Daca PNL mareste pensiile cu 10 lei, PSD intra in istorie

A trecut noul guvern, acum Orban & co au o sansa istorica sa distruga PSD: mariri de pensii si salarii ale bugetarilor infime, simbolice – asa cum de altfel a facut si PSD-ul. Conjunctura este insa una extrem de favorabila: Lagarde a venit la carma BCE si vrea sa dinamiteze sistemul financiar bazat pe fundamente si sa rupa total finantele de realitatea economica. Altfel spus, vrea sa tipareasca in draci, pana cand o face poc, fie in bratele ei, fie in bratele altora.

La urma urmei, Draghi a tras cu bazuca si castelul de nisip tot nu s-a prabusit, prin urmare, este evident ce urmeaza sa faca Lagarde: expansiunea masei monetare, creditare fara limite, dezmat financiar, ignorarea deficitelor etc. Cei 3% deficit target care oricum nu il vom atinge o sa devina prea putin relevant pentru ca nu este exclusa o noua politica in care 3% sa devina peste noapte prea mic si BCE sa recomande 6% pentru ca trebuie ca guvernele … “sa investeasca” pentru ca motoarele economiei “sa reporneasca”.

Declaratia de bun venit in noaptea de Halloween cu care s-a remarcat Lagarde in presa internationala a fost “trebuie sa fim fericiti ca avem locuri de munca, nu economii”. Altfel spus, trebuie sa fim sclavi fericiti ca muncim pe plantatii, nu sa tanjim sa fim toti proprietari si burghezi care au conturi, investitii si proprietati si traiesc bine indiferent de care politicieni ajung la putere.

“Those that have the room for manoeuvre, those that have a budget surplus, that’s to say Germany, the Netherlands, why not use that budget surplus and invest in infrastructure? Why not invest in education? Why not invest in innovation, to allow for a better rebalancing?

Zerohedge

Bine, aici Lagarde zice de investit pentru cei care au surplus, dar cand dobanzile sunt negative, ca guvern, trebuie sa fii foarte nesabuit sa ai deficit. Este adevarat ca noi nu avem euro si prin urmare platim rate mult mai mari la obligatiuni. De aceea trecerea la euro trebuie sa fie o prioritate maxima, fiind de departe o oportunitate istorica de cuplare la europa de vest. Trecerea la euro desi pare riscanta si euro este intro situatie incerta, marea dilema e cat dureaza incertitudinea asta, caci deja sunt 10 ani de cand sandramaua putea sa faca poc si e o minune ca nu s-a intamplat. Prin urmare, de unde stim noi ca tiparirea de bani la infinit nu poate dura macar 50 de ani? De ce sa nu aderam la euro si sa ne indatoram cat cuprinde daca oricum acesta este trendul “modern”.

Intr-adevar felul cum se cheltuiesc banii conteaza dar investitia in pensii si salarii ACUM pentru a DISTRUGE psd-ul, are un rol in primul rand de curatenie si investitia se va vedea peste 10 ani cand rumenirea clasei politice prin intrarea in groapa de gunoi a PSD-ului poate duce la sperante ca o data si o data reformele acelea mult amanate pot fi in sfarsit implementate si taurul luat de coarne.

Cea mai sensibila componenta la noi cresteri de pensii si salarii – adica noi cresteri ale deficitului – este bineintes cursul, dar sunt sigur ca Orban se poate intelege cu Isarescu sa investeasca si el din bucata aceea mare de cascaval pe care daca o sa vina PSD din nou la putere, Isarescu o sa fie oricum nevoit sa o cheltuiasca pentru a mentine cursul.

Lagarde doar ce a venit si dureaza pana se clarifica cum si in ce ritm va purcede la expansiunea creditului. Din pacate Romania este prea slaba si tarile estice prea proaste ca sa poata face lobby pentru extinderea intr-o masura oarecare a acestui program si catre tarile care nu sunt membre ale zonei euro care oricum sunt si ele sub aceeasi umbrela a riscurilor nesabuirii bancherilor centrali. Prin urmare, trebuie sa fie si beneficiari, iar doar acele parghii de interventie in situatie de criza, cum a fost Troika la greci nu sunt de-ajuns. BCE nu cumpara deocamdata decat pe piata secundara si decat obligatiuni in euro, dar cu putin lobby si cu nitzica politica subterana, se poate macar impune ca un procent din banii tipariti sa fie folositi pentru achizitia bondurilor tarilor care nu au trecut la euro. Sau macar creditul sa intre in fondurile europene de care sa beneficieze tarile. Mecanisme pot fi multe, important e ca tarile care nu au euro sa realizeze ce se intampla cu venirea lui Lagarde si sa isi ceara drepturile.

Nostalgia dupa traditii – anestezic pentru trezvie

Perioada comunista prin asaltul reformator irational in toate domeniile a creat inevitabil un recul in mentalul romanilor care s-a descatusat dupa revolutie. Un recul de simpatie, admiratie si adorare a trecutului ante-comunist a carui imagine s-a format si conturat mai mult sau mai putin corect in mintea tuturor, mai mult din zvonuri si sloganuri decat din documentare, citit carti de istorie, biografii, marturii – caci de transmis din tata in fiu sau din bunic in fiu, putini au avut acest privilegiu.

Poate acest recul justifica si “renasterea” spirituala post-decembrista si mai putin “setea de Dumnezeu” a poporului roman, pe care renastere eu personal pun multe semne de intrebare in ce masura chiar a fost o renastere. Caci daca era renastere, puteam vedea ceva consecinte in prezent, ceva schimbari in bine. Ori la cum se arata situatia pe meleaguri mioritice, Romania devine treptat un teritoriu de trecere pentru vietnamezi, pakistanezi si alti africani inspre occident. Caci romanii au fugit deja. Prin romani ma refer la oamenii care aveau capacitatea sa inteleaga, sa asimileze, sa emane si sa transmita mai departe un set de valori, un comportament, un fel de a vedea lumea, un fel de a trai timpul si timpurile [1]. Ori cata vreme hotia, incompetenta, smecheria, improvizatia si compromisurile devin norme, inevitabil cei care nu se pot adapta locului au luat calea pribegiei iar cei care au ramas se adapteaza, au pierdut din entuziasmul post-decembrist, la nivelul societatii seva renasterii s-a cam dus si o noua modelare, dupa noi valori si de un cu totul alt duh nu doar ca prinde radacini, dar incepe chiar sa dea roade.

In pletora de tipologii a romanilor care nu se simt prea confortabili cu noile norme dar nu se regasesc nici in ceata jalnica a tanguitorilor regimului bolsevic din care fac parte in princpial profitorii si beneficiarii vremurilor de trista amintre, ar fi traditionalistii. Marea majoritate – dar nu toti – dintre traditionalisti se regasesc in randul ortodocsilor. Dintre cei care nu sunt ordocsi as enumera fie nationalistii atei (de facto, desi declarati crestini), fie sectantii – desi acestia adera mai degraba la traditii straine, de import, fie dacopatii – o curioasa si interesanta noua specie de bolnavi mentali desi nu chiar si poate o data voi face o analiza a fenomenului. In continuare, prin traditionalisti ma voi referi doar la traditionalistii ortodocsi desi unele lucruri se aplica indiferent de traditia la care aderam.

Principala problema a traditionalistilor este lipsa cunoasterii traditiei. Vina este evident a comunismului desi asta nu scuza totul. Este evident ca progresul social in ultima vreme are un ritm mai alert si transmiterea traditiei devine cvasi-imposibila chiar acolo unde comunismul nu a fost o piedica. Tot progresele sociale ne ofera insa si posibilitati mult mai mari de a cunoaste traditia in amanunt: nenumarate carti, documentare, siteuri si forumuri de discutii pe internet ne sunt la indemana [2]. Muzee in toate colturile tarii pline cu zeci si sute de specialisti gata sa raspunda intrebarilor noastre ne stau la indemana. Si cu toate acestea, preferam de multe ori sa adoptam calea usoara a ignorantei si sa idolatrizam si sa proiectam intr-un cadru de basm viata de alta data – cel putin din punct de vedere religios. Prin contrast cu vremurile de alta data cand tot satul tinea post, lumea mergea la biserica, nu existau adulteruri, nu existau atei etc, lumea de astazi este apocaliptica, plina de pacat, venirea lui antihrist este doar o chestiune de ani pentru ca pacatele oamenilor s-au inmultit. Franturi de asemenea idei gasim adeseori nu doar in conferintele unor biofizicieni care nu au practicat biofizica in viata lor nicaieri dar sunt experti in toate domeniile si dau citate si referinte la nenumarate studii ca sa demonstreze cum Facebook distruge copiii dar si mai grav e cand acest limbaj “porno-fear” este utilizat chiar de la amvon de preoti profesori universitari care au predat la facultati de teologie si teoretic cunosc istoria bine si istoria bisericii in special. In care istorie nu a fost deloc tot timpul pace si bunavoire intre oameni.

