Imobiliarele – o prăpastie al cărei fund nu se vede încă

Leave a comment

Imobiliarele au cazut destul de mult din 2008 sunt de parere unii. De fapt nu doar unii, ci majoritatea oamenilor, din toate categoriile: agentii imobiliare, ziaristi, vanzatori, cumparatori etc. Au inceput deja sa apara in emisiuni bombastice la unele televiziuni cu pretentii (de ex: Digi24) in care se pompeaza titluri aiuristice gen “Record de tranzactii imobiliare”. In primul rand as dori sa mentionez ca este penibil ca pentru o emisiune care se intituleaza “Catalog imobiliar” sa speculeze aiuristic stiut fiind ca in Romania nu exista o modalitate standard care sa fie cat de cat relevanta de monitorizare a numarului tranzactiilor si mai ales a preturilor la imobiliare. Tot ce auziti statistici legate de imobiliare sunt presupuneri si extrapolari de genul: “conform site-ului imobiliare.ro, preturile la imobiliare au crescut”. Evident asemenea statistici nu au nici o baza, un site oricat de popular ar fi el, nu prezinta nici pe departe un lot relevant din piata pentru a putea trage vreo concluzie solida. Ca sa discutam despre imobiliare, trebuie mai intai sa discutam despre credit si despre criza. Este o poveste lunga. Pe scurt, pana in 2008 am asistat la ceea ce se numeste “bula imobiliara”. Daca intre timp preturile din imobiliare au cazut cu 50% nu inseamna nici pe departe ca aceasta bula s-a dus si gata, acum urmeaza cresterea. Parerea mea este ca pe langa faptul ca “revenirea pietei imobiliare” este un concept fantasmagoric (ca si cum as zice eu ca in curand revin la adolescenta), inainte de a vorbi despre starea imobiliarelor trebuie sa vorim despre starea creditarii. Care stare a creditarii este catastrofala: bancile dau credite din ce in ce mai greu, rata creditelor “neperformante” (adica care nu vor fi platite niciodata, deci falimentare) este in continua crestere si sistemul bancar romanesc este pe marginea prapastiei. Cresterea numarului de insolvente ar fi doar un argument in acest sens: bancile au expuneri imense pe companiile mari (de ex: Oltchim, CFR etc) si aceste companii nu sunt decat niste bombe cu detonare intarziata, nu isi vor mai revenit pe profit prea curand, bancile vor pierde imens pe masura ce insolventele se vor desfasura una cate una intr-un domino al groazei. Asadar, ca sa nu mai lungim povestea: – preturile imobiliarelor au scazut, dar e doar inceputul; sa nu uitam ca Prima Casa a proptit preturile, dar nu le poate tine acolo pentru mult timp, decat daca se redenumeste in “a doua, a treia, a patra casa” si daca garantiile cerute vor fi din ce in ce mai mici, caci salariile reale scad si inflatia erodeaza puterea de economisire; – bancile sunt paralizate precum un soarece in fata unui piton: desi ar trebui sa fuga cat pot (adica sa scoata la vanzare cat mai repede, tot ce au la preturi cat mai mici), ele stau si asteapta ca mumiile; totul se datoreaza insa si BNR-ului care trece cu vederea si nu preseaza bancile sa scoata pe piata activele neperformante si sa lase piata sa se duca acolo unde ii este nivelul,

