Câteva întrebări legate de scandalul NSA – Big Brother

Sa presupunem deci ca NSA are un mare hard-disc pe care salveaza tot ce trece prin Internet zilnic. Si evident acest hard-disc este foarte mare si foarte rapid si fratii mai mari de la NSA pot accesa oricand, orice informatie.

O prima mare intrebare de care se loveste oricine incepe sa se gandeasca la treaba asta – dupa socul initial ca foarte posibil ca tot ce a facut online de-a lungul timpului poate fi accesat de un Billy Boy idiot care cine stie cand il poate santaja cu cine stie ce chestie de care si el uitase – este: nu sunt neica cam multe date? Cum pot astia sa analizeze atatea date, nu li se incalzesc procesoarele, nu ii dor degetele de atatea clickuri? Care sa fie adevarul?

La aceasta prima intrebare este foarte greu sa dai raspuns unui om care nu a auzit de legea lui Moore, de algo-trading sau de quantum computing. Pe scurt: nu prea sunt multe date pentru tehnica actuala, nu ar fi probleme de procesat datele nici daca NSA ar monitoriza toata galaxia si am presupune prin absurd ca fiecare planeta din galaxie este populata cam la fel ca noi. Nu vreau sa elaborez in directia asta, as aminti doar ca numele “google” vine de la  termenul “googol” care inseamna 1 urmat de 100 de zerouri. Cat despre partea cu cautarea, cautati povestea cu porumbeii in care se explica pentru dummies cum functiona Google la inceput.

O alta intrebare este: dar daca totusi NSA respecta legea si nu pastreaza decat meta-date (cum pretind si cum a recunoscut Obama)? Adica, simplificat, pastreaza doar cine, cu cine si cand a comunicat, nu si ce. Hilara intrebarea, doar daca ne amintim justificarea de baza pe care pluseaza ei: lupta impotriva terorismului. Fara ce, nu prea au ce sa faca cu “cine, cu cine si cand” pentru ca degeaba comunica teroristii intre ei si tu poti stii treaba asta daca nu ai acces si nu te uiti si la ce comunica intre ei pentru a ajunge la concluzia ca astia doi sunt teroristi si pun la cale ceva si prin urmare trebuie sa ii urmaresti mai departe. Deci fara continutul comunicarii, meta-datele sunt inutile pentru prevenire. Pot fi utile ulterior pentru investigatii ulterioare, dar nu asta ii intereseaza pe baieti. Tot la intrebarea asta ar mai fi si raspunsul logic: cine ar fi atat de imbecil incat sa poata monitoriza si sa nu o faca? Lege, morala, principii? Vax, cand e vorba de teroristi “scopul scuza mijloacele” este raspunsul by default.

Ar fi mai multe intrebari, pe mine una insa ma framanta tare mult si realizez cate implicatii nefaste poate avea pe viitor monitorizarea totala. Dupa cum se stie, piata derivatelor financiare este de ordinul sutelor de trilioane de dolari (minim). Orice informatie de tip “insider trading” pe o asemenea piata poate aduce castiguri la o scala proportionala fericitului care ar avea acces la ea. La NSA dupa cum stim, pe langa multe computere sunt angajati si oameni. Cat de om sa fii sa dai click si sa tastezi linistit la jobul tau zi de zi cautand teroristi cand cu un clik poti vedea nu stiu ce rapoarte si nu stiu ce tranzactii pregateste nu stiu ce banca, care informatie folosita de cine trebuie, va aduce profituri de cateva sute de miliarde instant. Tu ce faci, iti mentii calmul si dai esc? Oricata securitate ar folosi bancile, evident este piece of cake pentru serverele NSA. Sa ne aducem aminte de convorbirile dintre departamentele unei banci irlandeze inainte de momentul bailout-ului acesteia de catre stat, in care bancherii radeau intre ei si faceau baza de germanii prosti care urmau sa subventioneze gaurile lor. Inregistrarile au fost facute chiar de banca si au ajuns in cele din urma in presa, desi autoritatile le-au ignorat total in investigatiile care s-or fi facut (sau nu). Deci cu siguranta NSA ar putea avea acces fara probleme la informatii financiare extrem de importante, mai ales avand in vedere ca piata derivatelor este de o mie de ori mai periculoasa decat orice atentat terorist si americanii realizeaza asta. Prin urmare probabil algoritmii de analiza pe domeniul financiar sunt chiar mai elaborati ca cei impotriva teroristilor.

