Marc Faber despre scăderea motivaţiei micilor afaceriști

Marc Faber: Cand oamenii de afaceri vad contributiile la sanatate crescand, cand vad taxele crescand, credeti ca vor avea o pofta mare sa investeasca in noi planuri si in echipamente si sa faca angajari noi?  Nu, ce vor face, isi vor restrange activitatea, vor reduce marimea afacerilor, pentru ca vor zice: guvernul intervine in tot ce fac eu, vor sa-mi distruga afacerea? Nu ii voi lasa. Imi voi reduce afacerea. Si acesti oameni au ceva bani pusi deoparte, de obicei, si probabil pot castiga deajuns cu jumatate din forta de munca pe care o au in prezent decat sa se mareasca si sa aiba alte dureri de cap. […]

In timp ce unii naivi sau rauvoitori sunt de parere ca economia (cel putin cea romaneasca) e destul de flexibila (o sursa) si se adapteaza rapid la noile evolutii ale depresiunii, adica la strangerea de gat a firmelor profitabile prin marirea taxelor si cresterea birocratiei, Marc Faber, editorul Gloom, Boom & Doom newsletter, observa un fenomen catastrofal prin consecintele pe care le va avea asupra economiilor in care se maresc taxele: scaderea motivatiei oamenilor de afaceri. Atunci cand statul mareste darile si cauta sa ii jegmaneasca pe cei care mai incearca sa faca profit intr-o piata care se prabuseste, oamenii de afaceri seriosi care nu au dat inca faliment si care reusesc sa faca fata in conditiile precare ale unei economii in destramare, nu sunt prea fericiti si se gandesc: la ce bun? Ce rost are sa ma chinui sa investesc, sa ma extind, sa gasesc solutii la contractia pietei si sa caut sa gasesc oportunitati noi? Ca doar o criza inseamna si oportunitati, nu-i asa? Sau cel putin, asa cred cei care nu au incercat niciodata sa riste ceva pe pielea lor,  insa in schimb nu inceteaza sa ii incurajeze pe altii.

Ce poate insemna o criza pentru un om de afaceri, pentru un investitor din categoria mica si mijlocie? De cei din categoria mare nu ne ocupam pentru ca aceia angajeaza manageri care sa le rezolve problemele si ei pleaca in croaziera ca sa isi limpezeasca mintea si sa inteleaga care e treaba cu criza asta. Pentru investitorul mic si mijlociu, criza inseamna taxe marite, piata in scadere, profituri in prabusire, lupta cu calculele zi de zi, plati in crestere, incasari in scadere, angajati care asteapta si ei speriati ziua cand le spui ca sunt liberi si bineinteles un viitor nesigur si incert, mai ales in Romania, unde TVA-ul se schimba peste noapte, registre si declaratii noi si ciudate apar cand nici nu te-ai trezit bine din lovitura maririi accizelor, si cate alte asemenea. Dar nu doar la noi se intampla asa, se pare ca si in SUA, si am eu o mica banuiala ca la ei raul nu e la fel de mare ca la noi pentru ca noi avem un element de specificitate in plus care face ca haosul la noi sa fie mai haotic ca la ei, anume balcanismul.

Iar daca Faber a obsevat reactia asta perversa, anume scaderea motivatiei de munca tocmai la categoria sociala care e “responsabila” pentru sustinerea statului prin plata de impozite si producerea banilor din care sa ia statul taxe, inseamna ca la noi lucrurile sunt cu mult mai grav. Am observat si eu asta de mult timp, dar a fost nevoie sa il ascult pe Faber ca sa constientizez ca problema motivatiei este intr-adevar principala problema, pentru ca atunci cand un soldat nu mai crede in victorie, razboiul e pierdut, chiar daca ar mai fi nevoie doar de un pas inainte pentru a castiga ultima batalie. Iar in lupta cu criza, trupele de elita sunt de fapt micii investitori care fac lumea sa se invarte, nu marile coroporatii, nu politicienii sau ziaristii, nici macar muncitorii. Daca unui brutar ii scade motivatia si produce mai putine paini decat trebuie, in cel mai grav caz, va fi inlocuit cu un altul care va munci cu mai multa seriozitate. Insa daca unui patron de brutarie i se pune pata si se hotaraste sa inchida totul si sa traiasca restul vietii dupa banii pe care si i-a strans, sau poate i se pune pata sa emigreze, nu doar un brutar va avea de suferit, ci si agricultorul care nu va avea cui sa vanda graul, si soferul care nu va mai avea unde sa care painea si bineinteles cumparatorul care nu va mai avea paine, sau daca va merge in alta parte, o va lua mai scump deoarece scaderea competitiei duce la cresterea pretului. Insa Marc Faber explica mai bine, va recomand sa il ascultati cu atentie. Eu nu pot decat sa intaresc cuvantul lui si sa aduc un exemplu din lumea reala, din Romania de azi. Acum cateva luni m-am intalnit cu un domn care avea o firma de termopane, producea profile, deci facea productie nu doar comert. M-am saturat, mi-a zis, nu mai vreau. Mi-a ajuns. Nu mai merge nimic, nu mai fac productie, nu mai are sens. Mai bine iau de la altii si doar vand, dau afara cea mai mare parte din oameni si cu o masina si cativa oameni ma descurc. Cu alte cuvinte, omul se contracta, si nu pentru ca il lovise criza, ci pentru ca se saturase. Pe atunci nu se marisera taxele, nu se marise TVA-ul, doar ca nu se mai vindea ca inainte. Nu mai stiu recent ce parere are de marirea TVA-ului si de zvonurile ca urmeaza si cota unica sa se mareasca. Stiu insa ca a dat hala unde lucra la anunturi vanzare si cand trec prin fata ei nu prea mai vad activitate pe acolo. Este adevarat ca termopanele sunt un domeniu atacat din plin, fiind crescut pe bula imobiliara, insa am si un amic grec care are o firma de IT si care alearga acum sa isi faca offshore: s-a saturat de taxele si de birocratia din Romania, a rezistat de mult tentatiei sa se intoarca in Grecia si desi criza nu l-a lovit prea mult, l-a convins sa plece tocmai prostia guvernantilor nostri care in loc sa ude copacii care mai au seva, ei dau cu insecticid si stropesc cu apa buruienile uscate (vezi prima casa).

