Este omenirea pregătită pentru contactul cu extratereștrii?

Pentru contactul cu dracii, omenirea este foarte-pregătită. Pentru contactul cu îngerii … nu prea. De altfel, deși îngerii încearcă să ajute omenirea, oamenii – prin păcatele lor – îi gonesc.

Trecând peste aspectele religioase, aș dori să analizez puțin ideea că omenirea nu este pregătită de contactul cu extratereștrii și de aceea ni se ține ascuns atât existența extratereștrilor cât și faptul că deja ne-au contactat și au stabilit legături cu politicienii sau cu armatele țărilor importante.

Ideea a fost emisă – și face vâlvă – în urma declarației acelui “militar” israelian, fost membru al nu știu cărui serviciu de securitate israelian care a lansat recent câteva aberații cum că am avea deja baza pe Marte, că există o Federație Galactică și că extratereștrii studiază deja subsolul pământului dar la începutul pandemiei s-au retras de pe pământ (probabil de frică să nu ia virusul).

Din start țin să spun că ideea că omenirea nu e pregătită pentru contactul cu extratereștrii este fără sens. Cum adică nu suntem pregătiți? În ce fel? Nu suntem pregătiți să primim noi tehnologii, să vedem cum arată alte civilizații, să călătorim în noi lumi? Păi toate industria SF ce este altceva decât o explorare a necunoscutului? Nu ne-ar interesa cum să vindecăm cancerul și cum să facem să nu mai poluăm planeta? Să trăim mai mulți ani sau să vindecăm pe cei cu boli grave care nu au încă nicio rezolvare?

Este de asemenea logic că dacă există extratereștrii, aceștia au o tehnologie deja mai evoluată decât noi, chiar mult mai evoluată câtă vreme deși există, aceștia sunt atât de stealth încât noi să nu avem habar de ei. Deci – pe de o parte, dacă extratereștrii există și noi nu le-am găsit deja planeta – deși am văzut deja mii de exoplanete – înseamnă că ei vin cam de departe. Să zicem că sunt totuși pe o planetă pe care nu o vedem (din cauza nealinierii / deci nedetectabilă deocamdată) și care poate e aproape de noi. Păi, cel mai aproape sistem planetar este suficient de departe încât numai o călătorie până la noi să însemne încă vreo 3-400 de ani de progres față de noi și câteva salturi masive în privința călătoriei FTL (Faster Than Light).

Deci dacă extratereștrii există, aceștia sunt clar mult mai avansați decât noi. Nu cum sunt americanii față de români, ci probabil cum sunt americanii de astăzi față de romanii din antichitate. Însă să presupunem că pe pământ ar exista simultan și americanii de azi și romanii de ieri. Cum ar putea americanii să îi studieze pe romani fără ca romanii să se prindă de existența americanilor? Ar fi foarte greu, chiar imposibil. De ce zic asta: chiar dacă tehnologic să zicem că americanii ar folosi sateliți sau drone pentru filmare de la depărtare, sau s-ar deghiza printre romani și ar folosi reportofoane și camere ascunse ca să îi studieze, cu siguranță s-ar găsi câțiva protestatari pentru drepturile romanilor în SUA care să ceară guvernului să trimită diplomați către romani și sa îi aducă pe aceștia în SUA ca imigranți pentru a beneficia și ei de dreptul la un trai mai bun. Ar fi imposibil pentru guvernul american să țină sub control atât protestatarii liberali pentru drepturile romanilor cât și pe aventurierii independenți care nu ar rezista tentației să meargă pe cont propriu la Roma, cu propriile iahturi pentru a se distra sau de ce nu – pentru a-i cuceri pe romani.

Fiind o teorie conspirationistă aberantă, toată fantezia asta legată de extratereștri și existența vieței pe alte planete, are nenumarate blind-spot-uri care oricărui cercetător sincer îi ies repede la iveală. De exemplu, în întreaga religie ufologică se omite o simplă idee: dacă civilizațiile extraterestre există, acestea (măcar unele din ele) ar avea deja capacitatea să ajungă la noi. Dacă aceste capacități ar exista (tehnologic), extratereștrii ar fi venit deja pe la noi. Toate teoriile cu protecția evoluției independente și neimplicarea în acele civilizații încă “nepregătite” pentru saltul cosmic sunt aberații. Chiar dacă la nivelul forurilor lor de guvernare s-ar decide această neimplicare, accidentele sunt inevitabile și cu siguranță există și pe la ei democrație. Cum poți opri exploratorii independenți într-o democrație? Chiar dacă Consiliul Galactic pentru Salvarea Universului ar decide că extratereștrii încă nu au voie să se releve pământenilor, este de bun simț că vor exista aventurieri care nu vor ține cont de deciziile acestui consiliu ci mânați de dorința de a ne salva de Coronavirus, ar fi venit deja să ne ajute.

Culmea este că deși în negarea lui Dumnezeu, ateii scientofili deseori folosesc argumentul existenței răului (dacă Dumnezeu există, de ce cad mai cad avioane și mor inclusiv copii?), când vine vorba de extratereștrii aceștia cu siguranță există și trebuie să investim miliarde în telescoape care să scaneze după ei, dacă nu cumva au venit deja printre noi și sunt atât de dezamăgiți că poluam planeta încât stau timizi în farfuriile lor zburătoare și mănâncă floricele uitându-se la noi prin telescoape cum ne autodistrugem …

Și în final vreau să mai pun becul pe un blind spod. Cei mai elevați alienopați, cei cu pretenție de “științism” deși sunt rezervați cu privire la OZN-uri, sunt foarte optimiști că viața există undeva în univers doar că nu am căutat-o noi prea bine și că trebuie să o căutam mai mult. Deci, avem un univers atât de mare încât nu îi cunoaștem marginile (încă posibil infinit, căci teoria cu Big-Bangul nu este încă finală), avem miliarde de ani în care se putea dezvolta viața și prin alte locuri prielnice (că doar vedem că există multe planete propice vieții – sau putem deja presupune) dar nu avem nici măcar o undă radio. Concluzia? Trebuie să mai căutam … Pun și eu întrebarea ca prostul: dacă viața nu e unică, chiar dacă ar fi rară, având în vedere mărimea universului, ar fi destul de multe civilizații. Dintre astea toate, chiar dacă evoluția i-ar putea duce pe căi diferite, nici măcar una dintre ele nu a descoperit radioul? Sau laserul? Sau călătoriile interstelare?

În loc să deducă din liniștea cosmică minunea vieții pe pământ și faptul că suntem speciali, ufopații fabulează tot felul de teorii care de care mai întortocheate care să justifice această liniște și să alimenteze niste iluzii aberante că “nu suntem singuri”. Însăși acestă formulare – total greșită – denotă că acești oameni sunt singuri ei și caută aiurea pe cer semne și răspunsuri. Niciun om normal nu se simte singur iar omenirea nu are cum să fie singură deoarece nu este o entitate, nu are o persoană, nu are percepție, sentimente etc. Singurătatea omenirii – în antiteză cu perspectiva unei federații galactice – este în fapt o batjocură la adresa omului. E ca și cum ai spune: deși suntem 6 miliarde, eu mă simt singur, dar când vin extratereștrii nu o sa mai fiu singur …

Fabricarea consensului – Vaccinarea obligatorie

Intenționam să scriu un articol introductiv în fabricarea consensului cu privire la întreaga panoplie de chestiuni legate de Covid, dar unele “produse” ale fabricii sunt scoase chiar acum pe fabrică și aș dori să vi le prezint ca la teleshoping – live.

Mă voi referi acum la chestiunea vaccinării obligatorii. Cu siguranță ați observat recent că de fiecare dată când oficioșii discută despre vaccin subliniază că acesta va fi opțional. Până și Daniel a pus accentul că “trebuie informare corectă blah blah” și “trebuie să nu fie obligatoriu blah blah”. Nișe minciuni programate. Fabrica de consens este atât de extinsă încât are unele secții chiar în sânul BOR! Pare grav ceea ce spun, dar voi explica.

Înainte de aceasta, să facem o mică pauză și să ne ridicăm puțin deasupra întregii priveliști. De ce este necesară producția unui consens și de ce este atât de importantă fabricarea consensului încât se investesc toate resursele statului în această direcție? Chomsky e de părere că fabricarea consensului este consecința exercitării puterii factorilor dominanți și presa, deși ar trebui să fie liberă și să fie pândarul democrației, este în fapt pândarul puterii stealth care se manifestă în statele democratice și nu taxează devierile, nu participă la echilibrarea jocului, nu este un arbitru al competiției la anumite funcții de putere în stat, ci este un polițai al menținerii status-quo-ului. O viziune cât de cât apropiată, deși mai … elaborată, are Eugen Chirovici în Puterea unde face diferențierea între centre de putere. Adică, vezi-Doamne, nu există o singură putere (complexul militar-industrial formulat de insider-ul Eisenhower, general american în Al 2-lea Război Mondial și ulterior președinte al SUA) ci există centre de putere, adică există dictatură dar pentru ea se bat mai mulți sau democrația este într-adevăr o iluzie, dar avem diferite planuri pe care se bat diferite centre de putere: militar, economic, simbolic, etc. Pentru noi românii, dar pentru oricare observator, în privința fabricării consensului, nu ne intereseaza prea mult beneficiarii. Cred că foarte puțină lumă poate știi și poate arăta cu degetul beneficiarii, deoarece procesele sunt extrem de complexe. Teoria mea este că beneficiarul este diavolul, stăpânul acestei lumi și scopul final nu este unul prea coerent, haosul, tulburarea, răul făcut în procesul de fabricare a consensului fiind de multe ori singurul scop în sine. De aceea, creștinul ortodox trebuie să fie atent cu cine se alătură și la ce pune umărul pentru a nu se face slujitor al diavolului în contextul fabricării unui consens care deși are scopuri clare pentru majoritatea oamenilor, niciodată scopul final nu este unul bine plăcut lui Dumnezeu.

Să ne întoarcem la vaccinarea obligatorie. Predicția mea este că aceasta va fi obligatorie și că accentuarea neobligativității acesteia în prezent este doar o stratregie de abordare și o etapă în planul complet de impunere a vaccinării obligatorii periodice. În acest plan, primele vaccinuri pot chiar să vindece virusul complet, importantă este însă ungerea mecanismului de injectare obligatorie periodică a populației pentru dezvoltarea unor capacității malefice de programare genetică în viitor. Nu merg până acolo să zic că aceste capacități sunt deja dezvoltate, deși nu m-ar mira: de 2-3 ani deja se poate cumpăra culoarea ochilor noului născut cu o acuratețe de 90% [1].

Faptul că se aplică strategia unei etape inițiale în care vaccinul este opțional este firească. Am mai explicat: lumea are o frică de necunoscut. Pe măsură ce se va face vaccinul și oamenii vor vedea “că nu se more” din el, 99.98% din rezerve vor fi eliminate. Vor rămâne 0.01% sceptici și “conspiraționiști” care vor crede că se injectează nanoparticule cu efect ulterior (au ceva pe-aproape) și 0.01% cărora le e frică de ac dar în viitor foarte posibil să se rezolve și problema asta, pentru cei bogați existând deja soluții [2].

Aș face aici o nouă paranteză pentru a sublinia pe scurt două tehnici de manipulare în masă: fierberea în oală ca broaștele și efectul de turmă. Avem deci problema: cum mutăm o turmă de oameni de la punctul A la punctul B, chiar dacă B este destul de nasol iar simpla recomandare sau direcționare către B ar fi total imposibilă. Prin fierberea în oală se fac pași incrementali de la A la B astfel încât translația să fie cât mai insesizabilă și cu rezistență infimă. Cam cum încercăm noi să mutăm un frigider când suntem singuri: nu-l mutăm pe sus ci îl împingem puțin câte puțin. A două tehnică, efectul de turmă deși are mai multe opțiuni se bazează în principal pe direcționarea liderilor turmei care vor produce mișcarea întregii turme de la A la B. Păstorul deși este singur sau are doar 2-3 câini, nu face decât să determine câteva animale (ideal pe cele care au autoritate – dacă e cazul) de la A la B pentru ca restul să urmeze. Atât broasca cât și oile, se înțelege că nu au nicio șansă – alegerea strategiei este determinată de resurse și de know-how-ul ciobanului. Acum însă se pare că strategia este mai complexă: nici fierbere, nici turmă.

