Gigel Chiazna

Arthur nu este nebun, noi suntem. Arthur este mai mult decat un personaj amuzant si interesant. Putem gasi la Arthur cateva virtuti pe care putini dintre cei care rad de el le au si desi la o prima impresie Arthur este cel slab si cu lipsuri iar noi astia de radem suntem cei puternici si de deasupra lui, realitatea este cu totul alta. Sa vedem care ar fi cateva din calitatile lui Arthur:

Umorul: se zice ca autoironia este apanajul oamenilor inteligenti. Arthur are mult umor, trebuie sa recunoastem si are si inteligenta, dovada fiind limba fluida pe care o rosteste. Lipsurile rationamentelor lui vin si din cele cateva suruburi defecte la motoras dar si din educatia deficitara de care probabil a avut parte. Umorul sau este insa mortal si cine nu ii da nota 10, trebuie sa mearga el la psihiatru,

Demnitatea: cati dintre noi aflati in situatia lui Arthur s-ar comporta cu demnitatea de care el da dovata? Umorul cu care Arthur vorbeste de problemele pe care le are nu este deloc fortat si deloc artificial. Acest umor vine din insasi demnitatea care il caracterizeaza. De exemplu, episodul in care Arthur vorbeste ca ii furau cainii painea. Cati ar avea curajul sa povesteasca o situatie ca asta cu zambetul pe buza si fara lamentare? Arthur o fi el nebun, dar daca vreun doctor stie ce medicamente sa luam si noi ca sa innebunim si sa avem demnitatea lui Arthur sa ni le spuna si noua.

Viziunea: cati dintre noi mai au un vis si cati mai au puterea, curajul si rabdarea sa lupte pentru el? Arthur are doua mari visuri: iubire si prosperitate. Arthur viseaza la Alina, cauta o nevasta - dar nu orice nevasta: sa nu fumeze si sa nu consume alcool. Si chiar daca mintea nu l-a ajutat prea mult, Arthur visa si la o afacere care sa ii asigure prosperitatea. Ce isi doresc majoritatea oamenilor din lumea dea azi? Placeri, averi, distractie, putere. Arthur insa are nazuinte firesti si sanatoase: el isi doreste o familie si isi doreste si o situatie care sa il ajute sa sustina viitoarea lui familie. Arthur nu viseaza la discoteca doar pentru a invita fete frumoase, ci mai ales pentru a castiga un ban. Sa ne amintim cum planuia sa puna pretul la jumatate cat ceilalti pentru a atrage clientela. Iata deci cum Arthur are chiar si un plan de atac in ceea ce priveste implinirea visurilor sale. Sa mai amintesc oare de anuntul matrimonial? Arthur nu sta cu mainile in san ci isi cauta nevasta. S-a dus la Lacrimioara chiar cu Intercity-ul. Faptul ca fiind cam slab de inger Arthur nu isi face calculele cum trebuie este secundar. Ce este relevant este ca faptul ca Arthur are o viziune clara, are niste repere solide catre care isi indreapta intreaga sa energie. Se va gasi vreunul sa puna pe seama diagnosticului viziunea lui Arthur si perseverenta cu care el isi urmeaza obiectivele, insa din nou zic: doctorul care ar zice asta sa ne zica si noua de unde sa luam boala pe care o are Arthur pentru ca Romania este o tara fara viziune si romanii de astazi sunt niste zombi pierduti in supermarket: nu vad dincolo de primul raft, nu ii intereseaza daca exista munti care asteapta sa fie cuceriti: baltirea este sportul national, tanguiala si plafonarea sunt boala care a cuprins o intreaga natie poate mai mult decat in alte vremuri daca ar fi sa ne luam dupa viteza cu care se fuge in afara.

Perseverenta: chiar daca boala sa poate sa il ajute aici  Arthur trebuie sa recunoastem ca este perseverent. Chiar dupa ce si-a daramat casa visand sa faca discoteca, lui nu i-a iesit din cap inca ideea si ochii ii sclipesc cand vede cat de inalt este tavanul din fostul sediu al CAP-ului unde a primit acum locuinta de la primar. De ar fi doar boala de vina pentru perseverenta lui, ar trebui sa intrebam toti ce boala are Arthur si de unde a luat-o el.

