Testele de competență financiară – ultimul banc despre bănci

Şi mai puţini români vor avea şansa să îşi ia credite: Băncile vor da teste de competenţă clienţilor care vor să ia credite. Cum arată un set de zece întrebări la care trebuie să răspundeţi dacă vreţi un credit (Sursa: Ziarul Financiar)

BNR-iștii au stat ei și s-au gândit: oare ce să facem ca să mai domolim nițel cererea la credite (care între noi fie spus este principalul motiv al creșterii ROBOR-ului)? Au făcut un comitet, și-au sumețit cămășile, și-au umplut ceștile de cafea și au intrat în ședințe de brainștorming. După lungi dezbateri și stoarceri de creier, experții au decis: să tragă semnale, nu mai pot – au tot tras și nimic nu s-a întâmplat; să interzică băncilor să dea credite, nu au cum: oricât ar umbla la reglementări, băncile vor da credite în continuare căci încă trăim în open season la vânătoarea de fazani pentru viitoarul cutremur financiar care va lăsa cu fundul în baltă la propriu pe majoritatea mușteriilor la creditele imobiliare care spre deosebire de greci care au avut plasa de siguranță a europenilor, nu vor avea de cine să fie salvați, căci FMI-ul poate multe, dar să dea locuri de muncă și salarii sigure nu poate. Prim urmare a rămas doar cea mai amuzantă soluție aruncată la grămadă în glumă de un tânăr iexpert care a fost introdus în comitetul de criză doar ca să aibă seniorii pe cine să trimită dupa șaorme în pauzele de brainștorming. Anume: să sugereze băncilor să bage teste grilă pentru acordarea de credite.

Bineștiută fiind onestitatea și corectitudinea românilor, aceste teste vor putea fi date și online și deși se va publica și cartea cu răspunsurile, sigur nimeni nu va copia. Aplicanții vor avea astfel ocazia să învețe cum e treaba cu creditele și finanțele iar băncile vor putea astfel să elimine pe cei care își supra-estimează veniturile, eliminând astfel riscurile sistemice care sunt reprezentate de creditarea hazardată într-o perioadă de boom economic cum avem parte în vremurile minunate pe care le trăim. Genial! Cea mai tare soluție: BNR se spală pe mâini că a făcut ceva ca să prevină umflarea necontrolată a gogoșii, băncile de asemenea se spală pe mâini că fac tot ce le zice BNR-ul și în plus poate o să lanseze și cursuri pentru aspiranții la credite pentru pregătirea pentru aceste teste. De vină vor fi doar elevii care vor trișa și nu vor da testele cu onestitate.

Dacă vi se pare prea amuzantă și exagerată această povestire, citiți câteva teste cu Matei și Doamna Florescu publicate în ZF.

O asemenea aberație de măsura putea fi luată doar în Absurdistanul care este România, de o organizație la fel dacă nu mai putredă decât parlamentul: BNR. Pentru că BNR este stat în stat și angajările se fac cum se fac la stat, s-a ajuns ca să fie plină de incompetenți care nu doar ca nu au idee de cum funcționează și cum trebuie să funcționeze un sistem financiar al unei țări cu aspirații de piață liberă, dar nu au nici cea mai mică legătură cu realitatea și cu cunoașterea mediului pe care pretind că îl macrostabilizează. Și când te gândești că acești oameni decid cât de mulți lei să tipărească și prin urmare cât de rapid să se evaporeze valoarea banilor acumulați de români – cei care mai și acumulează și nu doar trăiesc din credite.

Nu îmi este încă clar cât de mult va conta în decizia de acordare a creditului acest test, dar este evident că nu are nicio relevanță cât de priceput este clientul la a înțelege economia și finanțele. E logic că oricine poate să ceară un credit și că este treaba băncii să analizeze dacă dorește să își asume riscul să îi acorde un credit. Într-o economie de piață, băncile au fiecare grad de riscuri diferite și targetează clienți diferiți, pe sectoare diferite, deci e logic că unele își asumă un grad de risc mai mare ca altele. Căci dacă varietatea și individualitatea băncilor nu este un lucru bun, la ce mai avem mai multe bănci și nu una singură?

În altă ordine de idei, este la mintea cocoșului că nu inteligența financiară este problema creditacilor ci onestitatea. Cele mai mari găuri au fost trase băncilor în criza din 2008 de către cei care au mituit ofițerii de credite și au falsificat documente pentru a accesa credite cât mai mari și a risca cât mai mult. Mai ales în domeniul imobiliar, era o întreagă mafie a creditării pentru că prețurile creșteau ca ciupercile după ploaie și constructorii nu aveau timp să acumuleze capital pentru a porni o noua investiție, ci se risctau să acceseze credite umfland asset-urile nu doar pentru ei, ci prin relațiile făcute la bănci, trimiteau clienții viitoarelor imobile la o anumită bancă, la o anumită persoană, pentru a lua credit cât mai repede și a semna contractul de vânzare într-un stadiu cât mai inițial al construcției. Astfel, mulți puteau să demareze o lucrare la un bloc de apartamente cu zero investiții personale. Tot riscul era preluat de bancă și deși existau norme și reguli, acestea nu erau respectate pentru ca orice regula este atât de puternică pe cât este câinele de pază al acelei reguli. Ori după cum vedem, în cazul de față nu avem câini de pază ci avem clovni de pază dacă ultima lor soluție la creșterea temperaturii creditării este testul grila. Patetic și jalnic!

Sinodul Reformatilor – un model pentru ortodoxie?

Pentru ortodocsii care au urmarit cu atentie declaratiile ierarhilor participanti la Sinodul din Creta de anul trecut as dori sa atrag atentia asupra unui amanunt interesant dar trecut cu vederea deoarece problemele au fost atat de mari si grave incat acest mic amanunt a ramas prea putin analizat si discutat: permanentizarea sinoadelor. Adica, multi ierarhi au declarat si multe opinii din partea filosinodalilor emise pe canalele oficioase au sustinut ideea ca sinodul din Creta va continua, ca bisericile participante se vor mai intalni si in viitor pentru a discuta noi probleme si pentru a “pastra legatura”, pentru a “construi unitatea” etc.