Daca pana acum evenimente extraordinare nu s-au prea petrecut, este poate si pentru ca NSA nu are jucaria inca prea perfectionata si nu prea multi au avut acces la ea. Dar stim noi ca nu s-au petrecut astfel de evenimente? Cel putin Flash Crash este unul dintre OZN-urile finantelor.

Este doar treaba de timp pana cand securistii americani vor domina total si piata financiara si politica, asa cum neo-securistii romani controleaza politicienii si presa si au transformat visul Revolutiei din 89 in cea mai mare secatuire de speranta prin care a trecut poporul roman.

De ce dacă aderam la euro până acum eram prăjiți de tot și dacă o să aderăm vreodată, e doar treabă de timp până când vom fi prăjiți

Initial ma gandeam sa intitulez articolul “Ce traznai mai spune panadolul anti-criza”, ca replica la articolul lui Adrian Vasilescu: “De ce nu renunţăm la euro“. Pentru cei care nu stiu, BNR are un acord mai mult sau mai putin discret cu marile trusturi de presa conform carora acestia sa le faca reclama gratuita, altfel nu vor mai putea sa publice. Nu s-ar explica altfel de ce toate marile ziare si trusturi de presa, de la Gandul, Mediafax, Ziarul Financiar si Capital il publica pe Vasilescu si cu ale sale gogosi, iar televiziunile in loc sa il invite pe Ilie Serbanescu care este un critic al politicii BNR, il invita pe Vasilescu care baga gogosi si live si in scris.

Principala teza a lui Vasilescu este ca avem nevoie de valuta (adica de euro) pentru ca platim petrolul in valuta si avem nevoie de valuta cu care sa platim petrolul. Va imaginati asa ceva? Cata inteligenta, cat profesionalism, cat fler financiar are acest om ca realizeaza ca ar fi bine sa ai valuta cat mai multa.

Au fost timpuri grele. Ani la rând, când se apropia iarna, începea panica. Veneau vapoarele cu păcură în portul Constanţa şi nu descărcau marfa fiindcă nu aveam cu ce să plătim. Era penurie de valută. Telefoanele din bănci se înroşeau.

Nevoia de valută a fost o mare lecţie. Când societatea românească a înţeles că euro ar putea fi propria noastră valută, a îmbrăţişat proiectul. Criza însă – pe fondul pierderilor de teren ale monedei euro – a produs o mare descurajare. Dar crizele vin şi trec. (Sursa)

Ce sa mai spunem de gigantica concluzie superhiperbolica si paranormala ca “crizele vin si trec”. Este adevarat acest lucru asa cum e adevarat ca unii in criza prospera, mai ales bancherii centrali ai tarilor bananiere care daca asculta de FMI si de ofera lichiditate bancilor straine prin operatiuni repo si alte mecanisme specifica, isi pastreaza scaunul neclintit, desi ei trebuiau sa pregateasca in avans Banca Nationala pentru asemenea socuri.

Ideea cu trecerea la euro este urmatoarea: avand aceeasi moneda, bancile acorda creditare cu mult mai mare usurinta unei tari, pentru ca presupun ca daca o tara care are moneda euro va da faliment, se va alege praf de moneda euro si de visul european, si prin urmare, marile puteri nu vor permite asta, pentru ca fara euro incepe razboiul, nu asa am fost indoctrinati? Deci daca aceasta moneda a pacii garanteaza creditare ieftina si abundenta, mai sunt unii prosti pe la noi care se gandesc ca ar fi buna si pentru noi treaba asta, ca am avea si noi acces la ea. Mintile luminate ale BNR-ului nu realizeaza ca melodia s-a cam oprit, cei care au trecut la euro dar nu au fost pregatiti cum trebuie acum s-au ars si cei care nu s-au ars nu moneda i-a salvat ci economia solida si productia puternica la export.

Culmea e ca desi Grecia e la cateva sute de kilometrii mai jos si multi romani isi petrec vacanta la greci, adeptii trecerii la euro nu inteleg ce s-ar fi intamplat daca si noi am fi trecut la euro si ce se va intampla daca si noi vom trece la euro, chiar dupa ce grecii au fost distrusi pentru urmatoarele decenii.

