În timp de Dragnea își dă legi să scape de pușcărie, Moldova e pregătită pentru mezat

A trecut un an de cand am scris aritcolul “ESTE MOLDOVA VIITORUL RĂZBOI PROXY ÎNTRE SUA ȘI RUSIA?” in care mentionam ca a trecut un an de la articolul “O NOUA CURSA A ARMELOR NUCLEARE A INCEPUT SI ROMANIA ESTE “SCUTUL” PROTECTOR PENTRU AMERICANI

Avem noutati: am avut alegeri in Moldova si pro-europenii (pro-romanii) au castigat insa alegerile le-au fost anulate de pro-comunisti (pro-rusi). Populatia protesteaza dar degeaba: the man with the big guns e Dodon. Sau cel putin asa presupun, altlfel ar fi fost nevoit deja sa plece cu elicopterul daca armata ar fi fost pro-occidentala.

Sunt insa mai multe noutati, semn al unei tensiuni crescande care poate oricand sa dea in altceva, Dintre toate, cel mai interesanta mi se pare hotararea ONU ca Rusia sa-si retraga trupele din Transnistria, hotarare de care bineinteles rusii nu vor tine cont dar de care se pot lega americanii in cazul unei viitoare interventii. Moldova este deja un teritoriu cu potential de nou razboi care poate sa fie “activat” oricand, in functie de interesele americane. Totul va depinde de strategia lui Trump si de intalnirea cu Putin.

In ciuda linistii de moment in care Trump savureaza intalnirea cu Kim si pregateste intalnirea cu Putin in timp ce le da la gioale chinezilor cu tarifele, lucrurile pot sa ia o intorsatura de 180 de grade oricand. Exista zvonuri ca koreeni doar blufeaza si nu au de gand sa denecluarizeze [1]. La intalnirea cu Putin, Trump nu poate face altceva decat sa macane. Nu are cum sa renunte la sanctiuni si nu va ridica nici macar un gram din presiunea pusa asupra rusilor. Pentru Trump, rusii sunt doar bodyguard-ul chinezilor si vrea sa ii tina la respect. Se intalneste cu Putin doar ca sa i-o spuna fata catre fata.

Intorcandu-ne la Moldova, o miscare neasteptata a luat-o UE care a aratat ca atunci cand vrea sa trimita un semnal puternic o poate face: EU Freezes Aid For Moldova, Citing Nullification Of Chisinau’s Mayoral Vote. Evident ca masura nu va avea impact, moldovenii fiind obisnuiti cu lipsurile si fiind ceva normal sa isi piarda periodic speranta fie in rusi, fie in romani, fie in americani, fie chiar in germani (va aduceti aminte cand Merkel vizita Moldova?) si acum in europeni. Ca fapt divers, cu privire la aceasta stire as dori sa amintesc (sau sa reamintesc daca am mai facut-o) ca aceasta masura este dovada ipocriziei totale pe care p dovedeste UE cand se arata preocupata de devierea democratiei si a statului de drept in Romania. Inca de la amurgul crizei, daca UE taia fondurile, dambovitenii lui Dragnea aveau o problema. Intre timp insa, cu ajutorul UE, nu doar ca economia duduie, dar tovarasii trag tunuri dupa tunuri cu fondurile europenilor in timp ce detoneaza justitia.

Avem asadar un pas inapoi al Moldovei de pe traseul pro-european. Nu asta este insa problema, ci ingrijorarea mea este tocmai ca scenariul fantezist proiectat de mine acum un an (sau doi) in care conflictul din Ucraina se va muta peste Prut, ia contur si capata puncte la scorul de probabilitate.

In perioada post-criza (anii 2010-2012) am scris nenumarate articole despre razboiul tarifar si cum acesta deraiaza in razboi armat. Cred ca pot acum in sfarsit sa punctez inceputul razboiului tarifar in ciuda skirmish-urilor de pana acum. In acest context, periferia va fi teatrul frecusurilor si zona in care razboaiele pot erupe oricand intre imperii. Din fericire pentru noi granita dintre imperii este acum Ucraina si o escaladare in Ucraina pare mult mai probabila decat una in Moldova sau oricum semnalul va fi in primul rand Ucraina. Cu toate acestea, nu inseamna ca trebuie sa stam linistiti: in cazul in care vor fi probleme in Ucraina, americanii pot decide oricand sa “activeze” Moldova si cine credeti ca va avea misiunea sa fie pionul local care sa actioneze la momentul oportun?

Nu ma intelegeti gresit, am fost mereu adeptul sprijinirii Moldovei si am propus unirea cu Moldova cat mai accelerata si cumpararea politicienilor transnistreni (si a celorlalti) fara de care rusii cel putin nu ar mai avea dreptul legal de stationare si ar fi nevoiti sa plece. Chiar si fara Transnistria, unirea cu Romania ar insemna pentru rusi pierderea totala a Moldovei si ar face inutila intinderea coardei. Din pacare, politicienii romani au alte probleme decat interesul national si oportunitatile sunt pierdute si de tovarasii de astazi asa cum si tovarasul Iliescu a pierdut oportunitatea unirii in perioada anilor 90 cand Rusia era incapabila sa reactioneze si cand lucrurile se puteau rezolva altfel atunci.

Pana una alta, este interesant cum isi transmit mesaje soldatii rusi si americani intre ei pe forumuri. Evident ca nu stim gradul lor si nici daca au sau nu o misiune, dar razboiul propagandistic este interesant. Iata cateva comentarii pe Zerohedge la articolul Moldova’s “Deep State” Is Exploiting The UN To Undermine Peace In Transnistria:

soldat rus (oncemore1):

NATO will get far more than a black and bloody nose.

soldat american (I am Groot):

Dude, I really like Russia and the Russian people, but you’re just spewing crap outta your borscht hole now. I’ll give you that most of NATO can’t find it’s own ass with two hands and a flashlight. Their armies are either totally incompetent or not even capable of fighting off ladies from an old folks home ( i.e. Germany, Britain,etc).
I have a lot of respect for the Russian Military. China too even though they haven’t fought a single major battle since the Korean War. Conventionally, we’d kick Russia’s nuts into their throat if push really came to shove. Our military has been fighting for 25 years straight. Your probably thinking ,”well why can’t they beat a bunch of ragheads in the desert that have no formal training, no army, no airforce and no navy?” Our shittydick politicians won’t let us fucking win wars or conflicts anymore. They are only obsessed with the MIC making money now. Never underestimate America. It goes nuclear on either side and nobody wins. So détente Comrade !
Este evident ca conventional rusii sunt un dezastru si ca succesul din Siria este mai mult un succes politic decat unul militar. Foarte probabil daca Hitlery castiga alegerile si declara toata Siria no-fly zone, rusii plecau imediat acasa. Trump insa a avut alte probleme si electoratul lui Trump nu a inghitit bine implicarea in Siria. Ideologia MAGA vede mai degraba cu ochi buni un conflit cu Iranul (vesnicul dusman al Israelului si poporul ales care in ochii protestantilor americani va porni armaghedonul si va produce venirea a doua a lui Iisus Hristos) sau de ce nu cu Koreea de Nord (comunisti + periculosi). Siria a fost vazut de electoratul lui Trump ca o pierdere a resurselor ca o bataie de joc pentru soldatii americani, ca o implicare inutila intr-un razboi care nu aduce niciun avantaj americanilor.
soldat american (cu privire la Siria):
I don’t give a flying fuck who takes that shithole. Russia didn’t do jack shit except get their fucking ass handed to them. 300+ KIA. Those are real kills, not the kind on your Playstations in your mom’s basement.

Si dupa cum mentionam ca China e problema americanilor nu Rusia, iata si dovada:

Russia is being encircled, and poked and prodded. The entire fucking mess can be traced back to the world biggest a-hole Bozo Ovomit. He broke the Budapest Memorandum and installed a pro western puppet in place of a president that was pro Russian. Russia had every right to move back into Crimea considering that it was theirs for 300 years. The Neocons and the MIC have been pushing for conflict with them non stop. If we have a real enemy to fight, it’s definitely not Russia, it’s China.

Reamintesc in final ca Departamentul de Stat al SUA a subliniat recent ca nu recunoaste anexarea Crimeei si ca cere Rusiei sa o inapoieze Ucrainei. Trump a aruncat un … “mai vedem” in sensul ca mai vedem ce pot sa ne dea rusii ca sa recunoastem anexarea. Crimeea va fi insa folosita ca casus-beli pentru mentinerea sanctiunilor impotriva Rusiei pentru Trump si viitorii presedinti americani care ii vor urma. Personal nu vad ridicarea acestor sanctiuni pana la viitorul razboi mondial.

~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTE:

[1] 2 iulie 2018 – US intel agency believes Kim won’t fully denuclearize (CNN)

SUA ataca de fapt Rusia. Ce poate raspunde Putin?

Atacul asupra Siriei este de fapt un atac asupra Rusiei. Rusia a fost invitata de Siria si are tratate legale pentru prezenta in Siria. Pe Trump nu il intereseaza ce face Assad iar atacul chimic nu are niciun sens, fiind clar o inscenare. Ce sens avea Assad sa provoace americanii dupa ce Trump a anuntat retragerea din Siria?

S-a implinit un an de la atacul anterior cand tinta atacului era de fapt presedintele chinez caruia Trump trebuia sa ii demonstreze ca e curajos nebun. Acelasi lucru se intampla acum cu Putin. Dupa un comportament inselator de pretinsa deschidere sau cel putin delimintare la sentimentul anti-rusesc din SUA, Trump a aratat ca Rusia / Putin nu sunt decat un asterisc si Trump e in stare sa faca orice ii trece prin cap, oriunde in lume.

Elefantul in camera in haosul geopolitic actual este de departe dezastrul economic-financiar care a urmat crizei din 2008 si care nu a fost rezolvat de tiparirea de bani care, dupa cum am explicat in sute de articole de pe acest blog, nu a fost rezolvata ci doar desfasurarea reala a consecintelor acestei crize a fost amanata in viitor.  De aceea SUA nu mai are timp si trebuie sa provoace un razboi pentru a evita o balcanizare a la grec prin dezindustrializare, cresterea deficitelor, caderea dolarului si mai ales cresterea datoriei.

Orice criza se termina cu un razboi iar criza actuala se va termina cu Al 3-lea Razboi Mondial. Bineinteles ca timeline-ul apocalisei este discutabil insa este cert ca SUA nu are alta alternativa decat folosirea ultimei resurse pe care o are: armata SUA. Si cum armata SUA a castigat ultimul razboi serios in Al 2-lea Razboi Mondial, pierzand toate razboaiele cu proxy-urile comunistilor (Koreea, Vietnam, Cuba, etc), adevarata putere a armatei SUA se afla in arsenalul nuclear si in eventualele arme secrete pe care le are (daca le are).

Caci portavioanele americane sunt deja sitting ducks este binecunoscut. Nu doar pretinsele rachete super-sonice anuntate de Putin le pun in probleme, dar chiar ultima generatie de rachete le poate face gauri si le poate scufunda. Este pur si simplu consecinta avansului tehnologic, portavioanele fiind arme utile acum 50 de ani sau impotriva unor tari care nu detin ultimele 2-3 generatii de rachete.