Exista doua variante cu privire la sublinierea acestui amanunt – nou in sine pentru ortodocsi obisnuiti cu cele 7 mari si Sfinte Sinoade nu cu aggiornamente periodice, fie ele si cu decizii “minore” si doar “fara a atinge credinta” precum pretind filosinodalii.

Prima varianta ar fi ca aceasta ar fi fost intentia organizatorilor si la discutiile purtate s-a indus ideea permenantizarii. Nu chiar toti ierarhii au fost insa atenti, de vreme ce PS Macarie in blanda si timida luare de opinie cum ca hotararile nu prea au fost bune si prezinta unele probleme, sublinia ca ar fi util un nou sinod care sa aduca clarificari.

O a doua varianta ar fi ca nu exista niciun plan si nici nu s-a discutat nimic despre un nou sinod, ba chiar lipsa reprezentantilor majoritatii (ca numar) a ortodocsilor din Creta, a cam taiat avantul sinodal pe viitor si orice speranta de unificare sub umbrela lui Bartolomeu & Co. a ortodoxiei este desarta. Mesajul cu privire la alte sinoade a fost pur si simplu fum si abur (zgomot) sau o strategie de a diminua din intensitate rezistenta la schimbare prin iluzoria speranta a unui viitor sinod in care ar fi participat si rusii si ceilalti si in care abaterile ar fi fost corectate. Na-ti-o franta ca ti-o dreg la anu’, altfel spus.

Dorinta impunerii unei permanentizari si normalizari a sinoadelor ortodoxe este un vis mai vechi al dracilor. Cate pseudo-sinoade nu avem in istorie? Insa sa vedem putin unde s-a ajuns in ramurile frante ale crestinismului care au fost dominate de spiritul innoirii si al modificarilor dese, actualizate si la zi. Biserica Reformata isi trage numele tocmai de la spiritul de schimbare. In locul lui Hristos au pus “Reforma”. Ei nu se mai numesc crestini, ci reformati. Hristos este un asterisc, un amanunt discutat din cand in cand.

Reformatii au parte de sinoade anuale, au un comitet permanent care le organizeaza, se intalnesc anual, in fiecare luna Iunie si sinodul este foarte bine organizat. Are 192 delegati: un preot (minister), un batran (elder), un diacon si un secretar din fiecare “biserica” regionala (clase le zic ei – o clasa este formata din “bisericile” dintr-o regiune). Sinodul ia decizii cu privire la credinta, chestiuni liturgice, imnuri, principii de slujire si perspective morale / etice. In fiecare an, deciziile luate sunt publicate si facute cunoscute credinciosilor.

Iata de exemplu, un extract cu o hotarare “sinodala” din 2016:

4. Synod asks that congregations invite, as much as possible, the presence and involvement of same-sex attracted members when dealing with matters that affect the lives and discipleship of same-sex attracted members within the CRCNA (Sursa)

Ca ortodox si ca roman, desi cunosc limba engleza, imi este aproape imposibil sa inteleg ceva din aceste hotarari, chiar din sumarul lor (puteti gasi sumarul agendei si a hotararilor pe ultimii ani aici). Am incercat sa urmaresc si o discutie a unor pastori participanti la un astfel de sinod:

O buna parte, discutia se invarte in jurul pensiilor pastorilor, semn ca pensiile sunt o chestiune fierbinte pe toate meridianele si la toate credintele.

Acesta este visul unor inovatori: ca si noi sa avem asemenea sinoade. Imaginati-va cate calatorii de facut o sa fie pentru profesorii si expertii in “sinodalitate” si cate joburi stabile s-ar crea daca obiceiul initiat in Creta s-ar impamanteni in ortodoxie. Anul trecut in Creta, anul urmator la Istambul sau Antalya, la anul in alta parte – sunt sigur ca multora le-ar surade ideea.

Nu mai zic de cati profesori universitari ar avea noi materiale pentru cursurile de ecumenism si de reporterii care poate s-au cam plictisit de citate din sfintii parinti si predici de-ale Sf. Ioan Gura de Aur si vor sa mai trateze si subiecte noi si interesante, ancorate in realitatile contemporane cum ar fi de exemplu rapoartarea ortodoxiei in ansamblu la noul val de migratie: ce sa facem, cum sa facem, ce sa zicem etc.

De ce BITCOIN-ul poate atinge 60.000$

 Cryptocurrency and initial coin offering (ICO) expert Phillip Nunn made a prediction in January that Bitcoin would reach lows of $6,000 and highs of $60,000. Nunn recently reiterated his confidence in the prediction after the price of Bitcoin plummeted almost 18 percent last week. (Sursa)

Argumentele lui Nunn le puteti gasi la linkul sursa. Eu am insa o explicatie putin mai diferita.

Daca urmarim evolutia Bitcoinului de la caderea recenta (de la 7700 la 6700) se observa clar o rezistenta in jurul valorii de 6500. De altfel, la fiecare cadere de la varful bulei, se poate observa un pattern: caderea are loc intr-o zi dupa care in perioada urmatoare asistam la o cvasi-stagnare (miscari sideways).

Faptul ca Bitcoinul are aceste frane si pur si simplu nu merge inspre zero spune multe. Daca Bitcoinul ar fi doar un instrument speculativ si pretul ar fi arbitrar, determinat de hype, ce ar impiedica pretul sa mearga inspre zero? Ca pe orice instrument, franele caderii sunt cumparatorii. Faptul ca exista cumparatori la 6700, care pot pur si simplu sa franeze crash-ul, denota un interes puternic din partea unor cumparatori care isi permit sa determine poate chiar unde sa se opreasca caderea.

