Erdogan seamana vant si va culege furtuna

Erdogan a invadat Siria si intentioneaza sa creeze “un coridor”. “De securitate”. Nu am auzit pe nimeni sa explice ce inseamna asta dar mie mi se pare asta clar o ocupare a teritoriului sirian. Prin coridor de securitate, ce sa insemne turcii altceva decat anexarea unor teritorii?! Adica oricum am gandi, aceasta miscare este o invadare a Siriei.

Am putea spune ca Siria nu mai exista si ca Turcia a invadat teritoriul kurd. Dar kurzii nu au o tara, nu i-a recunoscut nimeni. Americanii le-au promis marea cu sarea daca lupta alaturi de ei impotriva ISIS. Kurzii s-au luptat cu ISIS nu atat petru promisiunile americanilor cat mai ales pentru a-si apara familiile, casele, orasele. Bineinteles ca s-a aprins si scanteia sperantei unui stat kurd, desi americanii nu au promis niciodata asa ceva. Insa cata vreme in Siria Assad era principalul oponent al independentei kurzilor, era doar firesc ca dupa ce ISIS l-a macinat pe Assad si dupa ce americanii i-au tot bombardat armata care mai ramasese cat de cat in picioare, urmatorul dusman – ISIS – sa fie principalul dusman al autonomiei kurde. Dupa Assad si ISIS, kurzii mai aveau de “rezolvat” doar opozitia turcilor.

Turcia, ca a doua armata din NATO poate ocupa Siria, dar nu o poate mentine ocupata. Turcia nu are resursele necesare nici sa mentina un “coridor” in nord. Mai devreme sau mai tarziu, kurzii se vor repozitiona si ii vor lovi pe turci. Cu sau fara ajutorul lui Assad, cu care acum o sa negocieze “mai usor” dupa ce au fost tradati de americani, kurzii se vor mobiliza si vor incepe sa loveasca in turci. Va fi un razboi de gherila sangeros. Exact ce nu are nevoie Trump in pragul alegerilor …

De departe, riscul cel mai mare pentru Erdogan este Trump si cat de usor sau nu o sa ii fie sa castige al doilea mandat. Sa nu uitam ca un razboi ajuta oricand presedintele in functie in cazul alegerilor. Clinton a lansat razboiul impotriva Serbiei din cauza scandalului cu Monica … Trump mai are si varianta cu Iranul dar deocamdata Turcia este cartoful fierbinte.

Putin tace deocamdata. Rusii au dificultati ca sa se pozitioneze. Pe de o parte, Assad nu are capacitatea sa ii recucereasca pe kurzi si probabil nici interesul. Kurzii fiind aliatii americanilor sunt principalul risc major in Siria si pentru rusi. In cele din urma, care sunt interesele majore ale Rusiei in zona? Pai, evident interesele geopolitice. Dar ce inseamna asta mai concret? Inseamna asta amarata aia de baza la Mediteraneana? Nici vorba, rusii nu au ce sa faca cu baza aceea altceva decat sa transporte ieftin echipamentul militar inspre Siria. Deci baza aceea este un mijloc, nu un obiectiv. Ce alte avantaje ar mai avea rusii? Tinere in sah a americanilor? Pai in ce sens, ca iata americanii nu stiu cum sa scape de aici, Trump nu stie cum sa se retraga mai repede pentru ca ISIS este distrus, Assad e cuminte si nu pune probleme Israelului si in rest americanii nu au niciun interes in Siria.

Deocamdata, din rezultatele concrete, singurul castig pentru Rusia in razboiul lui Siria a fost ca rusii au reusit sa il rupa pe turbatul Erdogan de NATO si de UE si l-au mai si fraierit sa cumpere armanent rusesc. Pentru a castiga bunavointa rusilor si “permisiunea” de a visa la “refacerea” Imperiului Otoman”, Erdogan a platit cu var si indesat armanetul rusesc pe care nici macar nu va putea sa il foloseasca vreodata pentru ca nu se stie daca functioneaza.

Cata vreme Erdogan plateste, Rusia va sta deoparte. Cata vreme Erdogan sta cuminte doar in teritoriile kurzilor si nu incearca sa mearga mai departe, Putin chiar il va sustine. Deja se pare ca Rusia se opune unei decizii in consiliul de securitate al ONU de condamnare a “incursiunilor” Turciei in Siria.

Dar sa ne intoarcem la vantul semanat de Erdogan … Ceea ce nu estimeaza Erdogan este ce va face SUA in cazul in care in urma “incursiunilor”, ISIS isi va reveni si – Doamne-Fereste! – va reusi vreun atentat de amploare in SUA. Presa controlata de democrati ar specula masiv un asemenea atentat pentru a-l pune in spinarea lui Trump care i-a abandonat pe kurzi care i-au invins pe ISIS. Trump nu va avea alternative decat sa “anihileze” (wipe-out) si altceva decat economia turca …

Freebies For All 2.0

Pe masura ce ne apropiem de transferul stafetei intre diavolul rosu si diavolul galben-albastru, apar indicii legate de pomenile electorale pe care le vor face si aceste partide pentru a incerca sa-si consolideze balta electorala in clasica orbecaiala mioritica in care administrarea tarii inseamna imparteala de pomeni electorale, unii la pensionari, bugetari si la asistatii sociali iar altii la diaspora. Evident ca povestea “argumentatiei” este bine consolidata si la unii si la altii si o vom ignora in continuare.

Detaliile masurii propuse de USR cu amploarea unei frecii pentru un picior de lemn le puteti citi in amanunt aici. Pe scurt, USR doreste ca sa dea deduceri fiscale romanilor care au muncit in afara si se intorc in tara. Pe langa faptul ca este o masura naiva cu un impact infim (sa fim serios, chiar o sa aduca inapoi aceasta masura un numar relevant de romanie?!), paradoxul acestei masuri este ca daca nu ma insel PSD-ul a avut un program chiar mai “stimulent” daca intram in mentalul acestor incompetenti si paraleli cu economia, care in viata lor nu au avut o afacere si nu au administrat in lumea reala 2-3 oameni ca sa inteleaga cum stau lucrurile in lumea reala comparativ cu lumea programelor electorale si a statisticilor manipulate in scop propagandistic. Programul PSD – daca nu ma insel – oferea bani acelor romani din diaspora care se intorceau sa faca afaceri in tara. A fost un mare chix si a convins 0 romani sa se intoarca, in concurenta cu programul Start Up Nation care probabil are in spate 2-3 povesti de succes – ceea ce este notabil!

Problema de baza, taurul care trebuie luat de coarne in fapt este altul: RESTRUCTURAREA ECONOMICA si RESTRUCTURAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE. Am zis taurul si am enumerat doua. Sunt de fapt cele doua coarne ale aceluiasi taur pentru ca pentru a realiza ambele trebuie taiat in carne vie si una nu merge fara cealalta, adica cele doua sunt strict legate intre ele, ca doua coarne.

Abia cand economia Romaniei va fi suficient de puternica incat sa elimine tentatia pentru grosul clasei muncitoare, abia atunci problema migratiei economice va fi rezovlata. O deducere care afecteaza sub 0.001% din romanii plecati este nimic altceva decat gargara care consuma atentia si angajeaza “ganditorii” din partid in directii propagandistice gresite si nu face decat sa ii asemene si mai mult cu PSD-ul.

