Demența digitală

Koreenii ii bat pe americani pentru ca acestia sunt “in urma”, un copil korean petrecand in medie aproape 7 ore pe zi pe telefon.

Cand Virgiliu Gheorghe a fost invitat la Garantat 100% si a avertizat de problemele pe care le au copiii crescuti in era digitala, imi aduc aminte cum realizatorul a strambat din nas si a dat de inteles ca regreta ca a invitat un asemenea “extremist” la emisiune.

Iata deci problemele:
– pierderea concentrarii
– pierderea atentiei
– probleme emotionale

Pun pariu ca fiecare stie vreun pusti in familia lui cu asemenea probleme, chiar daca nu stau 7 ore pe zi in fata monitorului.

De ce nu am avut, nu am și nu voi avea niciodată acțiuni

Cat tot se discuta zilele astea pe la noi de suprascriere la Romgaz (care in parerea mea e un mare Pump and Dump), cei care au bani si cred ca pot sa scoata profit pe bursa, sa vada documentarul asta. Daca nu inteleg nimic, sa cumpere actiuni cat pot ca merita!

Pingback:

12 Februarie 2014: După cum spuneam … despre IPO-urile companiilor de stat

Cum exportă americanii inflația în toată lumea

FED-ul tipareste peste 85 de miliarde de dolari lunar si culmea preturile nu explodeaza si inca nu avem inflatie. Iata o scurta explicatie a acestui fenomen care demonstreaza cum reusesc americanii sa exporte pe langa o moneda fara valoare, un sistem financiar corupt, instabil si total defazat de lumea reala si inflatie:

1) FED tipareste dolari cu care cumchipara obligatiunile guvernului

2) cu banii primiti de la FED, guvernul plateste salarii, le da americanilor cecuri gratuite pentru mancare (foodstamps), plateste furnizorii, etc

3) americanii cu banii primiti de la guvern se duc la hypermarket si cumpara produse “made in china”

4) banii ajung la chinezi care au moneda “lipita” de dolar; adica 1 dolar american = x yuani chinezesti, oricand; rareori acest curs se schimba si e batut in cuie de guvern; deci chinezii, daca tot au dolarii primiti de la americani pe marfurile lor, ce sa faca cu ditamai cisterne de dolari? pentru fiecare dolar primit, tiparesc si ei x yuani si platesc salariile la chinezi care chinezi care mai aveau oricum destui yuani si de data trecuta si care oricum nu cheltuiesc la fel de mult ca americanii; deci preturile lor cresc si in plus le mai raman si dolari la nivelul guvernului ca sa mai cumpere obligatiuni americane si sa incurajeze guvernul sa mearga mai departe pe acelasi model

Acum, pentru a vedea impactul in toata lumea, inlocuiti China cu alte tari de la care americani cumpara produse: Japonia, India, Taiwan etc. Unele dintre aceste tari au insa moneda libera, si prin urmare fluxul de dolari intareste moneda respectiva DACA banca nationala a tarii respective nu face nimic. Asa au ajuns japonezii sa fie obligati sa tipareasca si ei yeni ca sa mentina yenul scazut in raport cu dolarul si sa poata exporta in continuare. Unele tari insa nu reusesc sa tipareasca in volum atat de mare incat sa faca fata fluxului de dolari (moneda lor nu e prea ceruta) si ajung la inflatie accelerata si devalorizarea monedei, cum s-a ajuns in India sau Turcia.

In shimb, in tarile in care nu se tipareste moneda prea mult (cum este Romania), moneda tarii se intareste si exporturile devin mai scumpe, prin urmare comertul exterior al tarii respective are de suferit. Daca insa tara respectiva tipareste si nu are o economie eficienta si flexibila care sa se adapteze fluctuatiei monedei si sa aiba costuri de productie cat mai optime, aceste mici valuri in cursul de schimb distrug total exporturile si le fac imposibila iesirea pe piata externa. De aceea in tarile care mai si importa materie prima si adaosul tehnologic este minimal, exportul nu prea face fata si pierde in fata celorlalte tari care fie folosesc materie prima interna, fie au costurile de productie mult mai mici (ex: India, Turcia), prin urmare un  nivel de trai inferior, fie au costurile mai optime si administrarea cheltuielilor mai eficienta (ex: Germania, Japonia).