Da, asa cum zice Nunn, piata este mica, capitalizarea este infima comparativ cu alte piete financiare. Si da, intr-adevar, daca miliardarii lumii s-ar decide sa puna macar 1% in Bitcoin, pretul ar exploda. Daca nu ma insel, fie la articolul sursa citat mai sus, fie in alt articol, cineva facea si un calcul. Putem spune ca 1% investit in Bitcoin este un vis al cryptofililor insa dupa cum spune Ray Kurzweil, uneori noile tehnologii au o viteza de penetrare exponentiala: o tehnologie apare, are o oarecare adoptie pe aici, pe colo, preturile sunt inca mari, insa ulterior, pe masura ce noua tehnologie isi dovedeste avantajele, raspandirea este exploziva.

Contestatarii ar putea insa spune ca Bitcoin-ul a avut destul de mult timp pentru a dovedi daca se incadreaza in inventiile relevante care vor avea o viteza de raspandire exponentiala. Adevarul este insa ca este imposibil de determinat daca acest proces (de crestere exponentiala) a esuat in cazul Bictoinului sau ne aflam inca intr-o etapa initiala. Sunt multi factori pe care i-am putea enumera in categoria piedicilor care au franat adoptia Bitcoinului si nu se stie care dintre ei rezolvandu-se poate debloca starea actuala si produce mult-prezisa trecere la monedele crypto si revolutia sociala pe care aceasta o poate produce. Iata doar cateva dintre aceste posibile piedici enumerate aleator:

  • dificultatea folosirii wallet-urilor:  e posibil pur si simplu ca wallet-urile actuale sa nu fie inca indeajuns de usor de folosit de toata lumea; este clar ca adoptii initiali ai bitcoinului sunt pasionati de tehnologie si pot folosi cu usurinta wallet-urile actuale, fiind familiarizati cu conceptele legate de tranzactionarea bitcoinului si de blockchain; insa pana cand un wallet nu va fi indeajuns de usor de folosit pentru cei care nu stiu nimic despre bitcoin si doar vor sa cumpere si sa il foloseasca pentru plati, este posibil ca utilizarea bitcoinului si a altor monete sa fie inca restransa la un public limitat, pasionat de criptomonede;
  • teama de reglementatori: starea legala a criptomonedelor este inca extrem de variata de la o tara la alta tara si exista o dinamica a acceptarii si a interzicerii acestora care creaza unele retineri investitorilor mai ales a celor institutionali; insa cand Bictoinul va fi la fel de acceptat ca aurul si cand bancile nationale nu doar ca il vor accepta dar poate vor incepe sa faca si rezerve in Bitoin, este evident ca din ce in ce mai multi miliardari vor include Bitcoinul in bascketul lor de diversificare. Vor accepta insa bancile centrale sa isi taie singure creaca? Totul depinde de mama lor (BIS), daca le da semnalul sau nu;
  • lipsa infrastructurii: poate ca wallet-urile sunt deja ok si pote ca reglementarea nu e o problema, sau cel putin nu este peste tot; sa fie oare problema penetrarii faptul ca este totusi destul de dificil pentru un magazin sa integreze plata in bitcoini? Sa fie oare lipsa unor solutii de integrare a platilor choke-point-ul? Lipsa de programatori era o problema chiar inainte de aparitia criptomonedelor, iar in ziua de astazi cand tehnologia evolueaza atat de rapid este evident ca unele idei, chiar daca sunt revolutionare si chiar daca sunt open source, asteapta programatori care sa le duca mai departe; problema e cu atat mai grava cu cat exista o inflatie de criptomonede si de proiecte iar IPO-urile au supt grosul capacitatilor tocmai prin promisiunile financiare extraordinare; un programator care face un wallet poate castiga o suma frumoasa in timp, daca wallet-ul lui este adoptat, daca este apreciat si daca pretul este optim; dar cine sa dea bani pe un wallet cand exista atatea gratuite si cand oricum Bitcoinul are penetrarea pe care o are; insa un programator care este asociat intr-un IPO poate deveni milionar peste noapte

Daca Bitcoin-ul nu a ajuns la zero si inca ramane la valori cu 3 cifre astazi cand folosirea este ilmitata, cand penetrarea este pusa sub semnul intrebarii, cand in multe tari exista riscul interzicerii totale, ne putem imagina ca indiferent de rezolvarea problemelor enumerate mai sus, in cazul unor noi tensiuni pe piesele financiare si a cresterii interestului in Bitcoin ca instrument de pastrare a valorii investitionale, pretul sa explodeze. Este poate doar chestiune de timp pana cand un nou bulgare se va forma si poate este de-ajuns ca 1 din 1000 de miliardari sa investeasca a mia parte in Bitcoin pentru ca pretul sa creasca din nou si sa determine un interes din ce in ce mai sport din partea tuturor, care interes poate duce si la rezolvarea problemelor si la victoria finala.

 

Prima casă în prăbușire?

Lovitură de teatru pe piaţa imobiliară: Programul ”Prima Casă” a intrat în vizorul FMI. Fondul Monetar avertizează că programul reprezintă un risc la adresa stabilităţii sistemului bancar şi recomandă încetinirea programului, precum şi impunerea unei noi limitări a gradului de îndatorare. ”Salutăm decizia guvernului de a reduce treptat programul ”Prima Casă” * Sursa

Stati linistiti: prima casa nu a murit, prima casa va renaste sub noi haine si noi incaltari, dar cu aceeasi palarie: statul finanteaza creditele ca sa propteze preturile si sa vanda iluzii sclavilor bancilor.

Prima casa este poate cel mai pervers program de mentinere exagerata si peste puterea de cumparare a preturilor imobiliarelor din Romania. Fara Prima Casa, preturile s-ar fi prabusit sau mai bine zis s-ar fi plafonat la un nivel acceptabil pentru salariile romanilor. Insa fara Prima Casa, rechinii imobiliari si sacalii bancari nu af fi facut margini de profit exponentiale comparativ cu ce ar fi insemnat o normalitate si o piata reala a banilor si a imobilelor.