Daca ne uitam in tabara cealalta a puterii viitoare, adica la PNL, ideile sunt la fel de subtiri si aiuristice. Daca aici (la USR) Barna vrea sa dea celor care l-au votat, de partea cealalta din putul (balta puturoasa a) gandirii liberale s-a nascut ideea sa ia de la cei care ii voteaza, adica sa scoata impozitarea la angajatii din domeniul IT care sunt evident baza electorala a liberalilor pentru ca teoretic ITisti au IQ-ul mai mare ca comunistii si prin urmare sunt liberali ca orientare. Cam asta este pe scurt si pe larg, programul PNL de guvernare, cel putin din ce s-a anuntat. In rest, nu stim nimic …

Un adevarat pact al partidelor ar trebui sa contina urmatoarea idee de baza: orice pomeni electorale (reduceri de taxe, mariri de salarii, amnistii fiscale etc) sa aiba macar un delay de 2 ani din momentul anuntarii pana la punerea in aplicare. Adica, sa treaca macar minim un an intreg peste ele. Astfel, toate partidele si toti marii ganditori ai strategiei de guvernare se vor gandi de doua ori inainte sa ia o hotarare. Pentru ca timpul de minim 2 ani va garanta ca sunt sanse destul de mici ca ei sa beneficieze electoral de pe urma lor. Prin urmare, motivul de baza al deducerilor / stimulentelor va fi unul economic si patriotic pentru ca ii va obliga pe autorii acestor masuri sa gandeasca serios si pe termen lung si nu electoral cum face de exemplu acum USR-ul. S-ar putea spune: bine, dar avem nevoie urgent de “masuri”. Incorect! Urgent e nevoie de autostrazi, aveti cu ce sa va ocupati acum si e destul de multa munca. Se mai pot face multe si prin administratia publica.

Disciplina si strategia pe termen lung insa nu convine niciunui partid, cu atat mai mult unui partid de pe plan mioritic. Am putea spune chiar ca strategia economica fezabila este cumva imposibila intr-o democratie cu inclinatii populiste in care oferirea de pomeni electorale asigura succesul chiar daca efemer, dar sigur. Din pacate, PSD-ul a ratat sansa ca sa propuna un astfel de pact, desi evident ca PSD-ul este prin definitie partidul pomenilor electorale care a crescut si s-a facut dolofan si o sa ramana dolofan prin pomeni electorale inca cateva decenii pana cand se va destrama UE si o sa ne integram in CSI.

Cu sau fara freebies, adevaratele decizii importante insa pe care le va avea de luat viitoarea coalitie galben-albastra vor fi legate de taiatul in carne vie. Criza / recesiunea care va veni va impune aceste taieri, Romania va lua locul Greciei in pagina intai a ziarelor europene ca fiind prima tara membra UE care risca sa intre in faliment dupa Grecia. Ciolos, Barna si Orban vor lua calea Bruxelle-ului pentru a se milogi dupa credite si “linii de finantare”, se vor tangui de “mostenirea odioasa” si vor administra pecetluirea statutului de bolnav al Europei care ne caracterizeaza chiar daca ne place sau nu.

De ce sunt randamentele la obligatiunile germane negative?

Nota: in acest articol prin obligatiuni ma refer la obligatiunile suverane, deci emise de guvern. Din cand in cand, din reflex o sa folosesc termenul in engleza: bond.

Raspuns la intrebarea din titlu [pe scurt]: deoarece investitorii au mai mare incredere in guvernul german decat in guvernele altor state si de asemenea, investitorii cred ca UE are mai mari sanse sa se destrame.

Raspunsul l-am condensat la inceput dar il voi detalia cat mai pe larg, deoarece mie mi-a luat ceva timp pana sa inteleg (desi tehnic e usor de inteles) DE CE obligatiunile germane au dobanda mai mica decat dobanda de referinta a monedei europene. Intelegerea mea se datoreaza lui Cristian Sima, dar nu sunt sigur ca in conferinta de la link i-am auzit explicatia sau in alta.

O sa incep cu cateva consideratiuni generale si o sa continui cu cateva idei aleatoare legate de situatia actuala.

Consideratiuni generale

Obligatiunile ca instrument de investit sunt in grupul de optiuni cu risc scazut. De aceea grosul banilor sunt plasati in obligatiuni. Evident ca exista varietate de riscuri si randamente intre diversele tari ale lumii si nu toate obligatiunile sunt la fel de interesante, altfel PSD nu ar avea probleme sa mareasca salariile si pensiile pana la cer. Insa Trump nu are astfel de probleme si daca si-ar dori, nici Merkel nu ar avea …

Obligatiunile sunt niste hârtii pe care un guvern le vinde pentru o suma fixa (pret) si se angajeaza sa plateasca la data expirarii , pretul de emitere (cel platit de cumparator) plus o dobanda. Perioada unei obligatiunii poate fi de 1, 2, 5, 10 ani sau chiar si 100 de ani cum are Elvetia. Randamentul este o formula mai complicata care tine cont de diversi parametrii ai emisiunii, caci exista o variatie, de exemplu frecventa la care se plateste dobanda – pote fi fie doar la final,fie o data la doua luni, fie anuala etc. Pentru simplificare, putem gandi randamentul ca fiind dobanda.

Investitorul care cumpara obligatiuni isi asuma riscul ca guvernul respectiv sa nu se tina de cuvant si de aceea tarile care nu sunt serioase si nu isi platesc datoriile (Argentina, Grecia, Romania) trebuie sa plateasca dobanzi mai mari decat celelalte. Pe langa increderea ca guvernul va face acele plati, mai conteaza evident si moneda in care sunt emise acele obligatiuni. Nu e deloc neobisnuit ca un guvern sa emita obligatiuni in moneda proprie cat cuprinde in speranta ca va numi un “prieten” la banca centrala care o sa tipareasca bani si o sa provoace o inflatie minunata care o sa trimita in irelevanta valoarea bondurilor la data expirarii. Asa s-a intamplat de exemplu in Turcia unde Erdogan l-a numit la banca centrala pe ginerele sau. Caz in care Erdogan nu mai are nevoie sa emita bonduri deoarece ginerele sau poate sa transfere bani direct guvernului pentru ca banii in esenta sunt doar niste cifre introduse intr-un program de calculator singura problema fiind cine opereaza acel program.

Ce mai trebuie mentionat legat de obligatiuni este ca acestea pot fi tranzationate intre investitori. Motivele fiind variate. De exemplu, un investitor care are banii blocati in bonduri poate doreste sa faca rost de bani pentru a face alte investitii (isi restructureaza portofoliul). Caz in care vinde bondurile si cumpara ce doreste. Alte motive pot fi schimbarea gradului de risc sau evolutia dobanzilor, toate avand efect asupra randamentelor unor obligatiuni. Unii investitori, de exemplu, cumpara si asigurari impotriva default-ului unui emitator de bonduri (Credit Default Swaps). Aceste asigurari sunt platite pe intreaga perioada a detinerii unor obligatiuni, asa cum un sofer plateste asigrare cat timp detine o masina. Daca riscul unui emitator creste, pretul asigurarilor creste in mod similar cum daca un sofer face prostii (accidente), asigurarea ii mareste pretul asigurarii. Motivele tranzactionarii obligatiunilor sunt variate si cea mai importanta idee legata de tranzactionare este ca pretul cu care se tranzactioneaza obligatiunile este invers proportional cu randamentul acestora si evident poate diferi de pretul de emitere.

