România – țara mini-vacanțelor

M-am mirat cand ministrul agriculturii dl Deaia a declarat ca oaia e o statuie vie si ca „Lângă oaie găseşti o frunză, lângă frunză nu poţi să găseşti o oaie”. Declaratia a aparut in contextul dezbaterii pornite cu ocazia cautarii unui nou simbol turistic pentru Romania, caci la fiecare remaniere avem parte de noi proiecte si strategii pe termen scurt, mediu si lung.

Mirarea mi-a venit deoarece e la mintea cocosului ca simbolul national al patriei noastre este micul. Intr-adevar transpunerea intr-un logo al acestui minunat simbol poate fi o provocare, dar cum ne-a dovedit Primaria Bucurestiului care a avut un succes rasunator cu relansarea logo-ului Capitalei – operatiune traditionala pentru fiecare nou primar ales – la care relansare a reusit sa dea nu doar un premiu ci chiar mai mult, cauzele acestei situatiuni fiind evident irelevante si le lasam pe seama cartitorilor, un logo de poate face daca stii sa managerezi cum trebuie un concurs.

Ce-i place mai mult romanului decat sa sarbatoreasca cu familia si cu prietenii. Ce sa sarbatoreasca? Orice. Si 1 Iunie. De ce nu? Si cum sarbatorim noi? Cu mici! Daca nu acum, atunci cand, ca daca nu e sarbatoare e de munca si noi romanii muncim cu seriozitate si cu ravna, cu greu reusind sa mai presaram catre un gratarel printre zilele in care muncim ca sclavii pentru corporatii si pentru patronii hapsani care ne asupresc si ne platesc in batjocura.

Nu stiu sa mai existe tari care sa ofere zi libera de Ziua Copilului prin lege la toata lumea (nici macar doar la parinti) si cu atat mai mult nu stiu tara care sa ofere bonus gratuit zile libere daca cumva sarbatorile oficiale “se leaga” cu alte zile libere, astfel incat cine vrea sa poata sa le lege si sa traga o mini-vacanta traditionala cu fiecare sarbatoare in parte: mini-vacanta de Craciun, mini-vacanta de Paste, mini-vacanta de 1 Decembrie, mini-vacanta de 1 Mai, 1 Iunie, Revelion etc.

Care sa fie ratiunea si cat de mare sa fie prostia legiutorilor si conducatorilor care considera ca tara noastra are deja un statut foarte bun, astfel incat oferirea de zile gratuite oamenilor muncii reprezinta ceva firesc, usor de facut si chiar absurd de omis. Ma refer deci la zilele gratuite “bonus” nu la sarbatorile legale.

Cu privire la sarbatorile legale, sunt tari care au mai multe ca noi. Fara sa caut, pot sa spun ca cel putin SUA, Japonia si Germania au probabil mai multe zile libere decat Romania. Am fi deci inclinati sa zicem: pai trebuie sa recuperam. Da, as zice, eu. Trebuie sa recuperam distanta astronomica intre aceste tari si Romania, de aceea ar fi ideal sa avem cat mai putine zile libere si sa muncim mai mult daca mai bine oricum nu putem.

Ajungem acum si la al doilea aspect: energia pe care ne-o tragem din zilele libere. Fie inainte, fie dupa aceste sarbatori nationale, indubitabil romanul are un deficit de ritm: inainte, in expectativa, e deja cu gandul la sarbatoare si face pregatiri. De Craciun, umbla dupa cadouri, cumpara brad, femeile fac prajituri etc. Toti discuta la munca de retete si despre ce cadouri vor sa primeasca si eficienta este evident scazuta. Dupa, povestea este chiar mai tragica: cum majoritatea petrecem fie la tara, fie plecam pe undeva, fie daca stam acasa bem cat cuprinde si ne imbuibam cu mici si gratare, mahmureala si oboseala acumulate in zilele libere ne trece cu greu. Nu este zi mai grea ca ziua dupa o mini-vacanta, mai ales daca reluarea activitatii se face lunea sau se face de toti o data. Caci mai exista unele exceptii …
Sa ajungem acum la situatia din lumea muncii reala, Romania muncitoare adevarata, formata din cei care duc in spate milioanele de bugetari si pensionari si care nu isi permit luxul sa isi ia libere doar cu o cafea data la dom Director sau nu-si permit sa lase munca pe seama colegilor care “preia ei” sarcinile, ca poate si seful oricum nu va veni chiar imediat dupa mini-vacanta. In Romania muncitoare zilele libere sunt o povara: si pentru patroni si pentru muncitori. In primul rand, patronii chiar daca vor sa munceasca, nu prea au cu cine: nu exista posibilitatea sa obligi oamenii sa vina la munca si daca totusi unii accepta, trebuie sa ii platesti dublu. In plus, chiar daca toti oamenii vin la munca si chiar daca ii platesti dublu, poti avea alte probleme daca cumva depinzi de posta, banci sau alte servicii ale statului.

Daca de exemplu, tu esti firma de constructii si faci mentenanta la aparatura in spital, chiar daca vrei sa muncesti, nu poti, deoarece sectia poate fi inchisa si doctorii in cabinetul carora este aparatura poate nu vin la munca si nu poti sa iti desfasori mentenanta. Daca, de exemplu fabrici masini si ai nevoie ca vama sa lucreze ca sa poti trimite un export musai intr-o zi libera, tzeapa. Costul dublu cu salariatii in zilele libere este insa indeajuns pentru a bloca din activitate majoritatea firmelor avand in vedere valoarea adaugata mica si adaosul minim specific lumii afacerilor in tara noastra capitalista, in ciuda acuzatiilor tovarasilor ca firmele din Romania au marje de profit mai mari ca cele din occident care se bat pe procente infime din cauza competitiei. Acesta este insa un alt aspect, pe care poate il vom dezbate alta data cu cifre.

Poate in topul frecatorilor de mangan insa, din randul bugetarilor, sunt parlamentarii. Daca ziua libera este vineri, parlamentarii vor inchide deja activitatea de marti – ca sa poata ajunge acasa, zic ei. Nu exista destrabalare mai mare si iresponsabilitate mai crunta decat in Parlament.

Sa ne intoarcem insa la bugetarii “de rand”. Chiar daca statul da liber unele zile – si de ce nu ar da, omul nu trebuie doar sa munceasca si doua zile pe saptamana sunt prea putine chiar daca Dumnezeu a lasat decat una, azi sunt alte vremuri decat pe vremea lui Adam – exista intr-adevar, pentru zilele “bonus” compensarea care se numeste “recuperare”. Altfel spus, intr-o sambata ulterioara zilelor libere oferite la pachet pentru alcatuirea unei mini-vacante in jurul sarbatorii legale, se cere oficial – si rareori se intampla real – ceea ce se numeste “recuperare”. Evident ca toti am fost elevi si toti stim cum se face recuperarea. Elev fiind, recuperari ignoram si chiar daca poate profesorii veneau la ore, in cel mai rau caz, faceam maxim o ora-doua dupa care plecam in masa spre fericirea profesorilor care neavand obiectul muncii plecau si ei. Nu stiu cum se practica la alte institutii si intreprinderi de stat “recuperarea” insa nu am vazut in viata mea un oficiu postal sau o administratie financiara deschise sambata.

Cel mai mare rau se face insa copiilor. De mici ei sunt invatati ca munca nu trebuie tratata cu seriozitate, ca unde e o zi libera, mai incape una-doua pe langa, ca “recuperarea” conteaza si nu prea, ca e indeajuns sa adoptam formele si ca fondul este irelevant. Asa s-a intamplat si cu copiii astia care au venit din Moldova de peste Prut la Casa Memoriala Ioan Creanga. Dar nu doar de peste Prut ci si din alte locuri de prin Romania in care profesorii lor nu au auzit inca ca 1 Iunie e sarbatoare nationala si mini-vacanta oficiala, prin urmare toata Romania e la gratar. Din fericire insa, dupa cum stim din experienta, acesti copii cand vor ajunge la spalat de vase si cules de capsuni in occident, fara nici o zi de weekend libera cand e de munca, isi vor aminti cu placere de mini-vacantele de cand erau ei copii, cat de dese erau ele, cat de indulgenti si toleranti erau profesorii si cat de frumoasa era viata de copil.

Primăvara Investițională

Cand bancile centrale tin dobanzile mici si banul nu mai are nici o valoare, investitia in actiuni este la fel de riscanta ca jocul la pacanele. Nu mai exista fundamente, nu mai exista tehnica, castiga doar cei cu insider trading, norocosii sau marile firme de brokeraj care taxeaza fraierii; pe langa cei care fac fast trading sau marile banci care au cu totul alte optiuni decat investitorul (fraierul) de rand.

