Problemele Turciei şi paralela cu dezastrul făcut de coaliţie la noi
Puţină lume realizează cât de aproape este România economic de marginea prăpastiei. Turcia a avut anul trecut alegeri prezidenţiale şi parlamentare în mai. În iunie, la nici o lună, banca centrală a început să crească dobânzile deoarece pentru a câştiga Erdogan şi partidul său au tot oferit pomeni electorale în încercarea de a se menţine pe scaun. La o lună şi o săptămână după alegeri, Banca Naţională a Turciei a mărit dobânda de la 8.5% la 15%! Pe 23 Februarie, Banca Naţională a României a votat menţinerea la 7% a dobânzii deoarece “aşteaptă semnele scăderii inflaţiei”. Pe bune?!? Care semne?!? Toţi an văzut boom-ul după 1 ianuarie, care tradiţional creşte preţurile nu doar pentru că de obicei de la 1 se măresc salariile la bugetari. Dar şi accizele şi taxele, toate se plusează la 1, iar anul acesta nu a fost deloc excepţie, din contră parcă ianuarie a fost cea mai “arzătoare” lună cu privire la creşterea preţurilor. De departe, principalul impact sunt preţul combustibililor şi al utilităţilor. Dar sunt multe alte componente despre care publicul larg nu are habar. De exemplu, introducerea e-facturii de la 1 ianuarie, a însemnat costuri crescute şi stres accentuat pentru micile întreprinderi care evident se reflectă prin creşteri de preţuri. Iată acum cum arăta inflaţia în Turcia anul trecut Deci fie din manipularea cifrelor, fie din controlul preţurilor sau alte maşinaţiuni specifice guvernelor dictatoriale incompetente, turcii au ţinut inflaţia “sub control” pentru ca Erdogan şi acoliţii să se laude că au redus inflaţia şi sunt pe calea cea bună … Apoi a venit impactul realităţii: explozia preţurilor şi explozia dobânzilor în tentativa de a ţine sub control această inflaţie galopantă. Dar, “Gigel, noi avem cu totul alte cifre, o inflaţie mult mai mică” poate zice cineva. Da, aş răspunde, dar anul trecut am avut cea mai mare inflaţie de când suntem în UE şi de la 15 la 50 nu e mare brânză. Încă 2-3 licitaţii de vânzare de obligaţiuni eşuate şi dobânzile o să explodeze ele singure fără ca Banca Naţională să recunoască. Apoi cursul. Apoi preţurile. Iată la turci cum au fost obligaţi de situaţie să mărească pas cu pas până când de la 9.75% cât era înainte de alegeri, după ce “coaliţia” lui Erdogan a câştigat alegerile şi a rămas la putere, a fost nevoie să mărească ulterior până la 45% deoarece inflaţia a ajuns la 65% Vă imaginaţi ce înseamnă pentru cei care au credite o asemenea creştere? Mulţi speră că la noi Isărescu este profesionist şi nu subjugă politica bancară a ţării, de care depinde viitorul ţării, de maşinaţiunile politice. Dar să nu uităm că noi nu avem partide ci avem “coaliţie” vs “extremişti”, iar ordinele de “unitate naţională” vin de la NATO şi cum creditele cu care suntem ţinuţi pe linia de plutire vin de la SUA, este firesc să existe o coordonare între “forţele de bine”. Dar dacă tot suntem iubiţi de NATO şi primim credite, de ce nu am primi şi după alegeri şi de ce
Read more