Un motiv al atractivitatii obligatiunilor poate fi la un moment dat cresterea riscului (eventualitatea unei crize). In caz de risc, majoritatea investitorilor doresc sa isi protejeze investitiile, de aceea ies de pe diverse piete (actiuni, comoditati, forex etc) si intra in obligatiunile acelor tari care sunt vazute mai bine deoarece vor sa aiba siguranta ca banii lor vor fi protejati si la expirarea obligatiunilor si-i vor primi inapoi (cu dobanda respectiva, angajata de emitent la data emiterii, care poate fi si negativa).

Inchei aici consideratiunile generale, desi ar mai fi multe de zis si continui urmatoarea sectiune. Bine ar fi daca nu ati inteles pana aici sa reluati sectiunea anterioara, altfel veti citi degeaba in continuare.

Idei aleatoare

Se pune logic intrebarea: daca dobanda de referinta este x si dobanda obligatiunilor este x + 1%, bancile nu fac bani gratuiti? Da si nu! Da, deoarece intr-adevar daca se pot imprumuta de la banca centrala cu x% si guvernul le ofera x+1%, bancile raman cu 1% singura problema fiind ca guvernul sa emita cat mai multe obligatiuni (cat mai mult drog) pentru ca bancile sa faca bani gratuiti. Pe partea de nu, exista unele probleme: bancile pot castiga si mai mult imprumutand firmelor sau oamenilor/creditacilor dar exista si riscuri, deci fiecare banca trebuie sa isi gestioneze singura apetitul la risc. De asemenea, mai este de luat in calcul si riscul ca guvernul sa intre in faliment si sa nu mai plateasca, caz in care trebuie sa tinem cont de tara despre care vorbim. In cazul Romaniei de exemplu, daca intra guvernul in faliment, vine FMI-ul, deci bancile nu se sperie asa mult si dau bani cat pot tuturor emitentilor de la buget (guvern, primarii, prefecturi, regii etc). Chestiunea ar trebui in mod normal controlata de BNR care ar avea teoretic datoria sa limiteze cat la suta din asset-urile bancilor pot sa “doarma” in obligatiuni. Insa pentru ca tainele mioritice sunt cele care sunt, guvernul s-a descurcat pana acum sa vanda bancilor locale. Mai nou incearca sa vanda si oamenilor prin Posta Romana, asadar amatorii de 3.5% pe un an in conditiile in care euro poate exploda cu 5% intr-o luna sunt invitati la sediul postei unde vor avea parte de comision zero ca sa cumpere aceste hartii. Pe de alta parte, daca pleaca Viorica si vine Orban, e posibil ca euro sa scada, o data cu dobanda de referinta pe care Mugurel (zis si Manole) o tine deocamdata sus dar trebuie sa o scada “ca sa se alinieze” si daca Orban reuseste prin minune sa rezolve problema deficitului de la pensii (si al altor deficite) e foarte posibil ca cei 3.5% sa fie mana cereasca, mai ales ca emiterea lor s-a facut inainte ca desteptii de la finante sa se prinda ca urmeaza o perioada de scadere a dobanzilor.

“Cine are i se va da si cine nu are i se va lua” este probabil cea mai simpla explicatie de ce Germania are parte de increderea investitorilor si de dobanzi negtive in timp ce Romania trebuie sa plateasca dobanzi de 4-5% ca sa sa imprumute. Cu cat situatia este mai tensionata si riscurile mai mari, cu atat investitorii incearca sa se acopere si nu doresc sa se expuna la riscuri. Faptul ca economia Germaniei este unde este, faptul ca guvernul german a dat dovada de incredere deoarece a mentinut deficitele sub control, ba chiar are excedente, faptul ca balanta externa a Germaniei arata cum arata (~50% din PIB este export) fac ca cererea de obligatiuni germana sa fie atat de mare incat dobanzile sa fie impinse in jos.

Pare o situatie anormala ca in aceasta perioada de “revenire economica” (oare?) banii pompati de BCE sa fie “blocati” in obligatiunile de 100 de ani ale Austriei si Elvetiei. BCE pompeaza bani cumparand obligatiuni ale guvernelor si chiar ale corporatiilor si da jos cu dobanda pentru ca “sa avem lichiditate” in timp ce lichiditatea fuge inspre randamentele negative (mai negative decat rata de dobanda!) ale obligatiunilor germane. Este ca si cum ai da drumul la robinet si apar ar curge in sus. O anomalie. Anomalie este insa din punct de vedere al normalitatii. In situatia anormala in care ne aflam insa (ochiul furtunii financiare a secolului), este firesc ca banii destepti sa fuga in locurile sigure si sa nu vaneze aiurea randamente iluzorii.

Ramane totusi intrebarea “de ce Germania” (si nu Franta sau SUA de ex) desi poate nu ar strica putin sa dezbatem si de ce totusi investitorii accepta randamentele negative ale obligatiunilor? Dupa cum am mentionat in consideratiunile generale, bondurile pot fi tranzactionate. Investitorii in bonduri europene spera (intuiesc) ca BCE va fi nevoita sa pompeze din ce in ce mai multi bani pentru a sustine statele europene falimentare (porcusorii). Caz in care, BCE va cumpara obligatiuni de toate steagurile, printre care si cele germane. Cresterea cererii va ridica prin urmare preturile si prin urmare pierderea de moment se va transforma in viitor in profit. Investitorii se bazeaza si pe “retinerea” guvernului german care sper ei ca nu va emite aiurea obligatiuni atunci cand BCE o sa inceapa “destrabalarea” cu achizitiile. Retinerea guvernului german spre deosebire de alte guverne care vor emite “de nevoie” obligatiuni noi pentru a plati ratele la cele vechi, face obligatiunile germane mai atractive decat ale altor tari deoarece daca nu se emit bonduri noi, BCE o sa fie obligata sa cumpere pe cele vechi, prin urmare oferta fiind limitata, pretul creste. Aici nu bag mana in foc pentru intreg rationamentul, marea necunoscuta fiind daca BCE va putea cumpara direct obligatiuni emise – ceea ce din ce stiu eu nu are voie in prezent. Asadar, acum BCE poate cumpara obligatiuni doar de pe piata obligatiunilor, adica de la alti investitori care au cumparat direct de la guverne. Nu e mare scofala la urma urmei, doar faptul ca trec printr-o mana nu taie posibilitatea guvernelor sa emita cat vor deoarece investitorii au garantia ca BCE le va cumpara si ei nu vor fi cei care sa astepte guvernul grec sa le plateasca peste 50 de ani banii inapoi, ci BCE-ul.

