Comisia Europeana isi doreste toata autoritatea asupra inchiderii oricarei banci

BRUXELLES – Comisia Europeana [1] se va propune ca autoritatea unica pentru inchiderea bancilor din zona euro, un pas care va pune executivul UE pe un curs de coliziune cu cel mai puternic membru al blocului: Germania. (Sursa: Wall Street Journal)

“Dati-mi puterea sa emit si sa controlez banii unei tari si nu imi pasa cine face legile” – Mayer Amschel Rothschild, 1790

Pentru ca sistemul financiar european (ca de altfel si cel mondial) este intr-o implozie de durata si pentru ca e doar treaba de timp pana cand vom auzi din nou de problemele financiare ale vreunei tari din categoria PIIGS – sau de ce nu chiar ale vreunei tari si din alta categorie – europenii se pregatesc sa planifice cine sa decida inchiderea sau ajutorarea unei anumite banci.

Este la mintea cocosului ca organizatia care va avea in mana o asemenea putere va putea decide soarta caror banci vor supravietui si vor domina pe pierzatori, similar felului in care peste ocean lobby-ul anumitor bancheri a dominat lobby-ul altor bancheri si dupa ce cateva banci au fost lasate sa falimenteze altele au fost salvate si ajutate sa “inghita” pe celelalte.

banci

 

Dincolo de tensiunile “tehnice” sau “politice” cu privire la ce “corp” al UE sa aiba acest control si dincolo de aspectul democratic si transferul suveranitatii, batalia adevarata se duce in interiorul UE intre centrele de putere care doresc sa domine viitorul pe termen scurt dar mai ales mediu si lung si care doresc sa decida cum va arata uniunea pe viitor.

Actorii in acest joc de poker nu sunt greu de depistat:pe de o parte Germania (adica Deutsche Bank) care isi apara interesele si avand banii decide daca UE va continua sau nu in forma actuala sau se va alege varianta unei UE nordice si gasca de eurocrati nealesi care s-au trezit peste noapte in postura de a realiza ca acum este momentul pentru a da o lovitura de gratie “fortelor latente de rezistenta la schimbare” in cadrul UE si doresc extinderea si concentrarea puterii evident in mainile lor.

Solutia care va domina este departe de a se intrevede, cu toate aranjamentele actuale. Negocieri si tergiversari oricate pot avea loc, insa trecere de la actualul status quo in care statele inca decid soarta bancilor si viitorul statut in care o putere unica (fie ea Comisia, BCE, sau un alt organism nou creat) va prelua puterea de a taia si spanzura in domeniul financiar indiferent de statul de rezidenta, nu se va face fara socuri semnificative. Este posibil ca “crizele” actuale sa nu fii fost indeajuns si sa fie nevoie de un nou soc pentru a impinge transformarile mai departe.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] Comisia Europeană este organul executiv al Uniunii Europene. Comisia este responsabilă pentru întocmirea propunerilor legislative, implementarea deciziilor și apărarea tratatelor Uniunii precum și coordonarea activităților curente ale Uniunii (Sursa: Wikipedia)

Profetomania

Abia a murit pr Iustin si deja au inceput sa apara “profetiile”. Atunci cand si Antena 3 incepe sa “preia” profetiile parintelui Iustin, deja ceva pare putred …

“Profetiile” sunt atat de captivante si interesante incat adeptii acestora pot sa fie deja considerati o secta cu numeroase particularitati si devieri de la ortodoxie. Spun ca devierea este atat de grava pentru ca “virusul” profetomaniei altereaza atat intelegerea cat mai corecta a credintei si a esentei mesajului crestin, cat mai ales felul de raportare la lume si la viata in general. Ca sa nu mai zic nimic de “duhurile” care ii lupta si ispitele pe care le au cei care se lasa prinsi in plasa atat de intortocheata a profetiilor.

Necesita multe explicatii etichetarile mele si as incepe mai intai prin redarea Epistolei catre Diognet, o scriere extrem de veche despre cum vede un necrestin pe crestinii din primele 3 secole crestine:

Creștinii nu trăiesc deosebiți de ceilalți oameni nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte. Nu locuiesc în orașe ale lor, nici nu se folosesc de o limbă deosebită, nici nu duc o viață străină. Învățătura lor nu e descoperită de gândirea și cugetarea unor oameni, care cercetează cu nesocotință; nici nu o arată, ca unii, ca pe o învățătură omenească. Locuiesc în orașe grecești și barbare, cum le-a venit soarta fiecăruia; urmează obiceiurile băștinașilor și în îmbrăcăminte și în hrană și în celălalt fel de viață, dar arată o viețuire minunată și recunoscută de toți ca nemaivăzută. Locuiesc în țările în care s-au născut, dar ca străinii; iau parte la toate ca cetățeni, dar pe toate le rabdă ca străini; orice țară străină le e patrie, și orice patrie le e țară străină. Se căsătoresc ca toți oamenii și nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuți. Întind masă comună, dar nu și patul. Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. Locuiesc pe pământ, dar sunt cetățeni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar, prin felul lor de viață, biruiesc legile.” — Epistola către Diognet, V.1-10 (trad. rom.: Dumitru Fecioru) (Sursa: orthodoxwiki)