Tristetea dupa trecutul pierdut este cu atat mai periculoasa cu cat nici macar nu cunoastem acel trecut pierdut ci doar franturi si cioburi sparte, pe care le unificam si proiectam din ele o imagine utopica, cu totul diferita de realitate. Dar sa zicem ca totusi, chiar daca acel trecut frumos pe care ni-l imaginam noi nu a existat, ar fi frumos sa existe si ne-am dori sa existe si dorim sa reinviem acele traditii frumoase dupa care suntem nostalgici. Ce este de facut? Pai, in niciun caz lamentarea, tanguirea si fobia fata de ce este nou si fata de societatea actuala in general. O raportare corecta, echilibrata si o adaptare realista la contemporaneitate este evident punctul de pornire in construirea sau reconstruirea oricarei traditii. Adevarata problema referitoare la traditie este poate ancorarea in forme si lipsa continutului. Substanta care da consistenta unor forme este principala lipsa pentru ca necesita nu doar osteneala, efort si iesirea din zona de confort ci chiar creativitate, curaj si viziune. Formele sunt usor de adaptat si alinierea dupa ele ofera un confort mental celor care cred ca transmit mai departe credinta strabunilor daca isi invata copiii ca numai handicapatii folosesc Facebook (caz real).

Teoria mea este ca nostalgia dupa un trecut utopic ofera doar iluzii si este o falsa solutie la confruntarea cu lumea, timpul si ispitele. Doar cunoasterea reala a traditiei ne poate oferi uneori raspunsuri reale in fata provocarilor, istoria meritand sa fie studiata fie poate si doar pentru a putea intampina cu seninatate orice umbre ne-ar pune in fata lumea de maine. In niciun caz panica, repulsia si tanguirea pot fi o stare normala spirituala si mentala pentru a trai cu adevarat o viata frumoasa asa cum ne place sa credem ca au trait inaintasii nostri.

Iar cand cumulul de simptome mentionate mai sus derivate din nostalgia bolnavicioasa dupa traditie devin un mod de trai, orbirea spirituala cuprinde intreaga noastra fiinta si cancerul deviaza in toate directiile nascand noi fobii [3] si punand nenumarate bariere intre noi si societate si in cele din urma intre noi si cei de langa noi, transformandu-ne pas cu pas in epave si facandu-ne viata un iad.

NOTE:

[1] Un român a fost lăudat de autoritățile din Italia, după ce a reparat voluntar parcul localității în care locuiește

[2] The History of Byzantium

[3] Ortodoxia şi Erezia „vegetarianismului biblic”

De ce o urăște Dragnea atât de mult pe PSD? Și viceversa …

O sa continui cateva intrebari la articolul anterior despre acest conflict ciudat, ignorat total de presa din motive de tembelism si incapacitate atat a reporterilor cat si a publicului de a acoperi mai multe chestiuni si de a aborda diverse probleme in acelasi timp.

In primul rand, acest conflict intern, aceasta mancareala viscerala intre cei mai apropiati doi oameni din topul partidului, nu este una oarecare. Nu este un simplu conflict, nu este o simpla cearta politicianista. Nu. Este un razboi pe viata si pe moarte. Pentru Dragnea, politica s-a terminat, pentru Veorica, abia incepe.

Sa nu uitam ca Dragnea este taticul lui Veorica, el a pus-o acolo ca sa il scape de parnaie. Veorica nu a facut-o. De ce? Sunt doua singure posibile explicatii: fie nu a putut, fie nu a vrut. Daca Veorica nu ar fi putut, Dragnea nu ar avea de ce sa fie acum dusmanul ei de moarte.

As face aici o mica paranteza. Cred ca nu poate contesta cineva acum ca Dragnea e dusmanul de moarte al lui Veorica si viceversa. Desi Veorica nu declara si in campanie nu il acuza pe Dragnea, este evident ca daca Klaus de exemplu ar acuza-o pe Veorica de frauda cu fonduri europene, Veorica ar macani non-stop ca sa se apere. Insa Dragnea nu are portavoce, este la parnaie, este distrus si terminat in balta electorala psd-ista de catre Veorica si de camarila ei. Presa ignora total acest subiect si prin urmare, Veorica macane despre altele in timp ce in paralel, locotenentii lui Dragnea sunt terminati unul cate unul sau sunt racolati si pusi sa jure credinta noului nas, care intamplator acum este o nasa.

As face acum o alta paranteza pe care doream sa o fac in concluzie, dar mi-e teama ca multi nu o sa ajunga pana la final. Cum e posibil ca in partidul #1 al tarii, intre principalii #2 tovarasi ai partidului, presedintele ales si numita (delegata, sluga) acestuia numita la guvern sa se intample o asemenea ruptura in ciuda programului bun de guvernare, a lucrurilor bune facute pentru tara impreuna si a lucrurilor bune care au ramas sa fie de facut pentru tara? Ei bine, aceasta e posibil, deoarece PSD este o grupare mafiota. Idiotii utili ai acestui partid nu sunt capabili sa inteleaga chesiuni de minim bun simt. In care partid s-au mai intamplat asemenea rupturi si asemenea cainareli? Ce alta dovada avem ca acest partid nu este decat un magnet pentru caractere josnice, oportunisti, gunoaie morale, moluste nevertebrate sugatoare de sange si pupatoare de cururi?

Daca cele doua faruri calauzitoare ale programului fantastic de guvernare care scoate tara din noroi nu sunt in stare sa se inteleaga, sa faca pace, sa lucreze asa cum se poate, de acolo de la parnaie, pentru tara, ce sperante sa aiba tineretul psd-ist ca lucrurile se pot schimba in partid si ca se va putea face vreodata politica serioasa chiar daca pana acum partidul a fost doar o trambulina pentru pomanagii si o mana cereasca pentru firmele de partid?

Spuneam ca acest conflict nu este unul normal. Inchei paranteza si continui cu cele doua scenarii / raspunsuri posibile la incapacitatea lui Veorica de a-l scapa pe Dragnea. Am zis fie ca Veorica nu a putut, fie ca nu a vrut sa il scape. Daca Veorica nu ar fi putut, de ce mai e Dragnea acum suparat de moarte pe ea? Este Dragnea irational, este el turbat, nu poate el estima si calcula realitatile? Nu cred. Dragnea ar fi inteles foarte bine daca Veorica nu l-ar fi putut scapa insa ce s-a intamplat de fapt si nimeni nu subliniaza si nu analizeaza aceasta situatie amuzanta este ca in fapt si in drept Veorica l-a sapat pe Dragnea cum nu se astepta. Dragnea o considera pe Veorica foarte proasta si foarte ascultatoare si fara aspiratii de lider. Caci ce molusca s-ar fi lasat calcata in picioare cum s-a lasat Veorica initial? Va mai amintiti cum aparea la toate interviurile in umbra lui Dragnea si cum primul care raspundea la intrebarile despre deciziile guvernului era Dragnea, ca si cu Veorica ar fi fost acolo doar pentru poze? EI bine, o metamorfoza ascunsa, subtila si perversa s-a intamplat in firea Veoricai care de atunci fierbea in ea, desi nu se arata: molusca s-a transformat treptat intr-o hiena care a asteaptat ca leul sa fie haituit de braconieri pentru ca apoi sa ii fure si prada si sa-l ameninte ca-l rontaie nitzel si pe el.

Veorica a pornit ca o irelevanta, a fost pusa acolo cu un scop precis, a jurat credinta lui Dragnea, dar s-a transformat total. Ajutata si de slabiciunea locotenentilor lui Dragnea care erau buni la macanit la televiziuni dar incapabili in orbanizarea Romaniei (orbanizare de la ungur, nu de la al nostru), ajutata si de rezistenta neluata in calcul de Dragnea a bucurestenilor (subliniam undeva ca daca bucurestenii ar avea cohones, Romania ar scapa rapid de orice guvern sau parlament bolsevic – a se vedea cazul Hong Kong) si de alti factori. Stelele nu s-au aliniat pentru Dragnea, pe scurt. Dar undeva, candva, cu sau fara aliniere, hotararea de a nu-l scapa pe Dragnea a fost a Veoricai. De unde razbunarea si ura viscerala pe care Dragnea o arata acum pentru Veorica.

