Între înfricoșătoarea judecată și iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru om

Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta. (Ioan 4#17) Unul dintre argumentele principale aduse de necredinciosi religiei crestine este aparenta contradictie intre pedeapsa lui Dumnezeu (cea trecuta sau viitoare, cea concreta sau potentiala) si iubirea lui Dumnezeu. “Cum poate Dumnezeu sa iubeasca pe cineva si sa-l trimita in iad in acelasi timp” – este una din intrebarile care pe multi ii blocheaza in intelegerea lor intr-un mod prea simplu. Spun simplu pentru ca in primul rand facand o paralela cu rolul parinte-fiu este usor de inteles ca Dumnezeu poate folosi pedeapsa ca mijloc pedagogic. Daca insa vom da unui ateu acest raspuns, inevitabil va veni replica: dar despre cei condamnati la iad, pe aceia cum ii iubeste Dumnezeu si ii trimite totusi la focul vesnic? Cum de nu ii iarta pe toti, daca ii iubeste? Raspunsul pe scurt ar fi ca Dumnezeu nu ii trimite la focul vesnic, ci singuri se trimit. Este greu de inteles pentru cei care cauta argumente impotriva lui Dumnezeu pentru a-si adormi constiinta, cum de in acelasi timp Dumnezeu ii iubeste pe toti dar exista si iad. Ar fi multe posibilitati raspunsuri si multe felul de a privi problema. Toate se invart insa in jurul a ceea ce inseamna constiinta si ce va insemna darea pe fata a constiintei, punerea in lumina a tuturor faptelor si gandurilor noastre si raportarea acestora la glasul constiintei pusa in noi – care este de fapt glasul lui Dumnezeu – care nu va mai putea fi acoperita si facuta sa taca si nu va mai putea nici sa judece partas, precum un judecator mituit ci va judeca corect. De aici si infricosatoarea judecata. Cea mai apropiata experienta care ne-ar ajuta sa intelegem macar o faramitura din ce va insemna judecata infricosatoare poate fi de exemplu, un moment cand am gresit cu ceva mamei noastre si apoi am regretat. Sa zicem de exemplu ca am jignit-o foarte rau dintr-o nimica toata dar mai apoi am plecat departe de ea si ultimul gand pe care il avem fata de ea este amintirea acestei jigniri. Cu aceasta amintire ramane si chipul bland pe care mama noastra ni l-a aratat la acea despartire si tristetea ei ca noi o parasim. In momentul in care am jignit-o, evident noi am fost intr-o stare negativa, caci altfel am fi rezolvat problema printr-o simpla rugaciune catre mama ca sa ne ierte. Insa acea stare negativa ne-a dominat, mintea noastra a fost intunecata, inima rece si abia dupa ce ne-am despartit de ea, lucrurile s-au schimbat si am inteles ca motivul pentru care noi am jignit-o era unul minor, nu justifica atitudinea noastra si am avut regrete pentru aceasta ruptura. Ce sentiment vom trai atunci? Nu unul de infricosatoare tristete si parere de rau? Ce ne va indemna acest sentiment sa facem? Sa ne intoarcem si sa ne cerem iertare – daca mama noastra mai traieste.

Read more

Jeff Berwick: SUA e în colaps (ianuarie 2013)

– SUA e in colaps si cei mai multi oameni nici nu vad ce se intampla; – guvernul SUA reactioneaza la probleme aiurea; sa luam de exemplu ce propune Krugman: 1) sa simulam o invazie extraterestra; 2) sa facem o moneda de un trilion de dolari – “greenshoots” – vrajeala; – 40% din PIB-ul SUA il face guvernul; – lucrurile nu se pot intoarce; guvernul nu poate rezolva problemele ci doar sa le strice; – dar nu e prea exagerat ce spui tu Jeff? Jeff: NU, la fel ar fi spus si sovieticii in 88 celor care ii avertizau;

Read more

Grecii se bat cu polițaii pentru Roșia Montană (varianta elenă)