Unul din primele lucruri pe care vreau sa il subliniez este ca nu vreau sa neg faptul ca exista profetii, ca trebuieste luare aminte la profetii si ca profetiile sunt o componenta incontestabila a mostenirii patristice a Bisericii. Problema pe care o am eu nu este referitoare la profetii, cat mai ales la raportarea crestinilor la profetii. De altfel, Biserica a fost totdeauna constienta de acest “risc” si de aceea nu a introdus citirea Apocalipsei in Biserica, desi – daca nu ma insel – toate celelalte carti ale Sfintei Evangheli fac parte din repertoriul slujirii, daca nu in totalitate, macar fragmentar. Pe semne, ca Sfintii Parinti care au alcatuit slujbele si-au dat seama ca daca Apocalipsa s-ar citi in Biserica, ar exista riscul ca oricine sa inceapa sa interpreteze si sa talcuiasca profetiile, lucru destul de evident si care oricum s-a intamplat cu ereticii si se intampla si azi cu multi crestini care manati de duhurile vremurilor, se incumeta sa strecoare prin sita propriei minti pericopelele evanghelice si apostolul care se citesc la Sfanta Liturghie, ignorand total predicile si talcuirile sfintilor. Si asta in cazul fericit in care sunt atenti la ce se citeste. Din pacate problema nu este doar a credinciosilor, dar uneori gasim si slujitori care nu au pregatirea necesara sau macar smerenia sa nu se aventureze in talcuiri exagerate si deplasate, ci gresesc chiar in talcuiri aparent simple si pentru care exista multe referiri si un consens deplin la Sfintii Parinti.

Fenomenul profetomaniei are un teren destul de fertil in zilele noastre, pentru ca si lumea si vremurile au multa “hrana” cu care sa il “alimenteze”. In fiecare zi putem afla zeci de stiri care sa argumenteze ca apocalipsa si antihrist sunt extrem de aproape si e doar o problema de timp pana “urgia” va veni si peste noi. Dar nu doar “bogatia” elementelor nutritive hranesc aceasta boala cat mai ales tembelizarea generalizata a omului modern robit de superficialitate si comoditate pana si in gandire poate chiar mai mult decat in vointa si credinta. Caci cu siguranta intrebarile si problematica ridicata de apocalipsa si antihrist nu sunt deloc noi si nu doar pe noi, “cei din urma” ne preocupa ci a preocupat nenumarate de generatii care au crezut inaintea noastra ca sunt ultimii. In esenta, “apocalipsa” nu este decat o tema credintei crestine care nu este mai mare si nici mai mica decat alte teme cum ar fi poate geneza, casatoria, munca etc. Cati insa se intereseaza despre ce spunea cutare sfant despre munca in timp ce multi profetomani stiu deja toate profetiile care exista si care s-au publicat in anii recenti.

Punctul in care profetomania devine o boala duhovniceasca serioasa este in momentul in care viziunea noastra asupra lumii dar mai ales starile noastre emotionale sunt influentate de evenimente si intamplari prezente pe care incepem sa le interpretam exagerat ca fiind deja parte din “apocalipsa in desfasurare”. Stiu ca multi se cred stapani pe ei si considera ca ei doar sunt atenti la ce se intampla si/sau ascultatori de sfinti (si preacuviosi parinti) prin aceea ca se raporteaza sau nu la o problema prin prisma unei viziuni profetice sau care este incadrata cu o mai mica sau mai mare certitudine intr-un scenariu profetic. Este destul de trist cand observ astfel de fenomene si inselarea – cred eu – este destul de mare pentru ca inlocuieste o stare de normalitate cu o stare de parelnica duhovnicie. Prin stare normala ma refer la trairea crestina normala, asa cum o vedem redata in scrisoarea de mai sus. Evident, descrierea facuta crestinilor in aceasta scrisoare este una deosebita si noi ne aflam cu mult departe de aceasta vietuire, insa exista trepte si masuri si pentru noi. Din momentul in care cautam sa facem un bine, parerea mea este ca binele trebuie facut si pornind de la o justificare sau o motivatie cat mai buna. Nu de putine ori, o raportare a noastra la un lucru poate sa fie aceeasi privita din mai multe puncte de vedere, dar conteaza imens si punctul pe care ma sprijin eu in actiunea mea, nu doar faptul ca lucrul in sine este bun si am mai multe argumente pentru a-l duce la capat. Este vital ca si motivul pentru care fac sau nu fac un lucru sa fie unul binecuvantat si rostul acelui lucru sa il inteleg si sa mi-l asum.

Ori daca noi ne cufundam intr-o stare mentala dominata de anumite apucaturi si resorturi pe care ni le-am dobandit obsinuindu-ne sa privim totul si toate prin prisma apocalipsei iminente si a “infricosatorului” antihrist, vom fi un pas mai departe de Dumnezeu si doi pasi mai aproape de nebunia si haosul acestei lumi in care cu greu se poate gasi o oaza de liniste si claritate si in care orizontul sa nu ne fie acoperit de nori de nici un fel si in care razele soarelui sa ne calauzeasca cu blandete si tandrete pe calea cea buna iar nu vanturile pustiei sa ne loveasca cu asprime impingandu-ne cand la dreapta, cand la stanga, cand in sus si cand in jos.

Caruselul contracției economice

Vine criza creditelor. Multe firme nu mai au acces la credite si falimenteaza. Multe persoane de asemenea nu mai au acces la credite si nu mai fac credite noi ca sa cumpere chestii. Din aceste motive, nemaiavand piata de desfacere si baza de clienti, multe firme intra in faliment. Altele isi reduc activitatea: dau afara oameni, inchid fabrici, reduc productia. Oamenii care sunt dati afara primesc totusi ajutor de somaj si merg in continuare la hypermarket, cumpara in continuare pantofi si haine si isi platesc ratele. Unii muncesc la negru sau part-time si accepta joburi platite mai putin decat calificarea lor. Altii pleaca in afara. Cateva firme care produc pentru export o duc insa bine si le creste productia pentru ca in afara firme similare inchid usile pentru ca nu pot face fata la preturile din tari ca noi unde salariile sunt mai mici. De exemplu, in domeniul auto, Dacia sparge piata cu preturi infime pentru vestici care erau obisnuiti sa cumpere masini la preturi mult mai mari si sa le schimbe mult mai des. Acum, pentru ca si la ei se intampla la fel ca la noi, cumpara Dacii ieftine si le schimba mult mai rar ca inainte.  Prin urmare Dacia si cateva fabrici similare de la noi trec printr-o perioada buna si produc in continuare, prin urmare media salariilor creste desi este criza. Un fenomen similar de intampla in domeniul IT, unde salariile in Romania sunt de zece ori mai mici ca in vest. Evident ca exista inca atractie pentru investitorii straini sa vina in Romania, dar IT-ul nu va salva Romania asa cum nu a salvat nici India sau Rusia, caci profiturile merg tot inspre vest, banii care intra in economia reala si in consum sunt nesemnificativi la nivel macro.

