndeajuns, ispitele dau navala. Si uite-asa… Si toti care se vor smeri … Si am observat asa: orice se intampla cu mine sa nu zic din cauza cutaruia. Trebuie sa zic asa: pentru pacatele mele. Si daca zic „pentru pacatele mele” si ma smeresc si ma rog din toata inima, bunul Dumnezeu va randui sa faca vreme buna. Asta… Ce sa facem…

1 168 169 170