Tembelizare în masă prin mass-media

E mult spus mass-media in ziua de astazi cand ziarele de top din Romania de exemplu, nu depasesc audienta de 3-4% din toata piata. Insa chiar daca exista nenumarate site-uri de stiri si surse de informare (zire locale, bloguri, postari facebook, televiziuni) mai ales la site-urile dedicate stirilor ale unor trusturi mari care se vede clar ca au o politica editoriala omogena si trafic monetizat la extrem, putem depista un trend in formularea titlurilor si a stirilor care trece in derizoriu si comic activitatea de jurnalism. Iata doar cateva titluri, pe care m-am ostenit sa le fac un print screen. Cred ca orice comentariu in plus este inutil decat ca este foarte posibil ca autorii si editorii unor astfel de ziare “profesioniste” primesc pensii de la stat pe faimoasa lege de mituire a ziaristilor “afiliati” la anumite asociatii “profesionale”.    

Read more

Marșul relativismului

Totul este relativ este dogma relativismului, nimic nu este sfant, nimic nu este normal, normalul este un concept localizat, temporar, variabil, difuz, specific culturilor, neamurilor, locatiilor, religiilor, varstelor, afinitatilor personale etc. Relativismul, desi inca neformulat si neutilizat ca ideologie este totusi extrem de asemanator unei religii. Are, asadar, o dogma, are porunci (chiar daca putine si simple: nimic nu este absolut + corolarele), are profeti (filosofi nihilisti, artisti dezinhibati care ataca tabuu-urile, luptatori pentru “drepturile” omului, etc), are preoti si mai ales are adepti. Relativismul moral a fost prezent de cand lumea. De la prima porunca data de Dumnezeu omului: “sa nu mananci din pomul cunostintei binelui si a raului”, a aparut si prima idee relativa: dar, chiar asa a zis Dumnezeu? Poate specific relativismului moral este ca acesta niciodata nu se opune direct normelor, ci le ataca tangential, cautand o fisura in baraj, punctul slab, momentul de slabiciune, descendentul starii de spirit. Atitudinea contrara directa, specifica de exemplu satanismului (in religie), nihilismului sau scepticismului  (in filosofie) ar trage semnale de alarma precum prezenta unei bacterii straine intr-un organism atrage reactia sistemului imunitar. De departe insa, relativismul este unealta folosita in toate domeniile sociale cand se doreste “alterarea cursului lucrurilor”, pregatirea pentru “o lume noua”. Precum celulele canceroase care se aseamana celulelor normale pentru a face inutil sistemul de aparare al organismului, relativismul se muleaza pe structuri normale care sunt greu de depistat si eliminat, mai ales atunci cand vectorii relativi nu au fost inca activati sau concentratia de relativitate este inca sub pragul de declansare a cancerului. Relativismul moral abordeaza normalul ca pe … o versiune, o instanta a adevarului. O instanta specifica unei culturi, o pozitionare subiectiva care apartine unui timp, etc. Daca eu vad o rosie rosie, un adept al relativismului imi va raspunde: tu o vezi rosie, dar eu prefer sa o vad roz. De ce tu ai avea mai multa dreptate? Ajungem astfel, la o noua specificitate a relativismului: ignorarea realitatii, trecerea ei in derizoriu, in paranteza, crearea unui cadru artifical, nascocirea unei realitati paralele care sa incadreze realitatea si normalitatea intr-o noua dimensiune. Realitatea este folosita ca un obiect pe care il mutam mai in sus, mai in jos, mai indreapta sau stanga, il modelam cum vrem noi pentru a picta un tablou nou care sa convina unor scopuri obscure sau aiuristice, la fel de succite ca si metodologia folosita la analizarea si comentarea realitatii. Vorbind despre relativism, nu putem sa nu amintim de Einstein. Sunt unii care il arata cu degetul pe Einstein cand vine vorba de relativism. Nimic mai fals. De la relativitatea lui Einstein la relativism este o cale lunga, in ciuda asemanarii cuvintelor. Einstein si majoritatea oamenilor de stiinta actuali, chiar dintre cei care se ocupa cu fizica cuantica se considera realisti si critica asocierea lor cu relativismul. O stiinta bazata pe relativitate este o stiinta care ar permite orice, si mai presus, care nu ar ajuta la nimic si ar face imposibila comunicarea, ar fi intr-un fel intoarcerea in Evul Mediu din punctul de vedere al intelegerii realitatii. Este relativismul o problema pentru omul de rand, pentru viata noastra de zi cu zi,