In Romania, toate finantele traiesc din setea guvernului de obligatiuni si din “darnicia” lui Isarescu care pompeaza lichiditati in piata, ca altceva nu stie; cand aud “expertii” cum acuza de “incultura financiara” pe cei care isi tin banii in depozite, imi vine sa rad; aceiasi experti ar fi muritori de foame daca ar trai din trading si nu din comisioane.

Ce e paradoxal: bancile din Romania sunt in top la profit dar in flop la eficienta (cf ZF). Nu m-ar mira ca si brokerii sa fie si mai profitabili la noi – unde sunt multi musterii / clienti (fraieri) – si mult mai ineficienti ca colegii lor din alte tari. De altfel, pentru cei cu “cultura financiara” care sunt in stare sa citeasca comisioanele, aceasta este clar. Oricum, nu o sa inteleg niciodata de ce ar cumpara cineva actiuni Banca Transilvania (de exemplu) daca vrea randament pe termen lung si nu ar cupara Google.

NATO Kaput – by Merkel

Revin cu cateva comentarii la un articol vechi de cateva zile in care atrageam atentia ca gogosile cu “atingerea obiectivelor Romaniei” (declaratia presedintelui nostru) la intalnirea NATO sunt jovialitati infantile ca sa nu zic idioate.

Te poti bucura cat vrei tu de batutul pe umar al lui Trump. Ca fapt divers, Trump nici nu stie cine e Klaus si in locul prim-ministrului munte-negrean pe care Trump aproape l-a luat la bataie ca i s-a pus in fata la poze, putea foarte usor sa fie Klaus.

Pe langa usuirea noului minion care se invarte in jurul marelui eliberator, Trump a mai facut si alte gafe, din care cea mai notabila este strangerea pe bune a mainii presedintelui francez. Klaus nici macar nu s-a ales cu vreun pârț de-al lui Trump si totusi a venit inapoi vesel si optimist ca o logodnica care a primit inelul. Sa nu ne mire insa, Klaus e doar un automaton care o data invartita cheia, trage singura invarteala pe care o stie, el nu are posibilitatea sa iese din cadru, sa spuna sau sa faca ceva independent, in functie de context.

In fapt, cel mai important lucru care s-a intamplat la intalnirea NATO recenta si care trebuie subliniat pentru a imprastia fumul aruncat in presa romaneasca papagaliceasca care nu va recunoate destramarea NATO decat cand vor ajunge rusii cu tancurile in studio la ei, este ca Trump – presedintele SUA, principalul fondator si membru NATO fara de care nu mai exista NATO – nu a reiterat articolul 5 cum era traditia. Pentru Trump NATO este un camp de manevra, un asset pe care il va folosi cum poate si de care se va debarasa cand doreste daca e cazul. Trump, ca un profitor si om de afaceri neserios (a tras nenumarate tzepe, nu a platit oameni, a incalcat contracte), nu doar ca nu este de incredere, dar nici macar nu se incadreaza in zona de “nebun pe medicamente”, in sensul ca nu respecta limitele impuse de constrangerile functiei pe care o ocupa.

Sa revenim insa la Merkel. Dupa NATO am avut intalnirea G-7/8 din Sicilia (8 fiind UE, cf Merkel), la care intalnire in afara de faptul ca Trump a amenintat ca o sa iese din Acordul de la Paris care reglementa dur productia industriala, nu am aflat nimic despre ce discutii s-au dus si pe ce teme. Foarte probabil, discutiile au fost foarte scurte, Trump neavand rabdarea sa vorbeasca mai mult de 15 minute si nici atat sa asculte pe alti mionion vorbind ei, nici macar cate 15 minute in parte, fiecare.

Imediat dupa ce am aflat ca Trump a amanat decizia, mi-am dat seama ca probabil Trump deja s-a hotarat si a amanat doar pentru a nu agrava si mai mult relatiile cu “partenerii”. Care relatii oricum sunt distruse. Iata insa declaratia lui Merkel dupa intoarcerea de la G7:

“The times in which we could completely depend on others are on the way out. I’ve experienced that in the last few days,” Merkel told a crowd at an election rally in Munich, southern Germany. (sursa)

Daca nici asta nu e ruperea NATO, atunci ce este? Daca nici aceasta declaratie nu este un inceput al unui nou nationalism german si al unei noi ere de “preluare” a conducerii de catre Reich, atunci ce este? Pana si “binomul” germano-francez care a ajuns acum o piesa de teatru defuncta, in urma decaderii tragice a Frantei va fi in curand scos din uz.

In final, doresc doar sa ating tangential o alta chestiune, despre care tot speram sa scriu separat, dar nu am apucat. Negocierile pentru Brexit sunt doar o mascarada. Sunt mai degraba, niste tratative de negociere inainte de inceperea razboiului Imperiului Anglo-American cu Cel De-al 4-lea Reich. Bineinteles, ca razboiul deja a inceput pe plan propagandistic, prin tentativele de intimidare nenumarate. In sensul ca: Junker, deja declara ca britanicii vor regreta ca au parasit Reich-ul si vor independenta si deja se lauda ca Marea Britanie va fi un avertisment pentru alti dezertori. Daca din start aceasta este mentalitatea si pozitionarea ta, ce negocieri sa mai fie alea.

Simplul fapt ca UE cere Britaniei sute de miliarde aiurea, in afara oricarui contract sau intelegeri si impotriva oricaror realitati si strategii. Cum poti schimba aversiunea poporului britanic fata de UE si cum poti eventual sa mentii viitoare relatii cordiale si un parteneriat real – similar poate altor tari cum ar fi Elvetia, Norvegia etc – daca tu din start ceri sute de miliarde? Este evident ca nemtii nu vor pacea cu britanicii si doar trag de timp ca sa dea timp companiilor germane sa se adapteze la situatie. Nemtii din afaceri care nu iubesc incertitudinea cu siguranta merg deja pe varianta cea mai nasoala si ia masuri pentru adaptarea la un exit brutal cu eventuale taxe vamale si tot tacamul.

Recent insa, un gest trecut cu vederea prea facil, a avut loc din partea lui Trump, care i-a avertizat pe europeni sa o lase mai moale cu amenintarile la partenerul lor britanic. Din pacate nu am pastrat referintele si nu pot da nici un citat sau mai mult detalii. Indubitabil, din acea declaratie Trump clar se pozitiona in apararea britanicilor  – de altfel a sustinut Brexit-ul de la inceput – si ii ameninta (!) pe europeni. Natura amenintarilor nu o pot detalia, dar o pot specula: daca europenii pun taxe britanicilor, americanii vor pune si ei taxe europenilor. Oricum Trump cauta pretexte sa franeze exportul masinilor nemtesti in SUA. Asa cum le-a pus si canadienilor taxe pe lemn, Trump doar ce a prins gustul “sangelui” si lucruri marete ne asteapta. Va recomand asadar, sa recititi articolele mele mai vechi despre razboiul tarifar.

PS: eu unul nu inteleg importanta Acordului de la Paris si de ce din simpla retragere a SUA din acest acord, Merkel face apel deja ca trebuie ca europenii (de sub umbrela Reich-ului) trebuie sa-si ia destinul in mana.

Este Moldova viitorul război proxy între SUA și Rusia?

Mâine se împlinește un an de când atrăgeam atenția colateral asupra riscului ca Moldova să fie aleasă ca teritoriul unui viitor război proxy între SUA și Rusia.

Sa ne imaginam insa ca Trump castiga alegerile si ofera arme Ucrainei, trimite tancuri in Romania si ii indeamna pe moldoveni sa atace Transnistria. Trump nu poate face chiar orice va dori, armata americana e mai serioasa si atenta cu Rusia decat un nebun, asa cum a fost si cu Obama, dar totusi, vedem ca Obama a reusit cel putin Ucraina si Siria.

Deci Trump va reusi prin mesaje de incurajare si aghiotanti convingatori sa le sugereze la moldoveni ca acum e momentul! Incepe un skirmish local pentru inceput, intre moldoveni si transnistreni dupa care rusii reactioneaza puternic, elibereaza Transnistria si ataca Chisinaul. Opinia publica din Romania este atunci gata sa accepte sfanta misiune de eliberare a fratilor moldoveni si incurajati de americani, atacam pe rusi si eliberam Chisinaul. Mai ales, daca rusii “ne permit” sa le facem praf cateva regimente de tancuri. Dupa care, avand si material de propaganda sa convinga poporul rus, Putin declara razboi Romaniei. Pana aici, cu SUA si NATO rusii nu au nici o treaba, nu au nici un conflict direct cu ei, Romania fiind agresorul. La urma urmei, Romania si Moldova s-au bagat singure in treaba asta, americanii doar i-au instigat (ca si in Ucraina). (SURSA)

Scenariul de mai sus, în care România este viitorul fraier care fi aruncat la mezat dupa Ucraina este cu atât mai apropiat de realitate cu cât deja semnele unei viitoare falii care se întrevedeau acum un an între Germania și SUA – vezi noutățile în articolul anterior –  (pe acea vreme încă era Obama președinte și Hitlery era văzută de toți câștigătoare necontestată) s-au accentuat accelerat în ultimele zile cu ocazia întâlnirilor la vârf între Merkel și Trump de la NATO și de la G8. Iată în continuare ce ziceam:

Nemtii si europenii, in acest scenariu, bineinteles ca vor dori sa nu inceapa un razboi nuclear si vor sugera Romaniei ca este vinovata, cerand rusilor sa inceteze atacurile promitand neimplicarea NATO.

