GDPR nu functioneaza

Recunosc ca nu am citit cele 50 de pagini de termeni si conditii ale gmail-ului inainte de sau click pe OK, I AGREE si recunosc ca nu am citit nici cele 25 pagini de termeni si conditii ale bancii cand am facut cererea pentru deschiderea contului care cont a venit la pachet si cu serviciul de notificare a utilizarii cardului prin email.

Asadar, iata faptele pe scurt:

1) ora 19:57 – cumparat haine la Reserved, platit cu cardul
2) ora 19:57 – primit mail cu notificare de la banca ca am folosit cardul
3) ora 23 (aprox) – vazut reclama la Reserved (prima data in istorie din ce imi amintesc)

Tot din ce imi amintesc, nu am vizitat site-ul Reserved niciodata si nici alte site-uri de haine recent. Nu am comandat haine online recent (2-3 luni?). Deci nu sunt audienta target de shopperi online. Poate la punctele de mai sus ar trebui si sa mentionez ca nu salvez cardurile in Chrome iar cu cardul folosit nu am cumparat recent (mai mult de 3 luni cred) online, de fapt nu am facut nicio plata online de pe el.

Cum se poate asta totusi? Explicatia este simpla: Google a parsat emailul primit de mine de la banca, a gasit cuvintele cheie “reserved” si m-a asignat la audienta target a companiei Reserved. Foarte probabil campania de marketing online a Reserved pentru display foloseste targetarea dupa cuvinte cheie. Alternativa ar fi sa foloseasca o targetare bazata pe “inteligenta artificiala” a Google, iar inteligenta artificiala a Google sa fi decis ca daca eu am cumparat recent offline de la Reserved am sanse sa comand si online si prin urmare sa imi plaseze aduri reserved.

Nu mi se pare deloc ceva extraordinar aceasta intamplare. Am avut altele si mai “spooky”. De genul: vorbesc cu colegii despre masini si vad ad-uri la masini. Asta desi nu am mai vizitat site-ul unui dealer de aproape un an si nici nu m-am uitat la videoclipuri cu recenzii auto. Si alte exemple similare care denota ca Google cumva ma asculta si imi plaseaza reclame pe baza unor cuvinte cheie din discutii. Am vazut insa un articol pe Zerohedge (Google Parses Your Gmail For Financial Transactions) si m-am gandit sa abordez si eu subiectul.

Inainte de a continua subliniez: nu am nicio optiune de salvat cardurile si comenzile online. Am testat linkul Google mentionat in articol in care vad ce comenzi stie Google ca am facut eu (nu stiu cum le stie) si in cazul meu, ultima comanda este din Ianuarie. Ce mi se pare curios, toate comenzile sunt facute prin emag si unele sunt facute cu plata ramburs (deci sistemul nu e legat de card). Asta ma face sa deduc ca o varianta prin care posibil ca Google sa stie comenzile mele sa fie Google Analytics-ul implementat de emag (probabil tagul de E-Commerce).

Si daca pana acum nu v-am speriat indeajuns acum vine faza interesanta. Nicaieri in emailul primit de la banca nu reiese ce am comandat. Ad-urile vazute de mine erau cu o fusta (deci pentru femei). Contul meu de Google are trecut bineinteles sexul masculin. Din emailul primi de la banca nu putea reiese deloc sexul. Faptul ca primele adurile afisate sunt cu haine de femei ma face sa cred ca Reserved face cumva share cu Google si la alte informatii, cum ar fi produsele comandate. Astfel Google leaga cumva datele sharate de Reserved (plata, magazin, ora comenzii, produse) cu informatiile despre mine din cont (ma identifica dupa nume- in cazul meu deloc dificil sa ma gaseasca), vede ca am primit un mail de la banca, care reprezinta o tranzactie, face match intre mail si info despre comanda sharata de Reserved si ma identifica punctual. In cazul meu, avand in vedere numele destul de unic, probabil nici nu ar mai avea nevoie de emailul de la banca ca sa ma identifice ci ar fi de-ajuns informatiile sharate de Reserved. La toate asta se mai poate adauga si informatiile primite de Google de la telefonul meu legate de locatie.

