CHIAZNA.RO – Page 280 – Conspiraţii neoficiale, articole dizidente

Tschüss, Rumänien!

2012/11/17 Leave a comment

60.000 de români au emigrat în Germania, în doar şase luni. Inca o stire negativa. Sau pozitiva. Cum o fi? Cu siguranta se gasesc oarecare neghiobi care vor zice, “lasa, ca ne trimit bani” sau “lasa, ca se intorc cu experienta”. Sau altii: “pai ce sa faca, daca la noi nu au de munca?”. Sau: “bine au facut, ca aici nu sunt platiti la cat merita!”. Putini sunt cei care simt aceasta “scurgere” precum pierderea sangelui din organism. Tocmai pentru ca putini sunt cei care mai simt ceva organic cand aud numele de Romania sau romani. Pentru majoritatea este doar o noutiune abstracta, un banal nume de tara care sa intampla sa fie tocmai tara in care locuim. Cunosc cativa dintre cei 60.000 care “au fugit” in Germania, toti cunoastem. Sunt atat de multi incat este inevitabil ca fiecare dintre noi sa nu aiba un prieten, o ruda, un cunoscut care sa nu fi plecat tocmai in Germania. S-a tot vorbit de cererea mare in domeniul medical si este deja un fenomen firesc care nu mai alerteaza pe nimeni cum studentii la medicina merg la cursuri de germana inca din anii de inceput, pentru ca sa aiba timp sa invete – stiut fiind ca germana este o limba destul de dificila – avand aproape in buzunar biletul de avion, singura incertitudine fiind specialitatea pe care vor merge si orasul din Germania in care vor ateriza. Nu m-ar fi alertat prea mult stirea asta daca in loc de Germania in titlu s-ar fi specificat Italia, Spania sau Franta. Mai ales daca era Italia, era evident ca probabil majoritatea celor plecati sunt cersetori, ingrjitoare, bone, femei de serviciu, instalatori, muncitori zilieri etc. Cu Germania treaba sta altfel. Cersetorii nu au ce cauta – nemtii sunt nemti -, bonele nici atat – care neamt si-ar da copilul pe mana romanilor? -, ingrijitoarele nu au prea mult de munca in Germania – pensionarii bolnavi germani au servicii de calitate la preturi mai mici decat angajarea unei bone romance, iar muncitorii s-ar adapta foarte greu din cauza limbii dificile dar mai ales a mentalitatii si felului cum se munceste in Germania. Nu vreau sa extind aceasta discutie, dar este evident ca romanii – chiar si cei care s-au obisnuit cu munca grea si serioasa din Italia, Franta si Spania – s-ar adapta foarte greu cu cerintele unui loc de munca din Germania unde mai ales competitia este cu totul alta si desi cererea este mare, si oferta este pe masura (sa nu uitam ca nu doar romani emigreaza, ci si polonezi, cehi, bulgari, ba chiar spanioli si greci, etc). Din cei 60.000 de romani plecati eu as putea pune pariu ca cel putin jumate sunt in domeniul medical si un sfert ingineri. Cu alte cuvinte, tocmai am pierdut cateva zeci de mii de oameni de calitate, care au invatat o meserie bine, atat de bine, incat au ales sa plece in Germania, unde este poate mai greu de gasit un loc de munca ca in