Read more

Demonul deflației

Leave a comment

Astazi aurul a tinut headline-ul pe breaking news-uri pana cand se intampla treaba cu Boston-ul. Cu toate acestea, nu doar aurul a picat astazi. Sa facem o mica recapitulare: Metale si comoditati: Aur: -8,5% Argint: -12,59% Petrol (Brent): -2,47% Petrol (WTI): -3,56% Paladium: -7,88% Platina: -5,61% Metalele industriale: ~-3% Grau: -2,07% Porumb: -1,6% Orez: -2,28% Cauciuc: -6,16% Cativa indici: Dow Jones: -1,79% Dow Jones Transportation: -3,81% DAX (Germania): -0,41% CAC 40 (Franta): -0,5% ATX (Austria): -2,33% Cateva cotatii din Austria: Erste Bank (mama BCR din Austria): -3% OMV (la mai mare!): -4,71% Raiffheisen Bank (chiar ei): -3,08% Zumtobel (producator de leduri electronice): -6,72% Asadar pica cam toate, doar actiunile se mai mentin cat de cat (nu si bancile). Si asta in timp ce se anunta tipariri nelimitate (de ex: Japonia) si in mod normal pietele ar trebui sa creasca. Nu se justifica picarea aurului doar pe zvonurile Fed-ului ca urmeaza sa stranga robinetul sau pe zvonul Ciprului ca urmeaza sa vanda aurul. E posibil insa ca pe dedesubt mai multe tari aflate la ananghie sa fi inceput sa vanda aurul si asta sa dea jos cu pretul. De exemplu Italia, Spania, Japonia etc, toate tarile care au nevoie de bani e normal sa caute sa intre mai devreme sau mai tarziu in rezerva aurului. Ce se intampla insa cu celelalte, de ce pica toate? Se pare ca la nivel mondial s-a cam accelerat ritmul de cadere a economiei, rezultatele sunt din ce in ce mai proaste raportat la asteptari. Mai ales China “este de vina” astazi pentru caderea comoditatilor si a metalelor industriale. Dar nu doar China, ci si declaratiile facute de fantasticul Mario Draghi astazi cum ca el nu poate rezolva problema politicienilor, nu e de ajuns politica monetara pentru a rezolva cauza crizei. Ciudate declaratii deoarece tocmai bancherii centrali au provocat aceasta criza prin micosrarea dobanzilor de referinta, dereglementarea si lipsa oricarui control asupra sistemul bancar si introducerea conceptului de “Too Big to Fail” care roade adanc in esenta capitalismului ca daca faci afaceri proaste trebuie sa falimentezi. Nu o lungim cu comentariile, subliniem doar ca nimic nu e intamplator si caderile de zilele astea nu sunt doar niste cifre seci, in curand ceva nasol se va intampla. Sa speram ca nu pentru noi, dupa cum vedem in legatura cu Romania apar zi de zi stiri bune: – Ponta pune pe var’so Ministru la Justitie – Chinezii pleaca de la noi ca nu prea e rost de afaceri, noi ii primim cu paine si sare, ei vor rapoarte si documentatii – Managerul privat al CFR-ul demisioneaza pentru ca nu se adapteaza la “sistemul ticalosit” – Am intrat in top 3 la credite neperformante in Europa – 100 de zile de guvernare Ponta: o vizită la o companie, două întâlniri cu oamenii de afaceri, 19 participări la emisiuni televizate şi 500 de oameni numiţi în ministere şi agenţii – Un sfert din economie intră în insolvenţă etc,etc  