Atacul actual este un zgomot util lui Trump, avand in vedere scandalurile de acasa. Se potriveste bineinteles si cu doleantele lui Israel care vrea sa nu piarda ocazia sa ocupe o felie din Siria si Assad este sinugurl care ii opreste. De asemenea, se potriveste si cu interesele complexului militar care in ciuda “activitatii” intense din unii ani si in ciuda inflatiei bugetului pentru armata pe care a adus-o Trump, niciodata nu se va satura si va dori razboaie mai multe si productie de armament cat mai mare, poate chiar pana la declansarea razboiului nuclear. Probabil, ideal pentru complexul militar american este ca intreaga lume sa fie o Siria si SUA sa fie nevoita sa lupte pe toate fronturile. Poate doar atunci o sa se sature de contracte militare si bugete infinite.

Intorcandu-ne la raspunsul lui Putin, mare lucru din cele mentionate acum un an, nu am de spus. Iata ce ziceam atunci:

1) accentuarea “razboiului impotriva Isis”; sub stindardul lupte impotriva Isis, rusii pot sa lanseze si ei cateva misiuni similare de bombardare a turcmenilor si altor “opozanti” favorizati de americani; Putin ezita insa pentru a nu distruge din nou relatia cu Erdogan; strans cu usa, aceasta poate fi prima reactie;
2) “intoarcerea in Siria”; asa cum Putin a simulat o “retragere” din Siria (vezi articol tot asa Putin poate simula si o “intoarcere in Siria”;
3) inflamarea razboiului in Ucraina: Rusia poate raspunde prin implicarea directa in Ucraina, in regiunea Donet cu trupe sau lovituri, sub aceleasi pretexte ca americanii; un atac “chimic” sau ceva similar asupra populatiei pro-ruse din partea armatei Ucrainei, poate justifica interventia (sau interventii) “pedepsitoare” ale rusilor;
4) deschiderea de noi fronturi de expansiune a influentei rusesti (Transnistria, Georgia, de ce nu Yemen etc) pentru o “proiectie” accentuata a influentei rusesti in detrimentul “pierderii” din Siria; Rusia are imaginatie si poate da cel putin un sah;

Din start o sa subliniez ca rusii nu vor riposta impotriva americanilor, neavand posibilitatea sa miste un deget in ciuda arsenalului nuclear. Din fericire, Putin nu e nebun ca Trump si nu risca exterminarea omenirii pentru orgoliul propriu, avand destule alte mijloace de a se umfle in pene si fara sa apese pe butonul rosu.

Cu privire la punctul 1, mai am cateva articole in care avertizez ca Rusia va cauta mereu sa profite de orice slabiciune in frontul NATO si de departe in prezent cea mai mare slabiciune este Turcia lui Erdogan care jucandu-se cu fundul in doua barci, nu va dura mult pana cand va cadea in apa si se va ineca.

Turcii au salutat deja atacurile. Oare o sa ierte Putin lui Erdogan aceasta aroganta? Cu siguranta tratatele si prietenia Rusiei cu Turcia se vor termina aici si Putin va presa si mai mult in nordul Siriei impotriva turmenilor (etnici de nationalitate turca) in zonele unde armata turca lupta in prezent impotriva kurzilor. Putin va impinge la maxim frecusurile cu turcii si nu este exclus deloc un razboi cu Turcia. Bineinteles, Israelul este in aceeasi oala, insa stim ca Israelul este prioritatea principala pentru SUA, toate razboaie duse de SUA in ultimul timp fiind in jurul si impotriva dusmanilor lui Israel. In schimb, Erdgodan i-a calcat de multe ori pe coada pe americani, chiar punandu-i pe goana din unele orase din Siria unde americanii ii instalasera pe kurzi. Americanii au dat inapoi atunci insa nu vor uita prea curand, fiind nenumarate voci care cer excluderea Turciei din NATO (pentru ca americanii sa ii poata bombarda si pe turci in viitor).

Punctul 2 a fost deja implinit, desi nu avem ce sa mai zicem acum. Putin poate va aduce trupe pentru noile batali din nord, nefiind exclus nici macar aducerea de tancuri care il va turba pe Erdogan.

La punctul 3 avem ceva evolutii in sensul ca rusii sunt deja mobilizati la granita cu Ucraina fiind gata sa intervina in cazul inceperii razboiului. De fapt, semnul inceperii celui de-al 3-lea Razboi Mondial va fi probabil tocmai invadarea Ucrainei de catre Rusia. Insa Rusia nu are capacitati sa lupte pe mai multe fronturi, de unde si “linistea” din Ucraina, care nu e tocmai liniste decat in sensul ne-escaladarii si lipsei altor miscari. Ce alte miscari pot sa mai apara? De exemplu, Doneț poate fi alipit la Rusia, existand deja un referendum al populatiei insa Rusia evitand deocamdata aceasta miscare.

Spre deosebire de anul trecut, anul acesta avem deja activ razboiul tarifar SUA-China care este in desfasurare si care se va extinde in curand la razboi financiar. Aici bomba nucleara va fi renuntarea de catre China la achizitia de bonuri de trezorerie americane ceea ce poate da jos si mai mult cu dolarul. De altfel, chinezii deja au lovit destul de puternic in dolar si Trump a reusit cel putin in aceasta directie sa creeze un avantaj producatorilor americani – daca acestia ar exista sau ar putea sa reapara (putin probabil).

Prin urmare in locul punctului 4 de anul trecut, acum as adauga un razboi economic si mai intetit intre Rusia-China si SUA. Directia rusilor va fi probabil taierea completa a exporturilor de resurse vitale pentru americani (titan pentru Boeing, uraniu pentru industria nucleara, motoare pentru navele spatiale etc). Rusii au anuntat de altfel acum cateva zile ca trebuie sa raspunda la sanctiunile americanilor care ameninta chiar functionarea bancilor europene care fac afaceri cu Rusia. Recenta cresterea a bitcoinului si caderea francului elvetian sunt puse de unii pe transferul banilor rusilor din Elvetia care se tem de blocrea conturilor in bancile elvetiene care si-au cam pierdut renumele de suveranitate, siguranta si neutralitate.

La aceste puncte as mai adauga dotarea suplimentara cu armament a sirienilor de catre rusi care nu vor mai avea nicio retinere. Deja sirienii se lauda ca au dat jos cu majoritatea rachetelor si deocamdata asteptam sa se ridice praful ca sa vedem cat adevar este si cat de mult i-au ajutat rusii sa se pregateasca pentru acest atac, avand destul timp. De altfel, Siria este o ocazie unica pentru rusi de a-si testa armamentul impotriva americanilor, acest atac fiind cu siguranta un exercitiu de razboi extrem de util pentru rusi.

Curs sau dobândă? De ce nu amândouă?

Amenintarea lui Isarescu este ca una din doua trebuie sa crape (la dezastrul produs de PSD): ori cursul, ori dobanzile. L-am criticat de prea multe ori pe Isarescu si in aceasta “saptamana pioasa” [1] ma voi rezuma la a-l face doar un soricel fricos care nu are cohones si ramane blocat in iluzia macrostabilitatii care a fost unul dintre pilonii ancorarii in mediocritate a tarii noastre in ultimii decenii.

Spun ca Isarescu este fricos deoarece in general in toate masurile pe care le ia si in felul cum gestioneaza aceast Titanic care sunt finantele Romaniei, este caracterizat de ceea ce unii amatori si papagali din presa numesc “prudenta”. Altfel spus, statul cu mainile in sus si asteptat ca lucrurile sa se rezolve de la sine, chiar daca asta inseamna frane si piedici puse economiei de piata si / sau hazarduri morale unde nu mai pot abtine sa nu mentionez faimoasele REPO-uri prin care BNR a tinut pe linia de plutire banci falimentare si putrede de credite date aiurea pentru ca unii directori si directorasi sa primeasca bonusuri babane, lucruri care s-au intamplat si prin alte parti lucru care insa nu il scuteste pe Mugurel de acest pacat.

Mai nou, Isarescu a demonstrat frica prin mentinerea dobanzii de referinta la ultima sedinta de miercuri. In ciuda gargarei pe care a tot facut-o atat impotriva guvernarii cat si impotriva bancilor care se ambitioneaza sa nu mareasca dobanzile la depozite si in aceeasi masura dau credite cu nemiluita crescand riscurile, Isarescu nu face ce trebuie si nu actioneaza ci doar “trage semnale”. Altfel spus, face gargara. Mai nou a inceput sa faca gargara intrand in dialog scris cu Dragnea.

Foarte usor BNR ar putea sa puna la punct guvernele, lansand atat cursul cat si dobanzile sa se duca acolo unde piata le cere. Piata ar regla astfel incompetenta guvernarii si tendindele comunistoide ale tovarasilor. Insa BNR prin politica monetara “prudenta” si prin manipularea cursului nu face decat – in ciuda declaratiilor – sa fie un buffer la catastrofele produse de o guvernare anti-capitalista ale caror efecte, multumita BNR & Isarescu se vor vedea cu nitzica intarziere, chiar daca in buna traditie mioridica cu efecte devastatoare, poate chiar mai devastatoare daca piata le-ar corecta in timp si ar fi lasata sa treaga semnalele de alarma cat mai repede, atunci cand prostia are loc. Nu doar ca lumea ar fi mai educata, dar presiunea in sistem nu s-ar acumula.

Criza in sistemul financiar e la fel ca cu cutremurele: se cumuleaza tensiune in scoarta si apoi face poc. Daca ai mici cutremure mai din timp, acestea mai elibereaza din tensiune, daca nu, o sa vedem la “cel mare” care e situatia reala.

Presiunea inflationista nu mai poate fi oprita si BNR greseste crunt punandu-si speranta ca tensiunile la nivel international actuale (razboiul tarifar, caderea bursei, criza obligatiunilor americane) pot face ca urata Romania sa para chiar draguta pentru investitori si sa avem parte de creditare in continuare in ciuda proastei guvernari. Isarescu (poate) crede ca investitorilor nu le pasa ca avem un guvern comunistu care mareste salariile ca sa castige voturi si apoi face credit ca sa le plateasca, si ca mai ales romanii cu bani – corigenti la materia investitii financiare – vor continua in continuare sa finanteze statul neavand alternative. Daca asa stau lucrurile, Isarescu se insala amarnic. Poate ca uratenia noastra este putin acoperita de problemele la nivel global, dar inflatia este un monstru mereu subestimat pe meleaguri mioritice. Intr-o situatie relativ similara in Rusia (ca si in Turcia), bancile centrale ale celor doua state au marit drastic dobanzile reusind cat de cat sa stinga focul si sa stabilizeze real economiile.

Intorcandu-ma la titlu, eu nu vad cum daca premiza este corecta  – guvernarea e dezastruoasa – se poate intampla doar una din cele doua: curs sau dobanzi si cum de nu vor exploda amandoua. Care sa fie mecanismele economice, financiare si care sa fie explicatia acestei iluzii? Sunt de acord ca asa ar vrea Isarescu sa se intampla si ca poate asa spera si guvernantii care cred ca si-asa avem prea putina datorie comparativ cu altii, deci mai putem sa tragem cateva linii de credit. Eu insa estimez ca vom asista la un joc de pase intre curs si dobanzi: azi vom auzi ca ROBORUL creste, maine vom vedea cursul marindu-se si el, poimaine vom auzi bancile inasprind conditiile, raspoimaine din nou cursul si tot asa.

