Ce este libertatea – un răspuns greșit

I Believe I can Fly ( flight of the frenchies ). Free segment from sebastien montaz-rosset on Vimeo. Este uimitor pana unde pot sa mearga unii oameni ca sa experimenteze senzatii tari. “Un om liber este un om care nu se minte si care pur si simplu isi urmeaza visele si si le implineste”. Asta spune un francez care iubeste parasutismul si nu se da inapoi de la aruncatul de pe stanci. Bineinteles, nu putem sa ne asteptam la raspunsuri filosofice de subtirime de la niste pustani care se cred grozavi daca isi risca viata si dau doi bani pe ea. Paradoxul este tocmai ca acesti tineri sunt de fapt robi multor minciuni si tocmai lucrul pe care il cauta ei si care cred ca l-au gasit este o mare gogonea murata. Ce rezolvi ca te arunci de pe stanca cu parasuta si vezi si tu cum e sa iti inunde adrenalina si alte substante interesante creierii? In paralel, ce ne propune Hristos este mult mai greu si mult mai provocator si de aceea putini se incumeta sa urce acest alt fel de munte. Si pentru ca este greu dar si pentru ca iubesc mai mult surogatele. Cu ce difera saritul de pe munte cu parasuta de suptul suzetei? Si una si alta nu ne ofera decat niste senzatii placute, o stare de bine efemera si o traire exclusiv fiziologica, fara nici cea mai mica bruma de crestere a propriei fiinte inspre o directie creatoare si benefica, ceea ce la urma urmei este dorinta oricarui om. Ce castiga acesti oameni facand neroziile astea? Vor avea mai mult curaj in viata? Vor trece mai usor peste necazuri? Se vor simti mai bine pentru restul vietii? Nici una din toate acestea, ba din contra probabil vor fi foarte plictisiti cand se vor intoarce la munca monotona de zi cu zi, unde neavand nici o stanca de pe care sa se arunce, organismul nu va mai pompa substante chimice care sa ii faca fericiti si prin urmare se vor simti mizerabil si vor trai mereu cu dorinta de a experimenta ceva si mai “high” pana cand coarda nu va mai tine. Sunt multi oare sau sunt putini tinerii care doresc sa traiasca senzatii tari facand lucruri noi, iesite din comun si pe care omul normal – care munceste, alearga cu treburi, merge la cumparaturi, are anumite responsabilitati – nu doar ca nu le poate face, dar nici nu viseaza la ele? Eu cred ca sunt foarte multi, pentru ca in aceeasi categorie se cam includ si gamerii, o alta categorie de “visatori” care nu gasesc nici un sens in viata, nu accepta provocarile si chemarile lumii reale ci se refugiaza in fantasme care le produc un set limitat de senzatii prin care ii capteaza. Acesti sarmani robi ai unui set limitat de experiente raman blocati fara nici o sansa de scapare intr-o traire extrem de limitata, precum un soarece intr-o cusca care are mereu de trecut prin acelasi labirint pentru a ajunge la

Read more

Un documentar şocant despre oamenii care mor singuri în SUA

“A Certain Kind Of Death” – un documentar care ne reaminteste despre desertaciunea vietii. Documentarul urmareste discret si fara nici un comentariu cu exceptia dialogurilor celor implicati, ce se intampla cu persoanele decedate singure. De exemplu, un hotel a chemat politia pentru ca un client care trebuia sa plece nu a predat camera. Receptionerul a auzit dusul de la usa si a deschis usa. L-a gasit pe client mort dezbracat langa dus – probabil a cazut si s-a ranit la cap iar apoi a facut si infarct. Este urmarita ancheta facuta de “investigatori” – angajati ai unui departament special – care incearca sa le gaseasca rudele. Ei catalogheaza obiectele detinute de decedati, cauta prin documente, scrisori, etc, investigheaza daca au avut dosar penal, daca au fost in inchisoare sau inregistrati de FBI, etc. Totul pentru a putea gasi eventuali urmasi. Intre timp, corpul este pastrat intr-o incapere racoroasa. Dupa o perioada, daca nu gasesc nimic, corpul este incinerat. La crematoriu, cenusa este pastrata in jur de 2 ani intr-o cutiuta in caz ca vine totusi cineva dupa ea, apoi in fiecare an se face o groapa comuna si se arunca cenusile din cutiile sutelor de incinerati de acum 2 ani a caror cenusa nu a fost revendicata de nimeni. Desi filmul contine secvente tulburatoare cu cadavre unele in putrefactie, cu sange, cu mizeria din camera unui muribund ba chiar cu imaginea cadavrului arzand in crematoriu, senzatia pe care am avut-o in timpul vizionarii dar si dupa film nu este una negativa, ci mai degraba una meditativa. Din putinele informatii care le afli de spre decedat, deja te atasezi putin de el, ii esti putin familiar. Vezi poze cu el, vezi obiecte care i-au apartinut, vezi ce pasiuni a avut (unul avea chiar un album de poze cu diverse piese electronice / tools) etc. Apoi il vezi in crematoriu arzand. Mereu mi-am imaginat ca in crematoriu se face praf tot, nu mai ramane nimic. De fapt, mai raman ceva oase, mai ales craniul. Nu ma asteptam ca dupa un om sa ramana atat de multa cenusa. Cutia cu cenusa este cam intre A5 si A4 si inalta cam cat un sul de hartie igienica. Admirabila si dedicatia oamenilor care lucreaza in acest departament. Nu e munca usoara, dar bine ca exista si oameni care pot sa faca asta si care prin munca lor arata respectul cuvenit fata de om, pur si simplu prin faptul ca incearca sa ii indeplineasca ultima dorinta. De exemplu, un om singur care a murit ulterior si-a facut un desen cu locul unde vrea sa fie inmormantat, intr-un cimitir din orasul lui natal. Din pacate, locul acela nu mai era disponibil, dar angajatii au aranjat ca macar sa il ingroape in acel cimitir daca nu chiar in acel lor, ca sa ii faca cat de cat dupa dorinta. Nu recomand vizionarea celor care nu pot sa faca abstractie de grotesc si sa priveasca realitatea cruda in fata.