Ajuns in acest moment al discutiei, nu pot sa nu mentionez ca toata schema nu este decat un mecanism de represiune financiara. Prin intermediul programelor de achizitie de bonduri, BCE incurajaza de facto destrabalarea guvernelor care pot sa-si cam faca de cap, singurele constrangeri fiind “acordurile” de masuri de austeritate care nu se respecta niciodata si speranta ca maine va fi mai bine … Pe scurt, BCE cumpara obligatiuni deoarece altfel investitorii nu le-ar cumpara si prin urmare guvernele ar intra in faliment si prin urmare visul european s-ar spulbera. BCE este insa o jucarie misto, este o banca care tipareste o hartie in care – culmea! – unii oameni mai au incredere si prin urmare pe moment lucrurile pot continua pe mai departe, ne facem ca nu exista probleme, cumparam obligatiuni suverane (dar nu numai) si poiate maine-poimaine incepem sa cumparam si actiuni cum fac japonezii ca sa trecem parlazul. Ca poate-poate, inflatia reporneste, economia isi revine in mod miraculos si incet-incet, in 100-1000 de ani mananca din credite si astfel visul va supravietui. La pachet cu prospectul cresterii preturilor obligatiunilor germane (desi nu numai), cumparatorii mai au parte si de garantia unui guvern vazut bine al unei tari cu cea mai puternica economie din UE, prin urmare au riscul minim ca bonus. Marea lovitura va fi insa schimbarea mentalitatii in guvernul german care poate emite si el bonduri la fel de multe (ca raport) ca grecii sau italienii si prin urmare poate sa afecteze pretul acestora pe piata, in pofida asteptarilor speculatorilor.

Din cele explicate mai sus, sper ca se intelege ca atata vreme cat economia nu este controlata de forte concurentiale care sa stimuleze agentii eficienti si productivi si sa penalizeze agentii ineficienti, redundanti, incapabili si inutili, este doar o chestiune de timp pana cand totul se va prabusi ca un mare turn babel construit cu lut in loc de ciment durabil.

La nivel global insa exista o competitie legata de cine este mai putin preocupat de … fortele pietei. Adica, desi BCE si UE in general stimuleaza ineficienta si destrabalarea, are concurenti SUA si China care de asemenea tiparesc bani, fac marsavii similare sau de aceeasi natura si nu incurajaza economia de piata, pompand sume astronomice in toate pietele si evitand infruntarea adevarului. Asa cum Titanicului i-a luat ceva timp sa se scufunde si in timp ce unii fugeau la barci, altii cantau, dansau, mancau sau dormeau, tot asa in prezent panica inca nu a cuprins toata lumea si mai exista inca oameni, companii, guverne care au speranta ca prabusirea sistemului financiar actual nu este iminenta si ca ineficientele pot fi tolerate prin socializare si capitalismul eliminat prin interventionismul financiar si monetar al bancilor centrale. Desi mare parte dintre speculatori stiu ca va urma o prabusire, insa spera ca intre timp sa se capatuiasca …

Pleaca si Deutsche Telekom. Cine urmeaza?

Pe aceeasi tema: DE CE PLEACA ENEL SI CEZ?

Niciodata informatiile din declaratiile oficiale nu sunt oneste cand vine vorba de marile corporatii.

Prima idee pe care o lansez este: nici CEZ, nici ENEL, nici DeutsheTelekom nu pleaca de bine. O economie emergenta cu perspective – cum ne pretindem noi a fi – din contra, atrage mari firme si mari investitori, in domeniile cheie: energie, comunicatii, sanatate, unde o sa aiba o paine buna de castigat pe termen mediu-lung. Cand recesiunea bantuie in vest si competitia este extrema, cand globalizarea se afla pe o panta reversibila fortand marile coporatii internationale sa isi consolideze pozitiile pentru a face fata ingramadelii cat mai mari si bataliei cat mai acerbe pentru o felie mai mica ca acum 5-10 ani, firesc ar fi sa auzim de noi intrari in Romania, atat in energie cat si in comunicatii.

Mai ales in comunicatii unde preturile sunt inca foarte mici si unde desi tehnic stam bine, puterea de cumparare fiind joasa, inca mai e loc bun de crestere, este un mare mister cum de o companie cu o pozitie dominanta in piata intentioneaza sa iese.

Explicatia DT ar fi: parasim acele piete care au venit la pachet cu grecii (OTE – fostul patron al Romtelekom). Vrajeala! O explicatie mai aiurea nu poate exista. Daca asseturile OTE nu erau bune si aratoase, DT nu ar fi cumparat OTE atunci. Intre timp, teoretic (caci aici e buba) asseturile cu pricina sunt si mai aratoase, pentru ca economia “duduie” (oare?), PIB-ul creste, blah, blah, blah.

Sunt multi comentatori pe acest subiect si fiecare evident are parerea lui. Doresc sa comentez o astfel de parere, hazlie de pe un blog aiurea:

Am lucrat si la CEZ si la Telekom.

CEZ in 2011 ma platea pentru call center cu 6 milioane si imi dadea spor de noapte un leu. Eu introduceam in sistem ca Nea Ilie de la Scularie nu are curent si echipele de pe teren stergeau inregistrarea. Ramaneau oamenii fara pui in clocitoare.

Telekom inca mai are oameni in departamentul de colectare debite pe care ii plateste cu 1400 de lei.

Poate nu vor pleca dar daca pleaca nu e mare paguba.

un comentariu aiurea pe un blog aiurea

Deci in primul rand daca tipul a lucrat la ambele crede ca stie toate tainele. La Telekom e ofticat ca lua spor de noapte. Ii uram mult succes muncind la patronii romani care o sa il umple de bani. Trecand peste raca cu salariul mic – specifica oricarui tanguitor care nu e in stare de mai mult – intr-adevar la Telekom personalul era jalnic. La personal, practic Telekom a mostenit OTE care a mostenit Romtelecomul care era de stat. Prin urmare, toti “expertii” si tot personalul se tragea din marea familie de dorei obisnuiti sa frece manganul. Nu competitia ii mana pe ei in munca si nici dorinta sa fie remarcati de sef si promovati – ori cat de mari ar fi fost salariile, oricum mai mare ca la competitie, caci probabil OTE a mostenit contractele colective de la Romtelecom si DT de la OTE, deci ….

“Daca pleaca nu e mare paguba” – nu stiu daca angajatii actuali gandesc la fel. Ca si clientii actuali care beneficiaza de super-preturi. De fapt, din ce stiu eu, DT/OTE/Romtelecom are mare parte din infrastructura de cabluri mai ales intre orase si pe tevile lor trec si ceilalti, adica netul ala de 100 lei la 5GB de la RDS, probabil trece prin DT care cand o sa il cumpere vreun baiat destept gen Niculaie si o sa dubleze tariful, preturile o sa sara in toate serviciile pentru toti furnizorii.

O viziune optimista asupra plecarii poate ar fi: pleca unul, ceilalti o sa castige mai mult, deci poate per total piata castiga. Din start trebuie sa taiem astfel de iluzii: competitia este singurul garant al calitatii serviciilor si al preturilor cat mai mici, indiferent de numarul de competitori. OTE nu ar fi cumparat initial Romtelecom si DT nu ar fi cumparat OTE daca piata nu ar fi fost indeajuns de mare pentru toti. Sa conteze oare insa dezastrul demografic din ultimii ani din Romania?

Ce au in comun piata comunicatiilor si piata energiei si companiile care pleaca? Numarul mare de clienti. Ambele servesc milioane de clienti, care devin din ce in ce mai putini din cauza migratiei. Si totusi, au ajuns costurile pana acolo incat sa nu se merite ramanerea chiar si strategica pe piata pentru vremuri mai bune?

Ma indoiesc ca maririle de taxe facute de PSD sunt picatura care a umplut paharul. Companiile mari nu se zdruncina cu una cu doua, si desi in Ungaria anii post criza s-au aplicat taxari la fel sau poate mai mari (nu stiu amanuntele), nu am auzit de exituri. Foarte probabil, Romania este deja trecuta pe o harta “gri” de piete cu riscuri majore unde e mai bine sa te retragi cat mai poti ca sa mai scoti ceva.