In jocul euro exista doua mari tabere: producatori si consumatori. Primii au nevoie de euro ca sa poata produce la costuri mai mici (caci altfel moneda s-ar intari daca nu ar avea porcusori pe langa ei) si cei din urma sunt slugi pentru ceilalti in sensul ca ofera forta de munca ieftina, piata de desfacere si alte resurse care pot fi exploatate. Vezi cazul Dacia: daca nu ar fi forta de munca romaneasca ieftina, ar mai exista astazi Renault? Daca nu ar fi miile de muncitori care produc cabluri si componente pe nimic pentru Volkswagen, ar mai exporta nemtii atatea masini in China daca ar fi nevoiti sa plateasca salarii lui Hans si Gretel si nu lui Ion si Maria?

Ca sa trecem noi acum la euro si sa ne gandim ca vom avea acces la creditare ieftina si dezvoltare sustenabila, este imbecilitate. Cum sa gandim asa cand criza datoriilor suverane din Europa nici nu poate fi vorba ca a trecut, acum e doar o perioada de acalmie pana cand trec alegerile in Germania si nimeni nu stie cum se va termina. Ma uimeste faptul ca Ziarul Financiar publica asemenea gogomanii ale lui Vasilescu si m-am decis sa imi anulez abonamentul tocmai din aceasca cauza. Este adevarat ca uneori publica si articole relevante, cum ar fi acesta: Fost economist-şef al BCE: Criza din zona euro se va reaprinde la toamnă:

Stark susţine că o soluţie sustenabilă pentru ieşirea din criză nu s-a conturat încă, iar Draghi, prin comentariile lui, n-a făcut altceva decât să cumpere timp pentru zona euro.

O moneda proprie este un mare avantaj daca stii sa o gestionezi pentru ca in primul rand, daca nu este administrata aiurea de bancherii centrali (cum se intampla la noi) o moneda nationala este o bariera in fata dezechilibrelor. De exemplu, daca leul ar fi lasat liber, niciodata importurile romanesti nu ar sari prea mult si nici creditarea statului nu ar fi crescut atat de mult si mai ales creditarea ineficienta, pentru consum. Toate aceste rele nu s-ar fi intamplat pentru ca piata ar fi reglat lucrurile: leul ar fi picat pana acolo incat nu mai importam, ci am fi nevoiti sa consumam produse romanesti. Astfel, productia romaneasca ar fi fost stimulata si exporturile ar fi crescut pana la nivelul in care lumea avea din nou incredere in leu. Ba chiar, paradoxal, daca leul ar fi slab si nu ar fi proptit aiurea de BNR, investitiile ar fi mai mari pentru ca productivitatea ar fi mai mare. Asa s-a intamplat in perioada interbelica cand leul era la paritate cu francul, economia romaneasca a pornit de jos si a ajuns sus prin crestere organica si sanatoasa. Dar atunci, BNR nu era condusa de tehno-idiocrati si papagali precum Isarescu si Vasilescu.

Argumentul ca prin trecerea la euro am avea acces la creditare si asa ne-am dezvolta este hilar: Romania are deja acces la bani gratuiti, prin Fondurile Europene, dar tocmai pentru ca acest tip de “ingrasamant” nu este unul organic, ci unul nefiresc, nesustenabil, anticapitalist, asimilarea acestor fonduri nu are succes, asa cum nici asimilarea creditelor ieftine dinainte de criza nu a facut nimic altceva decat sa creeze bula imobiliara si consumul pe credit.

In cele din urma, argumentatia lui Vasilescu – ca si a tuturor euro-spalatilor-pe-creier – este una ideologica si politica, nu are fundamente economice si financiare si realitatea este cel mai concret contra-exemplu impotriva lor.

 

Europa: recapitulare

Fost economist-şef al BCE: Criza din zona euro se va reaprinde la toamnă

„Predicţiile crunte de acum doi ani că totul se va termina în lacrimi nu s-au împlinit. Au fost greşite şi acum un an. BCE nu se va sinucide întorcând spatele unuia din fondatorii euro. În urmă cu un an Draghi a făcut clar acest lucru, iar rezultatele angaja­mentului sunt spectaculoase“, apre­ciază Holger Schmieding, economist-şef la Berenberg Bank. Stark susţine că o soluţie sustenabilă pentru ieşirea din criză nu s-a conturat încă, iar Draghi, prin comentariile lui, n-a făcut altceva decât că cumpere timp pentru zona euro.