Caci cum ar putea omul care a avut incredere in tine ca poti face bine pentru tara, cel care te-a laudat si te-ai tinut in fruntea partidului dupa multe remanieri si zeci de ministri rotiti, cum ar putea Dragnea sa doreasca sa ii faca rau Vioricai? Pentru ce? De distractie, de invidie, din ce alte motive?

Dar Dragnea nu s-a intors doar impotriva Veoricai ci se simte tradat de intreg partidul. De aceea si cere desfiintarea PSD-ului. Sa nu ignoram prea multe aceste tertipuri si tentative judecatoresti ale lui Dragnea. Cu omul potrivit la locul potrivit, PSD-ul poate fi desfiintat maine-poimaine, daca solicitarile lui Dragnea trec, fie si de prima curte. Nu stiu argumentele si amanuntele legale si nu ma pronunt, doar speculez. Deci masinariile lui Dragnea nu sunt deloc o joaca, sunt pur si simplu acte periculoase de atac.

Dar atacurile lui Dragnea nu se vor opri aici. Depinde insa si de cum va fi tratat Dragnea in puscarie, desi dupa ce guvernul interimar va pleca, asta nu va mai depinde de Veorica/PSD. Dragnea are inca multe optiuni de atac impotriva Veoricai si a altor tovarasi. Optiuni in care este inclusa Teldrumul si alte tunuri. Daca Dragnea chiar va turba si nu ii va mai pasa de el, atunci sa vezi denunturi si scandaluri.

La mijloc insa in acest scandal pot sa fie si multe alte ite si increngaturi de la bani pana la rude si amante. Poate Dragnea e suparat pe Veorica ca nu a reusit sa o tina pe fiesa in SUA, aceasta fiind gonita de Trump dupa vizita lui Klaus. E posibil insa sa nu fie nicio legatura si pur si simplu poate ca banii ceruti de americani lui Dragnea si pe care acesta dorea sa ii transmita prin anumiti locotenenti furati acum de Veorica nu au ajuns si prin urmare s-a dat acea decizie de interdictie a familiei lui Dragnea in SUA. Taine, taine …

Oare cate murdarie si cate scandaluri odioase mai trebuie sa aiba in sanul acestui partid pentru a convinge pe sarmanii mormoloci din balta electorala a PSD-ului ca PSD nu este altceva decat o gasca de mafioti care se mananca intre ei continuu pe ciolan si din cand in cand, ca sa pastreze ciolanul, mai arunca cate un os si in balta?

Politicianisme

PSD-istii ca niste animale politice cu multa vechime au dat lovitura inca o data: au marit pensii si salarii la bugetari, deci si-au consolidat balta electorala. Au ranforsat pozitiile in companiile de stat, deci au asigurat baza financiara a clientelei politice – firmele de partid. Au dinamitat finantele si s-au dat singuri afara de la guvernare urmand ca fraierii de la PNL sa fie cei care raman in mina cand explodeaza dinamita. Un fel de bomberman politic …

PNL o lalaie cam mult. Cu sau fara contributia lor, nici nu ajung la guvernare si deja s-au erodat. Singura sansa sa isi revina si sa bata PSD o sa fie sa ii loveasca cu aceleasi arme: prostirea boporului. Adeca noi mariri de salarii si pensii. Cum vine la putere, PNL trebuie sa anunte mariri de salarii si pensii. Si ca sa nu isi piarda electoratul, sa bage si o reducere a TVA-ului ca sa ajute economia + o reducere a taxelor pe munca ca sa mareasca si salariile din privat. Oportunitatea este cum nu se poate mai bine: caruselul scaderilor de dobanzi a inceput sa se invarte din ce in ce mai puternic si in curand bancile centrale vor arunca banii cu elicopterul. Teoriile clasice ale pietelor eficiente sunt de mult expirate, traim o exuberanta a colapsului unui imperiu dar pe o perioada seculara de declin, traim un moment particular de oportunitate extrema: dobanzile nu pot creste, este imposibil. Oricate prostii fac politicienii, bancherii centrali sunt de mult timp captivi. Saracii de ei, nu stiu ce sa se mai faca. Sunt captivi in paradigma tiparnitei salvatoare.

Toate zvonurile de riscuri de recesiune, toate alarmele despre Brexit, razboiul vamal sau colapsul industriei auto sunt doar zgomot. Realitatea este ca bancile in vest incep sa dea credite imobiliare la persoane fizice la dobanzi negative.

USR isi face niste calcule gresite. Pe de o parte, intuieste corect ca o guvernare poate fi o capcana pentru ca in generl usr-istii sunt cam habarnisti cu toate doctoratele lor si cu expertii lor cu experienta in proiecte europene falimentare. Nu e greu insa de vazut ce face PSD-ul: se face ca iese de la guvernare ca sa arunce cu noroi in PNL. E normal sa nu vrea sa intre, dar nu au incotro. Cine sta pe bara nu are sansa sa dea gol.

In esenta insa ezitarile USR-ului nu arata decat lipsa curajului: nu au cohones si nu realizeaza importanta agresivitatii si a oportunitatii. Fac calcule prea teoretice, realitatea fiind ca daca ar intra alaturi de PNL si ar face ce am spus mai sus: mariri spectaculoase de pensii si salarii si reduceri de taxe, ar arunca in irelevanta PSD-ul si si-ar asigura succesul. De dragul politichiei pot sa faca chiar pe socialistii si ei sa propuna maririle de salarii la bugetari si pensii – ca s fie “socialisti” iar PNL sa propuna reducerile de taxe si TVA – ca sa fie “liberali.

Pariul cu desfraul financiar l-a incercat si PSD-ul dar din alte interese: electorale si de gasca. Pentru a scapa de puscarie, Dragnea a impins pensiile si salariile ca sa consolideze balta electorala si sa isi asigure spatele pentru a putea modifica legile. Din pacate (pentru el) nu a reusit dar pomparea pensiilor si a salariilor s-a dovedit ca poate creste consumul. Singura problema e ca doar consumul nu ajuta. Fara productie interna si fara dezvoltarea infrastructurii cresterea consumului nu inseamna decat bani cheltuiti astazi din munca de maine a capsunarilor, singura categorie care produce in tara noastra (sau ma rog, produce pentru tara noastra prin prostia de a trimite bani inapoi).

Un viitor pariu pe deficite poate avea doar 2 scenarii: unul bun si unul rau. In scenariul pozitiv, maririle de pensii, salarii coroborate cu reducerile de taxe, pot exploda economia si produce o crestere atat de mare incat sa umileasca tot programul de guvernare al PSD-ului. Contextul este unul favorabil la nivel european: urmeaza noi reduceri de dobanzi si programe de achizitii de obligatiuni. E posibil ca acum BCE sa se extinda si la achizitia de obligatiuni nu doar din zona euro, pentru ca nu prea mai are ce sa cumpere, tarile nu emit indeajuns in ritmul in care are (sau va avea) nevoie BCE sa cumpere. Dar chiar daca cumpara din piata intermediara europeana (cum se intampla acum) sunt sigur ca exista mecanisme de transfer, cel putin al riscului si inspre zonele non-euro, pentru ca altfel cum s-ar explica scaderile costurilor de creditare din ultimul timp pentru Romania si alti periferici?

In scenariul rau, deficitele nu o sa poata fi tinute sub control, dar este greu de spus cum se poate ajunge intr-o asemenea situatie. Sa nu uitam ca raportul PIB/datorie al Greciei este mai mare acum deacat in criza din 2012-2013 cand Troika ii teroriza pe greci. Cu toate acestea, guvernul grec se autofinanteaza (!) la costuri infime (!) mai mici decat SUA. Nu doar setea BCE-ului de achizitie de bonduri e de vina pentru aceasta situatie ci si o particularitate a sistemului financiar prin care bancile europene nu prea mai pot sa achizitioneze bonduri americane si prin urmare trebuie sa rostogoleasca creditele si sa achizitioneze obligatiuni pe piata europeana. Setea de obligatiuni suverane vine de asemene dintr-o particularitate a sistemului financiar tip caritas actual care foloseste obligatiunile ca colateral pentru operatiunile repo la care avand dobanzi negative, practic inmultesc banii intr-un ciclu inifinit si fara risc. Bine, riscul e ca totul sa faca poc din te miri ce circumstante aleatoare nesemnificative la o prima vedere, cum ar fi piata creditelor pentru studii din SUA care poate intra in colaps si creste peste noapte nevoia de lichiditate, Fed-ul poticnindu-se in administrarea crizei de lichiditate si lantul falimentelor unor banci producand un haos la nivel global. Dar slabe sanse pentru asemenea situatii, in vremurile de azi in care banii se tiparesc cu un click de mouse.