Pas cu pas către marele impas

2012/11/10 Leave a comment

De ceva vreme tot am vrut sa fac un rezumat al unor stiri proaste din domeniul ecomonic. Nu exista zi in care sa nu apara doua trei stiri proaste legate de starea economiei, fie de la noi, fie din Europa sau din alta parte. In ceea ce priveste stirile bune, cine stie cand si cum mai auzim de vreo veste buna. De exemplu, mai ieri vedeam o emisiune Biziday (1) in care Moise Guran enumera promisiunile aberante pline de optimism pe care ambele tabere politice le fac inca de la inceputul campaniei si se mira si el de unde o sa curga laptele si mierea daca toate semnalele din economie sunt din ce in ce mai gri si in plus ne asteapta si o scadenta de vreo 7 mililarde de euro in anul 2013. In schimb, a fost prezentata si o stire pozitiva: o firma de anvelope din Timisoara mai angajaza vreo 200 de oameni. Doi pasi inapoi, unul inainte – cam asa sunt semnalele din economie desi ala de merge inainte uneori mai uita si o ia si el tot inapoi. Cum stam asadar? Pai de unde sa incep si cum sa continui, ca de oriunde am lua-o numai stiri proaste. Grecia a fost unul din subiectele spre care mi-am indreptat atentia cel mai mult pana acum. Nimic nou cu Grecia decat ca grevele si manifestatiile cu nuanta de razboi civil sunt din ce in ce mai dese si mai zgomotease. Nu stiu daca chiar asta este adevarul, dar un reporter de la o televiziune americana punea pe seama manifestatiilor din Grecia caderea burselor americane dupa alegeri, dupa ce in prima zi bursa crescuse spectaculos, din cauza ca alegerea lui Obama inseamna continuarea tiparirii de dolari, adica inflatie. O alta situatie negativa care va avea insa efectele negative asupra Europei si bineinteles asupra Romaniei abia in cateva luni este Uraganul Sandy. Pe langa catastrofele umane si devastarea adusa, impactul asupra economiei americane va fi unul profund. Costul economic a fost cuantificat pana acum la peste 60 mililarde de dolari. O picatura in oceanul de trilioane al datoriei americane, insa nu e chiar asa. Pe langa costul ridicat si intreruperea activitatii economice, Sandy poate fi unul dintre evenimentele din categoria “lebada neagra” care sa starneasca un lant de evenimente catastrofice cu implicatii monumentale. Mai pe sleau, firmele de asigurari pot sa intre in faliment si sa traga dupa ele si cateva banci mai maricele care au expunere pe creditele imobiliare, aprizand din nou focul pe piata financiara. Asta le mai trebuia americanilor cand si-asa sunt pe cale sa “atinga” din nou “culmea” fiscala (fiscal cliff) si nu stiu ce sa mai faca si nici nu sunt prea hotarati ce si cum: republicanii vor taieri dramatice care ar provoca saracie crunta si eventual razmerite ca in Grecia, iar democratii vor sa mareasca turatia la tiparnita. Asa cum si la noi se lupta presedintele cu guvernul, si in SUA Obama e la cutite cu republicanii si solutiile inca se lasa asteptate. Sa

Criză

Mersul vremii atârnă de mersul purtării

2012/11/09 Leave a comment

Am reascultat recent o emisiune radio cu Pr. Ilie Moldovan pe tema “calendarul viu” – o expresie folosita de parintele pentru a sublinia actualitatea si nevoia trairii sarbatorilor crestine la adevarata importanta si relevanta pe care o au. Printre nenumarate diagnoze dureroase dar penetrante ale starii societatii postmoderne, parintele enunta la sfarsit si aceasta fraza preluata de la Pr. Arsenie Boca, care cuprinde in ea nu doar mult adevar dar si un indemn si o chemare catre noi: “mersul vremii atarna de mersul purtarii”. Cat adevar si cata esenta in aceste cuvinte, mai ales pentru zilele noastre. Einstein s-a dedicat atat de mult muncii sale incat a lepadat toate care erau in plus si care i-ar fi consumat din timp: sosetele i se pareau inutile, o jacheta de piele era singura lui haina groasa, oul il fierbea in supa ca sa nu mai piarda timpul cu spalatul vaselor. Asa purtare, asa mers a avut viata lui si asa performante a realizat. Cum putem privi viitorul lumii de azi prin prisma acestui adevar? Vazand purtarea lumii de azi, nu cred ca avem curajul sa privim inspre viitor. Oricat de optimisti si de ingaduitori am fi la adresa societatii noastre, nu putem sa nu observam avantul accelerat al superficialitatii, prabusirea agravanta a oricarei morale sau aderenta la vreun registru de principii, ingustarea orizontului oamenilor atat temporal cat mai ales emotional sau sentimental dar mai ales alienarea identitara – pierderea oricarei identitati si usurinta cu care omul de azi poate fi transformat cu mijloace usoare in orice doresc cei care au instrumentele si know-how-ul sa se joace cu mintea noastra. Va indemn sa ascultati si sa reascultati atat aceasta emisiune cat si orice cuvant vorbit sau scris veti gasi cu Pr. Moldovan. E de prisos sa mai spun cat de tumultuos a fost discursul parintelui, aduc marturie doar ajutorul pe care l-am primit personal de la acest om si curajul de a ridica capul din turma si de a incerca sa privesc putin mai departe. Linkuri: – emisiune Radio Reintregirea cu Pr. Ilie Moldovan – Calendarul viu – Dialoguri euharistice intre generatii – carte marturie despre dimensiunea liturgica si cosmica a traditiilor populare romanesti. Sunt pagini minunate despre colinda, despre darurile liturgice (prescura, vinul de paus, apa neinceputa), despre bisricutele dintr-un lemn, despre obiceiurile pascale, despre focul viu si cununiile de pe munte, despre haina romaneasca ca haina pascala, despre sfintirea apelor, despre satul de iconari crescut din lacrimile Maicii Domnului, despre Iisus-vita de vie si despre casa romaneasca, spatiu al Invierii.