Perspectivele de dezvoltare ale Romaniei sunt din ce in ce mai clare, prin prisma interesului marilor corporatii. Dupa cum spuneam si in articolul despre plecarea Enel si CEZ, e prea mare coincidenta ca doua mari companii sa aiba aceeasi politica ca sa se retraga din tara noastra, subteran acolo au loc deja niste miscari pe care putini le sesizeaza dar cumva, aceste mari compani au “senzorii” si informatiile care sa le ajute sa se repozitioneze.

Fie ca suntem o noua Turcie in devenire, fie ca suntem o viitoare Ucraina – speculez – ceva e putred in Romania. Presa e departe de a sesiza aceste transformari epocale si ne-am obisnuit cam toti sa observam fenomenul migratiei si sa fim pasivi la el. Cand mii de oameni iti pleaca lunar, este doar o chestiune de timp pana cand vor incepe si marile companii sa plece. Inca suntem o piata mare si inca avem populatie mai multa ca Ungaria sau Bulgaria, inca mai putem sa ne indatoram si inca mai avem aur de vandut la Rosia Montana, inca mai avem gaze de vandut in Marea Neagra, de aceea nu o sa plece chiar toate companiile deodata ci doar acelea care nu se adapteaza la “felul de a face afaceri” in Romania.

In final, tot la nivelul speculativ doresc sa mai atrag atentia asupra unui lucru pe care il au in comun cele 3 companii care pleaca: toate au angajati romani. Fiecare roman a avut de a face cu CEZ si stie cat de profesionisti sunt angajatii de la CEZ. Idem cu Telekom sau cu Engie. Este foarte posibil ca pur si simplu angajatii sa fii reusit sa demoleze din interior aceste companii si factorii de decizie de sus sa nu gaseasca solutii umane pentru a mentine macar pozitiile actuale pe piata pentru vremuri mai bune.

Fed-ul scade dobanda

Dupa cutremurele din piata interbancara Fed-ul a scazut in sfarsit dobanda, exact cum se asteptau pietele. Scaderea s-a facut cu 0.25%, pe cat asteptau pietele, nici mai mult nici mai putin. Alte scaderi nu mai sunt de asteptat in acest an, doar daca conditiile geopolitice si alti factori pot inrautati situatia.

Adevarata surpriza insa s-a intamplat inainte de scadere: Fed-ul a fost fortat sa pompeze vreo 50 de miliarde de dolari peste noapte in piata interbancara sub forma de operatiuni repo pentru a furniza lichiditate. Nimeni nu se astepta si nimeni nu intelege de ce se intampla. “Lipsa de lichiditate tehnica” a termenul generic folosit de presa mainstream ca sa explice inexplicabilul. Printre factorii care au contribuit la acest inexplicabil se numara cresterea cheltuielilor guvernamentale si a deficitul, dar Fed-ul se lauda mereu ca prevede cererea de lichiditate din sistem si ofera cata trebuie, ori daca nici cheltuielile guvernamentale nu le poate estima …

Stirea a fost prezentata cu intarziere si pe la noi, dar situatia este departe de a se fi calmat, Fed-ul anuntand noi operatiuni in curand pentru a detensiona lipsa lichiditatii.

Culmea este ca consensul mainstream era ca piata e plina de lichiditate si ca tocmai de aceea trebuiesc marite dobanzile, pentru a evita o inflatie. Pana la inflatie insa, iata ca sunt probleme de ilichiditate.

Powell de asemenea a mai anuntat ca daca va fi nevoie de QE nu se va da inapoi. Se pare ca noul QE se va numi POMO, desi chiar si repo-urile actuale sunt un QE inainte de QE.

Consolidarea trendului negativ al dobanzilor nu face decat sa certifice insuccesul noilor (de deja nu prea noi) tehnici monetariste de evitare a curateniei in economie prin faliment si inlocuirea ineficientei si a insolventei prin scaderea creditelor, tiparire de lichiditate, relaxarea normelor contabile etc.

Noi detalii despre Epstein

Continuare la articolul Epstein – Speculatii care se incheia asa:

Bill Clinton ar fi unul dintre cei carora le foloseste ca Epstein a murit in timp util pentru a nu se investiga mai departe cine au fost participantii la petrecerile lui si ce contineau inregistrarile gasite la casa lui. Cu Epstein mort, procesul se inchide si investigatia este oprita. Nu doar Clinton poate sa stea linistit si si multi altii. De aceea este greu de aratat cu degetul inspre Clintoni desi lista de “personaje incomode” pentru famiglia Clinton contine zeci de oameni care s-au … sinucis.

Sursa

Unul dintre misterele vietii lui Epstein este trecerea lui brusca de la meseria de profesor la cea de trader la o banca de top (la vremea aceea, picata in 2008 intre timp) – Bear Sterns. Povestea oficiala este ca directorul bancii l-a angajat pe Epstein doar pentru ca acesta fusese un profesor de treaba pentru copiii lui – asa probabil l-a cunoscut. In viata reala insa un trader trece prin multe etape pentru a putea fi angajat si niciodata nu face saltul direct intr-o companie de top sa administreze sume mari si rareori ajunge partener instant, oricate succesuri ar avea. Cand SEC-ul (un fel de ASF de la noi) a inceput o investigatie de insider trading la Bear Stern, Epstein si-a dat demisia instant.

Dupa ce a plecat de la BS, Epstein s-a autointitulat financial bounty hounter si sa lucreze in secret pentru diverse organizatii si persoane. El zice ca ascundea si gasea bani pentru personalitati puternice inclusiv guverne printre care Adnan Khashoggi personaj implicat in Iran contra si care folosea o banca folosita de CIA pentru diverse operatiunile – BCCI. In anii 90 Epstein chiar declara in cateva articole (greu de gasit online acum) ca in anii 80 a lucrat chiar pentru CIA. Banca BCCI era in conexiune cu biroul de avocatura al familiei Clinton dar conexiunile lui Epstein cu Bill Clinton nu se rezuma deloc doar la aceasta banca. Ca fapt divers BCCI a fost la origine o banca pachistaneza dar care a intrat in SUA cu ajutorul firmei de avocatura folosita de familia Clinton.

Relatia documentata a lui Epstein cu familia Clinton incepe in 1983. Epstein participa la mesele organizate de fam Clinton cu donatorii. Recent, dupa scandal, Clitionii incearca sa mute prima relatie cu Epstein dupa ce Clinton ar fi devenit presedinte. Inca din acea perioada Epstein vizita Casa Alba si avea intalniri cu secretarul guvernului. Dupa venirea lui Clinton relatia s-a intarit, Clinton plimbandu-se de nenumarate ori cu avionul lui Epstein denumit “Lolita Express” in care se zvoneste ca ar fi calatorit si fete minore, motivul calatoriei fiind bineinteles distractia cu aceste minore.

Printre “clientii” Lolita Expressului ar fi fost si Kevin Spacey, acuzat mai tarziu de mai multe femei de abuzuri sexuale si personajul principal al serialului House of Cards, terminat brusc cand Kevin a fost ostracizat public.