Doar la cateva saptamani dupa ce au dat foc la un echipament al unei mine de aur din nordul Greciei pe care guvernul este “incurajat” sa o ofere unor “investitori” canadieni, protestatarii au intensificat masurile de protest ajungandu-se la lupte cu politaii. In satul Ierissos unde se afla mina, locuitorii au dat foc la cauciucuri pe strada ca sa previna interventia politistilor anti-miting (grecii deja au o divizie de asta de “specialisti”) care au fost adusi in sat ca sa “neutralizeze” protestele. Ca reactie, politaii au folosit gaze lacrimogene si au ranit din greseala inclusiv pe elevii unei scoli in curtea careia au aruncat cu gaze. Canadienii i-au vrajit pe greci ca le aduc locuri de munca la vremuri de criza, dar culmea, grecii mai fac au si fitze de ecologisti. Surse: – Greekreporter.com – Greenfudge.org – Ekathimerini.com

Read more

Bombele sociale care stau sa explodeze în România

Evident sunt multe problemele cu care se confrunta actuala guvernare, dar eu voi face o scurta evaluare a varfului aisbergului deoarece sunt indeajuns probleme si aici. Intr-un articol de azi, Ziarul Financiar atrage atentia ca: Oprirea activităţii la Oltchim, posibila demolare a Arpechim, amenin­ţa­rea cu închiderea a unui grup siderurgic cu peste 6.000 de angajaţi – Mechel, aduc în discuţie ceea ce s-a întâmplat cu industria românească în ultimii 20 de ani. (sursa) Asadar, ar cam fi vreo trei Titanicuri care se indreapta clar spre inevitabila “restructurare” sub o forma sau alta, care in nici un caz nu va insemna mai mult decat taierea pe bucati si vinderea la fiare vechi a activelor ramase. Daca in vremuri de boom economic si care ofereau cu totul alte perspective, combinatul de la Resita abia a fost vandut mai pe nimic si chiar si atunci au avut loc concedieri masive, ganditi-va ce se va intampla acum. Din pacate, cele trei mari intreprinderi enumerate de ZF nu sunt singurele din industria romaneasca cu mari probleme. Aseara l-am auzit pe ministrul energiei la o emisiune cum spunea ca a avut discutii cu doua dintre cele mai mari companii din Romania care s-au plans de cresterea pretului la energia electrica in urma smecheriei cu energia verde si au amenintat ca daca nu se intampla ceva, nu vor avea de ales decat sa inchida totul pentru ca costurile le-au crescut atat de mult incat se apropie de limita maxima suportabila a costurilor pe care nu o pot depasi. Sa fie oare doar lobby si niscavai tatonare din partea acestor companii sau sa fie aceasta informatie chiar de la sursa doar descrierea succinta a unui simtpom generalizat care loveste intreaga economie a Romaniei: cresterea costurilor pe fondul scaderi cererii si a puterii de cumparare, coroborata cu marirea competitivitatii externe. Mi-am sucit mintea foarte mult sa incerc sa ghicesc care sunt cele doua companii. Foarte probabil una este Dacia, care insa din fericire mai are de unde sa taie, pentru ca daca va fi nevoie va taia din salariile angajatilor, stiut fiind ca salariul mediu la Dacia este mult peste media din economie. De altfel, ar fi taiat deja, daca situatia s-ar fi degradat mai mult pana acum. Cealalta companie nu prea am idee care sa fie, cel mai probabil Mechel care dupa parerea mea mai asteapta pana in vara sa vada cum merg lucrurile inainte sa inchida de tot asa cum au facut deja in Franta. Ca sa ramana, probabil vor avea nevoie sa taie drastic din salarii, sa concedieze masiv si sa beneficieze si de niscavai facilitati de la stat, iar asta cu energia ar fi unul dintre ele. Ce se intampla in Romania nu este altceva decat contopirea problemelor noastre structurale cu criza globala. Vrem nu vrem, centrul de greutate se muta spre Asia si noi chiar daca mai avem avantajul fortei de munca mai ieftine ca cea din vest, nu prea avem alte avantaje, leul puternic fiind o piedica pentru investitorii potentiali, alaturi de alti