Read more

Aur, inflație și criză

One comment

“Perierea depozitelor” – un film care se va lansa la o banca din orasul tau in curand. Asa ar putea suna o reclama la faimoasa lege europeana la care se lucreaza in taina acum, bazata pe “solutia Cipru”. Sa nu va mire insa si sa nu vi se para prea exagerata aceasta potentiala formula de promovare a unei masuri catastrofale care va schimba pentru totdeauna sistemul financiar si va impinge Europa si mai mult spre marginea prapastiei. Spun ca nu  trebuie sa ne mire deoarece astfel de “linii” putem citi zilnic in presa. Iata doar un exemplu:  “Trebuia să iau de la oncologie sau de la diabet. De unde să tai?” Un citat banal, in pagina a 3-a a ziarului de azi – poate – si trecut cu vederea de majoritatea dintre noi. Cu toate acestea, astfel de “fragmente” sunt precum scannerele cu raze x in structura unei cladiri care ne arata profunzimea si raspandirea fisurilor. Este adevarat ca exista posibilitatea ca acea cladire sa mai reziste multi ani, dar probabilitatea majora este ca ea sa se prabuseasca. Cand, cu ce amplitudine si cu ce daune, nu putem preconiza, putem doar specula, ceea ce nu vom face acum. Pretul la aur a inceput sa pice drastic de cateva zile. Un fenomen pe cat de real, pe atat de ciudat. Cvasi-consensul in presa mainstream este ca aurul pica deoarece exista premize optimiste ca economia a inceput sa isi revina si ca FED-ul va inceta cat de curand sa mai tipareasca miliarde de dolari in fiecare luna (deocamdata a ajuns la 85). Pretul aurului creste cand vine frica de apocalipsa financiara, cand oamenii se asteapta la inflatie si fug in bunuri tangibile, care nu isi pot pierde din valoare in aceeasi masura ca banii. Evident, cand spun “oamenii” ma refer la miliardari, fonduri de investitii, fonduri de pensii, marile companii, pestii mari din piata, nu Gigel si Costel care au decat cateva milioane de euro. Paradoxal, dupa ce banii au fost confiscati in Cipru si dupa ce se pregateste o lege care sa bata in cuie o astfel de masura in toata Europa, ne-am fi asteptat ca pretul la aur  sa creasca. In plus, datele economice nu sunt deloc prea optimiste, mai ales avand in vedere ca Europa este pe marginea prapastiei – consens cvasi-oficial. Nu stim tainele si nu facem mai multe speculatii de ce a picat aurul (si argintul, si alte metale pretioase, dar nu numai). Amintim doar ca un fenomen similar s-a intamplat si inainte de crash-ul din 2008. Totodata, spaima de inflatie nu are de ce sa treaca cata vreme banii tipariti exista acolo undeva si nu au unde sa vina decat inspre jos, inspre economia reala si cand vor veni vor matura totul in calea lor. Este binestiut ca inflatia nu este cauzata doar de marirea volumului banilor in piata ci si de accelerarea vitezei circulatiei banilor. Ori, ce s-a intamplat este de fapt incetinirea circulatiei banilor prin contractia creditului. Totodata banii tipariti exista si sunt in

Read more

Carmen Reinhart: Criza nu s-a terminat nici în Europa, nici în SUA

Leave a comment

Un interviu clar ca acesta nu veti gasi prea des. Iata cateva idei pe scurt: – nivelurile mari de datorie sunt un impediment pentru cresterea economica; – banii sunt transferati de la cei care economisesc la cei care se imprumuta prin dobanzile real negative; – reducerea datoriei se poate face prin: restructurare (economica – adica eficientizare si financiara – prin taieri ale datoriei), inflatie si represiune financiara (dobanzi artificiale); toate functioneaza doar daca aplici si austeritate; – pensiile sunt distruse; guvernele forteaza fondurile de pensii sa cumpere obligatiuni guvernamentale; (vezi Franta, Spania, etc) Pentru cei care nu o cunosc, Carmen Reinhart este profesoara de economie la Harvard. La noi e cunoscuta mai ales cu cartea “De data asta e altfel” – o carte pe care mi-am cumparat-o, dar pe care nu am citit-o inca din doua motive: – m-am speriat cand am vazut cat este de groasa; – are un titlu foarte deprimant (stiu din cateva interviuri perspectiva autoarei si ce incearca sa demonstreze in carte) Reinhart nu spune nimic nou in acest interviu, doar pune punctul pe ‘i’ in cateva aspecte. Ma bucur ca acest interviu a aparut in presa germana ca poate invata si nemtii vreodata ceva. Carmen le sugereaza discret ca mai devreme sau mai tarziu, haircut-urile vor ajunge si in bancile nemtesti, fie ca vor fie ca nu vor. Mai bine ar fi sa accepte situatia acum decat sa tot lungeasca agonia austeritatii la nesfarsit. Teoretic suna bine, practic, lacomia bancherilor care a dus la criza se manifesta inca si in timpul crizei si in lipsa unor politicieni vizionari si curajosi, ne taram prin namol (muddle through).