Barbatia: spre deosebire de omul Yeti care a primit de la Dumnezeu darul de a nu simti frigul Arthur recuoaste ca “situatia la cort devine din ce in ce mai grea”. Sa dormi in Noiembrie intr-un cort sub cerul liber necesita barbatie chiar si pentru un bolnav psihic. Este admirabila descrierea experientei lui Arthur la cort: cum se trezeste din ora in ora, cum mai face un foc, cum face “patrule” pana in centru si se intoarce. Enumerarea problemelor este presarata insa si cu glume. Barbatia lui Arthur insa este involuntara, fiind parca o stare fireasca, o prezenta continua la inaltimea momentului. De altfel, si din descrierea felului cum l-a salvat pe politai intelegem clar ca Arthur este un barbat adevarat. Ca sa nu mai vorbim de comportamentul de cavaler pe care Arthur l-a avut cu fata de la Bucuresti care a stat cu el doua saptamani, timp in care Arthur ii sa gatea, ii cumpara tigari, ii facea toate poftele fara ii pretinda “dragoste cu forta” cum  i-au sugerat altii. Arthur a inteles ca iubire cu forta nu se poate si s-a comportat barbateste ca de altfel si in cazul Lacrimioarei careia Arthur nu ii reprosaza ca era mult mai grasa decat el, nu pare sa il doara nici faptul ca l-a injurat la telefon, ci treaba nu a mers doar pentru ca aceasta fuma si bea si in plus il credea miliardar.

Arthur sfideaza lumea de azi si se ridica deasupra ei. In timp ce noi strambam din nas daca cozonacul nu are destula umplutura, Arthur are cu adevarat probleme. Si chiar si asa, in ciuda problemelor pe care le are si desi nu mai are pe nimeni, Arthur nu se da batut ci lupta cu barbatie, problemele le abordeaza frontal, dar si cu speranta, cu calm si cu un umor debordant. Arthur este cu adevarat un Don Quixote de  Ceptura.

Craciun Fericit, Arthur, oriunde te-ai afla!

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTA: Arthur este un taran din Ceptura – Prahova scos la iveala de baietii de la vaxpopuli.ro

In vara anului 1937, bucuresteanul grabit si prins de problemele zilnice sau dornic sa se relaxeze in orasul potopit de caldura nu se gandea si nu se astepta la ceea ce avea sa se intample peste 2 ani: intrarea Europei si a lumii intregi in cel mai sangeros conflict de pana atunci. [...] Se gaseau de toate, mai ieftine sau mai scumpe. Criza economica fusese uitata …

Am revazut recent documentaul “Romania in al Doilea Razboi Mondial” si mi-a ramas in minte introducerea in care se mentiona ignoranta omului de rand si uitarea crizei economice. “Se gaseau de toate” mi-a venit azi in minte cand eram in supermarket si desi era ora pranzului, lumea se gramadea sa umple carucioarele cu vrute si nevrute in expectativa sarbatorilor care urmeaza. “Criza economica fusese uitata” mi-a adus aminte de previziunile optimiste de acum un an cand guvernantii ne asigurau ca gata, greul a trecut si urmeaza chiar mariri de salarii. Acum raman doua intrebari: unde sare scanteia si cand. La prima intrebare se pare ca o sa fie Iran: aici nu exista decat doua variante: Iran face nucleara si devine o amenintare si mai mare pentru Israel sau evreii nu mai asteapta ca nucleara iranienilor sa fie gata si ii pun pe americani sa bombardeze Iranul, mai ales ca Ron Paul ameninta sa produca o revolutie in politica americana in anul viitor. Cu privire la cand, 2 ani mi se pare mult, poate chiar si un an. Nu m-ar mira sa avem surprize chiar de Craciun, dar Dumnezeu cu mila … orice clipa ne este data ca sa ne pregatim.

Si la cele 2 intrebari ar mai fi una: va fi viitorul razboi mondial doar un razboi si gata sau va fi doar inceputul razboiului perpetuu, impotriva unui dusman fictiv, sustras dar extrem de periculos menit sa justifice noua dictatura?