Alte informatii socante despre acest caz uimitor de coruptie in sanul cele mai mari democratii a lumii, puteti gasi in interviul de mai jos cu o ziarista tanara si curajoasa din Costa Rica

https://www.youtube.com/watch?v=-jJtzZf8vkI

Merry go round cu dobanzile

Dupa scaderea Fed-ului a venit acum randul BCE-ului sa loveasca in cei care product si economisesc si sa ii incurajeze pe cei care cheltuie nesabuit pe datorie. A scazut asadar si BCE-ul dobanda, de la -0.4 la -0.5. Dupa cum stim BCE gestioneaza 3 dobanzi, cea de referinta este cea cu care bancile se imprumuta la BCE si determina costul banilor. Mai sunt 2 deloc putin importante, dar despre care nu pot spune nimic. Pe langa scadere, BCE a anuntat ca reincepe achizitia de obligatiuni guvernamentale (dar nu numai).

Putina lume chiar si din presa de specialitate intelege ce inseamna aceasta achizitie si deoarece este cel mai mare furt public din istoria umanitatii (depasit poate doar de Banca Japoniei care a cumparat o mare felie chiar din piata actiunilor) as explica putin mai mult. Achizitia de obligatiuni include obligatiunile guvernamentale ale BCE si obligatiunile emise de marile companii. Nu stiu si nu inteleg criteriile pe care se face aceasta achizitie, dar cu siguranta ii favorizeaza pe cei care ar avea probleme sa vanda pe piata libera deoarece ce vand ei este junk. Asadar BCE prin aceste achizitii da la gramada bani unor prosti datorinici care nu pot sa se imprumute pe piata libera pentru ca fie nu le-ar da nimeni (deoarece nu au incredere in ei – cine ar imprumuta Grecia sau Romania daca s-ar uita la politica guvernelor lor?!) sau daca le-ar da, le-ar da la preturi foarte mari care ar putea duce la imposibilitatea rostogolirii creditelor. Adica, Grecia, de exemplu, se imprumuta in mare parte pentru a plati ratele la creditele actuale. Pentru noile emisiuni costul trebuie sa fie mai mic ca la vechile credite, altfel s-ar intra in imposibilitate de plata, cresterea dobanzilor ar scadea drastic posibilitatea guvernelor sa plateasca ratele si ar baga guvernele in faliment. Ceea ce oricum se va intampla mai devreme sau mai tarziu.

Speranta BCE este urmatoarea: fiecare guvernator spera ca crash-ul sa nu se intample in mandatul sau. Astfel, dupa crash, el va putea spune: noi am facut treaba buna, pe vremea noastra lucrurile mergeau zaiss. Noi am avut curajul sa dam jos cu dobanda, sa cumparam junk bonduri etc, etc.

Deciziile BCE se ia de consiliul guvernatorilor bancilor din Zona Euro la care se adauga niste delegati de la Comisia Europeana (care cumva inclina balanta). Asta se intampla pentru ca in aparenta sa se creeze iluzia egalitatii insa in fapt, cine detine puterea de decizie la comisie sa determine si sa contribuie masiv la politica BCE.

In cazul deciziei de fata, se pare ca Germania si cu pate din tarile nordice s-au opus scaderii dobanzii si continuarii destrabalarii. Insa porcusorii sunt mai multi la numar: Italia, Spania, Grecia, Portugalia, toate tarile cu raport mare PIB/datorie si cu o economie priponita in pragul colapsului, evident se tem de cresterea dobanzilor care ar putea duce inevitabil la necesitatea austeritatii – pastila amara pe care toti o amana.

Nu mai am timp de alte comentarii si inchei doar cu o recomandare de lectura si cu avertizarea ca pastila amara va fi luata mai devreme sau mai tarziu, realitatile economice nu pot fi ascunse in spatele tiparnitei de bani.

Daniel Lacalle – The New ECB QE Is A Mistake. Here Is What It Should Have Done zice:

  • Excess liquidity is 1.7 trillion euro. More liquidity does not lead agents to spend/invest more.
  • Negative rates zombify the economy and are a massive transfer of wealth from savers and productive sectors to the indebted and inefficient
  • When this fails or -even worse- explodes, central planners will likely blame “markets” or “lack of stimulus” to repeat

Polonia VS Romania

Sursa: TrendingEconomics.com

O poza spune cat o mie de imagini, dar sa facem cateva comentarii:

  • cresterea la PIB la noi nu e deloc buna sau spectaculoasa, este normala; normala e si pentru Moldova care are tot 4.4 cu toate scandalurile si cu toate problemele satelitilor Rusiei! O crestere buna are Irlanda cu 6,3%. Cand politicienii nostri citeaza media UE de 1.2% si compara cresterea noastra cu cea a UE, nu arata decat cat de prosti sunt. Desi fac pe prostii, caci de fapt manipuleaza realitatea. Care realitate este ca o crestere nesustenabila este una proasta si mai bine am avea o stagnare a PIB-ului dar un cont curent pozitiv sau poate (in premiera post-decembrista) excedent guvernamental
  • rata dobanzii de asemenea arata problemele fundamentale ale economiei romanesti: o rata mare nu ajuta economia; de ce avem rata mare? Din oricare motive, realitatea este ca alta nu putem.
  • rata somajului: de asemenea, nu spune mutle; noi avem o rata mai mica ca Polonia dar doar pentru ca ne pricepem mai bine la falsificat realitatea prin statistici; un alt indicator care deoarece nu atrage atentia nu este urmarit este Labour Force Participation Rate (cati oameni muncesc din cei care pot munci); la noi este 53.90 , cu 2% sub cat este la polonezi care la rata somajului par sa stea mai prost; realitatea e inversa; cifra e proasta si pentru polonezi oricum; de exemplu slovacii care nu au programe sociale de tinut parazitii acasa pe bani frumosi, au o rata de 94.30%; adica din 100 de oameni apti de munca (barbati si femei), 94 muncesc; in Romania doar 53, restul stau acasa pe ajutoare sociale sau muncesc la negru;
  • deficitul guvernamental deja este peste limita de 3% la noi; Polonia arata surprinzator pentru o tara care inca mai are de recuperat fata de vecinii din UE; posibil ca polonezii sa vizeze si o trecere la Euro si de aceea sa fie mai atentie; intentia / dorinta / potentialul la noi de trecere la Euro se vede si din deficitul guvernamental care pe finalul anului probabil va fi corectat brusc sa intre in cei 3% daca haosul guvernarii pesediste nu va face deja imposibil pentru urmatorul guvern sa rezolve deraierea;
  • contul curent denota raportul importuri-exporturi; la noi arata din ce in ce mai jalnic; nu stiu de cand nu am mai avut 4.5% din PIB dezechilibrul; pe scurt, aceasta cifra mare pe minus denota ca importam mult peste cat exportam; este chestiune de timp pana cursul va exploda, cu toate fondurile europene, investitiile externe si banii trimis de capsunari

NB: chartul e facut azi 11 sep 2011 cu print screen pe site-ul respectiv; site-ul Trending Economics mentioneaza de unde are cifrele

De ce pleaca ENEL si CEZ?

In timp ce galceava politica consuma 95% din zgomotul ogradei mioritice in timp ce 5% a ramas pentru fotbal si crima (crimele) de la Caracal, o stire bomba a aparut subtil mai ales in titlurile ziarelor economice sau la emisiunile economice ale unor televiziuni. Stirea a fost rareori analizata cum trebuie, in general fiind expuse faptele: Enel are cifra de afaceri cutare, randamentul cutare, CEZ are atatia abonati, a facut atatia bani etc. Iata un exemplu de stire care detaliaza cateva lucruri interesante, dar nu da nicio explicatie.