Presupunand ca un razboi nu va erupe prea curand in Orientul Mijlociu, europenii avem destul de multe motive sa nu dormim linistiti, chiar daca este vara, este cald si mai toti ne petrecem concediile in aceasta perioada, incercand sa ne rupem putin de probleme si sa ne reincarcam bateriile.

Asadar, dupa ce bancherii centrali au cumparat ceva timp ba tiparind moneda (mai mult peste ocean sau prin extremul orient), ba clampanind cu ciocul ca daca va fi nevoie vor tipari cu cea mai mare viteza si nelimitat (cum a promis Draghi dincoace de ocean) si dupa ce politicienii fie au trecut de alegeri cu brio (cum ar fi USL) fie urmeaza sa treaca (cum e cazul celor din Germania) dar problemele inca nu le-au rezolvat si nici nu au habar sa puna un diagnostic corect, urmeaza asadar un nou val de turbulente in Europa, despre care vom discuta in continuare.

Dar ce se mai poate intampla oare mai rau decat ce am avut parte pana acum? Oare nu a trecut greul si urmeaza recuperarea, chiar daca lucrurile merg mai incet? Exista vreun risc ca macar cresterea firava si mersul de-a busilea sa fie inlocuite de probleme mai mari? Si in ce anume ar putea costa aceste probleme ca doar am tot vazut miscari de protest, manifestatii, greve etc.

Istoria este o carte tare misterioasa in care la fiecare pagina gasesti ceva nou si neasteptat la care nici nu te-ai fi gandit. Cu siguranta toti ne-am cam saturat de criza asta si parca am vrea sa se termine o data. Unii chiar au inceput sa o duca mai bine, de exemplu parlamentarii nostri vor sa isi cumpere masini noi. In ciuda unor astfel de semnale pozitive si a unor flagelari si laude pe care si le aduc singuri politicienii nostri, realitatea este insa ca pentru marea majoritate, lucrurile merg din ce in ce mai rau: preturile cresc continuu, salariile stagneaza si multi isi pierd incet-incet locurile de munca. In ultima luna, am doi prieteni care au ramas fara serviciu.

Dar nu doar Romania se afunda in criza ci intreaga Europa. Sa facem o mica recapitulare:

Grecia – inca tara cu cele mai mari probleme. Cu toate taierile drastice impuse de Troika, Grecia inca nu s-a oprit din colaps. Economia se contracteaza in continuu, guvernul taie in continuare din locurile de munca si din salarii si serviciile publice vitale (politia, sanatatea, armata) abia se mentin pe linia de plutire cu mizilicul acordat de Troica dupa fiecare “deplasare” la Athena in care in schimbul taierii a inca cateva mii de locuri de munca, grecii mai primesc 2-3 miliarde de euro sa faca fata cerintelor celor mai stringente. Discutam saptamana trecuta cu managerul unui hotel din Grecia si imi spunea ca daca anul trecut clientii lui cu bani rezervau 3-4 zile, acum rezerva doar o zi iar cei care rezervau o saptamana sau zece zile, acum rezerva 2-3 zile. Grecia nu are inca nici un semn de revenire, somajul a ajuns la cote nemaintalnite de la razboiul mondial si singura scapare a tinerilor este emigrarea iar a batranilor este ajutorul de la stat – pentru cei care mai au dreptul la somaj.

Italia – datoriile Italiei sunt imense si desi are o industrie solida, contractia economica si scaderea cererii pentru produsele italiene afecteaza grav veniturile la buget. Clasa politica nu este capabila sa faca restructurari si sa taie cheltuielile rapid si eficient si nu misca nici macar un deget, singura lor preocupare fiind scandalurile si coruptia. Mai nou, politicienii italieni incep sa cotcodaceasca si ei impotriva austeritatii [1], asa discret pe la colturi, mai precis in vizita la Greci, ca sa nu ii auda nemtii prea bine. Marele noroc al italienilor a fost ca nu le-a sarit prea mult costul la creditare caci au trecut o perioada prin zona critica de 7% a randamentelor cerute de investitori, cifra peste care datoria publica este nesustenabila si urmeaza “calea Greciei”. Nu se stie insa pentru ce perioada, caci agentiile de rating au downgradat recent Italia, cu 2 trepte peste junk, adica peste noi.

Spania – nimic nou nici pentru spanioli. Ma refer la faptul ca sistemul bancar este tot in faliment si bancile spaniole sunt mentinute pe linia de plutire cu banii de la BCE. Ah, dar parca au ceva totusi nou: scandalurile de coruptie care afecteaza clasa politica si chiar regalitatea. Somajul ramane la fel de ridicat, la maxime nemaintalnite nici pentru Spania.

