Socialismul cu față tehnocrată

4 comments

Exista o categorie de oameni “de afaceri” cu totul speciala, putin cunoscuta omului de rand, fie el bugetar, fie privat, fie capsunar. E vorba de categoria care nu traieste din capusarea statului roman, ci din capusarea Uniunii Europene. Si capusarea nu este ilegala, ci este perfect legala, bazata pe fondurile europene. Sa dam doar un exemplu: “companie sociala, public-privata”. Exista fonduri europene si daca esti destept sa le vanezi, sa ai un mic fond de investitii si sa gandesti un “proiect” poti sa faci bani gratuit, in mediul privat, fara sa iti pese de clienti, market share si alte prostii de astea corporatiste, specifice soriceilor care fug pe rotita ca nebunii fara sa se uite in jur. Pentru a intelege cu ce se mananca monstrii astia din categoria economie-sociala, puteti vedea cateva stiri / noutati / domenii de activitate aici. Ei … nu e chiar mediu privat, ideea e ca nu depinzi de contractele de la stat si nici de performantele tale in mediul economic competitiv al capitalismului cu fata europeana caruia ii suntem contemporani. Este de ajuns sa angajezi x% persoane cu dizabilitati si banii curg fara nici un stres, fie ca faci, nu faci ceva. Trebuie doar sa te pricepi la hartogarii, la legi si suceli specifice euro-birocratiei si sa ai niste oameni de nadejde in puncte bine puse din institutiile statului care sa vegheze ca nu te arzi cu ceva – nimic ilegal, doar sa te consulte DIN INTERIOR, ca din afara, e mereu imposibil, oricat de bine ai fii tu la citit norme si la oricate newslettere ai fi abonat. O categorie si mai tare de “privati” din aceasta categorie sunt nu cei care au o firma/doua, o asociatie/doua/trei care au prins cum merge smenul ci si-au facut firme de consultanta care invata pe altii si ei doar se ocupa cu hartiile si isi trag comision din toata felia. Imaginati-va ca la miliardele alea de euro care intra pe fonduri europene, un bun procent este dat la “specialisti” si “consultanti”. As face aici o mica paranteza. Nu neg ca nu exista afaceri de succes pornite cu fonduri europene, eu doar neg ca grosul banilor europeni se duc aiurea, pe proiecte nesustenabile care ar pica din clipa urmatoare opririi conductei. Cu cat intram in criza, cu atat mai mult vom auzi de tot felul de idei tembele de interventionism cu blana de oaie capitalista dar cu narav de birocratie europenista autohtonizata care sub umbrela stimluarii unui sector “defavorizat” sau “promitator”, pompeaza bani “de sus” (din aer, de la UE, de la buget) in canale de nisa destul de bine gandite si conturate pe care deja activeaza oamenii “de afaceri” din sector “privat-european” de care am vorbit. Orice se va face pentru dezvoltarea economica, mai putin retragerea statului, simplificarea legilor si reducerea impozitelor. De asemenea, in nici un caz constructia de autostrazi sau a infrastructurii … Cand vorbesc despre lucrurile astea, nu vorbesc aiurea. Am un prieten care a refuzat un job de manager la o companie medie, pe un salariu frumusel, dar unde presupunea stoarcere de creier si nervi (caci cu asta se