Read more

Trenduri repezi, trenduri încete

2 comments

Un ziarist american spunea nu-stiu-unde ca: Trendurile care se misca repede atrag cea mai mare atentie. Trendurile care se misca incet, au cea mai mare putere” (Stewart Brand) Nu stiu daca procentul creditelor neperformante este un trend rapid sau incet, cert este ca este un trend puternic si care va lovi Romania cu un impact zdrobitor, difuzat pe multe paliere, indelungat ca efecte si care va schimba drastic peisajul mioritic in toate planurile sale: economic, financiar, social, politic, istoric etc. Am tratat intr-un articol recent problema datoriei guvernamentale. Este doar o parte a feliei, nu ar fi totul pierdut daca macar economia si/sau populatia ar duce-o bine. Despre cat de bine o duce economia, putem vedea din valul de insolvente. Despre cat de bine o duce populatia, putem vedea din evolutia creditelor neperformante. O singura umbra de speranta exista: cand statul va intra in faliment si cand economia va ajunge in genunchi, romanii vor mai avea ceva la ciorap din banii luati de la banci in timpul creditelor cu buletinul si pe care nu le-au mai platit mai tarziu. O umbra difuza am putea spune, dar daca mai adaugam la aceasta umbra si vaga speranta ca mai vin si ceva bani din afara de la capsunari si ca economia subterana sta mai bine decat o arata cifrele oficiale, ne putem agata cat de cat de ceva ca sa nu ne speriem inca indeajuns incat sa ne pregatim pentru impact. Pentru ca, daca credem ca vom scapa ca prin minune de impact si ca lucrurile se vor rezolva peste noapte intr-un mod minunat, ne imbatam cu apa rece. Cifrele sunt reci si matematica este dura. Nu exista loc de interpretare. Indicatorii catre asta duc, catre faliment si orice visare cu ochiii deschisi cum ca vor veni investitori, ca va creste cererea de produse romanesti din afara, ca va produce agricultura mult, ca se vor ieftini dobanzile si statul va putea imprumuta din ce in ce mai ieftin, etc, etc – toate astea nu ne ofera decat un amar gust de false iluzii in fata unei incercari dureroase prin care vom fi nevoiti sa trecem vrem-nu vrem. Am rasfoit putin ultimul buletin lunar al BNR ca sa vedem cum mai stam, in urma unor semnale de alarma citite in presa recent. Cel mai alarmant indicator este rata creditelor neperformante care a crescut la 19%. Pentru a intelege mai bine despre ce vorbim, voi reda definitia acestui indicator, conform BNR: Rata creditelor neperformante, calculată pe baza raportărilor prudenţiale privind clasifi carea creditelor, reprezintă principalul indicator de evaluare a calităţii portofoliilor de credite din perspectivă prudenţială. Rata creditelor neperformante se calculează raportând expunerea brută aferentă creditelor nebancare şi dobânzilor aferente, restante de peste 90 de zile şi/sau cele în cazul cărora au fost iniţiate proceduri judiciare faţă de operaţiune sau faţă de debitor (identificate în reglementările naţionale ca fi ind categoria „pierdere 2”) la totalul creditelor şi dobânzilor clasifi cate aferente clientelei nebancare, exclusiv elementele în afara bilanţului. (Sursa: BNR) Nu va speriati daca

Read more

Cum sărbătoresc britanicii moartea reginei austerității

Leave a comment

Si-a luat singura asupra ei renumele de “doamna de fier”. Adica doamna fara inima, regina neincoronata a taierilor, a privatizarilor totale, a inchiderii unei industrii intregi, a conamnarii la moarte prin foame si frig pentru clasele de jos si a crearii unui mediu cat mai favorabil pentru super-bogati. Atat de mult a ajutat Margareta la formarea unui regim favorabil super-bogatilor incat criza imobiliara nu a atins Londra din cauza influxului de bancheri si traderi atrasi de acest vest salbatic al finantelor moderne unde bankingul nu are nevoie de nici o rezerva si unde bancile care spala banii traficantilor de droguri din america de sud nu sunt judecate deoarece legea este doar pentru mojici [1]. Iata cum sarbatoreste poporul britanic moartea “vrajitoarei”. Aviz tuturor politicienilor romani care taie de la altii dar nu de la ai lor. S-o fi suparat domnul Moise Guran ca l-am criticat pentru superficialitatea cu care a prezentat cifrele despre impactul asupra PIB-ului Marii Britanii a politicii ultra liberale a Margaretei. Nu am avut rabdare sa caut informatii si sa investighez problema, doar ca putzea de la o posta ca nu taierile fara minte ale unei bolanve mintale si insetate de sange au dus la cresterea cunoscuta de Marea Britanie dupa anii 90, de vreme ce si alte tari din Europa de Vest care nu au aplicat aceleasi privatizari si taieri au crescut, dintre care unele chiar mai mult. Ei bine, Max Keiser a facut un show special dedicat acestei probleme. Episodul se numeste chiar “Myths of Margaret Thatcher”: In final ne mai ramane doar sa comparam manifestarile publice din Marea Britanie cu cele din Venezuela unde presedintele Hugo Chavez a decedat recent. Iata, politicienii romani pot sa ia aminte si sa isi aleaga singuri de pe acum de ce fel de inmormantare doresc sa aiba parte. Nu ca Chavez are fi vreun erou, dar este un bun exemplu de comparat cu Margareta. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Note: [1] Report: HSBC allowed money laundering that likely funded terror, drugs