Read more

Chobani – iaurt grecesc, vandut de un kurd

Chobani este un brand din SUA similar Danone care s-a impus mai ales prin iaurtul turcesc. Patronul – Hamdi Ulukaya – este un kurd care intruchipeaza visul american: imigrant prapadit, care a ajuns in SUA, a pornit de la zero si a ajuns milionar. Profilul nu e tocmai aproape de realitate: imigrantul nu era tocmai prapadit, tatal sau avea o ferma si producea lactate, el venind in SUA ca sa invete engleza. Prima afacere a facut-o importand produsele tatalui in SUA … Milionarul a spart titlurile tuturor ziarelor acum cateva zile cand a anuntat ca ofera 10% din companie angajatilor. Iata un videoclip: Modelul de afacere in care parte din actiuni sunt oferite angajatilor nu este ceva nou, fiind insa specific mai ales start-up-urilor de IT unde creierele sunt aur si trebuie motivate sa ramana in companie. Modelul functioneaza insa nu atat prin motivare cat prin istoricul Sillicon Valley-ului si povestile de succes uimitoare care s-au nascut. Cine nu stie de actionarul de la Google care avea si el cateva actiuni pe care le primise pentru ca ii lasase pe tipi sa ii foloseasca garajul? Daca le-ar fi pastrat in ziua de azi, ar fi valorat xxx milioande de dolari. Chobani nu este insa un start-up desi este inca o companie privata, kurdul avand inca majoritatea si o mica parte fiind detinuta de un fond de investitii. Cu privire la “donarea” catre angajati a 10% din companie, donatia nu este de fapt o donatie, ci un fel de bilet la loz in plic care poate valora zero lei sau poate valora milioane. Sunt multe sanse ca sa valoreze milioane, si aici intervine pariul pe care il face Hamdi. Pe scurt Hamdi ofera actiuni angajatilor (in functie de vechime si probabil si alte criterii) in cazul in care compania va fi vanduta vreodata. Altfel spus, daca nu se schimba nimic, dividendele raman la Hamdi si angajatii nu ia nimic. Nu stiu ce forma ia contractul efectiv, nu am gasit nicaieri prea multe informatii, de aceea redau un fragment dintr-o stire: Employees at Chobani’s New York facility were handed white envelopes Tuesday that contained “shares” of up to 10 percent of the company when it goes public or is sold. The number of shares was based on tenure. (sursa) Altfel spus, cata vreme nu se intampla vanzarea sau IPO-ul (listarea la bursa), nimeni nu primeste nimic, decat promisiunea. In cazul vanzarii insa, angajatii pot deveni milionari, totul depinzand de valoarea cu care este vanduta compania. Nu stiu situatia companiei, cert este ca masura cu siguranta ii va motiva pe angajati sa munceasca mai mult si mai bine pentru a pregati compania de vanzare. In ce masura insa Hamdi vrea sa vanda, este incert, deoarece anul acesta, in primavara, a refuzat o oferta de cumparare de la Pepsi. Din articolul Reuters care relateaza refuzul, mai aflam si ca: Chobani said that independence remained a key asset to the company and the brand. (sursa) Ce se va intampla cu actiunile oferite acum conditionat angajatilor daca Chobani nu se va vinde, nu stim. Cert este ca faptul ca “donatia” nu se intampla