Portugalia – pe cat de mica, pe atat de tragica situatia tinerilor portughezi care sunt nevoiti sa stea la cozi pentru a emigra in fostele colonii portugheze unde spera ca stiind limba, isi vor gasi un loc de munca. Iata cum se invarte roata istoriei …

Franta – din peste 70 de milioane de locuitori, doar 17 milioane muncesc in sectorul privat, prin urmare doar ei produc si ii duc in spate pe ceilalti prin taxele si impozitele pe care le platesc. Politicienii nu stiu alte masuri decat taxarea exagerata si acuzarea Germaniei ca prin austeritate blocheaza dezvoltarea reala. Cocosul galic insa poate sa cucurigeasca cat doreste pentru ca economia este in ruina in timp ce rata de indatorare creste constant.

Germania – toti asteapta alegerile din Germania ca sa poata mai apoi sa incerce sa faca presiuni asupra Germaniei ca sa accepte fie emiterea de obligatiuni de catre BCE, fie ajutorarea directa, adica plata de catre Germania a creditelor celorlalte tari. In ciuda soliditatii si stabilitatii sale, sunt cativa indicatori economici care denota o situatie deloc calma: scaderea productiei auto si scaderea consumului. Cand neamtul incepe sa economiseasca (dupa ce oricum neamtul este economi prin constructie) ceva miroase putred.

Olanda – in ciuda situatiei bune a deficitului si cheltuielilor publice, problema Olandei este ca are cel mai indatorat sector privat. Avand in vedere scaderea consumului si contractia continua economica, e doar problema de timp pana cand si in Olanda statul va mai salva vreo banca, si cred ca toti stim despre care este vorba.

Ce se poate asadar intampla in toamna aceasta in Europa dupa o primavara in care nu am avut parte decat de confiscarea depozitelor din Cipru si niscavai masuri de protest pe ici pe colo?

Se pot intampla multe, de la primavara araba la o noua criza a creditelor coroborata cu o inflatie accelerata. Asta, daca nu avem parte de razboi, caci atunci altfel vor sta lucrurile. Un alt factor de incertitudine ar fi cine va castiga alegerile in Germania si ce solutii vor propune ei. Iata deci cate incertitudini. Singura certitudine este insa ca nu va fi bine …

NOTE
~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] Italy rebukes Europe for ‘serious mistakes’ in Greek bailout

Grecia sângerândă

Ce se intampla acum in Grecia este similar cu un pacient care dupa ce i-a taiat doctorul o mana, este chemat la control. Doctorul il cheama, il intreaba daca il mai doare ceva, daca are probleme si daca nu cumva i-a crescut la loc. Evident, pacientul se vaieta, spune ca i-a fost groaznic, l-a durut mult, mana nu i-a crescut la loc desi o simte inca prezenta, ii este greu fara ea si asteapta alinare si vindecare de la doctor. In schimb, doctorul ii mai taie un deget si il cheama din nou la control peste ceva timp.

Din cand in cand mai auzim de greci cum le mai face Troica o vizita si le mai cere niste taieri de salarii, niste reduceri de personal bugetar etc:

Pana la sfarsitul anului 2013, conform acordului cu creditorii, ar urma sa fie disponibilizati 2.400 de angajati din administratia publica, 2.200 de agenti de paza din scoli, 1.500 de cadre didactice, 3.500 de angajati ai politiei municipale, precum si functionari din diverse ministere.In total, guvernul grec intentioneaza sa trimita in concediu administrativ pana la sfarsitul anului 25.000 de angajati, asupra carora planeaza riscul concedierii. (Sursa)

Anul acesta am fost din nou in concediu la greci. Nu am inteles suferinta poporului grec pana nu i-am revizitat sfintii si bisericile. Oricat de nepasator ai fii, nu poti sa nu simti ce durere poarta locurile pe unde isi gasesc refugiul si isi varsa lacrimile sufletele rastignite ale atator oameni a caror viata a fost retezata peste noapte fara mila de neo-cotropitorii cu cravata si costum. Dar nu doar in biserici am vazut suferinta oamenilor ci si pe scarile unei banci. In Salonic, o femeie batrana in doliu cu ochii sangerati – semn ca plange continuu – statea la intrarea sediului Bancii Agricole din Piata Aristotelis. Se uita in gol si avea cea mai trista fata pe care am vazut-o vreodata. M-am tot gandit ce o fi patit: sa ii fi luat banca casa, sa o fi lasat in strada? Nu cred ca plangea dupa casa, si in plus purta doliu. Oare cine ii murise si ce legatura era cu faptul ca tocmai pe scarile unei banci se gasise ea sa planga? Nu e greu de facut speculatii …

