Search Results for: ungaria

Cred că ultimul articol serios despre nucleare este acesta: THE DAY AFTER ŞI CUM VA FI ACUM (NOIEMBRIE 2023). Mai am câteva înainte pe larg, dar voi relua mare parte din idei. Noile comentarii sunt inspirate din interviul foarte interesant al lui Lex, care deşi o bună perioadă îl desconsideram, recent apreciez cel puţin frecvenţa cu care aduce nume mari şi subiecte tari Annie Jacobsen scrie multe cărţi pe subiecte fierbinţi legate de “secrete”: Nuclear War : A Scenario, ozn-uri, servicii secrete etc. Evident că ştie să îşi facă marketing la carte dar spre deosebire de alţi scriitori, interviul a fost onest şi deschis, în sensul că autoarea a spus tot ce ştia fără să trimită ascultătorii la carte pentru “mai multe detalii”. Rareori întâlnim asemenea deschidere şi Lex a avut treabă foarte uşoară, punând câteva întrebări triviale pe ici pe colo care nici măcar nu au venit cu ceva nou sau ceva interesant. Dar la ce a spus şi cât a spus Annie Jacobsen în acest interviu, nici nu mai contează dacă Lex s-a comportat de obicei ca un bot de chat fără idei prea originale. Însă, repet, nici nu are nevoie, deoarece calitatea persoanelor aduse compensează lipsa măcar a coerenţei şi a prezenţei intervievatorului. Încep însă cu o mică paranteză despre riscurile existenţiale pentru România, deoarece nu mai am chef de un nou articol ci înfig aici şi un sumar a ce trebuia să fie un alt articol dedicat. Aşadar, trăim următoarele riscuri existenţiale pentru România: Prea mult nu mai zic despre această paranteză, decât că vina pentru starea actuală este una comună şi ţine de toleranţa şi participarea poporului la o clasă conducătoare coruptă, fără moralitate, fără credinţă, fără cele mai mici sentimente naţionaliste. Deoarece nu ne-am iubit ţara ci doar postul de sclav la buget unde am supt o ţâţă, fie cei tineri, fie cei bătrâni care pentru iluziile unor pensii mărite votează cu picioarele, am ajuns ca să ne pierdem ţara. O vom pierde şi vom avea un viitor de colonie subdezvoltată, care va mai trece şi printr-un război. Dar oricum economia noastră arată ca trecută prin război, deci mare lucru, cu excepţia numărului mare de morţi şi a eventualelor devastări ale bombardamentelor, nu va fi diferit. O putere nucleară poate pierde un război convenţional Toată sforţarea recentă a europenilor are ca principiu ideologic această idee, că războiul nuclear este atât de nasol încât Rusia nu va îndrăzni să lanseze o nucleară deoarece ar risca declanşarea acestuia. Prin urmare, Rusia va fi nevoită să lupte conveţional. Prin urmare, UE poate să câştige. După mine, Macron nu doreşte nici măcar să câştige, ci doar execută ordinele americanilor de a încerca prin aceste ameninţări şi mişcări de trupe să amâne ocuparea totală a Ucraine în urma colapsului de pe front. Amânarea trebuie făcută până după alegerile din SUA deoarece eliberarea de noi fonduri pentru Ucraina din partea SUA pune mari probleme electorale democraţilor. De aceea şi lasă democraţii migranţii să intre, în speranţa că îi vor folosi

Am avea toate elementele ca să comparăm sperietoarea cu virusul cu speritoarea cu răzbelul. Problema e că nu a fost deloc prea sperios cel care s-a speriat niţel în plandemie şi nici acum cel care se sperie de război nu este deloc doar influenţat de media. E simplu să trăieşti cu gândul că totul este iluzie şi că doar ce se întâmplă în jurul nostru este real, presa minte, tot ce dau la TV sunt minciuni. Este însă şi fatal. Sute de mii de ucrainieni au fost prinşi pe nepregătite când au intrat ruşii peste ei. Totul deoarece nu s-au uitat la TV deoarece credeau că televiziunile spun minciuni. Acum că noi am trecut cum am trecut prin plandemie, mă refer la români, ni se pare o nimica toată. Adică ni se pare că a fost mai mult show la TV cu doctorii vânduţi măcănind zilnic cât de nasol e, cu cozile maşinilor mortuare la morgă etc. Dar dacă trăiam în Australia unde vaccinarea a fost cam obligatorie şi lumea nu putea să iese afară deloc şi tot show-ul a durat ani buni de zile, cum ar fi fost? Dar chiar şi la noi, nu chiar