Chiar daca BNR nu a marit dobanda la ultima sedinta, sa stam linistiti: un 0,25 sau 0,5 nu ar fi schimbat mare lucru. Oricum, probabil cand nu o sa aiba de ales, in sedinta de urgenta care va urma exploziei inflatiei si/sau cursului, BNR o sa mareasca dobanda cu doua cifre.

PS: o intrebare interesanta in comisia parlamentara care a interogat BNR ar fi fost: cand s-a intamplat sa creasca cursul si nu dobanzile sau viceversa in istoria post-comunista a Romaniei?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Guvernatorul BNR, răspuns misterios pentru Liviu Dragnea

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

“Înainte de ultima şedinţă de politică monetară, analiştii de la ING au scris că “BNR se preface că luptă cu inflaţia, dar în acelaşi timp extinde condiţiile care susţin creditarea”, iar “această inconsistenţă în politici are costuri de credibilitate”. – Ziarul Bursa

Trump negociatorul

Trump încă nu realizează că afacerile sunt un lucru și conducerea unei țări este alt lucru. Toate amenințările la adresa lui Kim nu fac decât să-l prezinte pe Trump ca un adolescent întârziat, lider al unei găști care cum pune mâna pe microfon, transmite amenințări găștilor rivale, precum grafitiurile de pe ziduri. Ce este și mai haois este că Trump nu este singur, ci are o mână de oameni în jurul lui care îi cântă isonul și îl prezintă ca pe un mare negociator, explicând și interpretând declarațiile lui pompoase, în încercarea de a calma populația și de a le explica: stați liniștiță că nu începe războiul, e doar diplomație. Evident, că dacă Trump chiar avea de gând să atace preemtiv Koreea de Nord, mai întâi va cere cetățenilor americani din Koreea de Sud să părăsească țara, asta ar fi primul semnal și unul care într-adevăr l-ar speria pe Kim.

Cu privire la Koreea de Nord, este clar ca SUA nu are decât două variante: atacul preventiv sau acceptarea realității ca Koreea de Nord are arma nucleară și poate să o folosească. Orice alt scenariu este iluzoriu: ultimatumuri, amenințări, chiar și contrângerea Chinei “să rezolve problema” nu este decât o mare prostie pe care totuși americanii iată că o considera cea mai puțin “sângeroasă” variantă.

Așadar tot scandalul nu este altceva decât încercarea americanilor de a forța mâna chinezilor ca aceștia să îi constrângă pe koreeni să renunțe la nucleare. De acord că această variantă este cea mai puțin sângeroasă însă este un mare semn de întrebare în ce măsură chinezii chiar pot să facă ceva. De acord că probabil fără chinezi, koreeni nu puteau să dezvolte capacitățile pe care le au deja, dar nu știm asta. La urma urmei, să ne reamintim că Israelul a încercat să vândă nucleare Africii de Sud, deci de ce nu am crede că pot să existe țări care au nucleara și care din diverse motive (financiare sau pur și simplu pentru că-i urăsc pe americani) să îi sprijine pe koreeni în tentativa lor. Dacă însă chinezii i-au ajutat până acum, ce ar putea ei să mai facă acum, oricât de mult i-ar strânge cu ușa americanii? Dacă koreeni au deja nucleara, ce ar putea face concret chinezii când pentru regim este clar că nucleara este garanția supraviețuirii, pentru Kim arma nucleară înseamnă posibilitatea de supraviețuire pe când lipsa acesteia înseamnă Sadam, Ghadafi și Assad. Toți au făcut tot ce au putut ca să facă pace cu americanii însă când le-a venit sorocul au disparut. Nu și însă Kim care are nucleara și poate amenința cu ea cel puțin sudul sau Japonia, asigurându-i astfel supraviețuirea.

Trump se crede un mare negociator. El crede că chinezii sunt niște proști și îi poate face cum a făcut el atâția oameni de afaceri la viața lui pe care i-a fraierit și la care le-a vândut gogoși scumpe. În realitate, Trump nu poate face nimic Chinei. China poate face mult rău Americii, însă exceptând un război militar în care posibil ca americanii să îi bată pe chinezi, economic chinezii au de departe the upper hand, putând oricând să folosească nenumărate mijloace de retaliere. Să intrăm puțin în detalii.

Trump i-a avertizat pe chinezi astăzi că de luni începe războiul tarifar cu chinezii. Pe scurt, americanii vor încerca să pună bețe în roate companiilor chinezești în diverse moduri, putând merge până la mărirea tarifelor vamale pentru anumite categorii de produse. În nici un caz nu se pune în discuție tăierea totală a comerțului cu China deoarece SUA în prezent mai rezistă pe linia de plutire tocmai datorită comerțului cu chinezii cărora le vând obligațiuni în schimbul mărfii – o afacere proastă pentru chinezi după părerea mea, însă convenabilă regimului comunist.

Chinezii produc marfă și o vând la americani. Masiv. Logic, economic, ar fi ca cursul de schimb între yuan și dolar să crească și să facă din ce în ce mai scumpe produsele chinezești până la un nivel optim. Asta ar periclita însă producția deoarece ar limita desfacerea produselor chinezești în detrimentul altor țări. De aceea, guvernul chinezesc menține artificial moneda la o valoare scazută, excedentul de dolari care reiese din vânzarea mărfurilor chinezești fiind investit în obligațiuni americane. Asta se întâmplă deoarece la nivel național, cifrele sunt atât de mari încât chinezii nu au efectiv ce să cumpere din SUA și din întreaga lume, singura posibilitate de investiții la nivel global pentru astfel de sume fiind obligațiunile americane. Se înțelege cred că, așa cum au excedent cu SUA, chinezi au excedent cu majoritatea țărilior din lume și prin urmare excedentul global al Chinei este imens, având nevoie să fie investit în ceva.

Pare într-adevăr ciudat de ce chinezii pur și simplu nu pompează acești bani în bunăstarea propriului popor, însă după cum știm, la putere în China încă sunt tovarășii și deși cu cât sunt mai aproape de putere cu atât sunt mai bogați, tovarășii nu-și doresc în niciun caz să împartă roadele muncii poporului chiar cu tot poporul pentru că atunci nu ar mai exista aceeași motivație pentru muncă și furnicile chinezești nu ar mai dormi ca sardelele la pachet în camere de cămin la mii de kilometrii de casă ca să câștige bani pentru copii să meargă la școală. Deja există un deficit de forță de muncă în China și deja nivelul de trai a crescut oarecum comparativ cu acum 10 ani să zicem, însă ciclul marfă-dolar-bonduri nu poate fi întrerupt fără a produce mari unde de șoc în întreaga lume, atât în China cât mai ales în SUA.

În plus, chinezii au o strategie pe termen lung. Ei încearcă diversificarea și de aceea au lansat noul drum al mătăsii – one belt one road – care este de fapt un slogan sub care China acționează activ la dezvoltarea rutelor de transport și a canalelor de desfacere a produselor chinezești cât mai rapide și cat mai puțin costisitoare pentru a putea să-și asigure supremația economică pentru o sută de ani de acum înainte.

Orice măsură economică împotriva chinezilor, va avea în cel mai fericit caz, un impact negativ pentru consumatorul american, mărind în cele din urmă prețurile. Trump crede că chinezii vor fi afectați deoarece având taxe mărite, ar putea pierde din desfacere, prețul final al mărfurilor lor crescând. Însă Trump nu se gândește: mai există alternative la mărfurile chinezești? Peste noapte nici americanii, nici mexicanii și nici vietnamezii nu vor putea lua locul chinezilor venind cu marfă mai ieftină, deoarece în sptele oricărui produs se află multă muncă, multe investiții și prețul chinezilor cu greu poate fi bătut de altcineva. Dacă alții ar fi putut produce mai ieftin ca chinezii, chiar luând în considerare politica de manipulare a monedei dusă de stat, cu siguranță ar fi făcut-o deja. Însă realitatea nu poate fi modificată peste noapte.

Într-adevăr unele lovituri punctuale, americanii le pot produce chinezilor, în sensul de a afecta unele sectoare. Va fi însă o picătură într-un ocean, în nici un caz strânsul cu ușa la care visează Trump. Pentru că pentru a ajunge la strânsul cu ușa, dacă chiar și l-ar dori, americanii ar trebui să fie pregătiți serios și pentru creșterea prețurilor și pentru golirea de marfă a hypermarketurilor și infometarea clasei de jos din SUA care este în continuă creștere din 2008 și mai ales pentru creșterea costurilor de creditare, chinezii fiind principalii cumpărători ai datoriei americanilor. Ar fi de-ajuns pentru chinezi ca să nu prelungească scadențele la bondurile actuale și SUA ar avea o problemă, Fed-ul fiind nevoit să găsească noi și noi scheme ascunse sau colaborari cu alte bănci străine prin care să-și cumpere felia lăsată de chinezi.

Poate că chinezii ar avea și ei probleme, în sensul că ar pierde o mare parte din piața lor de desfacere. Însă asta nu ar însemna decât prețuri mai mici pentru mărfurile lor pentru restul lumii, ceea ce poate chiar i-ar ajuta să domine total întreaga lume și să lovească în toate țările care mai reușesc cât de cât să producă ceva în ziua de astăzi.

După experiența cu sancțiunile asupra Rusiei – care nu au afectat deloc economia SUA, mai ales datorită uimitoare rețineri a rușilor care ar putea pur și simplu să refuze să mai vândă americanilor combustibil pentru centralele nucleare și i-ar convinge să renunțe la sancțiuni – americanii au prins gustul și vor să încerce pe chinezi. Va fi o cu totul altă poveste și bursele de luni vor dovedi cât de mult se joacă Trump cu focul.

Din păcate războiul tarifar nu este decât un preludiu al războiului militar și am detaliat asta în mai multe articole, un rezumat fiind aici. Cred ca sunt copii cei care declară că în ziua de astăzi războaiele nu se mai poartă cu arme ci se fac cu finanțele sau cu economiile. Denotă cel puțin incultură istorică și lipsă de bun simț. Dacă războaiele astăzi s-ar face doar economic, nu ar mai exista tancuri și arme și nici refugiați de război. Acești oameni parcă sunt veniți din grote și nu au auzit de Siria, Ucraina, Irak, etc. Războiul se poarta cu armele și faptul că noi deocamdată am fost feriți este doar din mila lui Dumnezeu!

NATO Kaput – by Merkel

Revin cu cateva comentarii la un articol vechi de cateva zile in care atrageam atentia ca gogosile cu “atingerea obiectivelor Romaniei” (declaratia presedintelui nostru) la intalnirea NATO sunt jovialitati infantile ca sa nu zic idioate.