În cazul actual, efectul de turmă a eșuat. Deși au speriat lumea că o să murim toți de Covid, oamenii nu sunt atât de speriați încât să accepte vaccinul și să se formeze o turmă suficient de mare încât mutarea de la A la B să aibă succes. Am mai spus că doar 50% dintre doctori doresc să se vaccineze [3], deci vă imaginați în rândul populației cât este procentul. Prin urmare s-a ales strategia vaccinării facultative inițial – care se potrivește oricum mai bine cu resursele limitate actuale – care va fi urmată destul de repede după pornirea motoarelor de vaccinarea obligatorie. Este clar că Covid-ul nu va mai ține prea mult, prin urmare este necesar ca vaccinarea obligatorie să se facă cât mai rapid pentru a … bate fierul cât e cald. Dacă însă s-ar anunța deja public obligativitatea, turma ar fi deja tulburată și animalele alertate. Până și cele mai docile și indiferente, nu s-ar lăsa prinse, deoarece agitația în turmă le-ar face reticente. Însă prin calmarea spaimei nu se face decât menținerea coeziunii turmei și pregătirea gardului între timp, pentru ca turma să nu poată fugi și animalele prinse și vaccinate una câte una dacă va fi nevoie.

De aceea acum se pune foarte mult accentul pe … libera alegere și de aceea soldatul din fruntea campaniei de vaccinare a animalelor deși poartă pe el halat de veterinar, se dă drept păstor și cântă la fluier. El cântă o melodie falsă, de păstor de ocazie pentru că nu are exercițiu și nu dorește decât să calmeze oile care în mod normal s-ar speria de haina de militar și dacă ar avea 2 neuroni ar înțelege ce li se pregătește.

Culmea este că păstorii turmei drept-credincioase imită și ei aceleași cântece de adormire nătângi ale veterinarului-soldat-șef …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

PS: puțini realizează că un soldat execută ordine și nu va da socoteală dacă aceste ordine vor merge până la împușcarea populației, cum s-a întâmplat în 89. Nu doar că soldatul fiind legat de jurământ și de regulamentul armatei, poate lăsa la o parte deontologia medicală și jurământul lui Hipocrate, dar ca soldat, medicul din campania de vaccinare, va fi judecat de tribunalul medical dacă va divulga vreun secret. Chiar și Arafat dacă ar fi fost pus ca lider al campaniei, s-ar fi temut dacă era pus să facă lucruri ilegale sau imorale și se putea opune, fiind apărat – teoretic – de sistemul legal, de Curtea Constituțională sau de CEDO, însă un militar nu are altă opțiune decât să execute ordinele.

NOTE

[1] 2 OCT 2018 – The Wall Street Journal – Is It Ethical to Choose Your Baby’s Eye Color?

[2] 20 OCT 2020 – Business Cloud – Needle-free injection tech to deliver UK’s COVID-19 vaccine

[3] 22 NOV 2020 – Hotnews – Entuziaști pro, dar și vehemenți contra, medicii din Iași se pregătesc de vaccinarea anti-COVID. Listele preliminare arată însă că doar jumătate ar vrea să se imunizeze

Trebuie BOR să recomande vaccinul?

Din start, răspunsul e ca biserica cu ale ei și doctorii cu ale lor. Este logic și simplu și aceasta ar fi soluția simplă. Dacă am avea păstori simpli și doctori simpli, însă la noi se întâmplă câte mai vrute și nevrute.

De vreme ce prelații nu sunt experți în sănătatea publică și nici în genetică și chiar de-ar fi, nu e datoria lor, este evident că nu se pot pronunța și nu pot nici recomanda nici nerecomanda vaccinul.

Pro

Pe direcția pro, am avea argumentul “să ascultăm de doctori”, că așa învățăm din Sfânta Scriptură. “Și doctorului dă-i loc că și pe el l-a făcut Domnul și să nu se depărteze de la tine, că și de el ai trebuință” citim la Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah 38,12. Problema e însă de care doctori ascultăm, pentru că unii recomandă și avortul. Deci una e să ascultăm de doctori – cum ne învață Biblia – și alta e să găsim doctori vrednici de ascultare, doctori care fac bine și care nu fac rău. Ori dacă în spatele vaccinului se află doctori nebuni care vor să modifice ADN-ul uman, având ca pretext, acest virus care poate alți doctori nebuni l-au produs în laboratoare, e normal să ascultăm de doctori? Nu ar fi deloc suspect și deplasat să nu ascultăm de doctorii în ziua de astăzi când mulți s-au pus în locul lui Dumnezeu și consideră că unele femei trebuie să facă mai puțini copii deoarece nu mai e loc de noi toți pe pământ.

Tot pe directia pro am avea pe cei care – dintr-o naivitate inexplicabilă – consideră că boala a fost o întâmplare și știința ne va salva de ea. Cam cum e cu o măsea – ne doare și apoi mergem la dentist care ne rezolvă, deci nu avem de ce să nu credem că și vaccinul e unul bun și nu există niciun risc.

Câtă vreme Cezarul ne promite că bisericile se vor redeschide și vom putea din nou face pelerinaje și proiecte europene, deoarece știința e de la Dumnezeu, trebuie să primim fără să ne mai punem semne de întrebare vaccinul ca să scăpăm o dată și să rezolvăm problema.

Contra

Pe direcția contra, avem teoria conspirațiilor care a prins rădăcini bune în rândul creștinilor: de vreme ce diavolul a răspândit atâta spaimă și durere în rândul oamenilor, este clar că acest virus este unul de natură demonică și e firesc că vaccinul nu va fi decât lucrătura acelorași duhuri. De altfel, nu trebuie să ai un IQ de 250 ca să realizezi că multe lucruri se leagă unele de altele dacă privim această criză ca o accelerare a marșului diabolic către un totalitarism tehnologic supra-statal în care identitatea umană – dar nu numai, inclusiv națională sau culturală – să fie eliminată și reformatată. Omul vechi care e femeie și bărbat trebuie resetat și transformat în om cu sex la alegere (dintre cele 13-30 sau 200 de noi genuri sexuale). Religia de asemenea, trebuie eliminată, mai ales dacă se opune noului și cere de exemplu interzicerea avorturilor.

Diavolul este în detalii

Am spus mereu cu privire la această boală că diavolul este în detalii. Vă rog să țineți minte acest apel la trezvie și veți găsi singuri noi și noi argumente. Am urmărit zilele trecute un documentar despre The Yorkshire Ripper – un criminal în serie din Anglia care a omorât între 1975 și 1980 13 femei și a rănit încă 9 în tentativele eșuate. Documentarul este disponibil pe Netflix dar este greu de urmărit din cauza bias-ului feminist: producătorii serialului doresc să pună eșecul poliției pe seama misoginismului, dar asta e altă discuție.

Povestea pe scurt este următoarea: un nebun omora femei seara pe stradă și poliția nu reușea să-l prindă. Avea ca teritoriu o zonă destul de mare. Indiciile erau infime și deși lucrau mii de polițai la caz, nu reușau nimic. Cazul a ajuns în presa și toată lumea vorbea despre el. Într-o perioada, criminalul trimitea scrisori poliției și chiar o înregistrare audio prin care îi tachina pe polițai. Poliția neștiind ce să mai facă, a ajuns până acolo să ceară ajutorul populației, popularizând înregistrarea audio, în speranța că cineva îi va recunoaște vocea. Printre alte măsuri, când s-a dovedit că țintele nu erau doar prostituate – cum părea după primele 3-4 crime – ci femei singure care ieșeau seara pe stradă și nu erau însoțite, poliția a instituit interdicție de călătorie după o anumită oră (23 dacă nu mă înșel) pentru femeile singure.

Anii ’80 erau anii “emancipării” pentru femeia britanică. O victimă chiar prezintă onest starea ei mentală: nu accepta să se simtă slabă, nu accepta să stea închisă în casă tocmai când femeile începuseră să prindă curaj și să se simtă … libere. Ei bine, unde vreau să ajung: când poliția a instituit această interdicție, au fost proteste masive ale femeilor și restricția nu a funcționat – evident că poliția nu putea controla toate străzile după ora 23 și să dea amenzi la femeile singure care nu respectau această interdicție. Deci vorbim de interdicție (curfew) nu recomandare care s-a dat încă după a 2-a sau a 3-a victimă. Cam similar cum a fost cu măștile la noi, mai întâi recomandare, apoi obligație. Dacă aceeași strare de libertate și curaj în fața autorității obtuze, s-ar fi manifestat astăzi, și dacă toți nu ar fi respectat recomandarea de a purta măști, poliția nu ar fi avut încotro și legea nu intra în funcțiune. Cam cum a fost de fapt cazul cu carantina, când nu toată lumea completa hârtii sau nu le completa cum trebuie și poliția deși dădea pe ici pe colo amenzi și deși presa pompa frica periodic anunțând miliardele de euro pe care le-a făcut statul din amenzi, după terminarea teatrului carantinei, amenzile au fost anulate, deoarece dacă se insista pe plata acestora, ar fi fost revoluție sau cel puțin desastru total – nu doar parțial – pentru partidele aflate la puteare.

Ce concluzie trebuie trasă din această poveste? Una ar fi aceea că din anii 80 până acum, dorința de libertate a britanicilor s-a erodat profund. De unde pe-atunci riscul era major – moartea – și sacrificiul cerut era infim – să nu umble noaptea aiurea singure femeile, acum situația este cu totul alta. Riscul infim de a muri de la virus (0.4% până la 55 de ani, 1.4% până la 65%, 4.6% până la 75%) pus în balanță cu toate celelalte (criză economică, despresie, spaimă, frici și bolile derivate din stres, însigurare, lipsa activității fizice, lipsa expunerii la soare etc) este evident că nu justifică nu doar închiderea parțială/totală și toată campania mediatică de fabricare și menținere a consensului actual dar cu atât mai mult nu justifică expunerea la riscurile unui vaccin.

Și totuși …

Mai există totuși o perspectivă pro-vaccin. Mântuitorul ne recomandă să fim vicleni ca șerpii. Adică să fugim când auzim zgomot ca să nu nimerim pe vreunul care să ne zdrobească capul. Adică, văzând nașterea și creșterea acestei mașinării infernale a dictaturii medicale care se prevede, ce sens mai are să ne opunem: să le facem hatârul și să luăm vaccinul, căci oricum noi creștinii trebuie să fim pregătiți pentru moarte oricând și dacă va fi să murim, Doamne-ajuta! – vom fi martiri iar dacă ne va crește o a 3-a ureche în caz că programarea ADN-ului e făcută greșit și în loc să elimine virusul, programarea prin ARN să lovească în altă parte, atunci vom primi orice probleme ca fiind de la Dumnezeu. Ce vină să aibă creștinii că ascultă de stăpânire? Noi să facem ce zice stăpânirea și ce se întâmplă să primim ca de la Dumnezeu.

Contextul

Contează foarte mult însă în ce context BOR e invitată (sau nu) să dea o recomandare. Una e să dea BOR recomandarea de vaccinare strânsă cu ușa de Cezar în contextul unui vaccinări obligatorii și alta e să se arunce BOR aiurea cu recomandările înainte ca vaccinarea să fie obligatorie și să fie pedepsită în caz că se opune.

Știu că poate nu avem prea mulți ierarhi străvăzători care să aibă darul profeției. Dar este logic și de bun simț că vaccinarea va fi obligatorie: planul este să înceapă facultativ – deoarece oricum nu ar face față să vaccineze acum sau inițial toată populația și apoi, pe măsură ce alte țări vor introduce această obligativitate și pe măsură ce populația va fi pregătită psihologic, va urma să ne aliniem și noi (la obligativitate). Abia atunci BOR va fi strânsă cu ușa.

Necunoscute

Fac mereu apel la discernământ (direct sau indirect) și la atenție la detalii, la context, la amănunte. Nu am pierdut deloc în vedere că noi nu știm ce se alfă în spatele ușilor închise și de ce un ierarh al BOR crede că Dumnezeu i-a luminat pe oameni ca să inventeze acest vaccin în timp ce altul, face apel ca populația să nu se vaccineze.

Chiar dacă nu știm, este însă clar: în capul campaniei de vaccinare avem un militar – semn că vaccinarea se va face cu tancurile dacă va fi nevoie. Nu aiurea, în această perioadă s-a făcut un sondaj ca să se vadă în ce instituții mai au românii încredere. Cifrele încrederii în Dumnezeu și tot-cam-pe-acolo în Biserică sunt zdrobitoare și este clar că succesul campaniei va depinde de raportarea bisericii.

Nu este deci deloc ilogic ca o instituție a statului cu încredere infimă din partea populației (Raed Arafat, de exemplu) să își îndeplinească scopurile, folosindu-se de ce pârghii de control și autoritate are asupra unei alte instituții cu autoritate mai mare (Biserica și Armata). Și din acest motiv au pus un militar în fruntea campaniei, nu pentru capacitățile sale organizatorice ci pentru “a da încredere”.