Austeritatea si salariile mici vor duce la ani de recesiune

2012/11/06 Leave a comment

Engelbert Stockhammer – procesor de economie la School of Economics / Kingston University din Londra Ce au de invatat americanii din criza europenilor: 1) politica de austeritate nu da rezultate; 2) politica monetara si cea fiscala trebuie sa mearga in aceeasi directie; De ce nu functioneaza austeritatea? E falsa ideea ca consumul va continua chiar daca guvernul va cheltui mai putin; nu e asa, toata lumea are datorii, sistemul privat economiseste; tot ce va face reducerea cheltuielilor guvernamentale va fi sa afecteze si consumul privat. Germania recomanda modelul sau bazat pe exporturi celorlalte tari. Ce nu vad nemtii este ca UE este un sistem inchis: unele tari exporta surplus catre alte tari si celelalte fac deficit. Cei care impun politicile astea nu sunt prosti, atunci de ce fac asta?

Criză

De ce se fura in sistemul bancar

2012/11/05 Leave a comment

Scandalul “mafiei bancare” este doar spoiala dupa parerea mea. Cancerul este mult mai adanc si mult mai colorat. Am discutat despre asta intr-un articol anterior si nu doresc sa insist. Este imbucurator ca macar astfel de fraude minore (in comparatie cu celelalte ilegalitati) sunt macar investigate (mai e pana sa auzim de condamnari) dar totodata ar fi si o mare prostie sa ne facem sperante desarte. Iar faptul ca guvernul nu a facuc nimic deocamdata, ne confirma pesimismul ca vom invata ceva din acest incident. Pe langa amanuntele destul de tehnice si greu de inteles de publicul general ale acestui scandal, – tehnicitate care de altfel a si cam eclipsat scandalul in mass-media mainstream in ultimul timp, desi merita dezbatut pe larg si mers pana mai departe – se pune totusi o intrebare de bun simt: ce i-a facut pe cei implicati sa se riste atat de stupid si sa isi puna la bataie pielea avand in vedere pozitiile destul de importante care le ocupau? Sa luam doar un exemplu: Aurel Saramet, directorul Fondului de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri. Omul asta avea un salariu frumusel (15.000 euro/luna), o pozitie fara stres, bine compensata, fara competitie, fara riscul sa pice prea curand. Ce ii trebuia lui dar si celorlalti care majoritatea erau angajati in banci si nu la nivelul cel mai de jos, sa se riste aiurea si cum de nu s-au multumit cu salariile destul de frumoase in aceasta vreme de criza? Ar fi mai multe raspunsuri la aceasta singura intrebare. As incepe cu obisnuinta: toti s-au obisnuit sa fure. Aproape a nu fura in Romania este un indiciu de prostie si o slabiciune pentru care poti da seama candva cuiva. Ani de zile bancherii au dat credite dupa spranceana si s-au facut ca nu vad lipsurile din dosare si gaurile din balantele firmelor. De ce ar fi facut altfel acum si de ce s-ar fi temut ca vor pati ceva? Doar dadeau “dreptul” la toti cei implicati in schema, cum putea asa ceva sa rasufle si sa fie investigat cata vreme toata lumea era fericita. Ca o mica paranteza, o filiala din Craiova a unei banci austriece era faimoasa in perioada de dinainte de 2008 pentru clientela sa printre care se numarau si politai de vaza din oras care primeau la orice ora doreau credit oricat de mare, fara sa aiba bineinteles eligibilitatea. Pur si simplu realitatea nu conta, directorul local al acelei banci trecea cu vederea lipsurile si pentru legaturile avute cu acei politai facea rabat de la orice norma si le accepta dosarele. Poate si asta a contribuit la declinul acelei banci care in prezent este intr-o stare de limbo. Dupa obisnuinta, un alt raspuns ar fi lacomia. Un subiect mult discutat si poate cea mai “umana” scuza adusa bancherilor pentru criza in care ne-au aruncat. Bunaoara, in loc sa ii bage in puscarie pe bancheri pentru fraudele facute, supervizorii ii bateau pe umar si ii scuzau ca au fost lacomi si ca lacomia e umana,

