Marea inflație

Daca ar fi sa punem o sintagma pe acest inceput de an, acesta ar fi “marea inflatie”. Nu e deloc anormal pentru Romania ca sa discutam la fiecare inceput de an de mariri de taxe si impozite si de cresteri de preturi. Sa fie oare ceva nou anul acesta? Sa vedem. La nivel mondial, inflatia este “supapa” prin care se incearca lupta cu mormanul creditelor pe care statele le-au preluat de la banci si acum pun presiunea pe cei saraci ca sa le duca in spinare. Nu voi detalia aici, am tot scris despre inflatie (aici, aici, aici, aici, etc.) Pe scurt, mecanismul este urmatorul: banca centrala tipareste bani, ii ofera (aproape) gratuit bancilor ca sa nu pice in genunchi, stiut fiind ca daca ar marca pretul activelor la preturile zilei ar fi insolvente, bancile nu prea mai au curaj sa dea credite si prin urmare economia are de suferit. Suferinta economiei ce inseamna? Precum o boala macina un bolnav pas cu pas, pana cand ii suge ultima resursa de energie, tot asa si cu firmele: se restructureaza, se zbat sa se mentina pe linia de plutire si in final fie se inchid fie se vand la altii. In urma acestui proces de disolutie economica, rezulta doua fenomene nasoale care nu sunt decat indicii clare ale disparitiei capitalismului: un fenomen este cel de cristalizare a marilor corporatii (pestii mari inghit pestii mici) si al doilea fenomen este scaderea progresiva a capacitatii de productie. Ambele fenomene, pe langa efectele tiparirii de bani (apropos, bancherii centrali se lauda ca ei tin sub control situatia, nu de la ei vine inflatia) fac ca preturile sa creasca din ce  in ce mai mult. Sa recapitulam aceste fenomene: 1. cristalizarea marilor companii: pestii mari inghit pestii mici, deci canci competitie, canci preturi mici 2. scaderea capacitatilor de productie: producatorii mor, deci raman mai putini pe piata iar astia care raman trebuie sa mareasca preturile ca sa supravietuiasta. 3. efectul tiparnitei: banii sunt pompati in banci care speculeaza cu ei pe unde pot (de exemplu, pe pretul energiei) si ridica astfel preturile; asta daca nu cumva banii ajung totusi in nivelurile mai de jos, in piata cum s-ar zice si salta preturile si aici (regula cerere/oferta) Astea le-am tot avut de la inceputul crizei si pe la noi, mai ales in primii ani. In primii ani (2008, 2009) am fost loviti mai ales cu fenomenul #2.  Cu #1 noi oricum am fost bolnavi dinainte, din cauza coruptiei si a “mostenirilor trecutului”. Daca pana acum insa #1 lovea mai ales in energie si resurse, mai nou domeniile atinse vor fi din ce in ce mai multe si fenomenul va prinde amploare, mai ales in agricultura cand se va da drumul la vanzarea terenurilor catre straini. Cat despre #3, fenomenul se manifesta mai ales la nivel mondial, noi simtim doar efectele. Efectele vin cu ceva delay din momentul in care are loc pomparea la ei (americani, nemti, japonezi) pentru ca sunt ciclurile economiei. Noi mai simtim insa si