NATO este in confilct intern, nu exista consens cu privire la actiunea impotriva rusilor. Americanii se ambitioneaza insa sa sustina Romania si trimit armament si consiliere (cum au facut si in Ucraina). Putin se ambitioneaza si vrea sa le dea o lectie americanilor, prin urmare rusii ne arunca cateva nucleare, asa ca sa testeze sistemele (ca in Siria) si ca sa le dovedeasca vesticilor (si americanilor) ca nu glumesc. Lectia va fi invatata si lucrurile se vor calma, insa noi vom fi fost deja parliti.

Și acum iată o știre Hotnews care pare pur și simplu ireala, citind rândurile de mai sus:

Congresul SUA cere Rusiei sa-si retraga trupele de pe teritoriul R.Moldova

 

Un proiect de lege aprobat vineri seara de Congresul Statelor Unite, care are ca scop diminuarea influentei Rusiei in Asia si Europa, contine si o cerere repetata la adresa Federatiei Ruse de a-si retrage trupele din regiunea separatista transnistreana si propune crearea unui fond de contracarare a influentei ruse, de care sa poata beneficia si Republica Moldova.

Decizia în sine pare salutară și benefică pentru România. Pentru idioți! Eu mi-am exprimat părerea și am detaliat. Cei 250 de milioane de dolarii nu sunt donați de americani moldovenilor pentru a cumpăra tractoare sau pentru a construi veceuri la școli. Sunt donați pentru arme! Pe care ce să facă moldovenii cu ele? Să le folosească împotriva rușilor din Transnistria. Nu chiar imediat, toate se fac pas cu pas. Mai întâi moldovenilor trebuie să le crească încrederea în SUA, să vadă ca americanilor le pasă și că aceștia chiar pot face ceva pentru ei. Moldovenii evident că nu au habar ce se întâmplă în Siria și nu știu chestiuni complexe de geopolitică. Ei nu înțeleg ca Putin chiar a zis că gata, până aici, altfel război și este clar că vor ignora fără remușcări “proiectul de lege” al congresului american. Cum ar fi ca Duma rusească să dea și ea o lege să ceară americanilor să se retragă din Afganistan? Sau din Siria? Sau din Sudan etc? Vorbe și manipulari. Asta sunt toate măsurile americanilor care dacă le-ar fi păsat, ar fi ajutat Moldova când era cazul, așa cum au ajutat țările baltice.

Relațiile dintre SUA și Rusia s-au deteriorat în ultimul an mai mult decât în toți cei 5 ani anteriori. Trump nu va schimba lucrurile. Trump deocamdată ignoră Rusia deoarece are doar 2 neuroni și unul îl folosește pentru China iar altul pentru problemele interne (deloc nesemnificative pentru el, cu toate tensiunile geopolitice mondiale care nu sunt de fapt decât un ecou al războiului inter din societatea americană). Războaie și înarmare: nu sunt decât o cale de îmbogățire pentru o mână de oameni care nu au nici un dumnezeu și care ar fi dispuși să radă 95% din populația pământului dacă ar fi siguri că ei supraviețuiesc. Dar pentru că nu-și asumă nici un risc, mai avem și noi o șansă și Dumnezeu ne radbă, nelăsând răul să se dezlănțuie la toata amplitudinea lui, sau încurcându-le ițele în momente optime, cum a fost alegerea lui Trump.

Să nu ne amăgim să credem ca cu Hitlery ar fi fost altfel. Tancurile americane ajunse la noi anul trecut au fost trimise de Obama și mutările au fost planificate cu ani în urmă. Agresiunea împotriva Rusiei este una veche și cu Hitlery la putere, probabil Siria ar fi fost astăzi o baie de sânge. Este greu să facem scenarii alternative, dar indiferent de scenarii, singura certutidine este că România a pierdut șansa să fie o țară puternică prin singurele avantaje pe care le are pentru vecinii ei: nu pune riscuri și nu are pretenții teritoriale. Acesta ar fi fost singurul mare avantaj pentru noi în relația cu Rusia. Pe lângă acesta am fi putut bineînțeles să ne construim o armată, să avem o diplomație eficientă, să ne facem aliați (China ar fi fost de departe un bun influencer în relația noastră cu Rusia). Însă din păcate România a ales cea mai proastă variantă: să plece capul la americani și să le pună totul pe tavă gratuit, fără nicio garanție și fără nicio speranță că din acest “parteneriat” – ce nume frumos pentru cedarea suveranității – putem scoate ceva bun în viitorul război cu Rusia.

NATO – Kaput

Să ignorăm articolele din presă, mai ales din cea românească cu privire la întâlnirea șefilor de stat de la NATO. Ca să ne facem o idee, cam cât de important este NATO pentru Trump, să amintim că înainte de întâlnirea NATO, Trump a făcut un mic “pelerinaj” (vezi articolul anterior) în Arabia Saudită (o țară cu locuri sfinte pentru musulmani), Israel (Țara Sfântă pentru toți) și Vatican (țara sfântă pentru vicepreședintele catolic Pence căruia Trump îi datoreaza câștigarea alegerilor).

Reamintim când Merkel a venit la Trump care a fost principalul lucru care s-a discutat: Germania are de plătit la NATO din urmă diferența dintre 2% din PIB și cât a alocat în fiecare an, începând din data semnării acordului cu 2%. Restul a fost gargară, asta a fost discuția principală și Merkel s-a întors făcând pe niznaia declarând: Germania nu recunoaște această datorie, Germania face și drege oricum, Germania alocă bani, luptă în Afganistan, luptă împotriva Isis, blah, blah.

Negocierile dintre Trump și nemți pe seama datoriei istorice a Germaniei către NATO sunt la fel de dure ca negocierile pentru Brexit, doar că SUA amenință că iese din NATO dacă Germania nu plătește, pe când în cealaltă parte, UE (Germania) cere Marii Britanii bani la plecare, dupa ce aceasta a ieșit deja din UE.

Să facem o mică paralelă între aceste duble negocieri între cele două mari imperii pe care mulți le văd unul singur, dar nu e chiar așa: Imperiul Anglo-American (SUA / Marea Britanie / Australia și restul din CommonWelth) și Al 4-lea Reich (UE). Nemții cer pe de o parte bani englezilor (taxa de exit) pe care ipotetic i-ar fi căpătat de la aceștia dacă nu ar fi ieșit. Acoperire în negociere, nu prea au nemții decât amenințări fără valoare: dacă nemții le bagă britanicilor taxe, își taie singuri creaca având în vedere pe de o parte exportul de mașini în Marea Britanie, dar pe de altă parte, mai ales, având în vedere că dacă o să fie de ales între Londra și Frankfurt, Deutsche Bank o să aleagă Londra. Nu e nevoie să demonstrez asta: Deutsche Bank este dependentă de Fed și de SUA (oricând americanii îi pot trânti o amendă să o bage direct în faliment, cum i-au mai amenințat pe nemți) și în plus, banii nu au culoare și bancherii nu au suflet (nemțesc în cazul asta), deci ruperea totală și un conflict vamal sau economic între Reich și Marea Britanie va lovi în primul rând în nemți.

Cel de-al doilea conflict între imperii este unul mocnit, deși tocmai am mai avut o răbufnire, semn că focul nu s-a stins, ba chiar se întețește: la Întâlnirea NATO de acum Trump nu a cerut doar nemților să plătească ci tuturor țărilor care nu au îndeplinit obligația de 2%. Bineînțeles că presa și toată lumea “bună” îl crede pe Trump nebun și toți sunt siguri că Trump o să fie impeached și o să ne scăpăm de el.