Identificarea modelului de export pentru o tara anume este vital pentru succesul exportului deoarece banca centrala a tarii respective trebuie sa faca orice miscare constienta fiind de acest model, de cum afecteaza miscarile cursului valutar exporturile tarii respective. In plus, pe langa ajutorul dat de cursul valutar, fiecare tara, in functie de modelul de export adoptat, are grija sa sprijine exporturile in mod specific prin legislatie, subventii sau stimularea anumitor sectoare. De exemplu, India interzice cumpararea actiunilor companiilor de catre straini. Germania ofera facilitati investitorilor in imobiliare care construiesc spatii pentru firme (hale, bioruri etc) prin garantarea colateralului bancar si prin scutirea unor taxe. Japonia are grija foarte mare ca yen-ul sa nu se intareasca prea mult si intrarea pe minus in balanta de comert exterior i-a determinat sa ia masuri extreme – adica sa tipareasca – , chiar daca a fost cauzata de problemele cu taifunul si importul masiv de carbuni si petrol care sa compenseze lipsa energiei nucleare si prin urmare erau toate sansele ca aceasta sa isi revina peste cativa ani.

In cotinuarea exemplelor de tari care si-au adoptat si asumat un model de export specific posibilitatilor si potentialului fiecaruia as aminti mai ales Bulgaria. Bulgaria pana nu mai demult era o tara mica, cu mana de munca ieftina dar fara prea mare interes. Investitorii o ocoleau tocmai pentru ca nu avea bogatii prea mari (aur, gaze, teren agricol), deci nu se putea imprumuta la FMI ca sa plateasca salarii si pensii si sa stimuleze consumul si fiind putini (cred ca sub 6-7 mil) nu erau relevanti ca piata de consum. Pusi in fata acestei probleme, bulgarii au dezvoltat infrastructura rutiera, au eliminat birocratia si coruptia, au simplificat fiscalitatea si au introdus cele mai mici taxe pe profit si dividende. Astfel au reusit sa atraga investitorii si sa stimuleze cresterea economica, “tragand” nenumarate companii din Romania si investitori din Grecia care atrasi de forta de munca ieftina, strazile bune si taxele mici au investit masiv si au ajutat Bulgaria sa mentina o rata de indatorare de sub 20% in toti anii crizei de la peste 40% inainte de 2005.

Ungaria a ales insa un model cu totul aparte, fiind nevoita sa faca nenumarate manevre pentru a evita o deraiere fatala avand in vedere “viteza” pe care o prinsese inainte de criza. Pusa in fata retragerii masive a capitalului strain cu o rata de indatorare masiva, fara resurse interne care sa ii permita atragerea interesului unor creditori si cu o populatie expusa imens pe monezi care au explodat in raport cu moneda curenta, ungurii au strans cu usa bancile, companiile furnizoare de utilitati si cele mai profitabile companii, toate acestea cu scopul de a se mentine pe linia de plutire si de a mentine pe cat posibil nivelul de trai al populatiei. Astfel, Ungaria nu a mai incercat sa faca orice pentru a atrage investitorii pentru ca deja avea destule investitii si nu de “investitori” genul GDF Suez, CEZ sau Petrom aveau ei nevoie care sa le suga resursele pe redevente de nimic si sa faca profituri imense pe spinarea unei populatii captive. Ungurii s-au orientat asadar spre companiile mici si mijlocii pentru care au garantat credite de miliarde de euro in timp ce Romania a turnat fonduri in garantarea programelor Prima Casa care nu a facut decat sa tina pe linia de plutire profiturile bancilor.

Una peste alta, influenta dolarului asupra tarilor de la periferie este imensa si socurile se vor simti din ce in ce mai puternic. In special Romania are o problema prin incapatanarea guvernatorului BNR de a se considera mai destept decat speculantii. Cand se va hotara insa vreun nebun ca Soros sau vreun trader cu porecla “Whale” care are pe mana miliarde de dolari, sa bage in targetul botilor automati perechea “RONEUR” si sa inceapa sa suga din arbitraje atunci sa vezi distractie …

 

Calculatorul uman

Google sarbatoreste azi o indiaca supranumita “calculatorul uman” – Shakuntala Devi. Sunt mai multe astfel de exemple care sfideaza orice explicatie. Paradoxal Devi era tehnohoba, nu prea era de acord cu folosirea tehnologiei.

Oamenii de stiinta britanici cu siguranta explica inteligenta umana ca o evolutie fireasca a maimultelor vanatoare de animale care mancand atata carne cu protenine au devenit peste noapte (la scala universului) inteligente, atat de inteligente incat nici pana in ziua de azi nu intelegem mare lucru din felul in care functioneaza creierul.