Acum 2 ani 8 luni Romania imprumuta 20 de miliarde de euro de la FMI si CE. Romania a reintrat in epoca “FMI” in primavara anului 2009 cand din cauza crizei creditelor, statul Roman a gasit de cuviinta sa se imprumute si mai mult pentru a plati ratele la creditele facute pentru constructia de sali de sport fara curent si piscine olimpice fara apa. In loc sa intre in default (adica faliment) – ceea ce oricum se va intampla mai devreme sau mai tarziu – si sa o luam de la zero in ceea ce priveste jocul cu hartiile care nu inseamna nimic – adica bani tipariti – si traiul pe munca generatiilor viitoare – adica credit, guvernul a sperat ca criza asta e o mica raceala si cu ajutorul FMI si al CE vom trece prin ea ca cutitul prin branza. Ce daca conditiile impuse de FMI pentru creditare erau dure – inca suntem cei mai tari la taiat dupa 2 ani de criza mondiala  - sacrificiile vor dovedi mai tarziu ca vor fi meritat. Asa ne cereau guvernantii pe atunci sa gandim, asa ne promiteau, asa credeau ca este mai bine, sa ne imprumutam la FMI si sa impunem masuri de austeritate draconice – bineinteles, doar pentru popor – cum nu a mai vazut Europa de atunci si cum probabil nu o sa vada in toata criza.

Ca ne-am imprumutat a fost un aspect, dar sa vedem mai departe ce am facut cu banii. Dupa cum stim, principala problema a momentului era ca guvernul nu prea avea de unde sa se imprumute, era confruntat cu un deficit imens, in urma dusului rece care a venit prin contractia economiei. Fiind obisnuit cu lafaiala la cheltuieli, cu pomenile electorale, cu tunurile la proiecte cum numai in Romania se pot trage [1], etc, etc, guvernul a fost socat de faptul ca nu mai avea bani sa plateasca nici macar salariile dara-mi-te sa continuie traiul bun pe care toti oamenii de bine din tara asta care fac afaceri cu statul il duc. Atat de socat a fost guvernul si atat de mult nu i-a venit sa creada incat a fost nevoie de cateva blocaje in plati, intarzieri la pensii si la plati catre furnizori pentru a realiza ca treaba se impute. Prin urmare, nestiind ce sa faca au fugit la FMI, asa cum un drogat da fuga la banca ca sa faca credit ca sa isi poata cumpara in continuare drogul, in speranta ca in viitor va gasi el o modalitate sa plateasca ratele si sa faca fata situatiei catastrofale in care se afla.

Nu ar fi asta problema principala, oarecum era firesc ca neavand acces la alte finantari deoarece Romania a fost, este si va fi o tara subdezvoltata, o provincie de periferie, o sursa de munca ieftina si teritoriu de supt resurse – prin urmare canci credite la dobanzi acceptabile, mai ales in toiul crizei – era deci firesc sa fuga la creditorul de ultima sansa: FMI, desi este binecunoscut faptul ca FMI nu are nici macar un singur succes de economie redresata in toate tarile pe care le-a imprumutat si carora, fiind creditor de ultima sansa, le-a impus propria viziune asupra masurilor ce trebuie luate.

Sa ajungem asadar la intrebarea: pe ce s-au dus banii? Banii de la FMI s-au dus in doua-trei locuri: la BNR pentru sustinerea cursului valutar si creditarea bancilor si la plata pensiilor si a salariilor. Ca s-au platit pensiile si salariile intelegem: guvernul trebuia sa ia unde unndeva bani si pentru asta. Ca s-a mentinut cursul valutar, versiunea oficiala de atunci a fost ca trebuie mentinut cursul pentru ca oamenii sa isi poata platii ratele. Controlul cursului este una dintre obsesiile lui Isarescu caruia ii place sa se joace cu bagheta magica si sa nu lase cursul sa mearga acolo unde tensiunea din piata doreste l-ar duce in mod normal. Doctrina oficiala a mentinerii cursului nu a explicitat-o niciodata nimeni asa cum nimeni nu a detaliat vreo strategie sau vreo viziune de dezvoltare a Romaniei. Pare ciudat sa vorbim despre strategie si viziune macroeconomica intr-o tara capitalista, dar nu e mai putin ciudat decat aceasta boala a BNR-ului de a dori sa controleze mereu cursul. China de exemplu isi controleaza si ea cursul, dar controlul cursului valutar, mai precis legarea yuanului de dolar este componenta a unei strategii economice de ansamblu si care a adus Chinei o crestere economica fulminanta la cote inimaginabile. China controleaza cursul pentru a facilita dezvoltarea productiei prin mentinerea unor costuri de productie mici. Garantia ca guvernul Chinei mentine cursul legat de dolar a convins marile companii sa mearga si sa investeasca in China, bineinteles nu peste noapte, ci in urma performantelor de ani de zile ale economiei chineze care au urmat acestei politici de control a cursului, precum si altor politici integrate in strategia nationala de dezvoltare. Care strategie in Romania nu exista. Lui Isarescu ii plate sa se creada maestrul echilibrarii macroeconomice care din pacate nu poate face mai mult pentru ca nu tine de el. Isarescu, fiind produsul epocii comuniste in care mandria nationala determina doctrina economica indiferent de perspectivele dezvoltarii si de rezultatele deloc imprevizibile ale ambitiei prostesi de a face mereu lucrurile altfel decat altii, Isarescu iubeste prin urmare un leu puternic si de aceea tot timpul, cu orice ocazie, fara nici un scop, trage de el in sus in timp ce piata l-ar vrea mai jos si in timp ce picarea acestuia ar ajuta imens exporturile, ar taia macaroana consumului, in special a importului si ar determina astfel o dezvoltare economica durabila si plasata de fundamente solide care i-ar asigura Romaniei sanse de supravietuire in criza pe care o traim.