Read more

“Epoca de aur” a ajuns și în Venezuela

Dupa ce acum vreo 3 saptamani venezuelenii au marit weekend-ul sa includa si vinerea, pentru a nu mai are gazul degeaba, a venit vremea ca s-o vedem si pe asta: sub stindardul patriatismului socialist nationalist, venezuelenii vor avea parte de taieri zilnice de energie electrica. Ca noi in “epoca de aur”! “Acest plan pentru 60 de zile sau 2 luni, va permit tarii sa treaca printr-o perioada dificila cu un risc crescut” – a declarat presedintele. “Fac apel la familii, la tinere, sa se uneasca in acest plan cu disciplina, cu constiinta cu devotament extrem pentru a confrunta situatia” – a implorat dictatorul. Problema, pe scurt cu Venezuela, este ca o tara care a dus socialismul la extrem. In primul rand, si-a permis: bazandu-se pe veniturile din petrol, politicienii s-au intrecut in oferirea de cadouri electorale populatiei, din ce in ce mai mult, pana in punctul in care socialismul si dictatura socialista au fost varianta acceptata si adulata de marea majoritate a populatiei. De-a lungul procesului, s-au intamplat toate minunatiile posibile: supra taxarea afacerilor, protectionismul tembel, izolationismul idiotic etc. Intre timp, cum petrolul s-a ieftinit (criza economica mondiala, scaderea productiei deci si a consumului, avantul energiei verde si eficientizarea motoarelor de tot felul, aspectele geopolitice, consecintele bulelor financiare care au pompat funny money in investitii falimentare care insa au dat jos cu pretul pe moment) Venezuela a intrat in groapa, caci socialistii nu au reusit – cum era de asteptat – sa  dezvolte o economie sanatoasa, eficienta si care sa poata macar sa ofere un nivel de trai minim populatiei, in ciuda resurselor extraordinare de care avut parte aceasta tara. Ca sa va faceti o imagine aproximativa, Venezuela are un PIB de 510 miliarde de dolari la o populatie de 30 de milioane de locuitori. Ca sa comparam cu o tara similara, mai cunoscuta noua, ne-am putea gandi la Polonia care are un PIB de 545 miliarde, la o populatie de 38 de milioane. Deci, teoretic, Venezuela nu ar avea de ce sa stea prost, mai ales ca jumatate din exporturi nu vin din munca multa a venezuelenilor, care sa traga din greu sa produca masini si alte piese, componente si ansambluri pentru masinaria de export care este Germania, cum fac polonezii. Jumatate din exporturile Venezuelei vin gratuit, de la Dumnezeu, din pamant. Prin urmare, socialismul nu avea cum sa nu prinda radacini adanci, ideea impartelii si egalitatii, ideea accesului la bogatiile tari ale tuturor cetatenilor si indivia catre exploatatorii imperialisti nu este deloc una noua si nici specifica Venezuelei. Ce ii este insa specific in zilele noastre, este nebunia cu care conducatorii nu s-au gandit ca pe baza petrolului sa asigure o economie cat mai soilida si rezistenta la socuri si sa construiasca ramuri economice care sa adauge un plus de valoare la resursele brute care vin din pamant. E penibil sa vinzi doar petrol cand poti sa faci pacura, benzina, vopseluri, plastice, etc. Ma rog, socialism si dezvoltare in acelasi loc nu s-a intamplat nicaieri in lumea asta, si nu se va intampla niciodata pentru ca cine imparte, parte isi face peste

Read more

Suceala PNL-ului

Despre gresala lui Marian Munteanu de a se inhaita cu gruparile participante in jaful facut asupra Romaniei de zeci de ani, am mai vorbit pe scurt in articolul intitulat “Suceala lui Marian Muteanu“. Pe scurt, mentionam acolo ca Muteanu prin alinierea la PNL nu face decat sa se auto-anihileze, practic sa nu mai fie Marian Muteanu, din punct de vedere al potentialului politic. Caci Munteanu nu e interesant ca politician pnl-ist, ci ca politician ortodox nationalist si ideal cu o strategie bine pusa la punct de preluare a puterii si schimbare a sistemluui. In ciuda gargarei generalizata si a certarii cu diavolul (despre care am explicat aici – pro/contra nationalism, pro/contra ortodoxism, pro/contra extremism etc), dincolo de ce nu era greu de vazut ca urmeaza sa se intample, Munteanu a gresit prin prisma ca cine nu isi zideste casa pe o fundatie solida, va fi spulberat. Ori facandu-te frate cu dracu doar ca sa treci o ipotetica punte (doar in mintea sa Munteanu stie ce punte a incercat el sa treaca cu incuscreala asta) nu e tocmai o strategie viabila de a-ti construi o fundatie solida a unei constructii care sa aiba vreo relevanta. Dar sa il lasam pe Muteanu si sa vedem PNL-ul cum o sa urmeze lui Munteanu in marsul spre irelevanta in politica romaneasca. Ce actiune mai penibila numirii si renuntarii la numirea lui Munteanu poate face PNL-ul? Poate exista o miscare mai penibila ca asta? DA! Culmea ca penibilul nu are culme si poate fi oricand copt si dospit pentru a se umfla din ce in ce mai mult. Si numele acestui penibil este PREDOIU. O caricatura de om, o mascota care are un discurs de tocilar balbait care la lansare a tinut un discurs jalnic si plictisitor. Oamenii au urmarit rezultatul sedintei PNL mai ales pentru spectacolul jalnic care era de asteptat, pentru baia de sange (bloodbath) politica in care se scalda acest partid penibil. Nu doar ca au fost penibil prin faptul ca candidatii anteriori au ajuns sa fie anchetati de DNA si sa aiba probleme cu … coruptia, nu doar ca au fost penibil prin faptul ca la doar cateva zile dupa caderea variantei Orban l-au numit pe Munteanu aiurea fara nici o pregatire, fara nici o justificare, cu explicatii neclare si fara un plan bine pus la punct. Nu doar ca acum sunt penibili sa dea inapoi, doar pentru ca Munteanu a fost acuzat de legionar de 2-3 asociatii evreiesti. Dar in esenta, de ce e penibil PNL ca renunta la Munteanu? Pai in primul rand, daca numirea lui nu a fost din punct de vedere electoral o gresala prea mare, Muteanu avand sansa sa aduca o victorie pentru PNL, fara prea mari probleme, lepadarea de el cu siguranta va determina ca PNL-ul sa piarda si votul ortodocsilor extremisti de dreapta (cam 80% din populatie) care nici macacr nu erau decisi daca sa il voteze sau nu pe Munteanu. PNL-ul a pierdut un pariu important. Daca rezista acestui bombardament mediatic, devenea partid victima si castiga precum Klaus: pe ochi frumosi. Klaus de ce a castigat? De bun ce era, de