Ce stiu oamenii in prezent despre creier este aproape nimic comparativ cu celelalte organe si sisteme ale corpului omenesc. Deocamdata este cam imposibil sa poata inainta mai mult in aceasta privinta, oricat de optimisti ar fi oamenii de stiinta britanici cu privire la viitorul evolutiei stiintei, din urmatorul motiv: creierul este intr-o continua dinamica si pe langa faptul ca fiecare creier este unic, fiecare creier este in continua transformare. Mii de legaturi intre neuroni se fac si se refac in orice secunda, mii de sinapse interactioneaza intre ele intr-un mod misterios si care nu doar ca nu poate fi observat in detaliu, dar nici macar nu exista un model care sa explice cum se formeaza aceste sinapse, care sunt sursa acestora, cine determina sa se formeze, si de ce se formeaza intr-un anume fel si nu intr-altul.

Stim deci din ce este construit creierul, ca exista neuroni, dendrite, substante chimice care stimuleaza anumite zone sau inhiba de asemenea activitate in anumite zone, stim cam ce rol au anumite zone, dar marea necunoscuta este de fapt “cum functioneza creierul?”. Fiind o structura vie in continua schimbare si transfromare, creierul este poate singura “particula cuantica” macroscopica, care functioneaza atat de misterios si se schimba atat de ciudat incat metodele actuale de observatie ale stiintei s-au blocat. Si nici macar nu am intrat in discutii despre schimbul electric si rolurile campurilor electrice in functionarea creierului.

Despre Devi, ca sa va faceti idee ce capacitati avea, a calculat radacina patrata din 188132517 mai repede ca un calculator (in 1977). In 1980 a inmultit in 28 secunde doua numere de 13 cifre. Faptul ca exista totusi o perioada de gandire si ca acele calcule grele, Devi le facea mai greu decat pe cele usoare, mie imi spune ca sunt sanse mari ca indianca sa nu fi fost doar un mediu sub influenta unor puteri diabolice, ci pur si simplu un om daruit de Dumnezeu cu un talent deosebit, precum sunt si alte exemple similare.

Nu stiu ce au invatat oamenii din inteligenta acestei femei si ce concluzii au tras. Eu vad insa in ea doar o umbra a inteligentei cu care a fost creat Adam si care de-a lungul anilor prin departarea continua de Dumnezeu si caderea in pacat s-a pierdut. Orice pacat deformeaza mintea umana, o altereaza iremediabil, inlocuieste sinapsele bune si taie din ele pana cand le “modeleaza” inspre raul total, inspre punctul in care raul devine singura ratiune. Ce este altceva raul decat lipsa totala a binelui, asa cum intunericul nu are esenta in sine ci este lipsa luminii. Deci Adam era atat de inteligent incat se afla in contemplatia naturii create, intelegea totul si traia intr-o admiratie perpetua. Unul dintre darurile lui Adam de exemplu, era acela de a cunoaste rostul lucrurilor de a itelege ce loc are fiecare creatura in creatia lui Dumnezeu. De aceea, Adam a pus numele la animale:

18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”.
19. Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.
20. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui. (Facerea 2#18)

Numirea animalelor de catre Adam nu a fost doar un gest de stapanitor, dar mai ales un act intelectual, prin care Adam cofirma ca intelege fiecare animal in parte ce rol are si ce anume il caracterizeaza si prin inteligenta pe care i-a dat-o Dumnezeu este capabil sa numeasca pe fiecare in parte.