Read more

Starea națiunii în 2013, previziuni trecute și viitoare

Premierul Ponta va tine joi o conferinta de presa in care ne va informa cum stam si ce putem face. Foarte bine, o idee originala, desi campania s-a terminat si desi e timpul de fapte nu de vorbe, ori deocamdata guvernantii au inceput cu imparteala ciolanului: spargerea gastilor de la Hidrorelectrica si inlocuirea hotilor pdl-isti cu hoti usl-isit, arestarea regilor autostrazilor pdl-isti si asteptarea printilor autostrazilor usl-isti, explozia posturilor si inlocuirea directorilor si directorasilor care ramasesera neschimbati in toate compartimentele statului etc, etc. Va fi interesant sa vedem ce zice Victor, acest nou Titulescu care a umflat posturile din adminsitratie mai mult decat se astepta orice fraier care a pus stampila pe candidatii usl doar ca se saturase de corputia pdl-ista si de ipocrizia pdl-ista care anunta austeritate si taia salariile in timp ce “investitiile” cresteau. Am ajuns acum sa o traim si pe asta: dupa luni de zile in care candidatii usl veneau la antena 3 si criticau pdl-sitii ca cheltuiesc aiurea banii in vremuri de austeritate, iata ca au ajuns si ei sa rontaie la acelasi ciolan destinat “alesilor” care sunt peste lege, peste moralitate, peste bun simt dar mai ales peste promisiunile care singuri si le-au luat. Ipocrizia este cea mai putin grava abatere a usl-istilor, dar nu-i bai, ca o sa dea si ei fata cu dreptatea poporului. Nu stiu cati isi mai amintesc care era starea natiunii la inceputului anului 2012 si cine se astepta de ce urmeaza. Sa facem o mica reviziune, sa rasfoim presa de pe atunci sa vedem “breaking news”-urile care frematau in perioada noiembrie 2011 si pana au pornit protestele: – Cui i-a crescut salariul cu peste 30% în ultimii trei ani de criză. Cine ar putea primi mai mulţi bani în 2012 – Cu gândul la zăpadă. Mii de turişti au luat cu asalt staţiunile montane – Pregătiţi-vă de impact! Recesiunea se apropie cu viteză, propulsată de austeritate şi criza din zona euro – Firmele şi persoanele fizice gâfâie sub povara datoriilor: Numai jumătate din creditele de 50 mld. euro luate de la bănci sunt plătite la timp Si calde si reci, ce sa zic. Nici un indicator despre ce urma sa vina, doar vagi amenintari. Sa vedem ce zicea portavocea puterii de atunci, Hotnews cu privire la ce provocari va aduce 2012: Alegerile vor fi cel mai important eveniment in 2012. Guvernul a comasat alegerile locale cu cele parlamentare, dar nu avem o data certa a votului si nici nu stim pe ce sistem vom vota la parlamentare. Noutatea va fi la locale, unde primarii vor fi alesi dintr-un singur tur. Data avansata de liderii PDL este noiembrie 2012. Teoretic, mai exista varianta alegerilor anticipate cerute de opozitie, cu putine sanse insa. In acest context, marea batalie se va duce in Parlament pe schimbarea legii electorale. E vorba de modificarea sistemului de vot si de redesenarea colegiilor uninominale. Care sunt insa celelalte provocari politice majore ale unui an complex din punct de vedere politic? (Hotnews, 2 Ianuarie 2013) Iata din acelasi articol

Read more

Intrebarea anului 2013

Ca la orice inceput de an, bineinteles ca sunt multe intrebari. Daca ar fi insa sa o alegem pe cea care este in mintile tuturor, probabil intrebarea este “va trece criza in 2013”? Putini sunt naivii care cred ca criza va trece peste noapte, prin urmare si mai probabil intrebarea anului este “va fi 2013 mai rau ca 2012?”. Si mergand mai departe am putea enumera cateva intrebari nu doar legate de aceasta si care acopera o plaja mai mare de necunoscute: – va imploda in sfarsit sistemul bancar? – isi va reveni sau nu economia? – se va destrama UE? – va pica in sfarsit dolarul? dar piata bondurilor americane? dar cele europene? – va incepe hiperinflatia? – va incepe razboiul in Iran? Dupa atatea intrebari, pentru a ne linisti putin, as dori sa va aduc aminte ca la inceputul anului 2012, intrebarea cea mai pregnata este daca in 2012 va veni sfarsitul profetit de mayasi, prin urmare sa fim optimisti. Bineinteles, ca intrebarile enumerate mai sus sunt legate de realitati palpabile pe cand apocalipsa mayasa a fost o gogoasa de marketing extrem de reusit al catorva sarlatani care au castigat imens prin vanzarea de carti, dvd-uri, filme si tot felul de gunoaie pe aceasta tema. Eu vad insa altfel lucrurile, am o perspectiva putin in zig-zag printre potentialele pericole enumerate mai sus. Dar pentru asta trebuie sa ne intoarcem putin in 2012. Cel mai mare succes in al pacii in 2012 este dupa parerea mea castigarea alegerilor de catre Obama. Paradoxal, “printul pacii” care omoara copii afgani apasand pe joystickul dronelor a evitat prin realegerea sa pornirea celui de-Al Treilea Razboi Mondial. Nu prea s-a discutat pe la noi de ce ar fi insemnat alegerea lui Romney, MAI ALES PENTRU ROMANIA, pentru ca presa de la noi nu face decat traduceri neinspirate din surse mainstream. Dar chiar si in sursele mainstream au aparut indeajuns informatii ca sa ne inghete perspectiva unui nou razboi cel putin rece, mai ales ca de cand cu scutul, vom fi prima linie in razboi, de orice temperatura va fi el. Nu voi intra in detalii. Voi spune doar ca Romney – candidatul republican care a pierdut – era membru al unei organizatii secrete formata din mormoni, deosebit de razboinica si cu o viziune total fanatic-religioasa uimitoare si extrem de periculoasa. Aceasta secta cu tentacule inclusiv in serviciile secrete americane ca si in toata diplomatia (Franks de la FMI este mormon) are scopul de a-i promova pe mormoni in pozitii cheie cu scopul de a duce la indeplinire profetia “caleretului alb“, o interpretare aiuristica a unor pasaje din Apocalipsa Sf. Ioan conform careia mormonii vor salva America si lumea in lupta cu antihristul. Si o vor salva bineinteles … prin razboi, chiar nuclear, cu Imparatia lui Antihrist, adica Rusia. Stiu ca par socante aceste informatii pentru cei care nu sunt informati, dar iata doar o stire care poate subliniaza cat de defazati de realitate si periculosi sunt mormonii: “The Russian Orthodox Church has expressed