Insa exodul fabricilor dinspre vest inspre est nu dureaza prea mult si se termina mai repede decat exodul creierelor dinspre Romania inspre vest. Cata vreme vestul sta blocat in namol si cresterea intarzie sa vina, si firmele de acolo scad investitiile si de asemenea costul fortei de munca scade, reducand din costurile de productie ale firmelor care au mai pastrat un sambure de productie in vest. Prin urmare, dupa cresteri spectaculoase ale exporturilor, investitiile straine in tara noastra tind catre zero in timp ce inchiderea fabricilor care nu au asigurata piata de desfacere continua. Incet-incet si mai multi someri ajung in situatia de a nu mai primi ajutorul de somaj dupa ce nu si-au gasit loc de munca. La acestia se adauga noii disponibilizati atat de la privati cat si de la stat. Consumul scade in continuare si o data cu el si profitul firmelor care nu maresc salariile. Prin urmare din ce in ce mai multi romani o duc mai greu si nu-si platesc ratele. Prin urmare bancile sunt aflate in imposibilitatea de a credita firmele, in conditiile in care riscul este imens intr-un astfel de mediu iar pe de alta parte  BNR le inlesneste accesul la lichiditate si statul este un client bun prin oferta de obligatiuni.

Povestea se continua mai departe: si mai multe firme nu mai au acces la credite si falimenteaza …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

CATEVA STIRI:

Salariile înregistrează cea mai slabă creştere din ultimii 10 ani

Numărul restanţierilor, persoane fizice, la bănci şi IFN-uri a ajuns la 735.500, în mai

Piaţa auto europeană se va contracta şi în următorii doi ani

– Lucrări de construcție mai puține comparativ cu 2012

– Românii au tot mai multe restanțe la bănci

Banca Centrala Europeana nu poate rezolva criza din zona euro

Ce s-ar întâmpla dacă politica monetară a BNR s-ar aplica și în alte domenii?

In primul rand subliniez de la inceput ca sunt constient ca exista diferente majore intre piete si fiecare piata are particularitatile ei, atat intrinsecti cat mai ales ca parghii de influenta si/sau control ale diverselor centre de putere care ne domina. Altfel spus, unul este interesul in piata monetara si financiara si alta interesul pentru piata hainelor second-hand din Romania. O tara bananiera ca Romania nu poate avea o piata libera nici macar in domeniul energiei, ce sa mai zicem de moneda?

In acest articol voi face un exercitiu de imaginatie: ce s-ar intampla daca am translata principiile de baza ale politicii facute de BNR pe diverse piete, cum ar fi piata legumelor sau piata fortei de munca. Nu voi incerca o analiza prea detaliata, ma voi referi doar la principalul rol pe care il face BNR-ul: controlul cursului de schimb, si care tin sa subliniez ca este unul MADE in ROMANIA, pentru ca alte tari vecine cu noi si din aceeasi categorie (balcanice, est-europene, foste comuniste, intrate in UE in acelasi timp, in curs de dezvoltare, etc) au cu totul alte politici.

Inainte insa de a discuta despre chestiuni specifice, as face o scurta trecere in revista (conform Wikipedia) a atributiilor pe care le are BNR-ul – atributii pe baza carora trebuie evaluata performanta si activitatea Bancii Nationale si a guvernatorului ei:

  • elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;
  • autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru – asigurarea stabilității financiare;
  • emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;
  • stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;
  • administrarea rezervelor internaționale ale României.

Dupa cum vedem, pana si Wikipedia s-a prins ca rolul principal al BNR este acela de a elabora si implementa o politica monetara a cursului de schimb. Evident toate atributiile BNR sunt importante si necesare, dar mai ales primul este cel care ne diferentiaza – dupa cum subliniam mai sus – de alte state dimprejur care au ales politici cu totul diferite de cea aleasa de Isarescu & co. Politica monetara inseamna pe scurt ca BNR decide ce curs are leul, pe ce criterii acesta creste sus sau jos si cine are puterea ca sa il ridice sus sau jos. Ca sa trecem mai repede insa la samburele problemei, vom cita chiar site-ul BNR-ului cu privire la aceasta politica, deci nu vom emite judecatii subiective (deocamdata):

Regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată, acesta fiind în concordanţă cu utilizarea ţintelor de inflaţie ca ancoră nominală a politicii monetare şi permiţând un răspuns flexibil al acestei politici la şocurile neprevăzute ce pot afecta economia. (Sursa: BNR)

{ scuze de sublinieri, nu m-am putut abtine, recititi insa paragraful, caci cuvintele cheie evidentiate vor fi discutate mai jos }

Traducand limbajul de lemn al tehnicalitatii pseudo-profesionaliste folosita de BNR, ce vor ei sa spuna este ca lasa cursul sa creasca sau sa scada pe baza tintelor de inflatie pe care si le pun si ca “constrangere” secundara au grija ca socurile “neprevazute” sa nu afecteze economia. Nu va ingrijorati daca nu ati inteles nimic, asta e si scopul oricarui mesaj sau informatie care vine de la BNR: sa dea impresia ca ei sunt profesionisti seriosi care au grija de noi prostii care nu stim nimic. Socuri care pot afecta economia: pai va dati seama ca orice eveniment cat de nesemnificativ poate fi catalogat intr-o parte sau alta si poate afecta economia. Cum decide deci BNR-ul ce sa faca, ce criterii are sa ajunga la punctul culminant in care zice: aici lasam cursul sa creasca si aici il lasam sa scada? Cat despre tinta de inflatie: aceasta este un alt mare mister al BNR-ului, anume cine si cum decide acest numar, cum ajung ei sa hotarasca ca x% este tinta de inflatie pentru anul viitor. Faptul ca si-asa niciodata BNR nu reuseste sa atinga aceasta tinta de inflatie nu a scandalizat pana acum pe nimeni si scaunul lui Isarescu nu a fost nici macar scrutinat de vreo privire amenintatoare, ce sa mai zicem de clatinat …