Read more

Secvenţe tulburătoare de la Black Friday USA [2012]

Americanii tocmai se pregatesc sa “sare” fiscal cliff-ul, adica limita maxima la care se poate indatora statul. Caci desi pare paradoxal, cea mai indatorata natiune din lume chiar are asa ceva si desi are asa ceva, nu l-a oprit pe Obama ca sa indatoreze SUA mai mult decat toti presedintii anteriori lui la un loc (inclusiv Bush).  Stand-off-ul va fi rezolvat se pare prin doua masuri care vor taia drastic din nivelul de trai al americanilor: marirea taxelor si reducerea cheltuielilor sociale, mai ales pentru cei saraci. Asadar nu este exclus ca in sfarsit ca pregatirile facute de armata americana pentru gestionarea unui haos rezultat in urma colapsului societatii – pregatiri facute inca de acum 2-3 ani – sa aiba in sfarsit o utilitate practica. Secventele filmate de la Black Friday-ul de anul acesta din SUA ar trebui aruncate in ochi mai ales gogomanilor din presa noastra care rad de amaratii de pensionari care se gramadesc la “ajutoarele europene”. Macar ai nostri se gramadesc pentru mancare, dar prostii astia de americani merita sa isi puna viata in pericol pentru jocuri pe calculator? Vezi si: – Black Friday – un preview la “Chaos in USA [2012]“ – Armata SUA se pregăteşte pentru explodarea mămăligii”

Read more

Ce-ți doresc eu ție, provincie Românie,

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea (provincie UE) de glorii (îndepartate), țara mea de dor (mai puţin pentru milioanele care au fugit şi se feresc să spună că sunt români), Brațele nervoase (de la atâta OTV …), arma de tărie (tare slabă), La trecutu-ți mare (pentru cei care mai citesc cărţi de istorie), mare viitor! (daca nu se dezintegrează UE şi dacă plecăm capul în faţa lui Merkel) Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul (ardă şi şaorma), Dacă fiii-ți mîndri aste le nutresc; Căci rămîne stînca (daca nu vin ăştia de la Gold Corporation să o radă), deși moare valul (deşi hoţii sunt pe val acum), Dulce Românie, asta ți-o doresc. ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Vezi si: + Tschüss, Rumänien! + Spirala luptei românilor cu criza +România în metastază + 20 de ani de ignoranţă  

Read more

Este succesul Black Friday de anul acesta un semn bun?