Insa nu doar pe leul tare, dar tare degeaba, s-au dus banii de la FMI, ci si pe reducerea RMO-ului pentru a permite bancilor sa retraga rezervele de la BNR si teoretic pentru a le permite in consecinta sa crediteze din nou economia si sa deblocheze blocajul creditelor. Bineinteles ca nu s-a intamplat asa: bancile au creditat doar statul, si nu doar pentru ca statul a fost insetat ca un nebun dupa credite, dar si pentru ca bancile suflau in iaurt dupa ce dadusera credite cu nemiluita aiurea. In plus, bancile mama incepeau sa simta oarece constrangeri si pe la ele acasa si prin urmare strangeau bani albi pentru zile negre, adica pentru scadentele liniilor de credite – caci ma indoiesc ca tratatul de la Viena interzicea macar retragerea la scadenta a finantarilor.

Unde suntem acum uitandu-ne la ce ne-am propus?

1) Salariile si pensiile s-au platit, asadar statul nu a intrat in faliment desi creditele pe care le-a facut in perioada asta ne garanteaza ca mai devreme sau mai tarziu vom intra in faliment;

2) Leul nu a sarit pana la 6-7 lei, dar mai bine o facea ca explodau si mai mult exporturile; in schimb leul puternic a ajutat in continuare importurile si consumul, romanii cumpara in continuare cu nemiluita masini, telefoane, plasme, etc pentru ca leul e puternic, pentru ca Isarescu a folosit banii de la FMI  ca sa il tina puternic; putem spune deci ca prin banii de la FMI s-a stimulat indirect importul si s-a lovit in dezvoltarea productiei interne si in exporturi;

3) Creditarea nu a fost reluata, ba chiar e mai jalnica ca in 2009; bancile s-au multumit sa crediteze statul si atata tot;

4) Nici o banca nu a picat; de fapt asta a fost rostul acordului, pentru ca daca pica vreo banca, dadeam exemplu negativ altor tari; cine stie cum, economia Romaniei crestea de la zero prin forte proprii si pana acum intram chiar pe crestere; va dati seama ce ar fi insemnat exemplul Romaniei azi pentru toti porcusorii care sunt in dilema sa renunte sau nu la euro si sa intre in faliment pentru a termina o data cu povestea asta;

In concluzie, la doi ani dupa acordul cu FMI Romania sta mult mai prost, are o povara a datoriei mult mai mare, banii pe care i-a imprumutat nu i-a investit in nimic productiv – altfel se vedeau rezultatele acum – iar bancile oricum ne flituiesc si nu ne mai dau credite – vezi anuntul Bancii Nationale a Austriei.

La ce sa ne asteptam in 2012 pe langa mutarea ministerului finantelor de la Bucuresti la Bruselles? Poate la mutarea lui Franks la Cotroceni, ca tot vine sfarsitul lumii, de ce ne-ar mai mira lucruri si mai nebunesti?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] am discutat o data cu un spaniol care are o afacere in constructii in Romania si care 0se lauda ca a invatat “cum se fac afacerile” aici; pe langa alte picanteri mi-a marturisit cu o mare satisfactie ca in Spania, coruptia exista si acolo, si acolo se dau comisioane, se umfla preturile si se aleg furnizorii dupa cat de frumosi sunt; a ramas insa uimit ca in Romania, este de ajuns sa primesti bani si sa nu faci nimic in proiectele cu statul; la noi in Spania s-a furat dar s-a si facut ceva, se lauda el; aici se fura si nici nu se face nimic, poti sa pui material prost la strazi desi ai luat bani indeajuns sa pui de cea mai buna calitate, poti sa montezi la instalatii cele mai proaste pompe, desi ai luat bani sa montezi cele mai bune care sunt de zece ori mai scumpe, poti sa primesti bani pe contracte de mentenanta si de service pentru care nu faci nimic; bineinteles, platind comisioanele care/cui trebuie;