Read more

Socialismul cu față tehnocrată

Exista o categorie de oameni “de afaceri” cu totul speciala, putin cunoscuta omului de rand, fie el bugetar, fie privat, fie capsunar. E vorba de categoria care nu traieste din capusarea statului roman, ci din capusarea Uniunii Europene. Si capusarea nu este ilegala, ci este perfect legala, bazata pe fondurile europene. Sa dam doar un exemplu: “companie sociala, public-privata”. Exista fonduri europene si daca esti destept sa le vanezi, sa ai un mic fond de investitii si sa gandesti un “proiect” poti sa faci bani gratuit, in mediul privat, fara sa iti pese de clienti, market share si alte prostii de astea corporatiste, specifice soriceilor care fug pe rotita ca nebunii fara sa se uite in jur. Pentru a intelege cu ce se mananca monstrii astia din categoria economie-sociala, puteti vedea cateva stiri / noutati / domenii de activitate aici. Ei … nu e chiar mediu privat, ideea e ca nu depinzi de contractele de la stat si nici de performantele tale in mediul economic competitiv al capitalismului cu fata europeana caruia ii suntem contemporani. Este de ajuns sa angajezi x% persoane cu dizabilitati si banii curg fara nici un stres, fie ca faci, nu faci ceva. Trebuie doar sa te pricepi la hartogarii, la legi si suceli specifice euro-birocratiei si sa ai niste oameni de nadejde in puncte bine puse din institutiile statului care sa vegheze ca nu te arzi cu ceva – nimic ilegal, doar sa te consulte DIN INTERIOR, ca din afara, e mereu imposibil, oricat de bine ai fii tu la citit norme si la oricate newslettere ai fi abonat. O categorie si mai tare de “privati” din aceasta categorie sunt nu cei care au o firma/doua, o asociatie/doua/trei care au prins cum merge smenul ci si-au facut firme de consultanta care invata pe altii si ei doar se ocupa cu hartiile si isi trag comision din toata felia. Imaginati-va ca la miliardele alea de euro care intra pe fonduri europene, un bun procent este dat la “specialisti” si “consultanti”. As face aici o mica paranteza. Nu neg ca nu exista afaceri de succes pornite cu fonduri europene, eu doar neg ca grosul banilor europeni se duc aiurea, pe proiecte nesustenabile care ar pica din clipa urmatoare opririi conductei. Cu cat intram in criza, cu atat mai mult vom auzi de tot felul de idei tembele de interventionism cu blana de oaie capitalista dar cu narav de birocratie europenista autohtonizata care sub umbrela stimluarii unui sector “defavorizat” sau “promitator”, pompeaza bani “de sus” (din aer, de la UE, de la buget) in canale de nisa destul de bine gandite si conturate pe care deja activeaza oamenii “de afaceri” din sector “privat-european” de care am vorbit. Orice se va face pentru dezvoltarea economica, mai putin retragerea statului, simplificarea legilor si reducerea impozitelor. De asemenea, in nici un caz constructia de autostrazi sau a infrastructurii … Cand vorbesc despre lucrurile astea, nu vorbesc aiurea. Am un prieten care a refuzat un job de manager la o companie medie, pe un salariu frumusel, dar unde presupunea stoarcere de creier si nervi (caci cu asta se

Read more
1 170 171 172 173 174 345