Una peste alta e greu de dat sfaturi oricarui guvern in situatia in care suntem noi. Pe langa dezastrul lasat in urma de PSD, mai avem dezastrul produs de Draghi si haosul din UE. De aceea, dezmatul este intr-un fel cea mai curajoasa strategie si probabil cu cele mai mari sanse de succes atat politic cat si economic.

De ce o sapa Dragnea pe Dancila?

Un mare mister a trecut cam neanalizat prin presa noastra, deoarece presa poate dezbate maxim 2-3 subiecte in acelasi timp, capacitatea mentala a consumatorilor dar si a producatorilor de stiri si analize fiind mult prea limitata pentru a putea acoperi tot ce se intampla.

Bunaoara, misterul pe care doresc sa il abordez este motivul pentru care Dragnea s-a pornit impotriva lui Dancila. Dragnea, de altfel, din puscarie, nu s-a pornit doar impotriva lui Dancila ci cere chiar dizolvarea PSD.

Nu am aflat nicaieri in presa de ce face Dragnea toate astea? Cere dizolvarea PSD, acuza alegerile conducerii PSD, o acuza pe Veorica de frauda cu fondurile europene etc. Aflam sumar intr-un articol din Mediafax ca Veorica justifica acuzele lui Dragnea pe baza sexului: “la sapte (barbati) cati sunt impotriva mea, al optulea nici nu mai conteaza”. Na-ti-o franta, ca ti-am dres-o!

Subiectul ramanand in ceata, evident ca nici Veorica, nici PSD nu au dat un raspuns clar si nu-l vor da. Cata vreme balta electorala a PSD-ului are IQ-ul pe care il are iar interesul material primeaza, restul chestiunilor fiind irelevante, faptul ca un tovaras de-al nostru, chiar un “presedinte drag si iubit”, prezentat ca martir pana acum 2-3 luni de antenele partidului, a ajuns acum sa lupte impotriva partidului si a conducatoarei iubite ramane explicat pentru electoratul PSD doar printr-o gluma penibila: “la sapte barbati, mai conteaza unul? …”

Prima speculatie ar fi razbunarea: Dragnea e ofticat ca Veorica nu l-a scapat de puscarie si se razbuna. Cum putea Veorica sa il scape pe Dragnea de puscarie? Nu stim, dar daca lui Cuc i-a trecut prin cap sa opreasca avioanele la sol ca sa nu poata vota parlamentarii opozitiei, inseamna ca si Dragnea avea cateva idei de cum ar fi putut Veorica sa il salveze.

Un alt motiv de razbunare, ar fi poate ce s-a intamplat dupa intrarea in puscarie a lui Dragnea. Lupta din viespar s-a dat fara manusi si ghearele au ajutat-o pe Veorica, printre cei “zgariati” aflandu-se si cativa dintre locotenentii (si locotenentele) lui Dragnea – cam toti “clientii” proiectelor Teldrum de prin sudul tarii … Nu stim concret ce discutii s-au purtat in interior si cine pe cine a sapat, dar cert este ca Dragnea nu o mai iubeste pe Veorica.

Un alt motiv ar putea fi tertipurile judecatoresti. Nu stiu in ce masura Dragnea daca cere dizolvarea PSD si incearca sa lege vinovatia sa de vinovatia partidului, chiar daca va reusi asta, il va ajuta pe el. Pe scurt, Dragnea reclama ca daca el a fost vinovat, atunci tot PSD-ul Teleorman trebuie dizolvat si atunci tot PSD trebuie dizolvat. Ce poate castiga Dragnea din asta? Nimic. Operatiunea “ahmed sinucigasul”. In caz de reusita, Dragnea distruge PSD-ul. In caz de esec, doar ii da cu o lopata in cap putin …

Dupa cum stim, puscariasii, mai ales cei “de cursa lunga” au obiceiul sa intenteze procese pentru a mai obtine deplasari in afara puscariei si pentru a mai schimba mediul. Mai o plimbarica cu masina, mai o discutie cu judecatorii etc. Ar fi penibil ca acesta sa fie unul dintre motivele pentru care Dragnea face procesele.

Indiferent care este motivul acestei mancareli, totul pare aiuritor. Din orice punct de vedere, Dragnea avea toate motivele ca sa tina ciocul mic pentru ca mortii din dulap sunt multi si in multe locuri. Daca PSD pierde alegerile, riscul este ca peste 3 ani cand scapa sa intre la zdup pentru mult mai mult timp. Din contra, daca Veorica ar castiga alegerile, Dragnea ar putea spera chiar la o gratiere. Pare absurda atitudinea lui si ma indoiesc ca ura viscerala a lui Dragnea orientata acum inspre Veorica este datorata unor simple frecusuri sau neintelegeri cu locotenentii.

Foarte probabil Dancila a avut in putere scaparea lui Dragnea si nu haosul din PSD si incapacitatea lui Tudorel de a trece acele legi si ordonante controversate au dus la arestarea lui Dragnea. Nu stiu daca Dragnea o uraste pe Dancila pentru “slabiciunea” generala sau pentru actiuni clare si voite de tergiversare sau ezitare. Dragnea poate fi si dezinformat de locotenentii care o sapa pe Dancile din propriile motive. Cert este ca dupa cate s-au intamplat deja, Dragnea poate sa-si ia la revedere de la gratiere iar daca scapa cumva prin minune (sau chiar dupa 3 ani cand o sa faca termenul) sunt alte procese care pot sa vina din urma. Daca nu cumva sta cuminte in banca sa si se apuca de scris carti cum a facut Nastase …

A star is rising

Nu stiu pana unde va creste Paleologu si daca deja si-a atins zenitul in behaitul mioritic cu ocazia loviturii de gratie data lui Barna de Rise Project – moment pe care doresc sa il subliniez doar ca pe un mister ciudat al acestor alegeri. Caci coincidenta fericita sau intamplare providentiala este cam mult spus.

L-am vazut asta-seara la B1TV (16 oct) si doresc sa subliniez doar doua idei atinse tangential de Paleologu: 1. necesitatea unui antrenament militar pentru populatie si 2. dezastrul fondurilor europene si penibilitatea unui sistem total inutil de papat bani aiurea. Subiectele au fost atinse de Paleologu in ordinea inversa dar prefer sa le tratez invers.

Cu privire la introducerea unei forme de pregatire militara pentru populatiei, Paleologu s-a ferit sa zica reintroducerea serviciului militar care nu doar ca ar fi nepopulara dar si total inutila. In schimb, in mod cu totul exceptional si nemaintalnit pentru un politician a deferit problema expertilor care ar putea sa gaseasca cea mai buna varianta. A amintit in treacat si de exercitii de prim-ajutor dar s-a ferit sa puna punctul pe i: orice roman trebuie sa stie sa foloseasca o arma. Care lucru ar fi punctul de pornire al oricarei pregatiri care ar avea vreun impact relevant intr-un posibil razboi. Bineinteles ca prim-ajutorul nu strica. Dar in aceasta disctutie, pe acest subiect cred ca cu greu poate fi evitat cuvantul “obligatoriu”. Orice forma de pregatire militara pentru populatie s-ar gasi, daca nu este obligatorie, nu este pentru toata lumea si daca nu este pentru toata lumea este inutila. Dar cam atat am de zis, recunosc si eu ca ar fi rolul expertilor sa gaseasca o solutie buna care sa ne ajute in viitoarele razboaie. Caci acestea vor veni, pacea indelungata de care beneficiem fiind o perioada de gratie fara egal in istorie. Dar istoria isi reia mereu cursul normal si istoria omenirii este istoria razboaielor care nu sunt doar economice!

Legat de fondurile europene, Paleologu a punctat gresala lui Barna care in raspunsul sau catre Rise s-a laudat ca desi nu toate proiectele lui au avut succes, “au intrat bani in tara”. Altfel spus, nu conteaza daca s-au dus banii aiurea pe proiecte fara sens care puteau sa aiba impact, macar banii “au intrat” in tara. Logica strigatoare la cer! Acele proiecte esuate au luat locul unor posibile proiecte care ar fi avut succes. Oameni ca Barna, experti in fonduri europene care trag tunuri si nu ii intereseaza utilitatea proiectelor, sunt poate motivul pentru care oameni seriosi si calificati nu se implica in absorbtia fondurilor europene pentru ca realizeaza ca intregul sistem de alocare si monitorizare a proiectelor, prin mecanismele obscure, prin eco-sistemul creat in jurul lor nu este unul care sa incurajeze si sa stimuleze perfromanta economica sau sociala ci doar sa alimenteze sugativele de fonduri.