Read more

Controlul băncilor centrale: încă un pas în disoluția capitalismului

Sincer cred ca lumea nu se va schimba pana cand toti nu vom intelege in profunzime cum functioneaza sistemul financiar si nu vom actiona impreuna, ferm si la toate nivelurilor impotriva acestui sistem. Evident din dorinta de a pune in loc unul mai bun si mai curat. Si daca noi romanii nu vom putea schimba lumea, vom putea macar sa schimbam Romania. Iar schimbarea nu poate veni fara ca toti sa intelegem cum functioneaza banii, creditul si bancile si sa punem umarul impreuna la a gasi cea mai buna pozitionare in marea competitie mondiala, anticipand cat mai bine viitorul – lucru deloc greu de facut [2]. Evident, asta este SF intr-o Romanie care nu e in stare de lucruri mult mai simple, dar as dori totusi sa amintesc ca exista tari care se lupta cu criza, care gandesc cu un pas inainte si care ia masuri acum pe care altii le vor lua maine. De exemplu Ungaria. Despre Ungaria am mai discutat aici, aici si aici si am sustinut mereu ca desi nu este sigura solutia lor, cel putin ei incearca si chiar daca nu prea au cu ce, ceva-ceva, tot vor reusi, mult mai mult ca noi care plecam capul degeaba, iar recenta flituire din Schengen este doar un mic exemplu. Una dintre acuzele aduse de europeni ungurilor este aceea ca guvernul ar incerca sa preia controlul asupra bancii nationale. Lucru de altfel adevarat, dar deloc de condamnat. Este evident important ca conteaza si ce guvern ai si ce are de gand sa faca. In realitate, ungurii nu doreau pur si simplu sa puna un executant la banca nationala care sa deschida vistieriile acesteia sau sa dea drumul la tiparnita si sa isi bata joc de tara. Planul guvernului ungar era mult mai elaborat iar ajutorul bancii nationale era doar o componenta din acesta. In esenta, ce doreste guvernul maghiar este ca banca nationala sa puna mai mult umarul la lupta cu criza prin tiparirea de moneda si stimularea creditarii. Lucru pe care deja il fac o gramada de alte state, dar mai putin dintre cele bananiere cum este Romania. Nu sunt sigur daca au de gand, dar ganditi-va ce ar insemna ca banca centrala sa finanteze direct proiecte mari de infrastructura la aceleasi dobanzi ieftine pe care le ofera bancherilor cvasi-insolventi si care fara tubul de oxigen de la bana centrala ar avea o mare problema. Sa facem acum o mica paranteza. La americani totul a inceput cu programul TARP si a continuat cu QE, QE2, QE3 si QE la infinit. Japonezii, tiparisera si ei niscavai yeni mai inainte, caci ei au intrat in rahat putin mai devreme ca restul lumii. Insa ce au tiparit ei a fost mizilic pe langa ce aveau sa tipareasca americanii ulterior: 83 de miliarde pe luna (acum) dupa cateva trilioane tiparite deja. Europenii s-au tinut tare la inceput, mai ales pentru ca bancherii central ai nemtilor se opuneau stiind cum sta treaba cu hiperinflatia. Insa cand au vazut ca daca nu incep sa

Read more

Rusul care baga spaima in americani

Se numeste Dmitry Orlov, este inginer, s-a nascut in Rusia in 1962, a emigrat in SUA la 12 ani si a revenit periodic in Rusia in perioada de sfarsit a URSS-ului. Inca din anii 2005-2006 scrie articole in care compara inevitabilul colaps al SUA cu cel al URSS-ului pe baza urmatoarelor argumente: – scaderea drastica a productiei de petrol (peak-oil) [1] care va duce la explozia pretului combustibililor si prin urmare prabusirea nivelului de trai; – deficitul balantei externe: cresterea invers proportionala a importurilor comparativ cu exporturile; – buget militar supraumflat: cheltuieli aiuristice pompate in buzunarele complexului mililtar; – datorie externa subreda si fara nici o sansa de a fi platita; [2] Mai intai de toate, Orlov sustine cu fermitate ca SUA nu au cale de intors. Calea actuala a consumului nesabuit, a dezvoltarii continue fara limite nu poate continua. Gresala principala pe care o face SUA in lupta cu criza este tocmai incercarea “repornirii motoarelor”. Singura repornire utila ar fi una sustenabila in care oamenii sa duca un trai demn dar minimal, fara exagerarile ante-criza [3]. Deci, Orlov nu da nici o sansa oricarei reveniri, colapsul este inevitabil, se desfasoara. Punctul culminant va lovi insa mai tarziu, asa cum o furtuna are mai multe etape pana la cea mai intensa desfasurare a atacului ei asupra natiunii. Printre sfaturile pe care Orlov le da americanilor este si acela de a incerca sa devina mai sociabili, sa isi cunoasca vecinii, sa caute aranjamente si intelegeri cu ei care sa le permita impartirea si folosirea in comun a unor bunuri (de exemplu masina [3]). Ca si multi alti “doomeri”, Orlov recomanda economisirea de aur pentru cei care au bani multi [4] iar pentru cei care se pricep la a face orice lucru util pentru altii (croitorie, fierarie, etc) propunerea lui se rezuma la echipamente bune si rezistente cu care sa poata munci in viitor cand banii vor disparea si trocul le va lua locul; caci Orlov e de parere ca banii in forma actuala vor disparea indubitabil. O alta mare problema a americanilor pe care o vede Orlov este ce vor face cu militarii care se vor intoarce acasa din razboaie de peste mari si nu vor mai avea de lucru. Similar si cu puscariasii care nu mai au loc in puscarii, SUA fiind tara cu cel mai mare numar de puscariasi pe cap de locuitor iar unele state nemaiavand locuri pentru ei in puscarie au inceput sa ii elibereze. Militarii toata viata lor au lucrat cu armele si nu sunt obisnuiti sa stea, chiar daca vor avea de mancare. Vor apare astfel revolte, incidente, lupte etc Una peste alta, americanii nu sunt deloc pregatiti de colaps, mai ales comparativ cu rusii. Rusii stateau trei generatii intr-un apartament si cand a venit criza, bunicii stateau cu copii iar adultii mergeau sa rezolve problemele, sa caute de mancare, ba chiar mergeau si la munca desi nu erau platiti. Ce va insemna insa prabusirea americii pentru celelalte tari? Orlov nu vorbeste prea mult, doar