[2] a trecut peste un an de cand am scris un articol in care criticam FMI-ul; dupa inca un an de criza, printre balaurii care isi arata capul azi si printre faptele de coruptie si de management defectuos al crizei, FMI pare insa un copil cuminte; ce face FMI la urma urmei? ne da bani, la o dobanda mai buna decat am lua de pe piata si ne pune sa taiem salariile ca sa avem sansa sa le platim creditul; pai pe langa alti jucatori in spatiul decizional romanesc, european si mondial, politic dar si economic, FMI pare precum Dandanache pe langa Tipatescu; mi se parea mie ciudat ca FMI imprumuta bani desi nu ii are, doar pentru ca americanii dau click pe “Submit” si apoi ne suna si ne zic, “gata brothers, v-am facut transferul”; pe langa FMI, noua constructie europeana care ni se pregateste, ca si noua banca mondiala care se va naste pe ruinele Europei vor fi cu adeavarat organisme mult mai perfide.

Vanzarile de arme in ziua de Black Friday au atins maxime istorice in SUA in anul acesta. Conform declaratiei unui reprezentant al FBI-ului, interogarile bazei de date care sunt obligatorii pentru vanzatorii de arme inainte de vanzarea catre utilizatorul final, au sarit la peste 130.000 anul acesta, un salt de 32% fata de maximul din 2008. De mentionat ca vanzarile pot fi mai mari decat interogarile, pentru fiecare interogare evident putand fi vanduce mai multe arme aceleiasi persoane. (Sursa: USAToday)

Ce ne spune aceasta pe langa faptul ca americanii incep sa practice mai mult tirul si vanatoarea? Evident, americanii se tem ca societatea lor nu va mai fi atat de pasnica ca pana acum si vor fi nevoiti sa se apere. Insa nu doar vanzarile la arme explodeaza ci si vanzarile la produse pentru supravietuire cum ar fi mancare uscata, generatoare electrice sau filtre de apa.

Am vazut si eu in sfarsit pentru prima data Titanicul. Pentru ca nu imi plac filmele romantice, l-am evitat pana acum, insa pentru ca Max Keiser si Gerald Celente fac des referiri la aceasta catastrofa total incredibila si improbabila, m-am gandit totusi sa vad si eu filmul ca sa inteleg mai mult din situatia in care ne aflam – in sensul emotiilor si reactiilor traite de pasagerii Titanicului.

Iata mai intai cateva linkuri de articole care fac comparatie intre Europa si Titanic, cu mentiunea ca nu le-am citit si nu le recomand in special, vreau doar sa exemplific ca aceasta comparatie nu este deloc o exagerare a mea si nu este doar o metafora menita sa atraga interesul cititorilor:

• Financial Sense Newshour (un podcast economic foarte popular realizat de James Puplava): Europe’s Titanic Seems to Be Sinking (15 Mai 2010)
• Foreign Policy: A Continent, Sinking (20 Iulie 2011)
• equitymaster.com: Europe’s Titanic Moment (29 Nov 2011)

De ce compara diversi oameni Europa actuala cu Titanicul? Cum de a ajuns Europa de rasul lumii incat sa fie comparata cu o nava care s-a scufundat la prima sa lansare la apa si care nu era orice nava ci cea mai mare construita la vremea ei? Nu este greu sa ne dam seama de ce aceasta comparatie este atat de clara si atat de des folosita pentru a exprima pericolul iminent in care se afla Europa acum. Nu vreau sa detaliez acum situatia in care ne aflam, cum s-a ajuns aici si de ce intrarea la apa este iminenta. As vrea doar sa enumar cateva elemente similare din cele doua aventuri: Titanic si UE.