In reteaua bancherilor mafioti DIICOT a ratat tocmai CAPUL

2012/11/02 21 comments

Fraude de zeci de milioane de euro, 80% din reteaua bancara afectata, vicepresedinti de banci si zeci de invinuiti. Cu toate acestea , in tot scandalul asta, ce face DIICOT este prinderea babei care a furat o gaina intr-un sat in care primarul fura “legal” toti banii din impozite. Desi Isarescu nu a facut vreo ilegalitate – cel putin din ce cunoastem – el este IL CAPO DEI CAPI, mafiotul numarul 1 al tarii care a cheltuit banii de la FMI in operatiuni mai mult decat frauduloase pentru manipularea cursului valutar in favoarea bancilor straine si a acordat lichiditati nelimitate si aproape la discretie unor banci insolvente care daca ar fi sa contabilizeze la valoarea de piata a activelor sau macar cat de cat pe-aproape, ar fi fost de mult timp inchise. Ca sa nu mai zicem si de dezmatul normativelor cu privire la “refinantare” – o alta gaselnita mioritica menita sa tina bancile pe linia de plutire. Intr-o tara normala, intr-o economie fireasca, bancile care au dat credite proaste trebuiau sa pice si cei care nu pot sa plateasca creditele sa intre in faliment si apoi sa o ia de la zero. Dar legea falimentului nu va trece in veci in Romania, deoarece Isarescu va avea grija sa nu tulbure linistea bancherilor. Cu ce difera pomparea banului public in institutii financiar insolvente comparativ cu frauda facuta de gainarii astia prin care firme care nu meritau au primit garantii. Aici nici macar paguba nu s-a produs inca, garantiile probabil nu au fost trase, pe cand dincolo, bancile au supt miliarde de euro atat prin accesul la dobanzi mici de la BNR cat si prin ajutorul indirect primit prin mentinerea cursului la niveluri care nu le afecteaza. Pentru a explica mai pe indelete pentru necunoscatori ce face Isarescu pentru banci voi face o mica poveste. Sa zicem ca eu sunt o firma care fabrica cizme. Pe mine ma costa 5 lei sa produc o cizma dar lumea e saraca si nu are bani. Cizmele nu se vand nici macar cu 3 lei, ori eu am nevoie de minim 7 lei ca sa acopar toate costurile si sa fac si profit. Asadar, vanzarea nu prea merge si sunt nevoit sa inchid firma, dar statul ma iubeste si eu sunt de importanta vitala pentru stat pentru ca daca nu mai produc eu cizme, oamenii nu mai pot sa mearga prin ploaie si prin urmare stau in casa iarna. Asadar, guvernul da o lege ca toata lumea sa cumpere cizme si de asemenea ca pretul la cizme sa fie de 10 lei. Prin urmare imi convine situatia: costul de productie este 5 lei, eu vand cu 10 lei si am si vanzare. Ei bine, asta face Isarescu cu bancile, le ofera bani ieftini, le ofera credite ieftine pentru ca bancile sunt de importanta strategica, fara ele economia ar avea de suferit, firmele nu ar mai primi credite, platile nu s-ar mai putea face, statul nu ar avea de unde sa se imprumute etc. Bineinteles,