Sa incetam insa a despica firul in patru si sa acceptam ca Isarescu este taticul nostru si are dreptul sa decida cum evolueaza cursul, are dreptul sa decida pana unde il lasa sa creasca sau sa scada etc. La urma urmei, ce conteaza ca bulgarii au un consiliu valutar care decide valoarea cursului, noi nu avem nevoie de consilii ca suntem mai breji, si prin urmare il avem pe Isarescu care decide singur ce si cum si cand si chiar daca ei fac treaba asta intr-un consens mult mai organizat si disciplinat, noi preferam sa ne mintim ca avem “flotare controlata” desi pun pariu ca nici un politician nu stie ce inseamna asta. Nu-i bai insa, toti romanii au incredere mare ca Isarescu are grija de noi si nu lasa cursul sa creasca prea mult si de aceea Isarescu sta foarte bine in sondajele de incredere ale populatiei. Prostimea nu a inteles deloc pana acum ca si atunci cand cursul a explodat si preturile s-au scumpit peste noapte si multi au trebuit sa taie de la mancare pentru a putea plati rata (ca sa nu mai vorbim de firmele falimentate din cauza volatilitatii), o mare parte de vina in toata treaba asta a avut-o si Isarescu, din simplul motiv ca el este dumnezeul pietei monetare. Raman perplex cum de multe ori unii realizatori de emisiuni (cum ar fi Moise Guran) sau chiar “analisti” cand comenteaza cresterea sau scaderea cursului sau cand fac prognoze, vin si aduc tot felul de argumente aiuristice intr-o parte sau alta, cand in fapt realitatea este ca cursul este oarecum rezultatul unui joc de poker intre Isarescu si speculantii internationali, restul “tendintelor” si “factorilor” fiind gogosi pentru prosti.

In concluzie, cu privire la politica monetara a BNR-ului, indiferent de parghiile si modalitatile cum se aplica si observand de-a lungul timpului declaratiile si reactiile reprezentantilor BNR, putem emite o scurta lista a principiilor defacto care constituie aceasta politica:

  • evitarea unei volatilitati prea mari: BNR-ului nu ii place ca cursul sa scada sau sa creasca cu prea multe procente; deprecieri sau aprecieri continue pe perioade indelungate sunt ok, dar niciodata BNR-ul nu prea permite ca cursul sa sara (in sus sau in jus) cu mai mult de 1%. Nici nu imi aduc aminte daca vreodata in istorie cursul a sarit cu mai mult de 1% de la o zi la alta; daca asta s-a intamplat, probabil atunci Isarescu dormea sau nu era in tara iar pe baiatul pe care l-a lasat in locul lui, l-a luat somnul tocmai cand trebuia sa trimita ordinele la de cumparare sau vanzare ca sa regleze treburile; argumentul principal al evitarii volatilitatii adus de BNR este ca fluctuatiile pe curs afecteaza afacerile si atrag speculatorii, ceea ce ne-ar expune la riscuri si mai mari; parerea mea este ca in primul rand babacii de la BNR nu prea stiu ce sa faca cand e volatilitate mare, ii doare capul sa urmareasca ce se intampla si sa reactioneze cum trebuie, ca sa nu mai zicem ca oricum nu au habar daca cresterea sau scaderea in cauza la un moment dat ajuta sau nu la indeplinirea fie a tintei de inflatie, fie a macrostabilitatii economice, fie de ce nu poate chiar a stabilitatii financiare, caci orice echilibru este rezultatul unei sume de dezechilibre; prin urmare asa cum niciun tatae nu mai danseaza break-dance, astia de la BNR nu suporta volatilitatea;
  • evitarea unei deprecieri semnificative inaintea alegerilor: jocurile politice isi spun cuvantul si la BNR, oricat de independenta ar parea aceasta. Mai ales in ultimul timp cand capete de guvernatori au inceput sa cada atat pe langa noi (Ungaria) cat si prin alte locuri (Marea Britanie, Japonia), frica de detronare este un “factor” care cam suprascrie orice alti factori care decid cursul; acest nescris “gentleman agreement” intre BNR si politicieni este poate secretul rezistentei in scaun a lui Isarescu; orice noua putere stie ca Isarescu sta cuminte in banca lui si nu le face probleme cand vin alegerile, prin urmare Isarescu ramane guvernator pe viata;
  • obtinerea de niscavai profit dupa posibilitati si ajustarea rezervelor in vederea controlului viitor al pietei; in momentele de calm pe piata, BNR intervine in sus sau in jos, dupa cum are nevoie sa isi refaca rezerva de euro, caci lei oricum poate produce cand vrea cat vrea;

Pe langa aceste principii oarecum proactive, evident BNR-ul reactioneaza la:

  • socuri de moment externe care vin din schimbari majore pe plan international si provoaca exodul rapid al fondurilor speculative sau taie drastic intrarile de capital in contextul setei de creditare a statului;
  • socuri produse de tensiuni politice interne care sperie unii investitori sau determina companiile interne si investitorii sa se orienteze rapid catre o anumita valuta in detrimentul leului;
  • controlarea efectelor altor masuri pe care BNR le ia in domeniul reglementarii si al parghiilor menite sa “ofere lichiditate” si sa asigure “stabilitatea sistemului bancar”; de exemplu, scaderea dobandei de referinta, cu siguranta goneste investitorii in leu, prin urmare cursul creste si daca creste prea rapid, BNR intervine; cat despre cresterea creditelor neperformante si cat se strofoaca BNR-ul sa ascunda efectele “sub pres”, asta e alta discutie, dar evident ca cursul este secundar daca e vreo problema; simplul fapt ca Isarescu se poate gandi sa mareasca peste noapte rezervele tocmai cand unele banci mama s-ar grabi sa isi retraga niscavai dividende, cu siguranta duce cursul in sus, si astfel BNR trebuie sa intervina; astfel BNR controleaza indirect macar pe moment iesirile de capital, dar asta are un cost. Din nou poker …