De ce nu ii lasa europenii pe greci in pace sa isi refaca viata din nou? Dupa aproape patru ani de suferinte, taieri, tensiuni, false sperante, daca Grecia intra in faliment in 2009 si se reintoarcea la drahma, pana astazi cel putin speranta ar fi revenit. Cel putin, dupa dusul rece al ruperii de iluziile europenismului, economia ar fi reinceput sa creasca si toata suferinta si jertfa facuta de ei ar fi avut acum un sens. In schimb, grecii se afla acum, la peste 4 ani de la inceputul calvarului, departe de orice speranta de revenire in timp ce datoriile cresc in continuu. Tot ce li se cere este taieri si concedieri, scaderi de salarii, altfel spus “competitivitate”. Asta pe langa vanzarile de insule, de mine de aur si de alte averi. Sub perversul stindard al eficientizarii si reducerii cheltuielilor bugetare, europenii taie poporului grec cate un deget cu fiecare vizita. Operatia are succes de fiecare data, degetul este taiat fara probleme, nu are loc nici o infectie sau risc de septicemie, insa problema e ca desi nu mai degete cu care sa munceasca, eurocratul ii cere grecului sa munceasca la fel de eficient ca neamtul care are mainile intregi, manusi, roboti etc.

Singura mangaiere a grecilor – desi ei nu sunt constienti de asta – este ca ei sunt deschizatori de drum, ei merg pe o cale pe care noi abia vom urma cand criza adevarata va lovi inevitabil si Romania. Fiind primii, au si sansa sa iese primi din ea, chiar daca poate va trebui ca inca cateva sute de mii sa paraseasca tara si alte sute de mii sa fie dati afara, aruncati in saracie si lasati fara nici o speranta.

Iadul frackingului: ce nu stie (sau degeaba stie) Ponta

In zonele din SUA unde s-a inceput fracking-ul, oamenii nu mai pot bea apa, a devenit uleioasa, nici macar nu isi mai pot spala vasele si hainele cu ea. In procesul de fracking, apa cu substante toxice sunt pompate la adancime prin mici explozii pentru a perfora stratul de roca. Problema e ca din apa asta, o buna parte o ia in sus inspre apa freatica. Idem gazele rezultate in explozie mai ies si pe ici pe colo pe unde nu ar cam trebui. Apa deversata din urma acestor explozii a fost varstata intr-o balta in care toate animalele au murit. Toate acestea sunt realitati, chestii care s-au intamplat recent in Marcellus Shale, Pennsylvania, SUA.

De ce își face Roșia Montană Gold Corporation reclamă?

Va mai amintiti reclama “Dormi linistit, FNI lucreaza pentru tine?”. Daca nu, o puteti revedea mai jos …

Si FNI era tot o initiativa “pentru tine”, cu importanta “nationala”, blah, blah.

Oficial, RMGC are nevoie de propaganda pentru ca poporul roman e prost si nu stie ce e bine pentru el, prin urmare devoratorii de cadavre canadieni, impreuna cu tradatorii autohtoni care si-au vandut constiinta pentru un blid de linte au nevoie de propaganda puternica pentru a misca lucrurile din loc.

Pe de alta parte, din punct de vedere financiar nu ar avea sens sa arunce banii aiurea pe publicitate cand deja a cam cumparat tot ce se poate si conform semnelelor trimise catre “investitori” prin agentii din media, noua putere este gata sa negocieze si sa dea drumul la treaba. Altfel spus, la o privire superficiala, nu e nevoie de reclama, boporul nu are nevoie sa fie de acord cata vreme suntem o tara bananiera si e de ajuns fie de acord gorila sefa. Ei bine, din fericire lucrurile nu stau chiar asa. O mina de aur e investitie pe termen lung. O mina de aur buna, chiar poate fi exploatata zeci de ani, mai ales daca pretul aurului va creste si prin urmare si randamentul. Asadar, e nevoie ca nici o piedica potentiala sa nu pericliteze dezvoltarea acestei “investitii”. Pentru asta, vital pentru ei este ca poporul roman sa fie convins total ca canadienii de la Gold Corporation vor binele tarii si prin urmare nici un partid sa nu foloseasca acest subiect in campaniile electorale viitoare si nu cumva, “Doamne-fereste!” sa le puna vreun bat in roate pe viitor, oricand. Asta desi, conform traditiei – sa ne amintim de Rompetrol – Romania are un track record foarte bun la servilitate si indiferenta fata de tzepele luate in trecut, chiar daca in campania electorala, viitorii castigatori se lauda si se bat in piept cum ca atunci cand vor ajunge ei la putere, vor rezilia contractele, vor mari redeventele, vor solicita desecretizarea conditiilor, blah, blah, blah.