Read more

Eu falimentez, tu falimentezi, el falimentează, ce urmează?

6 comments

Evident, urmeaza noi falimentam. Care noi? Pai Romania, ca doar nu Craiova sau Oltenia … Uitandu-ne la evolutia unor indicatori cheie, nu incape indoiala ca Romania va intra in faliment, daca nu anul acesta, daca nu anul urmator, intr-un viitor destul de apropiat. Indicatorii cheie ar fi urmatorii: – PIB – datorie raportata la PIB   Deci, datoria creste dar productia nu creste in aceeasi masura, prin urmare, raportul intre datorie si PIB este din ce in ce mai mare. Nu va lasati inselati de falsa idee ca acest raport este mic si ca noi stam bine comparativ cu alte tari. Total gresit! La fel au crezut si grecii inainte sa fie nevoiti sa taie in sange pentru a indeplini conditiile Troikai. Datoria nationala este precum un cancer: o tumoare mica, mai poate fi operata, mai poti sa dai in ea cu citostatice sau raze si mai poti spera ca vei supravietui. Insa daca tumoarea a prins avant, ca ai 30-40% sau ca ai 70% nu e mare diferenta. Iar daca pentru Grecia in 2008 ca membra UE si a Zonei Euro 100% nu insemna mare lucru, a fost de-ajuns sa inceapa marile banci sa speculeze cu datoria greceasca si sa salte costurile asigurarilor la oglibatiunile grecesti pentru a pune in genunchi statul greci si a-i aduce pe greci in situatia in care sunt acum. Norocul nostru este insa ca probabil nefiind o economie mare si nefiind membri UE, creditorii nu se vor risca prea mult sa ne “ajute” sa sarim peste un procent “alerta” cum ar fi de exemplu 50%. Marea intrebare este insa ce vom face atunci? FMI, evident. Dar FMI a mai venit pe la noi cand eram la 23,6% si iata unde am ajuns. Sa revenim insa la intrebarea: care este un nivel acceptabil de indatorare, care sa nu ridice semne prea mari de intrebare catre creditori si sa nu ne apropie prea mult de marginea prapastiei? Pai sa vedem cum stau bulgarii:   Desi vecini cu noi, bulgarii nu se compara cand vine vorba de nivelul de indatorare, mai ales daca comparam decalajul intre 2012 si 2008. Sa ii vedem si pe unguri:   De nenumarate ori, Ungaria este prezentata in presa prostituata ca fiind “copilul neascultator” care are o situatie economica deplorabila, care are “abateri” de la democratie si care nu se stie cum se va redresa. Ei bine, rade ciob de oala sparta am putea spune. Nu vom intra in detalii, vom sublinia doar ca trendul de indatorare al Ungariei scade accelerat iar masurile luate in anii 2011-2012 dar mai ales orientarea recenta a guvernului catre investitiile reale in afaceri, prin oferirea de peste 2 miliarde de euro in credite ieftine directe catre companii, cu siguranta vor da rezultate neasteptate incat peste 3-4 ani vom vorbi despre miracolul unguresc. Se mira asadar Ponta de ce nu are bani sa salveze Oltchimul. Greseste de doua ori: sa salvezi o fabrica falimentara este ca si cum i-ai da de mancare lupului care ti-a mancat gainile

Read more
1 … 265 266 267 268 269 … 347