Search Results for: prima casa

Prin creșterea ratei dobânzi într-o perioadă de contracție economică și incertitudini geopolitice (ca să nu folosim cuvinte mai grele) nu se încearcă altceva decât punerea de gaz pe foc. Dar Fed-ul e strâns cu ușa, spun unii. Nu au de ales … Faptul că această criză ne-a prins cu dobânzile jos, nu e vina Fed-ului. Pe bune?!? Cine i-a pus să țină dobânzile scăzute de peste 10 ani (din 2008) și cine i-a pus să tipărească bani în draci în timpul plandemiei? Fed-ul este prins într-o horă în care singur s-a băgat și prin controlarea dobânzii decide de fapt ritmul de ciopârțire a PIB-ului global și prin impact, numărul de oameni care vor muri de foame. Într-o prezentare de acum câțiva ani, Jenet Yelen (evreică fostă președintă a Fed-ului în epoca Obama între 2014 și 2018) recunoștea cu candoare că cauzele unei recesiuni economice sunt fie dezechilibrele fiscale (cheltuieli aberante, nesusținute de venituri la nivelul guvernului) fie cauzate de Fed (prin politica monetară). Nu știu contextul, dar se pune întrebarea: de ce ar vrea Fed-ul să provoacă o recesiune? Nu știu. Cea mai mainstream și neutră poziție este că Fed-ul are o politică obiectivă care urmărește binele comun și singura problema ar fi cum să realizeze acest bun comun. Ce nu este însă prea clar pentru toată lumea este că Fed-ul este de fapt o bancă privată. Președintele Fed-ului este propus de președintele SUA dar trebuie să fie ales de președinții filialelor Fed-ului care sunt privați. De asemenea, președintele evident că nu e de capul său la putere, ci este reprezentantul unor centre de putere cu anumite interese. O dată ales, președintele Fed-ului are o anume autoritate, dar deciziile se ia cu ușile închise și de fapt nu prea știm cine decide. Una peste alta, nu putem să nu observăm o sincronicitate între terminarea plandemiei, începerea războiului din Ucraina și pregătirea unei crize financiare seculare care probabil se va termina cu WW3. Deja narativul vedem în ce direcție merge, deoarece actorul ne spune dinainte ce va fi – programarea pare un instrument necesar și nelipsit din modusul operandi al iluminaților. Dar rata dobânzilor nu este singurul pericol la orizont. Creșterea prețului la comodități este poate mult mai periculoasă. Iar războiul din Ucraina nu este decât începutul declanșării unui val de scumpiri care va zgudui întraga lume deoarece efectele acestor se vor simți nu doar în țările sărace – unde oamenii vor muri de foame și vor porni revoluții cum a fost în Primăvara Arabă și cum au început deja în Peru. Și țările în curs de dezvoltare care atinseseră cât de cât un nivel de trai bunicel (cum e România) vor fi date înapoi și multe întoarse din nou în lumea a 3-a. Iar țările “dezvoltate”, cel puțin așa cum le știm noi, vor trece printr-o criză în care săracii vor muri de foame și bogații vor deveni săraci. De unde însă această creștere a prețului la comodități? Am explicat în articolul anterior de ce deglobalizarea produce ineficiențe. Sunt nenumărate