Azi am fost la politie, facand inca o incercare sa imi iau cazierul juridic necesar pentru inscrierea in recentul inventat registru al operatorilor intracomunitari. Stateau oamenii de afaceri la coada la politie cot la cot cu candidatii la agenti de paza, una dintre joburile inca cerute. Se gramadeau ca sardelele in speranta ca macar azi rezolva cu una din cele zece hartii pe care trebuie sa le stranga, sa le faca dosar si sa le duca la administratia financiara unde vor astepta pana la sfarsitul lunii cand vor stii daca totul a fost ok sau mai trebuie sa aduca si alte acte.

Oameni de afaceri pierzand zilele la coada la politie pentru cazier juridic: asta e solutia gasita de guvern la iesirea din criza … cum sa nu-ti cada motivatia si sa iti vina sa iti iei jucariile si sa te cari pe alte meleaguri? Romania pare vesnic condamnata la absurd. Un absurd dincolo de orice putință de a-l înțelege. Păi dacă e absurd, ce e de înțeles? Că dacă nu ar fi absurd, ar fi clar, dar așa, e clar absurd. Păi dacă e clar de ce nu îl vede nimenea? Păi ce să vadă dacă sunt și ei absurzi? Dar ei nu se văd că sunt absurzi? Păi cum să se vadă absurzi, poate să vadă un absurd pe alt absurd, că doar pentru ei e ceva normal. Așa că trebuie să înotăm cu toții prin aburdistan și între timp să avem grijă să nu ne pierdem motivația. Nu de alta, dar pun pariu că și salvamarul e absurd.

Deştepţii care ne conduce

Un prim-ministru la lopata si un taran cu idei salvatoare. Asa citeam un comentariu intr-un ziar la un articol despre Eroul de la Sendreni, Sandu Gheorgiu, care i-a lasat pe specialisti cu gura cascata sugerandu-le banala idee ca acolo unde este vale, apa se scurge si cade de sus in jos. Cred ca faptul ca totusi l-au ascultat este datator de sperante, ne arata ca daca de criza nu ne apara in nici un fel, acest guvern neputincios mai are bunul simt sa adopte o solutie care le este pusa pe tava chiar de un om simplu, atunci cand situatia este strigatoare la cer. Ca un om simplu ce sunt, le dau si eu o solutie la criza: nu mai faceti nimic, nu mai dati legi, nu mai mariti sau micsorati impozite, mai mult stricati lucrurile, lasati totul asa cum este. Om vedea noi cum ne descurcam si singuri …

Surse: Adevarul, Realitatea, Saccsiv

Despre ipocrizia lui Isărescu

Nu stiu sa existe un om mai sus pus si mai pervers implicat in dezastrul in care se afla Romania de azi, decat Mugur Isarescu. Vesnicul guvernator al BNR, omul care stie toate, dar nu poate nimic, cel care are imaginea cea mai buna dar putini realizeaza pentru cine munceste el cu adevarat, devine din ce in ce mai sarcastic in ultimul timp: pensionarii sunt de vina pentru criza, lor trebuia sa le taiem pensiile pentru ca le au prea mari. Firmele sunt flexibile, au o capacitate de autoreglare excelenta, mai putem sa le punem in carca multe taxe, dar nu, nu bancilor, bancile trebuie sprijinite pentru ca daca pica bancile, e nasol.

Ilie Serbanescu il taxeaza in Romania Libera pe Isarescu si explica de ce acesta ar trebui sa taca:

Avertismentul actual al dlui Isărescu nu este corect. Şi nu pentru că n-ar da expresie unui adevăr. Ci doar pentru că este cu totul incomplet. Este adevărat doar în legătură cu un aspect al problemei, dar n-a existat, de fapt, vreodată un avertisment în legătură cu partea principală a problemei! Şi poate cu sacrificiul oamenilor, direct, prin reduceri de câştiguri sau, indirect, prin inflaţie, ceva în domeniu să se mai poată rezolva, dar în ce priveşte partea principală a problemei de acum nu mai este chiar nimic de făcut! (citeste tot articolul).