toţi au scăpat uşor, boala i-a secerat pe cei care nu au gândit cu capul lor (să ia vitamina D, să trateze simptomele, să nu accepte să fie internaţi în saloanele morţii etc). Acum se pare că cei mai seceraţi vor fi care pun botul la ştirile TV şi acceptă miile de lei pe care le oferă armata ca salarii la fraierii care urmează să fie trimişi în Ucraina. Povestea este lungă şi e o vorbă că istoria nu se repetă, ci rimează. Impresia mea este că dacă în plandemie TV a speriat lumea degeaba, acum TV nu sperie lumea cum trebuie, ba din contră, mai ales nouă românilor ne dă o falsă iluzie de securitate când de fapt, ce facem noi cu transformarea într-o bază americană nu este decât o profeţie care se împlineşte prin sine însăşi, deoarece evident că ruşii se simt atacaţi şi evident că cu primul prilej, noi vom fi ţinta lor. E la mintea cocoşului. Ei bine, presa ne spune acum să fim liniştiţi din cauza acestei situaţii, deşi evident că tensiunea este crescută şi că tocmai prin acţiunile pe care le ia vestul şi căror acţiuni noi suntem parte, războiul va escalada şi poate chiar va face bum bum de ăla mare, cu nucleare. Specific stărilor tensionate este confuzia. Puţină teamă cu puţin calcul ne scoate din confuzie şi ne ajută să luăm deciziile corecte, cei care nu dormim pe noi. Bunăoară confuzia principală la noi este că riscul este de război, dar se omite total că factorul principal al acestui risc este tocmai prostia noastră şi că dacă am judeca cu capul pe umeri, cel puţin pentru noi, acest risc ar putea fi complet eradicat, deoarece dacă noi nu plecăm capul NATO, ruşii nu au niciun interes cu noi, mai ales acum când au atâţi alţi duşmani.

Valentin Stan a abordat la Tucă chestiunea Unirii României cu Moldova, pe finalul ultimei emisiuni. Nu dau link deoarece cine ştie despre ce vorbesc a văzut deja, cine nu, să caute. E de aşteptat ca la viitoarele emisiuni, să se extindă subiectul. Înainte de a comenta, vă reamintesc că Valentin Stan, deşi este anti-Ucraina, după mine este opoziţie controlată. Poate ar fi fost util să abordez personajul, ca un prim articol la serialul INFLUENCERI PSEUDO-SUVERANI, dar nu personajul va fi tematica articolului ci aberaţiile sale cu privire la posibilitatea unirii cu Moldova. Ţin doar să menţionez că cel mai clar mod de a deosebi un personaj liber şi independent, care are o viziune suveranistă şi naţionalistă autentică şi un personaj controlat, care are o oarecare libertate de exprimare, care poate emite unele idei contrare narativului oficial (la urma urmei, e cumva mainstream a fi anti-Ucraina) este poziţionarea la cele mai fundamentale chestiuni. Bunăoară, pentru România, de departe chestiunile fundamentale actuale sunt statutul de provincie fermă de căpşunari şi pungă de gaze în cadrul UE, plus Unirea cu Moldova. Oricine are ezitări la aceste subiecte nu poate fi nici suveranist, nici naţionalist. Suveranitate în UE este o anomalie logică iar indiferenţa faţă de Moldova denotă o delimitare identitară care îl plasează pe respectivul fie în categoria “nu ştie pe ce lume trăieşte”, fie în categoria “cozi de topor ale străinilor”, fie direct în categoria alien. Ca o mică paranteză, deşi sunt pentru ieşirea din UE şi pentru Unirea cu Moldova, am această poziţionare exclusiv pe argumente economice şi geostrategice, nu am (prea multe) afinităţi emoţionale. Ambele poziţii le-am tratat pe larg în seria de articole despre Unire, ultimul legat de geostrategie fiind aici. Ca o altă mică paranteză, subiectul ieşirii din UE este strâns legat de subiectul Unirii cu Moldova deoarece ambele au ca focus principal ideea de statism, care idee bineînţeles că nu îşi face locul pe meleaguri mioritice deoarece altfel nu mai eram acum bătaia de joc a minionilor gen Austria, dacă am fi avut oameni care să dorească un stat şi nu o colonie. De altfel, bălăcirea asta între lupta pentru identitate şi libertate şi capul plecat a fost o dilemă seculară a românilor de care e bine să ne vindecăm deoarece chiar dacă capul plecat nu este tăiat, este un cap jalnic şi demn de toată scârba. Aşadar Stan vine cu