Paleologu este printre putinii politicieni care au curajul sa sublinieze ca fondurile europene trebuiesc cheltuite cu scop si nu aiurea pentru ca si noi suntem europeni si pentru ca o mare felie dintre aceste fonduri sunt fonduri romanesti. Mare parte din Fondurile Europene sunt tocate aiurea pe tunuri complexe, legale si total inutile. Pentru ca vin de la “europa”, tentatia este sa nu ne pese si sa tratam cu indiferenta, batandu-ne in piept ca intra banii in tara.

Ca presedinte, Paleologu nu va avea insa prea multe decizii de luat si prea multe proiecte de propus si de lansat. Pentru ca functia de presedinte in Romania cam asta presupune: doar sa pozezi, sa ai un rol acolo in numirea guvernului, sa accepti sau nu ministrii, etc. Paradoxal, Paleologu ar fi presedintele ideal – prin lipsa de orgoliu stupid – care ar putea sa permite descotorosirea de acest sistem romanesc stupid denumit “(semi) prezidential” si care nu face decat sa consume aiurea energiile societatii prin conflictele politice suplimentare, prin proeminenta pozitiei si lupta pentru acapararea acestei pozitii cu impact propagandistic etc.

In concluzie, Paleologu ar fi omul ideal pentru a fi ultimul presedinte al Romaniei, daca dupa viitoarele alegeri, PNL si USR ar avea geniul sa reformeze organizarea politica si sa intram si noi in randul lumii devenind o republica parlamentara clara si nu o cocitura.

Kurzii ii invita pe rusi sa ii apere de turci

Acum 2 zile, comandantul kurzilor din nordul Siriei (SDF – Syrian Democratic Forces) declara pe twitter: “aliatii nostri ne-au injunghiat pe la spate si si-au retras fortele de la granita, permitand Turciei sa invadeze nord-estul Siriei”

Tot pe 12 octombrie, liderul SDF a declarat CNN: “M-am abtinut de 2 zile sa ies in presa si sa spun ca SUA ne-a abandonat si ca va invitam sa parasiti teritoriul kurd ca sa putem invita avioanele rusesti si siriene sa ocupe spatiul nostru aerian”

De altfe, armata siriana este deja intrata in teritoriul kurd si un convoi se va desfasura la 48 de ore de un oras ocupat deocamdata de turci. Zerohedge detaliaza.

Kurzii nu au armament greu: tancuri, tunuri etc dar turcilor le-ar fi aproape imposibil sa avanseze si sa mentina controlul fara ajutorul avioanelor. De aceea mentioneaza comandantul kurd importanta sprijinului aerian pe care cu siguranta il vor primi de la sirieni avand in vedere acordul realizat astazi intre kurzi si assad.

Pe scurt, avem urmatoarea situatie: Turcia invadeaza Siria. Siria este aliata cu Rusia. Kurzii sunt acum mai porniti impotriva turcilor decat erau acum o luna cand oricum erau indeajuns de porniti incat sa ii provoace pe turci sa faca “o incursiune” in teritoriul sirian. America nu mai exista in zona, desi Trump a anuntat ca urmeaza sanctiuni pentru Erdogan. Militar insa, SUA au parasit Siria.

Cu sau fara acordul cu kurzii, armata siriana vine inspre nord si se pregateste de o confruntare cu turcii. Asteapta insa OK-ul rusilor. Parteneriatul intre kurzi si sirieni a fost blocat de americani, garantandu-le kurzilor sprijinul atat impotriva turcilor cat si impotriva lui Assad.

Urmeaza zile fierbinti si un razboi informational. Trebuie insa retinut: fara acordul rusilor, sirienii nu misca un tanc. Orice atac al armatei siriene asupra turcilor va indica clar vointa lui Putin si intentiile lui. Assad si sirienii ii sunt datori vanduti lui Putin (la propriu si la figurat) si prin urmare cu siguranta ca tot ce fac este coordonat de rusi si in acord cu rusii.

Ramane de vazut doar daca Putin va impuna o pace deoarece inca mai exista posibilitatea. O data ce kurzii vor intelege ca nu au de ales si ca independenta lor este o iluzie, o data ce probabil se vor supune lui Assad si armatei siriene, Putin poate cere lui Erdogan sa se retraga. Erdogan castiga ca se poate lauda ca misiunea a avut succes si ca riscurile au fost eliminate, Assad castiga ca a eliminat pretentiile separatiste ale kurzilor si Putin castiga ca nu a zburat un avion si a facut pacea in Siria. Bineinteles, Trump nu castiga decat pompand in ideea ca a retras SUA dintr-un razboi care nu era al lor. Paradoxal, desi are dreptate, presa care il uraste, va reusi oricand sa suceasca aceasta “umilinta” in toate partile, Trump fiind obligat cel putin sa apeleze la sanctiunile economice impotriva Turciei.

Un alt aspect care trebuie subliniat este urmatorul: Erdogan s-a speriat de kurzi desi acestia erau sub controlul americanilor si nu faceau nimic fara a cere permisiune americanilor. Nimic in sensul ca kurzii din Siria probabil nu au incercat sa destabilizeze kurdistanul din Turcia de vreme ce in primul rand pozitia lor era una subreda. Kurzii nu faceau decat sa isi linga ranile dupa razboiul cu ISIS in care au adus principala contributie. Cu toate acestea, Erdogan nu a asteptat sa piarda acest moment de “oportunitate”, mai precis dezinteresul lui Trump pentru Siria. Erdogan a mirosit probabil in discutiile directe cu Trump si de aceea s-a gandit ca acum e momentul sa refaca Imperiul Otoman incepand cu acea limita de demarcare de 15 km pe care si-au propus-o turcii deocamdata.

Halal mostenitori ai marelui Imperiul Otoman sunt turcii cu asemenea “recuceriri”. Ma rog, sa zicem ca sunt fabulatii astea si ca Erdogan nu se viseaza noul sultan si nu isi bate capul cu refacerea vechiului imperiu, fiind preocupat doar de relocarea refugiatilor si securizarea granitei.

Deci daca Erdogan nu a avut incredere in kurzi cat au fost sub americani, va avea incredere oare cat acestia vor fi sub Assad? Cu siguranta nu! Foarte probabil acea linie de 30km pe care si-o propun nu va rezista si va fi un razboi direct intre Turcia si Siria. De unde restul stim ce urmeaza sau cel putin stiu cei care citesc chiazna.ro de ani de zile de cand vorbesc despre viitorul razboiul ruso-turc profetit de sfintii ortodocsi.

In final mai doresc doar sa comentez putin motivatia/argumentul adus de Erdogan cum ca are nevoie de aceasta incursiune pentru a rezolva problema refugiatilor care nu se pot intoarce la casele lor. Nu stiu prea in amanunt detaliile taberelor de refugiati si de unde sunt acestia. Cu siguranta insa nu sunt kurzi si nu au ce sa caute in kurdistanul sirian. Daca acestia sunt sirieni care s-au opus lui Assad, mai exista teritorii in partea de nord-est a Siriei ocupate de opozitia lui Assad, unde se pot intoarce sau unde ar putea fi relocati, mai ales ca in zona cea mai nordica unde se afla o populatie de etnie turca, poate ar fi fost o varianta mai buna de “relocare”.

De altfel, in privinta refugiatilor, americanii au vina principala fiind printre promotorii initiali ai acestui razboi. Din acest razboi s-a nascut problema refugiatilor si SUA este datoare moral sa rezolve cumva macar situatia lor. Europenii de asemenea, ar trebui sa contribuie financiar (poate mai multe decat o fac deja) pentru a evita o invazie, desi mare parte din UE este deja invadata de refugiati.

In final doresc sa pun intrebarea: credeti ca se vor retrage turcii pur si simplu? O data intrati, turci nu au cum sa se intoarca. Daca se vor intoarce, kurzi deja au facut pacea cu Assad si vor proteja mult mai bine teritoriul pentru eventuale viitoare “incursiuni”. In plus, zona aceea de 30km nu le va fi de ajuns turcilor si va fi la fel de greu de aparat (daca nu mai greu) decat granita. Cata vreme exista kurzii, turcii vor avea acolo o problema. Daca vor avea succes militar si daca Trump nu va “da la pamant (wipe-out)” cu economia turca, turcii vor incerca cel putin sa ocupe intreg kurdistanul sirian sau cel putin cateva pozitii importante. Aerian insa vor avea incursiuni in intreg kurdistanul pentru ca rezistenta kurzilor va fi continua si kurzii nu pot decat sa fie mereu impinsi inspre sud.