In concluzie, GDPR nu functioneaza, ba chiar da in cap celor mici, in timp ce cei mari isi fac de cap. In cazul de fata insa, nu doar cei mari isi fac de cap, ci si cei mijlocii. Reserved beneficiaza de puterea oferita de uneltele Google dar totusi are “meritul” de a folosi aceste unelte (mai concret de a fi implementat conexiunea intre comenzile offline si reclama online). Nu stiu cat de legala e treaba asta (probabil deloc in cazul Reserved) si probabil este foarte legala in cazul Google care atat pe mine m-a “legat” prin acel “I AGREE” si care in acelasi rand l-a legat pe Reserved printr-un buton “I AGREE” similar, prin care Reserved ofera garantii lui Google ca mi-a cerut mie permisiunea sa shareze informatiile comenzii mele cu Google, desi poate eu nu i-am dat-o. Dar chiar daca Reserved nu shareaza datele decat encriptate sau fara nume, IA-ul Google poate face oricum maparea intre date si sa ma identifice. Repet, poate si cuvantul cheie “Reserved” primit in emailul cu confirmarea sa fie de-ajuns, desi nu explica targetarea feminina care vine din structura comenzii.

Indiferent daca presupunerile mele sunt reale, sau totul este o pura coincidenta (desi se poate testa de oricine doreste), ce doresc eu sa demonstrez este ca reglementarea nu ajuta individul ci doar pune bariere dezvoltarii, blocand pe cei mici sa faca aceleasi perversiuni pe care cei mari oricum le fac deoarece au monopolul serviciilor si nu ne putem descurca fara ele, prin urmare le dam acordul sa faca ce vor cu noi. Dar chiar daca nu le-am da acordul pentru toate (si eu sunt maxim de atent, dau acordul doar la ce este obligatoriu), IA-ul din ziua de azi nu are nevoie de informatii personale pentru a face maparea. Cateva “frimituri” de informatii (location, suma platii, data/ora) pot fi indeajuns pentru a face o mapare intre anonimul care a comandat offline la Reserved si Gigel Chiazna care viziteaza un site si la ora comenzii a fost geografic (conform locatiei de pe telefon) in magazin. Toate astea sunt “anonime”, Google nu are nevoie de niciun acord special pentru a trage aceste date, informatiile fiindu-i oferite de cei doi actori (Reserved si eu) benevol si din cu totul alte motive. Match-ul insa este extrem de precis si aici trebuie facut ceva legal, daca reglementatorii ar avea 2 neuroni.

La nivel individual, evident ca exista solutii: as putea sa nu mai platesc deloc cu cardul, as putea sa folosesc un email personal privat si sa ma lipsesc de Google, as putea sa folosesc un alt browser decat Chrome care are contul meu etc

Intamplarea in sine, personal nu ma deranjaza, reclamele targetate repetitive sunt agresive, dar sincer le prefer fata de reclamele aleatoare din vremurile in care remarketingul nu exista si care de multe ori erau si mai stresante: solutii de scapat de chelie, alifii anti-varice, ceaiuri naturiste impotriva riscului de infarct etc.

Vor folosi chinezii “optiunea nucleara”?

Dupa cum stim ne aflam in plin razboi tarifar SUA-China. Nu s-au tras inca toate salvele, nu s-a desfasurat inca intreg frontul si nici pozitionarile de o parte sau de alta a celorlalti actori in comertul mondial nu s-au clarificat.

In prezent China detine peste 1 trilion de bonduri (1120 mld in Martie 2019). Teoretic, vanzarea bondurilor are urmatoarele efecte: presiune pe dobanzi, lipsa lichiditatii, devalorizarea dolarului. Daca China vinde, e posibil sa se declanseze un trend si alte tari sa inceapa sa vanda.