argmente de tratate politice post Al 2-lea Război Mondial care au finalizat graniţele între state. Dar degeaba vine cu laptopul la Tucă ca să pară documentat deoarece nu poţi spune că pentru România contează tratatele dar pentru Germania nu contează. Chiar dacă sunt tratate diferite deoarece în primul rând au implicat părţi diferite şi fiecare zonă a Europei a fost tratată separat pentru stabilirea graniţelor şi a daunelor de război, în esenţă faptul că Germania a putut schimba graniţele arată tocmai că aceste tratate au fost bune la vremea aceea şi nu sunt bătute în cuie. Am analizat puţin zilele acestea situaţia exactă de după aceste

Inspirat de maestrul Cristoiu care la fiecare vlog are un scurt comentariu legat de istorie inspirat din cărţile sau filmele pe care le consumă la un moment dat, m-am gândit să fac şi eu pastila de bine, să scriu un articol pozitiv din când în când pentru ca blogul să fie mai uşor digerabil, dat fiind profilul, care este cum este din varii motive şi asta-basta! De câteva zile mă tot gândesc cum va fi invazia ruşilor sau războiul cu ruşii. Mă uit dincolo de provocările iniţiale pe care poate noi îndemnaţi de Imperiu le vom face şi ajung la partea în care cum sunt de exemplu acum ucrainienii, Imperiu şi vestul în general nu prea mai poate să îi ajute şi cumva asistăm la o tragedie în desfăşurare. Deci mă gândeam că cert, ruşii, chiar dacă ne invadează, mai dincoace de Bucureşti nu prea au ce să caute. Nici la Bucureşti nu cred că se încumetă deoarece noi oricum ne vom da bătuţi cum ajung la Galaţi dacă e vorba de invazie. Dar noi avem un mare avantaj: Carpaţii. Ruşii cu greu pot trece de Carpaţi mai ales dacă vom primi arme din vest cu care să îi lovim. Artilerie, elicoptere, avioane, toate pot să stea în spatele Carpaţilor şi să le dea în cap ruşilor dacă avansează. Le va lua foarte mult şi nu prea are sens ca să intre în Carpaţi, mai degrabă, pare strategic să îşi folosească energia spre sud. Dacă însă nu vor alege să ne invadeze şi doar doresc să ne pedepsească, în niciun caz nu cred că vor consuma nucleare pe noi. În unele articole mai vechi, menţionam scenariul că o ţară minion NATO sau chiar din afara NATO, poate fi folosită ca sac de box pentru o nucleară rusească pentru a demonstra vestului că nu glumesc. Atât deoarece legea îi obligă, dar şi pentru că strategic are sens să se arunce la nucleare pentru a arăta că sunt dispuşi să le folosească, ruşii vor prefera de departe să dea o nucleară peste Bucureşti decât peste Munchen sau Budapesta. Deci aşa scriam. Asta este ce face acum Orban, prin poziţionarea oarecare în opoziţie faţă de Ucraina şi prietenia rece cum e, cu ruşii: face ce spune proverbul acela: când atacă ursul, e important să nu fii tu cel care fuge cel mai încet. Nu contează deci cine fuge mai repede, ci cine nu atrage atenţia ruşilor. Nu doar că acum Ungaria încă importă gaze, dar în caz de escaladare, nu va primi nucleare. Putin nu va ocupa Ungaria deoarece nu are de ce şi deoarece ungurii sunt cei mai puţin rusofobi şi pe de altă parte România nu va ataca Ungaria deoarece ambele sunt state NATO. Politica ungurilor de prietenie cu Rusia este o strategie simplă de asigurare a unor riscuri existenţiale majore. Spre deosebire de unguri, statele baltice au o cu totul altă poziţionare, mult mai tembelă, dar nu o lungim aici. Deci chiar dacă există riscul unui “demo” al ruşilor şi

Personal sunt anti-UE. Iată ultimele articole scrise despre asta: AUR nu este anti-UE. Am fost la lansarea programlui de guvernare al AUR în Craiova – mulţumesc Ringo – unde mi-am dat seama că am venit degeaba. Din start, Ringo, când am adus vorba de ieşit din UE, mi-a răspuns: nu trebuie să aruncăm şi copilul odată cu apa (din copaie). Simion de asemenea, o dădea înainte cu patrioţi în UE. În afară de conducerea AUR însă, nu ştiu dacă membrii sunt de aceeaşi părere, dar deoarece politica e cumva amestecată cu multă minciună, manipulare şi confuzie şi deorece pentru muritorul de rând, perspectiva unui ciolan bun de ros este oferită cel mai bine de AUR, nimeni din partid nu zice nimic