Te poti bucura cat vrei tu de batutul pe umar al lui Trump. Ca fapt divers, Trump nici nu stie cine e Klaus si in locul prim-ministrului munte-negrean pe care Trump aproape l-a luat la bataie ca i s-a pus in fata la poze, putea foarte usor sa fie Klaus.

Pe langa usuirea noului minion care se invarte in jurul marelui eliberator, Trump a mai facut si alte gafe, din care cea mai notabila este strangerea pe bune a mainii presedintelui francez. Klaus nici macar nu s-a ales cu vreun pârț de-al lui Trump si totusi a venit inapoi vesel si optimist ca o logodnica care a primit inelul. Sa nu ne mire insa, Klaus e doar un automaton care o data invartita cheia, trage singura invarteala pe care o stie, el nu are posibilitatea sa iese din cadru, sa spuna sau sa faca ceva independent, in functie de context.

In fapt, cel mai important lucru care s-a intamplat la intalnirea NATO recenta si care trebuie subliniat pentru a imprastia fumul aruncat in presa romaneasca papagaliceasca care nu va recunoate destramarea NATO decat cand vor ajunge rusii cu tancurile in studio la ei, este ca Trump – presedintele SUA, principalul fondator si membru NATO fara de care nu mai exista NATO – nu a reiterat articolul 5 cum era traditia. Pentru Trump NATO este un camp de manevra, un asset pe care il va folosi cum poate si de care se va debarasa cand doreste daca e cazul. Trump, ca un profitor si om de afaceri neserios (a tras nenumarate tzepe, nu a platit oameni, a incalcat contracte), nu doar ca nu este de incredere, dar nici macar nu se incadreaza in zona de “nebun pe medicamente”, in sensul ca nu respecta limitele impuse de constrangerile functiei pe care o ocupa.

Sa revenim insa la Merkel. Dupa NATO am avut intalnirea G-7/8 din Sicilia (8 fiind UE, cf Merkel), la care intalnire in afara de faptul ca Trump a amenintat ca o sa iese din Acordul de la Paris care reglementa dur productia industriala, nu am aflat nimic despre ce discutii s-au dus si pe ce teme. Foarte probabil, discutiile au fost foarte scurte, Trump neavand rabdarea sa vorbeasca mai mult de 15 minute si nici atat sa asculte pe alti mionion vorbind ei, nici macar cate 15 minute in parte, fiecare.

Imediat dupa ce am aflat ca Trump a amanat decizia, mi-am dat seama ca probabil Trump deja s-a hotarat si a amanat doar pentru a nu agrava si mai mult relatiile cu “partenerii”. Care relatii oricum sunt distruse. Iata insa declaratia lui Merkel dupa intoarcerea de la G7:

“The times in which we could completely depend on others are on the way out. I’ve experienced that in the last few days,” Merkel told a crowd at an election rally in Munich, southern Germany. (sursa)

Daca nici asta nu e ruperea NATO, atunci ce este? Daca nici aceasta declaratie nu este un inceput al unui nou nationalism german si al unei noi ere de “preluare” a conducerii de catre Reich, atunci ce este? Pana si “binomul” germano-francez care a ajuns acum o piesa de teatru defuncta, in urma decaderii tragice a Frantei va fi in curand scos din uz.

In final, doresc doar sa ating tangential o alta chestiune, despre care tot speram sa scriu separat, dar nu am apucat. Negocierile pentru Brexit sunt doar o mascarada. Sunt mai degraba, niste tratative de negociere inainte de inceperea razboiului Imperiului Anglo-American cu Cel De-al 4-lea Reich. Bineinteles, ca razboiul deja a inceput pe plan propagandistic, prin tentativele de intimidare nenumarate. In sensul ca: Junker, deja declara ca britanicii vor regreta ca au parasit Reich-ul si vor independenta si deja se lauda ca Marea Britanie va fi un avertisment pentru alti dezertori. Daca din start aceasta este mentalitatea si pozitionarea ta, ce negocieri sa mai fie alea.

Simplul fapt ca UE cere Britaniei sute de miliarde aiurea, in afara oricarui contract sau intelegeri si impotriva oricaror realitati si strategii. Cum poti schimba aversiunea poporului britanic fata de UE si cum poti eventual sa mentii viitoare relatii cordiale si un parteneriat real – similar poate altor tari cum ar fi Elvetia, Norvegia etc – daca tu din start ceri sute de miliarde? Este evident ca nemtii nu vor pacea cu britanicii si doar trag de timp ca sa dea timp companiilor germane sa se adapteze la situatie. Nemtii din afaceri care nu iubesc incertitudinea cu siguranta merg deja pe varianta cea mai nasoala si ia masuri pentru adaptarea la un exit brutal cu eventuale taxe vamale si tot tacamul.

Recent insa, un gest trecut cu vederea prea facil, a avut loc din partea lui Trump, care i-a avertizat pe europeni sa o lase mai moale cu amenintarile la partenerul lor britanic. Din pacate nu am pastrat referintele si nu pot da nici un citat sau mai mult detalii. Indubitabil, din acea declaratie Trump clar se pozitiona in apararea britanicilor  – de altfel a sustinut Brexit-ul de la inceput – si ii ameninta (!) pe europeni. Natura amenintarilor nu o pot detalia, dar o pot specula: daca europenii pun taxe britanicilor, americanii vor pune si ei taxe europenilor. Oricum Trump cauta pretexte sa franeze exportul masinilor nemtesti in SUA. Asa cum le-a pus si canadienilor taxe pe lemn, Trump doar ce a prins gustul “sangelui” si lucruri marete ne asteapta. Va recomand asadar, sa recititi articolele mele mai vechi despre razboiul tarifar.

PS: eu unul nu inteleg importanta Acordului de la Paris si de ce din simpla retragere a SUA din acest acord, Merkel face apel deja ca trebuie ca europenii (de sub umbrela Reich-ului) trebuie sa-si ia destinul in mana.

Două-trei boabe despre impozitul americănesc

Impozitul americanesc - Unicornul visat de PSDAm cam renuntat in ultimul timp sa urmaresc ce se intampla in Romania, luandu-mi deja doza de greata cu privire la politichia si actualitatile mioritice la inceput de an. De altfel, nu e nevoie sa fim la curent cu nimic ca sa realizam ca un partid comunist cu membri fara coloana vertebrala, cu alegatori care doresc doar pensii si salarii marite nu poate face nimic bun pentru tara.

Un proverb chinez spune “evenimentele viitoare isi arunca umbra inaintea lor”. Ori am avut deja parte de destula umbra din partea PSD-ului incat sa realizam ca Romania va intarzia inca cel putin patru ani din programul de reforma care este atat de vital prin prisma viitorului soc prin care va trece omenirea cand criza financiara inceputa in 2008 va ajunge la punctul culminant al dominourilor: cresterea dobanzilor la creditare si inflatia galopanta, coroborate cu razboiul tarifar care pe alocuri se va transforma in razboi militar – lucru deja inceput in Africa, Orientul Mijlociu, Ucraina si in curand in Koreea de Nord.

Cand analizam impozitul americanesc sa pornim de la intrebarile de baza: unde suntem, unde vrem sa ajungem si ce ar trebui sa facem pentru a ajunge acolo.

Unde suntem

Suntem la coada clasamentului în Europa la colectarea taxelor. Guvernul tânjește după acești bani, dar nu doar acest guvern ci toate guvernele anterioare care cred ca rata mica de colectare e datorata lipsei unui sistem indeajuns de coercitiv pentru a stoarce cat mai mult. Au mai fost pe ici pe colo unele voci care pun procentul mic de colectare pe faptul ca avem impozite mari, desi ar zice altii, noi avem impozite mici. Cat de grele sunt impozitele stiu insa doar cei care le platesc si cat de imposibil de platit pentru cei care nu pot sa plateasca stiu doar cei care nu le platesc. Intr-adevar exista un mic procent de populatie si firme care nu vor sa plateasca, asta tinand mai ales de mostenirea … culturala a acelei categorii de populatie pe care cred ca toti o cunoastem, fiind usor de depistat prin casele mari si masinile pompoase asociate unor restante din aceeasi categorie la plata impozitelor.

Daca ne uitam la cozile de la administratiile publice pentru plata impozitelor inainte de terminarea anului, cred ca putem sa vedem ca romanii sunt in general dornici sa plateasca impozitele. Cu mult mai mult decat cifra de 30% la care sunt colectate, desi eu am indoieli ca aceasta cifra are vreo legatura cu realitatea. O colectare de 50% la impozitele si conditiile actuale din Romania ar presupune ca firmele sa poata scoate profitul din alte capitole, ori de unde sa scoti daca situatia este care este?

Parerea mea este ca rata mica a neplatii se datoreaza situatiei de facto: fara evaziune, pur si simplu multe afaceri nu ar mai exista deloc si acei oameni ar muri de foame. Asa cum in natura exista un echilibru intre toate regnurile animale, tot asa si in economie: cei slabi si neputinciosi isi asuma riscuri, se hranesc cu ramasitele altora, mananca cat pot, pe unde pot, supravietuiesc in loc sa prospere, traiesc doar ca sa faca umbra pamantului, nu sunt capabili de mai mult. Asta cand vorbim de cei de jos: firme mici, afaceri de cartier, familiale etc.

Cand vorbim de cei mari, tot la legile naturale ajungem: apa se scurge de la deal la vale. E firesc si ca profiturile sa se scurga de la tarile cu impozite mari la tarile cu impozite mici. Nu din lipsa de patriotism isi muta marii oameni de afaceri romani profiturile in offshore-uri si nu din capitalism salbatic fac marile companii optimizari fiscale care le directioneaza automat profiturile inspre jurisdictii mai favorabile. Nu putem cere “fidelitatea” afacerilor la acelasi pachet cu toate celelalte lucruri pe care le cerem: preturi bune, produse de calitate si variate. Nu exista moralitate in optimizarea fiscala, cine cere ca profiturile sa fie platite la noi doar pentru ca firmele isi desfasoara activitatea aici sau obtin profiturile aici, nu inteleg nimic din economie si sunt doar niste papagali care la placinta vor inainte dar la razboi vor inapoi. Oricine ar fi pus in a alege: vrei bani mai multi sau mai putini (in conditii legale) si singurul criteriu de decizie ar fi dragostea fata de statul roman, sunt sigur ca nu va avea nici cea mai mica ezitare sa spuna: vreau bani mai multi. Daca se poate, daca e legal si daca imi permit, voi alege oricand sa platesc impozite mai putine. Este legea naturala a afacerilor, cautarea profitului este principiul existential al unei afaceri, fara de care nu am avea decat intoarcerea la comunism in care muncesc o mana de oameni, cei mai slabi si cei mai prosti iar restul traiesc pe spinarea lor.

Pe langa rata de colectare mica, la capitolul “unde suntem” poate ar trebui sa mai comentam putin si de situatia din jurul nostru. Anume: ce impozite au vecinii, ce avantaje / dezavantaje au afacerile de la noi cu cele din tarile vecine etc. Ca tara de granita a UE si NATO, din start trebuie sa subliniem: Romania este un mare risc pentru orice mare companie. Oricat de ieftina ar fi forta de munca, Romania prezinta un risc in situatia tensionata geopolitica din ziua de astazi. De aceea, o impozitare avantajoasa ar ajuta mult la diminuarea riscului total. Pe langa statutul de tara de frontiera, coruptia, lipsa infrastructurii si slaba educatie sunt alte mari minusuri ale Romaniei comparativ cu vecinii de la sud sau de la vest.