La momentul incheierii acestui articol, Reuters deja titreaza pe prima pagina ca SUA vor da drumul la sanctiunile impotriva Turciei. Data tercuta – cu pastorul acela arestat – au functionat. Ramane de vazut acum cand Erdogan a avut timp sa se pregateasca si probabil Trump l-a avertizat oricum in discutia telefonica avuta ca ii va permite atacarea kurzilor dar va trebui sa impuna sanctiunile ca sa scape de republicanii pro-razboi. De altfel, Trump la invitat pe Erdogan la Washington in noiembrie, semn ca o intelegere a existat din partea lui Trump, altfel de ce ar fi riscat Erdogan aiurea sa si-l puna pe Trump in cap? Ramane de vazut daca Erdogan isi va mentine partea din intelegere (o retragere rapida dupa o “curatenie” sumara?) sau il va musca pe Trump de mana nemultumindu-se cu un deget. Caz in care Trump il va scuipa pe Erdogan in gura lui Putin …

Erdogan seamana vant si va culege furtuna

Erdogan a invadat Siria si intentioneaza sa creeze “un coridor”. “De securitate”. Nu am auzit pe nimeni sa explice ce inseamna asta dar mie mi se pare asta clar o ocupare a teritoriului sirian. Prin coridor de securitate, ce sa insemne turcii altceva decat anexarea unor teritorii?! Adica oricum am gandi, aceasta miscare este o invadare a Siriei.

Am putea spune ca Siria nu mai exista si ca Turcia a invadat teritoriul kurd. Dar kurzii nu au o tara, nu i-a recunoscut nimeni. Americanii le-au promis marea cu sarea daca lupta alaturi de ei impotriva ISIS. Kurzii s-au luptat cu ISIS nu atat petru promisiunile americanilor cat mai ales pentru a-si apara familiile, casele, orasele. Bineinteles ca s-a aprins si scanteia sperantei unui stat kurd, desi americanii nu au promis niciodata asa ceva. Insa cata vreme in Siria Assad era principalul oponent al independentei kurzilor, era doar firesc ca dupa ce ISIS l-a macinat pe Assad si dupa ce americanii i-au tot bombardat armata care mai ramasese cat de cat in picioare, urmatorul dusman – ISIS – sa fie principalul dusman al autonomiei kurde. Dupa Assad si ISIS, kurzii mai aveau de “rezolvat” doar opozitia turcilor.

Turcia, ca a doua armata din NATO poate ocupa Siria, dar nu o poate mentine ocupata. Turcia nu are resursele necesare nici sa mentina un “coridor” in nord. Mai devreme sau mai tarziu, kurzii se vor repozitiona si ii vor lovi pe turci. Cu sau fara ajutorul lui Assad, cu care acum o sa negocieze “mai usor” dupa ce au fost tradati de americani, kurzii se vor mobiliza si vor incepe sa loveasca in turci. Va fi un razboi de gherila sangeros. Exact ce nu are nevoie Trump in pragul alegerilor …

De departe, riscul cel mai mare pentru Erdogan este Trump si cat de usor sau nu o sa ii fie sa castige al doilea mandat. Sa nu uitam ca un razboi ajuta oricand presedintele in functie in cazul alegerilor. Clinton a lansat razboiul impotriva Serbiei din cauza scandalului cu Monica … Trump mai are si varianta cu Iranul dar deocamdata Turcia este cartoful fierbinte.

Putin tace deocamdata. Rusii au dificultati ca sa se pozitioneze. Pe de o parte, Assad nu are capacitatea sa ii recucereasca pe kurzi si probabil nici interesul. Kurzii fiind aliatii americanilor sunt principalul risc major in Siria si pentru rusi. In cele din urma, care sunt interesele majore ale Rusiei in zona? Pai, evident interesele geopolitice. Dar ce inseamna asta mai concret? Inseamna asta amarata aia de baza la Mediteraneana? Nici vorba, rusii nu au ce sa faca cu baza aceea altceva decat sa transporte ieftin echipamentul militar inspre Siria. Deci baza aceea este un mijloc, nu un obiectiv. Ce alte avantaje ar mai avea rusii? Tinere in sah a americanilor? Pai in ce sens, ca iata americanii nu stiu cum sa scape de aici, Trump nu stie cum sa se retraga mai repede pentru ca ISIS este distrus, Assad e cuminte si nu pune probleme Israelului si in rest americanii nu au niciun interes in Siria.

Deocamdata, din rezultatele concrete, singurul castig pentru Rusia in razboiul lui Siria a fost ca rusii au reusit sa il rupa pe turbatul Erdogan de NATO si de UE si l-au mai si fraierit sa cumpere armanent rusesc. Pentru a castiga bunavointa rusilor si “permisiunea” de a visa la “refacerea” Imperiului Otoman”, Erdogan a platit cu var si indesat armanetul rusesc pe care nici macar nu va putea sa il foloseasca vreodata pentru ca nu se stie daca functioneaza.

Cata vreme Erdogan plateste, Rusia va sta deoparte. Cata vreme Erdogan sta cuminte doar in teritoriile kurzilor si nu incearca sa mearga mai departe, Putin chiar il va sustine. Deja se pare ca Rusia se opune unei decizii in consiliul de securitate al ONU de condamnare a “incursiunilor” Turciei in Siria.

Dar sa ne intoarcem la vantul semanat de Erdogan … Ceea ce nu estimeaza Erdogan este ce va face SUA in cazul in care in urma “incursiunilor”, ISIS isi va reveni si – Doamne-Fereste! – va reusi vreun atentat de amploare in SUA. Presa controlata de democrati ar specula masiv un asemenea atentat pentru a-l pune in spinarea lui Trump care i-a abandonat pe kurzi care i-au invins pe ISIS. Trump nu va avea alternative decat sa “anihileze” (wipe-out) si altceva decat economia turca …

Freebies For All 2.0

Pe masura ce ne apropiem de transferul stafetei intre diavolul rosu si diavolul galben-albastru, apar indicii legate de pomenile electorale pe care le vor face si aceste partide pentru a incerca sa-si consolideze balta electorala in clasica orbecaiala mioritica in care administrarea tarii inseamna imparteala de pomeni electorale, unii la pensionari, bugetari si la asistatii sociali iar altii la diaspora. Evident ca povestea “argumentatiei” este bine consolidata si la unii si la altii si o vom ignora in continuare.

Detaliile masurii propuse de USR cu amploarea unei frecii pentru un picior de lemn le puteti citi in amanunt aici. Pe scurt, USR doreste ca sa dea deduceri fiscale romanilor care au muncit in afara si se intorc in tara. Pe langa faptul ca este o masura naiva cu un impact infim (sa fim serios, chiar o sa aduca inapoi aceasta masura un numar relevant de romanie?!), paradoxul acestei masuri este ca daca nu ma insel PSD-ul a avut un program chiar mai “stimulent” daca intram in mentalul acestor incompetenti si paraleli cu economia, care in viata lor nu au avut o afacere si nu au administrat in lumea reala 2-3 oameni ca sa inteleaga cum stau lucrurile in lumea reala comparativ cu lumea programelor electorale si a statisticilor manipulate in scop propagandistic. Programul PSD – daca nu ma insel – oferea bani acelor romani din diaspora care se intorceau sa faca afaceri in tara. A fost un mare chix si a convins 0 romani sa se intoarca, in concurenta cu programul Start Up Nation care probabil are in spate 2-3 povesti de succes – ceea ce este notabil!

Problema de baza, taurul care trebuie luat de coarne in fapt este altul: RESTRUCTURAREA ECONOMICA si RESTRUCTURAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE. Am zis taurul si am enumerat doua. Sunt de fapt cele doua coarne ale aceluiasi taur pentru ca pentru a realiza ambele trebuie taiat in carne vie si una nu merge fara cealalta, adica cele doua sunt strict legate intre ele, ca doua coarne.

Abia cand economia Romaniei va fi suficient de puternica incat sa elimine tentatia pentru grosul clasei muncitoare, abia atunci problema migratiei economice va fi rezovlata. O deducere care afecteaza sub 0.001% din romanii plecati este nimic altceva decat gargara care consuma atentia si angajeaza “ganditorii” din partid in directii propagandistice gresite si nu face decat sa ii asemene si mai mult cu PSD-ul.