Cu alte cuvinte, cand putea sa constranga bancile sa fie mai atente cu creditele, Isarescu nu a facut-o. Astfel, s-a ajuns in situatia in care bancile sa santajeze oamenii si statul si sa fie adevaratii beneficiari ai imprumuturilor facute de stat, adica platite de oameni, prin limitarea RMO-ului si mentinerea cursului. Un curs liber, ar da jos cu bancile, oamenii nu ar mai putea plati ratele si kaput. Am lua-o de la zero. Ar mai ramane 2-3 banci, ar fi prapad, dar am lua-o de la zero, lucrurile s-ar regla dur dar repede. Insa pentru ca domnul Isarescu este in control, bancile nu vor cadea niciodata in Romania. Cel putin pana cand oamenii vor intelege ca sunt fraieri ca platesc ratele, daca nu vor plati, bancile oricum nu le vor lua apartamentele si masinile pentru ca nu are cine sa le cumpere. Deja in SUA sunt multi care nu isi mai platesc ratele de ani de zile si bancile nu ii executa pentru ca nu au ce sa faca cu bunurile lor, cine le mai cumpara? Nu mai exista fraieri …

Cât pierde statul prin mărirea TVA-ului

Am ascultat zilele trecute o emisiune cu presedintele grupului Altex, Dan Ostahie. Emisiunea se numeste The Money Show si este realizata de domnul Radu Soviani. Emisiunea a fost un adevarat show: Soviani incerca sa il starneasca pe Ostahie sa critice guvernul si sa se planga de hei-rup-ul cu TVA-ul, iar Ostahie raspundea foarte calm: avand in vedere ca piata noastra a cazut cu 50% in 2009 si ca probabil va mai scadea cu 50% anul acesta, ce se poate intampla mai rau? De aceea eu sunt optimist. Nu chiar asa a raspuns, dar acesta a fost mesajul si cam aceasta a fost impresia lasata de domnul Ostahie care a raspuns rece, fara patima, pe alocuri taietor de rece la situatia economica ce urmeaza.

Un aspect interesant din discutie a fost mentionarea de catre domnul Ostahie a unei scaderi cu 20% a vanzarilor, pe fondul mentinerii preturilor si a absorbtiei socului mariri TVA-ului de catre comerciant impreuna cu furnizorul. Ma asteptam ca la fel ca alti comercianti, marirea pretului prin cresterea TVA-ului sa fie absorbita de comerciant in detrimentul clientului si o explicatie a acestui fenomen o gasiti aici. Ce nu ma asteptam, este caderea cu 20% a vanzarilor, doar puse pe seama socului psihologic. Intr-adevar oamenii sunt speriati, semnalele sunt negative, insa multi au tot vorbit zilele acestea, de asa zis-ul prag al cresterii preturilor care va determina de fapt o crestere a consumului prin renuntarea achizitiei de bunuri scumpe. De exemplu, daca preturile cresc, oamenii vor inceta sa mai cumpere lucruri scumpe, gen masini, apartamente, vor inceta sa mai faca renovari ale locuintelor, sa cumpere terenuri etc, avand astfel mai multi bani pentru mancare, pentru bautura, pentru haine, pentru iesit la restaurant etc. Faptul ca la Altex vanzarile au scazut cu 20% este intr-adevar o infirmare a acestei teorii, sau cel putin un caz particular,  o exceptie de la regula. Altex nu stiu daca poate fi considerat un comerciant de bunuri prea scumpe, desi intr-adevar dupa spusele domnului Ohian, media creditului cu buletinul era de 500 de euro, deci peste 2.000 lei, de unde putem trage concluzia ca comanda medie la Altex este, sau era de peste 2.000 lei.

Desi Altex nu poate fi considerat un caz general pe economie, mi-am permis sa fac o mica simulare despre cum afecteaza aceasta scadere a vanzarilor incasarile statului.

Asadar, sa presupunem ca avem o firma care vinde de 100 lei cu marja de profit de 20%. De la aceasta firma, la TVA-ul de 19%, statul castiga 19 lei din TVA si 16% per profit din 20 lei, adica 3.2 lei, deci in total 22.2 lei.

Acum, dupa ce marirea la 24% a TVA-ului a produs scaderea cu 20% a vanzarilor, din vanzari de 80 lei, statul castiga 19.2 lei TVA (cu 0.2 lei mai mult) iar pe profit (care presupunem optimist ca a ramas tot 20% deoarece presupunem ca au suportat furnizorii si producatorii costul maririi TVA-ului) statul castiga 2.56 lei, deci in total 21.76 lei. Pentru o imagine mai clara am facut un tabel:

A. vanzari B. TVA C. profit D. impozit profit (16% din C) E. total incasari stat (B+D)
inainte 100 19 20 3.2 22.2
acum 80 19.2 16 2.56 21.76

Aceasta simulare tin sa mentionez ca este optimista, deoarece nu ia in considerare faptul ca profitul este de fapt mai mic si ca o mare parte din vanzari o sa mearga spre piata neagra, mai ales la mancare si bautura unde spera statul sa castige de fapt din marirea TVA-ului, deoarece putem vedea ca de la comert cel putin nu sunt sperante. Premisa pesimista a acestei simulari este cea legata de vanzari – scaderea cu 20% -, dar aici cred ca este doar o chestiune de timp, pana cand lucrurile vor mai merge in jos ceva timp. Este posibil insa ca statul sa doreasca sa distruga de tot comertul si consumul si sa castige bani doar de la exportatori, dar acestia, cei care sunt buni si fac afaceri cum trebuie, au grija sa isi transfere profiturile in offshore-uri. Multi dintre prietenii mei care au firme in domeniul IT si care aveau intr-adevar profit foarte mare, au inceput sa isi mute afacerile in offshore-uri, stiu ca dupa TVA urmeaza marirea impozitului pe profit si pe dividende si sunt proactivi, nu asteapta sa fie jegmaniti de stat.