Unde vrem sa ajungem

Argumentul declarat al impozitului “americanesc” ar fi cresterea ratei de colectare: prin deduceri, oamenii vor cere bonuri si facturi si astfel va creste rata de colectare. Aici cred ca se insala foarte mult tovarasii, desi recunosc ca inselarea lor este una sincera, insa sensul ca desi multi ii suspecteaza ca impozitul americanesc este doar un prim pas in introducerea impozitarii progresive [1], eu nu cred ca PSD-ul doreste impozitarea progresiva pentru ca primele victime ar fi tocmai tovarasii care nu sunt deloc total straini de afaceri, firmele de partid ale PSD-ului alcatuind o buna felie din peisajul afacerist mioritic. Si cum inca nu au resit sa “rezolve” DNA-ul si procuratura, pentru a se putea intoarce la evaziune si afaceri “binecuvantate” de sefi, sa nu uitam ca in cele din urma si tovarasii isi scot profiturile tot din firme si nu doresc nici ei sa plateasca impozite. Singura dilema e cum sa faca ca impozite sa plateasca doar altii si ei sa nu plateasca. Acesta ar fi sistemul perfect pentru PSD: un sistem prin care toti ceilalti sa plateasca si doar firmele lor sa nu plateasca, desi din start firmele partidului traiesc oricum in alta lume in care competitia nu exista si singurul stres este sa nu fii prins cand dai comisionul.

Sa ne intoarcem insa la rata de colectare: in esenta, in principiu, ideea impozitului americanesc ar putea rezolva chestiunea colectarii. Diavolul este insa in detalii, in implementare. Aici nu vreau sa intru, deoarece nu stiu amanunte si oricum pana la lansare se vor tot schimba normele. O rata de colectare marita ar compensa intr-o oarecare masura scaderile datorate reducerilor TVA-ului si daca rata s-ar imbunatatii drastic (hope for ze best, nu-i asa?) partidul si-ar permite si alte scaderi de impozite care ar alimenta si mai mult consumul si teoretic ar ajuta la cresterea veniturilor din impozite. Acesta este un scenariu de vis, un scenariu ideal: impozitarea globala creste colectarea, care permite o noua reducere de taxe care stimuleaza din nou economia si permite astfel noi mariri de salarii si tot asa pana la urmatoarele alegeri.

Le doresc sincer succes tovarasilor in aceasta epopee, insa le-as atrage atentia ca in acelasi timp, haosul unei noi impozitari ar putea scadea drastic veniturile si ar putea produce socuri puternice in economie, pe mai multe niveluri. Desi este putin far stretched, as aminti aici cazul Indiei, cu interzicerea platilor cash. Masurile nu sunt comparabile insa situatia economica, trendurile si scopurile sunt extrem de similare. Nu detaliez, cine stie intelege.

Daca insa in spatele impozitului americanesc se afla scopuri ascunse, cum ar fi cresterea impozitarii prin cine stie ce scheme complicate sau efecte perverse sau de ce nu chiar introducerea impozitarii progresive, lucrurile sunt grave. Sa nu subestimam efectele birocratiei si ale capacitatii de revolta a romanului bun platnic. Foarte usor lucrurile se pot schimba peste noapte si dintr-o oportunitate de schimbare in bine se poate totul transforma intr-un esec periculos din care cu greu ne vom putea intoarce.

Sa facem doar un mic scenariu: sa presupunem ca dupa lansarea acestui sistem, se va introduce ulterior o mica marire de impozite, se va incerca cu degetul marea prin prisma impozitarii progresive. Firmele vor reactiona dur si nemilos printr-o taiere drastica a salariilor si asumarea riscurilor muncii la negru deoarece oricum capacitatile de control vor fi directionate catre componenta de “consultanta” intre timp, cei zeci de mii de specialisti care vor consulta populatia nu au de unde sa fie luati altundeva decat din randul actualilor inspectori si controlori fiscali.

Scarpinat la urechea dreapta cu mana stanga

Cam asa as caracteriza pe scurt aceasta tentativa. Desi are unele aspecte pozitive, primul fiind faptul ca macar SE INCEARCA ALTCEVA – ceea ce este un lucru extraordinar pentru tara noastra, impozitul “americanesc” are totusi o mare hiba: este prea complicat si nu are girul specialistilor. Din nou Romania incearca adoptarea unor forme fara fond. Fondul care ne lipseste noua in cazul de fata este organizarea: romanul nu este organizat si o stie foarte bine. Cu toate acestea, guvernantii spera altfel. Era mult mai usor pentru a creste rata colectarii ca guvernul sa construiasca autostrazi, ca administratia publica sa astupe gropile la timp si ca investitiile in statului si panselute sa creasca si banul public sa se vada ca da roate, fie prin drumuri mai bune, fie prin spitale mai dotate, etc.

Atunci oamenii ar fi mai responsabili si macar la micile firme rata de colectare ar fi alta. Caci la firmele mari, dupa cum am mai spus, nivelul de impozitare este cel care determina unde se plateste impozitul, acest nivel determinand gradul de investitii externe, capitol la care Romania sta jalnic, in lipsa capsunarilor situatia fiind chiar tragica.

Oricum principala problema la noi nu este rata de colectare cat masa de colectare. Oricat de multe si mari poveri ar reusi guvernul sa puna, cata vreme sectorul de stat este prea umflat si bugetofac si cat timp paralizeaza dezvoltarea unei economii de piata firesti si virile, colectarea va ramane un mizilic si nu va putea nici stimula prea mult dezvoltarea si nici mentine un stat social prea dezvoltat. Antreprenoriatul, micile companii, investitiile straine si competitia sunt singurele parghii care pot produce un progres real al societatii iar pentru asta, pe langa impozite scazute avem nevoie si de o mentalitate capitalista, care lipseste insa cu desavarsire tovarasilor de la putere asa cum le lipsesc gandirea democratica, recunoasterea valorilor sau principiile morale.

~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Liderii români din business se ridică împotriva impozitului pe gospodării: ”Impozitarea pe gospodărie face o trecere netransparentă la sistemul progresiv de impozitare” – ZF

 

Petrolul, aurul si elvetienii

Fisurile in fundatia imperiului nu au inceput de ieri – de azi. URSS-ului i-au luat peste 10 ani sa se destrame. La inceputul anilor 80, mai marii partidului au vazut niste semne nasoale si au incercat sa se pregateasca cum i-a dus si pe ei capul. Au prelungit agonia 10 ani, si URSS si nu se compara cu Imperiul Anglo-American la puterea financiara, economica dar mai ales culturala.

Daca URSS-ul cerea poporului sa cedeze aurul pentru ca statul stie mai bine sa aiba grija de el, ma indoiesc ca rusii ar fi ascultat. Insa cand tiparnita nu va mai da rezultate la americani si li se va cere aurul, ca si alta data mare parte din cartofii de canapea nu vor misca in front si din cauza ca sunt invatati de mici copii ca sunt “exceptionali” americanii vor asculta de partid, asa cum acum japonezii isi pastreaza banii in obligatiuni de stat din patriotism desi primul lor ministru ataca in mod voit moneda si le taie astfel din puterea de cumparare precum taie gospodina morcovele pana nu mai ramane nimic. Dar japonezii sunt neam ciudat oricum, la ei sinuciderea pentru rege este cea mai mare onoare.

Revenind la petrol, sunt 3 mai cauze care determina prabusirea pretului. Cat anume din fiecare cauza cantareste in ecuatia globala este greu de zis pentru muritorii de rand.

1. cresterea productiei in SUA; ar fi niste zvonuri ca in ultimul timp americanii chiar si-au dublat productia si in curand o sa depaseasca chiar Arabia Saudita; si asta de la noile tehnologii in exploatarea zacamintelor de suprafata; pe de alta parte, unii critici zic ca toata industria asta de suprafata e o mare bula, lucrand pe credit si pe speculatii financiare care nu vor da randament daca pretul nu sare de 100$ pe viitor. Sunt multe de zis la capitolul asta. Pe mine doua chestii ma uimesc: cum de cresterea asta a productiei a avut loc doar in ultima luna si abia acum a scazut pretul. Prabusirea e prea rapida ca sa fie explicatia princiapala. La inceputul lui Septembrie, pretul era inca de peste 100, cum s-a tot invartit in ultimii ani. Acum este in jur de 62. Au inceput americanii sa traga atat de mult incat sa miste pretul la nivel mondial doar intr-o luna? Cu oricata tehnologie ar avea, si oricat de mult ar creste oferta, nu se explica o prabusire atat de rapida a pretului la petrol. O a doua intrebare care ma macina, mai ales avand in vedere “afinitatea” unor politicieni romani catre gazele de sist: de ce Polonia a esuat?

Fracking Setback in Poland Dims Hope for Less Russian Gas
Poland’s ambition to achieve energy independence from Russia is being undermined by drillers giving up on the nation’s shale wells after disappointing results.

Nu le-au dat americanii destula tehnologie sau de ce minunea americana nu se replica si in Polonia cu toata deschiderea maxima, buna organizare de inspiratie germanica de care Polonia a dat dovada, extraordinara infrastructura (comparativ cu Romania), asimilarea ridicata a fondurilor europene, economia dezvoltata care ar garanta cererea, etc. Resursele de sist in Polonia au fost un mare fiasco. Poate lipsa creditarii la dobanzi zero sa fie cauza?