In general insa, BNR are grija ca leul sa nu se deprecieze prea mult, caci presiunea cam in directia asta este. Rareori BNR este nevoita sa cumpere euro pentru a stopa aprecierea necontrolata a leului, mai ales pentru ca asta nu se intampla prea des, in ciuda razboiului valutar mondial si a deprecierii controlate a valutelor importante in lume. Puseurile de export ale Daciei (desi ma indoiesc ca banii intra dintr-odata) ca si asaltul cumparatorilor de obligatiuni in lei, sunt ocazionale. Vom astepta probabil ca americanii sa tipareasca inca cateva zeci de trilioane ca sa ne ingrijoram ca leul se va intari fata de euro.

Sper ca am reusit pana acum sa prezint sumar o imagine a politicii monetare pe care o face BNR-ul. Sa facem acum cateva speculatii despre ce ar insemna ca aceste politici sa fie implementate de forurile respective si pe alte piete ale economiei, cum ar fi de exemplu piata vinului, piata fortei de munca sau piata energiei. Speculatiile bineinteles ca sunt “subtiri” si nu mi-am stors prea mult capul sa fac “translatia” cat mai realista, deoarece nu asta urmaresc. Ce urmaresc eu este sa demonstrez cat de penibila, anti-capitalista, anti piata-libera, anacronica si expusa riscurilor unor manipularii gresite cu consecinte grave este aceasta politica. Asta fara sa mai luam in discutie eventualele riscuri ale influentarii si controlarii corupte ale acestei politici in vederea favorizarii unor actori. Sutem naivi daca credem ca pe o piata de miliarde de euro nu exista presiuni in aceasta directie. Daca un dispozitiv de spionaj modern care “suge” tot ce se poate de la conacul lui Isarescu costa cateva zeci de mii de euro, oare un investitor care ruleaza cateva miliarde de euro ar fi prost sa nu se gandeasca ca poate Isarescu cand face o degustare cu Vasilescu la conac, nu le scapa lor nici un cuvant de incotro au de gand sa duca cursul maine? In vino veritas …

Sa luam asadar in considerare piata vinului. Dupa cum stim in Romania se produce destul de mult vin si in ultimul timp, noi jucatori au intrat cu preturi de dumping pe piata vinului, atat de la noi cat si din UE. Mai exact, SUA (California), Noua Zeelanda, Australia, Chile si chiar China au podgorii imense si productii asemenea si se lupta cu producatorii traditionali pentru cota de piata. Pentru asta practica preturi de dumping – neprofitabile – pentru a obisnui clientii cu preturi mici si pentru a duce in faliment competitorii. Pe de o parte fac dumping la preturi si pe de alta chinezii cumpara podgorii in Franta. Desi acum ii costa, investitia lor va da rezultate pe termen lung. In acest context international, vinul romanesc se lupta cu disperare sa isi mentina macar o felie pe piata romaneasca, ca sa nu mai zicem ca la export, abia am scos capul. Deci daca ar fi sa aplicam principiile politicii monetare ale BNR-ului pe piata vinului ne-am trezi in situatia de a fi nevoiti sa reducem cumva importurile de vinuri si prin urmare fie ar trebui sa bagam tarife vamale, fie sa limitam la o anumita cantitate volumul importurilor, fie sa oferim subventii producatorilor locali. Cum sa poti face asta insa in UE, in ziua de azi, in capitalism si in piata libera? Nici macar nu ai voie sa ajuti producatorii romani cu subventii altele decat cele de care au parte toti europenii, adica si francezii si spaniolii sau italienii. Dar chiar si asa, ce te faci cu noii veniti (SUA, China, Chile etc). Pe de alta parte, ce sens ar avea sa luam dreptul romanilor de a bea vin ieftin si bun chiar daca este din export. Este imposibil sa decizi daca e mai bine sa restrictionezi importurile in detrimentul producatorilor locali, daca luam in considerare dreptul consumatorilor de a avea accesul la produse ieftine si bune, fie ele si din strainatate. Asadar, pe piata vinului aplicarea principiilor aplicate de BNR pe piata monetara ar fi total absurd si total antieconomic. Pentru a ajuta eficient si durabil sectorul viticol, ar fi nevoie fie de cresterea puterii de cumparare a romanilor si poate de stimularea invatamantului in domeniul viticulturii, in ideea de a produce specialisti care sa vina in intampinarea nevoilor acestui sector. In nici un caz insa nu ar fi realiste tarifele vamale sau alte subventii deoarece suntem membri UE si daca la politica monetara europenii ne-au lasat sa avem independenta, in ceea ce priveste comertul si agricultura, trebuie sa ne aliniem strict la cerintele UE. Ca o mica paranteza, agricultura in UE e oricum data peste cap din cauza proastelor reglementari si interventionismului stupid. Aceste disfunctionalitati au dus ca in prezent UE sa ramana mult in urma in ceea ce priveste productia si sa avem astfel probleme serioase privind securitatea alimentara. Adica papica. Altfel spus, asa cum BNR face varza sistemul bancar romanesc, la nivelul UE desi politica agrara a fost mult mai orientata spre principii de piata libera si capitalism, chiar si cu interventionism mai putin, tot s-a ajuns la disfunctionalitati care nici macar nu sunt prea legate de actuala depresiune economica mondiala. In China insa unde capitalismul este in floare, piata vinului sta cu totul altfel …