Glumește însă Trump când declară că țările membre NATO sunt datoare plătitorilor de taxe americani pentru diferențele între cei 2% angajați și bugetele alocate? Face el doar gargară, campanie sau e superficial? Nicidecum, Trump este POTUS! (President of The United States) Trump este “the man with the big guns”, Trump este nenea care are butonul roșu dupa el, pe lângă multe alte chestii cum ar fi portavioane, avioane, rachete, bombe etc.Trump tocmai s-a întors din Arabia Saudită [1] de unde a adus acasă o sută și ceva de miliarde în contracte pentru armament, bani care vor crea locuri de muncă dar mai ales vor liniști pentru o perioadă complexul militaro-industrial căruia Trump îi este îndatorat pentru a putea supraviețui (inclusiv fizic).

Unii idioți au tendința să privească discursul lui Trump de la Bruxelles în care le cere europenilor să plăteasca ca pe un tătic care își ceartă copiii. Ei, care este problema? NATO e SUA oricum și americanii duc greul, e firesc. Trump face gălăgie, că e dator față de electorat, dar nimic nu o să se schimbe, totul o să continue la fel ca și până acum. NATO e puternic, we are strong together, blah, blah. Sau: ce o să facă americanii dacă nemții și restul nu plătesc, să plece din NATO? Să își retragă armatele din Germania sau scutul din România?

Lucrurile nu sunt atât de simple. Evident că în ciuda fracturii, americanii nu sunt proști să părăsească teritorii ocupate deja și resurse pe care le controlează (spațiu geopolitic, rețea informațională, etc). Repercursiunile fracturii însă se vor vedea când e cazul, poate chiar la un viitor război Rusia-Turcia (să zicem) în care Trump nu va interveni pe motiv ca NATO e obsolete deoarece tările membre nu și-au respectat angajamentele.

Puterea unei alianțe vine tocmai din încrederea, buna înțelegere, respectul și interesele comune ale membrilor. Interesele de securitate comune ale europenilor sunt relativ comune, se intersectează pe undeva, însă americanii au o dinamică aparte a ceea ce este important sau nu pentru ei. Iar președintele este tocmai mecanicul care pune la cale acea dinamică, de aceea orice mică fisură acum (iar cea de față nu este una mică) se va lărgi și mai mult în viitor și va crăpa când ți-e lumea mai dragă pentru fraierii aflați la margine.

Ca o confirmare a acestei fracturi între americani și nemți este poate și accelerarea armatei “europene”, care va fi în fapt o armată a celui de-al 4-lea Reich (vezi regimentele “imperiale” din armata Austro-Ungară în 1914):

Germany Is Quietly Building a European Army Under Its Command
Berlin is using a bland name to obscure a dramatic shift in its approach to defense: integrating brigades from smaller countries into the Bundeswehr. (Sursa: Foreign Policy)

Ca fapt divers, România are onoarea să fie cobai și în armata “europeana” nu doar în scutul “anti”-rachetă american în care Polonia încă ezită să intre. Oare o să ne fie bine cu fundul în două bălți?

~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Body Language: Trump Middle East Visit

Trump in pelerinaj

Trump a plecat in “pelerinaj” in Orientul Mijlociu. Pentru a face America great again, Trump le-a vandut sauditilor arme avansate de peste 100 de miliarde si ii pregateste de razboiul cu Iranul. Dupa sauditi, Trump s-a dus la zidul plangerii ca sa primeasca sfaturi de la rabini si ca sa stie si el – ca si contracandidata sa Hitlery Clinton care trecea drumul la Council on Foreign Relations – ce are de facut.

Pe vremuri, evreii din SUA se opuneau si faceau lobby impotriva oricarei afaceri cu armament cu Arabia Saudita. Nu de data aceasta cand Arabia Saudita lupta impotriva Iranului pe doua fronturi: Siria si Yemen. Foarte interesant cum peste ani si ani, evreii au reusit sa ii starneasca pe musulmani unii impotriva altora pana acolo incat sauditii sa-si cheltuiasca ultimii bani pentru a cumpara arme de la americani pentru a duce razboaiele evreilor in Orientul Mijlociu.

Arabia Saudita se afla intr-o situatie economica dezastruoasa: pretul petrolului se afla la minime record in ultimii ani si rezervele stranse in anii buni in care pretul crescuse au fost tocate deja, regimul fiind nevoit sa taie din mita cu care cumpara “pacea sociala” a poporului. Dupa cum stim, Arabia Saudita este o constitutie absolutista – regele este legea – o relicva din evul mediu in care femeile sunt tratate ca animalele iar drepturile omului sunt echivalente cu voia regelui. Cu toate acestea, deoarece politia drepturilor omului face exceptii acolo unde Imperiul are alte interese, Arabia Saudita a fost pusa membra in Comisia pentru Drepturile Omului cu ajutorul SUA. Intorcandu-ne la sauditi, este cu totul de mirare aceasta afacere de peste 100 de miliarde de dolari avand in vedere ca Arabia Saudita se afla in pragul colapsului, fara o revenire spectuaculoasa a pretului petrolului in curand, fiind nevoita sa inceapa sa faca credite pentru a mentine cat de cat deficitele la cote doar de alarma nu la cote de faliment suveran.

Intr-adevar sauditii au petrol insa la pretul actual nu se merita sa vanda. Intr-adevar sauditii au rezerve, dar totalul rezervelor in bonuri de tresorerie, de exemplu, este de 110 miliarde de dolari. Nu stim natura “afacerii” facuta de Trump, in afara faptului ca spre deosebire de Obama si alti presedinti anteriori care nu vindeau la sauditi orice tip de arme tocmai din cauza problemelor cu drepturile omului, Trump a trecut peste aceasta limitare si o sa le vanda ultimele tehnologii, foarte posibil chiar mult prea-laudatul F35 – asta in caz ca nu o sa termine chinezii mai repede avionul lor si sa-l vanda sauditilor la un sfert de pret fata de F35.

“Deschiderea” lui Trump fata de sauditi este neasteptata, mai ales ca in campanie l-a criticat pe Obama ca s-a aplecat in fata regelui pentru a primi de la acesta un lant cu nu stiu ce medalie la gat. Trump a facut insa la fel, doar ca aproape a stat in genunchi, in incercarea de a-si tine capul cat mai drept pentru a nu da senzatia ca se apleaca. Nu a avut insa curajul sa ii spuna regelui: nu mersi, nu-mi trebuie prostii de-astea. Evident ca urmeaza razboiul cu Iranul si ca Trump le va da sauditilor orice arme vor ei. Pe de alta parte, cum zidul nu a reusit sa-l faca, cum razboiul impotriva Isis stagneaza si pe frontul din Siria, SUA nu prea mai misca nimic, situatia fiind deocamdata favorabila lui Assad si cum Kim arunca aproape saptamanal cate o racheta, aratandu-i lui Trump ca-l doare undeva de amenintarile lui, singurul lucru pe care il poate face Trump e sa vanda arme si sa aduca astfel “joburi” in SUA, chiar daca pentru joburile alea raspandeste moarte si sange in intreaga lume si mai ales in popoarele amarate care se intampla sa fie pe faliile tectonice ale centrelor de influenta ale Imperiilor, cum e cazul Yemen-ului care este in general ignorat de presa desi tragedia acelui popor este la fel de mare ca a sirienilor, singura lor vina fiind ca se afla intre sauditi si iranieni.

In Israel Trump a fost astazi. In afara de traditionala vizita la zidul plangerii si bascuta de asemenea traditionala pe care si-a tras-o cu aceasta ocazie, inca nu am aflat ce a facut si ce a declarat. Cu siguranta insa va declara dragostea lui pentru Israel si le va promite evreilor ca ii va sprijini oricat de mult i-ar casapi ei pe palestinieni si poate chiar daca i-ar exermina de tot ca sa rezolve in sfarsit dilema cu “solutia” pentru pacea in Palestina.

Una peste alta, pelerinajul nu este decat o consolidare a blocurilor in zona: SUA-Israel-Arabia Saudita vs Rusia-Siria-Iran. Marea dilema in ecuatia asta este Turcia. In ciuda “bunei intelegeri” cu Rusia afisata de Erdogan, adevarul este ca Turcia este cu fundul in doua barci si ca pe masura ce valurile se intetesc – si iata ca se inteșesc – Erdogan va trebui sa faca o alegere definitiva si dupa parerea mea aceasta va fi pentru americani, ceea ce il va infuria la culme pe Putin.

 

Definitia familiei da pe fata corigentii la limba romana dar mai ales la logica

Salutam decizia Camerei Deputatilor de a vota – chiar cu o intarziere nesimtita – cererea a 3 milioane de romani de modificare a constitutiei care are ca scop evident, contracararea razboiului impotriva familiei care se duce la nivel mondial, mai ales in tarile “dezvoltate”. Sub stindardul “diversitatii” – o aberatie, deoarece diversi sunt si criminalii sau pedofilii si nu inseamna ca trebuie acceptati si ca trebuie ca drepturile lor sa fie nelimitate, similare cu ale celorlalti cetateni, se duce o lupta apriga de sapare la fundatia societatii, care este familia.