Read more

Semne proaste anul are

1.  Guvern nou – foame mare, reforma mica Noul guvern nu a facut nimic in directia reformei. Nu doar ca nu a facut nimic, dar a dat cateva semnale chiar penibile. Umflarea posturilor si a structurii sunt un semn ca noua putere este tare infometata si cat mai multi vor ciolane ideal cat mai mari. Un articol extrem de deprimant deoarece contine cifre cutremuratoare cu privire la cate posturi, functii si “deconcentrate” si-au impartit noii veniti este publicat azi in ziarul Gandul. Nu doar ca umflarea posturilor este intr-adevar un scuipat pe obrazul tutoror celor care si-au pus speranta ca vom scapa de hotii, lenesii, incompetenti, coruptii si inutilii din sectorul public, dar prima miscare denota si orientarea noilor veniti: catre ciolan. Ca orice om care incepe o treaba si noul guvern a aratat incotro priveste: nu spre reforme structurale, nu spre strategii de dezvoltare a unei infrastructuri sau de atragere a investitorilor, nu de o reforma reala in sectorul public unde inca sunt ineficiente crase, nu de gasirea unei solutii sau macar prezentarea unor potentiale directii de atacare a unei probleme deosebit de imense: deficitul fondului de pensii. Prima lor grija dupa imparteala ciolanelor din guvern a fost impartirea ciolanelor din restul statului pe care tocmai au pus gheara. Cu privire la reforma, noii guvernanti nu doar ca nu au nici o strategie si nu au aplicat nici o masura relevanta, tot ce a fost pana acum rezumandu-se la vorbe si promisiuni ca si cum campania electorala nu s-ar fi terminat. Cel mai evident semn al incapacitatii organizatorice a noii puteri este insasi haosul in impartirea ministerelor si greutatea cu care s-a ajuns la o formula finala desi era evident de mult cine va castiga si cu cat va castiga. Daca nu au fost in stare sa faca o strategie de organizare a guvernului avand la dispozitie timp berechet inainte de acest moment, cum vor fi in stare sa guverneze ei Romania in vremuri de intetire a crizei economice. 2. Economia cade lent dar sigur Ca economia romaneasca este bolnava, o stim inca din 2008. Ce economie cat de cat asezata cade cu 7% dupa ce a crescut cu 7%? S-a schimbat ceva esential din 2008 in economia romaneasca? Sa luam pe rand problemele aparute inca din 2008 si care au continuat an de an: s-au taiat creditele; fara credite, nu poate sa existe economie; au crescut impozitele; desi afecteaza economia pe moment, principala problema cu cresterea impozitelor este ce te faci daca vecinii tai au impozite mai mici, dupa ce si-asa au infrastructura mai buna si salarii mai mici; unde se vor duce potentialii investitori si poate chiar firmele din tara ta? au fost inchise mii de firme; sa zicem ca asta nu e tocmai rau: selectie naturala; nu conteaza cate au fost inchise ci diferenta intre firme inchise si firme deschise; nu cred ca are rost sa dau cifre; au scazut drastic investitiile; dupa ce s-a furat tot ce s-a putut in tara asta, au mai ramas