Sa trecem acum la piata fortei de munca. Dupa cum bine stim, Romania sufera de o hemoragie in ceea ce priveste exodul capetelor. Multi romani profesionisti s-au scarbit atat de mult de coruptia si hotia din tara noastra incat si-au luat talpasita si pleaca in afara. Dar nu doar specialistii, ci tot romanul tanjeste dupa un loc de munca in UE, oriunde, caci la noi nu exista locuri de munca iar cele care exista sunt prost platite. Asadar, ce ar face Isarescu daca ar fi Ministrul Muncii, cum ar face el “macrostabilitate” pe piata fortei de munca? Din start, fiind membri UE, ni se pare absurd sa aducem in discutie taierea dreptului oricarui roman de a pleca si a munci in strainatate. Oare ce “masuri de control” ar aplica Isarescu? Optiunile ar fi: interzicerea plecarii, marirea salariilor, oferirea de locuri de munca la stat, impunerea unei taxe pentru cei care vor sa plece la munca in afara. Suna cam toate aiuristic, nu ai cum sa faci asa ceva. Reglarea pietei fortei de munca nu este deloc usoara si nu e o treaba care mai poate fi facuta fiind membri UE. Dezvoltarea sustenabila, cresterea productivitatii, restructurarea statului si oferirea de servicii sociale similare cu cele oferite prin alte parti, dezvoltarea accelerata a economie ar fi singurii factori care ar duce la reglarea lucrurilor pe piata muncii, extrem de “volatila”. Iata deci cum problemele sunt strans legate intre ele si doar masuri de reglementare aiuristice, copiate din principiile politicii monetare a BNR-ului – care oricum nu pot fi implementate – nu ar putea sa ajute aceasta piata.

Cat despre piata energiei ce sa mai zicem? Daca ar fi sa aplicam aici “tehnicile” BNR, am avea un fel de ANRE care insa ar avea capacitatea sa manipuleze pretul energiei si sa il mentina jos astfel incat cetatenii sa poata plati in continuare facturile la curent si la gaze. Nu ar mai sari pretul benzinei ca barza in sus atunci cand pretul petrolului ar exploda, caci  acest ANRE a la BNR ar functiona ca un buffer care ar prelua tensiunile si astfel am fi feriti de mari surprize. Problema ar fi insa ca daca banii pot fi tipariti, energia nu poate sa fie produsa fara costuri. In domeniul energiei, in ultimul timp productia la noi a crescut foarte mult in timp ce consumul – avand in vedere criza economica – a scazut foarte mult. Prin urmare, producatorii romani se indreapta inspre export. Aceasta este evident un mare dezavantaj pentru consumatorul roman care plateste preturi la nivel european. Un ANRE a la BNR ar lua masuri drastice ca sa impiedice aceste exporturi si ar impune producatorilor ca daca vor sa exporte, sa vanda la preturi mai mici si consumatorului roman. Acelasi lucru face BNR-ul cand cursul incearca sa o ia in sus, dar guvernul are nevoie de finantare urgenta si prin urmare stiind ca Ministerul Finantelor va face o achizitie importanta de valuta, BNR-ul are grija ca cursul sa ramana stabil. Deci in domeniul energiei, desi oricum in prezent nu avem o piata libera si sunt multe hibe si aici, daca s-ar aplica principiile monetare al BNR-ului. efectele asupra oamenilor si afacerilor ar fi extraordinare: pretul la energie ar fi mult mai mic, romanii ar plati mai putin pentru gaze. S-ar vedea asta intr-adevar in declaratiile de profit ale firmelor, dar asta e problema lor. In paranteza fiind spus, ungurii de exemplu au facut asta si in timp ce la noi se scumpesc utilitatile la ei se ieftinesc. Evident, un pas inspre bine in domeniul energetic ar fi macar impunerea unei pieti libere, dar deja e prea tarziu asta avand in vedere felul cum s-a facut privatizarea marilor jucatori. Iata deci un domeniu in care principiile politicii monetare ale BNR-ului ar avea niscavai rezultate bune, chiar daca pretul platit ar fi lipsa unei piete libere. Dar avand in vedere specificul pietei si importanta strategica a acestui domeniu, poate ca o politica anti-capitalista si anti-piata libera, ar fi acceptabila pe acesta piata. Dar asa ceva nu vom vedea prea curand in Romania: ca principiile de reglementare ale unei piete sa favorizeze si sa protejeze consumatorul sau sa stimuleze dezvoltarea economica.

Evident, toata teza mea ca politica monetara a BNR-ului ar trebui sa fie capitalista si sa favorizeze piata libera si nu bazata pe voia unui singur om, poate fi pusa la zid de argumentul ca piata monetara este una strategica si are anumite particularitati. Asta poate voi trata intr-un alt articol, deocamdata spun ca bulgarii care mananca multi castraveti nu sunt de acord si ei au reglat lucrurile mult mai simplu si mai eficient. Au un consiliu valutar care se intalneste de vreo 2-3 ori pe ani si stabileste cursul levei. Astfel toti oamenii stiu o treaba, firmele stiu sa isi regleze bine costurile, nu sunt la voia intamplari si nu trebuie sa invete tehnici avansate de hedging doar ca sa nu se arda la partida de poker a BNR-ului cu speculatorii. In plus, cursul fiind controlat, speculatorii nici nu sunt deloc interesati de Bulgaria. E adevarat insa ca consiliul ala trebuie sa fie toba de economie si sa faca studii si analize multe inainte de a stabili un curs, altfel apar probleme.