Dezinformarea are unele principii perene, stabile si bine definite si de aceea seamana la fel de mult reclamele de azi ale Rosia Montana Gold Corporation cu cele ale Fondului National de Investitii.

Pentru a fi eficienta, dezinformarea trebuie sa planteze o dogma. Nu este de ajuns sa transmiti o informatie ci trebuie sa o imbraci in toate ce ii trebuiesc pentru a fi primita, asumata si respectata precum o dogma. “Targetul” aceste misiuni este abia in punctul in care dogma penetreaza constiinta publica. Un semnal in aceasta directie este momentul in care “dogma” este asimilata de raspandaci intr-o atata masura incat costul retransmiterii si propagarii acesteia sa fie zero. Bunaoara, in cazul de fata, dogma este: “Proiectul Roșia Montană este un proiect pentru România”.

Cateva tactici principale ale dezinformarii sunt:

– amestecarea unor fragmente de adevar sau observatii corecte cu concluzii partial adevarate sau cu minciuni; in cazul de fata, nevoie de locuri de munca in zona este o observatie corecta; insa concluzia ca raderea la pamant a unui lant de munti si exploatarea ne-ecologica si incorecta cu poporul roman din punct de vedere financiar dar mai ales istoric a acestei zone este singura si cea mai buna solutie este o minciuna;
– prezentarea unui adevar partial ca fiind adevarul complet; in cazul Rosia Montana, un adevar partial ar fi ca se vor folosi tehnici noi de exploatare care vor micsora riscul de poluare; evident, ni se prezinta acest adevar partial ca fiind unul total: nu este nici un risc de poluare; tot aici am putea aduce inca un exemplu: ni se prezinta adevarul ca statul va avea de castigat din aceasta afacere; acesta este insa un adevar partial deoarece adevarul complet este ca daca statului chiar i-ar pasa de investitiile din zona, ar fi stimulat turismul si agricultura si ar fi castigat deja foarte mult din zona Rosia Montana, ca sa nu mai punem in balanta efectele “colaterale” si riscurile celor doua variante: aur versus tursim;

Spre deosebire de tehnicile clasice de propaganda care tintesc in principal emotia si perceptia asupra unui topic, dezinformarea urmareste sa manipuleze audienta la nivel rational folosind tacticile specifice si discreditand in acelasi timp informatia conflictuala care ar putea sa “puna probleme”. De aici vom avea mii de studii arheologice, ecologice si sociale care vor demonstra cat de pozitiva este “afacerea” RMGC.

Exista insa si un revers in toata treaba asta: exista riscul mare ca pretul aurului sa scada drastic in viitorul apropiat si investitorii sa consume bugetul alocat “pornirii” afacerii care evident stim in ce felii este impartite. Deja pana acum au cam platiti multe felii la politicieni si in media de asemenea s-au investit sume imense. Sunt inca sanse ca toata treaba sa pice, caci dobanzile zero nu vor mai tine multa vreme si avand in vedere ca oricum “investitorii” nu se arunca in treaba asta cu banii lor ci merg pe credite, este tot posibilul ca de la un punct, sa li se taie macaroana. Daca vreti sa contribuiti si voi la asta, puteti cauta din cand in cand “rosia montana” pe Google si puteti da click pe reclamele astora. De asemenea, puteti da click pe alte reclame si bannere ale RMGC caci fiecare click consuma niscavai centi si unde-s multi puterea creste si bugetul degeaba sporeste … Evident, mai ramane si varianta atacarii in justitie pe diverse directii – aici se gasesc mijloace, dar asta e doar pentru pasionati.

1 173 174 175 176 177 273