S-a sunat cu surle si trambite atat inainte cat si dupa. Ziarele au acoperit indelung promotiile, si au “exersat” pentru “sfarsitul lumii” care urmeaza sa vina in decembrie, prezentand in avampremiera “blocarea site-urilor magazinelor online”. Cu toate acestea, putine ziare – inclusiv cele economice – s-au chinuit sa treaca de bombasticitatea evenimentului si in afara de a acoperi o scurta descriere a evenimentului, o enumerare a unor jucatori care au “contribuit” la articol si a observarii desfasurarii acestuia, nu au intrat mai mult in analiza fenomenului ci s-au multumit doar cu niscavai relatari si preluari ale cifrelor si postarilor de pe blogurile magazinelor. Ca o mica paranteza, analiza economica este oricum o arta de mult uitata in presa romaneasca de economie, foarte rar mai gasim macar un editorial care sa descrie un fenomen din toate partile pentru a fi inteles pe cat mai deplin si pentru ca astfel cititorii sa beneficieze de informatie cu adevarat reala si nu doar de preluari de relatari. Pe semne ca nu lipsa cunostintelor ii impiedica pe “oamenii de presa” sa faca aceste analize, ci un fenomen de erodare constanta si perpetua a inteligentei cititorilor, sau poate nu a inteligentei cat a rabdarii si dorintei e a cunoaste lucrurile in profunzime si nu doar la suprafata. Caci ma indoiesc ca publicul consumator de informatie economica este interesat doar de relatari de cifre si de fapte si nu vrea sa afle mai mult. Sa incercam asadar sa punem macar cateva intrebari in incercarea de a trage cateva concluzii acum ca apele s-au linistit si soarele a rasarit din nou dupa intunericul din vinerea trecuta. Apropos de intuneric: cat de trist ca vinerea neagra eclipseaza cu adevarat un eveniment mult mai important pentru umanitate care a avut loc tot intr-o vineri cand cerul chiar s-a intunecat si pamantul s-a cutremurat. Dar sa dam cezarului ce este al cezarului … O prima intrebare ar fi in primul rand: chiar este black friday-ul de anul acesta un semn bun? Oare chiar am iesit din criza sau sunt semne ca vom iesi? Nu de alta, dar toate magazinele declara recorduri, unii se lauda ca au vandut intr-o zi cat intr-o luna [1], alti se multumesc doar cu cresteri de 3 ori fata de o aceeasi zi a saptamanii intr-o saptamana normala [2]. Dar nu doar la noi s-au inregistrat rezultate peste asteptari ci si la americani vanzarile au crescut cu 13% fata de anul trecut – relateaza presa bombastica [3]. Ce se omite in relatarile optimiste care redau aceste rezultate este si partea negativa: faptul ca cresc vanzarile de Black Friday nu inseamna nici pe departe o revenire a cererii si un semn bun cu privire la “reluarea consumului”. Apropos de “reluarea consumului” aceasta este inca o metafora stupida din limbajul de lemn al “specialistilor in economie” care ignora o realitate mai mult decat tangibila si in primul rand de bun simt: nu va mai exista in urmatorii zece consum ca inainte de criza deci e cu totul prematur sa

Read more

Terminologia crizei: operaţiunile repo

Auzim aproape saptamanal: “BNR a pus la dispozitia bancilor suma de x mililarde de lei prin operatiuni repo cu scadenta la y zile”. Sa vedem asadar pe scurt ce inseamna repo, mai ales ca saptamana aceasta tocmai s-a atins un nou record: Banca Nationala a Romaniei (BNR) a imprumutat luni un numar de 17 banci cu suma de 6 miliarde lei (1,3 miliarde de euro) pusa la dispozitie pentru operatiunile repo, iar cererea institutiilor a atins un nou nivel record pentru acest tip de operatiuni, de 30,19 miliarde lei. (cf. Wall Street) Sa fie oare de bine sau de rau acest record? Daca citim articolul cap coada, nu vom intelege mai nimic – doar daca nu cumva am terminat din intamplare vreo facultate de finante. Iata concluzie de ziar economic care se adreseaza unor oameni teoretic din business, interesati de finante, afaceri etc, dar care bineinteles nu toti au terminat finantele: Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a declarat in luna octombrie ca limitarea licitatiilor repo derulate de banca centrala este o metoda mai rapida si mai eficace de actiune decat modificarea dobanzii de politica monetara, cu un impact mai important asupra cursului de schimb. (Wall-Street.ro) Ati inteles? Pun pariu ca nu, dar sa o lasam balta si sa cautam sa intelegem maruntaiele repo-urilor. Nu ii acuz pe cei de la Wall-Street pentru ca oricum in toate ziarele apare acelasi articol, probabil ziaristii au dat copy/paste din mailul primit de la BNR. Voi incepe cu o intrebare: stiati care este legatura intre repo, Lehman Brothers si MF Global? Daca nu, voi incerca sa explic la final. Asadar, operatiunile repo sunt tranzactii financiare intre doi brokeri (sa zicem A si B) care vizeaza un imprumut pe termen scurt caracterizat de o garantie, si de obligatia de rascumparare. Mai precis, traderul A (de ex: BNR) se ofera sa imprumute traderul B (de ex. BCR) cu suma X cu conditia ca B sa ofere ca garantie anumite bunuri (de exemplu, obligatiuni de stat). Totodata, B se angajeaza ca peste perioada Y sa plateasca inapoi lui A suma X plus o dobanda Z. Deci sa recapitulam factorii implicati intr-o operatiune repo: – doi traderi (A si B); la noi A este BNR, B sunt bancile; – X – suma pe care A o ofera lui B – Y – numarul de zile dupa care B va plati inapoi A suma X plus dobanda Z Prima problema care se pune in cazul acestui tip de tranzactii este de ce au loc? Raspunsul oficial (oferi de Isarescu) este ca “prin licitatiile repo BNR ofera lichiditate bancilor comerciale”. Bunaoara, asa cum atunci cand ne doar capul luam un panadol, cand e criza de lichiditate pe piata, BNR sare in ajutorul bancilor pentru a nu le lasa sa sa imprumute intre ele pentru ca oricum toate sunt falite si daca nu ar interveni BNR, bancile ar avea o mica problema mare. Imi aduc aminte cu amuzament cum acum cativa ani de zile in urma cand aveau loc acest tip de

Read more
1 277 278 279 280 281 346