Dar nu doar familia este atacata, cat mai ales normalitatea si firescul. Ar fi mult de explicat si de comentat, fenomenul nefiind altceva decat corolarul diluarii setului de valori la care majoritatea cetatenilor adera. Exista mereu, in orice timp si in orice societate, ca si in viata fiecarui om, o granita dinamica intre ce este acceptabil si ce este anormal. Ceea ce acum o suta de ani era strigator la cer – fustele cu minijup, de exemplu – sunt acum ceva banal, fiind poate anormale corseturile – ceea ce atunci erau la moda. Atunci insa cand aceasta granita intre normal si anormal nu are o miscare organica, fireasca, impinsa de evolutia societatii si de transformarile istorice, ci vectorii de schimbare sunt o mana de politicieni homosexuali in foruri bine plasate care conduc cel putin UE si forteaza toti vasalii sa adopte “drepturile oricarui homosexual sa adopte copii”, mie mi se pare ca evolutia nu mai este organica ci se aseamana impunerii valorilor unui grup de oameni cu forta asa cum s-a intamplat cu Inchizitia.

Sa ne intoarcem insa la oile noastre mioritice si sa vedem de ce somnul ratiunii naste monstri.

Petre Florin Manola, deputat PSD, și-a explicat votul: „Am votat, astăzi, de Ziua Europei, împotriva referendumului pentru modificarea Constituției. Motivul meu este acesta: FORMULAREA PROPUSĂ – „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie” – RESTRANGE DREPTURILE OMULUI. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a explicat că “viața de familie, conform art. 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului nu se limitează numai la familii întemeiate pe căsătorie, ci include și alte relații de facto” – familii monoparentale, cupluri care trăiesc în uniuni consensuale ș.a.m.d.” (sursa)

Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie spunea Lucina Blaga. Iata cum atunci cand conducatorii dorm se pot intampla lucruri dramatice pentru societate si tara se poate duce de rapa. Asadar, in cazul de fata era evident ca definitia familiei viza sa contracareze casatoriile homosexuale si prin acest referendum se incearca interzicerea prin Constitutie a casatoriilor homosexuale. Aceasta miscare nici nu ar fi avut loc daca poporul ar fi avut incredere in conducatori si daca s-ar fi considerat aparat de cei pe care i-a votat.

Insa cum putem sa clasificam si cum putem analiza justificarea deputatului PSD – de altfel singurul tovaras care a ales as fie gica-contra, restul PSD-istilor votand pentru sau abtinandu-se – altfel decat sa spunem ca este una tembela si cu siguranta ascunde in spate o optiune proprie suspecta a tovarasului. Eu unul nu cred ca nici el crede in ce a declarat.

Nu sunt la curent daca nu cumva tovarasul a fost alterat de gargara pe care a folosit-o USR-ul: un partid neo-comunist, anti-traditionalist cu un magnet mai ales la hipsteri retardati si care nu au doi neuroni sa judece crezand ca pot sa schimbe lumea daca rad 2000 de ani de istorie si incep de la zero. Am auzit ca ar fi fost si o tanara speranta de la PNL care ar fi folosit aceeasi justificare.

Daca gogomania acestei justificari nu este unica, problema este mai complicata si denota ca ne aflam in fata unui mare risc de dictatura daca astfel de oameni vor ajunge sa conduca tara in viitor – ceea ce din cauza nepasarii si “cuminteniei” crestinilor apolitici este foarte posibil. Ca o mica paranteza, daca avea doi cohones si trei patru neuroni, Coalitia pentru Familie se transforma instant in partid si avea o sansa istorica ca sa schimbe lucrurile in mediul putred al politicii romanesti. Nu mai explic de ce era si este din ce in ce mai important ca ortodocsii – impreuna cu ceilalti crestini, mult mai activi – trebuie neaparat sa se implice in politica pentru a mentine normalitatea, adevarata lupta abia incepand. Nu mai explic deoarece am explicat pe larg aici.

Inotrcandu-ne la referendum, trecerea prin Camera Deputatilor este doar un prim-pas care poate sa insemne nimic. Vedem cum PSD joaca alba-neagra cu mai multe chestiuni si cu siguranta zvonurile aparute in ultimul timp cum ca acolo la varf e niscavai mancareala, nu sunt fum fara foc. Deci probabil tovarasii au oricum alte urgente si spaima de alegerile urmatoare i-a cam lasat pe moment, mai ales dupa ce PNL-ul ne-a dovedit ca vrea cu fermitate sa urmeze calea PNTCD-ului si sa intre in groapa de gunoi a istoriei pentru ca nu-si gaseste coloana vertebrala si nu isi gaseste un minim set de valori pe care sa le impinga. “N-am om” ar parea sa spuna PNL-ul, ca slabanogul din Evanghelie care statea la scaldatoarea de la Vitezda asteptand sa tulbure ingerii apa si sa intre in ea pentru a fi vindecat. PNL nu are om, are destui oameni, PNL nu mai are ethos si nu mai are ratiune, de aceea va deveni si mai irelevant.

Atacul asupra familiei nu este intamplator. Dracul are o raca cu familia, fie ea crestina sau nu, deoarece familia este fibra societatii, fara familie, haosul se va dezlantui. Si putem vedea ce se intampla in vest unde majoritatea oamenilor traiesc divortati, copiii sunt crescuti aiurea, nu mai simt iubire, nu mai simt pacea si protectia unei familii, cresc cu rani care nu se vor vindeca niciodata si vor deveni oile de maine care vor behai sub stindardul curcubeului rozand iarba si topaind vesele pe ritmuri de muzica house.

Este WannaCry cântecul de lebădă al Bitcoin-ului?

Efectele WannaCry inca nu s-au terminat si e posibil ca prima “rafala” sa fie doar un mic test demo, atacuri mult mai puterice urmand sa loveasca. Voi face totusi un mic istoric al WannaCry-ului si recentei infectii.

Acum ceva timp (2-3 saptamani din ce-mi aduc eu vag aminte) un grup de hackeri a publicat cateva unelte folosite de NSA care exploatau unele vulnerabilitati ale sistemului de operare Windows – dar nu numai – inca ne…”reparate” de Microsoft. Oficial Microsoft nu a declarat decat ca multe dintre vulnerabiliti erau rezolvate de mult timp si putinii specialisti care au putut formula o opinie (putini la care am ajuns noi, existand evident multi specialisti in acest domeniu) au declarat ca este sub semnul intrebarii daca uneltele facute publice chiar sunt eficiente sau sunt doar inca o miscare de distragere a atentiei publicului de al chestiunile de zi cu zi din politichia Imperiului unde Trump mai are uneori obiceiul sa lanseze rachete atunci cand scade in sondajele de popularitate.

Acum, la ceva timp dupa acest incident, avem a face cu WannaCry care este pus pe seamna acelor “leak-uri” de la NSA. Opinia formulata cu ocazia acestui atac ar fi ca hackerii s-au folosit de acele unelte  si de “gaurile” deconspirate pentru a intra in sisteme si pentru a face ce au facut. Este greu insa sa spunem cu certitudine da sau nu, asa este, hackerii s-au folosit de acele unelte si Microsoft a gresit ca nu a rezolvat bug-urile imediat ce au aparut publice. WannaCry poate pur si simplu sa fie un malware mai eficient ca altele dinainte si sa nu foloseasca nimic din leak-ul anterior.

Publicarea unor vulnerabilitati inainte de anunta compania victima este un faux pas in lumea hackerilor, insa de ceva vreme pana si hackerii au cam renuntat la bunele maniere. In vremurile onorabile ale hackingului in care 99% dintre hackeri practicau hackingul din pasiune si pentru ca patrunderea in sisteme interzise era o provocare, rareori vulnerabilitatile erau facute publice cu scopul de a face rau. Daca se intampla asta – extrem de rar – era doar pentru a pedepsi acea companie pentru anume fapte.

Pe langa hackerii “gri” care desi actioneaza ilegal, nu cauta raul in sine, evident ca au existat hackeri black-hat tot timpul, prin black-hat intelegand urmarirea de scopuri rele in sine, imorale, raufacatoare.