Întorcându-ne la diavolul din detalii, tocmai faptul că o mână de oameni ascunși – nu știm cine sunt, Arafat e un pion, dar decidenții sunt clar undeva departe, deoarece fenomenul discutat aici este unul global – decid că vaccinul este bun pentru populație și orice mijloc de impunere a acestuia trebuie folosit, ar trebui să dea de gândit. Ce se întâmplă în România este un pattern global: puteri ascunse, discrete, secrete, decid că vaccinarea trebuie făcută – indiferent de riscurile reale ale virusului, indiferent dacă deja se cam epuizează puterea acestuia, indiferent dacă Vitamina D distribuită la nivelul întregii populații ar fi înjumătățit numărul de cazuri cel puțin și ar fi scazut de 3 ori numărul de morți – , chiar dacă deja am atins un procent de aproximativ 50% al infectării populației. Urgent, rapid, vaccinul trebuie făcut, chiar dacă este realizat warp-speed și chiar dacă deja unele țări dau înapoi.

Are diavolul un plan?

În final doresc de asemenea să reamintesc o idee subliniată și în articole anterioare: diavolul nu are un plan, este oportunist, se folosește de orice pentru a face rău omului, încearcă să exploateze orice adiere de vânt în favoarea sa. Această neoboseală și perseverență a diavolului a fost descrisă în Biblie prin versetul “Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (Petru I, cap 5#8).

Inițial, când virusul a pornit în China (cu sau fără ajutorul său), diavolul a îndemnat țările să tărăgănească măsurile care trebuiau luate rapid pentru a opri virusul în China (cum s-a întâmplat anterior cu Sars v1). Pentru asta s-a folosit de minciuni, de propagandă și de prostia politicienilor. Multor politicieni le era teamă să închidă granițele deoarece votanții lor veneau din afară în țară, de exemplu, și închiderea granițelor – deși ar fi limitat drastic răspândirea virusului – i-ar fi afectat la vot. Alții, în rătăcirea lor, au pus virusul pe seama unor conspirații externe (ca în Iran) împotriva țării lor. Atât de importanți se credeau conducătorii Iranului încât prin Martie-Aprilie când Iranul era în primele țări lovite puternic, aceștia acuzau SUA că lansează propagandă în rândul iranienilor pentru a destabiliza regimul care se afla în alegeri în acea perioada și supraviețuise protestelor masive cu ceva timp în urmă.

Mai apoi diavolul, s-a folosit de puterea de portavoce a presei și a băgat frica în oameni prin prezentarea sumară și neconcordantă cu realitatea a evoluției infectării, a cazurilor și a morților în anumite țări. Pe lângă haosul și prostia politicienilor care au ajutat răspândirea (vezi carantinarea nordului Italiei care a dus la aglomerație pe toate mijloacele de transport și în magazine, ceea ce a ajutat și mai mult răspândirea virusului), diavolul a reușit să facă din taur balaur, prin felul de raportare a morților: din dorința de a sublinia pericolul acestui virus (dar și din varii multe alte motive), doctorii clasificau o moarte ca Covid, chiar pentru bolnavi de cancer terminal, care altă dată, dacă făceau gripă și mureau, nu erau trecuți la morți de gripă ci la morți de cancer.

O altă etapă de succes a diavolului a fost izolarea oamenilor. După introducerea spaimei, diavolul s-a bucurat să îi separe pe oameni, să taie fibra societății. Drumul spre iad e pavat cu intenții bune este probabil cea mai clară expresie care poate prezenta ceea ce doresc să spun: s-a bucurat diavolul că bunicii nu-și mai văd nepoții, s-a bucurat că copiii nu mai pot merge la școală să se joace împreună, s-a bucurat când oamenii erau speriați și goleau rafturile magazinelor, s-a bucurat când s-au închis parcuri, biserici, stadioane, teatre. S-a bucurat chiar și când oamenii nu mai mergeau la bar sau la restaurant, unde oricum tot el le-ar fi fost alături, dar răul are mereu un plan mai rău pentru om: cei care își înecau necazul în băutură, o puteau acum face singuri acasa, fără să aibă măcar pe altul lângă ei cu care să bea. S-a bucurat diavolul și când șocul economic a distrus viețile a milioane de oameni prin stresul provocat de perspectiva șomajului, a falimentuli finanțelor, a perspectivei imposibilității de a plăti ratele etc. Izolarea și însingurarea de bună voie (mai mult sau mai puțin) a oamenilor a fost doar oportunitatea pe care diavolul a folosit-o. Evident că nu toți s-au aliniat, nu toți au cedat sugestiei, însă cei mai mulți nu au avut încotro.

Acum că virusul e pe trecute, diavolul mai încearcă să fructifice timpul rămas (căci Dumnezeu va ridica și această cruce) prin ce mai poate: fie cu vaccinuri (și/sau medicamente) diabolice, fie împiedicând vaccinurile (și/sau medicamentele) binecuvântate de Dumnezeu să își îndeplinească rolul de vindecare. Aceasta pe plan medical. Dar, după cum am spus, diavolul fiind perseverent și neobosit, lucrează pe mai multe planuri simultan. Și pe plan politic, și economic, și financiar. De aceea auzim de “noul reset”, de aceea auzim de modificări legislative strigătoare la cer care în alte vremuri nu erau acceptate de populație (vezi introducerea în Germania a dreptului poliției de violare nejustificată a domiciliului sau vezi interdicția de a filma poliția în Franța).

Poate însă cel mai important mijloc de influență câștigat de diavol cu ocazia acestui virus este mașinăria de produs tulburare. Fie că vorbim de televiziuni, fie că vorim de presa pe internet, fie că vorbim de rețelele sociale care încă mai permit o exprimare liberă dacă folosim un limbaj codat, fabricarea fricii se face extrem de ușor și oamenii nu mai au capacitatea să reziste, căzând ușor pradă în capcana diavolului. Marea transformare care s-a reusit, este aceea de a induce o frica groaznică doar prin știrile propagate. Acum ni se pare firesc să credem că dacă se anunță la TV că virusul există, noi să credem, deși nu am văzut pe nimeni cu virusul pe lângă noi și nu am luat încă cunoștință de cum se manifestă acesta. Dar nu doar să credem în existența virusului anunțat la TV ni se pare firesc, ci primim – conștient sau nu, cu voie sau fără voie – și alte sugestii (cum că sunt șanse să murim și noi, așa cum mor aia pe la ATI).

Au fost vremuri când puterea de sugestie a știrilor era zero. Am mai povestit cum sora bunicii mele nu credea că există avioane care aruncă bombe din cer. Când bunica s-a refugiat la țară, lângă Craiova, în timpul bombardamentelor nemților (sau americanilor – asta nu mi-a spus) s-a întâmplat următorul fenomen. Bunica care venise de la oraș și care văzuse convoaie militare și poate chiar auzise tunuri, era foarte fricoasă. Și când a auzit avioanele trecând, a luat copiii și i-a ascuns în șura din grădină, de frică că avioanele pot trage sau bombarda casele. Poate chiar auzise la radio știri. Sora ei mai mică, neavând nicio informație legată de război decât din poveștile bunicii mele și poate ale altor săteni, nu credea și nu știa cum pot avioanele să dea cu bombe. Și când au trecut avioanele, sora bunicii și-a dat jos basmaua din cap și alerga pe camp fluturând basmaua către avioane și strigând: “Dați bă, și pe-aici!”. Poate era și țicnită, deși din povestirea bunicii nu am dedus asta. Iată deci ce înseamnă să nu ai mecanismele de înfricoșare “la distanță” cum ar fi televiziunea și internetul și să ai mintea setată să creadă doar ce vede.

Într-adevăr, au existat nenumărate reacții și o oarecare rezistență în rândul oamenilor, mai ales la cei simplii, la cei care nu au o meserie unde să folosească calculatorul sau unde să stea mult timp la TV și să pună botul la toate prostiile și manipularea prezente acolo. Cei care au negat existența virusului au fost batjocoriți și umiliți. În cele din urmă, aceșia au avut însă dreptate, dacă ne uităm la cifrele actuale cu rata mortalității. Virusul nu a existat – acel virus mortal care ne băga pe toți în groapă, care era de 100 de ori mai nasol decât gripa, care se transmitea misterios, chiar și prin conductele apei menajere etc. Acel virus nu a existat într-adevar, ci un virus cu o rata a mortalității de 0.4% până la 55 de ani, adică de 4 ori mai mult ca gripa, adică cam cât pneumonia.

Ce este nou în artileria diavolului, nu este manipularea și tehnicile de control ale populației. Mai nou, este transformarea întregii lumi în experimentul Pitești – după profeția Pr. Justin Pârvu. Foarte puțini știu ce a însemnat fenomenul Pitești. Pe scurt, diavolul roșu nu s-a mulțumit să îi omoare pe cei care nu i se închinau ci dorea ca aceștia să “se convertească” și să se închine lui. Opozanții sau mai bine zis nealiniații, erau băgați la zdup și supuși unui proces de re-educare (convingere de existența virusului și supunere la măsurile “recomandate” de specialiști – i-am spune în zilele noastre). Reeducarea avea specific că se făcea prin teroare. Dar teroarea nu era aplicată de gardieni (pionii autorității centrale) – așa cum în ziua de astăzi nu prin amenzi sau prin constrângere ne vor convinge să ne vaccinăm. Ci teroarea se făcea prin pușcăriași (deci oameni de lângă noi, care trăiesc cu noi în aceeași pușcărie) care erau ei înșiși în proces de convertire. Cel care stă la coadă la bancomat în spatele tău, te poate certa dacă nu porți mască și îți poate repeta toate mantrele lui Arafat. Oricare dintre colegii de serviciu te poate ostraciza dacă nu îți vei face vaccinul. Vei găsi cu ușurință cel puțin unul care îți va expune mai întâi procesul convertirii lui – cum nici el nu credea în virus și apoi a făcut virusul și cum era să moară. Acesta te va pune ulterior la zid dacă vei încerca să rămâi în continuare nealiniat.

Spre deosebire însă de comunism, doctrina (religia) oficiala nu este una stabilă, clară și bine conturată. Autoritatea poate oricând schimba doctrina. De exemplu: măștile nu sunt bune, mai apoi sunt bune; efectul de turmă de 80% ne va scăpa, deci hai să acceptăm o carantinare acum ca să nu moară mulți, “să ținem curba jos” pentru ca apoi, să nu se mai zică nimic de efectul de turmă ci să se pompeze pe vaccin, argumentând că virusul poate reapare, nu există imunitate, anticorpii scad și trebuie vaccinare periodică. Singura constantă în paralela cu fenomenul Pitești este supremația totală a autorității. Autoritatea nu poate să greșască deloc, deoarece argumentele sunt “dovedite științific”.

Fenomenul Pitești mai avea ceva specific. Victimele – nealiniații la bolșevism – erau amețiți într-un asemenea hal încât nu mai știau cine sunt și pe ce pământ trăiesc. Bătaia brutală era folosită atunci – manipularea dezlănțuită și totală este folosită acum. Identitatea individului era ștearsă complet: uita cum îl cheamă, din ce familie vine și ce filosofie de viață are. Așa se face că vedem în ziua de astăzi ditamai doctor virusolog care pleacă capul când intră în hypermarket pentru ca pândarul medical să îi ia temperatura cu un scanner chinezesc cu marjă de eroare de 4-5 grade. Deși gestul nu are niciun sens și acel doctor poate avea nenumărate argumente de ce scanarea temperaturii este inutilă, cu siguranță el este convins că ce face este bine și nu mai crede propriului instinct și propriilor deducții medicale, supunându-se – din cauza presiuni mașinăriei de fabricat consens – autorității.

Întorcându-ne la titlul articolului, mai am doar un lucru de zis. În război, când o armată este atacată și se află în inferioritate, un comandant priceput, reușește să își ferească soldații de la o moarte stupidă, deturnează capcanele inamicului, organizează o retragere în siguranță – dacă este capabil și dacă are posibilitatea lovește maxim inamicul cu posibilitățile pe care le are. Dacă vreun creștin acum nu vede că suntem în război cu întregul iad dezlănțuit asupra umanității, se înșală amarnic. Și dacă crede că vreun om ne poate ajuta, blestemat este!

Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul. Acela va fi ca ierburile pustiului şi nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor şi nelocuit.