Read more

Austeritate prin contracție

Schimbarea de garda in mai toate statele europene a adus cu ea nu noi taieri de salarii sau masuri de austeritate dure, ci o noua realitate: contractia accelerata a economiei, care nu este altceva decat o alta fata ascunsa a austeritatii. Sa luam de exemplu Romania: nu s-au mai taiat salariile la bugetari, nu s-au mai dat afara oameni, nu s-au anuntat mariri de noi taxe si impozite (prea multe), ba chiar s-au marit pensiile, s-au “marit” din nou salariile la bugetari la nivelul dinaintea taierilor si s-au cam deblocat posturile peste tot, mai ales la parlament si la guvern unde numarul conducatorilor nostri a crescut. Semne bune am putea spune, semne ca ne revenim din criza. Realitatea este insa bineinteles alta si ce se intampla atat la noi cat si prin alte parti este o scurta perioada de calm inainte de inca un soc puternic in care se va da lovitura mortala claselor de jos. Sutem acum in perioada dintre momentul in care a fost taiat copacul si s-a produs ruptura tulpinii acestuia, a fost un mare zgomot si un mic cutremur local, iar acum copacul se prabuseste in liniste si urmeaza sa cada peste noi. In momentul taierii tulpinei aceia care nu au fost in proximitatea copacului si nu au vazut fenomenul indeaproape si in totalitate, cred ca pericolul a trecut: cineva a facut niscavai zgomot cu o drujba, dar acum linistea se restabileste in padure, pana si maimutele au inceput sa rumege linistite nuci si nu mai fug din creanga in creanga. Ei bine, nu este deloc asa, copacul a fost taiat si nimic nu il mai poate opri din prabusirea lui. Secundele care trec pana cand tulpina imensa va cadea peste noi sunt doar o iluzie de liniste, o perioada de asteptare in care doar ignorantii si nepasatorii stau linistiti si asteapta sa isi revina lucrurile. Sa terminam insa cu filosofia si sa trecem la realitati. Pe scurt, evident ca criza nu a trecut, evident ca nu s-au luat masurile care trebuie, evident ca cancerul se raspandeste si va cuprinde tot organismul. Calmantele luate pana acum doar au alinat pe ici pe colo niste simptome. Totul de trage de la bani: putini oameni inteleg natura banilor, ce sunt ei, de unde vin. Si mai putini inteleg ce inseamna conceptual ca toti banii in existenta sunt datorie. De obicei cand vorbim de datorie, marea majoritate intelegem ca exista unul care da si unul care primeste. Este de bun simt si este experienta noastra, a tuturor. Care dintre noi a avut o alta experienta cu privire la datorie? De aceea ne vine greu sa inteleagem ca toti suntem datori chiar si cei care au credite si chiar cei care nu au, si bancile si proprietarii bancilor, ba chiar si bancile centrale. Conceptul de datorie este strans legat cu conceptul de ban care este o mare abstractiune. Iar acest lant al datoriei care constituie fibra sistemului financiar si economic este lantul care se va rupe si va aduce cu

Read more
1 268 269 270 271 272 345