Din start sa subliniez: China nu poate vinde instant bondurile. SUA are o legislatie care permite blocarea unor vanzari a obligatiunilor daca se considera tentative de manipulare sau riscuri pentru SUA (nu stiu precis conditiile si clauzele). Prin urmare chinezii au doar varianta sa nu le prelungeasca maturitatile, adica la expirare, sa incaseze banii si sa nu mai cumpere altele.

Dar chiar daca chinezii pot forta mana americanilor ca sa le permita sa le vanda, o scoatere masiva de oferta pe piata ar da jos cu pretul – deci i-ar afecta direct. Unde sa gaseasca cumparatori cand si-asa dobanzile sunt cum sunt si oricum putine state mai au surplus pentru care sa fie nevoie sa caute locuri unde sa il plaseze.

Pana acum, modelul chinez functiona pe reteta simpla: chinezii vindeau in SUA, profitul din vanzari intra in dolari, dolarii intrau in obligatiuni. Statul chinez tine moneda jos pentru a nu inhiba exporturile (contrar a ce face BNR care apara leul) si astfel China a ajuns sa cumuleze foarte multe bonduri americane cumparate cu banii din aceasta diferenta care intr-o economie de piata libera ar fi fost ajustata prin cresterea puternica a yuan-ului, pe masura de dolarii ar fi intrat inapoi in China. Unii zic la metoda asta “vendor-financing” si intr-o masura mai mica dar in esenta cam in acelasi fel, fac nemtii cu restul europenilor: ii crediteaza ca acestia sa poata cumpara nimicurile produse de ei.

Deci cum China produce continuu bani, se pune problema ce sa faca cu ei, in ce sa investeasca. Sumele sunt mari iar achizitiile facute de chinezi nu le consuma. Prin urmare, dupa ce cumpara tot ce pot (companii, resurse etc), dupa ce cumpara aur si incearca sa ii ajunga din urma pe americani la rezerva de aur, chinezii cumpara obligatiuni SUA (dar nu numai). Pe langa obligatiunile SUA ar mai fi alternativele de a cumpara alte obligatiuni (fie suverane, fie de la companii), dar riscul cel mai mic este in SUA si in plus lichiditatea bondurilor SUA este incomparabila cu alti emitenti.

Deci China nu are optiunea de a renunta instant la bonduri si la vanzarea in timp (la maturitate), impactul poate fi irelevant. Spun aceasta deoarece, daca China vinde instant tot ce poate si produce un trend, exista riscul ca SUA sa aiba de suferit. Altfel, exista probabilitatea ca alti cumparatori (inclusiv Fed-ul) sa cumpere tot ce vand chinezii si SUA sa nu aiba nimic de suferit.

Cu privire la bondurile guvernamentale americane, exista si o varianta spectaculoasa, in cazul unei “greve” a cumparatorilor. Japonia este folosita ca cobai dupa parerea mea si de data aceasta, prin achizitiile pe care Banca Nationala le face: peste 80% din obligatiuni sunt cumparate de Banca Nationala. Strigator la cer! Culmea, aceasta situatie nu produce inflatie, din cauze complexe pe care nu le vom aborda acum.

Sa facem acum o mica paranteza: de ce ar vrea China sa vanda obligatiunile, desi inca nu s-a ajuns la dobanzi negative si desi nu are alternative? Evident, vanzarea s-ar face cu scopul de a face rau SUA si de a forta mana americanilor pentru a retrage tarifele vamale.

Ori data fiind situatia, adica incertitudinea unui efect relevant asupra SUA in cazul vanzarii treptate (am explicat de ce instant nu se poate – exista reglementari legale asumate de cumparator) la maturitate, ce sens ar mai avea China sa vanda obligatiunile? Motive s-ar gasi: sa foloseasca banii pentru inarmare sau pentru peticirea gaurilor din barca in urma gloantelor americanilor etc. Deci vanzarea nu poate fi deloc scoasa din calcul.