Ieremia 17#5-6

Vaccinul: diavolul e in detalii. Australia zice pas!

Dupa cum spuneam intr-un articol trecut, in lupta cu Covid-ul, diavolul este in detalii. Dupa ce am expus putina teorie, la cateva zile, a aparut o stire putin rulata, care a confirmat tocmai teza expusa de mine in articol: adevarul nu este cel care ni se prezinta. Stirea era legata de faptul, ca pus in fata unui act de incompetenta medicala, un doctor de la Timisoara la un spital care trata Covid, a declarat ca “bolnavii oricum mureau” – adica i-a scapat pasarica … Am comentat aceasta stire pe larg aici prin prisma articolului anterior.

Poate fi o banalitate faptul ca adevarul nu este cel care ni se prezinta. Aceasta mi se pare insa ca este o banalitate si probabil catorva cititori care mai au rabdare sa citeasca aceste banalitati. Din pacate insa, 99% din populatie pune botul la mesajul “main” din Main-Stream Media si se lasa dusi cu valul. De aceea, este nevoie de a profita de orice “glitch” in matrice pentru a trage semnale de alarma, in speranta ca adevarul va invinge si minciuna va fi anihilata cat mai rapid.

A venit acum timpul sa vedem diavolul din detalii in cazul vaccinului. Desi am mai tratat unele aspecte legate de vaccin in articolul DILEMELE VACCINULUI (WARP-SPEED) ANTI-COVID si desi v-am obisnuit cu re-citarile din propriile articole in care spuneam unele lucruri care se confirma ulterior, acum nu mai dau niciun citat, titlul in sine fiind suficient sa faca o introducere in problema actuala si pe care doresc sa v-o pun in fata: am avut dreptate, warp-speed-ul este imposibil. Australienii zic pas!

Australian health authorities are continuing to stand firm on their March timeline for vaccinations against coronavirus, despite the emergency approval of a COVID-19 vaccine in the United States.

sursa

Sau:

“We’re doing very well in this country now, we’ve got to be careful we don’t get complacent, we need to continue to socially distance, to track and trace, put out the spot fires, be very careful in our quarantine capabilities, and we have an excellent and even stronger public health system now than we have had in the past,” he said.

“We’re not going to lose anything by immunising people in March next year, we may gain something by seeing what’s happening around the world.”

sursa

Mai-mai ca alde Toni, expertul in vaccinuri al australienilor nu zice ca “sariti voi primii raul, sa vedem si noi cat de adanc este si daca e vreun crocodil in el” …

Este deci la mintea cocosului ca o vaccinare nu se poate face peste noapte. Australienii nu sunt multi – vreo 25 de milioane – dar sunt raspanditi. Chiar daca incepeau acum o luna vaccinarea, nu aveau nicio garantie ca o sa termine pana in Martie, adica ca toti vor fi “feriti” si ca nu vor muri de Covid. Este deci absurd argumentul ca ei pot sa astepte pana in Martie deoarece stau bine acum … Pai stau bine, dar nu se stie cat o sa mai stea si nu e normal sa iti doresti sa faci imunizare completa a populatiei cat mai repede, avand in vedere ca … vine toamna si vine valul?

Ideea pompata in presa a urgentei vaccinari si a aprobarii vaccinului este tocmai asta ca mor oamenii pe capete, ca ne termina Covidul, deci trebuie sa adoptam vaccinul cat mai repede chiar daca nu e sigur, in viteza “warp-speed” si apoi sa il facem la toata populatia, neaparat.

Ori ce zic australienii si ce vor face ei este clar: asteapta sa vada daca nu cumva vaccinul are probleme, adica australienii vor ca ceilalti sa fie cobai deoarece Toni realizeaza ca sunt riscuri cu acest vaccin – lucru care nu ni se spune noua in Romanika unde vom fi cobaii de la care vor invata australienii cat de bun este vaccinul.

Intr-adevar situatia in Australia e buna deoarece acolo e vara. Asa cum si la noi asta-vara lucrurile erau bine si apoi a venit toamna, tot asa si la australieni, in martie cand la noi va fi primavara, la ei va fi toamna. Nu e logic ca daca au vazut ca toata lumea a avut un puseu toamna si virusul a scapat de sub control, sa se pregateasca si ei din timp cu vaccinarea si o sa adopte cu bratele deschise? Ba da, doar daca nu cumva Toni, expertul in vaccinuri stie ca ecuatia risc-beneficii cu privire la vaccin bate mai mult inspre partea de risc si spre deosebire de altii aghiotanti ai noii dictaturii mondiale, Toni nu vrea sa fie matrasit cand efectele devastatoare ale vaccinului vor aparea si cateva capete vor trebui sa pice pentru a deturna furia multimii inspre minioni dinspre papusari. Toni e de cursa lunga, ca pe la noi am auzit ca deja i se pregateste matrasirea lui Arafat.

Fabricarea Consensului – o încercare de exemplificare a teoriei lui Noam Chomsky

Termenul în engleză este MANUFACTURING CONSENT și a fost introdus de Noam Chomsky și Edward S. Herman într-o carte din 1988. Voi încerca în acest articol un fel de intro în concept, menționând că nu am citit cartea, deși l-am urmărit o perioadă pe Chomsky deși este puțin (sau mult) peste nivelul meu. După – și în timpul introducerii – voi încerca o exemplificare din mediul mioritic (dar nu numai) a teoriei lui Chomsky.

Trusturile de comunicarea în masă (mass-media) sunt instituții ideologice puternice și eficiente care îndeplinesc o funcție de propadangă sistemică însă coerciunea este ascunsă sau discretă, nu este explicită. Ce înțeleg eu aici? Să luăm în considerare un reporter sportiv care comentează un meci. Ideal, acest reporter, trebuie să transmită și să comenteze un meci cât mai obiectiv, fără a-și manifesta simpatiile, fără a comenta pozitiv echipa favorită și a comenta negativ echipa nefavorită. O astfel de relatare – obiectivă – ar corespunde unei prese ideale, libere, echidistante. O altă posibilitate a actului comentării unui meci ar fi declararea pe față a simpatiei față de o echipă. De exemplu, în cazul în care echipa României ar juca cu o altă țară, e firesc ca comentatorul român să fie biased, adică să aibă clar o poziționare. E firesc să se bucure când România dă gol, e firesc să dezaprobe deciziile arbritului împotriva echipei României etc. Coerciunea ascunsă, în exemplul unui comentator al unui meci este atunci când comentatorul este forțat prin diverse pârghii să țină partea unei anume echipe dar să o facă cât mai discret, pretinzând totuși obiectivitate și echidistanță. Pârghiile pot fi variate: un patron al unei echipe l-a cumpărat pe reporterul respectiv sau i-a promis un job bine plătit, sau poate trustul media care l-a trimis pe reporter la meci are un șef care are o anumită preferință și acesta și-o impune comnetatorului, etc. Termenul exact în engleză este covert coercion.

Un alt aspect al teoriei consensului fabricat este conceptul de model de propaganda (a comunicarii). Coerciunea asupra institutiilor mass-media nu se face aleator, de oricine și-ar permite (prin diverse unelte) să impună o asemenea coerciune ci de centrele de putere – in principal financiara.

Citatul de mai sus este un ciot … Ma apucasem de acest articol inainte de alegeri si a ramas un draft. Imi propusesem sa explic cat mai simplu ce inseamna consensul si fabricarea lui, dar dupa cum vedeti nu prea am reusit. De aceea nici nu am mai lucrat la el, incercand sa citesc mai mult in dorinta de a intelege mai mult si de a putea explica mai bine.

Dar timpurile se scurg deja prea repede si noile alegeri au dat un prilej pe care nu vreau sa-l pierd legat de subiectul tratat. Bunaoara, voi demonstra pe viu cum MSM incearca fabricarea unui consens cu privire la noul partid AUR, impingand anumite idei si cenzurand orice tentativa de echilibrare. Practic, din cauza urgentei si a surprizei – baba este cu fusta ridicata acum si putem sa vedem toata … splendoarea ei – fabrica de consens nu mai are timp sa cizelele productia ci lucreaza la foc intens, permitandu-ne astfel sa vedem acest desfasurandu-se chiar in fata noastra fără prea multe aranjamente si complicatii.

Teza

Avem asadar alegeri si un nou partid intrat in parlament. Nu e nimic nou, USR a facut la fel. O paralela intre cele doua fenomene, desi similare, ar fi suficiente sa demonstreze teza noastra: presa nu este libera ci este mai pervertita decat clasa politica. Practic, realitatea ne-a aratat ca sistemul politic este mult mai liber si democrat decat presa “libera” – cata vreme un nou partid, pornit complet de jos, fara fonduri, fara o miscare prea organizata, ajunge instant in parlament, denota o oarecare libertate. In presa mainstream insa nu vom vedea opinii “nealiniate” la consensul care se doreste fabricat – singura nealiniere este cea aliniata la alte centre de putere – pentru ca din fericire in Romania, desi presa este o fabrica de consens, exista 2-3 centre de putere cu interese putin variate si pe faliile tectonice, se mai intzeapa una pe alta pe mici subiecte.

Din start, doresc sa atrag atentia asupra unui aspect: libertatea si indepententa presei. Nimeni nu contesta libertatea – teoretica a presei si e complicat de dovedit lipsa libertatii. Sunt putini insa cei care pot arata de ce presa nu este libera, ce este o presa independenta, care nu emite opinii ci in fiecare subiect transmite opinii variate care sa acopere toate aspectele realitatii. Omul de rand are un oarecare sentiment si o oarecare intuitii ca “presa minte”, dar din pacate neavand o cultura a libertatii si neintelegand mecanismele de manipulare, este angrenat in lupta politica si minciuna nu este decat o acuza (o arma) indreptata impotriva competitorilor. Altfel spus, omul de rand, fara sa realizeze este angajat in fabrica de consens si se face pe sine un multiplicator si lucrator care propaga mesajele taberei de care este aliniat – in general politic.

Simplul fapt ca afinitatea fata de un anume centru media sau altul se face pe criterii politice denota anormalitatea si cancerul care domina in presa romaneasca. Bunaoara, ca sa trecem la exemplificare, avem pe de o parte tabara “pro-europeana” care include Digi24, Hotnews, Mediafax, Protv, Ziarul Financiar la care se adauga si tentaculele din exterior (rfi, deutsche welle, etc) si o tabara “pro-ciuma rosie” care a fost masinaria de tinut sub control balta electorala a fostului partid comunist si a satelitilor sai: grupul Antenelor, trusturile de stat (TVR, Agerpres etc), ziarul Adevarul, g4media, economica.net etc.

Ce nu doresc – si nu e treaba de un om – este o analiza a mass-mediei romanesti, a centrelor de putere care o controleaza si a intereselor acestor centre. Voi incerca – pe cat se poate – o limitare la prezentarea in presa a fenomenului AUR

Comparatia cu USR

USR dupa cum stim a aparut tot peste noapte in parlament. Nu cred sa fii fost niste alegeri la care USR sa fii obtinut 1% si apoi sa mai vedem inca 4 ani de zbatere dupa care sa faca surpriza sa intre in parlament, similar cum s-a intamplat cu AUR. Daca nu ma insel, USR a aparut in urma evenimentului Colectiv. Digi24 a imbratisat atat de mult USR-ul incat au lasat la o parte orice tentativa de independenta, profesionalism, echidistanta si implicarea ajunsese pana acolo incat certau pe unii lideri USR deoarece acestia nu doreau sa intre la guvernare, adica implicarea Digi24 intra in maruntaiele interne ale deciziilor USR si ale conturarii unei personalitati si orientari a noului partid. Nu doar liderii partidului, ci nenumarati membrii, chiar si din tara, erau zilnic invitati si li se oferau timpi generosi pentru a dezbate chestiunile. Altfel spus, Digi24 era ca un membru USR care insa are deja o portavoce foarte puternica si spre deosebire de alti membrii USR care in afara de a vota online pe acel simulacru de proces democratic pe care il are USR, si in afara de a-si manifesta opozitia sau acceptarea unei decizii pe pagina proprie de Facebook sau pe comentariile postarilor Digi24 pe retelele sociale ale emisiunilor in care se discutau problemele USR, acei mici minioni – idiotii utili de astazi – nu puteau face nimic, pentru ca una e o portavoce pe care o aud mii de membrii si milioane de potentiali alegatori si alta e o opinie individuala.