Ce concluzie putem trage in urma acestui calcul sumar? Daca intr-adevar cresterea TVA-ului, dar si alte conditii, vor duce la scaderea vanzarilor, guvernul va incasa evident mai putini bani si nu va avea de ales decat sa mareasca impozitul pe profit. Impozitarea dobanzarilor nu este inca o etapa in cursa haotica a maririi tuturor impozitelor si taxelor si prin urmare a distrugerii totale a economiei romanesti platitoare de dari, stimuland astfel mafia si economia subterana.

Este posibil ca eu sa ma insel in analiza mea si marirea TVA-ului sa fie intr-adevar o solutie salvatoare. As dori daca cineva vede vreo gresala in rationamentul meu sa comenteze, si eu as dori ca lucrurile sa nu fie cum le prezint aici.

Un articol tot despre TVA si efectele acestuia asupra incasarilor statului, puteti citi aici.

Ca un mic comentariu, post scripturm, va povestesc un fapt concret, fara a da date, bineinteles. Intr-o economie care e cum e, intr-un oras la marginea hartii, unde toata economia e la pamant si doar cine se descurca la negru mai face un ban, cine investeste in dezvoltarea de spatii de depozitare si in cresterea afacerii? Cine are bani? Firmele care platesc TVA si impozit? Firmele care dau facturi, nu vand la negru, platesc amenzi si platesc somaj, taxa CAS, protectia muncii, etc? Cu siguranta nu, acestea cauta acum solutii la scaderea vanzarilor si incearca sa nu dea afara din angajati. Insa cei care lucreaza la negru, nu stiu cum sa se miste mai repede sa nu piarda startul in lupta dintre clanurile mafiote ale contrabandei si prin urmare construiesc hale. Sunt singurii din oras, ba chiar singurii din zona, dupa cum imi povestea constructorul care le face hala. Caci viitorul in Romania, ca si trecutul, este tot al smecherilor si a celor care “se descurca”.

UPDATE 8 IULIE 2010

Vasilescu: Prognoza de inflaţie BNR-FMI s-a făcut aritmetic, fără componenta psihologică
Iata deci o confirmare a unui specialist a faptului ca degeaba s-a marit TVA-ul, deoarece preturile nu vor creste, vanzarile nici atat si prin urmare statul va incasa si mai putini bani, fiind nevoit in cele din urma sa mareasca impozitul pe profit si pe dividende, ultima parghie pe care o mai are de a strange bani mai multi si totodata ultimul bolovan pus in spatele celor care incearca sa faca afaceri profitabile la vedere in Romania.

UPDATE 15 IULIE 2010

Nici nu au trecut 4 zile de cand am scris acest articol si se pare ca deja l-am convins pe Basescu: “Voi cere Guvernului diminuarea TVA. Taxa pe valoare adăugată trebuie dată înapoi jos!” (Sursa: Gandul). Cu sau fara contributia mea, haosul se pare ca abia incepe in Romania. Basescu putea macar sa ma intrebe daca asta e solutia la catastrofa care au pus-o deja in aplicare, sa micsoreze TVA-ul la loc. I-as fi raspuns ca dupa ce i-ai scos unui pacient ficatul desi el avea probleme cu splina, nu poti pur si simplu sa i-l bagi la loc, trebuie sa treaca o perioada ca sa se vindece. Si dupa perioada asta, ca sa nu se imbolnaveasca omul si de inima, trebuie sa ii spui: vezi ca ti-am scos ficatul, nu splina, scuze. Mea-culpa! Uimitor si tragic in acelasi timp este ca au inceput ca marmotele sa ciripeasca unul dupa altul ca TVA trebuie micsorat acum, dar fara sa isi dea demisia nici unul. Fara responsabilitate, cum vom merge oare inainte?

UPDATE 31 IAN 2011

Despre bombardamentul cu optimism

În ciuda tuturor predicţiilor şi declaraţiilor oficiale, dar şi din presa mainstream, s-a dovedit că criza nu a fost doar o mică răceala, ci deocamdată s-a arătat ca o gripă prelungită, un fel de gripă porcină cu rata de mortalitate mică, însă cu penetrare totală şi durată extinsă. Spun că efectele sunt încă slabe deoarece oamenii încă nu s-au speriat îndeajuns, am văzut ieri un interviu cu mai mulţi cumpărători în hipermarket, care se arătau plăcut suprinşi că după mărirea TVA-ului, preţurile nu erau atât de mari pe cât se aşteptau ei. Săracii nu îşi dau seama că ne fierb aştia ca pe broaşte în oală, ne cresc treptat temperatura ca să nu ne speriem, până o sa fim toţi buni de înfulecat.

Aşadar, suntem blonavi de gripă porcină şi “doctorii” noştri încă nu au gasit un “vaccin” potrivit, şi prin urmare au trebuit să ne bage pe gât cu forţa “doctorii amare” la greu. Marea problemă este că doctorii nu ne garantează că ne vom face bine. Trebuie să mai aşteptăm un an doi, să vedem dacă medicamentele au efect, altfel vom încerca altele. Sau poate se face vremea mai bună şi scăpăm de gripă.

Observ recent un nou val de optimism, care mă sperie. Nici nu a trecut bine creşterea TVA-ului şi oamenii deja vorbesc de scăderea inflaţiei şi revenirea economiei. Mă sperie această atitudine pentru că dă dovadă fie că oamenii nu au înţeles nimic, fie că în lipsa altor idei s-au gândit că dacă vom gândi toţi pozitiv şi vom răspandi în jur gânduri pozitive, lucrurile se vor îndrepta. Nu pentru prima dată se întâmplă aşa în depresiunea actuală 1 şi este uimitor cum oamenii cu răspundere nu încep să comunice corect şi fără manipulări care este situaţia, sau măcăr să recunoască că nici ei nu au habar, şi să transmită mesaje constructive, care să îi ajute pe oameni să facă faţă agravării gripei atunci când aceasta va avea loc.