Si inca ceva despre inteligenta omului de la inceputuri. Ati observat batranii de astazi, mai ales cei care nu au activitati intelectuale, cat de usor uita chiar si de pe o zi pe alta si raman cu amintiri fragmentare din viata lor, uitand bineinteles majoritatea informatiilor pe care le au cumulat in viata dar uneori chiar si deprinderile de zi cu zi de pe vremea de cand erau in campul muncii? Aceasta se intampla deoarece cand incepe degradarea celulei prin procesul de imbatranire, evident nu mai exista materia cenusie care sa stocheze informatiile, sau daca poate exista, nu mai exista flexibiltatea mentala care sa le extraga si sa le foloseasca in context. Mai degraba eu as merge pe partea asta, dar nu vreau sa incep sa speculez despre memorie si cum vom fi capabili sa stim tot ce am facut in viata noastra pana in cel mai mic detaliu. Fie in trupul material, fie in cel spiritual, undeva aceste informatii sunt stocate, dar “trecerea vamii” de catre aceste informatii poate sa aiba loc si in timpul vietii bucata cu bucata si doar la sfarsit, “en gross” – ceea ce ar presupune ca toata informatia sa fie stocata cat suntem in viata in creier. De aici poate si experienta unora care inainte de moarte marturisesc ca le trece prin fata ochilor filmul cu viata lor, pe unde au fost, ce au facut, etc. Revenind la batranete: va imaginati batranii din ziua de astazi traind sute de ani, cum se spune in Geneza? Chiar considerand ca procesul imbatranirii nu incepea la 70 de ani si ca oamenii erau relativ tineri si in putere pana spre sfarsitul vietii, sau de ce nu, procesul de imbatranire nici nu exista, “chemarea” era pur si simplu mult mai rapida si mai simpla ca azi cand degradarea este un proces relativ lent si rabdator cu pshihologia omului care are astfel timp sa realizeze ca sfarsitul se apropie si nu va trai o vesnicie pe pamantul acesta.

Deci chiar daca proto-parintii nostri erau tineri pana cand mureau, cum puteau ei sa supravietuiasca sute de ani si sa nu se sminteasca de tot, sa nu uite tot ce stiau, tot ce faceau etc. Pana si omul in putere care are multe activitati, o viata in schimbare, invata mereu lucruri noi are o capacitate de memorare limitata si de asemenea sinapsele sunt destul de greu de schimbat si parca schimabarea daca se face, se face tot inspre rau, numai anumite aspecte sunt imbunatatite, in general ce inveti, cam asa ramane si nu doar ca ramane asa, dar in proces invatat se constituie intr-un pattern de invatare si pe viitor, caci si invatarea este in esenta tot un proces. Deci ai invatat sa mergi cu masina – ai dobandit n sinapse. Felul cum ai invatat, este inca o sinapsa care s-a adaugat la categoria “cum sa invat” si fie altereaza pe cele existente, fie se adauga (daca mai ai loc), fie inlocuieste altele mai vechi (daca nu ai loc). Ce vreau sa spun, ar fi fost foarte greu pentru protopoarinti sa fi trait sute de ani daca nu erau si mult mai inteligenti ca noi, ca sa nu innebuneasca si sa nu se plictiseasca. Oricat de buni ar fi fost ei si oricat de simpla viata lor, eu nu cred ca puteau sa traiasca sute de ani facand zi de zi acelasi lucru si multumindu-se cu starea de neschimbare. Omul nu poate stagna, mintea este in schimbare pentru ca tot sufletul este in schimbare, tot corpul omenesc, tot ce stim despre om, ne duce sa credem ca omul este facut ca sa se schimbe si mai precis sa sporeasca in cunoastere si in traire. Pentru asta e nevoie insa si de puterea de a intelege si de capacitatea de a cuprinde si de a pastra tot ce ai inteles pentru a dobandi intelesuri si mai mari. Evident mintea ne duce pana la un punct in care trairea spirituala o inlocuieste pas cu pas pe cea intelectuala si toate se muta acolo: gandirea, experienta, placerea etc. Granita intre ele este greu de definit si de aceea cred ca nu vor descoperii oamenii prea curand misterele mintii umane, pentru ca o prima consecinta la asta ar fi faptul ca ar descoperi cel mai mare mister: sufletul.

Nu sunt de acord cu descoperirile “oamenilor de stiinta rusi” care au pozat aura sau au descoperit “cum iese sufletul din om cand moare” si alte asemenea aberatii. Nu cred nici macar ca exista unelte care pot controla sau influenta in vreun fel creierul si gandirea. Maxim ce se poate ajunge, poate ar fi avansarea pana la capacitatile vegetative, de control a organelor, a unor functii, de stimulare sau inhibare grosiera a unor zone dar fara un rol sau scop prea bine definit, avand in vedere natura creierului.

Exemplul acestei femei indiene, ca si al altor genii, eu asta cred ca face: dovedeste ca omul are capacitati mult mai mari decat cele cu care suntem obisnuiti. Pacat insa ca doar exemplele de supra-capacitati intelectuale sunt observate si analizate in timp ce mintile curate care au realizat “perofrmante” extraordinare in plan spiritual nu prea sunt cunoscute si putini oameni sunt constienti de ele si realizeaza ca sta in puterea fiecaruia sa le dobandeasca. Asta se intampla poate si pentru ca nu exista un “calculator” spiritual cu care sa calculam rezultatele la problemele spirituale si sa comparam cu cele ale sfintilor, asa cum Devi, daca traia probabil acum cateva sute de ani cand nu aveam calculatoare, ramanea o mare anonima, poate cel mult era angajata de vreun guru indian sa-i tina socoteala la bani.