In primul rand, ambele sunt realizari extraordinare, iesite din comun, lucruri marete pentru care multi s-au scremut indelung ca sa le realizeze. Insa asa cum si Babilonul s-a prapadit, orice lucru maret pe care oameni il realizeaza din mandrie si fara binecuvantarea lui Dumnezeu si fara a se gandi macar ca Dumnezeu i-a ajutat ca sa il realizeze, va pieri mai devreme sau mai tarziu. Istoria aduce marturie in acest sens.

In ceea ce priveste Titanicul, exista zvonul ca un angajat al companiei care detinea Titanicul a declarat presei la lansare ca nici macar Dumnezeu nu il poate distruge, Titanicul este indestructibil. Cu siguranta nu doar un om gandea asa, probabil el exprima doar o stare a lucrurilor generalizata, asa cum si astazi, antihristii din Europa, ateii care baga pumnul pe gat in principal crestinismului, nu sunt doar o exceptie ci ei reprezinta o stare generalizata: lepadarea de Hristos. Ca exemplificare incontestabila a acestei realitati este in primul rand faptul ca in Tratatul de  la Lisabona (numit tratat dar de fapt constitutie) nu s-a mentionat nici macar o realitate istorica incontestabila, anume faptul ca crestinismul a contruibit la edificarea valorilor europene care teoretic acum ne unesc si ne cheama impreuna sa avem un viitor comun. Am putea spune ca poate acei politicieni care au conceput si au votat acest tratat sunt doar o mana de oameni, nu reprezinta popoarele europene si prin urmare Dumnezeu nu ar trebui sa ia seama la hula si blasfemia lor pentru a lasa Europa sa urmeze cursul Titanicului. Este insa de ajuns sa ne uitam in jurul nostru si chiar in noi insine pentru a intelege de ce Dumnezeu nu poate sa ne ajute deoarece noi nu Ii permitem, noi suntem cei care Il gonim din viata noastra, noi suntem cei care Ii calcam poruncile si care stim mai bine ce este bine pentru noi, noi singuri am ales sa facem compromisuri deoarece toata lumea face asa si doar nebunii si crestinii fundamentalisti se lasa total in voia lui Dumnezeu, noi restul suntem oameni “civilizati”, europeni, moderni, care ne socotim viata asa cum vrem noi. Un prieten imi povestea cum in discutia avuta cu niste colegi din Suedia acestia spuneau ca ei nu au de ce sa creada in Dumnezeu pentru ca au tot ce vor, nu au nevoie de nimic. Bineinteles, simplista gandire si simplista poate si justificarea de ce europenii nu vor ca Dumnezeu sa aiba grija de ei ci prefera “libertatea”.

Mandria luciferica nu este insa singura comparatie intre Titanic si Europa. Vazand filmul, cel mai frapant pe mine m-a socat schimbarea rapida a situatiei. Asta seara chefuiau, dansau, faceau dragoste, peste 3-4 ore in ocean – mare parte, inghetati in apa in vestele de salvare – alta parte, disperati inghetati in barci in asteptarea unor salvatori – o mica parte. Schimbarea brusca a situatiei este intr-adevar socanta pentru ca oamenii – in afara unor experiente personale – nu sunt obisnuiti sa treaca dintr-o stare de normalitate intr-o stare de cosmar. Oamenii, societatea, nu doar ca nu doreste catastrofa si nu o crede probabila, dar isi bate joc de cei care vin chiar cu argumente si cu explicatii menite sa le atraga atentia ca o catastrofa este iminenta – vezi Noe. Foarte posibil ca pasagerii de pe Titanic sa  fi gandit: da, ne putem ciocni cu ceva, da se poate intampla ceva neprevazut, un motor poate sa se strice, un nivel poate fi inundat, dar la cat de mare este, la cate de multi oameni si-au pus nadejdea in el si au avut curajul sa se imbarce, la cat tam-tam a facut presa cum ca Titanicul este indestructibil, in nici un caz nu poate veni apocalipsa. In cel mai rau caz, solutii se vor gasi, nu vom pierii cu totii. Asa gandesc multi si astazi, cu privide la viitorul Europei si al Romaniei in Europa. Si intr-adevar apocalipsa nu a venit chiar pentru toti, mai sunt cativa care au supravietuit.