Spre deosebire de implicarea de atunci in USR, in cazul AUR, Digi24 nu doar ca nu a invitat macar un membru Aur in studio sa emita vreo opinie, dar reporterii Digi24 isi manifesta oroarea de faptul ca intrand in parlament, membrii Aur vor avea – prin lege – dreptul la cuvant si vor putea sa isi prezinte oferta electorala votantilor din Romania. Deci – zicea un reporter – va dati seama daca acest partid a obtinut atatea procente doar “fiind vocal” pe retelele sociale, ce se va intampla cand acest partid va putea sa vorbeasca si sa fie auzit de lume la televizor? Evident ca nu pot face referire la sursa, dar opinia enuntata mai sus a avut loc la Digi24 chiar in prima zi dupa alegeri.

Obiectivitate?

Intorcandu-ne la teoria lui Chomsky, sa facem un scurt memento sa spunem care este esenta acestei teorii. Fabricarea consensului este vedem deci o realitate concreta: anumite idei, anumite orientari devin consens in presa controlata (adica 100%). Realitatea ar trebui evident sa fie alta. Teoretic, Romania (si SUA) este o democratie si in democratii presa traditional a fost libera si a prezentat obiectiv realitatea. Ce inseamna insa acest obiectiv – deoarece cu siguranta multi avem tentatia sa zicem: niciodata si nicaieri nu a existat aceasta obiectivitate de vreme ce in spatele oricarei stiri se afla un om cu opinii proprii. Ei bine, intr-adevar e firesc ca un individ sa aiba o opinie. Insa au existat vremuri in care opiniile variate supravietuiau – si erau incurajate – in cadrul aceluiasi trust. In ziua de astazi, este imposibil sa gasim de exemplu la Digi24 o relatare neutra cu privire la AUR: un astfel de repoter, daca va face o asemenea gresala, va fi dat afara instant. Daca va relata AUR ca pe o miscare populara de succes, ca pe un exercitiu de democratie, acel reporter isi va semna condamnarea la moarte in presa romaneasca.

Trebuie deci sa facem diferentierea: exista situatia ideala in care presa este obiectiva si relateaza opiniile existente cat mai neutru (fara implicare, fara a spune: opinia asta e buna, asta nu e buna, dar exista). Exista situatia (ipotetica) in care fiecare reporter are independenta. La un show la aceeasi televiziune vedem un reporter care are o opinie, la altul vedem un reporter care are alta opinie. De exemplu sa zicem ca se discuta despre mancare, ce anume din masa traditionala de Craciun este mai bun: sarmalele sau carnatii? Nu ne-ar mira daca la Digi24 la o emisiune vom auzi: sarmalele si la alta vom auzi: carnatii. Ni se pare firesc. Niciodata insa nu vom avea o situatie similara cand e vorba de opiniile politice, deoarece Digi24 este fabrica de consens politic si mesajul actual catre trebuie sa fie emis este AUR sunt fascisti.

A venit poate momentul sa ne punem intrebarea: ce putem insa spune de Facebook? Cum de nu este si Facebook insa o fabrica de consens? In primul rand, Facebook este o fabrica automata de consens, in sensul ca are boti care verifica alinierea la consens. Nu doar Facebook ci si Twitter si Youtube. Singura problema cu aceste retele este ca exista un moment goldilike in care ajustarea botilor nu este inca optima ci exista unele posibilitati de esuare in tentativa de tinere sub control a consensului. Se intelege de ce: complexitatea este inca prea mare si puterea de conectare si atractivitatea acestor retele, au depasit deocamdata mecanismele de inteligenta artificiala care ar avea ca scop fabricarea consensului. De ce? Deoarece, deocamdata aspectul comercial a dominat. Daca in cazul presei MSM clasice, trusturile de presa sunt finantate de centre de putere pentru care aspectele financiare sunt putin relevante, avand deja puterea si interesele “mediatice” fiind doar de fabricare a consensului, in cazul Facebook, puterea de comunicare si folosirea acestora ca alternativa la presa mainstream sunt doar consecintele unor scopuri economice, financiare. Adica, initial companiile care au creat aceste retele aveau interese financiare. Mai putin Google care deja avand bani din motorul de cautare, a cumparat Youtube-ul doar pentru ca era inca o companie interesanta si una din sute de alte companii achizitionate pe care marele gigant le-a inghit de-a lungul timpului pentru a evita orice competitor. Facebook le-a scapat din aroganta: Google a crezut ca poate face un Facebook mai bun. A esuat si a pierdut cursa, dar in cazul Youtube i-a reusit. Putina lume realizeaza ca firesc ar fi ca Youtube sa fie o companie independenta: asa cum avem motor de cautare – Google, asa cum avem magazin online Amazon, asa cum avem retele sociale chiar mai multe – Facebook, Twitter, Gab, asa ar fi fost firesc sa avem si mai multe site-uri video. Stiu ca exista Vimeo, Bitchute si altele, dar Youtube are de facto monopol pe content video. Deci, cum Facebook a avut ca scop finantele, botii si mecanismele digitale de control, verificare, identificare a continutului, identificare a userilor si in general mare parte din resursele tehnice au fost indreptate inspre componenta de marketing de unde vin banii. Dar cum banii au fost deja facuti si nu mai sunt o problema si cum puterea Facebook devine din ce in ce mai mare, fabricarea consensului va deveni deja o prioritate pentru aceasta retea si deja este mai ales in SUA. Romania, fiind marginea lumii, are inca un privilegiu: cenzura pe Facebook este limitata din cauza resurselor Facebook dedicate Romaniei si limbii romane. Sa nu uitam ca botii trebuie sa cunoasca perfect limba, sa inteleaga sensurile, sa ingeleaga ironia, sa aiba o lista de cuvinte cheie interzise, etc. Necontand pe plan mondial, Romania a fost lasata la urma si botii nu fac treaba prea buna. De aceea, comunicarea relativ libera inca este permisa pe Facebook si controlul nu este inca total. Acesta este poate fenomenul cheie care a dus la succesul AUR (si al USR mai inainte): posibilitatea formarii unor opinii si a unor miscari, nealiniate consensului fabricat, lipsite de controlul centrelor de putere care detin fabricile de consens.

De aceea Digi24 s-a implicat in USR, din incercarea de a alinia directia USR la consensul fabricat si pentru a curma devierile de la consens. De aceea Digi24 & co. ignora AUR, din lipsa oricarei sperante de aliniere la consens si din dorinta de neutralizare (eliminare) a relevantei AUR prin ostracizarea si marginalizarea acestui partid si a membrilor. Au insa o mare problema: multi membri AUR nu au nici ei habar cum au ajuns parlamentari si deputati, adica nu sperau ca asa ceva este posibil. Articolul acesta este mai mult o initiativa exploratorie, o investigatie tehnica in incercarea de a identifica patternurile de succes ale acestui partid in speranta de a neutraliza pe viitor aceste mecanisme.

Outlierii sunt cel mai mare pericol pentru centrele de putere ale establishmentului in toate locurile si in toate vremurile. Daca partidele principale, traditionale, poti fi frecate pe o parte si pe alta, daca liderii acestora sunt relativ usor de controlat si sunt in primul rand testati si aprobati de centru, in cadrul outlierilor pericolele sunt mari. Dar care sa fie pericolul? Pai pericolul poate fi independenta. Insasi prin natura sa, fabrica de consens va deveni inutila cand se va dovedi ca produsele ei nu functioneaza. Reamintesc: fabrica de consens (MSM & co.) produce consens. Ce este acesta? Consensul este materia prima a patronului fabricii. De exemplu: familia traditionala nu exista, homosexualii trebuie sa aiba dreptul sa se casatoreasca. Acest produs (materie prima) trebuie apoi sa devina consens, adica sa fie vandut cumparatorilor si toti cumparatorii sa il foloseasca. Daca acest produs nu este cumparat, fabrica nu aduce profit si muncitorii (reporterii, producatorii, influencerii, actorii “civici”) vor fi dati afara deoarece munca lor este inutila si mananca salarii degeaba.

Cum ne dam insa seama si cum putem identifica faptul ca unele produse vin de la fabrica de consens. Acestea au pe ele ștanțate anumite stampile (etichete). Etichetele sunt fie cuvinte cheie, fie metafore, fie idei. Iata de exemplu cateva cuvinte cheie (legate de Aur) ar fi: extremism, fascism, vizibilitate doar online, sprijin (pentru promovare pe Facebook) de la Sank Petersburt / sau Cambridge Analytica, membri alientati mental, misoginism, dacopati, troli, etc. Metaforele ar fi “prezenta vocala” (ca si cum USRistii ar fi fost o ceata de melomani cand au aparut), social media (la USR era salutat activismul online pe retele de sociale deoarece incuraja … “democratia”). Vocalismul si agresvitatea online in cazul USR erau prezentate pozitiv, ca mijloace de expresie a simtului civic, ca “greenshoots” ale democratiei. Niciodata in cazul USR nu s-a vorbit de troli, sprijin de la est etc. Apropos de sugerarea ajutorului rusilor: aberatia unei asemenea coalitii este dincolo de orice ratiune. AUR a aparut ca o miscare de unire a Romaniei cu Moldova. Va dati seama cat de mult si-ar dori rusii sa sprijine aceasta miscare? Cu toate acestea, rareori cand e vorba de Aur in MSM nu se sugereaza posibilitatea unui sprijin. Cum dovezile sunt zero, sunt aruncate in aer (fabricate) tot felul de specualtii aiuristice: ca si Trump a facut asa, ca poate i-a finantat IPS Teodosie si de aia au facut spam pe Facebook, ca sigur rusii au targetat audientele (bulele) etc, etc.

Studiu de caz

Dar poate cel mai clar produs al fabricii de consens este acest articol “analiza” unde putem identifica toate stampilele de care v-am povestit mai sus: “Ce este, de unde vine și ce vrea AUR, partidul de extremă dreapta care a ajuns de la puțin peste zero la pragul electoral“. Din start vedem ostracizarea: “extrema dreapta“. Conform definitiei si teoriei, termenul de extrema dreapta este folosit de adversarii politici. Iata care ar fi principalele caracteristici ale extremei de dreapta conform wikipedia:

  • Diferențele culturale sunt considerate mai importante decât diferențele sociale;
  • Drepturile omului nu sunt considerate universal valabile;
  • Unele structuri democratice statale lipsesc;
  • Conducerea cu mână forte este văzută ca o modalitate mai bună de guvernare decât democrația.

Vom gasi insa o explicare a acestor puncte si o justificare a ostracizarii partidului Aur folosind termenul “extrema dreapta”? Nu, nu e nevoie. E suficienta ostracizarea. Titlul poate fi preluat de alte portavoci si tradus chiar in afara, prin urmare, mesajul este tranmis si consensul fabricat. Din nou disonanta logica amintita in cazul stampilei “boții rusi” se reia si in cazul catalogarii ca extrema dreapta. Care dintre punctele de mai sus sunt specifice acestui partid, cata vreme cu exceptia nationalismului, niciun alt punct de vedere al partidului nu este inca sedimentat si nu exista o orientare clara? De altfel, lipsa de coeziune si personalitate a unui nou partid s-a vazut si la USR in durerile facerii cand Digi24 s-a implicat – dupa cum am spus mai sus – in lupta interna, incercand sa puna cumva “indicatoarele” spre care trebuie sa mearga partidul pentru a evita “deraierile”. Similar, fiind partid nou, nici Aur nu cred ca are orientari prea clare, ideologii etc. Nici macar nu stim ce spune Aur si cine sunt membrii, deoarece totul este nou. Fiind nou, suprinzator si nealiniat insa este prea periculos pentru centrele de putere care aveau deja un partid “nou”, “revolutionar” – USR. Prin urmare, inca unul, pune probleme majore establishmentului. Repet uneori acest cuvant, fara sa dau detalii si fara sa ma explic. Nu este greu de explicat: simplul fapt ca s-a vehiculat un prim-ministru militar trebuie sa explice acest termen. Ca o mica paranteza, dupa cum stim USR s-a opus vehemen “solutiei militare”, semn ca fabrica mai are inca de cizelat in interiorul USR-ului.