Read more

Banca Vaticanului – un offshore în inima Imperiului

Leave a comment

Banca Vaticanului este o banca privata care functioneaza exclusiv pe teritoriul Vaticanului si este condusa de un consiliu de directori care raporteaza unei comisii de cardinali si papei. Banca Vaticanului este regulata de un organism de supraveghere, similar ASF-ului nostru, care de asemenea este doar al Vaticanului. Nu vreau sa intru in istoria aceste banci, care se gaseste pe wikipedia. Ca sa intelegem insa cat de secretiva este aceasta banca, poate e de ajuns sa mentionam ca abia din 2013 are un site oficial, de cand au inceput sa iese la suprafata cateva scandaluri mai relevante. Banca nu da credite si nu urmareste profitul. Singurul scop este teoretic administrarea operatiunilor ONG-urilor catolice, prin care acestea fac “fapte bune”. In practica, banca e folosita ca offshore de lux de cei mai mari rechini din Europa, banca fiind pentru o buna perioada, total izolata in privinta conturilor si a operatiunilor, neavand schimb de informatii cu nici o banca europana. De-a lungul anilor banca a fost implicata in nenumarate scandaluri, nu prea catolice. De exemplu, in Septembrie 2010, magistratii italieni au blocat 23 de milioane transferati de la aceasta banca care erau bani spalati, printr-un proces complicat care avea la ambele capete conduri de la Banca Vaticanului si trecea inclusiv prin JP Morgan. In urma scandalului, pana si JP Morgan – o banca implicata in nenumarate spalari de bani si ilegalitati pentru care au platit doar niste amenzi irelevante – si-a retras colaborarea cu Banca Vaticanului, pentru a nu-si strica “imaginea”. Va dati seama ce imagine are Banca Vaticanului daca pana si JP Morgan nu vrea sa se asocieze cu ei, care JP Morgan este oricum capul rautatilor in categoria “Too Big To Fail”. Dupa ce in 2010 banca s-a aliniat cerintelor UE, facand acord cu Italia si UE pentru a adera la legislatia impotriva spalarii banilor (transparenta) si dupa cateva scandaluri in 2011 si 2012, banca a inceput un lung proces de reforma care contina si in prezent. Principala problema cu care se confrunta Papa in tentativa de reformare este cabala care administreaza aceasta banca si care nu doreste sa se cunoasca trecutul. Ori fara ajutorul cabalei, Papa nu are o prea mare putere, cu toate tentativele de a aduce oameni din exterior care sa faca un audit. Cateva schimbari in bine, exista insa: in 2013 banca a cerut la 1300 de clienti sa-si inchida conturile (nu i-a mai considerat dezirabili – mafioti?) in ianuarie 2014 banca a publicat un raport cu situatia “alinierii” si implementarea programului “pentru transparenta” in septembrie 2014 s-au operat cateva “curatiri” in cabala: au fost inlocuiti 2-3 cardinali Prin urmare in 2014 banca a avut profit 70 mil euro. Mai nou insa, se pare ca obiceiurile vechi nu se schimba usor, altfel spus lupul isi schimba pielea dar naravul … Intr-un articol din Ianuarie 2016 intitulat The unfinished business of Vatican bank reform aflam noutati nu tocmai bune cu privire la statutul reformei bancare din pusculita Sfantului Scaun. Un monsenior care lucra ca contabil la banca, a fost arestat (si condamnat cu suspendare) pentru trafic de valuta – a fost prins cu

Read more

Marketing si muzică

2 comments

André Rieu este un fel de pianist pentru manelisti, adica pentru ca multi oameni nu intelg muzica clasica, omul asta s-a plasat pe o nisa pe care nu o ocupa nimeni: intre muzica clasica si muzica pop. E greu de incadrat ce canta omul asta, dar imaginati-va un fel de etno-pop cu valente globale. Grotesc dar totusi extrem de popular. Fiind singur pe felia asta (singur cu brand puternic), omul trebuie sa dea din coate permanent pentru a nu fi uitat si pentru a avea clienti la concerte de unde isi trage 80% din bani [1] Am ramas intrigat cand am auzit stirea ca Andre Rieu a donat 150.000 EURO pentru Colectiv, impreuna cu … “un hypermarket”. Cel mai mare tun de marketing m-am gandit si am zis sa fac o mica analiza. In primul rand, e clar ca omul are marketing calumea, probabil hypermarketul cu care s-a asociat a gasit o firma buna si stirea va fi preluata de toata presa din Romania. Cu 150.000E (care nici macar nu stim cat din ei vin de la “maestru” si cati de la hypermarket) omul isi face reclama gratuita pentru viitoarele concerte. Treaba asta nu puțea de la o posta, daca actul ar fi fost facut dezinteresat, dupa concert, nu inainte de cateva concerte. Daca veti lua aminte la preluarea stirii in toate este mentionat obligatoriu cand si unde va avea noul concert in Bucuresti, ca nu cumva sa se piarda ocazia. De asemenea, “maestrul” va fi invitat si la emisiuni. Din punct de vedere de marketing, ce face Andre se numeste emotional branding, desi depaseste primul nivel al acestui tip de branding. Fie ca o face constient (ha, ha, ha) fie ca o face inconstient, Andre da lovitura. Cum publicul lui tinta sunt femei de varsta medie, cu copii,  cu barbati care nu le iubesc si care au nevoie de mangaierea strunei maestrului, se intelege ca asocierea brandului Rieu cu emotia colectivului, ii vor garanta clienti pe viata pe cei “atinsi” de magia sentimentelor. Sa trecem insa la calcule. In 2015, cu ocazia concertelor, omul a avut 84.000 de spectatori. Cum urmeaza inca un turneu, sa presupunem ca o anul asta o sa aiba 85.000 (nu e vara, dar vremurile sunt bune, tocmai s-au marit salariile la bugetari si economia “duduie”). Pretul la concertul din Iunie 2016 va fi intre 160 şi 800 lei (sursa). Nu stim cate sunt in fiecare categorie, sa luam insa un numar cumsecade: 300 lei. Asta inseamna ca venituri 25.500.000 lei, adica 5,6 mil euro. Nu mai luam in calcul DVD-urile, tricourile si alte prostii. La o marja conservatoare de profit de 20% inseamna ca omul va ramane doar din concert cu 1,12 mil eur. O reclama in prime-time costa in jur de 10.000 euro [3]. Cu cei 150.000 euro, Andrei si-ar fi cumparat 15 aparitii. Cu donatia asta, Andrei o sa aiba parte de nenumarate aparitii gratuite si care nu sunt reclame (!), pentru ca omul este prezentat ca “salvator” si “protector”, deci impactul este si mai puternic. Super afacere, ROI maxim si in plus mai ajuta si 2-3 oameni. Daca si