Catena împotriva copiilor nedoriți sau neiubiți

“Un copil dorit este un copil iubit” – spune noul slogan al Farmaciei Catena.

catena

Evident, ca orice campanie are nevoie de un slogan si a despica firul de ata pe baza unui slogan publicitar al unei farmacii care targeteaza mai ales pensionarii care nu tin minte preturile de la o farmacie pana la urmatoarea, nu prea se merita.

Sloganul asta mi-a adus aminte ca mama mereu il certa pe fratele meu ca daca nu il dorea tata, pe el nu il mai avea si prin urmare nu mai avea batai de cap cu el. Evident, nu toti copii sunt doriti in aceeasi masura si tot timpul. Afectiunea, iubirea, simaptiile si antipatiile fata de cineva sunt mereu in schimbare si oricat de nedorit ar fi un copil intr-un moment, numai o minte bolnava si care nu iubeste pe nimeni poate sa spuna ca acel copil nu poate fi iubit.

In ciuda reprosului si a faptului ca a fost un copil dorit … partial, mama l-a iubit si pe fratele meu la fel ca pe mine, nu m-am prea simtit favorizat cu exceptia faptului ca fratele manca orice in timp ce mie trebuia sa imi gateasca menu dedicat.

Viata este cu suisuri si coborasuri si experienta a dovedit ca mai ales cei care incearca sa o stapaneasca cu brutalitate,sa o controleze cat mai precis si nu lasa loc in viata lor si actiunii divine sunt de cele mai multe ori pusi in genunchi. As putea aduce nenumarate exemple, o sa dau insa doar unul.

O versioara de la tara s-a maritat cam batrana (pe la vreo 40 de ani) si nu mai spera sa aiba copil. A tot batut la cap pe barbatus-o sa infieze si ei un copil sa aiba cine sa aiba grija de ei la batranete, dar barbatu nu a vrut, aducand exemplu pe niste vecini care au infiat un copil cand era mic si acum ridica mana la ei. Evident, se intampla si de-astea dar nu e o regula. Eu am avut o vecina care era batuta constant de fiul ei – sange din sangele ei (cum se spune) – si care in cele din urma s-a sinucis, deci iata cum sloganurile si generalizarile sunt total gresite.

Verisoara asta a ramas in cele din urma gravida pe nesperate si a ajuns la Craiova la investigatii. De la primele analize doctorii i-au pus diagnosticul: cancer la ovare. Nu stiu daca facuse markeri si ce markeri, stiu ca a facut ceva analize si ecografie, nu insa si RMN. Evident, trebuiau mai multe investigatii, ideea este ca cum au vazut situatia, doctorul i-a zis: trebuie sa avortezi si sa incepi chimioterapia de urgenta. Cand a auzit, ea de urgenta si-a luat talpasita si a plecat acasa, fiind hotarata sa mearga pana la capat cum o ajuta-o Dumnezeu.

Dupa cateva luni, cand a venit la control cu copilul, de data asta ginecoloaga a pus-o sa dea cu semnatura ca naste pe proprie raspundere (tot din cauza analizelor si a ce reiesea la ecografie). A mai trimis-o sa faca si testele genetice care se fac acum copiilor ca sa stie ce sanse sunt sa aiba sindromul down (si care teste dau sanse scaute sau zero – la majoritatea din care le-au facut si mi-au spus le-ai iesit pozitiv) dar cand a aflat cat costa astea, la fel a sarit peste si a zis Doamne-ajuta!

Acum cam 2-3 saptamani a nascut un copil perfect, a luat nota 8 cu cezariana si nici urma de cancer. Desi a nascut prin cezariana, imediat dupa operatie s-a recuperat urgent, era vesela si in putere si spunea ca i-a fost mai greu cand cara burta dupa ea. Prin toate necazurile a trecut singura, familia si barbatul s-au opus. Barbatu ii strica ca el nu s-a insurat cu copilul, nu vrea sa o piarda pentru copil. Mama si sora se uitau la ea cu tristete ca si cum ar mai avea de trait doar cateva luni. Acum sunt amandoi bine, poate cand ajung pe la ei ma lasa sa le fac o poza sa vi-i arat in carne si oase.