Ceea ce s-a intamplat cu publicarea informatiilor NSA este extrem de ciudat si rar intalnit: un grup de hackeri a facut public aceste informatii. Care sa fii fost scopul? Daca hackerii erau raufacatori si aveau doar scopuri comerciale, foloseau uneltele in scop propriu si nu le faceau publice, mai ales ca prin aceasta masura atrageau atentia companiilor target (Microsoft) care urmau sa repare “gaurile”. Daca hackerii doreau doar sa arate ca NSA-ul isi baga nasul unde nu ii e treaba, gestul lor este infantil: cine nu stie ce face NSA si cine nu mai crede in ziua de astazi ca oricum probabil NSA nici nu are nevoie de backdoruri pentru a avea acces la toate calculatoarele conectate la Internet (si nu numai) si o poate face probabil folosind chiar mijloacele companiilor mama (Microsoft, Google , Facebook). Au mai fost unele speculatii “far fetched” cum ca deconspirarea ar fi fost o miscare de manipulare provocata tocmai de NSA care ar fi dorit sa arate ca nu colaboreaza direct cu companiile pentru accesarea sistemelor ci are nevoie – ca toata lumea – de backdoor-uri, exploit-uri si tool-uri de hacking. Actul publicarii are deci o cheie greu de citit. Poate cea mai plauzibila varianta ar fi bunavointa unor hackeri care au dorit sa impartasasca cu hackerii din intreaga lume asemenea …. “bunatati”.

Ransomware-ul este doar o mica felie din tipurile de actiuni care se pot face. Pana nu demult (inainte de bitcoin), ransomware-ul era o prostie, fiind imposibil de cerut bani deoarece plata recompensei se facea cu riscuri mari. Ca o mica paranteza, as aminti un “virus” care a circulat pe la noi intr-o perioada. Pe calculatoarele victima, se activa la un moment dat un mesaj care se dadea ca si venind din partea politiei romane “Atentie acest calculator este urmarit de politia romana. Am descoperit ca folositi programe piratate. Pentru a nu face puscarie, va rugam sa ne contactati”. Victimele erau invitate sa contacteze politaii “binefacatori” care se ofereau sa treaca cu vederea victima in schimbul platii unei sume intr-un cont. Daca cineva s-ar fi dus insa la politie, era usor de urmarit unde se duc banii si faptasul putea fi prins usor. Foarte posibil, cel care ridica banii insa era un neica nimeni, un fraier trimis de niste baieti rai care pe mana cu niste baieti destepti realizau schema. Erau deci multi intermediari, hackerii aveau de platit multi intermediari si la ei oricum nu puteau ajunge niciodata sume prea mari.

Cu bitcoin insa, totul s-a schimbat. Posibilitatea tranzactiilor anonime face ca un hacker sa ofere pur si simplu un hash-code direct in mesajul adresat victimei in care sa ii ceara sa realizeze plata pentru a primi cheia pentru decriptare si pentru a recupera datele. Nenumarate astfel de incidente au loc zilnic si multi au cazut victima, unii chiar fiind nevoiti sa plateasca pentru a putea functiona normal. As aminti aici cateva spitale care s-au trezit cu fisele pacientilor encriptate si cu cereri de rascumparare. Faptul ca hackerii au mers pana acolo incat a cere spitalelor bani si a se juca cu vietile oamenilor denota ca acesti oameni nu au scrupule si ca sunt capabili de orice.

Tehnic, din punct de vedere al securitatii, nu prea putem face mare lucru, sistemle fiind vulnerabile si nicio masura de protejare neavand eficienta 100%. Foarte mult m-am intrebat personal cum de atat de multe victime au fost in cazul incidentului de fata, si cum de acestia nu aveau backup pentru a reintra in functiune instant. In particular m-a mirat cazul Renault care a avut mai multe fabrici oprite (inclusiv Dacia) pierderile fiind evident imense. Realitatea este ca in ciuda backup-urilor si a sistemelor de securitate (oare Renault chiar sa nu aiba un firewall pus la punct?!) sunt locuri unde backup-ul nu ajunge, un simplu restore nu rezolva situatia.

Ca o paranteza cu privire la recuperarea fisierelor, as sublinia ca dupa parerea mea, plata este inutila in cazul victimelor. Cine a pus la cale acest atac, cu siguranta nu va sta sa comunice si nu va risca nimic pentru a oferi cheia de decriptare dupa ce s-a facut plata. Desi estimarea platilor facute ar fi in jur de 20.000$ (conform unor “specialisti” – greu de stiu, bineinteles), foarte posibil ca cei care au pus la cale atacul sa nu fie dispusi sa tina la brand si sa se tina de cuvant oferint cheia de decriptare, deoarece o astfel de lovitura este once in a lifetime. 

Sa facem acum un mic exercitiu de imaginatie: ce s-ar fi intamplat daca hackerii care au lansat acest atac, nu planuiau ransomware ci pur si simplu cautau informatii pentru a le revinde. Ei bine, acest tip de atac se intampla deja. Daca exista un calculator neinfectat si care nu are pe el vreun virus sau malware, acel calculator chiar este one-in-a-milion. Efectele insa nu sunt vizibile si impactul nu este acelasi. Un impact poate si mai puternic era daca in loc sa encripteze si sa ceara recompensa, hackerii ar fi alterat datele intr-un mod cat mai discret. Imaginati-va in cazul unui spital ce ar insemna modificarea rezultatelor analizelor pacientilor.

Reiterez: in cazul de fata, prin backdoor-urile folosite, hackerii au preluat controlul total. Particularitatea atacului a fost propagarea autonoma si declansarea autonoma. Foarte probabil singura actiune concreta a hackerilor a fost trimiterea catorva mailuri initial, pana cand virusul a prins masa critica si a inceput a se propaga singur.

Sa ne intoarcem insa la Bictoin. Nu voi comenta fluctuatiile recente: o crestere la un nou record urmata de o scadere brusca. Eu cred ca dupa acest incident Bitcoin va fi mort. E la mintea cocosului ca nici un investitor care are 2 neuroni nu se va candi sa-si plaseze un procent prea mare in bitcoin in conditiile in care una dintre urmarile epidemiei recente ar putea fi tocmai interzicere bitcoinului. Daca era nevoie de o masa critica de opinie impotriva aceste monezi si daca era nevoie de fapte care sa demonstreze riscurile negative ale bitcoinului, aceasta s-a intamplat deja. Incepand de luni, bitcoin poate fi interzis in orice zi care va urma si putina lume se va opune, mult mai multa fiind in sprijinul autoritatilor care ar putea argumenta: “cati oameni mai vreti sa moara ca sa ne trezim ca acest bitcoin este o moneda folosita de teroristi care trebuie interzisa pentru a le bloca sursele de castig”?

Poate singura aparare in favoarea bitcoinului va veni din partea investitorilor cu sume mari care deja au expunere. Insa oricum bitcoinul a suferit o lovitura prin neacceptarea tranzactiilor de catre SEC care ulterior a acceptat o alta moneda, Etherium, care cred ca este putin mai sigura decat Bitcoinul care dupa cum stim, are multe defecte, in ciuda notorietatii.

Presedintele Trump a lansat un plan de pregatire al americanilor pentru caderea retelei electrice. Unii zic ca riscul exploziilor solare justifica impacienta cu care Trump actioneaza. Eu zic ca americanilor le e frica de atacuri cibernetice care sa vizeze gridul invechit si de aceea se precipita ei. Luni si zilele urmatoare, vom vedea fallout-ul de la aceasta prima runda. Parerea mea, este ca fenomenul abia incepe sa scoata capul din peisajul evenimentelor cu tenta apocaliptica ale vremurilor si lumii nebune in care traim.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

ALTE ARTICOLE (EXTERNE)

Blockbuster ‘WannaCry’ Malware Could Just Be Getting Started: Experts

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

ADDENDUM

Cum ne ferim de WannaCry?

Nimic nu este 100% sigur, dar putem face:

  • sa trecem pe Linux
  • sa rulam toate update-urile Windows-ului, indiferent de versiune
  • sa evitam sa deschidem atasamente de la necunoscuti

Cum nu ne ferim de WannaCry?

  • nu rulam programe descarcate aiurea de pe internet
  • nu cautam pe Google “wannacry removal”

E foarte posibil ca unii “antivirusi” sau programe sa contina virusi, daca site-urile sursa nu sunt de incredere.

Furtună și ceață pe Bosfor

Nu am mai tratat de ceva vreme Turcia si a venit vremea unor update-uri. Este evident ca recentul referendum a limpezit apele in ce directie va merge Turcia: auto-distrugerea. Ultima sansa a Turciei de a fi crutata de primavara araba a fost alierea la “valorile” europene, adica plecatul capului, ceea ce Erdogan nu-si mai permite nici macar sa simuleze.

Entropia interna

“Turcia este impartita in doua” este mantra care se repeta pe la noi. Am vazut chiar imagini pe Facebook cu harta Turciei colorata pe provincii dupa vanzarile de carte care s-ar fi suprapus cu cei care au votat impotriva extinderii puterilor lui Erdogan. Inainte de a fi impartita in doua insa Turcia era deja impartita in nenumarate felii, pe toate directiile: Europa / Asia, orient / occident, laicitate / islamism, conservatorism / liberalism, saracie / bogatie, Erdogan / Gulan, turci (nord) / kurzi (sud) etc

Ce este drept, Turcia are un istoric de tulburari, atentate si lovituri de stat. Cu toate acestea, contra-lovituri au fost mai rare si cresterea puterii unui singur personaj care are insa in spate nu doar o camarila ci si o idee, o “aura”, o “speranta” este relativ ceva nou. Unde va duce cresterea ego-ului national al unei tari de dimensiunea Turciei cu armata pe care o are si cu economia pe care o are, ramane de vazut. Rezultatele pot fi spectaculoase, in toate directiile, de la autodistrugere ca consecinta a unor gesturi “necugetate” ale lui Erdogan, pana la explozie economica, jucator regional si factor de stabilitate in zona.

Consolidarea Kurdistanului

SUA a inarmat recent kurzii din nordul Siriei cu arme:

Yesterday, the President authorized the Department of Defense to equip Kurdish elements of the Syrian Democratic Forces as necessary to ensure a clear victory over ISIS in Raqqa, Syria,” chief Pentagon spokesperson Dana White said in a statement referring to ISIS’ self-declared capital.
The equipment provided is set to include small arms, machine guns, construction equipment and armored vehicles, a US official told CNN. The supplies and weapons will be parceled out to be just enough to accomplish specific objectives related to Raqqa, the official added. (sursa)

Ce e nou cu acest anunt? Deja kurzii primeau ajutor de la americani, deja aviatia americana sprijinea actiunile kurzilor, deja aparusera poze cu soldati kurzi purtand uniformele unor trupe de comando americane etc.

Turcii nu ar fi sarit ca arsi daca pericolul pentru ei nu ar fi unul real. Nu doar ca kurzii cu fiecare zi care trece capata experienta si se organizeaza mai bine, dar pericolul real al turcilor este ca imaginea pozitiva a kurzilor in occident si mai ales in SUA sa se umfle pana in punctul incat in cadrul unei rascoale a kurzilor din Turcia, represaliile “traditionale” sa fie catalogate de “comunitatea internationala” ca actiuni teroriste ale unui dictator si asa cum Assad este bau-bau astazi, maine sa vina randul lui Erdogan.

Kurdistanul este deja o realitate, o comunitate inchegata care se organizeaza, care are un istoric de rezultate de succes uimitoare impotriva teroristilor si de asemenea are protectia totala a americanilor.

O data cu armele date kurzilor, americanii au promis ca vor face un buffer intre ei si turci pentru a-i asigura pe acestia ca armele furnizate de americani nu vor fi folosite impotriva turcilor.

Gelozia si temerea lui Erdogan este fireasca: la un semn deschisa-i calea – se gandesc turcii. Ar fi indeajuns ca americanii sa le dea voie si deja pana acum turcii ar fi ajuns pana la Damasc. Bineinteles ca mai greu ar fi ulterior ca americanii sa-i convinga pe turci sa se intoarca inapoi, si de aceea Ierusalimul nici nu da ok-ul pentru o grabnica “rezolvare” a lui Assad.

Spargerea NATO

“A murit ca un obsolete” este epitaful pe care americanii il pot scrie deja pe crucea intoarsa – simbolul NATO de la sediul din Bruxelles. Oricat de mult a incercat Trump sa bage pasarica la loc, prin enuntarea unui adevar stiut de toti dar nerecunoscut inca si neasimilat inca de toate tarile si instutiile din aceste state, Trump nu a facut decat sa declare “de facto” spargerea aliantei. Miezul oricarei aliante este increderea, iar Trump ca viitor presedinte nu a facut decat sa demotiveze orice speranta de a mentine fiabila o alianta care oricum avea probleme de incredere, ca si de organizare, de altfel. Nu doresc sa par extravagant prin aceasta proiectie a unei imagini de “depasit” a aliantei. Ma voi explica. In primul rand alianta nu insemna mare lucru decat acordul unor state minioane (grupate pe categorii: minionii mici si minionii mijlocii) de a isi pune la dispozitie resursele, armata, teritoriul etc marelui aparator – SUA – care oferea in schimb securitatea mentinerii granitelor. Ori, in momentul in care principalul garant declara prin viitorul presedinte “no more” sau le cere bani, sau le zice “sa va aparati si singuri, ca aveti si voi bani”, toata iubirea frateasca este terminata si fiecare incepe sa dea din colt in colt.

Sa nu ne amagim cu ultimele miscari de trupe si tentative de organizare regionala a minionilor de la margine. Ce incearca americanii este macar sa isi acopere retragerea, in sensul sa lase cat de cat pe localnici pregatiti sa nu fie prea usor expusi inamicului, ci daca oricum sunt lasati fii ploii, macar sa traga si ei doua-trei focuri in caz de nevoie.

Evident ca hartiile inca raman, mesajele incurajatoare si aparentele, asa cum intr-o familie, pana semneaza divortul cu avocatii cei doi pot mima o familie normala si copiii pot sa nu aiba habar inca ce se intampla in ciuda semnalelor. Tot asa este acum opinia publica: crede ca NATO inca exista si ca inca isi face treaba. Ori realitatile sunt evidente: SUA va folosi in continuare NATO pentru masinatiuni si interese proprii insa in nici un caz nu va mai fi un garant al nimanui. Revenind la Turcia, NATO (SUA) nu doar ca nu e un garant al lui Erdogan, dar NATO(SUA) a incercat sa il omoare pe Erdogan in timpul loviturii de stat si rusii care i-au interceptat pe americani au reusit sa-l avertizeze pe ultima suta de metri pe acesta si chiar au reusit sa il salveze. Acestea sunt lucruri bine stiute si nu voi detalia toata povestea cu Gulan care inca nu a fost extradat in SUA desi Erdogan mai face galagie periodic (ultima data ieri [1]).

Spargerea NATO, mai bine zis repozitionarea SUA produce noi provocari pentru Turcia in contextul in care este condusa de Erdogan. O eventuala detronare a lui Erdogan ar fi pus “ordine” in Turcia in sensul “punerii pe calea cea buna” a Turciei. Ce si-ar dori probabil SUA de la Turcia ar fi renuntarea la colaborarea si intarirea relatiilor cu Rusia si focusarea mai degraba pe targeturi mai la nord (Crimeea) sau mai la est (Nagorno-Karabah, Osethia etc) decat mai la sud (Siria). Evident, pe langa mentinerea sigurantei bazelor americane din Turcia, poate SUA si-ar fi dorit ca Turcia sa ramana un cumparator exclusiv al armelor americane si sa ii piarda de client. In prezent, cu Erdogan si cu miscarea nationalista a acestuia, nu doar ca in timpul evenimentelor bazele americane au fost la un punct sa fie atacate de turci, dar acestia au inceput sa trateze cu rusii achizitia de rachete anti-aeriente [2] (desi turcii sunt deja in AEGIS!)

Daca cei care cred ca NATO mai exista mai aveau nevoie de o dovada pentru a fi convinsi ca se insala, poate stirea de mai sus ar fi fost indeajuns. Altfel, le sugerem sa ne explice ce mai inseamna NATO cand liderul laburistilor din Marea Britanie (un posibil viitor prim-ministrul, de ce nu?) declara ca “un atac asupra unui aliat NATO nu inseamna ca Marea Britanie trebuie sa trimita trupe” [3]. Niste sanctiuni economice, pot fi indeajuns ca sa apere aliatul cotropit de rusi, vrea sa ne spuna acesta.

 

Rusia – aliat sau dusman?