Read more

Suceala lui Marian Munteanu

2 comments

Marian Munteanu tocmai a facut inca un pas gresit care dupa ce se va consuma il va trece pe bara pentru inca vreo 10 ani in viata politica, daca cine stie cum va mai avea vreo sansa peste 10 ani. La fel cum intovarasirea cu Magureanu l-a blocat pentru o buna perioada, la fel intovarasirea cu PNL-istii l-a terminat din punct de vedere politic. Alegerea lui Munteanu nu este greu de inteles si se incadreaza bine in lalaiala, baltirea si categoria “capul plecat sabia nu-l taie” care ne-a tinut pe loc ca neam de milenii. “Compromisul” balcanic laudat de multi este de fapt o mare pacoste daca e sa il luam la boabe marunte. Compromisul este un mijloc folosit si de marile puteri, si de tarile performante, este o unealta specifica in politica si in diplomatie, insa cand compromisul ascunde in spate slabiciune, este doar o umbrela care asculnde penibilitatea celui care se ascunde sub ea. Altfel spus, lipsa unor organe specifice barbatilor, l-a dus pe Munteanu sa creada ca planul si proiectul lui nu are sanse fara ajutorul unui partid mare. De unde putem trage concluzia ca Munteanu nu are doar lipsa de cohones, dar are si lipsa de viziune, ca sa nu mai zicem de demnitate. Partea cu demnitatea este una sensibila si nu merg pana acolo. La urma urmei, nu asta se cere in primul rand unui politician ci mai ales oamenii se asteapta de la politicieni sa isi realizeze promisiunile. Ori Munteanu, prin simpla diluare in sistemului ticalos pe care tocmai criticandu-l a ajuns sa fie relevant, ca posibil viitor candidat, din start si-a ratat promisiunile, oricum ar intoarce-o el. Despre importanta activismului politic si necesitatea organizarii si focalizarii pe niste obiective clare, am mai discutat aici. Prin prisma acelor idei, Munteanu a stins speranta ca in politica romaneasca poate aparea o schimbare similara Syriza care sa se alinieze altor miscari similare din tarile mici, in lupta cu Imperiul European si fortele concentrice care vor duce la o concentrare crescanda a puterii, suveranitatii si mai ales a resurselor, inspre centrul european, adica Germania. Repet, principalul avertisment la situatia Romaniei este tocmai pierderea din ce in ce mai accelerata a controlului asupra parghiilor de putere ale unui stat, care vor trece in derizoriu nu doar ideile nationaliste care oricum sunt rejectate si ignorate de majoritatea melcilor spalati pe creier de pe teriroriul actual al Romaniei, dar vor afecta mai ales pe plan economic posibila dezvoltare viitoare si va definitiza rolul de ferma de specialisti si statut de colonie cu care deja multi romani sunt satisfacuti si nu au nici constiinta acestui statut si nici aspiratii de a-l schimba. As exemplifica aici situatia Greciei care s-a aflat in imposibilitatea de a elabora un plan de colectare paralela a impozitelor statului intr-o alta moneda decat euro, atunci cand Grecia avea nevoie de acest plan, cel putin pentru a-l folosi ca leverage in negocierea cu Troika, daca nu cumva ca solutie de avarie. Revenind la aspiratiile nationale, ca si in articolul despre unirea cu Moldova, repet: putem face doar acele lucruri pe care vrem sa le facem, despre