Si aici, ajungem la o alta comparatie cu Europa de azi: nu toti vor intra la apa, cei de la clasa I-a vor fi salvati in mare parte. Bunaoara, bancherii care sunt “too big to fail” nu vor intra in faliment, pentru ei se vor gasi solutii. Sa ne uitam doar la Romania: mii de firme au picat in criza, au dat faliment, sute de mari companii, oameni de afaceri mari, chiar si Patriciu a inceput sa intre la apa. Cu toate acestea, nici o banca nu a falimentat, prin urmare au profit, prin urmare bancherii isi iau salariile la timp, unii ia si bonusuri iar proprietarii bancilor iau dividende. Totodata, atat bancherii din Romania dar si cei din alte tari au acces la creditare la dobanzi preferentiale, cu mult sub ce poate accesa omul de rand, sau firmele de rand. Asadar, clasa I-a si pe Titanic si in Europa este protejata. In tulburarile care vor veni, nu exista insa certitudini, barcile din Europa sunt altfel concepute decat cele de pe Titanic, iar pasagerii claselor inferioare de pe Titanic erau prea cuminti si prea ignoranti, pe cand generatia ProTV si OTV cand va veni scufundarea si vor incepe sa haituiasca si sa fuga din colt in colt pentru necesitatile de baza nu vor fi la fel de linistiti ca cei de pe Titanic. Europa spre deosebire de Titanic are insa elicoptere si salupe rapide: cei care se vor sui in ele si vor fugi imediat ce icebergul se va arata la orizont, poate vor scapa. Jim Rogers, un mare investitor american si unul dintre prietenii lui Soros a emigrat in Singapore. Vom vedea insa care este Carphatia Europei, deoarece China are si ea problemele ei, iar restul lumii nu are cu ce sa ne ajute.

Interesant mi s-a parut in film si felul cum se raportau diversi oameni la ciocnirea cu iceberg-ul: putini au realizat iminenta pericolului si faptul ca urmau sa se scufunde. Unii chiar se jucau cu bucatile de gheata pe punte, altii admirau frumusetea ghetarului, cativa faceau pe curajosii si nu vroiau sa puna pe ei vestele de salvare. Un nebun fugea chiar sa isi ia banii si comorile din seif. Dintre cei salvati, unii chiar se temeau sa nu fie aglomeratie in barci – vroiau deci sa stea la clasa intaia chiar si in barci. Multe marsavi si multe fete intunecate ale omului ies la iveala in situatii limita – aviz celor care isi pun nadejduea in salvarea comuna. De la ignoranta si nepasare pana la disperare si fatalism, personalitatea umana este foarte neadaptata situatiilor de criza si actioneaza uimitor de ilogic si animalic.

Un singur lucru nu am inteles vazand Titanicul: doar Europa se indreapta spre iceberg, doar SUA sau intreaga lume?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Cititi si:

- The 5 Stages of Grief
- Dan Ariely Decodes Why Humans Are Hard-Wired To Inflate 
- “Fara Mine nu puteti face nimic” 

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Cateva informatii uimitoare despre vremurile hiperinflatiei din Serbia:

- cum chletuiau oamenii salariile in avans si cum primeau magazinele cecuri fara acoperire: bancile permiteau solduri negative pana la plata salariilor;
- care sunt asemanarile si deosebirile intre SUA de azi si Serbia de atunci;
- cum scadeau in valoare asseturile neesentiale cand lumea cheltuia mare parte din bani pe mancare;
- cum au rezolvat sarbii hiperinflatia in 4 saptamani prin peg-ul la marca germana;
- actiunile sunt cea mai buna protectie pentru inflatie pana la o rata de 60%;

Black Friday-ul de anul acesta ne-a dovedit cat de animale sunt oamenii. Sociologii care vor sa exemplifice comportamentul animalic al oamenilor josnici imoblnaviti de cultura posmoderna si civilizatia consumerista, cred ca imaginile cu imbulzeala de la magazine din ziua Black Friday este cel mai bun exemplu. De la gaselnita Black Fiday menita a stimlua vanzarile si pana la paperspray-ul folosit pentru a goni cumparatorii competitori este cale lunga, poate chiar calea de la o idee banala de marketing la o degradare mentala si spirituala fatala.

Va dati seama ce o sa fie cand oamenii vor fi nevoiti sa se gramadeasca in magazine pentru o bucata de paine, daca pentru niste amarate de prosoape acum sunt in stare de ce sunt in stare?

Bataie pe prosoape:

Run for your life:

Gramadeala pentru o tigaie de wafe de 2$:

Bataie pe prosoape de 1,28$: