Despre cuvantul IPS Andrei la deschiderea Conferintei Internationale despre Sfantul si Marele Sinod Ortodox

Deoarece ortodocsii romanii sunt cam iritati cu privire la sinodul din Creta, intitulat oficial Sfantul si Marele Sinod Ortodox, oficialii ortodocsi au cam inceput sa organizeze conferinte internationale pentru a-i convinge pe romani ca acest sinod chiar a aparat ortodoxia si a pastrat-o neschimbata, in ciuda schimbarilor si ca desi credinciosii romani nu primesc acest sinod, profesorii si invitatii straini vor reusi sa mai elimine din acest “scepticism”.

Cum s-a aparat ortodoxia la acest Sinod si ce argumente in aceasta privinta vor aduce invitatii straini, ramane sa vedem. Suntem insa siguri ca asa cum si alti ortodocsi de pe alte meleaguri sunt la fel de sceptici ca noi, probabil teologii nostri (profesori de teologie) merg si ei conferinte prin alte parti pentru a incerca sa promoveze ideea de unitate si fiabilitate a acestui sinod.

Din start as dori doar sa fac o mica observatie de bun simt as zice eu: un angajat oficial al unei institutii BOR aflata sub ascultarea unui ierarh nu va putea avea o parere diferita de ierarhul sau . Este de bun simt si este de inteles: in Biserica ascultarea este sfanta. Nu insa cand in discutie sunt chestiuni importante ce tin de adevar, moralitate sau dreapta credinta. Daca un profesor de teologie de exemplu, a ales sa fie profesor de teologie, in momentul in care ierarhul de care asculta nu mai reprezinta ortodoxia ci reprezinta neo-ortodoxia (o noua versiune a ortodoxiei), acel profesor nu prea mai are de ce sa asculte, ci in primul rand ar trebui sa se problematizeze si sa se gandeasca care e datoria lui, chiar in conditiile grele de dependenta totala.

Lucrurile nu sunt insa chiar atat de simple. Una e sa vorbesc eu, Gigel, ce cred, care nu depind financiar si in nici un fel de buna-vointa sau tonurile unui ierarh si care am venit la ortodoxie prin propria mea alegere si nesilit de nimic de altceva decat de dorinta de a ma afla in adevar si alta e sa vorbeasca un profesor care desi iubeste ortodoxia are familie, primeste salariu si are o intreaga cariera in spate, toate depinzand de o semnatura. Pentru cine este “captiv” ierarhului, spunerea adevarului este foarte dificila si necesita o pregatire duhovniceasca extrema, fara nici un punct slab prin care vrajmasul poate ataca. Probabil, pentru majoritatea angajatilor din sistemul oficial, cel mai mare act de curaj pe care si-l permit este tacerea si ignorarea acestei chestiuni si a altor chestiuni “sensibile”. De unde si nevoia de a organiza conferinte “internationale”. Bineinteles, cel mai greu este deciderea acelui punct in care compromisul face mai mult rau decat bine si in care “ridicarea impotriva” este chiar mandatorie, la mijloc fiind mantuirea sufletului. Personal nu stiu sa spun daca acest punct a venit deja si in ce conditii trebuie ca cei care sunt “legati” trebuie sa se dezlege. Cred insa ca existe trepte ale acestui proces, in sensul ca ruptura nu are sens sa se faca brusc si fara motive intemeiate. Atentia trebuie indreptata mai ales in interior, inspre propriile noastre intelegeri si manifestari ale credintei. Important este ca noi sa nu ne sucim mintile si chiar daca pe langa noi, este deja ciuma, sa incercam sa ramanem neatins.

Pare paradoxal ca tocmai in biserica care se pretinde cea adevarata si in care moralitatea, integritatea si adevarul sunt la mare pret este dificil sa graiesti ceea ce crezi pentru a nu fi extirpat din start. Aici nu as da vina doar pe ierarhii care nu incurajaza dialogul si care si-au facut o imagine de tartori – sunt cazuri oricum putine si marginale – cat mai ales as da vina pe ortodocsii “ascultatori” care s-au obisnuit sa taca si sa adopte atitudinea de “yes-man”-i, iar asta este in general o meteahna a noastra a romanilor si este specific unei culturi slabe in care dialogul este cvasi-inexistent iar sustinerea unor valori sau idei proprii lipseste cu desavarsire, fiind inlocuite cu corul anonim al ratelor macanitoare care repeta aceeasi partitura si cu lipaitul de palme tovarasesc mostenit – dar nu dobandit – din epoca comunista.

Voi incepe cateva comentarii la cuvantul IPS Andrei (dar si la hotararile sinodului) prin a face ma intai mentiunea ca IPS Andrei este unul dintre ierarhii pe care ii apreciez si simpatizez si din cauza cuvantului bland si a tonului impaciuitor pe care il are – semn al unui suflet curat si duhovnicesc. Este specific mai ales ardelenilor acest aspect la care mai ales oltenii au mare afinitate: cuvantul bland, din motive lesne de inteles. Ca si Pr. Teofil Paraian insa, IPS Andrei are unele “alunecari” catre catolici, neintelegand prea clar diferentele sau nedandu-le nicio importanta.

Ca oltean care traieste in mijlocul a 99% de ortodocsi, este posibil ca eu sa nu inteleg ca traind o viata intreaga intre eretici de tot felul este posibil sa te mai “netezesti” si sa ignori sau sa ai alt fel de a vedea lucrurile sau e posibil sa ai un alt fel de a le exprima, desi cei mai fermi aparatori ai ortodoxiei pe care i-am vazut in viata mea sunt chiar ardelenii “furati” de la eretici si care cunoscand cum a fost “dincolo”, apreciaza mult mai serios importanta ortodoxiei si inteleg ce inseamna “a nu ne da cu altii”, nici in cele mici si nici in cele mari.

Sa luam asadar pe rand cateva aspecte ale cuvantului introductiv al IPS Andrei cu privire la Sinodul din Creta, cu mentiunea ca desi le-am mai abordat in alte articole, nu strica sa le repetam, deoarece Sfantul Sinod din Creta am vazut ca pretuieste claritatea si formularea unor lucruri care erau deja clare, dar trebuie facute si mai clare, cum ar fi pacea, libertatea, egalitatea, fraternitatea, demnitatea, etc.

Desi vom aborda pe alocuri si argumentele si observatiile IPS Andrei, nu le vom evalua cat de corecte sunt raportat la hotararile Sinodului. Chiar faptul ca exista o varietate de nuante prin care hotararile acelui sinod pot fi interpretate si exprimate de adepti denota ceva nefiresc. In general, multitudinea nuantelor este fireasca in dialogul uman si in intelegerea lumii – fiecare om are ochii lui prin care vede lumea – desi unde este un singur Duh, ne-am astepta sa nu fie deloc moduri diferite de a intelege si de a interpreta hotararile. Vom vedea cateva exemple in acest sens. Nu va plictisesc argumentand cele spuse mai sus, doar amintesc un singur caz: IPS Vlachos, un mitropolit grec care si el a participat la Sinod si are cu totul alte pareri, nici macar nuante. As da doar un mic citat din nenumaratele cuvinte si articole scrise de acesta dupa Sinod:

Părinții Sinodului V-VI Ecumenic îl numesc pe Arie „rău-credincios”, pentru că a dogmatizat „o diversitate de dumnezei sau politeismul”; pe Macedonie l-au numit „necurat” și l-au izgonit dimpreună cu „vrăjmașii adevărului” cei mai dinainte, ca pe un rob care a îndrăznit cu nerușinare să exprime o părere neîntemeiată despre Stăpânul său; pe Apolinarie îl numesc „inițiat într-ale răului”; pe Nestorie îl numesc „poet delirant”; pe Eutihie îl caracterizează drept „cel deșert” etc. Și în aceste cazuri folosesc verbele „împreună conducându-i afară”, „cei ce au căzut”, „să fie scos”, „să cadă” etc. Și la sfârșit este scris că, dacă cineva nu ține credința transmisă prin tradiție și nu îmbrățișează dogmele bunei credințe, nu crede și nici nu propovăduiește astfel, ci ar încerca să se ridice împotriva acestora, „să fie anatema, potrivit hotărârii așezate acum de către sfinții și fericiții Părinți arătați mai înainte, și să fie scos și să cadă din starea creștinească întocmai ca un străin”. Asta înseamnă că sunt pomeniți Părinții Sinoadelor Ecumenice, iar nu pur și simplu Sinoadele, iar Părinții nu acceptau împăcarea sau coexistența cu erezia, și nici nu se raportau la aceste situații în spirit relativist. În subiecte de credință, diplomația nu-și are locul. (sursa)

Argumentul “eficientei” propagarii credintei: IPS Andrei isi incepe cuvantul cu un citat de la Sf. Apostol Pavel care ne indeamna la pastrarea credintei cea de obste. Apoi declara: “aceasta credinta data sfintilor o data pentru totdeauna, a dorit si Sf. si Marele Sinod sa fie propagata mai eficient in lumea aceasta bulversata si in care toate lucrurile sunt date peste cap“.

Recunosc ca este prima data cand aud pus in fata apararii acestui sinod argumentul “eficientei” propovaduirii. Desi a inceput cu versetul care indeamna la “pastrarea credintei”, vedem ca pana si acest verset este folosit ca introducere pentru sublinia baza argumentarii ulterioare”eficienta”. Este ceva nou in apologetica sinod-cretiana. De altfel, cuvantul “eficienta” cu privire la propovaduirea credintei este folosit de mai multe ori de IPS.

Cu privire la “lumea bulversata in care lucrurile sunt date peste cap”, eu sunt mirat ca un ierarh ortodox nu are cunostinte de istorie: de-a lungul a 2000 de ani, ortodoxia a tot trecut prin vremuri “bulversate”, pline de relativism, de oprelisti, de incertitudini. Nu este insa singurul: multi ortodocsi in ziua de astazi se tanguiesc: vai ce vremuri de pacat, vai ce vremuri apocaliptice, ca acum niciodata! Ce bine era pe vremuri, in trecut, in semanatorism!

Incercarea de a ne prezenta lumea de astazi ca o lume speciala, cu probleme speciale, care necesita solutii speciale, este doar o simpla tehnica de a justifica innoirile. Doua milenii nu a fost nimic special, lumea a fost ok , de aceea am si putut pastra credinta asa cum a fost. Acum, deoarece lumea e speciala si e bulversata, trebuie sa ne schimbam si noi.

De altfel as pune eu intrebarea: in care epoca a fost pace deplina si lumea nu a fost bulversata si in care ortodoxia “s-a propagat” fara probleme? Nici macar in epoca Sf. Constantin in care crestinismul a fost acceptat, promovat si chiar oficiat nu a fost “claritate”, primul lucru pe care l-a facut imparatul fiind tocmai un Sinod care sa limpezeasca cat de cat lucrurile sau macar sa le limpezeasca pentru el, care dorea sincer sa cunoasca si sa stie care este adevarul. Iar la acest Sinod, desi imparatul si-ar fi dorit unitate si buna-intelegere, sfintii parinti au fost necrutatori cu ereticii si Sinodul a produs o unda de soc, separand graul de neghina.

Faptul ca la primul sinod, principala batalie s-a dus intre a determina care cuvant este mai potrivit: homoousios sau homiousios [detalii], ne poate arata destul de clar cat de bulversata era lumea in acele vremuri. Si la fel am putea cu usurinta demonstra despre toate vremurile. Argumentul ca “vremurile sunt tulburi” cred ca este gresit din orice punct de vedere l-am lua, nu doar teologic. Dupa parerea mea, comparativ cu alte vremuri, traim o perioada mult mai buna. Iata doar cateva argumente:

  • accesibilitatea comunicatiei: informatia circula rapid si comunicarea instanta este posibila intre oricare doua persoane de pe acest pamant; oricum am lua-o si oricat de tehnofobi sau speriati am fi de cantitatea de informatie si riscul potential de a ne “infecta” cu “zgomot” (argumente penibile de altfel), accesul la informatie si la comunicare este indubitabil unul bun; de altfel, in rai, comunicarea va fi instanta, fiecare va putea transmite un mesaj oricui sau tuturor instant si fara oprelisti; cantarile “ingeresti” nu sunt altceva decat comunicarea permanenta a fapturilor cu Dumnezeu si cu alte fapturi; prin fiecare comunicare cu Dumnezeu omul va descoperi noi si noi taine pe care le va intelege partial si pe care si le va clarifica prin comunicarea cu alte creaturi ale lui Dumnezeu, fie ei oameni, fie ingeri; omul va observa noi si noi nuante ale comunicarii directe cu Dumnezeu, asa cum astazi citim Biblia si talcuirile la Biblie si ne minunam de fiecae noi intelegerile descoperite; emotia momentului in care mintea noastra asimileaza aceste intelegeri este exprimata prin termenul de “cantare”; este adevarat ca o data cu abundenta informationala creste si zgomotul, dar nimic nu ne impiedica sa dam volumul mai incet sau sa apasam ALT-F4 daca vrem liniste; de altfel, impotriva abundentei informationale, si la aceasta “problema contemporana” traditia bisericii ortodoxe are leac: discernamantul;
  • nu chiar toate lucrurile sunt date peste cap: pare hilar sa argumentam ca, in comparatie cu alte vremuri, societatea de astazi este una mai civilizata; razboiurile, rascoalele, foametea, greutatea de a procura cele necesare pentru traiul de zi cu zi, bolile si tirania conducatorilor erau ceva normal pana acum cateva sute de ani; desi mai exista razboaie, desi mai exista tirani pe ici pe colo, in lumea de astazi, comparativ cu alte vremuri, traim mult mai bine; saracii de astazi traiesc ca boierii de alta data: au cozonac, au apa in casa, daca ii doare capul ia o pastila si le trece si nu sunt nevoiti sa faca economie la lumanari;
  • lipsa reperelor: este o mantra des folosita; se spune: oamenii nu mai au exemple pozitive si cu greu pot sa vada modele exemplare in ziua de astazi, deci e firesc sa ingaduim casatoria cu ereticii. Serios?! Pana si cel mai tehnofob ortodox, a auzit de miliardarul rus cu unsprezece copii care a parasit lumea si s-a retras la viata la tara, ducand un trai linistit si pasnic in mijlocul naturii;

Da, exista tulburare, exista inselare, exista ispite, exista manipulare. Dar nimic nu e nou. Toate astea au existat intotdeauna. Tanguirea ca lumea de astazi este “altfel” decat lumea de alta data si prin urmare trebuie sa oferim “o alta ortodoxie” oamenilor pentru ca cea veche era pentru vremuri mai putin tulburi este aberanta.

Argumentul “eficientei” este de asemenea unul de neinteles. “Eficienta” ortodoxiei cred ca s-a dovedit fara tagada si nu mai trebuie “imbunatatita” in nici un fel, altfel nu ar fi trecut prin cate a trecut. Poate mai bine ar fi ca un viitor sinod sa promoveze pastrarea nealterarii tuturor celor mostenite in ortodoxie si care si-au dovedit eficienta de-a lungul timpului.

Aici as reaminti doar perioada comunista: daca ortodoxia nu era indeajuns de “eficienta” oare nu ar fi fost exterminata total? Ori daca ortodoxia a rezistat in comunism, oare nu poate rezista in societatea democratica din lumea de astazi, cu toate metehnele ei? Dincolo de aspectele legate de “tehnica promovarii ortodoxiei”, sa nu palavragim aiurea si sa credem ca eficienta sau ineficienta “promovarii” ortodoxiei depinde de priceperea tehnica si felul cum o facem noi, cat mai ales de lucrarea lui Dumnezeu si de bagajul de har cu specific de propovaduire al fiecarui propovaduitor in parte. “Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.” (Corinteni 12#28). Setea asta de “propovaduire” hei-rupista la nivel oficial este ingrijoratoare prin prisma semnalelor si a subintelesurilor mai mult sau mai putin explicite: daca ne vom pastra ca pana acum, inchistati in dogme, nu vom atrage prea multi crestini de la alte “biserici”, trebuie sa fim si noi mai toleranti (adica mai putini ancorati in dogme si canoane) ca sa avem succes pe plan prozelitistic.

Desi am promis ca nu o voi face, totusi voi sublinia o mica abatere a IPS Andrei fata de Hotararea 1 a Sinoduli care combate “prozelitismul”. Deci daca indemnul este de pace si buna-intelegere cu toti crestinii, de deschidere si toleranta frateasca fata de alti crestini si alte religii, de unde aceasta mentiune a IPS Andrei referitoare la “eficienta” raspandirii dreptei-credinte?

As incheia cuvantul despre “lumea contemporana” cu o mica mentiune: orice schimbare in ortodoxie justificata de “realitatile contemporane” nu denota decat o proasta intelegere a ortodoxiei care are un raspuns pentru orice situatie, fiind drepta invatatura care ne arata pe ce cale sa mergem. A spune ca ortodoxia trebuie adaptata deoarece nu ne mai arata pe ce drum trebuie sa mergem, e ca si cum as avea o harta si cand ajung in fata unui drum greu de mers care nu imi mai convine, zic: hai sa schimb harta, ca asta nu mai e buna.

Este strigator la cer ca am ajuns vremurile in care ierarhii sa ne spuna: mai copii, mai lasati-o moale, hai sa mai schimbam si noi cate ceva, hai sa vedem cum merge lumea, ca credinta noastra e cam veche, nu mai raspunde la toate cerintele, trebuie actualizata. Sa nu ne miram insa, nu e nimic nou nici in aceasta privinta. Cititi istoria bisericii si veti gasi situatii similare in toate epocile.

Despre tema 1 din cele 6 abordare la Sinod, IPS Andrei zice: “contributia Bisericii Ortodoxe la realizarea pacii, dreptatii, libertatii, a fraternitatii si a dragostei intre popoare si la inlaturarea discriminarilor rasiale si alte discriminari. Ce poate fi mai actual acum decat misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea contemporana?“.

Sfantul Paisie Aghioratul zicea ca o picatura de urina in aghiasma, spurca toata apa. Eu nu pot trece peste enuntarea acestei teme fara a mi se ridica parul cu privire la formularea “alte discriminari” pe care nu trebuie sa le detaliez. Mi se ridica parul si la aia cu pace, fraternitate, egalitate, dar parca la asta ultima mi se ridica mai mult. Pentru cei care au avut tangenta cu fractalii stiu ca un fractal este dat de un pattern de baza care evolueaza si produce structuri complexe. Nu doar patternul initial sau altfel spus “samanta” dar si alte forme care se repeta pot fi apoi observate in fractal la orice scala ne-am uita.

Parintele Teofan Paraian spunea “mintea stramba toate le stramba”. Odata trecut in text alb pe negru “alte discriminari” oare ce sanse sunt ca daca tot poporul ortodox ar fi oi blande si ascultatoare si s-ar lasa condusi oriunde zic pastorii fara sa carteasca, sa nu ajungem si la discriminarile homosexuale si sa vedem si in bisericile noastre casatorii ortodoxe iar textele cu Sodoma si Gomora sa le vedem scoase din Biblie? Cum de nu au trecut acolo clar la care discriminari se refera ci le-au lasat puncte goale? Cine semneaza un contract care mai are pe ici pe colo in text niste puncte puncte lasate sa fie umplute ulterior de altii?

Cei care au formulat aceasta prima tema, fie sunt ei bulversati fie au vrut sa ne bulverseze pe noi. Oare le era greu sa treaca toate formele de discriminare impotriva carora isi propune Biserica Ortodoxa sa lupte, “ca sa eficientizeze propagarea credintei”? Au obosit de scris sau nu mai aveau hartie?! Oare sunt exagerati cei care se sperie de bombe aiurea intr-o lume in care homosexualitatea este impusa prin lege si in care unii preoti catolici sunt arestati pentru ca citesc din Biblie acele pasaje cu Sodoma si Gomora, sau intr-o lume in care toti ceilalti “crestini” au lasat ciocul mic cand vine vorba de sodomism (vezi cum a schimbat Papa raportarea Bisericii Catolice la homosexualitate)?

Aceasta mica si “lasata la urma” mentiune de “alte discriminari” oare nu a fost indeajuns pentru a revolta pe niciunul dintre ierarhii nostri si pentru a clarifica si a trece acolo toate discriminarile sau pentru a reformula?

Eu as zice, evident ca nu. Avem toate bazele sa ne speriem si sa ii suspectam de manipulare si lucruri necurate pe cei care – fie ei ierarhi, fie simpli profesori de teologie sau ce-or fi fost ei participanti si organizatori la acest sinod, au ales si au acceptat aceasta formulare. Nu din prostie au facut-o, nu ii acuzam de prostie si nici de neatentie.

Mentiunea cu “alte discriminari” este poate doar una mai vizibila insa astfel de “fractali” sau altfel spus, seminte ale raului, sau altfel spus, fisuri in piatra, au fost plantate strategic in mai multe locuri si cu diverse obiective. Se intampla ca asta sa fie doar cea mai vizibila si mai clara pentru toata lumea.

Sa revenim insa la tematica in sine si la semnul de intrebare pus de IPS Andrei: “ce poate fi mai actual acum decat misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea contemporana”? Si mai apoi, IPS Andrei mentioneaza despre crestinii din Siria si din Egipt care au probleme si justifica astfel importanta discutarii acestui subiect. Ca ortodox, totdeauna mi-a fost clar ca ortodoxia promoveaza pacea si iubirea intre oameni. Nu este nimic nou de adaugat in aceasta privinta si iata totusi ca se adauga: fraternitatea! Cat de pervers si urat este acest cuvant mai ales cand este lansat de oameni cu interese obscure si impotrivitoare vointei lui Dumnezeu. Iubirea este cu mult mai mult decat fraternitatea, ca sa nu mai spunem de dreptate sau libertate. Iubirea le cuprinde pe toate si iata totusi ca trebuie sa discutam despre drepturile omului si ni se sugereaza ca ortodoxia are unele lipsuri si ca trebuie sa se preocupe mai mult.

Dincolo de capcanele formularilor, sa acceptam ca formularea si explicitarea raportarii Bisericii Ortodoxe la aceste subiecte nu e nimic rau in sine, daca ar avea un scop clar si un program clar. Daca citim ce s-a hotarat in documentul final si incercam sa intelegem concret ce ni se cere noua, ortodocsilor in aceasta privinta, vom avea unele probleme deoarece nu este nimic nou decat folosirea unui limbaj predominant laic pentru exprimarea unor idei de baza ale crestinismului: valoarea omului, valoarea pacii, valoarea libertatii si a dreptatii. Iata cativa termeni extrasi din documentul final: cooperarea intercrestina, eforturile pacifiste, coexistenta pasnica, convietuirea sociala. Va provoc sa gasiti vreun termen cu privire la liberte, egalite, fraternite care nu au fost folositi aici.

Daca vom sterge citatele din sfintii parinti si formularea argumentarii, vom vedea pe scurt cateva idei: trebuie sa colaboram cu alti crestini pentru a face pace la nivel local si international. Eu nu pot sa nu ma intreb: dar pana acum ce am facut? Pana acum, noi ortodocsii am fost cumva promotori si doritori de razboaie, am ezitat cumva la a ne dori pacea si la a lucra pentru pace. Sincer, eu unul, nu inteleg rostul acestui prime hotarari si ce anume aducea ea nou, ce clarifica, care erau partile neclare de pana acum, care e adaosul acela necesar catre trebuia facut, pentru ca altfel era o nedeplinatate a raportarii ortodoxe la lume cu privire la aspectele: pacea lumi, respectarea libertatii si demnitatii umane, ajutorarea altor oameni etc.

Din documentul cu hotararea, mi-a atras atentia in special un anume citat:

“Biserica Ortodoxă crede că este de datoria ei să încurajeze tot ceea ce este în mod real în slujba păcii și care deschide calea spre dreptate, fraternitate, adevărata libertate și dragoste reciprocă între toți fiii Unicului Părinte Ceresc, precum și între toate popoarele” (sursa)

Mi-a atras atentia deoarece mi-a adus aminte de un articol citit pe un blog in limba engleza:

Harmony” or, more often used, “Peace and Harmony,” has become one of the important mantras or memes of North American Freemasonry. Our meetings – stated and called communications – open with some variant of the above statement, and close with some variant of “peace and harmony prevailing.” (sursa)

Nimic nu este intamplator si sa nu credem ca originala formulare “Unicul Parinte Ceresc” in locul lui Dumnezeu sau Tatal Atottiitorul este folosita la intamplare. Ni se arata prin aceasta formulare ca toti avem acelasi parinte ceresc. Ni se repeta ca o mantra. Prin aceasta perspectiva, intelegem de ce lucruri care noua ortodocsilor ni se par clare si simple – cum ar fi pacea, buna intelegere, dreptatea, valoarea umana –  trebuie reformulate si evidentiate.

In continuarea documentului despre “pace”, vedem cum Sfantul Sinod in aceasta prima Sfanta Hotarare condamna razboiul:

Biserica Ortodoxă condamnă, de asemenea, războaiele provocate de naționalism, precum și pe cele care provoacă epurări etnice, schimbări ale granițelor statale și ocuparea de teritorii.

Aici miroase a Putin de la o posta. Daca in alte vremuri Sfintele Sinoade dadeau anatemei pe eretici si le ziceau pe nume, Sfintii Parinti de astazi dau condamna cu subinteles pentru actiuni generice si discutabile, lasandu-ne pe noi sa intelegem la cine si la ce se refera. Condamnarea razboaielor provocate de nationalism nu e rea, dar daca tot s-a facut condamnarea razboaielor nu strica sa fie adaugata si condamnarea razboaielor pentru petrol daca tot o facem anonima, mai ales ca prin prisma efectelor si a amplitudinii acestea din urma sunt mult mai devastatoare si mai raspandite.

Sa revenim insa la IPS Andrei, al carui cuvant ne-a dat prilejul sa discutam din nou despre acest Sfant Sinod. La capitolul despre diaspora ortodoxa, IPS Andrei aminteste faptul ca diaspora ortodoxa niciodata nu a fost mai mare ca acum si ca de aceea e normal sa acceptam ignorarea canoanelor cu privire la existenta unui singur episcop intr-o cetate mare, din motive pastorale: pentru ca fiecare neam are nevoie de preoti slujitori in limba lor, din acest motiv trebuie permis ca sa existe ierarhi pentru fiecare biserica in parte. “Ce-ar face romanii nostri din Franta, daca nu ar avea mitropolitul lor acolo? Nu stiu cum s-ar descurca cu un mitropolit grec, sa zicem”.

Poate incapacitatea de a rezolva aceasta problema reala si abatera mutuala (in buna intelegere) a tuturor bisericilor ortodoxe de la canonicitatea organizarii este poate cel mai clar semn ca Duhul Sfant nu a prea lucrat prin acesti sinodali pentru ca daca i-ar fi luminat, ar fi gasit o solutie sa se ajunga la unitate, care nu este ceva rau, ba din contra. Avem deci, pe de o parte apel la unitatea tuturor oamenilor, indemnam ortodocsii sa se inteleaga cu toti ereticii si cu paganii, dar avem ingaduinta si toleranta mutuala pentru neintelegerile intre ortodocsi. Caci realitatea de facto nu este alta, decat ca faptul ca fiecare biserica nationala are episcopul ei pe acelasi teritoriu cu al altei biserici ortodoxe, este in fapt semnul unei lipse de fraternitate si toleranta intre ortodocsi, mai precis intre ierarhii acelor ortodocsi.

“Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine” nu a mai fost citat de data aceasta de IPS Andrei. Cum pot sta linistiti ierarhii bisericilor romane si grecesti de exemplu, avand fiecare episcop trimis in Franta si nelucrand nici unul pentru clarificarea situatiei si pentru indeplinirea poruncii unitatii? Daca ei nu sunt capabili sa faca unitatea intre ortodocsi, de ce sunt credinciosii de rand indemnati sa accepte unitatea cu papistasii si ereticii?

Avem asadar urmatoarea situatie: fiecare patriarhie isi are episcop trimis pentru diferite zone, mai mult sau mai putin suprapuse. Canonic, aceast lucru nu este permis. Apostolii faceau episcopi si apoi in fiecare localitate fiecare episcop sfintea preoti. Primul venit, singurul pastrat altfel spus. Fiecare sat, fiecare localitatea, depindea de o anumita episcopie care numea preotul pe teritoriul respectiv.

Revenind la argumentul “eficientei” sau al activitatii pastorale, s-ar pune intrebarea: cum pot romanii sa beneficieze de slujba in limba romana daca episcopul locului ar fi fost grec? Raspuns: simplu! Episcopul grec ar hirotosii un preot roman sau ar cere altor episcopi romani, ca din dragoste frateasca si unitate in duh, sa ii trimita preoti vorbitori de limba romana, atat cati ar fi nevoie.

Realitatea este mult mai complexa, existand frecusuri si “razboaie de autoritate” in nenumarate locuri, ca sa nu mai mentionam ca exista suprapuneri nenumarate cu un grad variabil de unitate intre cei care se suprapun si cu scopuri mai mult sau mai putin justificate de aspectele pastorale reale. Aspecte pastorale sunt reale, dar nu determinante pentru organizarea unei biserici locale. Istoria tulburatoare recenta dar si orgoliile unor comunitati au dus la situatii aberante cum a fost existenta in perioada comunista de sfarsit a doua episcopii romanesti la Paris: una tinand de Romania si alta de Biserica Rusia din Exil (ROCOR) din SUA! Abia in 2009 (la 10 ani de la caderea comunismului) romanii ortodocsi s-au unit sub acelasi episcop. Realitatile nespuse dar palpabile carora se datoreaza aceste suprapuneri si lipsa unei unitati reale acolo unde e posibil sunt de fapt orgoliile si interesele individuale (si de grup).

Deci nu doar ca nu exista unitate intre ortodocsi in acele teritorii unde nu a existat o biserica traditionala ortodoxa sau unde aceasta nu mai exista, dar nici macar in randul ortodocsilor de aceeasi nationalitate nu prea exista peste tot unitatea sau aceasta s-a realizat abia recent, dupa zeci de ani de la terminarea comunismului care a produs ruperi chiar si in afara granitelor. Daca in vremea comunista era greu de conceput unitatea intre o episcopie din afara si biserica mama, dupa caderea comunismului lucrurile trebuiau simplificate. De altfel, eu unul nici nu inteleg de ce romanii din Franta, in perioada comunista, au format o episcopie proprie si nu s-au afiliat la greci care aveau deja o episcopie? Sa fii fost grecii rauvoitori sau sa nu fii dorit unitatea?

Cat de greu ar fi ca macar grecii cu romanii care oficial sunt in relatii bune, fara probleme, sa se uneasca, sa cada de acord asupra unei organizari si sa formeze o singura episcopie, care sa fie samanta unei unitati cat mai largi a ortodocsilor din Franta, indiferent de nationalitate. Aspectele pastorale, legate de limba pot fi cu siguranta rezolvate, sunt nenumarate posibilitati. Unirea este insa greu de facut tocmai pentru ca increderea in celalalt presupune unele riscuri. Iubirea este cel mai mare risc: risti sa dai totul si sa nu primesti nimic.

Din pacate ortodocsii in ziua de astazi, atat credinciosii cat si ierarhii sunt departe de constientizarea importantei unitatii. De astfel, unitatea este intr-un declin continuu de peste 2000 de ani de la punctul in care in prima biserica crestinii aveau totul in comun, pana la punctul in care romanii ortodocsi din Germania – de exemplu – isi pun mai mult nadejdea in colaborarea si ajutorul primit din partea nemtilor protestantilor decat al fratilor de credinta rusi.

Dezbinarea inter-ortodoxa este o mare durere contemporanta si una dintre putinele motive care ar fi justificat intrunirea acestui Sfant Sinod si punerea bazelor pentru o viitoare unitate. Sau poate Sinodul ar fi trebui sa se tina tocmai atunci cand unitatea ar fi fost rezovlata deja. Oficializarea Adunarilor Episcopale – un fel de casatorie de proba sau concubinaj eclesiastic – si punerea batistei pe tambal este din pacate un pas inapoi. S-a depus poate mai mult efort la acest Sinod pentru discutarea si reglemnetarea participarii  la adunari eterodoxe in randul Consiliului Mondial al Bisericii si s-a discutat poate prea mult despre acceptarea (a “folosirii” termenului doar  deocamdata) altor biserici care nu sunt ortodoxe, decat in incercarea de a ajunge la o unitate inter-ortodoxa, macar in acele tari unde este deja extrem de stringenta unitatea ortodocsilor si unde chiar populatia autohtona are nevoie de aceasta unitate si este gata sa primeasca Buna Vestire.

Cu privire la comentariul IPS Andrei despre acceptarea termenului biserici cu referire la eretici pe principiul ca ei asa se numesc pe ei de atatea secole si ca nu putem sa ii numim altfel, sincer imi este rusine de rusinea lui sa vina cu un asemenea argument. Din toate argumentele hilare aduse cu privire la aceasta gresala facuta la Sinodul din Creta (am mai comentat acum ceva timp cuvantul Pr. Rafail care justificase cu niste versete din Geneza) mie aceasta de fata mi se pare cea mai deplasata. Asadar, argumentul pentru ca noi sa numim biserici pe eretici este ca acestia isi zic biserica si ca o fac de sute de ani. L-as intreba pe IPS Andrei: dar oare Sfintii Parinti de la alte Sfinte Sinoade anterioare de ce i-au numit pe eretici “necurati”, “initiati in ale raului”, “poeti deliranti”, “deserti”, “anatema” si nu le-au zis crestini? Oare acei eretici nu se numeau ei pe sine crestini? Nu se credeau pe sine drept-maritori? De asemenea, unii homosexuali vor ca sa fie considerati si ei crestini. Cu acestia ce facem, ii numim si pe ei crestini si frati ai nostri intru credinta? Oricum, la ce era nevoie de o hotarare care sa expliciteze ce termen folosim cand ne referim la eretici este inca un semn de intrebare in spatele caruia nu putem decat sa banuim ca se incearca marea cu degetul. Fiecare e liber sa spuna cum vrea bisericilor, nu era nevoie de un Sfant Mare Sinod care sa decida chestiuni de lingvistica, desi orice ortodox s-ar fi asteptat de la un nou Mare Sinod Ortodox, dupa atata vreme, ca sa anatemizeze si noile secte aparute: protestanti si neoprotestanti, iehovisti, mormoni si de ce nu chiar new-age-ul care este tot o dracie.

In final, cu privire la acceptarea casatoriei cu eterodocsi argumentul in favoarea acestei schimbari adus de IPS Andrei ar fi ca deoarece unii ortodocsi traiesc in locuri unde sunt multi oameni de alte religii, si deoarece acestia se casatoresc cu eterodocsi, “ce putem sa le facem”? Pai sa nu le consideram casatoria lor ca fiind taina, ar fi cel mai simplu lucru! Deja s-a trivializat prea mult taina sfintei cununii incat mai pregnanta poate era initierea unei slujbe similare inmormantarii pentru sinucigasi care sa se faca celor care se casatoresc dar nu se spovedesc. Este o realitate de necontestat ca in ziua de astazi, multe tinere cupluri vin in fata altarului mai mult din inertie sau superstitie si pentru a face poze frumoase, nu din convingeri religioase, nici macar sumare.

Tot in acest cuvant vedem si o mica mare deviere a IPS: deja cei care amintesc de acest canon sunt considerati “absolutisti”, sunt denigrati. Putem avea o mostra de cum vor fi tratati cei care se vor opune peste 15 ani, la cel de-al 3-lea Mare si Sfant Nou Sinod Ortodox la acceptarea casatoriilor homosexuale. Va zice pe-atunci IPS-ul: “Multi ortodocsi traiesc in mijlocul homosexualilor, cu cine sa se casatoreasca daca sunt multi homosexuali?”

Pe de alta parte, acceptarea casatoriilor eterodoxe este numita “pogoramant”, desi pogoramant sau iconomie a fost si inainte, dar de-acum deja nu mai este pogoramant ci este hotarare a unui Sfant si Mare Sinod, avand o cu totul alta importanta si greutate pentru cei care vor primi fara ezitare aceste hotarari. In cuvantul sau, IPS ii ironizeaza pe absolutisti: “lucrul acela (cum ca ortodocsii trebuie sa se casatoareasca intre ei) il pot rosti in satul lor unde sunt numai ortodocsi si unde nu este cazul sa se casatoreasca un ortodox cu un eterodox”. Trecand peste deviatia ilogica – daca in acel sat sunt doar ortodocsi, ar fi chiar imposibil pentru un ortodox sa se casatoreasca cu un eterodox, ne punem intrebarea: ce sens si-ar avea acest canon pentru satele si locurile 100% ortodoxe? Pentru cine a fost dat acest canon daca nu tocmai pentru acele locuri unde ortodocsii au optiunea de a alege? Canoanele sunt ca semnele de circulatie, ne arata incotro sa o luam. Un semn de interzis la dreapta in lipsa unei intersectii este un non-sens.

IPS continua: “ce sa spunem noi care avem 4 milioane de ortodocsi in strainatate”? Pai am putea sa le spunem: daca tot sunteti 4 milioane, luati-va si voi unu cu altul, nu va mai uniti cu ereticii daca doriti taine ortodoxe. Multi traind in afara, se casatoresc cu eterodocsi si trebuie casatoriti. Nu putem altfel. “Este iubire crestina, aceasta?” zice IPS Andrei, putem sa ii lasam necununati? Dar oare este iubire crestineasca sa ii lasam la mearga la iad? Daca nu pretuiesc ortodoxia incat sa faca tot ce pot ca sa isi gaseasca sot sau sotie ortodocsi cu care sa traiasta o viata ortodoxa, cu care sa faca copii pe care sa ii educe ortodox, este iubire sa ii lasam sa faca o alegere gresita? Daca un politai ne opreste deoarece mergem cu 200km/h este aceasta iubire crestineasca ca sa ne opreasca si sa ne dea amenda? Este adevarat ca desi aveam de ales ca sa mergem cu 50km/h, noi ne grabim si vrem sa ajungem repede la destinatie. Este foarte posibil ca pe drum sa nu avem probleme si sa ajungem cu bine, dar mergand cu 200km/h ne asumam unele riscuri, de aceea legea impune amenda si politaiul o executa. De la caz la caz, unii politai mai au mana libera sa dea sau sa nu dea amenda, poate au libertatea sa dea doar un avertisment, poate ca soferul intelege, se roaga, promite ca nu va mai face. Insa daca se da lege ca viteza limita este optionala si este doar recomandata, oare cine va mai tine cont de aceasta limitare? Pogoramintele existau oricum pentru cazurile extreme, canoanele oricum nu sunt absolute in situatii limita. Cu aceasta ocazie insa, oficializarea acestui pogoramant si trecerea lui sub autoritatea unui Sfant si Mare Sinod, este de facto anularea canonului care obliga ortodocsi sa se casatoreasca doar cu ortodocsi.

Cu privire la casatorii, deja se fac multe pogoraminte astazi, de cele mai multe ori nejustificate. De la data organizarii pana la acceptarea unor costumatii sumare sau acceptarea de nasi care nu sunt ortodocsi, tot felul de suceli sunt lasate – din pogoramant – la alegerea credinciosilor. Eu unul nu inteleg, de exemplu, de ce in Saptamana Luminata s-a dat liber la nunti, desi este interzis. De asemenea, nu inteleg, de ce la cei care se casatoresc dar nu se spovedesc si nu tin cont de infranare, ba chiar desconsidera aceasta virtute si ii batjocoresc pe cei care asteapta pana la casatorie, li se pune si lor coroana pe frunte? Doar ca sa dea bine, sa faca poze frumoase? Deja simbolul coroanei este unul desuet, in general desi ritual se mentine, simbolic coroana nu mai reprezinta nimic, deoarece nu mai exista nunti si nuntasi la care coroana nu li se mai pune, coroana este doar un obiect de decor. Trivializarea casatoriei se va face insa pe toate planurile, renuntarea la conditia apartenentei la ortodoxie fiind doar o prima etapa pe acest plan.  In continuare, IPS Andrei, merge chiar mai departe decat Hotararile Sfantului si Marelui Sinod din Creta si declara: pogoramintele merg si in tara, nu doar in diaspora, dand exemplu cazul Clujului. Desi sunt 70% ortodocsi si aproape jumatate de milion, ortodocsii din Cluj au dispensa oficiala de la IPS Andrei ca pot sa se casatoreasca cu eterodocsii. Oare care e limita intre 70% si 100% peste care IPS Andrei nu mai considera “ca e cazul” ca un ortodox sa se poata casatori cu un eterodox?

O asemenea superficialitate cu privire la afinitatea fata de dreapta credinta la un ierarh ortodox, cu greu putem gasi. Canoanele sunt totusi canoane, fie ca ne plac, fie ca nu ne plac. Chiar daca unele au lipsuri, sunt completate de pogoraminte speciale sau se suprapun cu altele, in general in orice discutie in care cutumele credintei pot fi calcate in anumite situatii, din anumite motive, cu o mai mica sau mai mare frecventa, nu tratam si nu denigram ceea ce este normal, ceea ce este bun, ceea ce este firesc. Ierarhii si preotii au libertatea sa dezlege pacatele facute prin incalcarea canoanelor si chiar au multa libertate in interpretarea acestora. Insa cand 2000 de ani casatoria este inteleasa intre ortodocsi, nu poti acum peste noapte sa zici altfel, ca nu mai conteaza, va puteti casatori cum vreti, ca doar nu suntem intr-un sat in care toti sunt ortodocsi.

Casatoria cu un om care sa iti impartaseasca credinta nu este doar un moft al sfintilor parinti care erau foarte “absolutisti” ci este chiar un indemn firesc si de bun simt pentru tinerii de astazi si chiar pentru eterodocsi. E firesc ca sa cautam sa ne asemanam cu cel cu care ne casatorim in cat mai multe lucruri, dar de departe cel mai important este credinta si cu greu se justifica abateri de la acest canon, mai ales din cauza consecintelor evidente care pot apare: neintelegeri, certuri, frecusuri. Oricat de mare ar fi dragostea, cand ortodoxul si baptistul vor incepe sa discute despre Maica Domnului, vor iesi scantei. In primul rand cum va putea o femeie ortodoxa sa se casatoreasca cu un neoprotestant care ii va cere sa avorteze copiii [1]? Poate e dragoste crestineasca sa le ingadui casatoria, sa le permiti sa vina in biserica pentru poze, insa ai atentionat-o inainte pe femeie la ce riscuri se baga? Chiar daca ea isi asuma aceste riscuri, tu ca episcop iti asumi sa dai liber la cununii cu protestanti care nu considera avortul pacat? – si multe altele. Ce iubire crestineasca mai e asta sa lasi o femeie care desi ortodoxa, poate nu are habar de ce crede celalalt si care avand incredere in tine episcop, ca ii dai binecuvantare, se duce la iad punandu-si in spate jugul unei casatorii riscante? Oricum o va face si fara binecuvantare, ar putea fi un raspuns. De ce macar sa nu ii primeasca pe toti, ca poate asa, aratand “deschidere”, se mai lipeste ceva de ei?

Poate tocmai aici am ajuns la esenta hotararilor acestui sinod. Are prea multe si prea mari “deschideri”. Realizam ca fara ierarhii nostri probabil ar fi fost si mai multe si mai mari. Daca Sfintii Parinti de alta data si Sfintele Sinoade din alte vremuri aveau aceeasi apetenta la deschideri, ortodoxia nu ar mai fi fost ortodoxie in ziua de astazi!

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1]  Protestant views on abortion vary considerably with Protestants to be found in both the “anti-abortion” and “abortion-rights” camps (sursa)

Două-trei boabe despre impozitul americănesc

Impozitul americanesc - Unicornul visat de PSDAm cam renuntat in ultimul timp sa urmaresc ce se intampla in Romania, luandu-mi deja doza de greata cu privire la politichia si actualitatile mioritice la inceput de an. De altfel, nu e nevoie sa fim la curent cu nimic ca sa realizam ca un partid comunist cu membri fara coloana vertebrala, cu alegatori care doresc doar pensii si salarii marite nu poate face nimic bun pentru tara.

Un proverb chinez spune “evenimentele viitoare isi arunca umbra inaintea lor”. Ori am avut deja parte de destula umbra din partea PSD-ului incat sa realizam ca Romania va intarzia inca cel putin patru ani din programul de reforma care este atat de vital prin prisma viitorului soc prin care va trece omenirea cand criza financiara inceputa in 2008 va ajunge la punctul culminant al dominourilor: cresterea dobanzilor la creditare si inflatia galopanta, coroborate cu razboiul tarifar care pe alocuri se va transforma in razboi militar – lucru deja inceput in Africa, Orientul Mijlociu, Ucraina si in curand in Koreea de Nord.

Cand analizam impozitul americanesc sa pornim de la intrebarile de baza: unde suntem, unde vrem sa ajungem si ce ar trebui sa facem pentru a ajunge acolo.

Unde suntem

Suntem la coada clasamentului în Europa la colectarea taxelor. Guvernul tânjește după acești bani, dar nu doar acest guvern ci toate guvernele anterioare care cred ca rata mica de colectare e datorata lipsei unui sistem indeajuns de coercitiv pentru a stoarce cat mai mult. Au mai fost pe ici pe colo unele voci care pun procentul mic de colectare pe faptul ca avem impozite mari, desi ar zice altii, noi avem impozite mici. Cat de grele sunt impozitele stiu insa doar cei care le platesc si cat de imposibil de platit pentru cei care nu pot sa plateasca stiu doar cei care nu le platesc. Intr-adevar exista un mic procent de populatie si firme care nu vor sa plateasca, asta tinand mai ales de mostenirea … culturala a acelei categorii de populatie pe care cred ca toti o cunoastem, fiind usor de depistat prin casele mari si masinile pompoase asociate unor restante din aceeasi categorie la plata impozitelor.

Daca ne uitam la cozile de la administratiile publice pentru plata impozitelor inainte de terminarea anului, cred ca putem sa vedem ca romanii sunt in general dornici sa plateasca impozitele. Cu mult mai mult decat cifra de 30% la care sunt colectate, desi eu am indoieli ca aceasta cifra are vreo legatura cu realitatea. O colectare de 50% la impozitele si conditiile actuale din Romania ar presupune ca firmele sa poata scoate profitul din alte capitole, ori de unde sa scoti daca situatia este care este?

Parerea mea este ca rata mica a neplatii se datoreaza situatiei de facto: fara evaziune, pur si simplu multe afaceri nu ar mai exista deloc si acei oameni ar muri de foame. Asa cum in natura exista un echilibru intre toate regnurile animale, tot asa si in economie: cei slabi si neputinciosi isi asuma riscuri, se hranesc cu ramasitele altora, mananca cat pot, pe unde pot, supravietuiesc in loc sa prospere, traiesc doar ca sa faca umbra pamantului, nu sunt capabili de mai mult. Asta cand vorbim de cei de jos: firme mici, afaceri de cartier, familiale etc.

Cand vorbim de cei mari, tot la legile naturale ajungem: apa se scurge de la deal la vale. E firesc si ca profiturile sa se scurga de la tarile cu impozite mari la tarile cu impozite mici. Nu din lipsa de patriotism isi muta marii oameni de afaceri romani profiturile in offshore-uri si nu din capitalism salbatic fac marile companii optimizari fiscale care le directioneaza automat profiturile inspre jurisdictii mai favorabile. Nu putem cere “fidelitatea” afacerilor la acelasi pachet cu toate celelalte lucruri pe care le cerem: preturi bune, produse de calitate si variate. Nu exista moralitate in optimizarea fiscala, cine cere ca profiturile sa fie platite la noi doar pentru ca firmele isi desfasoara activitatea aici sau obtin profiturile aici, nu inteleg nimic din economie si sunt doar niste papagali care la placinta vor inainte dar la razboi vor inapoi. Oricine ar fi pus in a alege: vrei bani mai multi sau mai putini (in conditii legale) si singurul criteriu de decizie ar fi dragostea fata de statul roman, sunt sigur ca nu va avea nici cea mai mica ezitare sa spuna: vreau bani mai multi. Daca se poate, daca e legal si daca imi permit, voi alege oricand sa platesc impozite mai putine. Este legea naturala a afacerilor, cautarea profitului este principiul existential al unei afaceri, fara de care nu am avea decat intoarcerea la comunism in care muncesc o mana de oameni, cei mai slabi si cei mai prosti iar restul traiesc pe spinarea lor.

Pe langa rata de colectare mica, la capitolul “unde suntem” poate ar trebui sa mai comentam putin si de situatia din jurul nostru. Anume: ce impozite au vecinii, ce avantaje / dezavantaje au afacerile de la noi cu cele din tarile vecine etc. Ca tara de granita a UE si NATO, din start trebuie sa subliniem: Romania este un mare risc pentru orice mare companie. Oricat de ieftina ar fi forta de munca, Romania prezinta un risc in situatia tensionata geopolitica din ziua de astazi. De aceea, o impozitare avantajoasa ar ajuta mult la diminuarea riscului total. Pe langa statutul de tara de frontiera, coruptia, lipsa infrastructurii si slaba educatie sunt alte mari minusuri ale Romaniei comparativ cu vecinii de la sud sau de la vest.

Unde vrem sa ajungem

Argumentul declarat al impozitului “americanesc” ar fi cresterea ratei de colectare: prin deduceri, oamenii vor cere bonuri si facturi si astfel va creste rata de colectare. Aici cred ca se insala foarte mult tovarasii, desi recunosc ca inselarea lor este una sincera, insa sensul ca desi multi ii suspecteaza ca impozitul americanesc este doar un prim pas in introducerea impozitarii progresive [1], eu nu cred ca PSD-ul doreste impozitarea progresiva pentru ca primele victime ar fi tocmai tovarasii care nu sunt deloc total straini de afaceri, firmele de partid ale PSD-ului alcatuind o buna felie din peisajul afacerist mioritic. Si cum inca nu au resit sa “rezolve” DNA-ul si procuratura, pentru a se putea intoarce la evaziune si afaceri “binecuvantate” de sefi, sa nu uitam ca in cele din urma si tovarasii isi scot profiturile tot din firme si nu doresc nici ei sa plateasca impozite. Singura dilema e cum sa faca ca impozite sa plateasca doar altii si ei sa nu plateasca. Acesta ar fi sistemul perfect pentru PSD: un sistem prin care toti ceilalti sa plateasca si doar firmele lor sa nu plateasca, desi din start firmele partidului traiesc oricum in alta lume in care competitia nu exista si singurul stres este sa nu fii prins cand dai comisionul.

Sa ne intoarcem insa la rata de colectare: in esenta, in principiu, ideea impozitului americanesc ar putea rezolva chestiunea colectarii. Diavolul este insa in detalii, in implementare. Aici nu vreau sa intru, deoarece nu stiu amanunte si oricum pana la lansare se vor tot schimba normele. O rata de colectare marita ar compensa intr-o oarecare masura scaderile datorate reducerilor TVA-ului si daca rata s-ar imbunatatii drastic (hope for ze best, nu-i asa?) partidul si-ar permite si alte scaderi de impozite care ar alimenta si mai mult consumul si teoretic ar ajuta la cresterea veniturilor din impozite. Acesta este un scenariu de vis, un scenariu ideal: impozitarea globala creste colectarea, care permite o noua reducere de taxe care stimuleaza din nou economia si permite astfel noi mariri de salarii si tot asa pana la urmatoarele alegeri.

Le doresc sincer succes tovarasilor in aceasta epopee, insa le-as atrage atentia ca in acelasi timp, haosul unei noi impozitari ar putea scadea drastic veniturile si ar putea produce socuri puternice in economie, pe mai multe niveluri. Desi este putin far stretched, as aminti aici cazul Indiei, cu interzicerea platilor cash. Masurile nu sunt comparabile insa situatia economica, trendurile si scopurile sunt extrem de similare. Nu detaliez, cine stie intelege.

Daca insa in spatele impozitului americanesc se afla scopuri ascunse, cum ar fi cresterea impozitarii prin cine stie ce scheme complicate sau efecte perverse sau de ce nu chiar introducerea impozitarii progresive, lucrurile sunt grave. Sa nu subestimam efectele birocratiei si ale capacitatii de revolta a romanului bun platnic. Foarte usor lucrurile se pot schimba peste noapte si dintr-o oportunitate de schimbare in bine se poate totul transforma intr-un esec periculos din care cu greu ne vom putea intoarce.

Sa facem doar un mic scenariu: sa presupunem ca dupa lansarea acestui sistem, se va introduce ulterior o mica marire de impozite, se va incerca cu degetul marea prin prisma impozitarii progresive. Firmele vor reactiona dur si nemilos printr-o taiere drastica a salariilor si asumarea riscurilor muncii la negru deoarece oricum capacitatile de control vor fi directionate catre componenta de “consultanta” intre timp, cei zeci de mii de specialisti care vor consulta populatia nu au de unde sa fie luati altundeva decat din randul actualilor inspectori si controlori fiscali.

Scarpinat la urechea dreapta cu mana stanga

Cam asa as caracteriza pe scurt aceasta tentativa. Desi are unele aspecte pozitive, primul fiind faptul ca macar SE INCEARCA ALTCEVA – ceea ce este un lucru extraordinar pentru tara noastra, impozitul “americanesc” are totusi o mare hiba: este prea complicat si nu are girul specialistilor. Din nou Romania incearca adoptarea unor forme fara fond. Fondul care ne lipseste noua in cazul de fata este organizarea: romanul nu este organizat si o stie foarte bine. Cu toate acestea, guvernantii spera altfel. Era mult mai usor pentru a creste rata colectarii ca guvernul sa construiasca autostrazi, ca administratia publica sa astupe gropile la timp si ca investitiile in statului si panselute sa creasca si banul public sa se vada ca da roate, fie prin drumuri mai bune, fie prin spitale mai dotate, etc.

Atunci oamenii ar fi mai responsabili si macar la micile firme rata de colectare ar fi alta. Caci la firmele mari, dupa cum am mai spus, nivelul de impozitare este cel care determina unde se plateste impozitul, acest nivel determinand gradul de investitii externe, capitol la care Romania sta jalnic, in lipsa capsunarilor situatia fiind chiar tragica.

Oricum principala problema la noi nu este rata de colectare cat masa de colectare. Oricat de multe si mari poveri ar reusi guvernul sa puna, cata vreme sectorul de stat este prea umflat si bugetofac si cat timp paralizeaza dezvoltarea unei economii de piata firesti si virile, colectarea va ramane un mizilic si nu va putea nici stimula prea mult dezvoltarea si nici mentine un stat social prea dezvoltat. Antreprenoriatul, micile companii, investitiile straine si competitia sunt singurele parghii care pot produce un progres real al societatii iar pentru asta, pe langa impozite scazute avem nevoie si de o mentalitate capitalista, care lipseste insa cu desavarsire tovarasilor de la putere asa cum le lipsesc gandirea democratica, recunoasterea valorilor sau principiile morale.

~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Liderii români din business se ridică împotriva impozitului pe gospodării: ”Impozitarea pe gospodărie face o trecere netransparentă la sistemul progresiv de impozitare” – ZF

 

Marine Le Pen – aceeași mărie cu altă pălărie

Dupa atentatul recent de la Paris, pare din ce in ce mai probabil ca Marie Le Pen sa castige alegerile – in ciuda tuturor sondajelor si a opiniilor “expertilor” care s-au vanturat pe la televiziunile noastre.

Francezii vor vota duminica in primul tur si un atentat era “impulsul” de care aveau nevoie nedecisii pentru a “face schimbarea”.

As dori in primul rand sa mentionez ca maine va fi o zi fierbinte cu extrema volatilitate si posibile caderi mari pe bursele europene. Finantele se sperie de Marina desi Marina saraca nici ea nu stie ca nu va putea face nimic, oricat de curajoasa se arata ea inainte de razboi.

Ca si Trump, miscarile posibile ale unui presedinte sunt extrem de limitate, cand o tara este dominata de finante si de grupari de influenta obscure care fac si desfac soarta a sute de milioane de oameni fara ca macar acestia sa realizeze. Spre deosebire de Trump insa, Marine nici macar nu va putea sa bombardeze Siria sau sa ameninte orasele locale care ofera refugiu imigrantilor ilegali ca le taie finantarea federala daca nu ii gonesc pe ilegali.

Vor avea deci si francezii bruma lor de schimbare care va fi mai mult o schimbare de aparente si de vorbe decat o schimbare reala. Franta nu are ce sa faca: fara Germania, Franta poate intra oricand in faliment. Economic, Franta se zbate la granita irelevantei in plan european, fiind sufocata de o impozitare nesimtita care demotiveaza munca si stimuleaza lenea si plafonarea (cam ca pe la noi), impiedicand investitiile si antreprenoriatul care sunt sangele unei economii. Financiar, Franta are un sistem bancar de mult sub apa, care se agata insa eroic de colacul de salvare aruncat de vecinii de la nord (Germania).

Oricat de mult ar fi hotarata Marina sa renunte la euro si sa treaca la franc, practic nu va avea cum: Franta are datorii in euro care nu se vor sterge. Revenirea la franc nu se poate face fara un divort “dificil”, poate mai dificil decat Brexitul care are totusi avantajul “specificitatii” apartenentei Marii Britanii care de la inceput a avut un statut special si a cautat sa fie cu fundul in doua barci, deci cumva era pregatita mereu de rupere.

Tot ce poate face Marina este sa faca galagie si la asta se pricepe bine. Ultimii presedinti ai Frantei nu intamplator au esuat eroic sa schimbe ceva in bine: Franta este putreda! Si nu ma refer doar la criza imigrantilor. Economic, social, financiar, Franta este inca in criza si se afunda din ce in ce mai mult. Somajul creste, datoria suverana explodeaza si rezistenta la austeritate este feroce. Masurile ope care ar trebui sa le ia francezii ca sa opreasca sangerarea sunt foarte dure, poate mai dure decat la greci: micsorarea sectorului public (3,8% din francezi muncesc la stat – mai mult ca Romania sau Grecia!), reducerea ajutoarelor sociale (care mentin un somaj ridicat din cauza lipsei motivatiei pentru munca – fenomen similar cu Romania, mai ales judetele din sud), reducerea impozitelor (adica taierea salariilor si pensiilor nesimtite), taierea finantarilor si granturilor inutile si aberante (dezvoltari rurale turistice, ferme de porci si proiecte de integrare multi-culturala – similar ca pe la noi) etc.

Ca si in SUA, in Franta vom asista la degradarea generala a societatii, dupa o perioada lunga de prosperitate, vestul a ajus la o criza totala de care nu va trece fara un razboi. Criza din 2008 nu a trecut, datoriile doar au fost transferate de la banci la stat. Intr-un mod invizibil sau mai bine zis imperceptibil pentru omul de rand (care nu s-a trezit la timp si nu a protestat – cu exceptia Islandei), guvernele s-au supraindatorat iar economia bineinteles ca nu si-a revenit deoarece nu avea din ce sa isi revina. Prin urmare, am ajuns la punctul in care statele nu mai pot sa sustina financiar angajamentele sociale trecute si urmeaza o lunga si dureroasa strangere a curelei, ideal intr-un ritm cat mai incet, deoarece daca arunci o broasca intr-o oala fierbinte, va sari. Daca insa o fierbi la un foc incet si trecerea va fi lina, broasca nu va protesta. Marina ca si Trump, nu e decat putin piper aruncat in oala.

Vine războiul? Paște Fericit!

Trump se duce la golf. Nu pentru ca vine Pastile si vrea sa se relaxeze ci pentru ca Kim poate oricand lansa  o racheta si Trump ca un minion fricos ce este se grabeste sa ajunga cat mai repede la bunkerul anti-nuclear pe care il are pe terenul de golf, desi din informatiile oficiale, nord-koreenii nu au inca capacitatea sa loveasca coasta de est. De altfel, pe acelasi teren de golf se afla si cand a bombardat Siria de frica unei escaladari rapide si a unui eventual raspuns al rusilor [1].

Dupa cum stim, americanii le-ar fi spus rusilor sa isi retraga avioanele de la aeroportul bombardat. Daca rusii au stiut, nu insemna neaparat ca nu vor reactiona. E logic ca pana s-au desfasurat evenimentele, reactia Rusiei era necunoscuta. Trump a inceput un joc de ruleta ruseasca periculoasa, mai ales ca nebunul tocmai a invatat si el ca sangele ii creste popularitatea in sondaje mai ales cu ajutorul presei de stanga controlata de stim noi cine.

Schimbarea de 180 de grade a lui Trump este poate cea mai brutala violare a increderii americanului de rand care a votat pentru Trump ca sa aiba locuri de munca si ca sa taie de la armata sa dea la saraci, nu ca sa inceapa Al 3-lea Razboi Mondial. Trump nu va scapa usor dupa parerea mea, in sensul ca va fi scuipat si de cei pe care acum ii slujeste si de cei care l-au votat. Nici nu se mai pune problema unui cel de-al doilea mandat, indiferent ce curs vor lua evenimentele. Singura intrebare este doar daca Trump va reusi sa termine mandatul. Asta in cazul fericit in care razboiul nu incepe …

Sambata, de “Ziua Soarelui” cand nord-coreeni au programat un nou test nuclear, va fi un moment important in istorie. Mai sunt doar cateva ore pana cand una din cele doua se vor intampla:

  1. koreeni renunta la testul nuclear, Trump castiga inca o tura la ruleta ruseasca si totodata prinde gustul jocului si mai mult, pregatindu-se pentru mize si mai mari: de ce nu cu Iranul, de exemplu; evident ca nici situatia din Siria si nici din Koreea, nu se va schimba cu nimic dupa acest “castig” al lui Trump; koreeni sunt doar un baubau de aratat americanilor care sa justifice complexul militar-industrial care domina SUA fiind mult mai puternic decat “breasla” finantistilor care tiparesc si vand banii;
  2. koreenii nu renunta si Trump incepe razboiul cu Koreea; mai devreme sau mai tarziu, China va fi obligata sa intervina, altfel trupe americane si in viitor baze americane ar putea fi plasate chiar la granita lor – un risc exitential pentru chinezi la care nu vor sta cu mainile in san;

Pozitia Chinei deocamdata este linistitoare – Slava Domnului pentru Partidul Comunist din China care este in aceste zile vocea ratiunii. Evident ca nebunii nu mai au posibilitatea sa asculte de ratiune si atat Trump cat si Kim sunt “all-in”. Sentimentul anti-american si presiunea armatei este ins atat de puternica in China incat conducatorii politici, cu tot aparatul de control, nu vor putea mentine neutralitatea prea mult, chiar in cazul doar la unor “frecusuri” intre nord si sud.

De mult timp mi-am dorit ca si poporul korean sa scape de tirania demonului rosu si m-am rugat pentru ei. Nu stiu daca acest viitor razboi va face parte din planul lui Dumnezeu pentru poporul korean si americanii vor avea curajul si capacitatea sa ii elibereze pe koreeni. Ce este insa libertatea? Stiu koreenii sa traiasca liberi precum fratii lor din sud care insa dupa decenii de “democratie” americana inca traiesc sub cancerul coruptiei, hotiei si al oligarhiei?

Mai sunt doar cateva ore, pana cand totul poate incepe. Prea multe nu sunt de zis acum, decat ca nebunul a inceput sa se joace cu avioanele si bombele si se pare ca ii place. Trump Bum-Bum o sa faca praf lumea si nu este exclus ca printre daunele colaterale sa ne numaram si noi romanii.

Paste Fericit!

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Trump Is Hiding in a Nuclear Bunker? (Video)

Trump a mușcat o singură dată

Every dog is allowed one bite.
– proverb american –

Am ignorat in articolul anterior orice mentionare cu privire la “coincidenta” intre bombardarea sirienilor si intalnirea lui Trump cu Xi Jinping, presedintele Chinei. Nu bag mana in foc pentru timing, repet din ce am auzit: bombardamentul a avut loc putin inainte de intalnirea cu chinezii. Nu stiu daca putin inseamna 20 de minute sau 10 ore.

Oricat de mult am vrea sa stim ce a avut Trump in cap si ce a incercat – daca chiar a incercat – el sa transmita chinezilor, nu putem specula prea mult. Folosirea bombardamentului ca “demo” pentru chinezi pare infantilism idiot, dar poate gandirea lui Trump nu e departe de cea a unui pusti care a ajuns sa comande cea mai puternica armata din lume si tocmai a descoperit ca baietii cu jucariile cele mai puternice se pot si juca din cand in cand cu ele.

Oricat de infantil ar fi insa Trump, ne-ar place sa credem ca armata SUA nu executa orbeste ordinele presedintilor infantili, asa cum nici in timpul lui Obama armata nu a vrut sa intre in razboi si nu a fost de acord cu un no-fly-zone. Dar poate ca si in armata sunt conducatori insetati de sange – nu de putine ori au aratat americanii ce pot face ei in misiunile de “politie” de pe diverse meridiane: bombardat de nunti sau inmormantari, omorat oameni doar pentru distractie, live shooting cu dronele, etc. Daca soldatul de rand american nu da doi lei pe viata umana, de ce ar da un general sau un comandant? Poate doar frica sa nu moara si el, iar un razboi nuclear cu Rusia sau cu China sunt probabil singurele temeri pe care le mai au “puternicii lumii”.

Trump si-a permis o nebunie, insa geopolitica e prea complexa ca sa poti face jocuri mari doar cu tomahawk-uri sau cu plimbat de portavioane. Americanii ar fi trebuit sa invete asta pana acum. In afara de rachete si bombardamente cu avioane sau drone si in afara de plimbat port-avioane, americanii nu prea mai pot face mare lucru in lume, si atat Irak-ul cat si Afganistan-ul au dovedit-o. Bombardamentele pot distruge avioane, piste, tancuri, dar nu pot anihila militanti, nu pot distruge total capacitatile de contra-atac ale unor armate mici, dinamice, care lupta cu mitraliere, care nu pot fi vazuti prin satelit si ce sa mai zicem de teroristi.

Cu fiecare miscare pe care o face, Trump este analizat atat de rusi cat si de chinezi si este studiat. Apoi, vor urma loviturile. Si asa cum Obama a pierdut in fata rusilor in Siria si in fata chinezilor in Marea Chinei de Sud, tot asa si Trump va pierde pe ambele fronturi. Culmea e ca lovitura fatala, Obama a primit-o de la Trump: iesirea SUA din TPP – un tratat de liber schimb cu scopul de izolare a Chinei si intarire a legaturilor economice intre SUA si tarile din Asia. Oricat de mult s-au zbatut chinezii sa stabileasca parteneriate cu alte tari din zona pentru a-si extinde raza de influenta si pentru a-si dezvolta noi piete de desfacere, oricat de mult Obama a incercat sa le tina piept prin mici atentii si mari promisiuni (poate din TPP am avea si noi ceva de invatat), o data cu Trump, totul s-a “resetat” si chinezii au primit un cadou nesperat: retragerea SUA din TPP de bunavoie.

Faptul ca Trump este speriat si este incapabil sa conduca se poate vedea din haosul pe care l-a produs pe toate planurile. Nu doar ca nu si-a tinut nici una dintre promisiuni, nu doar ca nu a unit tara, nu doar ca nu a facut inca nimic cu privire la tarife desi a promis ca in prima zi va introduce tarifele cu chinezii. Chiar daca poate ar fi prea devreme pentru ca toate proiectele sa prinda contur, problema este ca in tot timpul asta, Trump nu are nici macar o echipa cu care sa lucreze. Nenumarate frecusuri interne, nenumarate dezertari si rotiri de capete au tot avut loc, mai mult sau mai putin din vina lui Trump. Insa imposibilitatea lui Trump de a atrage in jurul lui o echipa omogena, cu un program clar, cu o directie clara, este neegalata in istoria recenta. Daca alti presedinti aveau deja pregatita echipa cu care ar fi urmat sa conduca, Trump probabil nu se astepta sa castige si nu si-a facut o echipa. Pur si simplu a inceput sa isi aduna oameni dupa ce a fost ales.

Pe langa echipa, poate ce ii lipseste cel mai mult lui Trump este o politica. Nimeni nu stie ce vrea si ce planuieste Trump in orice privinta. As da un exemplu doar dolarul: ce vrea Trump, un dolar puternic sau unul slab? Dintr-o intorsatura fericita de evenimente, s-a nimerit ca Trump sa poata numi vreo 3 membri din bordul Fed-ului, ceea ce i-ar da aproape dominatie totala, mai ales avand in vedere ca in ianuarie 2018 mandatul lui Yelen expira si Trump va numi pe viitorul director al Fed-ului care poate decide directia in care sa impinga dolarul: sa il intareasca prin marirea dobanzii – masura periculoasa care ar necesita austeritate si reducerea cheltuielilor sau sa il slabeasca puternic prin mentinerea ratei scazute si lansarea de diverse scheme de finantare a unor eventuale proiecte de investitii in infrastructura menite a “reporni” economia. Nimeni nu stie ce vrea Trump, ce i-ar folosi mai mult. Unii zic ca Trump e inconjurat de republicani care isi doresc un dolar puternic fiind adeptii austeritatii si ai dobanzilor crescute, in timp ce altii zic ca Trump va prefera tiparirea de bani la o scala nemaiintalnita pana acum cu scopul de a finanta armata si proiectele de infrastructura masive anuntate si la care spera unii experti “keynesieni” care nu au fost multumiti de productia de pana acum a tiparnitei, desi datoria americanilor este la cote imposibil de platit si creste in fiecare ani mai rapid decat inflatia.

O sa inchei cu cateva observatii si pareri personale: eu cred ca Trump este obsedat de China, mai ales de dominatia economica si este sincer invidios de puterea de productie a chinezilor si de dezvoltarea economica a acestora. In plus, fiind analfabet din punct de vedere economic (sa nu uitam ca Trump nu e un mare om de afaceri ci un speculant imobiliar care a facut bani in vremuri de bule economice iar in vremuri de criza a falimentat) Trump da vina aiurea pe chinezi, nerealizand ca pur si simplu faptul ca SUA nu au intrat inca in faliment si ca societatea americana nu s-a dezintegrat inca indeajuns este datorat tocmai produselor ieftine de la chinezi si obligatiunilor pe care statul chinez le cumpara cu dolarii putini primiti pe produsele fabricate de chinezi cu multa sudoare si cu mult sacrificiu.

Trump va incerca tot felul de scheme cu chinezii si evident ca economic nu va putea regla nimic. Va ajunge in cele din urma sa recurga la armata, desi chinezii – ca si rusii – vor evita tacticos escaladarile. Korea de Nord si Siria vor fi razboaiele pierdute de Trump inainte de prabusirea economica si haosul intern. Totul se va intampla pana la sfaristul mandatului deoarece Trump nu va mai avea parte de un al doilea mandat, avand in vedere toate cele spuse mai sus.

Cum va reacționa Rusia la atacul SUA asupra Siriei?

Rusia nu va sta cu mainile in san, fiind obligata ca o mare putere ce se crede sa reactioneze. Inainte de a striga “incepe Razboiul” prin razboi cu R mare intelegand bineinteles confruntarea directa intre SUA si Rusia cu potentialul de a escalada rapid in folosirea nuclearelor si distrugerea intregii planete, inainte de ne speria ca pana aici ne-a fost cu viata normala – cat de cat – sa ne linistim putin: inca nu a inceput. Mai trebuie arse cateva etape. Razboiul (cu R mare) poate incepe fie accidental (mai putin probabil) fie atunci cand nu mai exista alternative si cand fie SUA nu au ce sa mai faca si trebuie sa atace direct pe Rusia, fie vice-versa.

Prin accident, nu ne referim aici nici macar de bombardarea – neintentionata sau intentionata dar “punctuala” de catre o putere a unui avion sau a unor asset-uri ale celeilalte puteri. De exemplu, eu nu cred ca daca americanii distrugeau “intamplator” si cateva avioane rusesti sau omorau cateva trupe in atacul asta, rusii raspundeau imediat cu lansarea de nucleare catre americani. Nici macar probabil nu raspundeau cu aceeasi masura. Razboiul in Siria este inca un proxy-war si nici SUA nici Rusia nu sunt interesate de o confruntare directa. Assad nu este decat un pion si Siria nu este decat o tabla de sah pe care se desfasoara un joc pe cat de dramatic pe atat de complicat si inutil intre marile puteri.

Rusia are mai multe variante de raspuns si pun pariu ca Putin nu s-a decis inca – poate de aceea si tace si nu a declarat nimic, lasandu-l pe Medvedev sa lanseze declaratii pe Facebook. Putin nu s-a decis deoarece inca e prea devreme sau prea complicat sa il citeasca pe Trump si sa il cunoasca. Poate ne-am obisnuit sa tot folosim numele tarilor cand discutam despre confruntarile geopolitice. In fapt insa, politica e facuta de conducatori si chiar in SUA, cu toata democratia ei, Trump face ce vrea, la fel cum in Rusia, Putin face si el ce vrea.

Spun ca e prea devreme, deoarece acest atac nu denota decat ca Trump e nebun si e in stare de fapte nebunesti, riscante – amanunte deloc secrete, discutate si de mine in nenumaratele articole despre Trump [1] chiar inainte sa ajunga presedinte. Ce slabiciuni are insa Trump, este mai greu de citit si precum leul isi adulmeca victima incercand sa o prinda intr-un moment gresit pentru a o devora, in mod similar Putin sta si contempla la Trump. Daca nu cumva e prea ingrozit si prea speriat de ce stie deja ca sa reactioneze.

Sa revenim insa la variantele Rusiei pentru a nu mai lungi comentariile:

1) accentuarea “razboiului impotriva Isis”; sub stindardul lupte impotriva Isis, rusii pot sa lanseze si ei cateva misiuni similare de bombardare a turcmenilor si altor “opozanti” favorizati de americani; Putin ezita insa pentru a nu distruge din nou relatia cu Erdogan; strans cu usa, aceasta poate fi prima reactie;
2) “intoarcerea in Siria”; asa cum Putin a simulat o “retragere” din Siria (vezi articol tot asa Putin poate simula si o “intoarcere in Siria”;
3) inflamarea razboiului in Ucraina: Rusia poate raspunde prin implicarea directa in Ucraina, in regiunea Donet cu trupe sau lovituri, sub aceleasi pretexte ca americanii; un atac “chimic” sau ceva similar asupra populatiei pro-ruse din partea armatei Ucrainei, poate justifica interventia (sau interventii) “pedepsitoare” ale rusilor;
4) deschiderea de noi fronturi de expansiune a influentei rusesti (Transnistria, Georgia, de ce nu Yemen etc) pentru o “proiectie” accentuata a influentei rusesti in detrimentul “pierderii” din Siria; Rusia are imaginatie si poate da cel putin un sah;

Cu sau fara reactie, acatul SUA asupra Siriei ii face un favor incomensurabil lui Putin, confirmand toata propaganda oficiala cum ca NATO este un potential atacator fara scrupule si cum ca Rusia este in pericol, unind poporul in jurul “taticului” purtator de grija. Poate de asta a si tacut Putin si poate Trump chiar a facut miscarea in Siria in acord cu Putin.

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Dupa parerea mea, cel mai fericit scenariu pe termen de 5-10 ani ar fi consolidarea razboiului rece si reluarea cursei innarmarii nucleare. In acest scenariu, scapam de un razboi intre cele doua mari puteri, nebunul de Trump nu o sa ii crape venele si sa impunga “prin surprindere” ursul intr-atat de mult incat rusii sa se razbune. (29 Mai 2016 – O NOUA CURSA ARMELOR NUCLEARE A INCEPUT SI ROMANIA ESTE “SCUTUL” PROTECTOR PENTRU AMERICANI)

Balena albastră și pinguinii roșii

Ministrul de Interne, Carmen Dan, a anunţat că va avea, marţi, alături de primarul Capitalei, Gabriela Firea, întâlniri cu elevii din mai multe şcoli bucureştene pentru a le spune cât de periculos este jocul “Balena Albastră”. Delegaţia va fi însoţită şi de artişti şi sportivi celebri, pentru ca mesajul autorităţilor să ajungă mai uşor la copii. (Sursa: Digi24)

Balena albastra este o oportunitate nesperata pentru pinguinii rosii de a incepe campania electorala cu mult inainte de vreme si de a incerca sa marcheze puncte electorale poate chiar cu viitor tovarasei mititei care in 4-5 ani vor putea sa puna stampila pe trandafiri.

Caci nu din grija lor pentru copii se vor face vizitele tovarasesti ale primaritei Firea si ale ministresei de interne prin scoli. Sau orice alte vizite similare din tara.

Faptul ca politicienii au pompat aiurea in jocul asta tragand semnale de alarma nu face decat sa alimenteze si mai mult interesul si tentatia asupra lui. Cu cat mai multi pingiuni vor merge prin scoli si le vor spune la copii: mai copii, uitati-va si voi pe wikipedia pe Internet, ca Internetul e bun sa aflam lucruri frumoase, cu atat mai multi dintre cei care stateau in expectativa si se intrebau: “oare sa-mi trag macar un tatuaj ca sa fiu cool, sau jocul asta e prea lame” nu vor mai astepta si se vor convinge: pai daca deja vin pinguinii astia si incearca ei sa ne invete cum stau lucrurile, cu atat va fi mai cool si jocul asta poate chiar e interesant. Este simpla psihologie.

Rumegarea stirei de catre presa este fireasca la noi unde oamenii din presa sunt prosti. Dar chiar daca nu ar fi prosti, nu ar avea nici o minima etica profesionala sa ignore problema pentru a o izola. Spun ca sunt prosti deoarece nu inteleg ca tocmai ei sunt canalul principal de promovare al jocului, prin faptul ca il promoveaza. Chiar presupusa “educatie” sau “semnalele de alarma” nu sunt in realitate decat like-uri virtuale si nu fac decat sa sporeasca atractia si misterul care inconjoara acest joc. Fenomenul media este mai complex insa decat prostia si lipsa eticii. In sine media in ziua de astazi a ajus o mare fabrica de gunoi, brutarie de otrava de unde oamenii isi cumpara zi de zi “painea de informatii” fara de care nu pot sa traiasca. Si asa cum o fabrica de paine care nu foloseste E-uri toxice nu poate supravietui financiar, tot asa si o institutie media nu poate ignora o stire cu un asemenea potential, mai ales cand politicienii intra si ei in hora si in fiecare zi exista subiecte noi cu privire la acest topic care nu pot fi ratate deoarece alte gunoaie cu greu se gasesc.

Dincolo de media, gresala politicienilor este una mult mai grava. Pe de o parte, ministerul de interne cel putin, ar trebui sa aiba un amarat de psiholog pe undeva care sa ii sfatuiasca ca tocmai discutarea si promovarea acestui joc, chiar cu scop de atentionare este fatala si nu face decat sa puna gaz pe foc. Tinerii teribilisti care sunt predispusi la a intra in acest joc, cu siguranta nu vor asculta de campaniile oficioase ale politrucilor care o sa faca parada prin scoli sau care dau declaratii si interviuri la televiziuni pe tema asta. Din contra, faptul ca deja balena albastra este “un risc de securitate” il face si mai atractiv si mai tentant.

Daca politicienii nu inteleg asta si sunt doar prosti, este tragic. Imaginati-va ca pe mana acestor oameni este soarta tarii noastre. Ei teoretic ne apara si au grija sa nu fim cuceriti, sa nu fim cotropiti etc. Dar ei nu inteleg niste lucruri care tin de o psihologie elementara: fructul interzis este mult mai atractiv.

Daca insa inteleg, dar ii doare in cot si ei nu vad in toata treaba asta decat inca o ocazie de campanie, atunci au mainile patate de sangele copiilor care poate nu ar fi auzit de jocul asta daca si media si politicienii l-ar fi ignorat pur si simplu cu putina strategie.

 

Mituri urbane ale Brexit-ului / Hurezeanu Fake News

Marele expert in politica externa care este Emil Hurezeanu ale carui profetii au fost mereu contrazise de evenimente, face din nou declaratii hazlii, de data aceasta cu privire la Brexit.

Vor fi efecte dintre cele mai nebanuite. De exemplu: Universitatea Oxford care traieste 80% din Fonduri Europene se gandeste sa se transfere in Franta. City of London se va duce probabil la Frankfurt in cartierul bancilor. (Sursa: Digi24 – un alt DigiFake News)

Nu cred ca spun o noutate daca reamintesc celor care nu stiu inca ca Hurezeanu este un avocat fundamentalist al europenismului si ca orice fundamentalist are tendinta sa ignore unele realitati si sa deformeaze pe altele ca sa nu mai zic ca oricum in privinta Brexit-ului englezii au clar the upperhand si toti care le poarta de grija se incadreaza in proverbul “cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia”.

Nici nu vrea sau intru in discutia despre cat de inutila si pierzatoare le era britanicilor apartenenta la UE doar din motive economice, fiind indeajuns sa subliniem ca principalele motive ale ruperii au fost in primul rand simtul de conservare la nivel cultural si national care inca nu a fost anihilat total sau amortit orbeste cum se intampla in Germania sau in alte tari nordice unde femeile le sunt violate, politia atacata, fondurile sociale secate si multe alte pagube aduse de hoardele de emigranti. Ca sa nu mai subliniez chestii mai avansate cum ar fi simtul democratic – o prostie din punct de vedere al gandirii europeniste unde democratia este vazuta ca dreptul oligarhiei europeniste de a baga pumnul pe gand nationalistilor si naliniatilor la “aquis-ul comunitar”. Aquis care este bineinteles compus, redactat si dictat de tovarasii comisari si comisionari europeni, toate referendumurile populare fiind ignorate si deturnate, opinia cetatenilor fiind oricum greu de adus la un numitor comun in solutia actuala in care fortele obscure ale unionismului vor sa ne bage intr-un mare ghiveci federal peste noapte, desi fiecare neam european are gusturile si aromele lui.

Dar si motivele economice ale Brexit-ului sunt destul de simple de inteles de o minte mediocra daca nu ar fi orbita de extremismul ideologic europenist. Trebuie oare sa reamintim ca Londra este un centrul bancar al lumii si ca apartenenta la UE frana dezvoltarea din punct de vedere financiar, datorita reglementarii extreme si birocratiei europene? E nevoie sa dam exemple? E nevoie sa dam cifre?

A vorbi despre efectele apocaliptice ale Brexit-ului la cateva luni dupa vot cand deja pietele financiare au preluat socurile, cand deja lira a rezistat eroic, cand deja marile banci nu s-au mutat si nu au fugit inca si chiar declara ca vor ramane in Londra (cum ar fi Deutsche Bank [1]), cand deja consumul de retail a crescut (nota de optimism) si toti indicatorii economici denota un succes, este nu doar hazardare nesabuita ci este prostie fuduleasca.

Sper ca macar dupa ce scotienii nu se vor rupe de Anglia in urma unui viitor referendum, lucrurile sa fie si mai clare. Insa chiar in caz de rupere – ceea ce ar adauga inca un grad la nivelul haosului – Anglia va scapa de inca un parazit – caci Scotia este in mare parte un fel de Oltenie a Marii Britanii, o zona care toaca mai multi bani decat face de la bugetul national, fara a aduce nici un avantaj semnificativ. Englezii vor “dona” cu ambele maini Scotia daca vor avea ocazia, mai ales dupa ce petrolul din Marea Baltica a cam secat – singura resursa cu care Scotia a contribuit la PIB-ul global.

Trecand de patimi si argumente si ridicandu-ne deasupra vremurilor, oare cat de greu este sa vedem ca Anglia a fost si a ramas o mare putere si ca de-a lungul anilor, englezii nu au dus lipsa de idei, ei fiind mereu cei care imping Europa inainte. Nu intram acum in istorie, dar merita sa amintim macar revolutia industriala.

Sa vedem acum in final cum Hurezeanu raspandeste Fake News. Definitia nescrisa a Fake News-ului nu este neaparat propagarea de stiri false. Propagarea de stiri deformate este de asemenea fake. Iata deci o stire reala (ne-fake) cu privire la “mutarea” Oxford-ului la Paris:

French officials met senior staff at Oxford last week and revealed new proposals that they hope would guarantee future European Union funding for a “satellite” base in Paris. (sursa)

Iata deci ca stirea reala este ca Oxford va avea o filiala la Paris, in nici un caz nu “se va muta” cum minte Hurezeanu. Omul asta citeste printre randuri sau doar minte printre randuri?!

Cu privire la cea de-a doua bomba, cum ca City of London se va muta la Frankfurt, aici ca ambasador in Germania, tara mama a Deutsche Bank care tocmai a anuntat acum 2-3 zile ca va ramane in Londra, [1] Hurezeanu nu este doar mincinos ci este ticalos. Cu privire la banci, acestea nu reactioneaza de azi pe maine ci se pregatesc din timp pentru toate evenimentele. Marile banci care doreau sa plece, o faceau deja, nu asteapta in nici un caz sa vada ce se ma intampla, cum merge divortul, etc.

Evident ca unele banci isi vor face si un sediu in UE, ca sa poata face afaceri in UE. Asta nu inseamna nici pe departe ca vor parasi City of London (centrul bancar) in detrimentul Frankfurt-ului. Da, unele banci stateau un Londra pentru a beneficia si de apartenenta la UE si de legile bancare britanice (la care smecherii de englezi nu au renuntat niciodata, oricum) destul de atragatoare. Care legi bancare, pe viitor, o data cu iesirea din UE, vor fi si mai atragatoare. Va fi indeajuns pentru Londra sa mai impinga putina dereglementare pentru ca sa atraga si mai multe investitii in domeniu si sa fie un centru financiar si mai puternic.

Ca idiocrat europenist, Hurezeanu nu a urmarit probabil discutii, dezbateri, emisiuni din mediul britanic. Englezii, mai ales oamenii de afaceri, se plang ca nu prea pot face afaceri cu China, cu Asia, cu tarile anglofone din lume (Singapore, Malayezia, Noua Zeelanda, India – tot vechiul Imperiu) din cauza franelor puse de UE. Eu pariez pe Anglia si m-as muta oricand la Londra, mai ales ca spargerea UE abia a inceput si nu Brexit-ul e de vina. De altfel, piata imobiliara din Londra cred ca spune deja destul de mult despre incotro vor merge lucrurile [2].