Relatiile ruso-turce au trecut printr-un dute-vino aiuristic. Sa ne limitam insa la cateva perspective optimiste care cam le obliga pe cele doua tari sa isi creeze dependente din ce in ce mai puternice una de alta. Dincolo de frecusurile din Siria si prospectul unui conflict direct – chestiune depasita in prezent si dincolo de eventualitatea unei implicari mai puternice a lui Trump care l-ar putea vraji pe Erdogan cu zaharelul promitandu-i marea cu sarea pentru o implicare mai puternica, cea mai importanta chestiune pentru rusi, exponential mai imporatanta decat Siria este conducta de gaze. In articolul recent despre problemele si oportunitatile Rusiei am detaliat de ce Rusia incearca sa evite Ucraina si Belarusul, dar si sa isi extinda piata de desfacere inspre Sud, si de ce a ales Turcia ca sa fie un hub pentru vanzarea gazelor rusesti (dar nu numai) catre europeni. Conducta finantata si construita de rusi impreuna cu turcii este inca in lucru si va permite Rusiei sa vanda si Turciei sa intermedieze cantitati imense de gaz care ar putea da jos inclusiv cu pretul gazelor la noi, in Romania. Aceasta daca totul merge fara frecusuri si turcii nu o sa le traga noi tzepe rusilor. Tocmai pentru a a-i “motiva” pe turci sa nu mai faca prostii, tatucul le-a tras niste sanctiuni de cand cu avionul doborat care i-au ars destul de bine pe turci si e posibil sa ii arda si toamna aceasta daca rusii nu ridica sanctiunile care au mai ramas (pentru rosii – deja trecut sezonul – si pentru struguri – urmeaza). Totul cu scop pedagogic insa, desi la vremea aceea cred ca si eu am speculat ceva legat de mangaierea ego-ului patriotilor rusi. De asemenea, Rusia inca mentine interdictia pentru muncitorii turci, ceea ce il loveste pe Erdogan mai ales acolo unde il doare: in mandria de a fi un tatuc pentru toti turcii, de pretutindeni.

Evident ca Rusia se uita si la Iran nu doar la Turcia, insa asa cum Turcia este “alunecoasa” pentru americani, in aceeasi masura Erdogan este “alunecos” pentru Putin. De unde si investitiile rusesti in marele hub energetic turc sunt deocamdata de doar 1 miliard de dolari. Nu stiu daca in aceasta suma e inclus si reactorul nuclear pe care rusii il construiesc pentru turci sau sunt doar banii pentru conducta.

In orice caz insa, viitorul relatiilor ruso-turce nu poate fi prea stralucit, ambele tari fiind in esenta piedica la primavara araba care are programul ei si “trebuie” sa contine, cu sau fara acceptul lui Erdogan sau al lui Putin. Politica americana poate fi ea scindata si cu intensitati variabile, condusa de dinamica frecusurilor interne si tensiunile puse pe conducere de apropierea alegerilor. Insa directia este una clara: spre est! Si chiar daca Trump nu ar fi prea interesat de est, el avand inca de construit un zid mult mai aproape, nu se stie niciodata de ce  nevoi are nebunul ca sa distraga atentia si se foloseste de ce poate si el: ori de vreun atac al turcilor asupra kurzilor, ori de incalcarea de catre rusi a zonelor no-fly imaginarea deasupra Siriei etc.

Turcia se afla fizic la mijloc intre trei nebuni: Putin, Trump si Assad si ne mai miram de ce este condusa de un alt nebun – Erdogan? E oarecum firesc, dar parca totusi conjuctura actuala creaza premizele optime pentru un macel de proportii in zona, in curand. Sa asteptam insa alegerile din Iran … marele tacut, care tace si face si poate in curand va incepe sa faca si mai mult, sau poate Trump isi va aminti si de ei si le va trimite cateva rachete uzate ca sa dea semnale chinezilor sau mexicanilor sau extraterestrilor …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Erdogan to demand Gulen extradition from Trump

[2] Why Turkey might buy Russia’s S-400 defence system

[3] Corbyn: Attack on Nato ally does not have to mean committing UK troops

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

MEMENTO MUZICAL

Veselia idioților

Nu am putea intitula altfel veselia tampa cu care a fost primita victoria lui Macron din Franta in tara noastra, dar nu numai. De francezi nu zicem nimic, sunt un popor in disolutie, oricum. De la Merkel care a declarat “victoria lui Macron, o victorie pentru o Europa Unita” pana la expertii de dat din gura invitati permanent la televiziunile mioritice, toti se bucura aiurea. Bine, Merkel, poate are motive sa se bucure: de acum inainte va conduce si Franta, nu doar Germania – dupa cum a spus-o Le Pen in dezbateri: “Franta va fi condusa de o femeie: fie de Angela Merkel, fie de mine”. Insa romanasii nostri care dau din aripi falfanid si bucurandu-se ca Franta, prietena noastra buna, aliatul nostru de nadejde, nu a cazut in negura nationalismului si a euroscepticismului, ca sa nu repetam invectivele tembele reciclate non-stop cand vine vorba de orice tentativa de a pune sub semnul intrebarii avantul Euro-Sovietului, nu intelegem de ce se bucura.

Spun ca numai idiotii se pot bucura ca Franta a scapat de Le Pen si Europa a trecut deocamdata de riscul unui Frexit, deoarece cifrele nu pot fi ignorate. Pe cifre, Franta e indatorata pe veci Germaniei, la fel ca Grecia. Voi da doar 3 cifre fara a va plictisi cu analize economice prea complicate:

  1. somaj peste 10%: economia Frantei este in paragina; productia a fugit si fuge in continuare inspre tarile cu mana de lucru ieftina (ex: Renault); francezii au salarii prea mari comparativ cu productivitatea lor si statul cu greu mentine un nivel social cu care francezii sunt obisnuiti; imigrantii sunt doar cireasa de pe tort; cu sau fara imigranti, somajul in Franta este, va fi si va exploda; poate 10% nu pare dezastruos, insa mai rau nu e decat Spania cu 18,75% si Italia cu 11,7%; bineinteles, Grecia conduce in top, fiind o tara in limbo, subjugata finantelor internationale, santajata si intoarsa pe degete cum vor strainii;
  2. datorie galopanta: peste 100% din PIB; numai ca sa plateasca ratele la datorie, Franta ar trebui sa aiba o crestere de minim 1% si totusi nu reuseste nici macar atat; o crestere de  0.8% este sfortarea maxima pe care “hexagonul” o poate scoate, in vremuri in care exporturile Germaniei duduie si ating noi limite, cu mult peste recordurile dinainte de 2008; colac peste pupaza, pe langa rata mare de indatorare, Franta mai are si un ditamai deficit de aproape 1,5% – sub cei 3% din tratat, insa un deficit care nu face decat sa creasca si mai mult si mai alert cresterea procentului de datorie din PIB;
  3. un sistem bancar pe marginea prapastiei; va amintiti zvonurile despre riscul ca Deutsche Bank sa intre infaliment? Am scris si eu 2-3 articole cand a cazut pretul actiunilor sub 10E si viitorul bancii depindea de negocierile cu americanii care le dadusera nemtilor o amenda atat de mare incat daca trebuiau sa o plateasca, era condamnare la faliment. Ei bine, daca Deutsche Bank are in spate toata industria germana (si nu numai industria germana, ci si sprijinul Fed-ului american – mare parte din afacerile DB sunt in SUA), marile banci franceze BNP sau Societe Generale stau mult mai prost. Drept dovada este faptul ca desi Macron a castigat, pretul actiunilor bancilor franceze a scazut luni – contrar asteptarilor.

Iata cum descriu reactii similare din intreaga lume cu privire la victoria lui Macron niste specialisti reali – Viola Risk Advisors – care se ocupa cu banii:

“With the Macron win for President of France, much of the financial media, sell-side research and NSRO ratings world is leaping for joy as if the allies had liberated France in WWII. (sursa)

Sau:

The bottom line is that despite a new leader with high hopes for the French society and economy, it will be many years until its economy can reach the growth rates and size of the major GDP countries of the world including the USA, China, Japan and Germany.

Dar de ce nu ne-am bucura? Chiar daca viitorul Frantei va depinde de acum inainte de decizia bancilor si a nemtilor, care e problema? Care era alternativa? Nebuna aia de LePen, finantata de Putin?

LePen era pentru Franta ce este chirurgul pentru un bolnav de cancer: un rau necesar, un personaj grotesc, intristator, care vrea pur si simplu sa ne taie, sa ne macelareasca. In schimb, precum bolnavii de cancer naivi care alearga la guru si vindecatori “alternativi”, tot asa si francezii au ales un doctor fake la problemele lor.

Principala problema a Frantei este euro: salariile, pensiile si preturile din Franta sunt in euro. Cand Germania produce mult si cand Banca Centrala Europeana urmareste interesul nemtilor: mentinerea unei monede slabe, care sa ajute exporturilor nemtesti, solutia fireasca la aceasta problema ar fi francul: un franc care sa pice cand francezii lenevesc si fac greve si care sa se intareasca cand turistii vin la Paris ca sa ii cheltuiasca. Moneda proprie este pentru economia unei tari precum geamul din masina: cand ne e cald, il dam mai jos putin, daca ne e frig sau e curent, il inchidem. Moneda proprie, permite economiei sa suporte socurile si sa se ajusteze rapid la fluxurile internationale. Moneda unica ajuta doar pe exportatori si ii face dependenti pe restul, care sunt folositi doar ca forta de munca si ca piata de desfacere.

Franta de maine va fi Grecia de astazi. Idiotii se veselesc aiurea.

1 2 3 4 156