Caci si banul este tot o marfa si pretul lui este dat de cerere si de oferta: fara cererea de la creditele Prima Casa, bancile nu ar fi avut cui sa dea credite – sa nu uitam ca Prima Casa constituie o felie majoritara din placinta totala a creditarii. Statul a proptat insa pretul, oferind pretextul unui ajutor social pentru cei care altfel nu si-ar fi permis o casa. Nu la preturile umflate si proptite insa, caci fara Prima Casa preturile ar fi scazut pana acolo unde oamenii si-ar fi permis sa ia credite si sa cumpere apartamente si fara ajutorul statului. Dar boporul nu intelege si statul este vazut ca un dumnezeu atot-puternic care iti da credit si casa desi fara ajutorul lui ti-ai fi luat oricum si casa si credite mult mai ieftine.

FMI nu face altceva decat sa macane inutil: guvernul si puterea actuala nu au nevoie deocamdata de FMI si nu le pasa ce zice FMI. De altfel, dezmatul creditelor abia a inceput si nenumarate programe similare cu Prima Casa sunt in proiecte. Avem acel exemplu idiot cu credite pentru dezvoltare personala, pentru educatie, blah blah. Tovarasii incearca sa imite si ei schemele folosite de americani pentru a controla vacile necuvantatoare si nestiutoare care se arunca la credit ca pastravul la faina de oase, fara insa sa realizeze ca spre deosebire de americani care tiparesc dolari, noi platim creditele cu aur, petrol si cu munca copiilor care dupa cum am vazut in cazul Greciei, nu vor putea scapa de plata datoriilor pana nu vor plati dobanda la dobanda la dobanda.

Scaderea programului Prima Casa este una contextuala si reprezinta doar o adaptare la niste realitati palpabile: cererea pentru Prima Casa incepe incet sa se evapore deoarece nu prea mai sunt musterii, tot tineretul doritor de case noi inca din primul an de casatorie care are loc de munca cel putin pentru unul dintre cei doi membrii ai familiei si-a pus deja strangul de gat. Prin urmare, e firesc sa taie din Prima Casa si sa pompeze in alte parti unde cererea poate fi stimulata artificial pentru a mai stoarce niscavai seva din blegeala unor piete distorsionate si subdezvoltate.

 

Fum fara foc?

Sedinta Supra-comitetului de Supra-veghere Macro-prudentiala nu avea loc daca undeva nu s-ar fi aprins un beculet rosu de alarma. Se pun cateva semne de intrebare cu privire la aceasta sedinta, care este indeajuns de ingrijoratoare pentru cine intelege despre ce e vorba si este un indicator mult mai serios decat ROBOR-ul ca ne apropiem de o noua criza.

Sa vedem mai intai ce gasim in presa despre aceasta sedinta. Din Ziarul Financiar, mi-a atras atentia aceasta mentiune:

BNR are în vedere limitarea gra­du­lui de îndatorare al populaţiei la un ni­vel mult mai scăzut, după modelul de pla­fonare practicat înainte de 2007, când Ro­­mânia nu aderase la UE.

Nu putem clar deduce din articol daca aceasta mentiune “inainte de 2007” apartine BNR sau este un comentariu al autorului, o observatie personala. Nota este dubioasa insa si pe cat de stinghera pe atat de fara sens pare.

Cum adica sa ne intoarcem in timp? La ce bun avem un istoric de peste un deceniu de membru UE, vreme in care daca ne incordam putin, puteam chiar si adera la Euro? Inainte de UE, sistemul financiar si intreaga economie a Romaniei erau mult mai slabe si mai dezastruoase ca acum, nu existau nici investitiile facute in acesti 10 ani si nici nu aveam acces la posibilitatile de creditare la care avem acum, fiind membri UE (FMI, BCE etc). De ce atunci sa ne intoarcem la conditiile anterioare?

Merita aici poate sa subliniem ca la nivel european situatia pietei creditelor nu este deloc ingrijoratoare, adica opinia mainstream nu este deloc ca ar urma vreo criza sau ca sunt riscuri prea mari, ba din contra, conform declaratiilor si viziunii oficiale si mainstream, UE rezista la socuri si la frecusuri dupa proverbul un sut in fund, un pas inainte.

Criza in Italia? Ce conteaza, trecem si prin asta. Au tremurat niscavai yield-urile la bondurile italiene si s-au cracanat cateva zile spreadurile dintre datoria Italiei vs datoria Germaniei dar totul s-a calmat destul de repede. Criza in Spania? Premierul de dreapta a fost dat jos printr-o motiune de cenzura si socialistii vin la putere, dar conteaza ca Spania are datorie peste un trilion de euro si ca aceasta datorie creste in continuare? Criza la G7? UE face front comun cu Canada impotriva SUA. Euro ramane puternic si bancile europene trec stress-test-urile cu brio si isi “curata bilanturile”.

Foarte amuzanta formula asta cu “curatatul bilanturilor” care nu inseamna altceva decat ascunderea mizeriei sub pres pentru a face o curatenie de mantuiala. Sau poate seamana mai bine cu un chirurg care dupa ce taie pe bolnav si vede cancerul, il coase la loc si ii zice: gata, te-am rezolvat, acum esti in regula.

Intorcandu-ne pe meleaguri mioritice, tare am fi curiosi care semnalmente, care indicatori si care factori au dus la intalnirea acestui super-comitet? Sa fie oare faptul ca datorita dobanzilor mici si a faptului ca pot, romanii se arunca in credite mai ceva ca pastravii la faina de oase? Un supra-tovaras declara ca asta ar fi: creste viteza si volumul creditarii:

Florian Neagu, director adjunct Direcţia Stabilitate Financiară, BNR: „Creditarea populaţiei a ajuns la un nivel care preocupă atât din perspectiva vitezei, cât şi a volumului şi a gradului de îndatorare al debitorilor” (SURSA)

Foarte ciudat! Ce e de mirare faptul ca oamenii ia credit daca isi permit si daca le-au crescut salariile? Ce ne asteptam, sa astepte ca nestiutorii de romani sa economiseasca leu cu leu, sa tina banii in depozite si faca bani si apoi sa se arunce sa cumpere apartamente la supra-preturi, laptopuri de lux care pana la plata integrala a creditului deja sunt depasite moral, telefoane asemenea, masini de lux care vor umple parcarile firmelor de lichidari de leasing la urmatoarea criza? Evident ca romanul daca poate, se arunca la credit. Si daca expunerea nu a fost pana acum setata cum trebuie, de ce nu a fost? Cei care se expuneau pana acum la 80% erau mai siguri decat cei care nu au facut-o inca si sunt mai timizi?

Pe de alta parte, cat de mult va limita noua reglementare viteza si volumul creditelor de vreme ce oricum ciclul inflatiei a fost declansat si dobanzile sunt inca destul de mici comparativ cu vremurile de dinaintea integrarii in UE la care face referinta ZF.

Nu ne putem astepta de la declaratii prea clare sau prea satisfacatoare ale supra-monitorilor. E meseria lor sa vorbeasca blah-blah si sa faca pe prudentii cand de fapt raul este deja facut si populatia este inrobita deja la banci, perioada de credite apropiate de zero fiind capcana in care au fost prinsi naivii care au crezut ca aceste dobanzi vor ramane mici toata viata lor si ca economia chiar isi va reveni. De altfel, in declaratia tovarasului citat mai sus, gasim si o mentiune referitoare la dobanzi:

 Pe lână viteză şi volumul cre­ditelor pentru populaţie îngrijorează şi gra­dul de îndatorare al debitorilor, mai ales în per­spectiva viitoarelor majorări ale dobânzilor.

Venita din gura unui bancher, membru intr-un astfel de comitet, declaratia este foarte ingrijoratoare. Adica BNR are de gand sa mareasca dobanzile? De ce? Nu controleaza inca inflatia? Se vor mari la nivel european? Stiu ei ceva ce nu stim noi?
Evident ca eu am tot atras atentia asupra noului taifun care va lovi tarile emergente si care a distrus deja Argentina, Turcia, Brazilia si chiar Africa de Sud. Insa acesta este un blog de pamflete, nu declaratia oficiala a unui sef de la BNR. Romania a fost ferita deocamdata, dar in prisma miscarilor politice la care asistam, este evident ca nu suntem deloc pregatiti pentru unda de soc si ca nu vom avea cu ce sa rezistam, cu fiecare luna rezervele BNR-ului fiind consumate in tentativa de protejare a cursului care desi nu arata, se afla intr-o persiune constanta.
Daca in 2008 aveam la carma un comandat de nava beat, acum avem la volanul autobuzului un puscarias care fuge de politie. Evident ca regulile de circulatie sunt ultima lui grija ca sa nu mai vorbim de siguranta pasagerilor sau interesul pentru confortul acestora.
Cresterea viitoare a dobanzilor, dupa parerea mea, va fi o problema mai mare pentru stat decat pentru oameni. Povestea se repeta, stim ce a trebuit sa faca statul in 2008, dupa ce economia “duduia”. Istoria se repeta chiar cu aceleasi personaje din pacate. Ma intreb insa daca exista vreun supra-comitet care sa ia in discutie cum poate fi stratul constrans sa nu se mai crediteze aiurea si sa fie pregatit pentru urmatoarea crestere a dobanzilor. Nu de alta, dar rata ROBOR-ului actuala este jumatate din salva a doua de marire pe care au fost nevoiti turcii sa o traga pentru a stavili devalorizarea lirei. Cumulate, cresterile dobanzii de referinta a turcilor a fost de la 8% in aprilie la 17.75% in prezent.
Orice restrictionare a creditarii nu poate fi decat buna si o ridicare a poverii lasate generatiilor urmatoare care vor plati intr-un fel sau altul datoriile noastre (cel putin aceia care nu vor fugi in afara). Din pacate aceasta vine prea tardiva si denota o ipocrizie si o nepasare totala a falsilor pompieri care nu pot decat sa constate focul care s-a aprins si sa isi pregateasca scuzele pentru cand toata lumea va vedea dezastrul si ii va lua la rost sa ii intrebe: ce au pazit?

UE in chingi

America are clovni, Marea Britanie are clovni, Germania are si ea clovni la putere, desi nu prea amuzanti. Si cand clovnii conduc lumea, nu e de mirare daca haosul si destrabalarea devin status-quo. Sa ne rezumam insa la UE.

Avem asadar Brexit-ul care inca nu s-a produs sau cel putin nu a produs efectele. Nu doar in buget dar si in frecusurile legislative si miscarile de trupe, UE clar a primit o lovitura puternica ale carei efecte inca se desfasoara si, repet, urmeaza sa se desfasoare din ce in ce mai accelerat. Celor care inca mai viseaza de o intoarcerea a roatei cu privire la Brexit dorim doar sa le aplicam un scurt dus rece prin declaratia ministrului de externe al Marii Britanii: Boris Johnson Warns May to ‘Get On With It’ and Deliver Brexit. Vedem in acest interviu si ce anume vor britanicii: controlul propriu al tarifelor. Tradus pentru noi, asta inseamna competitie economica: Marea Britanie poate dezvolta relatiile cu China in ritmul propriu si poate sa ajunga rapid din urma Germania care are deja grosul investitiilor chinezesti. Asta nu poate insemna decat o lovitura sub centura data Germaniei si UE indirect. De asemenea, Marea Britanie poate deveni mult mai atractiva pentru banci si scapand de chingile reglementarii UE, poate deveni un paradis financiar si mai mare decat este in prezent Londra si mai ales City-ul londonez care este stat in stat oricum, insa avea nevoie de aceasta rupere pentru a deveni … singurul stat si nu doar un stat in stat.

Pe langa Brexit, problema principala in UE este aceeasi ca in 2008: datoriiile. Da, am avut intre timp vrajeala (sau vraja mai bine zis) lui Draghi care a mentinut pietele pe linia de plutire, insa Dragi este singur, americanii deja nu mai asteapta si incep sa mareasca dobanzile. Placile tectonice se misca si tensiunile acumulate incep sa produca cutremure, Italia fiind falia cea mai vizibila acum, dupa care va urma Spania. Costul finantarii oglibatiunilor Italiei a inceput deja sa se defazeze de Germania [1] atat de puternic incat a inceput sa afecteze stocurile marilor banci europene. Deutsche Bank – un cadavru umblator care tocmai a anuntati ca va concedia 10% din personal – tremura la aceste “clatinari” ale pamantului din Italia. Clovnii din Italia au reusit sa dea deja foc la circ si acum se distreaza cu furtunele de apa stropind spectatorii in timp ce cortul circului a luat foc. Solutii exista: austeritate si inflatie, insa vedem unde poate duce o inflatie prea puternica in Brazilia unde o crestere de 50% a pretului la pompa a produs o greva a camionagiilor care afecteaza grav toate serviciile de la salvare si pompieri pana la alimentarea hypermarketurilor si alimentarea cu materii prime a companiilor. Armata a intervenit insa a produs o reactie si mai puternica din partea protestatarilor:

Greva in Brazilia

Greva in Brazilia – Sursa: Zerohedge

Problema in Italia este similara cu cea din Grecia: nu exista bani si politicienii nu mai stiu ce sa faca. Italienii au ales tot felul de populisti de diverse nuante si personalitati, de la populisti penibili pana la pseudo-tehnocrati si vanzatori de iluzii. Putem face paralele cu Syriza si Grecia din 2012 dar nu ne vom complica. Cert este ca Italia are o cu totul alta greutate si importanta decat Grecia si daca in Grecia o inchidere de cateva zile a bancomatelor a fost suficienta pentru a le lua grecilor gandul de la drahma, in Italia aceeasi tehnica de suprimare a iesirilor din linie cu greu va functiona, Italia fiind capabila dupa parerea mea sa poata sa bata cu pumnul in masa. Sa nu uitam ca creditul este o inventie italiana si ca primele bancnote au aparut la italieni, prin urmare italienii stiu tainele finantelor mult mai bine decat nemtii, inventivitatea, curajul si toleranta la haos a spiritului latin fiind cu mult peste spiritul de revolta inhibata a grecilor care s-au revoltat pana le-au taiat macaroana, dupa care au devenit cetateni europeni exemplari.

Vor fi insa italienii la fel de pro-europeni ca grecii? Se pare ca nu …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Panic, Crisis In Italy: Dealers Pull Bids As Bonds, Stocks Crash; Euro, Deutsche Bank Tumble As Contagion Spreads

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

ARTICOLE RECENTE PE ACEEASI TEMA:

Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război (1908-1918) [RECENZIE]

Ah, rău este prin străini ca desculț printre mărăcini!  Am fost și sunt bolnav greu. Cât e ziua și noaptea de mare nu vine nimeni să-mi dea vizită sau să vadă dacă sunt mort sau viu. Cel ce va mai face ca mine, ca mine să se chinuiască. Stau și mă mir, mă înspăimânt singur de mine! Cum? În România având tată, mamă, frați, surori, neamuri și prieteni, fiind de națiune român, nu am stat și răbdat să-mi fac serviciul către stat, și în Bulgaria, neavând nici mamă, nici tată, nici neamuri și neînțelegând nici limba, am făcut servici și pe câmpul de luptă patru ani. A fost un blestem ceresc sau părintesc cred, și sunt sigur că până nu am fost blestemat nu am putut ajunge pe căile acestea sterpe. Dar … bun e Dumnezeu.

Cartea face parte din colecția Jurnale. Memorii a Editurii Humanitas și se bazează pe jurnalul unui român născut în 1886 într-un sat de lângă Câmpulung Muscel și fugit în Bulgaria ca să scape de serviciul militar. În cele din urmă, Nicolae a ajuns să lupte în armata bulgară mai mulți ani, inclusiv împotriva României.

Deși jurnal, cartea poate fi citită ca un roman de aventură. Viața acestui om este incredibilă și ar putea cu ușurință să fie ecranizată. Adaptarea textului și notele suplimentare de asemenea fac lectura ușoară iar evenimentele relatate sunt cu adevărat spectaculoase.

Pe lângă aventurile personale și bătăliile la care ia parte, Nicolae face și o sumară imagine a societății la începutul secolului 20, atât din România cât și din Bulgaria. Oameni, locuri, întâmplări relatate prin mintea unui cioban relativ inteligent, care citea ziarele, citea cărți, scria bine, citeț, a învățat repede și bine bulgara și turca și chiar avea cugetări filosofice.

Plecat de la 10 ani de-acasă, naiv de curajos, destul de onest, lacom de bani și avere, dar captiv unor idei fixiste și dându-se bătut repede în fața unor provocări cu prea multe necunoscute pentru el, Nicolae a fugit de armată din România ca să ajungă în cele din urmă – ironia sorții – soldat în Bulgaria. Am spus destul de onest, dar din jurnal se întrevede pe alocuri că Nicolae nu e sincer 100% cu jurnalul, poate mai ales din anumite temeri că va avea probleme cu bulgarii pe care nu se ferește totuși să-i facă pe alocuri înapoiați, necivilizați sau păgâni:

Să mă ierte Bunul Dumnezeu, că am mâncat pâine bulgară, dar cele văzute nu le pot uita nici în mormânt [1]. Sunt creștini, tot de o religie și obicei ca și noi românii dar sângele și duhul îl au ca păgânii cei mai cruzi. Aș descoperi eu încă multe de acestea, dar scriind aceste rânduri mă aflu în Bulgaria și am puțină teamă, fiindu-mi soția bulgăroaică, să nu fiu descoperit de bulgari. Ah! nu pot uita când îmi aduc aminte de faptele lor, urăsc și copiii mei, care-i aud vorbind bulgărește, și pe soția mea, care este bulgăroaică. De când sunt demobilizat au trecut 2 luni până acum, când scriu aceste rânduri, și nu am ieșit afară din curte ca să mă întâlnesc cu bulgari, pe care nu-i pot privi.

Avea să iese însă din curte și ulterior chiar să lupte împotriva românilor deși recunoaște că nu a tras un glonț. Mai târziu avea chiar să facă parte din trupele bulgare care împreună cu nemții au ocupat Dobrogea o perioadă, până ca România să o primească pe tavă de la Marile Puteri.

Pe lângă povestea ciobanului și viața lui tragică, în plan secundar putem cunoaște haosul și durerile nașterii națiunii bulgare. Speranțele și ciocnirea violentă de realitate, visurile total defazate de potențialul real dar și neșansele legate lanț – Nicolae relatează cu obiectivitate stările de spririt prin care trec bulgarii. Oroarea războiului este și ea prezentată deși fără gravitate, Nicolae scăpând de nenumărate ori ca prin minune. De altfel, dacă jurnalul este real, supraviețuirea lui Nicolae este cu adevărat o minune. Nu am numărat dar a scăpat de moarte ca prin urechile acului de cel puțin 5-6 ori: la stână luptându-se cu hoții, dezertând înotând Dunărea și plutind pe o bucată de gheață, în armată pe diverse fronturi supraviețuitor deși bulgarii nu au câștigat decât împotriva turcilor în câteva bătălii. După războiul mondial și declararea păcii, condamnat la moarte.

Jurnalul acoperă doar războiul și ne lasă cu Nicolae bolnav grav în timpul în care bulgarii evacuau Dobrogea. Deși a trăit până în 1967 (81 de ani!), nu aflăm nimic din introducere despre unde și-a petrecut ultima perioadă a vieții. Știm însă că unul dintre copiii săi a murit în Al 2-lea Război Mondial.

NOTE:

[1] se referă la cum tratau bulgarii soldați români luați prizonieri la bătălia de la Turtucaia

Dumnezeu să ajute și România!

Turcia se îndreaptă cu pedala de acceleraţie la podea spre o criză valutară violentă: Lira este în cădere liberă, a pierdut numai luna aceasta 17% faţă de dolar, iar încrederea traderilor s-a evaporat. ”Nu este nicio limită la cât de gravă poate fi prăbuşirea. Nu va trece mult până turcii vor începe să vândă” (Sursa: ZF)

Bineinteles ca Romania mai are ceva pasi pana sa ajunga “din urma” Turcia. Sunt insa multe similitudini si paralele care se pot face. In primul rand, atat Turcia cat si Romania sunt tari de frontiera ale Imperiului. Romania deocamdata inca nu a devenit dictatura totala cum este Turcia insa nu mai este mult si probabil la viitoarele alegeri prezidentiale vom putea marca momentul in care nu mai exista sanse de intoarcere.

Observam in conflictul guvern – banca nationala din Turcia o mare similitudine cu conflicturile mioritice:

„Dumnezeu să ajute Turcia“, scrie Alnus Yatirim, broker local, într-o notă recentă adresată clienţilor. „Avem în faţă o bancă centrală care doar priveşte piaţa, când ar trebui s-o conducă şi s-o direcţioneze.“ (Sursa: ZF)

Pe langa acuzele catre banca centrala – ca si cum bancherii sunt de vina pentru politica dezastruoasa a guvernantilor care gonesc investitorii, distrug piata si prin coruptie distrug toate mecanismele normale de functionare ale unei societati – ca si in Romania, in Turcia se nasc teorii conspirationiste.

Ismail Kir, proprietarul unui punct de schimb valutar, este convins că ştie de ce lira turcească suferă declin după declin. „Totul face parte dintr-un plan. Se încearcă îndepărtarea şefului de la putere“, declară acesta, potrivit Financial Times. (Sursa)

Kir Ismail pare coborat din platourile antenelor si nu se gandeste deloc ca valoarea unei monede in raport cu alta moneda este data de cerere si oferta: americanii si alti investitori nu mai vor lire deoarece nu mai vor sa investeasca in Turcia; s-au decis sa vanda toate lirele pe care le au, sa cumpere dolari si sa se care in alte locuri. Explicatia este simpla cu singura mentiune ca banca centrala poate temporiza aceasta brabusire prin cheltuirea rezervei si preluarea socurilor, chestiuni care tin insa de politica monetara si sunt peste puterile noastre de intelegere. Banca Turciei poate nu vrea sa cheltuiasca toata rezerva pentru ca Turcia este implicata in razboiul din Siria si de aceea e nevoie de bani negri pentru zile si mai negre decat aceasta. Iata doar un motiv pentru care poate banca nu vrea sa intervina deocamdata.

Cititorii fideli isi amintesc ca aproximativ acum o luna am scris un articol in care incercam sa explic ca eu nu vad cum in caz de probleme va pica fie cursul, fie dobanzile cum ameninta Isarescu ci o sa pice si cursul si o sa explodeze si dobanzile. Singura nota ar fi ca temporizarea poate sa nu fie aceeasi, cum vedem acum in Turcia. Situatia actuala din Turcia, desi pare sa contrazica teza mea ca in caz de presiune sunt probleme pe ambele directii nu doar pe una, de fapt o confirma: desi a picat lira, vedem ca guvernul si populatia cer marirea dobanzilor pentru a stavili prabusirea monedei, deci in niciun caz Turcia nu a scapat de marirea dobanzilor chiar cu o devalorizare de peste 15% intr-o luna.

In caz ca nu am explicat prea clar atunci motivatia, o fac acum: orice cadere semnificativa are cauze organice (politici proaste, scaderea productivitatii, crize naturale, socialie, razboi etc), deci nu conspiratii sau tentative de destabilizare. Caderea se alimenteaza singura si este un proces care nu se incheie decat cand temerile sunt contracarate de oportunitati indeajuns de interesante incat sa atinga gradul de risc acceptat de investitori. De exemplu, o cadere drastica a monedei, evident ca sperie investitorii si produce reactii in lant: mai intai ies banii destepti, apoi ies banii institutionali (fonduri de pensii, de investitii etc) si mai apoi se prind si patriotii care au depozite in lei si trec pe valuta, continuand trendul. Caderea este stavilita doar cand cresterea dobanzilor, coroborata cu increderea in economie este indeajuns de mare incat sa convinga banii destepti (cei care au fugit primii) ca nu ar strica sa vina inapoi.