Mai pe sleau sau mai pe fata, cam ambele companii au declarat ca pleaca pentru ca nu mai fac bani la noi. Cei de la Enel, de exemplu, declara tacticos ca “Romania nu ar mai produce randamentele dorite”. Foarte interesant! Romania, tara emergenta, cu rata de indatorare mica, cu salarii in crestere, cu investitii in spitale regionale, autostrazi, blah, blah, sa nu ofere randamente “dorite”? Pai cine o sa le ofere, care alte piete?! Ucraina?! Fosta republica Iugoslava Macedonia?! Sau poate Siria …

Fara indoiala plecarea a doua mari companii energetice care impreuna aveau 3+1.5 milioane de clienti si miliarde in cifra de afaceri este poate cel mai evident insucces (dezastru) al guvernarii PSD. Optimistii ar spune: bine ca au plecat doar astia si nu a plecat Renault. Eu (realist) as spune: stati sa vedem pana la final. Patriotarzii naivi pot spune ce vor ei, inclusiv ca “nu ne vindem tara!”, dar sigur se vor linisti subit la schimbarea tarifelor cu ocazia viitorilor patroni (cel mai probabil o noua generatie de “baieti destepti”).

In sine plecarea nu este deloc normala si mie nu imi miroase deloc bine. E prea mare coincidenta sa plece ambele amandoua din motive de randament. Cu siguranta, cel putin una daca afla de cealalta, ar fi preferat sa mai astepte pentru a vedea daca prin plecarea unui concurent, nu cumva randametul ar redeveni “dorit”.

Nu doresc sa intru in maruntaiele cifrelor deoarece depaseste scopul acestui articol. Mi-au atras insa atentia cifrele cu numarul mare de clienti. Milioane de clienti nu sunt de ici de colo si numai daca ai o baza de date cu acesti clienti ai optiuni variate de crestere a cifrei de afaceri prin diverse servicii. De exemplu, cum vi s-ar parea un serviciu oferit de CEZ de instalatori electricieni la comanda: ai nevoie sa schimbi o priza si nu te descurci? Suni la CEZ! Ai nevoie de un electrician sa-ti monteze niste becuri smart care sa se aprinda sau stinga cand bati palmele? Suni la CEZ! Tariful poate fi unul cu randament bun, plata in rate prin abonament si serviciile oferite de contractori, asa cum se fac in prezent (sau incearca sa faca CEZ-ul) si alte servicii.

Nu doresc sa trec mai departe fara a sublinia ca intr-adevar CEZ este varza la capitolul servicii si din informatiile mele, e cam capusat de clanuri de familii / prieteni / pile. Oricat de moderna ar fi o companie si oricat de mult know-how ar aduce, materialul uman este acelasi si din pacate si cine o sa cumpere CEZ-ul o sa “mosteneasca” aceiasi capusari si aceiasi “dorei” care au cam tocat si pana acum nervii clientilor si profiturilor patronilor.

Criza de forta de munca nu poate fi deloc o problema irelevanta care nu a contribuit cu nimic la plecarea CEZ / Enel. Dezvoltarea constructiilor datorita creditelor subventionate prin prima casa, coroborata cu exodul mesterilor in afara dar si cu venirea unor companii straine mai ales in domeniul auto care sunt mereu in cautare de specialisti, au pus o presiune foarte mare pe profiturile CEZ-ului si ale Enel-ului. Nu ca vreau sa le plang, dar explic de ce, desi au tarifuri mari, aceste doua companii cu siguranta au avut probleme mari cu personalul. Cel putin cu personalul de la departamentul relatii cu clientii, stim si noi cu totii problemele lor.

Dar, dincolo de probleme, ramane dilema cum de perspectivele Romaniei nu sunt tenante pentru aceste companii si cum de cred ca de aici incolo, noi vom merge in jos. Care sunt informatiile lor pe care noi nu le stim?

Prima varianta de lucru in cautarea unei explicatii ar fi poate ca atat CEZ-ul si Enelul au supt cat au putut de la perioada de monopol oferita cu generozitate de statul roman ani buni de zile, in timp ce mai nou, de cand s-a cam dus monopolul, baietii destepti au inceput sa scoata capetele din gaurile in care au stat ascunsi si sa sifoneze tot ce se poate de la marii consumatori ai statului (dar nu numai), lasand pe CEZ si pe Enel cu pierderi mari pe un segment important desi nu cel mai mare, populatia ramanand bineinteles grosul veniturilor si profiturilor.

Daca insa ne uitam la ce optiuni au aceste mari companii si cat de greu le va fi sa o ia de la zero in alte tari, mai ales in situatia de astazi in care consumul de energie scade, in conditiile in care in alte tari exista o competitie mult mai dura ca la noi, in conditiile in care sunt noi tehnologii (Tesla, blockchain) care pot sa disrupe oricand acele noi piete pe care cele doua companii ar intentiona sa intre, etc, nu putem sa nu ne miram DE CE PLEACA?

Daca ne gandim ca certificatele verzi la noi sunt mai dolofane ca la altii iar terenurile mult mai ieftine, din nou ne miram de ce aceste companii PLEACA ACUM.

Traim vremuri in care randamentele sunt ultima grija a patronilor (companiilor mari), cifra de afaceri, cota de piata si asset-urile care pot fi folosite ca colateral pentru rostogolirea creditelor fiind mult mai importante. Dobanzile in scadere, extinderea balantei bancilor centrale (BCE inca cumpara obligatiunile marilor companii europene), fac ca vanzarea / exit-ul din Romania sa fie un mare mister (in sensul ca poate aceste 2 companii stiu ca urmeaza ceva nasol pentru noi). Dobanzile scazute pe dolar si euro, ar insemna ca finantarea va fi din ce in ce mai relaxata. Nu si in Romania unde inflatia arata bine si puterea de cumparare asemenea, iar socul spargerii monopolului nu este inca deloc dureros, inflexibilitatea si lipsa de interes a romanilor facand ca toate companiile sa isi pastreze in continuare clientii – ceea ce poate fi bine sau rau, dar cand ai milioane de clienti, parca totusi pentru tine e bine, fiind mai greu pentru micile companii care vor sa creasca si prin urmare ar cam trebui o perioada sa vina cu discounturi mari si marketing agresiv.

Stiu ca nu suntem membri UE si ca probabil asset-urile din Romania nu pot fi folosite ca colateral pentru credite in afara la dobanzi infime sau daca pot, sunt considerate la jumatate. Dar dobanzile vor scadea si in Romania si sectorul bancar abia asteapta clienti solvabili cu profituri si cu asset-uri ca sa ii finanteze. Daca pana acum cele doua companii poate nu au avut nevoie de credite ca au ros osanza buna, de acum inainte ar putea cu usurinta sa supravietuiasca cu finantare autohtona, data fiind marja lor de profit. Nu mai zic ca costurile s-ar reduce drastic cu putina atentie la capitalul uman unde sunt sigur ca au prea multe redundante.

Evident deciziile de business la un asemenea nivel tin cont de multe chestii, de politica proprie, dar din nou repet, ca acest DUET este mai degraba o alarma, cel putin pentru sectorul energetic. Lipsa jucatorilor din piata pentru clientul final nu poate insemna decat preturi mai mari care se pot propaga si la alte preturi, energia fiind baza.