Membrii sau simpatizanții Alianței pentru Unirea Românilor s-au remarcat, în special în ultima perioadă, printr-o prezență extrem de vocală în social media.

sursa: Digi24

Vom vedea deseori repetata si aceasta mantra. De ce? Care partide nu au fost vocale in social media? Personal am avut de-a face foarte mult cu botii psd-isti care au generat sute de utilizatori care se inregistrau automat si postau automat pe Facebook. Botii faceau share la postarile lui Olguta si a lui Manda sau postau diverse meme si articole anti-liberale. Semn ca pana si botii rusi cumparati de PSD cu greu s-au prins ca principalul competitor e altul, nu PNL. Dar, revenint la social media: toate partidele care au membri au fost vocale in social media deoarece membrii sunt vocali si social media este o portavoce. Nu poti fi tacut pe social media decat daca nu existi. Ori partidele accesoriu ale PSD-ului nu existau prin membri lor, nu de putine ori s-au relatat cazuri in care in anumite zone, membrii PSD au fost incurajati sa voteze cu un anume partid-atas al PSD-ului doar pentru ca acesta sa intre in parlament. Lumea nu intelege acest mecanism, de ce PSD a preferat sa conduca prin aliante cu partide atas. Raspunsul este simplu: dinamica partidelor minuscule era folosita din varii motive: pentru pedepsirea temporara a unor nealiniati din partid, pentru refularea unor opinii diferite pe anumite subiecte punctuale, pentru acoperirea unui bazin electoral cat mai vast dar mai ales pentru beneficiile financiare ale legilor pe care tot ei le-au dat.

Urmeaza apoi in articol cei “patru piloni” pe care s-ar baza programul politic al AUR, acesti piloni fiind insa principalul camp de batalie al centrelor de putere (al patronilor fabricii de consens): familia, natiunea, credinta si libertatea. Aici am ajuns la un punct foarte important, deoarece indirect, in oglinda, putem vedea fata diavolului: ce anume si ce obiective are fabrica de consens, ce conses doreste sa produca in vederea inlcocuiri consensului actual – sau a lipsei acestuia – din societate.

Familia – patronii fabricii de consens nu au nevoie de familie. Familia iti consuma timpul: stai la masa, vorbesti, comunici cu familia, nu cu televizorul. Esti in afara sferei lor de influenta. Evident, daca esti familie homosexuala (0.001%), esti conectat direct la fabrica si poate esti chiar produsul ei. Poti fi chiar o creatie artificiala cu simplul scop de a fi folosit ca o unealta in procesul de fabricare a consensului. E mai mult spus legat de familie, dar principalul lucru de retinut este ca familia este sursa de ideologie, este locul de unde vin ideile noilor oameni, ceea ce este o problema majora pentru centrele de putere care doresc reformatarea si mai ales controlul ideologiei – aceasta este in fapt industria lor. Pericolul pentru centrele de putere pe care il reprezinta familia este evident chiar din primul paragraf din “analiza” celor patru piloane pe care doresc sa le distruga patronii fabricii de consens:

Pentru AUR, „familia este celula de bază a oricărei societăți viabile” – iată o expresie perenă, moștenită direct din Epoca de Aur, când cetățenilor model li se reamintea cu regularitate că familia era „celula de bază a societății”.

sursa: Digi24

Natiunea – aici lucrurile au fost deja rezolvate. Prin integrarea in UE aceasta “problema” a fost rezolvata. Controlul este total si riscurile sunt infime. Exista insa momente de risc, cum ar fi crizele economice, in care producatorii de consens trebuie sa scoata produse dedicate pentru a pastra integritatea imperiului si pentru a stinge din fașă orice risc de “intoarcere in trecut”. De altfel, in curand vom vedea noi produse mediatice care vor asocia termeniul de natiune cu “intoarcerea in trecut”. Deocamdata, acest produs este “poleiat” cu idea ca inainte natiunile erau sursa razboaielor. Razboiul Franta-Germania ne este prezentat ca exemplu mereu cand se justifica existenta UE si se incearca mentinerea alinierii cu ideea implantata ca uniunea este singura protectie in fata razboiului. Va dati seama cat de civilizata si de moderna este Europa actuala incat daca nu ar fi UE, tarile s-ar lansa instant intr-un razboi? Oare nu vedem peste tot razboaie acolo unde nu exista uniuni? Nu vedem razboaie in Africa, in Asia, in America, in Australia si in Oceania unde nicaieri nu exista o uniune similara UE desi au exista razboaie in trecut? Ba chiar, razboaiele actuale sunt tot “opera” unuia dintre cele 2 imperii: cel Anglo-American si cel European.

Foarte interesant la capitlul natiune este ca desi Aur se declara pro-european nu este suficient. Europenismul cu jumatate de gura nu este tolerat in noul limbaj. Europenismul acceptat de fabrica este cel in care Moldova adera la UE si noi suntem “uniti” cu Moldova prin intermediul UE, adica suntem doar niste madulare ale aceluiasi trup. Unirea cu Moldova in afara UE sau fara binecuvantarea UE este blasfemie, deoarece nu face decat sa trezeasca “demonii” trecutului, sentimentele “nationaliste” care sunt evident periculoase.

Credinta – este principala piedica ideologica a fabricii de consens deoarece adeptii credintei nu … “consuma” sau consuma dificil produsele fabricii. Orice credinta este periculoasa doar daca nu este aliniata consensului. Credinta catolica este mereu ridicata in slavi. Nici RadioVatican nu a prezentat mai “cuvios” si mai fastuos vizita Papei Francisc in Romania decat Digi24. Cata vreme o organizatie religioasa este aliniata (papa e putin spus aliniat, este chiar patron), aceasta nu este deloc periculoasa. Am vazut in cazul USR cum organizatiile aliniate partial nu sunt ostracizate ci doar “modelate”, adica prin implicarea directa in dezbateri si prin pomparea unor puncte de vedere si a unor indivizi “aliniati”, fabrica de consens incearca si reuseste directionarea si coordonarea orientarii in acele organizatii. Nu conteaza natura organizatiilor. Problema cu Ortodoxia insa este ca insasi prin natura lor, ortodocsii nu sunt aliniati si nu sunt dependenti de lideri. Fiind soborniceasca, ortodoxia este probabil ultima reduta de democratie in lumea moderna, deoarece fiecare membru este puternic motivat sa “apere ortodoxia” reiterand principiile de baza ale ortodoxiei, asa cum in fiecare democratie, teoretic, cetatenii reitereaza mereu principiile de baza: libertatea, fraternitatea, egalitatea. Insa dupa cum vedem, aceste principii sunt depasite, si trebuiesc inlocuite cu “europenitatea”, adica supunerea oarba fata de Comisia UE si fata de tot ce vine de la Comisie. Vedem cum protestele din Franta, desi sunt evident o reactie democratica la tentativele de crestere a puterilor politiei (in fapt inca un progres mic dar ferm in marsul dictatorial), au fost prezentate negativ de fabrica de consens, ca pe niste “tulburari” ale unor “fascisti” care “au ars masinile politiei”. Cand insa imigrantii din Franta ard masinile politie, aceste proteste sunt prezentate ca “anti-rasisite”.

Disonanta logica cu privire la ostracizarea orientarii crestin-ortodoxe a Aur vine chiar in finalul “punctului” unde prost sa fii sa nu realizezi absurdul argumentarii: “Nicio mențiune despre musulmani, budiști, rastafarieni” in conceptia AUR. Cu siguranta, daca ar face un reportaj despre ce sunt rastafarienii prin satele din Timis (asa cum au facut despre AUR), ar gasi foarte multi rastafarieni pe-acolo …

Libertatea – aici este atacat AUR deoarece se declara anti-marxist. Digi24, care doreste libertate totala, ca toate minoritatila sa aiba drepturi, se gandeste si la marxisti si condamna AUR deoarece acestia se declara impotriva marxistilor. Asa cum vedem ca apara drepturile rastafarienilor, Digi24 se arata intrigata de faptul ca desi AUR se declara imptoriva libertatii de expresie, lupta impotriva marxistilor. Aici este probabil disonata logica maxima, deoarece evident libertatea de expresie include si dreptul marxistilor sa se exprime. Orientarea impotriva marxismului si afirmarea celorlalte valor, evident sunt chestiuni care nu au nimic cu libertatea marxistilor de a se exprima. De altfel, ce nici macar nu are curajul sa exprime Digi24 este temerile pe care comportamentul si ideologia unor membri USR le-au starnit la adresa oamenilor de rand. Eu personal, consider de exemplu USR un partid marxist tocmai prin militantismul anti-crestin pe care il afirma dar mai ales prin lupta de clasa si ideile socialiste extreme. De fapt, USR ar fi mai bine clasificat ca un partid socialist extremist. Nu de putine ori am vazut opinii in randul USR conform carora proprietatile ar trebui confiscate si nu de putine ori, opiniile economice ale USR s-au asemanat in totalitate PSD-ului. De altfel, programul USR publicat pe site-ul lor este plin de referinte socialiste. Iata un simplu exemplu, gasit in 1 minut: clusterele industriale. Aici USR nu face decat sa dea copy/paste din programul PSD unde e folosit de fapt termenul de “parcuri industriale”. Parcurile industriale sunt cele mai mari tunuri trase in Romania: statul (noi) finantam dezvoltarea de utilitati, logistica etc prin organismele administratiei locale (in general Consilii Judetene) care sunt apoi capusate de firmele de partid. Nu se intra intr-un parc industrial (cluster industrial) daca nu ai carnet de membru. Ineficienta acestor parcuri este crasa si nu sunt decat prilej de tunuri pentru smecheri. Asta vrea USR, dar nu numai asta. Iata de ce USR este marxist si de ce ideile marxiste sunt un pericol real in Romania, nu doar pentru ca PSD-ul a facut un melaj cancerigen intre tehnicile de acaparare a puterii si de control specifice bolsevismului si pseudo-capitalismul privat al camarilei de firme de partid . Toti membrii PSD sunt mari afaceristi, sunt adevarati capitalisti luptatori si inovatori insa ce lipseste este piata libera si competitia – aceste valori nu le vom vedea niciodata promovate in programul vreunui partid (nici macar la AUR), deoarece sunt adevaratul extremism de dreapta. Reducerea taxelor, micsorarea aparatului bugetofag, vanzarea tuturor companiilor de stat care nu sunt decat surse de tunuri si gauri pentru buget, stimularea competitie, dereglementarea – acestea sunt adevaratele masuri de extrema dreapta pentru care ar putea fi ostracizat un partid.

In final, poate ar fi necesara o concluzie si ceva predictii Nu voi face acestea ci doar voi face o recomandare: citiți, citiți, citiți. Rezistenta prin cultura este singura optiune in razboiul informatic si psihologic in care traim. Auto-educatia, informarea riguroasa si cu rabdare, gandirea critica, punerea sub semnul intrebarii a oricui si a orice, fundamentarea in scepticism si aratarea cu degetul a diavolului sunt singurele meceanisme de protectie. Insa inainte de toate, intelegerea mecanismelor de functionare a fabricii de consens este utila pentru a ne putea feri pe de o parte de produsele acesteia si pe de alta parte pentru a putea incropi o miscare de rezistenta. Ne aflam practic intr-un moment de cotitura pentru libertate cand, asa cum am spus, botii retelelor sociale sunt inca nepregatiti si nu dau eficienta maxima in fabricarea unui consens pe aceste platforme. Fara Facebook, probabil Romania ar fi astazi condusa 90% de USR si am avea cea mai “revolutionara” si “progresista” guvernare din intreaga UE. Predictia mea este ca in curand, produsele fabricii de consens nu vor fi doar prezentate la raft de unde noi sa putem sa le consumam ci magazinele vor fi inchise si curierul va veni la usa sa ne aduca produsele, fara ca noi sa le fii comandat. Cine are urechi de auzit, sa auda!

Pro și contra Moș Crăciun

Problemele actuale pe plaiuri mioritice sunt mari și grave și chestiunea lui Moș Crăciun poate părea trivială, similară discuțiilor despre sexul îngerilor din vremea asaltului asupra Constantinopolelui, dar nu este deloc așa: fără înțelegerea puterii simbolismului nu ne vom putea nici da seama pe ce lume trăim și nici nu vom putea să facem lumea în care trăim mai bună și nici să ne pregătim mai bine pentru lumea de dincolo care urmează acestei lumi.

Bunăoară, în rândul ortodocșilor avem două tipuri de atitudini relative la Moș Crăciun: respingere totală și acceptare entuziastă pietistă. Voi da un exemplu de respingere totală, din partea Pr. Gheorge Anitulesei cu o scurta expunere a argumentelor sale, urmând să prezint puțin mai pe larg o tâlcuire simbolică a lui Jonathan Pageau, un creștin-ortodox din Canada.

Pr. Gheorge Anițulesei este drastic împotriva lui Moș Crăciun (dar nu numai – și împotriva Moș Nicolae și împotriva unor manifestări de Crăciun nepotrivite) din următoarele motive:
– Moș Crăciun este un obicei neortodox;
– se înșală cei care cred că primindu-l pe Moș Crăciun, țin și atrag oamenii în Biserică;
– nicăieri în cărțile de predici și didahii ale sfinților din trecut, nu există nicio referință la Moș Crăciun;
– aceste obiceiuri cu Moș Crăciun înlocuiesc obiceiurile noastre creștine: Crăciunul a ajuns o sărbătoare pentru pântece și petreceri.

Poate ar fi totuși corect să menționăm și o poziție “moderată” aflată la mijloc între respingere și entuziasm: cei care acceptă pe Moș Crăciun, “de dragul copiilor”, ca sa nu îi priveze pe copii de o bucurie mare care nu le poate afecta cu nimic credința. Dar, după părerea mea, această poziționare este superficială și se încadrează mai mult la categoria entuziaștilor care îl acceptă cu brațele deschise pe Moș Crăciun deoarece dacă e bun pentru copii, de ce nu ar fi bun și pentru cei mari iar dacă nu e rău pentru copii, de ce ar fi rău pentru cei mari? Deci, nu avem alte comentarii legate de cei plasați “la mijloc”.

Trecând la Jonathan Pageau, doresc să dau mai întâi linkurile câtorva youtube-uri pe care acesta le-a realizat de-a lungul anilor pe tema Crăciunului și a lui Moș Crăciun pentru a le fi utile celor care înțeleg engleza și doresc să consume la sursă informațiile pe voi încerca să le sumarizez din aceste video-uri în continuare:

  1. Santa Claus and the Tooth Fairy Exist
  2. The Problem with Monotheism | Santa and The Tooth Fairy Exist pt.2
  3. Christmas as The Anchor of Reality
  4. Symbolism of the Christmas Tree
  5. Symbolism of Christmas | The Ass and the Ox
  1. Moș Crăciun există!

În primul rând, Jonathan e de părere că Moș Crăciun există! Nu există un cerc pătrat sau o apă uscată, însă Moș Crăciun există, în mod evident. Sunt Moș-Crăciuni peste tot; sunt tipi care se îmbracă în Moș Crăciun, avem ornamente, decorații, sunt povești despre Moș Crăciun, cântece, sunt toate aceste lucruri care îl sărbătoresc pe Moș Crăciun. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nu este dacă Moș Crăciun există ci dacă acesta există, în ce manieră există? Într-un mod similar putem pune întrebarea și despre Dumnezeu: în ce fel există Dumnezeu? Sunt lucruri care există dar care nu sunt la nivelul unei realități concrete, la nivelul unei cești de cafea sau la nivelul unui creion pe care îl pot lua în mână și pot zice: iată-l că există. Adică există lucruri care există la diferite niveluri ale ființei, care nu au corpuri limitate, conținute, cu margini bine definite. La fel putem spune și despre concepte: dragostea există dar nu o poți pune într-o sticlă. Moș Crăciun există într-o maniera chiar mai imediată (apropiată) decât dragostea, deoarece știm cine este Moș Crăciun, știm cum se îmbracă, știm când vine și ce aduce, avem cântece despre el, avem evenimente care îl sărbătoresc (mai puțin în plandemie), etc.

Mulți oameni se străduiesc să înțeleagă că ființele nu sunt evidente, nu este foarte evident cum poți defini precis (cuprinde) o ființă. De exemplu, un om are părți: inimă, mâini, picioare, etc. Mai există apoi ceva, omul este o persoană care le ține pe toate împreună, care ne ajută să îl vedem pe om ca fiind un întreg. Un om poate chiar adăuga lucruri noi la sine care ne pot ajuta să identificăm acea persoană: un tatuaj, un machiaj, o tunsoare, o haină într-un anume stil etc. Chiar dacă aceste adăugiri nu sunt complet atașate de persoană sunt într-o oarecare măsură parte din persoana acelui om.

Moș Crăciun îl putem vedea în același fel: are elemente ale persoanei care manifestă ființa lui Moș Crăciun. Toți știm cine este Moș Crăciun, ce reprezintă, care este scopul lui. Într-adevăr corpul lui Moș Crăciun nu este la fel ca corpul nostru. Făcând paralela cu corpul uman alcătuit din părți, în cazul lui Moș Crăciun, părți din corpul lui Moș Crăciun le vedem în diverse imagini, fotografii din cărți, reclame, de la mall, de la televizor, din povești etc. Și noi avem proiecții ale noastre în fotografii, în profilele de pe rețelele sociale etc. Când un bărbat se îmbracă într-un costum de Moș Crăciun, el îl manifestă pe Moș Crăciun (îl instanțiază) în acel moment. El este parte a lui Moș Crăciun deoarece participă la ființa lui Moș Crăciun în momentul în care se îmbracă în costum de Moș. Ba mai mult, putem chiar vorbi cu Moș Crăciun! Dacă un copil merge la mall și stă în poala lui Moș Crăciun, ce va vorbi cu acesta? Moș Crăciun îl va întreba dacă a fost cuminte, ce își dorește drept cadou și copilul îi va răspunde. Important de înțeles este că în acel moment, copilul nu vorbește cu Costel care s-a îmbrăcat într-un costum de Moș Crăciun, ci copilul vorbește cu Moș Crăciun. De asemenea, nu Costel îi răspunde copilului, despre cum a ajuns el fără bani de cadouri și trebuie să rezolve problema și mai are și o petrecere deseara, ci Moș Crăciun îi răspunde copilului. Dacă Costel începe să se plângă copilului despre problemele lui personale sau vorbește aiurea și face glume proaste, Moș Crăciun se dilueaza, dispare, și copilul își va da seama că nu mai vorbește cu Moș Crăciun. Copilul nu îl va mai recunoaște pe Moș Crăciun și Costel va înceta să fie parte a trupului lui Moș Crăciun.

Celui care neagă în continuare existența lui Moș Crăciun, Jonathan îi pune în față următoarea paralelă. Așa cum tu zici că Moș Crăciun nu există, dacă eu vorbesc cu tine și îți pun o întrebare și tu îmi răspunzi, eu pot zice: nu tu îmi răspunzi, ci gura ta. Este asta însă adevărat? Nu, gura este doar unealta prin care îmi răspunzi la întrebare. La fel, Costel și alții ca el care se îmbracă în Moș Crăciuni și fac toate cele, sunt uneltele prin care Moș Crăciun se manifestă, se exprimă în lume. Moș Crăciun este o ființă destul de coerentă: are o personalitate, are un mod de a vorbi, poți discuta cu Moș Crăciun și acesta să îți răspundă. Omul ca persoană nu este nici el perfect conturat, ci este suma unor idei, unor influențe. Există deci ceva care definește o persoană, există ceva care unește toate aceste elemente și le pune împreună într-o ființă consistentă, astfel încât când discutăm cu acea persoană recunoaștem cu cine vorbim.

În continuare, Jonathan prezintă un episod interesant și folositor despre cum pot părinții să explice copiilor că Zâna Măseluță există.

Cum funcționează ființele? Ce face o ființă să fie o ființă? Ce înseamnă pentru o ființă ca să existe? Ce înseamnă să spunem că anumite orașe au o anumită personalitate? Că unele orașe au anumite elemente care le fac unice? Putem apoi înțelege de ce în Biblie se spune că fiecare oraș are un înger păzitor? Deoarece un oraș poate spune ceva, poate vorbi coerent, poate spune lucruri care ne ajută să recunoaștem că acel oraș ne vorbește. Evident, nu se primește la primul nivel această argumentare. Ființele sunt grupate într-o ierarhie și la fiecare nivel sunt proprietăți specifice acelui nivel. Există un mister al înțelegerii acestui adevăr: și noi suntem făcuți din părți așa cum și un oraș este făcut din părți, dar noi avem un număr și un fel de părți care lucrează într-un fel pe când orașele au și ele părți dar care sunt făcute în alt fel, se manifestă într-un alt fel și au un scop diferit în cadrul întregului. Cert este că așa cum noi suntem unici, și orașele sunt unice. Și așa cum noi vorbim și orașele vorbesc, așa cum și țările vorbesc. Tot așa, în mall ne putem întâlni cu Moș Crăciun și putem vorbi cu el. Când întâlnim un polițai și vorbim cu el, se manifestă același fenomen. Dacă Costel polițaiul, când vorbim cu el, vorbim cu Costel, asta e o problemă, autoritatea este subminată, ierarhia este alienată și dezechilibre încep să se manifeste.

4. Simbolismul Bradului de Crăciun

Auzim deseori că multe tradiții creștine au origine păgână. Sau dacă nu sunt păgâne, sunt noi, recente, sau cum mai auzim noi pe meleguri mioritice “de import”. Ce trebuie însă să înțelegem este mecanica motivelor pentru care o tradiție devine importantă. Uneori contează detaliile istorice ale formarii sau importului unei tradiții dar uneori nu contează. Ce este mai important este însă motivul pentru care o tradiție anume a fost importată, de ce musai acea tradiție a fost importată și nu alta. În motivul asimilarii unei tradiții putem să vedem și patternul (modelul). În cazul bradului de Crăciun vedem că patternul este însăși o reprezentare a realității, a lumii văzute (dar nu numai). Să detaliem …

Un brad de Crăciun are unele proprietăți prin care se definește. Bradul (pomul) trebuie să aibă o formă conică, similară unei piramide. Ce punem în vârful unui brad (pom) de Crăciun? O stea sau un înger (mai puțin pe la noi, probabil perioada comunistă a reușit să extermineze complet tradiția îngerului din vârful bradului). O stea / un înger sunt însă cam același lucru. În Vechiul Testament, cuvintele pentru stea, înger sau rege sunt fie același cuvânt, fie cuvinte din aceeași familie. Atât steaua cât și îngerul sau regele reprezintă capul / vârful / șeful (principality) unei ierarhii de manifestare. Pomul de Crăciun cu forma sa de piramidă întruchipează ierarhia întreagă. Ideea de piramidă sugerează că avem 1 sus, în vârf și se coboară apoi jos la mai mulți. Apoi, ce mai avem pe brad? Avem betele/ghirlande/panglici care sunt înfășurate în jurul bradului înconjurându-l circular care cuprind întreaga ierarhie (de sus până jos). Acestea se manifestă prin prezența la periferia ierarhiei, constituie o graniță care ține unită întreaga ierarhie. Ce mai avem pe brad? Ornamente. Ornamentele, sub formă de globuri sau luminițe prinse de crengi sau alte decorațiuni, reprezintă lucruri prețioase, obiecte strălucitoare care sunt presărate în brad, așa cum misterele realității sunt presărate în jurul nostru în lume. Pentru ca ceva să existe, pentru ca ceva să apară pe orizontul fenomenologic, trebuie să aibă o identitate tainică, o scânteie ascunsă care îl instanțiază în realitate, în încropește într-un întreg, îl face să devină o entitate. Aceste lumini și ornamente strălucitoare sunt o imagine a felului în care realitatea ni se desfășoară în fața noastră și cum aceste mici puteri, mici esențe sunt ascunse în lumea înconjurătoare. Vedem ierarhia însăși ca fiind plină de lumină: lumina care se pogoară de sus umple întreg pomul și ne arată comorile ascunse ale lumii.

Dar sub brad ce punem? Darurile! Darurile sunt împachetate, ascunse: iar asta este poate cel mai important aspect. Aici Jonathan menționează și o evoluție interesantă legată de daruri: nu cu multe generații în urmă, darurile de sub brad puteau conține nu doar cadouri / bucurii ci și puteau fi răsplata unui comportament negativ (un cărbune de exemplu – bineînțeles împachetat pentru a conserva ideea de mister). Similar cumva cu nuiaua în cazul lui Moș Nicolae. Acum s-a păstrat însă doar componenta pozitivă, pachetele conțin doar daruri. Bănuiala mea este că componenta negativă, când a existat, era doar un element ludic la care s-a renunțat însă astăzi tocmai din cauza involuției emoționale a oamenilor care pot fi ușor atinși de cele mai nesemnificative gesturi, neavând capacitatea să treacă cu ușurință peste vorbe, cuvinte, gesturi ci deseori dându-le mai multă importanță decât faptele. Alternativ acestei teorii, putem și specula că poate oamenii s-au îmbunătățit și sunt plini de compasiune și dragoste pentru aproapele, de aceea cadourile tip cărbune sau nuia au dispărut.