Read more

Dansul găurilor negre

Leave a comment

Deep radio imaging has revealed that supermassive black holes in a region of the distant universe are all spinning out radio jets in the same direction. (sursa) Si pentru ca o imagine spune mai mult decat o gramada de vorbe, va invit sa dati click pe linkul sursa macar pentru a vedea despre ce e vorba. Momentan e singurul articol pe care l-am gasit pe tema asta. Evident explicatii nu exista, o asemenea bizarerie va fi greu sa fie deslusita. Youtube-ul e plin de filmulete cu titlul “Top x mistere ale universului”. Cu siguranta, in curand, alinierea gaurilor negre isi va face locul in top 10 … Cea mai scurta propozitie din articol care explica descoperirea este: “Este un mister, si va lua ceva timp pentru tehnologie sa se alinieze cu teoria”. Pai si normal ca va lua, de vreme ce o data la doi ani, mai descoperim alinieri de astea anormale la scari mari ale obiectelor din univers. Caci acum 2 ani, se punea intrebarea de ce unii pulsari sunt aliniati: ‘The first odd thing we noticed was that some of the quasars’ rotation axes were aligned with each other — despite the fact that these quasars are separated by billions of light-years,’ said Professor Hutsemékers. (Sursa – 20 Nov 2014) Noi si noi semne de intrebare. Observatiile au cam luat-o inaintea teoriei si noile generatii de astro-fizicieni o sa aiba ceva de munca. Si ca si cum la nivelul particulelor elementare, problemele nu ar fi de ajuns, iata ca si la nivel macro, pe masura ce posibilitatile de observare cresc, nimic nu mai pare sa se incadreze in cosmologiile recunoscute.

Read more

Unirea – just do it!

2 comments

Unirea cu Moldova a revenit din nou in discutie in media romaneasca, pe masura ce alegerile se apropie. Si cum pana sa moara Vadim, avea cine sa se ocupe, mai nou a fost preluata de urmasii (ideologici) ai lui Vadim. Care, macar, spre deosebire de Vadim, nu au fost in situatia sa poata face ceva in directia unirii, cum a fost de exemplu Basescu. Ca si in privinta altor chestiuni, dupa parerea mea unirea nu se va face prea curand, fiind mai probabil ca sa avem autostrazi inainte de a avea unirea, daca cine stie cum prin ce minune istorica, choke-ul [1] de viziune (si de executie) in care ne aflam poate fi cumva depasit. Nu am inteles niciodata oamenii care baltesc in spaime ancestrale si fac o mie de calcule inainte de a face un pas. Cu atat mai putin, e greu de inteles cum in tara asta nu se gaseste un politician care sa zica: acum!, macar in privinta unirii. Unirea, in principiu, nu e greu de facut: presedintele sau parlamentul nostru trebuie sa convinga presedintele sau parlamentul moldovenilor sa organizeze un referendum. La noi nu ar fi prea complicat, cu siguranta majoritatea romanilor ar vota pentru. La moldoveni e posibil sa fie mai complicat, desi cel putin avand in vedere ca nici macar rusilor nu le-ar displace un pasaport romanesc cu care sa poata sa se plimbe pe unde vor ei in Europa, de unde putem trage concluzia ca mai mult ca sigur si moldovenii ar vota pentru, indiferent de ce spun sondajele. Marea problema e ca sa se gaseasca deci la noi un om care sa stabileasca treaba asta, sa se faca si dincoace si dincolo un referendum. Care ar rezolva pe loc problema. Care rusi, care americani, care europeni? Ne ma intereseaza ce cred altii cand e vorba de soarta noastra? Just do it! Nu ar fi prima data … Am mai spus si o sa repet: viitorul nostru, atat ca neam cat si individual este viitorul pe care il gandim si il facem. Se intelege ca si altii au unele ganduri cu privire la viitorul nostru si poate nu o sa ne iese toate asa cum calculam, insa daca gandim viitorul ca pe o suma a vectorilor din mintea fiecarui om si din planurile fiecarei organizatii, de orice nivel, se intelege ca vectorul cu amplitudinea cea mai mare are cele mai multe sanse sa determine directia. Deci dorinta si aspiratiile sunt irelevante daca nu sunt materializate prin fapte si decizii ferme, prompte si entuziaste. Se intelege, ca oarecare calcul nu strica, mai ales la nivelul unui stat, dar asta tine de implementare. Actul trebuie insa implinit oricand nu exista riscuri vitale pe cand calculele depind de moment si vizeaza implementarea. Sunt calcule cu privire la CUM fac ceva, nu la DACA fac ceva, sau CAND fac ceva. Exista nenumarate metode de a determina validitatea unei strategii, cum ar fi analiza SWOT, si cu siguranta ca nu ar strica ca lucrurile sa le facem cu cap. Dar este de o mie de ori mai bine ca macar sa