Preturile caselor in Londra record in luna Martie

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Deutsche Bank commits to London by securing new HQ 

[2] Home Buyers Shrug Off Brexit as U.K. Market Remains Buoyant

Daea – apostolul suinelor

“De ce porcul si nu vaca,
De ce oaia si nu capra?”
– G. Chiazna

Ministrul Agriculturii Daea este un clasic in viata. Nenumarate interventii ale sale creaza virale pe Youtube si Facebook. De la producerea de fabrici de prelucrarea lanii pentru ca “ciobanii sa nu mai arda lana” pana la finantarea fermelor de porci pentru ca producem prea mult porumb si acesta se duce la export, gandirea de tovaras pierdut in timp care a nimerit unde nu trebuie cu 50 de ani intarziere iese la suprafata din primele silabe din momentul in care Daea ia cuvantul.

Bunaoara, asa cum la justitie si-a plasat pe “alta intrebare” ca sa il scape de procese si asa cum la dezvoltare (de fapt la fonduri) si-a plasat fina musulmanca ca sa distribuie cu discernamant fondurile, la agricultura Dragnea l-a plasat pe tovarasul Daea ca sa aiba grija de ala micu’ care si-a tras si el o ferma de porci.

Ministrul Agriculturii, Petre Daea, a vorbit la Digi24 despre prioritățile ministerului pe care îl conduce. Acestea includ și un program pentru sprijinirea fermelor de porci și unul pentru producătorii de tomate. (Digi24)

Va invit sa urmariti interivul cu Daea la Digi24 in care acesta incearca sa explice utilitatea subventiilor pentru fermele de porci. Pe scurt: producem prea mult porumb si e pacat sa il dam la export. Prin urmare, subventionam fermele de porci, ca sa consume cel mai bun furaj din Europa.

Din pacate, reporterita din studio, neavand cunostinte economice si nici macar un bun simt minimal legat de principiile economiei de piata, nu a reusit sa ii puna o simpla intrebare: de ce porcul si nu vaca? De ce oaia si nu capra? Daea nu a reusit sa explice de ce trebuie musai porcinele subventionate si vacile nu trebuie, sau de ce trebuie musai sa facem fabrici de prelucrarea lanii daca acest produs este atat de nefolositor si inutil incat oierii ii dau foc (dupa cum stim in ziua de astazi, la cate textile exista, doar un mic procent al populatiei mai poarta lana – un material alergen de altfel, greu de prelucrat si usor inlocuibil cu alte sintetice).

Daea nu are nici cea mai mica tangenta cu economia de piata, nici macar cu simulacrul de economie de piata existent in Romania de astazi, ca de altfel nici cu “particulara” economie de piata existenta in agricultura europeana unde sunt nenumarate probleme si anomalii pe care nu ne mai lungim acum sa le explicam in detaliu. Pe scurt, putem insa mentiona ca UE subventioneaza mare parte din tot ce inseamna productie agricola din cauza supraproductiei: tehnologia actuala permite producerea de atat de multa mancare (grane, legume, animale, de toate!) incat fara sprijin din partea uniunii, companiile agricole s-ar canibaliza si s-ar manca unele pe altele, scazand capacitatile de productie pana la un punct optim de echilibru intre pret si cerere. Ori cum mancarea este strategica, europenilor le e frica de orice variatie de preturi si mai ales nu vor sa fie dependenti de importuri, de aceea se finanteaza agricultura intens, pentru a crea mereu un surplus si a oferi ceea ce se numeste siguranta alimentara.

Din cauza acestei supraproductii alimentare, dar si din cauza unei calitati mai bune, consumul alimentar din Romania se bazeaza pe importuri si in ciuda cifrelor din ce in ce mai “ingrijoratoare”, adevarata drama nici nu a inceput inca, ritmul cu care cresc importurile de mancare (ca si de alte marfuri de altfel) fiind limitat doar de puterea scazuta de cumparare. Bineinteles, ca patriorzii idioti care nu inteleg fenomenul si se bat cu pumnul in piept ca noi producem porumb de am putea sa dam porci la toata Europa, o sa sara in sus si o sa vina cu o mie de apeluri, cum a fost si legea aceea stupida cu obligarea hipermarketurilor sa vanda produse romanesti intr-un procent oarecare.

Fenomenul importului de alimente este poate unul dintre cele mai prost intelese. Eu ma mir cum aceiasi romani care se revolta cum de noi importam atata mancare cand am putea sa ne-o producem noi, prefera masinile nemtesti traditionalei si mioriticei Dacii care si aia e oricum detinuta de francezi dar macar o fac ai nostri. Ca si la masini, ca si la calculatoare, ca si la haine si altele, asa se intampla ca noi Romanii nu suntem chiar in top si preferam produse mai bune, care vin din afara. Unii dintre politicieni, dar nu doar ei, prefera sa mearga pana la Viena chiar si niste pentru amarate de analize periodice anuale, neavand nici o boala. Doar pentru ca isi permit si o iesire in Viena din cand in cand nu strica. Cu toate acestea, aceiasi politicieni se dau mari patrioti si striga cu surle si trambite impotriva multinationalelor care nu platesc impozite (desi platesc chiar prea mult) si discuta cu patima despre producatorii de porci romani care sunt “foarte pregatiti si foarte muncitori”.

Agricultura noastra s-a dezvoltat destul de bine in ultimii ani. Mari investitori din afara au venit, au cumparat terenuri si au investit. Multi fermieri romani au investit in tehnologie si astfel rezultatele nu au intarziat sa apara. Asa se face ca avem productie record la porumb, grau si altele. Ba chiar, avem productie record si la cartofi si altele. Excedent de productie sunt la mai multe produse si nu doar la porumb. Faptul ca porumbul se poate exporta este un mare avantaj. Cartoful sau rosiile din pacate nu se pot exporta – este mult mai greu. Principala problema pe care producatorii romani o au este de departe lipsa desfacerii. Aceasta se datoreaza faptului ca o zala este rupta in lantul de la producator pana la consumator. Zala asta este de fapt “impachetarea”. O etapa total ignorata si de producatori si de factorii de decizie. Un produs care nu e impachetat cum trebuie, nu va fi vandut niciodata. Comertul modern cu care romanii sunt deja obisnuiti are regulile lui reci si dure care nu ingaduie producatorilor sa vanda orice, oricum. Nici macar nu vorbim de pret, desi si aici sunt probleme, existand deficituri intre eficienta noastra si a nemtilor, de exemplu (credite mai scumpe, tehnologie mai proasta, lipsa de experienta etc).

Sa zicem ca un pomicultor produce mere. Daca el face un soi care nu e cerut si merele lui nu sunt prea aratoase, pot ele sa fie oricat de dulci, oricat de rezistente si oricat de ieftine: nu se vor vinde. Daca acelasi producator, poate face mere de un soi cerut, aratoase, dulci, ieftine, dar nu indeplineste regula marimii (merele sa fie impartite pe categorii in functie de diametru), acel producator nu le va vinde in hypermarket. In hypermarket se vand mere care arata bine, au marime uniforma (ideal mare) si sunt soiuri cerute de consumatori. Punct.

La fel ca in exemplul de mai sus, am putea gasi explicatii similare si cu privire la carnea de porc, lana de oaie sau la orice alt produs. Secretul vanzarii cu succes este nu doar un produs de calitate ci si impachetarea acelui produs de calitate, intr-un mod corespunzator, acceptat de client si placut. Pe langa un marketing si alte reguli imbarligate ale comertului modern legate de garantarea unor cantitati, stocarea in conditii corespunzatoare, avizele care trebuie etc.

Eu as zice deci ca Daea in loc sa dea bani la crescatorii de porci, mai bine sa ii educe pe astia de exista acum sa isi impacheteze marfa cum trebuie, sa o prezinte cum trebuie, sa indeplineasca conditiile corespunzatoare cerute de hypermarketuri si, de ce nu, sa ii ajute chiar si la marketing. Si nu doar pe cei care produc porc, ci chiar pe toti cei care produc. Iar in domeniile in care productia chiar e prea mare, sa ii lase in pace sa se invete minte, caci asa e la piata: cand Nea Marin pune botul la consultantul Suca, trebuie sa si-o fure daca face drumul pana la Severin degeaba in speranta ca acolo o sa vanda ouale mai scump.

Observati ca m-am abtinut si nu am inceput articolul incercand sa explic de ce subventiile sunt oricum o aberatie si nu vor produce nici un avantaj economic major pe termen scurt, poate doar vor produce un excedent de carne de porc pe un an-doi, cat incep astia sa produca ca sa ia subventiile. Evident, pe langa castigul patronilor de ferme si afacerile dealer-urilor de masini nemtesti de lux care vor exploda. De altfel, din ce stiu eu, producatorii de porci au o problema de cand cu sanctiunile impuse Rusiei acum vreo 3 ani cand rusii nu mai cumpara de la noi carne de porc. Stiu ca se vorbea pe-atunci ca a scazut pretul la carnea de porc din aceasta cauza.

As pune insa o alta intrebare, chiar mai fundamentala poate: oare noi chiar credem ca agricultura ne va scoate din mocirla? Daca da, nu intelegem o iota din lumea in care traim. Cele mai puternice economii nu se bazeaza pe agricultura. Agricultura este dominanta ca procent din PIB si ca procent din forta de munca in cele mai sarace economii. Tractoare autonome care ara singure si ferme de porci automate, care au nevoie doar de un om ca sa apese pe butoane, fabrici de bere autonome care au mai multi angajati la departamentul marketing decat la productie sunt realitati ale lumii moderne. Tehnologia face diferenta si oricat de bun pamant am avea, oricat de “pregatiti si muncitori” ar fi producatorii nostri de suine, oricat de multe subventii ar pompa statul, nu vom face mare branza, ci poate mai bine nu am mai arunca banii aiurea, cumparand mai ieftin de la altii si focusandu-ne ca stat pe proiecte mai importante, cum ar fi autostrazile.

Dar gandirea strategica si planul de tara nu au fost niciodata punctul forte al politicienilor romani.

PS: evident ca supra-productia de porumb care acum merge la export nu va putea fi directionata catre producatorii de porci in nici un caz, fara o lege care sa interzica exportul de porumb: lucru imposibil, si din ce in ce mai imposibil prin devalorizarea monedei nationale in epoca psd-ista; pretul mare bate pretul mic, ori subventiile lui Daea ar trebui sa fie foarte mari incat producatorii de porci de la noi sa plateasca pe tarate mai mult decat producatorii de porci din Germania, de exemplu; ce ar fi culmea ar fi ca producatorii nostri care vor avea parte de subventii sa cumpere tarate de la import, ca si alea or fi mai iefine …

Atacul din Londra – elefantul din cameră încă este ignorat

Trebuie sa cauti ceva ca sa gasesti in stiri mentionat cuvantul “islam”. In nici un caz emigranti … Daca ai fi un englez din viitor care citeste ziarele peste 100 de ani si nu esti prea bun la istorie, nu prea intelegi ce e cu atentatul asta. “Inspirat de terorismul international” zice BBC. Dincolo, la The Guardian vedem ca de fapt, politaiul a zis ca “motivatia atentatorului pare sa fie legata de islamism”. “Panica e doar in centru” preia Hotnews declaratia tembela a unui student roman din Londra. De unde stie el ca in afara centrului cetatenii nu sunt panicati si cat de idiot ar trebui sa fii, chiar daca nu stai in centru, sa nu fii panicat? La Digi 24, aflam de asemenea cateva amanunte interesante: atacatorul facuse filmari online prin care arata cat de important e sa omori politisti si cum ca parlamentarii sunt niste infideli. Cu toate acestea, duduia prezentatoare ne sfatuieste “sa fim precauti” (ce-o intelege ea prin asta, nu stim) si sa asteptam “confirmarile oficiale” ca sa nu “ne pripim”.

TOTI se feresc sa puna punctul pe i: a fost un atentat terorist al unui musulman extremist. Cauza? Toleranta tembela a vestului fata de islamismul extremist, toleranta acoperita sub spoiala “drepturilor omului” si a “libertatilor individuale”. Cu aceasta ocazie, putem totusi sa observam declinul culturii engleze si chiar al poporului englez prin simpla asimilare de catre cultura si populatia islamista. Atentatul recent este inca o margea pe lungul sirag al transformarii vestului Europei intr-un neo Califat castigat nu cu sabia ci cu demografia.

 

1 2 3 4 5 156