2. atacarea Rusiei; americanii vazand ca nu e de gluma cu Putin, si inspirandu-se din finalul razboiului rece, planuiesc sa dea jos cu pretul la petrol si la gaze pentru a secatui veniturile rusilor; un factor important in ecuatie ar fi Arabia Saudita si celelalte colonii din OPEC; neavand de ales, sauditii au acceptat cerinta si vor tine pretul jos, la unison cu bancherii americani care s-au angajat sa nu traga in sus de petrol prin derivate si probabil au oferit garantii si de alta natura; de exemplu garantia ca Statul Islamic nu va ataca Arabia Saudita! Nu este exclus ca SI sa fie doar o unealta pe care americanii o folosesc dupa cum le e interesul: cand impotriva lui Assad, cand ii ameninta pe turci, cand pe iranieni, cand pe arabi etc. Din haos la ordine, dar nu la orice ordine ci la ordinea dorita de Imperiu. Din toate variantele mie asta mi se pare cea mai probabila desi consecintele strategiei, daca se va continua pe termen lung vor fi devastatoare. Mai intai va pica Venezuela, apoi nu se stie cu Iranul ce se va intampla care de asemenea traieste din petrol si pe langa pretul mic are si probleme cu desfacerea, putini clienti mai cumpara de la Iran ignorand astfel sanctiunile impuse de americani. Rusia are insa rezerve pe termen lung si atacul din afara nu face decat sa uneasca poporul in jurul tarului. In plus, caderea rublei are un efect cu totul ciudat: ceea ce japonezii incearca de ani de zile sa reuseasca pentru a stimula exporturile: devalorizarea monedei, rusii s-a trezic cu acest “cadou” peste noapte. Evident sunt si aspecte negative ale prabusirii monedei: cei cu bani vor plati dublu pentru Wisky si importuri. Insa oamenii de rand, masele mari care traiesc pe seama statului, nu au inca probleme si va mai trece ceva pana sa auzim ca rusii au iesit in strada din cauza foametei. Sa nu uitam ca foamea e singura care scoate oamenii in strada – oricat probleme ar fi, oricata dictatura, pana nu ajunge durerea la burta, oamenii se descurca si tolereaza dictatura. Atentie, aici vorbim de mase, nu de indivizi sau exceptii care nu au insa puterea sa dea peste cap regimul – care este de fapt intentia americanilor. Ba chiar, e posibil ca slabirea rublei sa fie favorabila cresterii consumului intern si cresterii exporturilor. Repet, desi rubla nu e yen, japonezii incearca sa slabeasca moneda si nu prea reusesc tocmai din cauza ca nu sunt alternative si investitorii cauta randamente. Momentan, se pare ca a fost un atac concertat, multi investitori au iesit si au scos dolari si de aceea a picat rubla. Insa cand va incepe sa curga gazul pe conducta spre chinezi si armele rusesti sa coste la jumatate fata de cat erau acum un an, situatia se va schimba. Rubla era oricum supraevaluata, ca si leul. In cautarea de randamente, banii au tot fugit dupa orice mizilic. O moneda lasata insa libera, sa fluctueze acolo unde ii este locul, este precum un dig de protectie pentru un sat amenintat de viitura. Forbes zicea intr-o conferinta zilele trecute ca Putin nu stie sa foloseasca aurul ca sa apere moneda desi are destul aur. Altii zic insa ca Putin converteste toate intrarile de dolari de pe resurse in aur.

Varianta asta daca e adevarata, poate fi usor clasificata la razboiul tarifar despre care am mai scris destul in articole mai vechi.

3. scaderea cererii din cauza contractiei economice; acest punct nu este contestat de nimeni, doar ca nu ar justifica pe deplin amplitudinea prabusirii; este evident ca asistam la o contractie economica si ca atat China, Japonia cat si Europa au probleme majore si deja armele bancilor centrale s-au epuizat; dupa cum am spus insa si la punctul 1, contractia nu s-a petrecut in ultimele 2 luni; cata contractie sa existe ca sa justifice prabusire cu 40% in decurs de 2 luni? sa fii fost insa oare declansata o reactie in lant care sa alimenteze si sa mentina prabusirea? speculatii …

Dupa cum vedeti sunt 3 cauze principale si nu m-ar mira daca toate ar avea o contributie. Nu vreau sa intru acum in consecintele acestei prabusiri. Doar o sa ma repet spunand ca singura certitudine cu privire la caderea pretului petrolului este ca pretul la benzina in Romania nu va scadea din cauza accizelor. Sau daca va scadea, va fi pentru o scurta perioada pana cand guvernantii se vor prinde de oportunitate si vor creste iar accizele.

Cu privire la aur, nu am mai scris nimic dupa esecul referendumului din Elvetia pentru ca am astepta sa se clarifice apele. Deci elvetienii au votat cam 70% impotriva, nu au fost de acord ca Banca Nationala a Elvetiei sa mentina 20% din rezerve in aur. Masura ar fi decuplat francul de euro, ar fi crescut pretul aurului si ar fi periclitat exporturile Elvetiei – desi ar fi cateva observatii de zis si aici. In principal, daca decuplarea s-ar fi facut treptat, afacerile ar fi putut sa se ajusteze si apoi avand banii carca, statul ar fi putut sa compenseze minusurile economiei prin diverse programe, dar nu s-a vrut. Nu ma intru in comentarii despre referendum, doar amintesc ca batalia pentru aur nu e pierduta, ba din contra. Dupa cum subliniam si intr-un comentariu, “da, pare o infrangere; dar e doar o mica batalie; poate s-a pierdut sansa ca sa se rezolve niste probleme la nivel oficial, la nivelul statelor; urmeaza insa multe miscari in subteran; pare putin 30% din populatie care sa inteleaga ce inseamna aurul? mie mi se pare imens si in nici un caz lucrurile nu se vor opri aici; voi face insa o pauza cu Elvetia, am un presentiment ca evenimentele viitoare vor clarifica mai mult incotro se indreapta lucrurile cu aceasta tara deloc lipsita de importanta si care nu degeaba are cea mai tare moneda din lume” (sursa)

Nici nu s-a uscat bine stampila elvetienilor, ca peste noapte, Olanda a anuntat ca si-a repatriat 20% din rezerve: 122 tone de aur au fost mutate de la New York inapoi in tara. Nimic nu s-a auzit inainte, nici un referendum, nici un protest, nimic. Au tacut si au facut. In comparatie cu nemtii care au incercat si nu au reusit – americanii le-au dat inapoi doar vreo 5 tone si apoi au anuntat ca renunta sa il mai ceara inapoi. Unii speculeaza ca nemtii cand au cerut aurul, credeau ca americanii il au. Cand au aflat insa ca americanii nu il au si daca nemtii chiar il vor, americanii o sa fie nevoiti sa cumpere de pe piata si sa loveasca puternic in derivatele bancherilor, Deutshche Bank si alte banci nemtesti integrate profund in sistem au protestat si Banca Nationala a renuntat. Deci, facand parte din sistem nemtii au inteles ca nu e momentul sa provoace cutremure aiurea pe princpiul “dai in mine, dai in tine”. La olandezi, probabil cantitatea fiind mai mica nu au fost probleme – desi dupa cum vedem nici ei nu au repatriat tot, ci doar partial.

Mai nou, vantul repatrierii bate si in Austria. Dupa ce au pierdut drastic in Europa de vest, probabil austriecii se pregatesc de New Bretton Woods – ce o insemna el si exista tentative de a cere bancii nationale repatrierea.

Iata deci ca Elvetia nu a fost un esec total si dupa cum spuneam, am un feeling ca lucrurile nu se termina aici. Pana una alta, aurul pica si el mana in mana cu petrolul, dar nu e ceva iesti din comun. Si inainte de criza din 2008, aurul a picat, si cresterea a inceput abia ulterior crashului.

In incheiere, mai avem o stire cu privire la aur: Ucraina declara ca aurul bancii nationale a disparut. In mod miraculos, ca si in Romania din tranzitie in Ucraina incep sa dispara bunuri ale statului: resurse alocate la straini, aurul dispare, companii preluate de “investitori” straini. Oare ce forta interna sa fie atat de puternica incat sa forteze banca nationala sa urce aurul in avion si sa zica “Good-bye”? Oare a fost aurul platit de ucrainieni in schimbul vreunor garantii militare? Daca da, unde sunt acestea, caci cand a fost in SUA, presedintele lor s-a intors cu … ajutoare umanitare: cateva salopete, echipament medical etc. Niet arme, niet tancuri, niet tunuri, niet avioane sau alte jucarii folositoare. Faptul ca deja ucrainienii au straini in guvern dintre care ministrul de finante – o tanara bursiera ca pe la noi – a lucrat chiar in Departamentul de Stat al SUA, ne da de inteles ca cel mai probabil, guvernantii au oferit aurul pe tava pentru niscavai comisioane, avand in vedere ca momentan nu vedem nici un rezultat palpabil in ceea ce priveste ajutorul vestului. Un comentator rauvoitor glumea ca nu este exclus ca aurul ucrainienilor sa fi ajuns chiar pe mana lui Putin, avand in vedere ca acesta cumpara aur fizic cu sumele castigate din vanzarea de resurse. Si cum la bursele de resurse este un mare deficit de aurul fizic, nu este deloc imposibil ca aurul ucrainienilor sa fii fost topit, refacut lingouri si vandut la rusi. Asta mai ales tinand cont ca si din aurul repatriat catre nemti, lingourile erau noi, nu erau cele originale, de unde unii speculeaza ca americanii nu mai au aurul original, ci doar acopera ce trageri au cu ce pot sa cumpere fizic, pe masura ce vin cererile.

Deci petrolul si aurul (scriptic) se prabusesc. Tendita continua, dolarul se intareste – si asta putem sa o vedem si noi. Europa este in prag de conflict intern cu privire la cumpararea de bonduri, planul lui Junker are probleme cu finantarea. Semne (nu prea) bune anul are pe sfarsit …

A zburat cumva o lebădă neagră?

Desi lebada neagra este un termen suprauzat de cand cu criza asta, nu m-am putut abtine sa dau acest titlul unui articol in care voi aborda problema aurului si … a nemtilor. Doi actori importanti ai crizei. Doi actori de care putem spune ca au roluri principale in marele spectacol al crizei mondiale care precede Cel De-al Treilea Razboi Mondial. Caci daca Germania vrea, Europa pica si haosul da navala, iar daca aurul creste 100$ intr-o zi (sau chiar si 10$ pe zi timp de 10 zile), sistemul financiar pica si haosul da navala.

Asadar, daca aproape am iesit din criza, daca norii cei negri au trecut deja si daca Obama doreste pacea mai mult decat orice alt presedinte, atunci DE CE LE E FRICA NEMTILOR SA-SI TINA AURUL IN AMERICA?

Nu e prea greu sa vezi absurdul situatiei. Nu le-a fost frica in 2008 in toiul unei ditamai crize, nu s-au sinchisit sa isi ia aurul inapoi nici in anii 90 cand Rusia era in genunchi si nu se prevedea nici o sansa sa renasca si daca nici macar dupa QE1 si QE2 nu li s-a parut ca ar fi vreo problema cu aurul lor, de ce tocmai acum?

Scanteia cu “aurul german inapoi in tara” a inceput acum cateva luni cand un parlamentar a cerut Bundesbank-ului sa aduca aurul inapoi. Dar de la cererea unei persoane, sau chiar a unui grup de persoane, oricat de influente si pana la fapte, e cale lunga. Dupa acea solicitare, Bundesbank-ul a dat un raport cu unde si cat aur este si a declarat ca vor returna  niscavai lingouri, asa ca sa convinga pe conspirationisti si dupa aceea lucrurile s-au calmat. Sau cel putin la suprafata. Nu trece insa nici macar o luna doua de la acest eveniment si nemtii anunta ca de fapt vor returna ceva mai mult aur: vreo 54.000 de lingouri, echivalentul a 27 miliarde de euro (la pretul de azi).

Miscarea nu este deloc una intamplatoare, aleatoare sau pentru calmarea unor elemente tulburate. Miscarea este evident un semn de frica: nemtilor le e frica de viitor, sunt speriati mai mult ca oricand de ce va aduce asupra lumii razboiul valutar in care toata lumea recunoaste ca am intrat.  Principala temere a nemtilor este mai ales ca daca se va ajunge la un nou razboi, americanii pot confisca aurul si pot lega din nou dolarul de el, ceea ce ar fi foarte naspa pentru ei. Nu exista alte motive. Securitatea oferita de Fort Knox si de cea mai puternica armata din lume, precum si pretul mult mai ieftin al stocarii din SUA, ar fi justificat pastrarea in continuare a aurului la americani si eventual calmarea semnelor de intrebare prin vreo investigatie sau vreo vizita cum au facut britanicii trimitand pe baba regina sa se plimbe printre lingouri ca sa arate ca chiar mai exista cateva.