Read more

Ce am mai zis despre mega-catedrala

9 comments

Inainte de a face copy-paste cu cateva paragrafe despre mega-catedrala, din articole mai vechi, as avea de adaugat cateva cuvinte. Mai intai, intamplator am vazut si eu “minunea”. E groteasca, e ditamai morman de betoane si caramida. Nu imi place cum arata si am mai tot spus asta. Poate la final o sa fie mai frumoasa, macar din punct de vedere arhitectonic si peisagistic. Am vazut ca unii aduc exemple cu mega-catedrale de pe la altii: Franta cu Notre Dame, Vaticanul cu Sf. Petru, etc. Astfel de constructii aduse ca argument “pro”-catedrala sunt penibile. Pentru ca vedem rodul credintei celor care au conceput si construit astfel de mega-catedrale. Apusul in ziua de azi este apostat, fostele biserici au devenit parcuri de distractie sau baruri. Nici macar din tarile ortodoxe, nu e potrivit sa dam exemple. Rusii, chiar daca au si ei mega-catedrale, nu sunt tocmai un exemplu vrednic de urmat ca popor ortodox. Poate da, au ei o traditie ortodoxa, dar pus in balanta cu orgoliul si alegerile istorice facute de poporul rus (popor regicid – si-a ucis proprii regi, care acum sunt sfinti), nu sunt un model pentru noi (desi prin omorarea lui Ceausescu si noi nu suntem prea departe). Si nici macar grecii care chiar daca au si ei 2-3 mari catedrale, nu sunt faimoase prin marime ci prin moastele pe care le gazduiesc. Poate cele mai vizitate locuri din Grecia sunt Meteorele, biserici construite pe stanci de piatra. E greu sa bati asa ceva si oricum a ne compara cu altii si a argumenta ca daca altii au mega-catedrale trebuie sa facem si noi sau e bine ca facem si noi, nu este nici logic si nici folositor. In esenta, ce vrem noi, sa ajungem catolici? Poate din partea unor ortodocsi superficiali, cu alura “intelectuala” si cu viziuni ecumeniste, a folosi astfel de comparatii e normal – atat il duce pe el capul, dar  in rest … Sa nu pierdem “the big picture” si sa nu ne facem ca nu vedem unele probleme administrative in cadrul ierarhiei. Poza aia de apare mereu pe Gandul cu ditamai Mercedesul in mijlocul unei mari de preoti nu este photoshopata. De asemenea, “stilul” de a conduce al patriarhului Daniel, cel putin din punct de vedere administrativ, nu a fost greu sa fie sesizat si sa ridice din sprancene si in cercuri mai putin restranse. Ma refer de exemplu la bagatul pe gat al Ziarului Lumina  – patriarhia a cerut tuturor parohiilor din tara sa faca abonament la x numere de ziare. Si altele … Sunt nenumarate zone unde administratia bisericeasca s-a implicat in tot felul de proiecte europene, unele ok, altele mai putin ok – si Slava Domnului ca inca nu a explodat si bomba asta inca. Nu mai vorbim de implicarea unor ierarhi in politica, prin simpla afisare impreuna cu unii candidati sau prin incurajarea la predici a crestinilor sa voteze o anumita persoana sau o anumita culoare. Greseli strigatoare la cer, care nu au fost abordate. Este deci firesc ca multi ortodocsi (mai practicanti sau mai putin practicanti) sa aiba sentimente mai mult sau mai putin negative fata

Read more
1 … 174 175 176 177 178 … 346