Dar să trecem concret la a spune mai precis care sunt oamenii care răspândesc optimism nejustificat şi fac declaraţii optimiste bazate pe nici o realitate. Unul dintre ei ar fi Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR:

În urma măsurilor de austeritate luate de Guvern, inflaţia  României va creşte la 8 – 8,5%, dacă preţurile administrate vor rămâne la acelaşi nivel, iar economia va înregistra o scădere de 2% până la sfârşitul anului, în funcţie situaţia externă, a spus, la The Money Channel, Lucian Croitoru (citeşte articol, vezi emisiunea).

Declaraţiile optimiste s-au referit nu doar la aceste prognoze fantasmagorice, ci a fost efectiv un bombardament, dacă veţi asculta emisiunea, veţi putea identifica cel puţin o bomboană de optimism gratuit per minut, gen: industria deja a început să îşi revină, în exterior deja lucrurile îşi revin, un val de încredere va stimula investiţiile etc

În primul rând, a te juca cu estimări că economia va avea o scădere de doar 2% până la sfârşitul anului, în condiţiile în care TVA-ul abia a fost mărit peste noapte, mi se pare penibil pentru un bancher şi mai ales pentru un om care chiar a avut curajul să accepte să devină prim-ministru. Să explic de ce. Modificarea TVA-ului la valoarea care s-a făcut dar mai ales în felul în care a fost făcută ne spun două lucruri: situaţia este din ce în ce mai gravă, nimeni nu a prevăzut că vom ajunge aici, altfel am fi modificat TVA-ul treptat şi din timp nu peste noapte, iar cel mai grav lucru pe care îl putem înţelege este că guvernul poate tăia peste noapte şi fără milă. Toată lumea a fost de acord că a modifica TVA-ul peste noapte, este de o gravitate care nu poate fi măsurată în cuvinte: dă peste cap orice plan de afaceri, orice intenţie de investiţii, orice strategie de afaceri etc. Orice modificare în grabă, fără a anunţa partenerii din timp (căci la urma urmei firmele sunt partenerii statului 2) este nu doar un semn de disperare şi anarhie, ci este mai ales un semnal: fiecare se descurcă cum poate, de acum afacerile se fac altfel. În aceste condiţii, nu doar pentru că depresia s-a agravat şi suntem cu un picior în groapă, dar chiar şi dacă doar am analiza felul cum s-a mărit TVA-ul, a spune acum că vom avea scădere de doar 2% mi se pare o minciună sfruntată, cu toate nuanţele la care s-a reportat domnul Croitoru. Domnul Croitoru s-a referit la rata inflaţiei în anumite condiţii, legate de scăderea PIB-ului şi de situaţia externă. Chiar dacă nu s-a referit direct la scăderea economiei, ci a luat-o ca pe o premisă, a face o deducţie pe baza unor premise total false, este nu doar o deducţie falsă, ci şi o modalitate de a induce presupuneri – optimiste în cazul de faţă – legate de aceste premise. Practic este cea mai facilă modalitate de a face o translaţie de la presupuneri la predicţii. Puţină lume va sesiza ca 2% scădere economică, e doar o premisă, o presupunere oarecare aiurea-n praznic, şi nu un calcul al consilierului, deoarece lumea crede că la BNR lucrează specialişti.

Cu premise false sau adevărate, e posibil totuşi ca previziunea ratei inflaţiei să fie corectă: inflaţia nu va putea sări prea mult, deoarece ca în orice început de depresie, trăim o perioadă de deflaţie. În tot occidentul deflaţia este regula, noi însă, fiind defazaţi nu am ajuns încă în etapa de deflaţie, prin urmare ne putem aştepta la reducerea preţurilor, chiar dacă va creşte costul utilităţilor, puterea de cumpărare va dicta rata inflaţiei, care nu poate să fie una prea mare, nu are de unde.

Un alt optimist incurabil este Mihai Răzvan, şeful SIE, care declară printre alte aberaţii, că:

UE reprezintă pentru România o plasă de siguranţă în vremuri de restrişte şi că moneda euro este cheia potrivită pentru ieşirea din labirintul crizei. (citeste inteviul)

Discursul acestuia este atât de deplasat de orice realitate încât nu merită nici comentat, e doar o observaţie că încă un optimist încearcă să ne facă să cumpărăm din nou ca înainte. Iată o simplă informaţie de la surse cât se poate de oficiale şi de informate: băncile europene (ca şi cele americane, de altfel) încă sunt cu un picior în groapă:

The BIS said in its annual report that banks on both sides of the Atlantic remain “highly leveraged and still appear to be on life support. The essential task of reducing leverage and repairing balance sheets is simply not finished. The Greek sovereign debt crisis shows just how fragile the financial system still is.  “Losses on European bank balance sheets are expected to mount over the next few years. Some banks are rolling over existing loans rather than inducing foreclosures, thus delaying loss recognition.” (Sursa: Telegraph)

Prin urmare dacă pierderile băncilor sunt de aşteptat să explodeze în următorii ani, cum poate spune şeful SIE că:

Zona euro se va dovedi de fapt – destul de curând, cred – o soluţie providenţială de salvare a economiilor naţionale aflate în pragul unor încercări mari.