Ca orice mesaj publicitar, si mesajul farmaciei Catena – farmacia inimii tale manipulabile – merge pe una din cele doua directii: promisiunea unui mare beneficiu sau evitarea unei mari nenorociri.

“Un copil dorit este un copil iubit” vrea sa spuna ca daca nu vei face copil la 40 de ani dupa ce ai terminat cateva facultati, ai deja o cariera solida, un job bun si ratele corespunzatoare in spate, daca cine stie cum se intampla sa faci un copil, acesta va fi neiubit, deci trebuie sa dai pe la ei daca vrei sa fii fericita. Leaga deci “iubirea” de “dorire”, adica de “potrivire” si de calcule. Oamenii care pot fi targetati aceasta reclame deja sunt formatati mental, deja traiesc intr-o realitate constransa de anumite reguli si conditionari stricte. Ei leaga iubirea de “calculul doririi” – un calcul matematic de fapt, de multe ori financiar. Oricine isi doreste copil cand poate sa-l creasca, dar cand poate e o problema matematica destul de complexa desi paradoxal multi cred ca o stapanesc.

In esenta deci, mesajul Catena nu face decat sa continue terorizarea de care au parte mai toti copiii romani care trecand prin scoala si fiind scosi la tabla sa rezolve nu stiu ce sistem de ecuatii liniare, se uita ca vitelul la poarta noua. Pe aceasta coarda apasa ei. In sfarsit, dupa ani si ani, iata ca tu copile prost la matematica poti sa rezolvi o problema si rezolvarea ei iti va aduce fericirea pentru ca vei putea sa faci copil cand iti da tie rezultatul si vei fi astfel fericit pentru ca il vei iubi.

Realitatea este ca toti cei care asteapta “sa fie gata” in general o dau in bara nasol: financiar o duc greu, fizic si psihic sunt terminati si momentul “pregatirii” nu va veni niciodata cu adevarat. Starea femeii pregatita complet sa faca copil nu este in realitate decat o stare de frica sa nu imbatraneasca prea mult si dupa aceea sa nu mai poata face, la care se adauga ocazional si starea de neimplinire si dezgust fata de povara vietii de zi cu zi care nefiind presarata de bucuria unui copil si de sensul pe care il da acesta eforturilor de prosperitate si spor in munca, plusul de responsabilitate si mai ales plusului de sprijin social inevitabil pe care o mama cu copil il are evident comparativ cu o femeie fara copil.

Nu insa doar in privinta anticonceptionalelor farmaciile si producatorii de medicamente vand iluzii prin reclame care hiperbolizeaza fie utilitatea produsului fie spaima omului. Frica de durere este o spaima atat de puternica incat pana si o amarata pastila de cap care te ajuta sau nu te ajuta este oferita precum “the blue pill” din Matrix – cea mai tare chestie care te va face invicibil. Majoritatea reclamelor merg deci spre partea “negativa”: cumpara pastial asta ca sa nu te doara capul atat de mult incat o sa ai o viata nefericita si la munca si la serviciu. Maestrii reclamelor sunt cei care reusesc sa imbrace spaima in continut si forma pozitive: “cumpara pastila panadol ca sa ai capul tare ca piatra si sa spargi cu el orice nuca; durerea nu va avea nici o sansa sa il penetreze”. Asta au reusit si prin reclama aceasta, sa prezinte spaima femeii de a naste un copil – spaima atemporala si aproape independenta de starea financiara, proasta oricum pentru majoritatea – intr-o forma pozitiva extraordinara, infoliata in cel mai puternic sentiment uman: iubirea. “Un copil dorit este unul iubit” – este la o prima vedere un mesaj extraordinar de pozitiv, cuprinde iubirea materna. Cuvantul cheie “dorit” este cheia in spatele caruia se afla cumulate toate spaimele femeii tinere de azi, crescuta pe puf de parinti, protejata la scoala de “drepturile omului” si “libertatea prost inteleasa” a tranzitiei romanesti postdecembriste, trecuta prin facultate sau postliceala ca prin apa cu micile “oportunitati” ale sistemului de spagi disponbil in prezent, ajunsa poate la un loc de munca destul de usor in perioada pre-criza cand economia era “fierbinte” si pusa acum fata in fata cu greutatile pentru prima data in ultimii 25 de ani, adica in toata viata ei.

1 171 172 173 174 175 277