Blitz-krieg, mac, mac, e posibil să fii auzit cei care vă uitați la TV. Eu doar citesc presa și am văzut ceva știri cum că iexperți militari americani declară că rușii și-au pierdut tempo-ul și nu au ocupat Ucraina instant, așa cum au ocupat Crimeea. Din start, vom spune că la război orice plan, oricât de complex și comprehensiv este dat peste cap după primele bătălii. Dacă cineva spune că rușii se mișcă încet, înseamnă că nu prea au idee ce înseamnă războiul. Și mai ales războiul asupra omului, despre care am amintit fragmentar aici dar mai ales în capetele hidrei. Bunăoară, evident că oricine își dorește să câștige un război rapid și fără pierderi. Dar Rusia evident că nu are ca obiectiv doar “eliberarea” Ucrainei. Acum că avem deja războiul început și putem vede ce se întâmplă, sunt mult mai multe de zis și s-a cam dat vălul la o parte și putem să fim mai curajoși în eminterea de principii fundamentale care vor ghida viitorul apropiat. Și iată – după mine – un principiu: Rusia caută să fructifice orice ezitare și bâlbâială a NATO & UE și lovește în punctul cel mai slab, căutând să profite la maxim. Așa cum NATO a ocupat statele foste sub umbrela sovietică (prin războiul informațional, prin influențe politice și financiare), tot așa acum Rusia contra-atacă și ocupă militar, nu mai puțin brutal, Ucraina. De ce? Simplu! Deoarece POATE! Așa se întâmplă să fie situația actuală a lumii, cu un dement la putere în SUA, cu o retardată vice-președinte, cu niște fomei spălate pe creier de ideologii sataniste anti-umane la puterea UE, cu femei la conducerea ministerelor armatei din diverse țări europene, e normal ca Putin să taie și să spânzure. Credeți că acum, se vor redresa europenii? Nu, vor trimite la bătaie pe alții, pe marginali ca noi. Ne vor pune să dăm arme și muniție ucrainienilor ca – vezi-Doamne – ajutoare umanitare și vor aștepta ca rușii să ne bombardeze convoaiele de ajutoare “umanitare” pentru ca să întârească unitatea și mai mult. Căci deocamdată unitatea europeană a mers până la scoaterea unor bănci rusești din SWIFT, dar nu a tuturor și nici măcar la reducerea cu 5% a importului de combustibili. Nord Stream 2 a fost tăiat, dar după Marea Afacere Verde a Marelui Reset, oricum aceasta conductă era “faux-pas” deoarece deși aducea avantaje imense economiei germane, afecta exporturile de panouri solare. Întorcându-ne la răzbel, avem așadar niște greșeli crunte ale rușilor, care nu fac deloc cinste unei armate moderne excelente. Nu chiar ca evadarea americanilor din Afganistan, dar totuși acele câteva tancuri părăsite pe stradă pentru că nu aveau motorină sau pentru că tanchiștii erau prea retardați ca să tragă cu ele, arată că pentru ei, deocamdată Ucraina este un câmp de exerciții militare unde își pregătesc soldații pentru ce va urma. Poate de aceea și a ales Putin să invadeze folosind recruți, ca să-i călească. O variantă ar fi că i-a trimis să fie carne de tun, ca să

În general nu trebuie să judecăm. Dar trebuie să atenționăm și să ne informăm între noi pentru a menține unitatea. Bunăoară deși pare grav că arătăm cu degeul către anumiți ierarhi sau clerici, trebuie totuși să subliniez că acest deget este un îndemn la trezvie și la atenție ca să nu ne lăsăm trași la groapă cu cei care se duc spre groapă, căci dacă nu văd semnele timpurilor când ispitele sunt mici, cum le vor vedea când ispitele vor fi și mai mari? Dar cum putem noi știi că vedem semnele timpului și cum ne putem încredința de care păstori să ascultăm? Proba timpului este prima probă – trebuie să ascultăm de păstorii pe care i-am ascultat și am văzut că ne-a fost bine. Există căderea acum ca mulți care au ascultat de un anume părinte și le-a fost bine, din cauza provocărilor, li se pare mai ușor să schimbe și să asculte – cel puțin în unele privințe – de alți păstori (străini) care le cântă în strună și îi îndreptășesc în înșelarea lor. Am zis de mai multe ori că trăim instanțierea în realitate a războiului nevăzut care se duce între puterile întunericului și cei chemați. Dar nu am zis că în ciuda acestei instanțieri, lucrurile nu sunt la fel de clare pentru toți. Avem încă ezitări și nedumeriri, ne doare faptul că trebuie să ne schimbăm viața și nu avem pregătirea duhovnicească să facem față provocărilor. De aceea, ne îndulcesc liniștirile păstorilor căzuți care spun ce ne place nouă și ne “liniștesc” conștiința. Povestea nu este nouă, doar că acum spre deosebire de mai înainte lucrurile se precipită. Bunăoară mai înainte, dileme aveau cei care aveau chestiuni complicate – de exemplu căsătorii cu cei de alte credințe, divorțuri și recăsătoriri a 5-a oară sau dezlegări la post pe motive neîntemeiate, sau altele. Și se duceau să asculte nu de cei care îi învățau cum se face în ortodoxie lucrul respectiv ci la cei care îmbrăcați în haine de preoți ortodocși, dezleagă orice fără niciun criteriu și fără nicio încredințare de la Dumnezeu. Cu încredințarea din nou e lucru greu, dar oare câți dezlegători de căsătorii eterodoxe au spus măcar că s-au rugat la Dumnezeu ca să îi lumineze într-o pricină și așa au ajuns la o soluție, ci mulți – cum ar fi PS Andrei din Ardeal – vin cu iconomii aberante de genul: cum să nu dezleg o căsătorie heterodoxă în Cluj unde am oameni de toate credințele, că una e unde 100% sunt ortodocși într-un sat și alta unde sunt 30% ortodocși. La ăia cu 100% se aplică canoanele, în rest … Evident este penibil un asemenea argument, unde sunt 30% ortodocși, sunt suficienți oameni ca să se poată căsătorii ortodocșii cu ortodocși și nu cu eretici, dar iată un exemplu de iconomie principială pe motive iraționale, doar din comoditate ecleziastică sau mai bine zis populism ecleziastic decât din duh și spirit ortodox. La fel se întâmplă și cu situația actuală acum. Vor veni