Oare mai are sens să amintesc că unul dintre marile noastre atuu-uri este faptul că încă nu am aderat la euro şi că nu avem şanse să aderăm prea curând? Oare ştie seful SIE că Germania şi Franţa deja se gândesc la separarea Europei ca la un plan B de ieşire din depresiune?

Germany and France are examining ways of creating a “two-tier” euro system to separate stronger northern European countries from weaker southern states. (Sursa)

Până şi Greenspan, unul dintre actorii importanţi în construirea depresiunii actuale este sceptic cu privire la viitorul constructiei europene: “One possibility is that there will be fewer members of the eurozone.” (Sursa)

Etc, etc …

La ce bun acest optimism? Nu ştiu cum de oamenii mai cred că transmiţând semnale pozitive vom ieşi din criză. Mă mir că oameni cu funcţii importante sunt atât de naivi să facă declaraţiile care le fac. Este fie prostie, fie disperare, fie nepăsare. Prostie – puţin probabil, sunt totuşi oameni cu carte şi care au acces la Internet, iar funcţiile pe care le au îi predispun la a mai citi câte un articol din când în când, ca să nu mai zic de accesul la informaţi de care dispun. Disperare? Se poate. Atunci când nu mai ştii ce să faci, şi optimismul că lucrurile se vor rezolva de la sine este singurul care ne-a mai rămas, nu faci decât să încerci să răspândeşti optimism în jur, ca un fel de mantra. Nepăsare? Cred că întradevăr oamenii au vrut să scape repede de interviu şi au prezentat nişte opinii în care nici ei nu cred, au dat o versiune oficială care să nu îi compromită în faţa şefului şi care să nu ceară prea multe explicaţii şi detalieri care oricum nu pot fi făcute. Prin urmare şablonul oficial al “raportării la problemă” probabil a mai fost petecit în urma noilor măsuri, cu câteva “ajustări” având însă aceeaşi culoare în general, una roză spre gălbui.

În final aş încheia cu un citat despre optimism:

Optimismul este mulţumirea resimţită de oamenii mici aflaţi în posturi înalte (Francis Scott Key Fitzgerald)

Cred că aceasta este de fapt explicaţia corectă a ultimului bombardament cu optimism. Din fericire avem însă şi oameni care spun lucrurilor pe nume, cum ar fi Varujan Pambuccian, dar din păcate aceştia sunt puţini şi nu unde pot să facă ceva.

Note:

1. M-am hotărât să nu mai folosesc cuvântul criză pentru că s-a banalizat. Când toată lumea vorbea de recesiune, criză era un cuvânt potrivit, dar acum cred ca depresiune este unui mai potrivit.
2. De ce o firmă este partener al statului? Un om de afaceri, alege să facă afaceri în România, nu este obligat. Cea mai bună dovadă este faptul că există firme offshore, care aleg să nu plătească impozite şi să ducă banii în altă parte.

Varujan Pambuccian: vom asista la o prabusire urata a sistemului

“Sunt state care, prin constructia lor legislativa, au ajuns la deficite structurale si continua sa le mentina. Este un joc piramidal si este foarte greu de iesit din el, pentru ca cetatenii acestor state s-au obisnuit cu ideea ca aceste cheltuieli sunt drepturi. Din aceasta cauza, vom asista la o prabusire urata a sistemului, urmata, de un sistem demagogic populist, de aparitia unor dictaturi populiste pe tot teritoriul European” a declarat deputatul Varujan Pambuccian, intr-un interviu Bloombiz.ro.

>> citeste interviul

Despre interviul Pr. Justin în revista Atitudini (2)

Revin cu un comentariu la interviul parintelui, deoarece nu am apucat sambata sa ating doua aspecte mai importante ale interviului, care m-au determinat de fapt sa scriu ceva.

Asadar, vorbeste parintele Justin despre faptul ca “grevele nu au nicio valoare, ele fac parte din planul lor“. Aici m-a surprins luciditatea parintelui pentru ca poate sa vada ceea ce putini oameni documentati ai zilelor noastre vad: criza este programata si are ca scop provocarea unei noi ordini mondiale, trecerea de la statul natiune la mega-state precum si afierosirea omului de rand catre un guvern global si catre o banca globala, mai putin evidenta la inceput dar incet-incet aparuta ca o necesitate absoluta. O explicatie a schimbarilor prin care trecem si cum de fapt nu guvernele ne conduc pe noi, se poate gasi in seria de filme Renaissance 2.0 de pe youtube. Evident, guvernele nu au condus bine, dar nu doar in Romania, nicaieri. Daca s-a gasit vreo tara care sa faca fata la criza din cauza ca a avut un guvern sau mai multe care au randuit lucrurile cum trebuie, acea tara a platit, acei conducatori au platit cu sangele lor si numele acelei tari este Polonia. In rest, guvernele au executat politicile europene, politicile FMI, etc si s-a ajuns in punctul in care oamenii vor da jos cu guvernele si vor cere sa fie condusi de europeni. Romanii in principal si-ar dori sa fie condusi de nemti, deoarece in viziunea lor, nemtii sunt eficienti si nu sunt corupti. Bineinteles, nemtii care ne vor conduce pe noi vor fi si ei condusi de altii, iar eficienta lor se vede chiar acum din declaratiile pe care le fac: Mă aştept ca în 20 de ani, facturile austriecilor să fie plătite de unguri, români, cehi sau slovaci (Andreas Treichl, preşedintele ERSTE Group). Asadar, aviz naivilor care cred ca protestand vor rezolva ceva si care cred ca vreun guvern, fie el de romani, unguri sau nemti ne poate scoate din criza.

Al doilea aspect ce m-a atras atentia din interviul parintelui, mi-a adus aminte de un cuvant similar al Pr. Tanase:

Romanul de altfel e foarte puturos, s-a invatat cu comoditatea si nu suporta sa munceasca ceva. Au gradini la tara cu pomi fructiferi si nici ca se duc sa ingrijeasca gradina sau sa adune prunele. Ei vor ceva confortabil; de pilda aici la noi, in zona, abia gasesti un instalator sa iti repare chiuveta sau pe cineva sa iti varuiasca sau sa iti tencuiasca in casa. Ne-am invatat boieri.

Evident Pr. Justin are dreptate, si de realitatea de care discuta dansul, m-am lovit si eu recent: cu greu am gasit 2-3 oameni care sa imi faca niste reparatii la tara deoarece toti vor bani multi si munca putina. Dar nu oamenii de la tara ci in principal oamenii de la oras sunt din ce in ce mai putin seriosi si cauta sa se capatuiasca cat mai usor fara a dobandi o constiinta a munci si fara a cauta un echilibru just intre realitatile concrete (ce stiu ei sa faca, ce pot sa faca in contextul de azi) si visele lor (bani multi, munca putina), iar vinovatul pentru aceasta cu siguranta este televizorul care bombardeaza cu povesti “de succes” in care lenesii, perversii si handicapatii toaca bani si nu fac nimic, sau cel mult se dau in spectacol la TV si in presa de can-can. Televiziunea a nascut in Romania o clasa aparte de oameni, numiti “vedete” care traiesc tot de pe seama prostilor care belesc ochii la ei, din banii pe care firmele care vand bere, pufuleti si mezeluri ii baga in publicitate, care publicitate alimenteaza “vedetele”.

Insa cei care vor munci, nu vor muri de foame, cat va fi criza de adanca. Caci asa cum Sf. Apostol Pavel a poruncit ca cel care nu munceste sa nu manance, chiar daca se intampla sa mai fie si de astia in zilele noastre, porunca Sf. Apostol este de fapt o binecuvantare pentru cei care muncesc. Cel care va munci, cu frica de Dumnezeu, va manca, oricat de adanca va fi criza. Iar vremea buna de anul acesta cred ca spune multe, Dumnezeu ne transmite si prin vreme un mesaj. Tocmai cand multi ziceau ca nu pot sa existe trei ani cu vreme buna si productie agricola pe masura, iata ca anul acesta se pare ca va fi mai bun ca toate cele dinainte. Daca s-a intamplat pe alocuri sa fie inundatii sau grindina, cu sigurana in acelel locuri s-a muncit Duminica. Cine are ochi de vazut, sa vada.

Cat despre Pr. Tanase, la una dintre conferinte, parintele a primit o intrebare: ce sa faca cineva daca are copii multi si nu poate sa ii creasca, nu are unde sa ii tina, nu are ce sa le dea sa manance. Nu cred ca era o intrebare concreta, ci ca de obicei cand e vorba de legea lui Dumnezeu, oamenii cauta explicatii ca sa calce stramb si astfel se ajunge la intrebari de genul: cum sa crestem 10 copii in doua camere de apartament? Desi, rareori se intampla sa dea Dumnezeu vreunei familii drept-credincioase 10 copii, parintele a raspuns: intr-adevar acum e greu, dar fugea lumea de la tara si dadeau pamantul pe degeaba, acea familie de ce nu s-a mutat la tara sa cumpere pamant, sa faca camere cate are nevoie si sa creasca animale ca sa poata sa ii hraneasca pe toti. Cu siguranta pentru Homo consumericus aceasta nu este o alternativa: la tara nu exista hipermarket si nici cinemaplex. Insa, pentru omul crestin care cauta sa plineasca poruncile lui Dumnezeu, decat sa faca avort si sa omoare copii, viata la tara este o alternativa viabila, chiar daca cere jertfa. Iar pe masura ce criza va avansa, viata la tara nu va deveni doar o alternativa ci singura alternativa. Dar despre asta am mai vorbit aici.

Despre interviul Pr. Justin în revista Atitudini

A aparut recent un nou numar al revistei Atitudini care ne bucura de fiecare data cu ceva special. De data aceasta, a fost interviul cu Pr. Justin.

Ca de fiecare data, Pr. Justin surprinde prin luciditatea cuvantului sau, pe langa toate celelalte daruri pe care acesta le poarta: darul de a ne indruma si de ne a arata care sunt pericolele, darul de a ne indrepta din caile gresite pe care am purces, darul de a ne descoperi raspunsul corect pe care trebuie sa il dam provocarilor de azi.

Cand a fost problema cu buletinele, parintele a dar un raspuns clar: nu le primiti, retrageti-va in mici comunitati in preajma manastirilor si incercati sa va descurcati singuri, exersati ruperea de societate, construiti comunitati cat mai autosustenabile, astfel incat cand va fi nevoie, sa puteti trai fara buletin. Multi au strambat din nas atunci, sfaturile parintelui li s-au parut aiuristice, apeluri exagerate care sperie si produc panica in popor in loc sa linisteasca si sa calmeze oamenii.

Intre timp, am alfat ca in strainatate, deja exista un concept similar celui propus de Pr. Justin, si nu, nu e vorba de Amish. Miscarea de Tranzitie (Transition Movement) include oameni preocupati de gasirea unui raspuns local la provocarile – dar si oportunitatile – crizei petrolului si a celorlalti combustibili fosili. Pe scurt, oamenii astia se gandesc cum sa faca sa poata trai fara a se baza pe orice vine din petrol, adica cam tot ce consumam noi acum si toate de cate ne folosim. Criza lor “target” este in principal cea petroliera, dar se pare ca nici cea financiara nu i-a prins pe picior gresit, provocarile sunt similare si cu siguranta ei sunt mult mai pregatiti ca altii sa ii faca fata.

Pe langa aceasta miscare, numerosi “profeti ai crizei” ne avertizeaza ca criza inca nu s-a ajuns la fund, abia a inceput. Datoriile de la banci s-au transferat la state si acum statele incearca sa stoarca de la oameni si de la firmele care au mai supravietuit crizei creditelor, tot ce se poate. Iar daca bancile nu au cazut pentru ca le-au sprijinit si le sprijina inca statele, ce se va intampla cand vor incepe sa cada statele si ce inseamna asta?

Ce ne asteapta si cine va rezista? Cred ca deja intrebarea “ce ne asteapta”, nu prea mai prezinta mult interes. Lumea a inceput deja sa simta pe propria piele criza, si deja intuitiv, un raspuns asimetric as putea spune, prinde contur in mentalul colectiv: ce ne asteapta nu o sa fie bine, orice va fi, ca inainte nu va mai fi, tot rau ne asteapta. Deja in mintea multor oameni cu care discut, este evident ca lucrurile nu vor mai reveni la cum au fost si deja se naste o melancolie a vremurilor bune in care oricine cu un buletin putea sa cumpere orice. Ba chiar, poate din setea de un catarsis al societatii, mentalul colectiv a inceput deja sa nasca proorociri apocaliptice. Lumea este atat de trista si deznadajduita, incat in ultimul timp, am incercat sa fiu putin optimist, sa incerc sa le spun ca totusi, orice criza este o sansa, o oportunitate. Poate cu criza asta vom scapa de tot putregaiul din societate, dar si din noi. Poate criza va fi ca un foc care arde toate gunoaiele, sau macar o mare parte din ele.

Un raspuns optimist ni-l transmite si Pr. Justin in acest interviu: criza ne indeamna la seriozitate.

Eu cred ca aceasta criza este si din icono­mia lui Dum­nezeu, pen­tru ca ne indeamna la o viata mai austera, la o seri­oz­i­tate in viata noas­tra crestina de zi cu zi, la lacrima si pocainta. Sa mul­tumim lui Dum­nezeu ca nu ne-a pedep­sit mai rau pen­tru cat am fi mer­i­tat. Poate ca va mai trezi pe unii criza asta. Prea multa necred­inta si prea multa faradelege este pe pamant. De aceea, daca vom avea con­sti­inta pacatose­niei noas­tre, ne vom asuma si criza in care traim.

Este greu de primit acest raspuns, deoarece presupune jertfa si osteneala, ceea ce sunt foarte greu de primit de omul modern obisnuit cu comoditatea si egoismul. Practic, firea noastra, a oamenilor de azi, cu greu poate fi dezobisnuita de egoism, de delasare, de moleseala si haosul unei vieti in care Dumnezeu are un rol secundar. Viata crestina din zilele noastre se rezuma in general la principii si pe ici pe colo la cateva ritualuri si cateva gesturi, iar rugaciunea este doar un fel de “tema pentru acasa” pe care trebuie sa o facem caci altfel ne vede Doamne, Doamne. De aceea, eu cred ca Dumnezeu ne va duce pana acolo unde vom invata ca rugaciunea este colacul nostru de salvare, Dumnezeu ne va lasa sa cadem in mare ca sa ne rugam precum Sf. Apostol Petru. Din pacate, altfel nu se poate. Pr. Justin explica:

Nu vedeti ca popoarele mai eman­ci­pate, care au toate la inde­m­ana, nu mai cred in Dum­nezeu? Primul act pe care il fac, atunci cand se simt in bunastare, este sa uite de Dum­nezeu. Unde este o Franta, unde este o Spanie, o Italie de alta­data? Dar sa crezi ca un sis­tem politic sau eco­nomic te mai poate izbavi, este o mare inse­lare, pen­tru ca soci­etatea este alter­ata ca si con­d­u­ca­torii lumii pana in adan­curile fiin­tei lor. E o mare pierdere de timp. Nu mai avem alta solu­tie decat rugaciunea.

Iata ca in cuvantul sau, parintele ne da si un raspuns la intrebarea cum vom iesi din criza – prin rugaciune. Din fericire, daca in criza am fost aruncati de altii, din criza putem iesi singuri, prin rugaciune.

Va recomand sa cititi si sa recititi interviul Pr. Justin. Si cand veti intelege si veti primi mesajul, va propun sa incepeti sa il puneti in practica metodic, cu rabdare, cu osteneala si cu ajutor … prin scoala: scoala rugaciunii.

Naşterea Imperiului Global

Filmele de mai jos explică tranziţia strategică globală prin care trecem. Care sunt puterile actuale, ce sistem le conduce, care este rolul Rusiei pe tabla de şah a lumii şi cum va începe al treilea război mondial.


NB: filmele fac parte dintr-o serie de excepţie care merită văzută de mai multe ori. Explicaţiile aduse nu sunt teoretice, filosofice sau emoţionale, ci matematice.

1 173 174 175 176 177 185