Daca ne uitam in tabara cealalta a puterii viitoare, adica la PNL, ideile sunt la fel de subtiri si aiuristice. Daca aici (la USR) Barna vrea sa dea celor care l-au votat, de partea cealalta din putul (balta puturoasa a) gandirii liberale s-a nascut ideea sa ia de la cei care ii voteaza, adica sa scoata impozitarea la angajatii din domeniul IT care sunt evident baza electorala a liberalilor pentru ca teoretic ITisti au IQ-ul mai mare ca comunistii si prin urmare sunt liberali ca orientare. Cam asta este pe scurt si pe larg, programul PNL de guvernare, cel putin din ce s-a anuntat. In rest, nu stim nimic …

Un adevarat pact al partidelor ar trebui sa contina urmatoarea idee de baza: orice pomeni electorale (reduceri de taxe, mariri de salarii, amnistii fiscale etc) sa aiba macar un delay de 2 ani din momentul anuntarii pana la punerea in aplicare. Adica, sa treaca macar minim un an intreg peste ele. Astfel, toate partidele si toti marii ganditori ai strategiei de guvernare se vor gandi de doua ori inainte sa ia o hotarare. Pentru ca timpul de minim 2 ani va garanta ca sunt sanse destul de mici ca ei sa beneficieze electoral de pe urma lor. Prin urmare, motivul de baza al deducerilor / stimulentelor va fi unul economic si patriotic pentru ca ii va obliga pe autorii acestor masuri sa gandeasca serios si pe termen lung si nu electoral cum face de exemplu acum USR-ul. S-ar putea spune: bine, dar avem nevoie urgent de “masuri”. Incorect! Urgent e nevoie de autostrazi, aveti cu ce sa va ocupati acum si e destul de multa munca. Se mai pot face multe si prin administratia publica.

Disciplina si strategia pe termen lung insa nu convine niciunui partid, cu atat mai mult unui partid de pe plan mioritic. Am putea spune chiar ca strategia economica fezabila este cumva imposibila intr-o democratie cu inclinatii populiste in care oferirea de pomeni electorale asigura succesul chiar daca efemer, dar sigur. Din pacate, PSD-ul a ratat sansa ca sa propuna un astfel de pact, desi evident ca PSD-ul este prin definitie partidul pomenilor electorale care a crescut si s-a facut dolofan si o sa ramana dolofan prin pomeni electorale inca cateva decenii pana cand se va destrama UE si o sa ne integram in CSI.

Cu sau fara freebies, adevaratele decizii importante insa pe care le va avea de luat viitoarea coalitie galben-albastra vor fi legate de taiatul in carne vie. Criza / recesiunea care va veni va impune aceste taieri, Romania va lua locul Greciei in pagina intai a ziarelor europene ca fiind prima tara membra UE care risca sa intre in faliment dupa Grecia. Ciolos, Barna si Orban vor lua calea Bruxelle-ului pentru a se milogi dupa credite si “linii de finantare”, se vor tangui de “mostenirea odioasa” si vor administra pecetluirea statutului de bolnav al Europei care ne caracterizeaza chiar daca ne place sau nu.

De ce sunt randamentele la obligatiunile germane negative?

Nota: in acest articol prin obligatiuni ma refer la obligatiunile suverane, deci emise de guvern. Din cand in cand, din reflex o sa folosesc termenul in engleza: bond.

Raspuns la intrebarea din titlu [pe scurt]: deoarece investitorii au mai mare incredere in guvernul german decat in guvernele altor state si de asemenea, investitorii cred ca UE are mai mari sanse sa se destrame.

Raspunsul l-am condensat la inceput dar il voi detalia cat mai pe larg, deoarece mie mi-a luat ceva timp pana sa inteleg (desi tehnic e usor de inteles) DE CE obligatiunile germane au dobanda mai mica decat dobanda de referinta a monedei europene. Intelegerea mea se datoreaza lui Cristian Sima, dar nu sunt sigur ca in conferinta de la link i-am auzit explicatia sau in alta.

O sa incep cu cateva consideratiuni generale si o sa continui cu cateva idei aleatoare legate de situatia actuala.

Consideratiuni generale

Obligatiunile ca instrument de investit sunt in grupul de optiuni cu risc scazut. De aceea grosul banilor sunt plasati in obligatiuni. Evident ca exista varietate de riscuri si randamente intre diversele tari ale lumii si nu toate obligatiunile sunt la fel de interesante, altfel PSD nu ar avea probleme sa mareasca salariile si pensiile pana la cer. Insa Trump nu are astfel de probleme si daca si-ar dori, nici Merkel nu ar avea …

Obligatiunile sunt niste hârtii pe care un guvern le vinde pentru o suma fixa (pret) si se angajeaza sa plateasca la data expirarii , pretul de emitere (cel platit de cumparator) plus o dobanda. Perioada unei obligatiunii poate fi de 1, 2, 5, 10 ani sau chiar si 100 de ani cum are Elvetia. Randamentul este o formula mai complicata care tine cont de diversi parametrii ai emisiunii, caci exista o variatie, de exemplu frecventa la care se plateste dobanda – pote fi fie doar la final,fie o data la doua luni, fie anuala etc. Pentru simplificare, putem gandi randamentul ca fiind dobanda.

Investitorul care cumpara obligatiuni isi asuma riscul ca guvernul respectiv sa nu se tina de cuvant si de aceea tarile care nu sunt serioase si nu isi platesc datoriile (Argentina, Grecia, Romania) trebuie sa plateasca dobanzi mai mari decat celelalte. Pe langa increderea ca guvernul va face acele plati, mai conteaza evident si moneda in care sunt emise acele obligatiuni. Nu e deloc neobisnuit ca un guvern sa emita obligatiuni in moneda proprie cat cuprinde in speranta ca va numi un “prieten” la banca centrala care o sa tipareasca bani si o sa provoace o inflatie minunata care o sa trimita in irelevanta valoarea bondurilor la data expirarii. Asa s-a intamplat de exemplu in Turcia unde Erdogan l-a numit la banca centrala pe ginerele sau. Caz in care Erdogan nu mai are nevoie sa emita bonduri deoarece ginerele sau poate sa transfere bani direct guvernului pentru ca banii in esenta sunt doar niste cifre introduse intr-un program de calculator singura problema fiind cine opereaza acel program.

Ce mai trebuie mentionat legat de obligatiuni este ca acestea pot fi tranzationate intre investitori. Motivele fiind variate. De exemplu, un investitor care are banii blocati in bonduri poate doreste sa faca rost de bani pentru a face alte investitii (isi restructureaza portofoliul). Caz in care vinde bondurile si cumpara ce doreste. Alte motive pot fi schimbarea gradului de risc sau evolutia dobanzilor, toate avand efect asupra randamentelor unor obligatiuni. Unii investitori, de exemplu, cumpara si asigurari impotriva default-ului unui emitator de bonduri (Credit Default Swaps). Aceste asigurari sunt platite pe intreaga perioada a detinerii unor obligatiuni, asa cum un sofer plateste asigrare cat timp detine o masina. Daca riscul unui emitator creste, pretul asigurarilor creste in mod similar cum daca un sofer face prostii (accidente), asigurarea ii mareste pretul asigurarii. Motivele tranzactionarii obligatiunilor sunt variate si cea mai importanta idee legata de tranzactionare este ca pretul cu care se tranzactioneaza obligatiunile este invers proportional cu randamentul acestora si evident poate diferi de pretul de emitere.

Un motiv al atractivitatii obligatiunilor poate fi la un moment dat cresterea riscului (eventualitatea unei crize). In caz de risc, majoritatea investitorilor doresc sa isi protejeze investitiile, de aceea ies de pe diverse piete (actiuni, comoditati, forex etc) si intra in obligatiunile acelor tari care sunt vazute mai bine deoarece vor sa aiba siguranta ca banii lor vor fi protejati si la expirarea obligatiunilor si-i vor primi inapoi (cu dobanda respectiva, angajata de emitent la data emiterii, care poate fi si negativa).

Inchei aici consideratiunile generale, desi ar mai fi multe de zis si continui urmatoarea sectiune. Bine ar fi daca nu ati inteles pana aici sa reluati sectiunea anterioara, altfel veti citi degeaba in continuare.

Idei aleatoare

Se pune logic intrebarea: daca dobanda de referinta este x si dobanda obligatiunilor este x + 1%, bancile nu fac bani gratuiti? Da si nu! Da, deoarece intr-adevar daca se pot imprumuta de la banca centrala cu x% si guvernul le ofera x+1%, bancile raman cu 1% singura problema fiind ca guvernul sa emita cat mai multe obligatiuni (cat mai mult drog) pentru ca bancile sa faca bani gratuiti. Pe partea de nu, exista unele probleme: bancile pot castiga si mai mult imprumutand firmelor sau oamenilor/creditacilor dar exista si riscuri, deci fiecare banca trebuie sa isi gestioneze singura apetitul la risc. De asemenea, mai este de luat in calcul si riscul ca guvernul sa intre in faliment si sa nu mai plateasca, caz in care trebuie sa tinem cont de tara despre care vorbim. In cazul Romaniei de exemplu, daca intra guvernul in faliment, vine FMI-ul, deci bancile nu se sperie asa mult si dau bani cat pot tuturor emitentilor de la buget (guvern, primarii, prefecturi, regii etc). Chestiunea ar trebui in mod normal controlata de BNR care ar avea teoretic datoria sa limiteze cat la suta din asset-urile bancilor pot sa “doarma” in obligatiuni. Insa pentru ca tainele mioritice sunt cele care sunt, guvernul s-a descurcat pana acum sa vanda bancilor locale. Mai nou incearca sa vanda si oamenilor prin Posta Romana, asadar amatorii de 3.5% pe un an in conditiile in care euro poate exploda cu 5% intr-o luna sunt invitati la sediul postei unde vor avea parte de comision zero ca sa cumpere aceste hartii. Pe de alta parte, daca pleaca Viorica si vine Orban, e posibil ca euro sa scada, o data cu dobanda de referinta pe care Mugurel (zis si Manole) o tine deocamdata sus dar trebuie sa o scada “ca sa se alinieze” si daca Orban reuseste prin minune sa rezolve problema deficitului de la pensii (si al altor deficite) e foarte posibil ca cei 3.5% sa fie mana cereasca, mai ales ca emiterea lor s-a facut inainte ca desteptii de la finante sa se prinda ca urmeaza o perioada de scadere a dobanzilor.

“Cine are i se va da si cine nu are i se va lua” este probabil cea mai simpla explicatie de ce Germania are parte de increderea investitorilor si de dobanzi negtive in timp ce Romania trebuie sa plateasca dobanzi de 4-5% ca sa sa imprumute. Cu cat situatia este mai tensionata si riscurile mai mari, cu atat investitorii incearca sa se acopere si nu doresc sa se expuna la riscuri. Faptul ca economia Germaniei este unde este, faptul ca guvernul german a dat dovada de incredere deoarece a mentinut deficitele sub control, ba chiar are excedente, faptul ca balanta externa a Germaniei arata cum arata (~50% din PIB este export) fac ca cererea de obligatiuni germana sa fie atat de mare incat dobanzile sa fie impinse in jos.

Pare o situatie anormala ca in aceasta perioada de “revenire economica” (oare?) banii pompati de BCE sa fie “blocati” in obligatiunile de 100 de ani ale Austriei si Elvetiei. BCE pompeaza bani cumparand obligatiuni ale guvernelor si chiar ale corporatiilor si da jos cu dobanda pentru ca “sa avem lichiditate” in timp ce lichiditatea fuge inspre randamentele negative (mai negative decat rata de dobanda!) ale obligatiunilor germane. Este ca si cum ai da drumul la robinet si apar ar curge in sus. O anomalie. Anomalie este insa din punct de vedere al normalitatii. In situatia anormala in care ne aflam insa (ochiul furtunii financiare a secolului), este firesc ca banii destepti sa fuga in locurile sigure si sa nu vaneze aiurea randamente iluzorii.

Ramane totusi intrebarea “de ce Germania” (si nu Franta sau SUA de ex) desi poate nu ar strica putin sa dezbatem si de ce totusi investitorii accepta randamentele negative ale obligatiunilor? Dupa cum am mentionat in consideratiunile generale, bondurile pot fi tranzactionate. Investitorii in bonduri europene spera (intuiesc) ca BCE va fi nevoita sa pompeze din ce in ce mai multi bani pentru a sustine statele europene falimentare (porcusorii). Caz in care, BCE va cumpara obligatiuni de toate steagurile, printre care si cele germane. Cresterea cererii va ridica prin urmare preturile si prin urmare pierderea de moment se va transforma in viitor in profit. Investitorii se bazeaza si pe “retinerea” guvernului german care sper ei ca nu va emite aiurea obligatiuni atunci cand BCE o sa inceapa “destrabalarea” cu achizitiile. Retinerea guvernului german spre deosebire de alte guverne care vor emite “de nevoie” obligatiuni noi pentru a plati ratele la cele vechi, face obligatiunile germane mai atractive decat ale altor tari deoarece daca nu se emit bonduri noi, BCE o sa fie obligata sa cumpere pe cele vechi, prin urmare oferta fiind limitata, pretul creste. Aici nu bag mana in foc pentru intreg rationamentul, marea necunoscuta fiind daca BCE va putea cumpara direct obligatiuni emise – ceea ce din ce stiu eu nu are voie in prezent. Asadar, acum BCE poate cumpara obligatiuni doar de pe piata obligatiunilor, adica de la alti investitori care au cumparat direct de la guverne. Nu e mare scofala la urma urmei, doar faptul ca trec printr-o mana nu taie posibilitatea guvernelor sa emita cat vor deoarece investitorii au garantia ca BCE le va cumpara si ei nu vor fi cei care sa astepte guvernul grec sa le plateasca peste 50 de ani banii inapoi, ci BCE-ul.

Ajuns in acest moment al discutiei, nu pot sa nu mentionez ca toata schema nu este decat un mecanism de represiune financiara. Prin intermediul programelor de achizitie de bonduri, BCE incurajaza de facto destrabalarea guvernelor care pot sa-si cam faca de cap, singurele constrangeri fiind “acordurile” de masuri de austeritate care nu se respecta niciodata si speranta ca maine va fi mai bine … Pe scurt, BCE cumpara obligatiuni deoarece altfel investitorii nu le-ar cumpara si prin urmare guvernele ar intra in faliment si prin urmare visul european s-ar spulbera. BCE este insa o jucarie misto, este o banca care tipareste o hartie in care – culmea! – unii oameni mai au incredere si prin urmare pe moment lucrurile pot continua pe mai departe, ne facem ca nu exista probleme, cumparam obligatiuni suverane (dar nu numai) si poiate maine-poimaine incepem sa cumparam si actiuni cum fac japonezii ca sa trecem parlazul. Ca poate-poate, inflatia reporneste, economia isi revine in mod miraculos si incet-incet, in 100-1000 de ani mananca din credite si astfel visul va supravietui. La pachet cu prospectul cresterii preturilor obligatiunilor germane (desi nu numai), cumparatorii mai au parte si de garantia unui guvern vazut bine al unei tari cu cea mai puternica economie din UE, prin urmare au riscul minim ca bonus. Marea lovitura va fi insa schimbarea mentalitatii in guvernul german care poate emite si el bonduri la fel de multe (ca raport) ca grecii sau italienii si prin urmare poate sa afecteze pretul acestora pe piata, in pofida asteptarilor speculatorilor.

Din cele explicate mai sus, sper ca se intelege ca atata vreme cat economia nu este controlata de forte concurentiale care sa stimuleze agentii eficienti si productivi si sa penalizeze agentii ineficienti, redundanti, incapabili si inutili, este doar o chestiune de timp pana cand totul se va prabusi ca un mare turn babel construit cu lut in loc de ciment durabil.

La nivel global insa exista o competitie legata de cine este mai putin preocupat de … fortele pietei. Adica, desi BCE si UE in general stimuleaza ineficienta si destrabalarea, are concurenti SUA si China care de asemenea tiparesc bani, fac marsavii similare sau de aceeasi natura si nu incurajaza economia de piata, pompand sume astronomice in toate pietele si evitand infruntarea adevarului. Asa cum Titanicului i-a luat ceva timp sa se scufunde si in timp ce unii fugeau la barci, altii cantau, dansau, mancau sau dormeau, tot asa in prezent panica inca nu a cuprins toata lumea si mai exista inca oameni, companii, guverne care au speranta ca prabusirea sistemului financiar actual nu este iminenta si ca ineficientele pot fi tolerate prin socializare si capitalismul eliminat prin interventionismul financiar si monetar al bancilor centrale. Desi mare parte dintre speculatori stiu ca va urma o prabusire, insa spera ca intre timp sa se capatuiasca …

1 2 3 4 175