despre unul dintre punctele de bază ale mesajului AUR: identitatea. Toţi zic cât de rea e UE, cum că ne-a băgat botniţa pe gură, cum că ne fură resursele, dar nimeni nu propune ceea ce e firesc pentru oricine se pretinde suveranist: recuperarea suveranităţii. Cum anume se va păstra identitatea românească în UE, nu ştiu şi nimeni nu spune. Când vine vorba, Simion bălbăie vorbe fără sens despre polonezi, despre Orban etc. Pe bune? Polonia? Ungaria? Chiar consideraţi aceste ca modele de suveranitate în UE? Despre Polonia tocmai am comentat tangeţial în articolul recent Evenimentul X. Cei mai radicali membri AUR, care sunt cam cu ochii spre Şoşoacă, gândesc, cum şi eu am gândit o perioadă astfel: să ne facem frate cu dracul, până trecem iazul. Adică, să nu zicem nimic de cuiul lui Pepelea, până ajungem la putere şi om vedea atunci. Dar oare dacă vor ajunge la putere, cred că cei care se grămădesc în AUR ca să roadă un ciolan bun, se vor mai gândi cum să scoată România din UE? Singura şansă de ieşire din UE este un partid care să aibă ca prim punct recuperarea suveranităţii ţării, prin ROEXIT. Chiar şi un astfel de partid, chiar dacă ar fi lăsat să se înfiinţeze, să activeze şi să câştige (misiune imposibilă în UE oricum) nu va putea să se ţină de cuvânt deoarece a ieşi din UE presupune să ai cohones pe de o parte şi să fii jucător de poker bun pe de altă parte. Evident, istoria unui stat puternic ar ajuta, dacă e să ne uităm la britanici care au fost nevoiţi să schimbe toate tratatele cu toate ţările într-o perioadă extrem de scurtă şi pentru asta s-au inspirat din trecutul lor, dar mai ales au avut oameni dedicaţi statului care să muncească pe coate, ca să scoată ţara din rahatul care se numea UE. Întorcându-ne însă la AUR, mi se pare o batjocură simularea de democraţie şi de “casting” cum îi zice Digi24 pe care o aplică cu privire la cine să fie candidatul AUR la preşedenţie, când cu privire la principalul punct de interes pentru oameni, AUR pune batista pe ţambal. Altfel spus, AUR doreşte să se prezinte un partid naţionalist, suveranist, dar “doar în UE”. Chiar sloganul campaniei electorale AUR

Este doar o părerea a mea şi este doar un feeling după interviul cu Tucker. Putin duhneşte a incompetenţă, este prea tolerant, prea blând, prea filosof. Şi în plus, prea ermetic şi închis, având astfel informaţii puţine, incomplete, sumare şi o proastă comunicare cu toate departamentele statului. Medvedev este total invers şi de departe este principalul candidat. A vorbi despre dispariţia lui Putin acum pare ciudat. Nu ar fi însă ceva ciudat dacă privim în istoria Rusiei. Nu vreau să fac apel la istorie ca Putin, dar cert este că focarul Prigojin a fost stins dar mocneala a rămas. Şi la primul vânt mai puternic, focul se va reaprinde, de data asta cu altă vigoare. Teoria mea este că Rusia este condusă de un Deep State, ca mai toate ţările mari sau mici. Chiar şi revoluţia din 89 de la noi a fost de exemplu executată de o grupare de securişti condusă de Virgil Măgureanu sau care avea în top pe acesta. Vedeţi declaraţiile recente ale acestuia. SUA este clar condusă de un Deep State, altfel vă daţi seama ce haos ar fi dacă la putere ar fi un preşedinte dement ca Biden. Gurile rele spun că Obama ar fi la butoane, alţii că Clintoneasa. Eu cred că şi Clintoneasa este puţin dementă şi nu ar fi capabilă să conducă, dar Obama a fost inteligent şi cu siguranţă are un rol masiv astăzi în deciziile luate prin Biden. O întrebare cheie a lui Tucker din interviu a fost: dacă Ucraina merită ocupată, de ce nu ai ocupat-o când ai venit la putere? E vorba de argumentaţa lui Putin cum că Elţîn a fost incompetent şi a fost folosit de vest pentru a distruge Rusia (fapt evident). Răspunsul său a fost însă puţin pe lângă, în sensul că el a atacat Ucraina abia când aceasta a vrut să intre în NATO şi abia când a început să declare război minorităţii ruseşti. Răspuns parţial corect. După mine însă, atacarea târzie a Ucrainei e datorată slabei conduceri a lui Putin şi fricii lui. Putin este un mare fricos, de aceea ş virulenţa cu care îşi