Important legat de daruri / cadouri este însă faptul că acestea fiind împachetate și conținutul fiind ascuns ele reprezintă potențial, sunt o instanță a unui potențial. Orice dar poate fi într-o cutie care încă nu este relevată, orice bucurie. Fiind însă împachetate, ascunse, ele produc un suspans, o stare de așteptare și de visare. Cadourile, ca și ghirlandele din brad, reprezintă comorile care sunt ascunse în realitate, unele vizibile, strălucitoare, altele ascunse. În haosul lumii căzute există unele comori ascunse care reprezintă frânturi de ordine. O altă tradiție legată de daruri – care nu este importată la noi – este punerea acestora în ciorapi. Darurile puse în fundul unui ciorap sunt ca bucățica de aur pusă la fundamentul realității fenomenologice. Interiorul unui ciorap este o zonă ascunsă, terminală, iar ciorapul este acela cu care piciorul calcă pe pământ, pe realitatea concretă, tangibilă.

Pentru a înțelege de ce cadourile sunt ascunse sub brad sau în gaura unui ciorap trebuie să menționăm și momentul în care are loc Crăciunului: de solstițiul de iarnă, momentul în care soarele coboară din ce în ce mai jos și zilele se fac din ce în ce mai mici. Pe măsură ce ne apropiem de Crăciun, ne întrebăm: oare se va opri soarele din coborâre? Oare ne va cuprinde de tot întunericul? Ce se va întâmpla? În cel mai de jos moment, la solstițiu, acolo va avea loc însă o inversiune. Așa cum sub bradul de Crăciun avem ascunsă o comoară, asemenea darurilor ascunse sub brad, împachetate, care așteaptă să fie deschise, lumina nu va fi biruită de întuneric. Bucuria darurilor, sugereaza Pageau, este reprezentarea – în tabloul bradului de Crăciun – a nașterii Pruncului care a adus lumina în lume și a umplut-o de daruri.

În continuarea video-ului, Pageau face o paralelă între Nașterea Mântuitorului și nașterea lui Moise, dar și între ierarhia pomului de Crăciun și icoana Nașterii Domnului despre care are însă un alt video și despre care poate vom vorbi altă dată.

În continuarea articolului voi face câteva considerațiuni personale atât despre Moș Crăciun cât și despre simbolismul lui Pageau și voi încerca să fac un slalom neobositor de urmărit printre ele.

În primul rând, doresc să deconstruiesc rapid o eventuală argumentare: ce nevoie avem de brad? Importante sunt altele: spovedania, împărtășania, colindele, etc. Pageau menționează clar: bradul are o importanță mică, nu poate fi pus la același nivel cu Crezul, de exemplu. Sunt însă unele aspecte pozitive ale înțelegerii – și acceptării – interpretării simbolice a bradului, care nu trebuiesc neglijate. În primul rând este exersarea simțului de întelegere în general a simbolurilor. Celor care nu și-au dat încă seama, le spun pe șleau: puterea simbolică este o putere reală, pusă de unii masoni chiar pe același nivel cu puterea militară și economică. Dacă ne deschidem ochii, în jurul nostru, peste tot vom vedea simboluri. Reclamele TV sunt pastile concentrate de simboluri, mitingurile electorale, concertele de muzică, manifestările sportive, chiar și felul cum sunt plasate produsele la raft nu au doar un rol utilitar, nu emit doar conținutul de bază în sine ci vin la pachet cu nenumărate alte informații / sugestii / sentimente / stări de spirit care sunt împachetate prin simboluri. Nu mai continui, cred că este clar că noi oamenii funcționăm nu doar la nivel rațional, ci oricât de mult am încerca să ne limităm la rațiune, felul cum este mintea noastră alcătuită ne împiedică să fim imuni la simboluri și să nu fim afectați de ele. Putem însă să fim conștienți de existența puterii simbolice și să vedem altfel lumea sau să ne scoatem singuri un ochi și să rămânem parțial orbi, fără perspectivă stereoscopică, deși probabil pierdem mult mai mult decât aceasta.

Problema substituirii

Se pune onest problema dacă nu cumva – în ciuda semnificației simbolice a în tradiția creștină – bradul și Moș Crăciun înlocuiesc sau diminuează sărbătoarea în sine. Pun însă întrebarea: ne-am dori un Crăciun sărbătorit doar de 2% din români cât este cifra ortodocșilor care merg la biserică duminică de duminică? Pe de altă partă, să nu excludem și posibilitatea raportării de pe planuri total diferite la simbolistica sărbătoririi Crăciunului: cu siguranță pentru cei care nu mai au conexiune cu creștinismul, sensurile, rosturile și înțelesurile sunt cu totul altele sau sunt la un alt nivel de importanță. Crăciunul este o sărbătoare care a cucerit întreaga lume și nu cu puterea armată, având succes chiar mai mult decât poate convertirea la creștinism. Sunt mult mai multe miliarde de oameni care sărbătoresc Crăciunului decât sunt creștini și este evident că există o disonanță a simbolismului dacă îl privim unitar – atât din punct de vedere al creștinului ortodox “practicant”, cât și din punctul de vedere al ateului care vede în Crăciun o ocazie să fie “aproape de cei dragi”, ignorând “restul”. Dar oare chiar așa este? Lumina care se propagă de sus, de la stea, și acoperă tot bradul de sus până jos nu înseamnă oare că vestea cea bună a Nașterii Mântuitorului lumii ajunge până în toate colțurile pământului? De ce să nu ne bucurăm împreună cu cei care deși nu cred în Dumnezeu sau au alte credințe sau cred “în felul lor”, noi acceptând simbolistica bradului și acceptându-l pe Moș Crăciun, să ne punem sub aceeași lumină alături de ei? Totodată, cine poate spune cu certitudine că sărbătorirea Crăciunului așa cum se face astăzi a înlocuit sau a diminuat sărbătorirea veritabilă – cum ne-o imaginăm noi, cei care ne îndoim de Moș Crăciun – a praznicului Nașterii Domnului? Și mai presus de această întrebare: ce ne împiedică pe noi să trăim cum trebuie praznicul și de ce trebuie musai să negăm și să renunțăm la această tradiție (nouă sau importată de la păgâni cum ar fi ea) pentru a putea avea o prăznuire deplină? Nu mai zic de intrigările brave și semnalele de alarmă ale bătătorilor de clopot care arată cu degetul înspre rafturile pline, înspre coșurile de cumpărături, aglomerația și dezmățul petrecăreț al acestei perioade. Ce putem zice? Cu ce ne afectează asta pe noi?

Despre Jonathan Pageau

Pageau a devenit popular pe Youtube tocmai făcând acest tip de tâlcuiri, pe care le numește el simbolism. Inițial mi s-a părut a fi doar un limbaj adaptat, iconomic, un mod de a vorbi rătăcitului contemporan, omului pierdut, milenialistului sau postmodernului întârziat. Nu mi-e teamă să mărturisesc semnele de întrebare pe care le-am avut cu privire la utilitatea acestei strategii și chiar am avut gânduri negre în a-l suspecta pe Pageau de oportunism: s-a nimerit ca Pageau să dea de Peterson, să fie propulsat de acesta și apoi a pedalat pe simbolism și o face de câțiva ani buni. Însă ascultându-l și reascultându-l abia încep să îl înțeleg cât de cât și să descopăr noi moduri de înțelege atât credința cât și lumea din jur. Într-un fel, adevărata artă a lui Pageau nu este să sculpteze sau să picteze icoane ci să pună pe cuvinte imaginile pe care el cu ochii unui artist le vede atât în tradiția și simbolistica creștină cât și în tainele ascunse ale lumii înconjurătoare de astăzi (Pageau interpretează simbolic și unele filme).

Cu ce nu sunt însă de acord cu Pageau este cu riscurile pe care și le asumă discutând cu diavolul și încercând dialoguri imposibile. După cum știm Jordan Peterson este fondatorul unui nou curent de gândire (sau nou îl știu eu): creștinismul fără Hristos. Pe scurt, acest curent acceptă și utilizează moralitatea creștină, studiază Biblia, ascultă pildele lui Hristos, poate chiar respectă și unele porunci, dar … acceptă și chiar recomandă ateismul, iar tradiția bisericii creștine, deși o tolerează, o desconsidera prin delimitarea de ea. Altfel spus, creștinism scolastic, în afara Bisericii. Cam același public al lui Peterson este și publicul lui Pageau și el încearcă să-și extindă “granițele” mai mult în acestă direcție, considerând probabil această lucrare ca una de propovăduire. Eu zic că se înșală dacă crede că simbolismul este un nou vorbit în limbi, deși ce știu eu? Indiferent, recomand să-l ascultați și să luați ce puteți cu atenția și trezvia care trebuie să ne însoțească peste tot nu doar pe Youtube.

Cum se modifică genele ADN-ului uman (în propriul garaj)

CRISPR este o tehnologie de inginerie genetica relativ recenta care permite editarea genetica a oricarui organism intr-un mod facil si accesibil – practic CRISPR este un salt imens in modificarea genetica comparabil poate cu trecerea de la caruta la masina. Desi cititorii chiazna.ro au mai auzit inca din 2016 de Crispr (aici), personal nu am mai fost interesat de subiect si am uitat ce am invatat atunci. Nestiind deci sa explic, apelez la Youtube:

Pentru cei care au timp si vor un intro mai pe larg in aceasta tehnologie, precum si implicatiile acesteia chiar de la inventatori, le recomand Youtube-ul de mai jos:

Deci practic, astazi se pot face modificari genetice foarte facile, inclusiv de acasa, din garaj.

Amuzant legat de filmul de mai sus, este ca similar programului Hello World din domeniul limbajelor de programare si care reprezinta cel mai simplu program pe care il poate cineva face intr-un limbaj si care are ca functie simpla afisare pe ecran a textului “Hello World”, in cazul CRISPR, programul Hello World presupune modificarea ADN-ului unor borscute pentru a crea niste super-broaste mai forțoase, cu mușchi mai puternici.

Din pacate, efectul dureaza doar cateva saptamani, dar cei care trec de nivelul Hello World sunt incurajati sa avanseze tehnologia, prin depistarea unor noi schimbari genetice mai reziliente si mai interesante.

In contextul actual al vaccinului, luarea in deradere a riscurilor de modificare genetica a ADN-ului, fie planificata fie accidentala denota doar necunoasterea felului cum functioneaza CRISPR.

Iata inca un video si mai in detaliu din care va atrag atentia asupra urmatorului pasaj:

Uite cum funcționează în laborator: oamenii de știință concep un ARN „ghid” care corespunde genei pe care vor să o modifice, și o atașează proteinei Cas9. Asemenea ARN-ului viral în sistemul imun al lui CRISPR, ARN-ul mesager direcționează Cas9 la gena țintă, și foarfecele molecular al proteinei taie ADN-ul. Aceasta e esența puterii CRISPR: doar prin injectarea Cas9 legată de o secvență ARN, oamenii de știință pot schimba orice genă din genom.

Culmea este, ca mecanismul de functiune al vaccinului este tocmai felul cum functioneaza CRISPR. Mecanismul prin care virusii folosesc replicarea ADN-ului gazdei, este folosit de CRISPR tocmai pentru a afecta permanent ADN-ul prin “hacuirea” procesului de reparare a erorilor din ADN. Repararea, modificarea unor gene sau chiar inlocuirea acestora este posibila prin CRISPR. Singura frana in dezvoltarea acestei tehnologii este deocamdata nesiguranta acestei tehnologii pe termen lung si problemele etice.

In concluzie, pun deci intrebarea: este cumva vaccinul anti-covid un experiment in masa de testare a unor noi versiuni de CRISPR? Sau deja s-au rezolvat problemele legate de incertitudinea modificarilor pe termen lung si se trece la treaba in sensul modificarii ADN-ului uman?

Iata si concluzia la articolul din 2016 pe aceeasi tema, cu mentiunea ca din nou imi pare rau sa vad ca cele mai sumbre predictii ale mele se intampla:

Se intelege ca chestiunile etice sunt multiple si de nerezolvat, mai ales in vremurile de astazi. Singura frana este – Slava Domnului – frica ireversabilitatii modificarilor, de unde cercetatorii prezenti la conferinta ne dau garantii ca au grija ca experimentele sa nu iese din laborator, ca nu se stie niciodata …

Si iata cum la riscul ca omul sa fie eliminat de roboti se adauga si riscul ca noi organisme biologice sa fie inventate / modelate care sa altereze fatal ecosistemul deja afectat al omenirii. Ah, si riscul ca Mengele sa fie reabilitat si selectia genetica sa fie la fel de banala cum e acum scoaterea unei măsele.

REVOLUTIA CRISPR

PS: nefiind genetician, pun si eu intrebarea: oare instabilitatea modificarilor efectuate prin CRISPR se poate rezolva prin vaccinarea periodica, cand … “scad anticorpii”?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Alte youtube-uri pe aceeași temă:

1 2 3 4 5 277