PSD si Schengen

In primul rand as dori sa clarific o confuzie creata in randul opozantilor PSD: PSD-ul nu ne vrea afara din UE. PSD vrea o dictatura a la Orban sau a la Erdogan dar in interiorul UE care sa mentina conducta fondurilor UE pentru a nu destabiliza economia, care sa mentina creditarea ieftina pentru a nu destabiliza emiterea de obligatiuni si cresterea pe deficit, pentru a mentine super-salariile europarlamentarilor care ajuta enorm partidul sa motiveze contribuitorii locali la succesul in alegeri prin trimiterea lor la Bruxelles si angajarea unei intregi camarile in mod legal pe bani frumosi europeni. E vremea de o mica paranteza acum pentru a raspunde la intrebarea cat castiga un europarlamentar?
Am citit recent un articol in revista Lumea care m-a cam ingrozit si m-a facut sa regret ca pana acum nu am ajuns inca Europarlamentar. Recomand tuturor tinerilor care nu au principii: intrati in PSD, faceti tot ce vi se cere, pupati orice fund, pentru ca daca veti ajunge europarlamentar, v-a pus Dumnezeu mana in cap. Iata un articol online care detaliaza putin veniturile acestor paraziti inutili. Nu stiu daca mai exista in lumea asta un loc de munca unde doar daca semnezi condica primesti un bonus de 300E. Pe langa salarii, pe langa diurna pentru cazare, pe langa diurna de transport, pe langa banii pentru angajarea de consilieri etc. Sumele sunt imense si responsabilitatea este zero deoarece niciun meltean nu are habar ce fac aia acolo si nici nu ii intereseaza. Cel mai nasol lucru care s-a intamplat pana acum vreunui parlamentar este sa fie atat de prost incat sa fie filat de vreun reportar mai smecher de prin vest cum i s-a intamplat pesedistului Adrian Severin sau sa fie prins pocind vreo limba straina sau facand gafe majore cum s-a intamplat fetei lui Basescu sau Olgutei, dar astea sunt doar mici incidente care de fapt in randul prostimii din bazinul specific cresc notorietatea: “Uite ba asta stie sa vorbeasca in limbi straine. Desteapta femeie! De ce-or rade astia de ea?”
Asadar, UE ideala pentru PSD este o UE care te lasa in tainele tale de micro-dictatura balcanica unde lucrurile merg si-asa dar iti da in continuare bani si te tine la adapost. Culmea este ca si europenilor le convine, altfel nu ar fi fost atat de pasivi pana cum cum au fost cu Ungaria. UE are alte probleme si fiecare tara in parte isi urmareste interesele. Este dezamagitoare iluzia filo-europenilor care cred ca exista valori europene, ca exista un fel de a fi european blah-blah si se amagesc ca prin simpla apartenenta se poate intampla ceva cata vreme nu se schimba mentalitatea oamenilor.
Nu vreau s-o lungesc prea mult pe tema asta, pentru ca in principal vreau sa clarific de ce europenii au dreptate sa nu ne primeasca in Schengen si nu o fac doar din interese cum ii suspecteaza unii. De atlfel, discursul cu accentuarea problemei de aderare la Schengen pare sa fi pornit din laboratoarele de propaganda ale partidului unde baietii au inteles ca capsunarilor le cam displace sa stea la coada cand intra in tara la vama si prin urmare, ar putea sa mai stranga ceva voturi de-aici daca arata cu degetul inspre europeni, incercand sa contracareze cu acest vector anti-european implicarea UE in legile justitiei. Altfel spus, pe scurt Dragnea cere romanilor sa accepte furtul deoarece oricum europenii ne fura pentru ca nu ne accepta in Schengen.
Zic ca europenii au dreptate sa nu ne accepte in Schengen deoarece noi nu suntem pregatiti si daca suntem sinceri, orice roman stie asta pentru ca fiecare are povesti cu mica sau marea coruptie care daca se practica la primarie, la spital sau la vreo companie de stat, cu siguranta se poate practica si la vama. Prin urmare, teroristii chiar pot sa intre prin Romania, noi impreuna cu bulgarii fiind veriga slaba. Cea mai clara dovada este evadarea lui Ghita in timpul guvernarii PSD: pazit de politai care trebuiau sa-l urmareasca 24 de ori din 24, Ghita a fugit. Consecinte? Niciuna, niciun politai nu a fost pedepsti, niciun sef de-al politiei decapitat, iar ministrul nici macar nu a zis: am gresit, luam masuri. Dupa ce ca a fugit, desi e membra UE si ar fi putut pune presiune asupra Serbiei care are dorinta de a se integra in UE, guvernantii nostri nu fac niciun demers pentru aducerea lui Ghita in tara. Iata de ce europenii au dreptate sa nu ne primeasca in Schengen si nu o fac doar din interese.
Ca veni vorba de interese, tare as vrea si eu sa-mi explice vreun conspirationist ce interese au tarile europene sa nu ne primeasca in Schengen? Le-ar strica lor daca firmele din vest ar putea sa-si transporte marfa mai repede si mai eficient in restul UE? Nici vorba! Schengen a ajutat imens europa de vest si extinderea cat mai spre vest nu ar face decat sa ajute si mai mult companiile din vest. Cine are i se va da si cine nu are i se va lua: orice avantaj care este egalizator, sporeste avantajul celui care este deja pe o pozitie dominanta. Prin urmare chiar daca de Schengen ar beneficia si companiile romanesti, principalele beneficiare ar fi tot companiile straine care produc aici si vand afara.
1 2 3 4 5 6 166