Suspendarea finanţării programelor POSDRU: dezintegrarea Europei … în România

2012/11/02 Leave a comment

“Ideea europeana” nu a prins niciodata in Romania cu adevarat. Spoiala de propaganda superficiala care a fost imprastiata de “pastorii” europenismului peste mintile incetosate ale unui popor dezmembrat, aiurit, manipulat si trecut prin toate traumele unei tranzitii perpetue menite a-l ameti de tot si a-l dobori in genunchi inainte de a i se taia capul s-a bazat pana acum pe iluzia unui nivel de trai ca al celor din vest, al unei bunastari materiale perpetue a unei societati dezvoltate care sa ofere servicii de calitate similare vesticilor. Pe scurt, romanii vroiau sa intre in Europa ca sa traim si noi ca nemtii, asta era pe scurt motivul pentru care peste 70% din populatia romaneasca era de acord – in sondaje de opinie, caci niciodata nu s-a facut referendum – cu integrarea in UE. Spun populatie pentru ca asta avem acum pe meleaguri mioritice, o populatie ci nu un popor. Dar asta ar fi un alt subiect, prea trist insa pentru a-l elabora. Dar nu doar la noi romanii, gogoasa europeana o roadem cata vreme are magiun in ea, ci la toti ceilalti este la fel. Iluzia unei prietenii benevolente si a unei unitati miscatoare care sa fie o rezultanta fireasca a mentalitatilor si idealurilor popoarelor europene nu o mai pot pretinde nici macar politrucii care sug acum la ţâţa birocratiei europeniste unde s-au infipt bine si dau din coturi cu violenta la toti cei care ar incerca sa sugereze ca toata treaba asta e putreda, s-a mers prea departe, s-a depasit cu mult limita bunului simt, al unei constructii pretins rationale, pretins moderne sau democrate. Sa revenim insa pe meleagurile mioritice si sa vedem cum stam, adica cat de mult mai iubim noi Europa si “ideea europeana” – o idee de altfel destul de abstracta din care fiecare intelege ce vrea: parlamentarii europeni vad diurne si salarii boieresti, bogatii vad comoditate in mersul la shopping, multinationalele vad o mare campie unde sa-si construiasca plantatiile de sclavi iar capsunarii vad speranta ca nu vor muri de foame. Incet-incet vedem insa cum episod dupa episod se cumuleaza motivele pentru care romanii au tot dreptul sa fie scarbiti de Europa si sa se trezeasca precum un betiv dupa ce a trecut printr-o coma alcoolica cu o bautura de proasta calitate care aproape l-a omorat. Nu m-as lega prea mult de episodul referendumului si de toata increngatura de scandaluri politice prin care s-a dat pe fata statutul de colonie – balcanici prosti si galagiosi – sub care suntem tratati de clasa politica europeana. Voi aminti doar pe scurt ca europenilor le datoram presiunea si propaganda care au dus la mentinerea la putere a lui Basescu desi marea majoritate a poporului il uraste cu sinceritate si il vrea dat jos. Dar nu am fi singurii in situatia asta: nici italienii si nici grecii nu au avut “dezlegare” de la stapanii de la Bruxelles si Berlin sa isi aleaga liberi conducatorii. Paradoxal am putea spune, dar adevarat: democratia nu este tolerata in Europa, a avea propriile optiuni

Diverse

« 1 … 278 279 280 281 282 … 346 »