Read more

Grecia agricolă

“Pamantul e puterea mea. Cand ai pamant, poti sa te hranesti, poti produce orice, poti fii fericit” – spune o grecoaica care a crescut in Atena, a devenit inginera agricola dar din cauza crizei a fost nevoita sa “coboare” la munca de jos, la munca pamantului. Impreuna cu sotul ei au inceput o mica afacere: cresterea melcilor. Produc melci pentru francezi si italieni, deocamdata doar pentru restaurante, dar se gandesc sa desfaca si la cosmetice. “Trebuie sa ne descurcam singuri” conclude Alexandra in incheierea interviului luat de AlJazeera in cadrul unui reportaj mai pe larg despre grecii care au reusit sa treaca prin criza indreptandu-se spre agricultura.   Iata cum deja se creaza un trend, un grup mic de greci au descoperit calea de urmat pentru toti ceilalti. Intorsi la radacini, statul si organizatiile para-nationale pot pica instantaneu deoarece nu vor mai exista impozite, taxe, industrie, hypermarketuri, masini de lux si alte ganglioane ale societatii moderne bolnave. Sa se finanteze bancherii intre ei pana vor crapa, iar grecii sa se intoarca la pamant si sa isi faca fiecare cat are nevoie pentru el ca sa consume, in rest nimic. Astazi sunt doar povesti interesante, maine va fi o poveste de succes a unui popor care se regaseste pe sine. Din pacate noi suntem inca mult in urma Greciei, noi inca traim luna de miere a maririlor de pensii si de ros ciolane pentru noii veniti. Mai avem cativa ani pana vom ajunge si noi falimentarii pana la capat si vom primi troica cu paine si sare si dupa un nou val de austeritate esuata vom fi nevoiti sa fugim la tara sa crestem gaini si porci ca sa supravietuim.

Read more

Crăciun de Mall (2)

[ In continuare la un articol precedent ] Am văzut ieri o emisiune cu Neagu Djuvara și am primit – dacă mai era nevoie – o confirmare a senzației mele că sărbătorirea Crăciunului s-a cam transfigurat pas cu pas în ultimii ani și deloc înspre bine. Nu sunt eu în măsura să explic care ar fi sensul Crăciunului și cum ar trebui sărbătorit și nu este mai puțin adevărat că societatea se schimbă continuu, lumea se schimbă, noi ne schimbăm și procesul schimbări nu poate fi oprit. Cu toate acestea, nu ar strica deloc puțină luare-aminte ca să vedem ce schimbăm și cum schimbăm și să nu ne lăsăm și noi duși de val. Bunăoară, astăzi tocmai am aflat că eu fac parte dintr-o categorie “fringe“, anume a celor care de Crăciun se duc la slujbă la biserică și nu la mall. Nu mi-a venit să cred! Pur și simplu știrea văzută la TV suna ceva de genul: “Nu toți românii sărbătoresc Crăciunul cu mese copioase, cu petreceri, în stațiuni sau la mall (tocmai fusese o știre cu unii care s-au săturat de mâncărurile tradiționale și de Crăciun au dat o fugă la mall să mai tragă o shaorma sau un burger; bineînțeles, un reporter era în mall, între mese ca să transmită live fenomenul). Unii români participă la slujbe la biserică. Dar mai multe despre acest subiect, după câteva momente“. Cam așa suna știrea despre românii extremiști care mai merg la biserică în ziua de Crăciun și după ce am văzut știrile importante ale zilei care se refereau la cei care au mers la mall, la cei care au mers în parc să se pârțâie în liniște după tonele de sarmale, la ce omoruri și accidente au mai avut loc, a urmat știrea cu creștinii care merg la biserică – evident cu filmarea care să dovedească asta și niscavai interviuri deloc inteligente.  Culmea culmilor, întrebarea pentru acești extremiști a fost: de ce preferați să veniți la slujbă în ziua de Crăciun? O femeie a fost atât de debusolată de întrebare încât a răspuns pe măsură: asa obișnuim noi în fiecare an! Ca să vezi reportaj … Uneori am impresia că la reporteri când în angajază le dau test de inteligență și cine sare peste medie e refuzat. Iată deci unde a ajuns relativizarea și diluarea unei sărbători 100% creștine. Bineînțeles că nu s-a făcut doar la noi, este evident că fenomenul este global – personal îl clasific ca o componentă a ecumenismului – și ce observ eu nu este nimic nou sub soare și nimic important, sunt doar niște realități cu care ne-am obișnuit (din păcate) – dar pe care eu doresc să le evaluez pentru a înțelege mai bine procesul mental al societății în care trăim și care acționează în mare marte prin televizor. Era o vreme când tot creștinul mergea la biserică, când toți se spovedeau, când dacă unul din sat nu ținea postul, acela era arătat cu degetul deoarece spurca satul. Octavian Paler o spune, că așa era când