In final as mai sublinia doar ca pietele “flotante” sunt pentru speculanti precum gramezile de rahat pentru muste. De aici isi storc ei profiturile, caci altceva nu prea a mai ramas de speculat dupa spargerea bulei imobiliarelor si a creditelor. Banii gratuiti tipariti de americani, japonezi s.a. ajung in asa numitele hedge-funds (desi cam toti fac asta acum) care speculeaza in zonele de risc unde dobanzile sunt mai mari in tentativa de a face profit cat mai mare si cat mai repede. Fenomentul se numeste “carry trade” si este destul de cunoscut pana si de pensionarii de la BNR. Mai nou insa, avand in vedere razboiul valutar acut, pe fondul depresiunii economice si lipsa altor optiuni de a face profit, principala “actiune” se duce pe acele monede care au cursul “flotant”. Noi suntem o piata mica in acest razboi si ne luptam aiurea cand am putea sa stam cuminti in banca noastra, cum fac bulgarii. Insa noi suntem mai breji si Isarescu in care avem atata incredere e mai destept decat cei ca Soros care manipuleaza miliarde si pot sa dea jos peste noapte cu moneda unei tari daca isi pun mintea. Faza nasoala e ca greselile lui Isarescu ne costa pe noi toti, chiar daca BNR se lauda ca are trezorerie proprie si nu ia bani de la guvern. Nici nu are nevoie daca oricum poate tipari dupa cum doreste atunti cand isi fura tzepe. Mai conteaza ca nu atingem “tinta de inflatie”? Nu o sa ii mai aleaga populatia la alegerile urmatoare?

King of the Hill and The American Dream

Mike Judge – creatorul celor doi nebuni Beavis & Butthead se reinventeaza mereu. Dupa sutele de episoade cu B&B, Mike a incercat si doua trei filme cum ar fi Idiocracy si Office Space, ambele o satira de calitate a societatii moderne. Insa ultima lui creatie de anvergura, “King of the Hill” atinge apogeul animatiei americane de comedie, fiind al doilea cel mai rulat serial de animatie in momentul terminarii productiei, dupa The Simpsons.

King of the Hill are ca personaj principal pe Hank Hill, un texan traditionalist, capul unei familii texane traditionaliste care uraste taxele si Washington-ul, isi iubeste gazonul, este familist convins, rusinos si badaran uneori dar sensibil si putin ramas in urma. King of the Hill ne infatisaza o familie de clasa mijlocie si viata lor intr-un orasel american tipic. Temele sunt actuale si variate, explorand relatiile parinte-copil, sot-sotie, loialitatea prietenilor, justitie si valori morale sanatoase, etc. Hank munceste ca vanzator de gaz propan si este mandru de asta. Cand se intoarce acasa dupa o zi de munca ii place sa iese la o bere cu inca 3 vecini ai lui, care de care mai haios. Ce mi s-a parut interesant in King of the Hill este sfidarea imbecilitatii numite “corectitudine politica” care a ajuns un fel de noua religie la americani, un mit precursor “razboiului impotriva terorismului”. Mi-a parut oarecum rau ca teme legate de pierderea libertatii si deteriorarea democratiei nu prea sunt abordate in acest serial, dar avand in vedere ca nu stim noi cu adevarat care este viata de zi cu zi a americanului de rand, poate ca astea nici nu sunt un “issue” pentru cei din Hill.

Hank Hill a devenit un personaj atat de faimos in SUA incat intr-un articol in 2008, The Economist l-a numit “unul dintre cele mai intelepte personaje TV”. In ciuda faimei insa, nu toti americanii ii recunosc vocea si replicile – caci Hank Hill este unul dintre cele mai folosite personaje pentru prank-urile telefonate la diverse companii, cum ar fi Wall-Mart:

Hank Hill este prototipul americanului de varsta mijlocie care observa ca America se transforma sub ochii lui si asta nu ii convine, nu stie ce sa faca si incearca cu disperare sa pastreze si sa transmita si fiului sau valorile in care el crede si pe fundamentele carora s-au format Statele Unite ale Americii: munca, cinste si libertate (presarate cu niscavai exterminari de indieni, razboaie civile si cultul armelor).

Snowden și trainingul psihologic

Mari secrete nu a dezvaluit Snowden. Nimic nou nu a dezvaluit acest “wisthleblower” si in afara de o serie de articole si emisiuni care au consumat toate topicurile, nimic nu s-a schimbat si nu se va schimba. Poate doar sa ne obisnuiasca cu ideea ca si-asa suntem ascultati si tot ce facem este arhivat, scanat de algoritmi si ne aflam intr-un sistem securist. Ceea ce multi stiam si intuiam. Acum insa a venit vremea sa ne si obisnuim cu asta si sa fim spalati pe creier ca, desi scandalos, asa ceva se intampla si ar fi bine sa avem grija ce spunem si ce facem.

Nu sunt in masura sa analizez prea in amanunt fenomenul. Imi este insa evident ca totul pute si multe lucruri sunt cu adevarat mai grave decat “cazul Snowden” si toate “dezvaluirile” astea. Dincolo de dezinformarea si autodezinformarea in cauza, ar fi insa unele lucruri are sunt cu adevarat importante:

1) Un ziarist incomod a murit intr-un suspect accident de masina. Este vorba de Michael Hastings, care printre altele, a publicat un interviu cu un general american din Afganistan, care in cele din urma a dus la demiterea acestuia. Iata cum il descriu prietenii de la buzzfed.com, site-ul pentru care lucra si unde publica:

Michael Hastings was really only interested in writing stories someone didn’t want him to write — often his subjects; occasionally his editor. While there is no template for a great reporter, he was one for reasons that were intrinsic to who he was: ambitious, skeptical of power and conventional wisdom, and incredibly brave (sursa)

2) Joerg Haider – un politician incomod – de asemenea a murit (sau a fost omorat) intr-un accident de masina, dupa ce coalitia condusa de el ajunsese la peste 40% popularitate si chiar intrase in guvern. Iata doar o chestie interesanta despre ce … “pacate” posibile facuse Haider:

In a 27 September 2008 talkshow on ORF television, Haider described the boards of directors of numerous world banks as “mafia”. Haider also advocated the creation of heavier punishments for banking managers and proposed the creation of a special Legal Court against financial crimes, in one of his last interviews to the Austrian Kleine Zeitung daily (Sursa: Wikipedia)