omoară cei mai nesemnificativi opozanţi. La fel ca şi Ceauşescu, Putin e speriat crunt că îşi va pierde scaunul şi este efectiv şocat de ideea că va trebui să facă altceva şi să piardă puterea deplină în stat. Temerile lui sunt poate justificate în sensul că lui îi este frică că nemafiind preşedinte, va fi omorât de vreunul căruia Putin i-a făcut rău cât a fost la putere. Care nu sunt puţini! Ca să facă “curăţenie” în sistemul “capitalist” început de americani în Rusia pe vremea lui Elţîn, Putin a tot eliminat diverşi milionari şi miliardari, patroni pe tot felul de companii de extracţie, de distribuţie resurse etc. Câţiva poate au fost omorâţi, dar nu toţi. Poate unii au făcut puşcărie, dar evident că de când au ieşit au o singură obsesie, să se răzbune. Toată puterea financiară a Rusiei, bugetele masive construite de un stat extrem de

Avem aşadar o coaliţie anti-natură: socialişti cu liberali. Teoretic ideologii complet diferite, teoretic, perspective total diferite asupra lumii şi evident asupra politicilor care trebuie aplicate. Cum însă noi trăim sub jugul UE, o dictatură soft, care vine cumva ca un altoi otrăvit pe o moştenire democratică capitalistă, trebuie păstrate măcar anumite tradiţii recente pentru a nu produce şocuri prea masive establishmentului europenist şi pentru a nu deraia de la marşul antihristic, epopeea Marelui Reset. Una dintre aceste tradiţii care trebuie păstrate, chiar dacă de formă, ar fi sistemul de partide, pentru a simula democraţia. Este evident cred pentru oricine are doi neuroni că democraţia în România, ca şi în orice ţară europeană este cumva un mare simulacru. Unul dintre cele mai clare indicii ale acestui simulacru este însăşi existenţa acestei coaliţii anti-natură. Coaliţiile nu sunt în sine ceva anti-democratic, dar o coaliţie formată din două partide care au ca singur scop păstrarea ciolanului şi continuarea afacerilor camarilei de partid prin împărţania pacifistă a tuturor poziţiilor de control în stat trebuie să dea semne de întrebare oricărui român care mai crede sau speră că în România avem democraţie. Cu ce diferă UE+coaliţia de URSS+PCR în 1947? Şi atunci am avut alegeri libere şi atunci am avut puteri străine care dictau cine trebuie să conducă ţara şi atunci am avut laşi şi trădători care au vândut ţara străinilor şi au tolerat distrugerea a ceea ce se construise cu greu înaintea lor. Iată acum că în prag de alegeri când mulţi fraieri speră că noile partide naţionaliste pro-europene vor veni şi vor schimba ceva, nici măcar această iluzie nu le este permisă românilor. La ce mă refer? Iluzia “eliberării” şi a unui partid “pentru patrie” care să restabilească suveranitatea şi prosperitatea ţării, a fost oferită mai multor popoare estice în perioada recentă. De la Polonia care ajunsese până să fie ameninţată cu tăierea de fonduri şi era numită oaia neagră, la Ungaria unde preşedintele “dictator” se opune ideologiilor europeniste şi ajutorării Ucrainei, până când nu se mai opune, şi mai recent până la Cehia unde preşedintele ultra extrmist, anti-european şi anti-Ucraina a ajuns să ofere garanţii de securitate Israelului [1] deoarece toate celelate probleme le-a rezolvat, aproape toate “noile democraţii” au testat partide “extremiste” care însă nu au clintit cu o iotă avântul schimbărilor majore ale structurii Imperiului European, ci din contră: Greean Deal merge înainte în ciuda acestor partide naţionaliste, fermierii claxonează ca tembelii degeaba deoarece meltenii dorm pe ei şi nu înţeleg ce li se pregăteşte, iar noul val de alegeri nu va aduce decât încă un rând de măcănitori pe bani care nu au nicio putere şi nicio intenţie să schimbe Imperiul şi să restaurească vechiile valori ale democraţiei şi capitalismului. Întorcându-ne la Românika, după decenii de corupţie, hoţie şi incompetenţă crasă, dezbaterea politică a ajuns la un nivel minimal şi implicarea oamenilor asemenea. Chiar şi promisiunile AUR s-au desumflat rapid după ce şeful de partid al acestui one-man-party şi-a demonstrat supunerea necondiţionată faţă de pilonii puterii sistemului actual: UE,