Read more

Crăciun de Mall

Nu încetez a mă mira în fiecare an câtă lume invadează hypermarekturile. Experienta mea este legata mai ales de hypermarketurile din Craiova, un oras oarecum mic dar cu multe de-astea si care mai nou are si un mall care atrage nu doar tot Caracalul dar i s-a dus vestea chiar si pana la Kladova (orasul sarbesc de peste Dunare de langa Drobeta Turnu-Severin). Recunosc ca și eu fac parte din categoria nechibzuiților care așteaptă ultimele zile ca să termine de cumpărat cadourile – oricâte liste îmi fac, mereu mai ramâne ceva – și care se grămădesc în magazine în ultimele zile, stând la cozi interminabile ca pinguinii de la zoo, în timp ce casierele nervoase tună și fulgeră iar dacă nu ești atent la coadă imediat vecinul din spate îți ia fața. Stam zilele trecute la o astfel de coadă și pentru câteva secunde am avut senzația că mă aflu la urgențe iar casiera e doctorița cu bisturiul care strigă disperată după un anume asistent în timp ce infirmierul (paznicul în realitate) o întreba dacă nu cumva poate trimite pe un altul. Iar doctorița (casirea în realitate) în timp ce cusea pacientul și era concetrată deasupra lui (butona la casa de marcat și dădea restul) a făcut o pauză până a prins un moment de respiro dupa care s-a răstit la infirmier (paznic) și i-a strigat disperată: “Am spus Cristi, doar de el am nevoie! Ce nu ai înțeles?!”. După care paznicul s-a executat rapid și a plecat să îl caute pe Cristi care bineînțeles că nu a venit și așa am stat eu la coadă la Domo aproape o oră pentru că uitasem să cumpăr ultimul cadou de pe listă. Slavă Domnului că nu am fost la spital și că nu am avut de suferit decât pierderea câtorva neuroni, nimic mai mult. Nu același lucrul îl pot spune și despre nefericiții care au fost nevoiți să intre și în hypermarket pentru ca daca au scapat cu picioarele necalcate de carucioare si cu coastele neintepate de coturi au fost norocosi. Romanul iubeste mall-ul trebuie sa recunosc. Nu stiu ce ii place la mall si cum rezista polifoniei stridente, dar sunt sigur ca daca nu ar avea nici un ban si tot s-ar invarti prin mall macar sa simta si el ca traieste. E trist ca romanul a ajuns sa respire mall, dar e o realitate. Intr-o perioada, pana sa redescopar ca pot gasi mai de toate si la buticul de langa bloc, mergeam in fiecare seara la mall sa ii cumpar lui tata ce avea nevoie. Zile la rand ma intalneam cu un personaj ciudat, un tip inalt intr-o haina neagra care parea pierdut. De fiecare data fie se plimba, fie se relaxa pe banca, nu avea nici un bagaj si nu parea sa vina acolo la cumparaturi. Il stiu de mic copil caci am fost in aceeasi scoala, locuieste la 5 minute de mall si probabil dupa-amiaza si-o petrece ratacind pe aleile mall-ului si ascultand muzica. Acum de Craciun

Read more
1 276 277 278 279 280 347