Evident, precum in filmul Teoria Conspiratiei, pacatul care atrage glontul e greu de ghicit chiar si pentru subiectul in sine. Viata oricum bate filmul …

Iata deci la ce operatiuni complicate si intortocheate suntem supusi. Deja cred ca mare lucru va fi daca incet-incet negam cam tot ce ni se ofera pe tava, mai direct sau mai subtil, si nu ma refer doar la “dezvaluiri” si gogosi mainstream, dar chiar si la orice fel de “leak”-uri si chestii “alternative”. Important ar fi sa incepem sa gandim cu propriul cap si sa tragem singuri concluziile, mai ales privind la ce ni se intampla concret noua. Iar eu unul deja am inceput sa ma satur de zgomotele si ecourile pe care le scoate telefonul meu, incat iau in considerare sa renunt la el complet, nu pentru ca mi-ar fi teama sa fiu urmarit – de asta oricum sunt sigur – ci mai ales pentru ca este un factor de stres, prin faptul ca oricine oricand poate sa te deranjeze si sa iti manance timpul si nervii aiurea. Si in plus mai te asculta si securistii si trebuie sa fii atent ce spui si ce nu spui …

Si inca ceva legat de spionarea online. Snowden a bagat vrajala ca NSA foloseste anumite companii ca sa ne spioneze. Parerea mea de informatician este ca NSA nu are nevoie de datele sau informatiile anumitor companii, de vreme de tehnologic ei au acces la toata infrastructura. Comunicatiile electronice au loc prin cabluri prin protocoale alcatuite precum foile de ceapa: unul peste altul. Deci daca ai acces la cablu, e doar o problema tehnica banala (pentru orice serviciu de informatii) sa decodeze si sa arhiveze tot ce trece prin acel cablu. Iar cablurile (ca si toate echipamentele) oricum sunt facute din fabrica [1] sa cloneze transmisiunile (daca nu chiar mai mult) si stim asta din amuzantele hack-uri ale companiilor telefonice din SUA in perioada de aur in care analogul domina si adolescentii hackeri foloseau reteaua analogica ca sa faca comunicari internationale, sau sa sune la Biroul Oval. Samburele de adevar din scandalul Snowden ar fi ca poate NSA-ul foloseste know-how-ul unor companii ca Facebook sau Google care pot fi mai buni la analizarea datelor.

BONUS: Nu sunt hacker si nici obsedat de hacking, doar stiu sa folosesc unele unelte bine si in general folosind Google, gasesc usor cam orice caut. Ca un mic “show-case” al ce se poate face folosind tehnologia, dupa 3-4 minute de investigatii iata ce am aflat: un angajat al MAI (al Romaniei) a vizitat in data de 2 aprilie 2013 un articol de pe site-ul Mitropoliei Basarabiei care relata intalnirea intre Mitropolitul Petru si ministrul Cristian David. Tot un angajat al MAI (poate chiar acelasi – nu am investigat si asta), acum 2 zile, la ora 11:50, in loc sa munceasca, studia bloguri de bricolaj: http://supermeseriasu.blogspot.ro/2012/12/tutorial-flex-ii.html. Evident, aceste informatii le-am obtinut cu ajutorul Google, nu am facut nimic ilegal si intrusiv, doar am folosit informatii oferite de Google. Va dati seama ce poate face NSA (sau altii) daca sunt interesati …

NOTE:

[1] Dupa cum stiti, s-a mai vorbit de Stuxnet. Eu cred ca vrajeala ca a fost raspandit prin Windows e doar praf in ochii. Foarte probabil, hardware-ul vine cu niscavai software embedded si hardcoded care poate fi “activat” prin cine stie ce tehnici. Asta nu anuleaza faptul ca oricum Windows este un Weapon of Mass Computers Exposure (and Remote Control).

 

Cum sa faci mp3 dintr-un youtube?

Ca un veteran al Internetului, imi aduc aminte cu placere si acum la probabil peste 10 ani de cand l-am vazut, de motto-ul unui site care oferea posibilitatea de a posta anunturi gratuite: “Cele mai bune lucruri pe Internet sunt gratuite”. Nici macar nu imi aduc aminte daca motto-ul era in engleza sau pe vreun site romanesc – unde probabil oricum fusese “furat” din engleza. Simplist motto, dar mi-am facut un reflex sa il repet mental de fiecare data cand gasesc un “freebie” care imi place si iata ca dupa ani si ani, din cand in cand acest motto se verifica si se intareste.

Bunaoara, ca orice iubitor de muzica, in cautarea de noi interpreti si/sau interpretari, pornesc intai pe youtube si apoi cand gasesc ceva care imi place, caut torenti. Evident, e absurd sa tragi ditamai torentul de gigi doar pentru ca iti place o melodie, dar mi s-a intamplat. Mai greu insa cand gasesti nu stiu ce raritati pe youtube si innebunesti cautand torenti. Sarcina devine si mai nasoala daca incerci sa iti faci un playlist rapid pe un gen sau stil care te-a prins pe moment. Pana sa faci playlistul pentru telefon sau stickul din masina folosind torentii deja ti-a trecut.

Desi cu siguranta exista numeroase solutii la problema asta (cum ar fi un youtube grabber cuplat cu un audio grabber), am gasit o minunatie de site pentru care m-am si ostenit sa scriu un post dedicat: www.listentoyoutube.com. Nu stiu cat va rezista si cat poate duce daca ajunge la un numar prea mare de useri, dar eu l-am testat deja pe vreo 10 youtube-uri dintre care unele de peste o ora si a mers perfect. Nu ma pricep inca sa spun daca ripuieste calitatea maxima, dar mie unul imi ajunge si 44k. Il recomand si il promovez:

http://www.listentoyoutube.com/ – free youtube mp3 grabber

1 171 172 173 174 175 271