Nu am auzit o tentativa macar a vreunui guvernant sa incerce sa discute cu cele doua companii si sa vada problemele. Altele sunt problemele lor acum.

Din pacate lucrurile sunt mai nasoale decat par: nu doar Enel, ci conform Reuters, cam toti investitorii straini in sectorul energetic vor sa fuga. In subterane se misca ceva si noi nu stim ce, decat ca nu e de bine.

Viitorul UE dependent de viitorul Italiei

In toamna asta urmeaza o salva de socuri pentru economia si finantele mondiale. Fiecare soc in sine are indeajuns de mult potential pentru a face peri albi administratorilor de bani si celor care percep riscurile globale. Si cu toate acestea ultimele zile au fost optimiste, cu cresteri, sentimentul investitorilor fiind unul de speranta nestavilita ca vom terce prin toate aceste riscuri impreuna ca prin branza, fara scadere, mentinand trendul bull din ultimele saptamani, de cand pietele spera la interventia Fed-ului si la noi masuri de stimulare fiecala, atat din partea Fed-ului cat si din partea BCE.

Razboiul tarifar, tensiunea cu Iranul (tocmai a capturat inca o nava acum cateva ore), Brexit-ul si riscul de recesiune in Germania sunt principalele riscuri. Mai putin discutat si pe radar ar fi Italia – o tara bogata cultural si istoric, dar care sta din ce in ce mai prost din punct de vedere economic iar din punct de vedere financiar si al sistemului bancar este dependenta 100% de Bruxelles.

Italia este a 8-a tara a lumii la PIB, dar acesta a inceput sa scada in ultimul timp. In top 15 tari ale lumii sunt doar doua cu PIB-ul in scadere: Italia si Mexic. La somaj Italia sta la fel de prost: aproape 10%, intre Franta (8.5) si Spania (peste 15%), cu mult sub Germania si Marea Britanie. Deficitul guvernamental actual este de -2.1% (“depasita” doar de Franta si Spania dar pe negativ). De altfel, nu stiu Italia sa nu fi avut deficit in ultimul timp, chiar de cand a fost inclusa in UE. Insa adevaratul indicator care arata dezastrul din Italia este data datorie/PIB: 132% depasita in Europa doar de Grecia (181%).

Italia ca si Franta se lupta sa supravietuiasca: guvernele tin cu greu deficitele sub control, masurile ne-populiste de crestere de taxe si de reducere a beneficiilor sociale pe fondul scaderii economiei pun presiune sociala si mai mare intr-o Italie care in mod traditional nu a avut oricum niciodata stabilitate politica. Prin urmare, guvernele se schimba mai des decat vin anotimpurile. Singurul lucru care ii uneste pe italieni (care oricum nu erau ei prea uniti) este ura fata de Bruxelles si invidia fata de tarile care duduie de la nord.

Status-quo-ul este benefic pentru putine tari si aceasta se vede in PIB, rata datorie/PIB, deficit (excedent guvernamental), rata somajului. Germania de departe este castigatorul, urmata de Olanda, Danemarca, Austria, tarile nordice. Belgia e la mijloc, Franta e alaturi de Italia intre candidatii la “poc!”.

Ceea ce este nou pentru Italia este riscul politic: spre deosebire de Franta unde Macron si partidele mainstream tin departe partidele “extremiste” (adica eurosceptice), in Italia partidele eurosceptice sunt la moda.

Sunt pe masa multe posibilitati prin care Italia sa faca o bresa in picioarele de lut ale uriasului (UE): fie printr-o moneda emisa de guvern care sa fie folosita pentru plata impozitelor (ar lovi evident in controlul si autoritatea centrala), fie prin cresterea peste 3% a deficitului guvernamental (pe fata sau mai putin pe fata), fie prin emiterea exagerata de obligatiuni si cresterea investitiilor publice, pe scurt masurile luate de unul dintre noile partide (Liga Nord sau 5 Stelle), coalitii sau poate de un viitor nou partid, sunt in principal de natura fiscala: vor incerca sa produca o bresa in plan financiar prin neascultarea de “ordinele” de la Bruxelles. De la UE italienii vor primi certari si ultimatumuri dar marele semn de intrebare este daca se va merge pana la taierea finantarii bancilor italiene dependente de BCE si daca aceasta se va face in timp util sa nu.

In esenta, problemele Italiei si semnele de intrebare sunt aceleasi ca ale Greciei, ce difera aici este greutatea: daca se poate imagina UE fara Grecia si daca se poate imagina UE fara Marea Britanie, nu se poate imagina UE fara Italia care este inima Europei (cel putin cultural / religios si istoric).

Poate UE sa faca derogari doar pentru Italia? Poate UE sa accepte depasiri ale deficitelor doar pentru Italia, daca Franta are si ea nevoie si daca toti abia asteapta ca aceste limite si constrangeri sa fie eliminate si statele sa poata cheltui nelimitat pentru a incerca (printr-un mod gresit) sa “reporneasca” economia? Pot nemtii sa accepte abateri de la o “buna-purtare” fiscala din partea Italiei, abateri la care nemtii nici nu indraznesc sa viseze? De exemplu reduceri de taxe si impozite, cresterea numarului de bugetari, mariri de pensii etc, etc?

Ce deosebeste insa Italia de Grecia este faptul ca bancile, contabilitatea, creditele si chiar republica moderna insasi sunt inventii italiene. Adica italienii au cam fost inovatori de-a lungul istoriei cand vine vorba de transformari economice si sociale revolutionare. Daca ruperea de UE si pornirea pe o cale independenta in ciuda baubau-ului riscurilor este deocamdata asumata doar de britanici (care trebuie sa recunoatem ca cam schioapata), italienii pot sa demonstreze ca se poate trai si fara UE sau ca UE se poate transforma cu sau fara voia nemtilor.

UE se aseamana din ce in ce mai mult cu un Imperiu: este inflexibil in toate privintele si nu asculta de nevoile supusilor. Tulburarile si dezechilibrele de la periferie sunt total ignorate de la centru. Italia are experienta luptei cu un alt imperiu, cel Austro-Ungar si italienii au in sange repulsia fata de imperialism. Asta nu e insa de ajuns, e nevoie de mult curaj si de multe calcule si planificare in domeniul statului: al administratiei, al finantelor, al economiei. Greciei i-a lipsit asta. Sa nu uitam ca Varoufakis a declarat ca atunci cand a incercat sa faca un plan pentru trecerea la drahma au avut probleme deoarece incasarea taxelor de la companii era deja conectata la Bruxelles si orice ar fi incercat sa faca grecii in paralel ar fi fost depistat si controlat de europeni. Nu stiu in amanunt chestiunea si nu stiu daca nu cumva e doar o tanguire jalnica a lui Varoufakis, in realitate adevarul fiind ca pur si simplu grecilor le-a fost frica de o rupere totala.

Starea actuala din Italia nu pare chiar una disperata la nivelul ca ne putem astepta la orice. Fie acum, fie mai tarziu, problemele din Italia vor decide viitorul UE, pentru ca Italia este veriga cea mai slaba din lantul principal al motorului european. Grecia a fost doar … un accesoriu si masina ar fi functionat poate si fara el, desi atmosfera ar fi fost mult prea fierbinte si mai bine ca a fost “reparata”. Insa Italia cand va crapa, felul cum va crapa va decide viitorul UE.

1 2 3 4 174