Asadar am intrat in sfarsit si in razboiul valutar si urmeaza razboiul tarifar, fuga banilor dintr-o parte intr-alta si disputele economice. Vedem deja in cadrul UE nenumarate conflicte si nu doar intre Marea Britanie si restul lumii ci chiar chiar in “inima” UE, adica Franta si Germania.

Nu este deloc intamplator nici ca armele zanganesc ceva mai zgomotos, din ce ince mai mult si in paralel cu razboiul valutar si conflictele regionale capata noi dimensiuni iar de la lupta prin elemente “proxy” se trece la amenintari directe din ce in ce mai vocale, cum ar fi  conflictul China-Japonia.

Conflictele  sunt multiple si vectorii geopolitici formeaza un mozaic extrem de complex si aparent haotic. O singura constanta este insa indeajuns pentru a ne ingrijora cu privire la viitor: volatilitatea. Cine se astepta ca anul acesta sa aduca pentru Japonia o schimbare de macaz atat de ampla? Si ma refer in primul rand la noua angajare de a tine yen-ul cat mai jos dar nu deloc insignifianta este si cresterea tonului nipon in galceava cu chinezii. Cine se astepta ca Marea Britanie sa ameninte fundatia Uniunii Europene? Cred ca este clar pentru toata lumea ca daca se va ajunge la exit-ul Marii Britanii, se va da drumul la usa  si mai mutle tari se vor gramadii sa iese, mai ales dupa cateva runde de razboi valutar.

Economia pune presiune pe politic in toate tarile iar tensiunile dintre state se cumuleaza treptat pana cand se vor propaga si in razboiul cu arme. Nu este exclus ca un conflict armat sa izbucneasca cu totul aiurea, unde nici nu ne-am asteptat. Lumea este nebuna, caci altfel nu se ajungea aici, prin urmare personal nu exlud ca SUA sa atace Germania si Germania sa intre in razboi alaturi de Rusia. Nu de alta, dar daca nemtii chiar aveau incredere total in americani, nu aveau nici un motiv sa isi retraga banii, mai ales dupa ce alegerile au trecut si Ron Paul nu a castigat.

Daca gestul nemtilor este doar un act demonstrativ – nemtii isi arata puterea si sterg toate relicvele dominatiei americane – ori este pur si simplu o miscare precauta care are doar rol de re-asigurare a soliditatii solvabilitatii Germaniei si de calmare a temerilor propriilor cetateni, ramane de vazut. Cert este ca acest eveniment nu este deloc ultimul cuvant al Germaniei, e posibil ca la urmatoarele alegeri sa mai avem suprize. Oare banuieste Bundestagul cine va castiga alegerile si ce politica va duce?

Bitcoin si China

Trump a anuntat maririle de tarife vamale pentru China. Am scris atat de multe articole despre razboiul vamal (tarifar) ca consecinta a crizei economice si ca precursor al razboiului armat, incat mi-a fost greu sa aleg un articol de acum 2-3 ani la care sa fac referinta, pentru a nu explica din nou de ce era imposibil sa nu se ajunga aici si de ce este cumva imposibil sa se evite un viitor razboi mondial. Istoria crizei din 1933 care s-a terminat cu Al 2-lea Razboi Mondial se repeta astazi intr-un mod similar, daca nu prin durata etapelor prin natura acestora: “o rezolvare” gresita a crizei initiale, prin sprijinirea bancherilor, o tergiversare prea mare a creditarii urmata de impactul asupra economiei reale, etapa de stimulare financiara optimista si iluzorie in care guvernele tiparesc bani, esecul acestei tentative de diminuare a datoriilor prin inflatie, implozia economica, cresterea populismului, tendintele socialiste care merg mana in mana cu razboaiele tarifare. Mai ar ramane doar etapa razboaielor proxy inaintea generalizarii conflictelor armate la nivel mondial.

Bitcoinul este singura noutate in contexul actual, comparativ cu anii 1933 si ofera (inca) oportunitatea evitarii etapei finale a razboiului armat. Din nou, amintesc cam am scris numeroase articole si despre cum Bitcoinul poate influenta reformarea finantelor si a societatii contemporane prin revolutia adusa de blockchain (dar nu numai), dintre care articole, citez pe acesta:

“Stiind apetitul americanilor fata de tehnologie si fiind constienti de revolta celor 99% impotriva bancherilor (adica a celor 1% sau chiar 0.01%) si speriati de spectrul unei implozii a societatii, este foarte posibil ca americanii (banca centrala) sa fii gandit o alternativa la sistemul financiar bazat pe dolar, adica bitcoinul sa fie pur si simplu un copil al papusarilor care are rolul de a face tranzitia (ideal cat mai lina) catre o noua ordine, fara inevitabilele frecusuri si dusuri reci care ar presupune un default sau si mai grav austeritatea.”

SPECULAȚII DESPRE BITCOIN – MAREA TRECERE

Ce s-a intamplat pe scurt: Trump ameninta chinezii cu noi tarife substantiale, care ar putea afecta foarte puternic desfacerea marfurilor chinezesti in SUA. Asta incurca foarte mult guvernul comunist care o sa aibe probleme interne prin cresterea somajului. China oricum se afla intr-o situatie deloc roza si fara aceasta pacoste aruncata peste ei de Trump. Prin urmare, nu o sa aiba de ales decat sa foloseasca bazooka – adica sa renunte la obligatiuni (cum au facut-o rusii). Este o mare dilema pentru mine daca o renuntare a chinezilor la obligatiuni poate afecta in vreun fel dolarul. Sa nu uitam ca deocamdata in Japonia nu doar ca Banca Nationala detine mai mult de jumatate din obligatiuni, dar are o felie destul de mare si din piata de actiuni si in aparente Japonia o duce bine in continuare. Deci bazooka chinezilor poate fi un banal foc de artificii sau poate fi chibritul care aprinde fitilul si dinamiteaza dolarul. De la nimic pana la crash-ul dolarului este un range foarte mare si in general nu imi place sa fac predictii atat de impredictibile.

Nimeni nu se asteapta ca conflictul dintre China si SUA sa se termine prea curand si sa se rezolve in vreun fel convenabil pentru altele parti si care sa nu presupuna o escaladare. Reamintesc ca am scris articole in care am explicat pe larg cat de important este pentru SUA sa dea la gioale chinezilor pentru ca altfel e chestiune de timp pana cand China va depasi SUA la orice indicator economic, dar nu numai economic. De aceea, pentru SUA este un risc existential ca sa isi foloseasca avantajele actuale si superioritatea pe care o mai detine (daca o detine) si sa destabilizeze (in orice fel) China. Varianta economica este deocamdata cea mai la indemana, desi clar ca nici pe alte fronturi nu stau cu mainile in san. In particular insa, obsesia lui Trump pentru cresterea tarifelor este cu mult mai veche decat cea a presedintelui Trump. Nu stiu de ce mi-a atras atentia, dar inca din 2011 am comentat o declaratie a lui Trump care de pe atunci propunea cresterea tarifelor chinezilor:

Nimeni insa nu se asteapta acum ca fermitatea lui Trump si obsesia cu tarifurile sa se indrepte si spre europeni si acesta va fi de fapt viitorul intunecat si adevaratul risc pentru economia mondiala. Cand Trump o sa mareasca tarifele la masinile nemtesti si nemtii o sa raspunda supra-impozitand Google si Facebook si cand Trump o sa raspunda cu noi tarife sau cu retragerea din NATO, abia atunci vom trai vremuri interesante.

Caderea burselor si cresterea (deloc intamplatoare) a Bitcoinului pot sa semnaleze un trend. Oare se retrag cumparatorii de pe stocuri si se indreapta inspre cryptomonede? Este doar o speculatie dar nu este deloc ilogic si irational ca o parte din banii retrasi de pe stocuri, sa mearga, pe langa aur, in bitcoin – ceea ce poate sa fie cauza exploziei recente a pretului. Astfel se poate intampla Marea Trecere, transferarea capitalului de pe pietele de actiuni pe BItcoin. Daca si China va incepe sa cumpere Bitcoin cu obligatiunile care expira ale americanilor, nu este deloc exclus ca pretul sa ajunga la cotele hyperbolice incredibile cu care multi entuziasti ai Bitcoinului le-au tot fluturat de-a lungul anilor: ba 60.000, ba 300.000, ba chiar 1 milion.

Chiar daca cresterea recenta a Bitcoinului poate fi pur si simplu consecinta unui FOMO, cum putem nega total posibilitatea transferului de pe o piata pe alta si care ar fi semnalele? Caderea preturilor, in mod normal ar trebui urmata si de cresterea dolarului (moneda de refugiu in vremuri tulbura) – care inca nu a inceput si de asemenea de cresterea aurului (inca cuminte, desi nu a stat pe loc).

Ori una, ori alta, va fi foarte interesant sa vedem cum se va comporta Bitcoinul in timpul unei crize. Sau macar al unei recesiuni, de care cu greu economia mondiala mai poate scapa.

Gambitul lui Putin cu Israelul

Atacul recent asupra Siriei de către avioane israeliene ajutate de rachetele balistice franceze în urma căruia un avion rusesc a fost dat jos de apărarea anti-aeriană siriană, a fost o provocare nebună a Imperiului de a testa reacția Rusiei.

După cum știm, Trump amenințase Rusia cu privire la un eventual atac asupra Idlib-ului, ultima redută teroristă din Siria care va consolida preluarea controlului de către armata siriana asupra regiunii din nord.

vezi Sursa

Pentru a evita un nou atac asupra Siriei și o nouă provocare pentru ruși și de teamă că nebunul de Trump va găsi în acest atac asupra Idlib-ului pretextul să provoace Rusia mai mult decât a făcut-o data trecută, Putin a negociat cu Erdogan o de-escaladare, adică probabil va permite teroriștilor să fugă unde vor ei înainte ca armata siriană să preia controlul.

Trump nu a stat însă cu mâinile în sân și pentru a testa din nou reacția rușilor și a-i provoca, le-a propus israelienilor și francezilor acest atac care strategic nu are nicio justificare. Atacarea unui depozit de muniție a armatei siriene aflat în proximitatea unei baze militare rusești în zona de nord a Siriei, sub pretextul că securitatea Israelului e pusă în pericol nu are sens pentru Israel, mai ales dacă ne gândim la riscul unui eventual răspuns din partea rușilor. Și oricum, de când au început francezii să atace Siria ca să apere Israelul de Iran? Este deci clar că atacul a fost o provocare. Dacă răspundea, Putin risca ulterior să stârnească o reacție mult mai de amploare, care putea merge până la atacarea armatei rusești din Siria de către SUA împreună cu Israelul.

Ca să fim clari și succinți de la început, Assad este inamicul proxim #1 al Israelului prin alianța cu Iran-ul. De aceea a și fost provocat acest război. Ori Rusia, împiedicând eliminarea lui Assad, a devenit piedica #1 pentru israelieni. Cum Israelul nu poate ataca Rusia și are nevoie de ajutorul americanilor, singurul lucru rămas de făcut este convingerea opiniei publice din SUA că Rusia trebuie atacată. Iată deci de ce avem și tot scandalul cu implicarea Rusiei în alegerile din SUA și toate punerile la zid ale rușilor. Se lucrează la convingerea populației că Rusia este un inamic și încearcă să se lege de orice pentru asta. Un război împotriva Rusiei nu se poate porni doar prin lobby și prin cumpărarea politicienilor. Convingerea publicului este esențială. De aceea acum s-a încercat acest atac pentru a testa nervii rușilor și a-i face să reacționeze. Dacă atacau pe francezi, rușii puteau declanșa reacția NATO care putea să activeze faimosul articol cu atacarea unui aliat, deși de facto, aliatul acela atacase o putere străină, caz în care din ce știu eu, articolul nu se mai declanșază.

Dacă ar fi lovit pe evrei, Putin se punea rău cu evreii din SUA pe de o parte (care controlează politica, finanțele și presa americană) și cu protestanții milenialiști din SUA care după cum am explicat într-un articol anterior, cred [pe scurt] că venirea lui Hristos va avea loc când Rusia va ataca Israelul și va fi un mare război mondial, după care ei vor fi răpiți la cer. Deci intrarea SUA în război cu Rusia ar fi mult mai acceptată și chiar dorită de “creștinii” americani, dacă rușii ar ataca Israelul, pentru că acesta ar fi un “semn al timpului”.

Deci pentru Israel, atacul recent cu siguranță nu reprezenta o importanță strategică, iar noutatea implicării Franței denotă clar o provocare și o testare a Rusiei. S-a încercat pornirea celui de-al 3-lea război mondial. Poate părea mult spus, dar să nu uităm de la ce incidente minore au fost declanșate războaiele mondiale anterioare, doar pentru că marile puteri doreau aceste războaie, tensiunile existau și se căuta doar un casus beli

Independent de alienarea milenialiștilor care au un cuvânt puternic de spus în SUA, există și alte argumente pentru care americanii au nevoie de un război mondial. Pare greu de înțeles cum să se gândească la un război mondial fără să ia în considerare riscul de anihilare a vieții pe pâmânt. Ei bine, sunt destui nebuni în factori de decizie și cu influență puternica, care cred că altfel nu se poate și că un război nuclear nu o să însemne decât în cel mai rău caz câteva luni de nuclear fall-out iar pentru asta ei și-au tras niște bunkere. America va câștiga oricum căci are mai multe bombe nucleare, mai multă tehnologie, iar după consumarea nuclealelor (dacă se ajunge la ele) într-un război convențional SUA clar poate câștiga orice război, cu condiția ca acesta să înceapă cât mai curând, până nu îi prind din urmă chinezii.

După cum am mai explicat și în alte articole, pentru americani un nou război mondial poate însemna singura șansă de supraviețuire. Dolarul este terminat, economia la pământ, finanțele sunt o ficțiune căci fără componenta “petro” din petro-dolar, dolarul este mort. Singurul domeniu în care SUA mai domină este cel militar, iar conform trendurilor, timpul care i-a mai rămas este infim, China venind puternic din urmă. Deja economia chinezească a depășit economia SUA dacă luăm în calcul lucruri tangibile (producție, servicii, capacități, forță de muncă) și nu dolarul a cărui valoare este oricum ținută pe linia de plutire de chinezi pentru că deocamdată nu sunt nici ei pregătiți să preia cârma în finanțe.

Problema chinezească este de o gravitate greu înțeleasă până și de centrele de putere din SUA. Multă vreme a existat ideea că China este doar un bubble care se va sparge așa cum s-a spart Japonia și că SUA nu poate fi depășită. Căderea Chinei este profețită periodic de ani de zile și nu mai vine.  O altă viziune este că China este doar un partener și trebuie doar găsit un mod de colaborare cu ei și de conviețuire pașnică. 

Între timp, tensiunile și dezechilibrele din economia americană au ajuns până acolo încât l-au propulsat pe Trump președinte și rezolvarea crizei a produs o fractură internă masivă între cei care simt sau cunosc realitatea și cei care încă trăiesc în umbra trecutului glorios al SUA în care nimic rău nu se poate întâmpla și prosperitatea este un dat, o consecință, un drept chiar. Mă refer aici la ideile socialiste și la toate malformațiile sociale venite din stânga care oricum sunt responsabile pentru mare parte din groapa în care s-a cam afundat SUA în prezent.

Trump are o fixație pe China mai ales din motive economice. Nu știu cât de mult înțelege Trump trendurile și prognozele care arată riscul existențial pentru SUA dacă avântul Chinei nu este tăiat cât mai urgent. Se nimerește însă fixația pe chinezi a lui Trump indiferent de motivație cu poziționarea geostrategilor militari care nu pot ignora amenințarea chinezească și se folosesc deci de Trump pentru declanșarea unui eventual război. Războiul nu trebuie neapărat pornit împotriva chinezilor, merg și rușii dacă se nimerește și ar fi mers și nord-koreenii deși acolo se pare că Kim a cedat înainte ca americanii să acționeze, prin urmare a picat casus-beli și Trump a dat-o întoarsă, fiind și el tentat de puseul de imagine pe care l-a primit gratuit într-o situație dificilă pe plan intern.

Putin nu a căzut deocamdată în plasă și a luat o lovitură puternică de imagine prin lipsa reacției. Pierderile rușilor sunt mai mult decât în imaginea internă a lui Putin și a armatei ruse: geostrategic, evreii pot trage concluzia că pe viitor pot să-i ignore pe ruși și să atace unde vor ei (deși ulciorul nu merge de multe ori la apă). Psihologic, armata rusă a luat încă o lovitură – deja sute de ruși au murit pe pământ sirian și soldații nu o să aibă eficiență prea mare dacă văd că măcar nu sunt lăsați să moară în lupte ci cad victime fie unor atacuri capcană coordonate de americani (cum s-a mai întâmplat cu mercenarii ruși într-un eveniment de la începutul anului) fie pică loviți de friendly fire cum a fost cazul acum doar pentru că se aflau la locul nepotrivit în momentul nepotrivit.

Rușii sunt însă buni jucători de șah și reacția lui Putin este calculată și cu siguranță va consolida și mai mult pozitia Rusiei în zonă. Dacă ne uităm în urmă la incidentul cu doborârea avionului rus de către turci, reacția rușilor a avut consecințe uimitoare ulterior. Practic rușii s-au abținut de la a răspunde în plan militar, ci prin constrângeri economice și negocieri diplomatice, au reușit să restabilească o relație cu turcii mult mai puternică și care le-a garantat nu doar rămânerea în zonă și protecția în nord, ci chiar au mers până acolo încât au reușit ruperea de facto a Turciei din NATO! O întoarcere a evenimentelor spectaculoasă dacă privim în ansamblu și care putea să nu aibă același parcurs (chiar dacă premizele ruperii existau oricum) dacă rușii nu acționau calculat și se hazardau să răspundă rapid, pe plan militar aducând trupe sau încercând să vâneze și ei avioane turcești.

Folosind pretextul acestui atac, Putin are câteva opțiuni, pe lângă eventuale noi negocieri și strângeri cu ușa a lui Bibi care știm că are mari probleme legale și într-o situație politica internă mai puțin favorabila lui poate ajunge la pușcărie. Nu merg până acolo încât să zic că rușii își permit să manipuleze alegerile în Israel sau să interfereze în societatea israeliană cauzând ceva probleme lui Bibi. De altfel, flexarea mușchilor israelienilor în Siria este oarecum datorata lui Bibi care are și el nevoie de un război pentru a-și menține imaginea și pentru a deturna atenția de la problemele interne. Când țara e în război cu Soros și cu corporațiile internaționale, Dragnea face apel la unitate în partid și în bazinul electoral, pentru ca nu cumva sărăcimea să ceară autostrăzi sau să ceară eliminarea corupției. Când dușmanul este în afară, boporul iartă multe conducătorilor și presa pierde timpul comentând breaking-news-uri în locul chestiunilor importante. La fel și în Israel, deși nu e chiar la fel.

Printre variantele lui Putin ar fi oferirea sirienilor a rachetelor din generația S300 sau S400 care ar pune mari probleme unor viitoare “aventuri” aeriene deasupra Siriei atât din partea Israelului cât și din partea americanilor.

O altă variantă poate fi stabilirea unei no-fly-zone împreună cu evreii, ceea ce iar ar neutraliza capacitățile acestora dar și acțiunile americanilor care oricum au pierdut războiul în zonă și singurul interes de moment ar fi protejarea Israelului. Dar dacă Putin ar garanta protecția Israeului față de Iran sau Hezbollah, americanii ar fi scoși din joc total și nu doar că ar exista riscul unei păci în zona, dar Rusia ar putea atunci să joace un rol stabilizator în zonă extraordinar, pacificând nu doar Siria, ci chiar punând umărul la detensionarea relațiilor între Israel și Iran.

În cazul în care însă Bibi nu va fi convins să coopereze cu rușii, Putin are variante mult mai multe: furnizarea de arme către Hezbollah, atacuri cibernetice, etc.

Deocamdată discuțiile purtate sunt la nivel militar: o delegație israeliană vizitează Moscova pentru “schimb de infirmații”. Rusia de asemenea a anunțat că va face publice înregistrările radarelor din timpul incidentului – probabil în pregătirea acuzării Israelului, de la care deocamdată Putin a dat înapoi.

Totuși faptul că ministrul apărării a acuzat inițial Israelul și că rușii au făcut public că au fost anunțați de atac doar cu 1 minut înainte, denotă clar că rușii nu vor să treacă fără răspuns incidentul și să-l considere doar un “nefericit lanț de circumstanțe tragice” cum l-a descris deocamdată Putin.

Nu este însă exclus nici ca Putin să lase totul în ceață și să nu facă nimic. Deocamdată timpul este în favoarea lui Assad. Cu ajutorul Rusiei, opozanții au fost neutralizați, Israelul în afară să atace pe ici pe colo, câte un depozit sau o bază nu are ce să facă și oricum este doar chestiune de timp până când primul avion al evreilor va pica, caz care va pune punct “aventurilor” israelienilor, iar Trump va avea din ce în ce mai multe probleme în urma războiului tarifar cu chinezii dar și din cauza scandalelor permanente care îl erodează inevitabil și îi distrag atenția dinspre Siria.

În final, doresc să menționez și incidentul să fii fost un accident. Poate că israelienii chiar nu au intenționat să prindă în cursă acel avion și poate că piloții s-au folosit de el doar ca să-și scape pielea în urma reacției puternice a anti-aerianei siriene. Colaborarea cu francezii însă ridică totuși un mare semn de întrebare: de ce tocmai francezii i-au ajutat? Poate că Trump nu a acceptat să îi ajute pe evrei (aveau nevoie și de rachete balistice lansate din Mediteraneană, avioanele nu puteau rezolva singure misiunea) și este total dezinteresat de Siria? Caz în care, Putin chiar nu trebuie să facă nimic.

1 2 3