Este dificil deci de sustinut teoria ca vanzarea bondurilor de catre chinezi ar fi o “optiune nucleara”. In plus, un astfel de raspuns ar semnala clar o ruptura severa intre China si SUA cu riscuri masive si prin urmare schimburile economice ar lua o intorsatura mult mai drastica, companiile americane ar fugi din China si invers. In plus, cine ar mai avea incredere sa investeasca in China, in afara de Rusia si alti mici parteneri?

Daca razboiul tarifar este vazut ca o nebunie a lui Trump si daca chiar in SUA exista o opozitie puternica la aceste tarife si daca in primul rand va avea oricum de suferit americanul de rand, o retaliere a Chinei prin vanzarea obligatiunilor ar semnala clar inceperea unui razboi economic de amploare intre SUA si China – ori chinezii sunt oricum pe muchie de cutit si au probleme oricum.

Inainte de “optiunea nucleara”, chinezii mai au cateva arme pe care le pot folosi: devalorizarea monedei, ban-ul pe metalele rare s.a. Chiar si-asa, “optiunea nucleara” este un risc pentru SUA cu potential de risc existential. Nu putem sa nu gandim ca atat Trump cat si cei de pe langa el il cunosc si si l-au asumat. Faptul ca alta cale de a lovi in chinezi nu a fost, arata dupa cum explicam in articole anterioare ca SUA are o fereastra de “oportunitate” din ce in ce mai stramta in incercarea de a opri avantul chinezilor si de-si asigura pozitia dominanta in continuare. Mentionam in articole ca ultima arma pe care o pot folosi ar fi armata. Deocamdata Trump a ales sa incerce cu tarifele vamale si multi il blaneaza, desi probabil Trump ar merita un Premiu Nobel pentru Pace – in locul lui, un alt presedinte ar fi trecut direct la armata. Nu ca Trump e timid in ceea ce priveste folosirea armatei si a provocarilor.

Insa, sa nu ne iluzionam ca SUA stie sa fie altceva decat un hegemon si ca SUA va putea sa redevina doar o tara cu importanta locala, dupa destramarea imperiului, asa cum a reusit Marea Britanie? Nu, SUA va pica cu un bang – daca va pica.

In concluzie chinezii nu trebuie neaparat sa treaca la “optiunea nucleara”. Este posibil ca pur si simplul socul tarifelor sa fie preluat de cumparatorii americani si astfel Trump sa-si satisfaca obsesia fara ca chinezii sa aiba prea mult de suferit. In plus, dupa cum explicam intr-un articol anterior, chinezii au tot avut preocuparea sa extinda ciclul “marfa-dolari-obligatiuni” si pe Europa si pe alte zone, nu doar pe SUA. Deocamdata nu le-a reusit desi intrarea pe negativ a bondurilor nemtesti din ultima perioada, nu poate fi deloc intamplatoare: poate ca un nou cumparator avid a intrat pe piata ….

De ce este Papa acuzat de erezie?

Multumita mass-mediei romanesti care l-a spalacit pe Papa pana a intrat la apa, romanii nu au habar nimic despre scrisoarea a peste 100 de cardinali, preoti, diaconi, calugari, profesori de teologie si alte personalitati catolice cu greutate care il acuza pe Papa nici mai mult nici mai putin de EREZIE!

Scrisoarea impreuna cu semnaturile actualizate in fiecare zi, este gazduita de site-ul catolic LifeSiteNews.com si poate fi lecturata la adresa: https://www.lifesitenews.com/news/prominent-clergy-scholars-accuse-pope-francis-of-heresy-in-open-letter

De cand este papa, Francisc a fost contestat mai tot timpul, existand si alte initiative similare. Deoarece in presa romaneasca in legatura cu acest subiect este “silentio stampa”, indraznim sa traducem direct de la sursa, un fragment din sumarul scrisorii, urmand ca cei interesati sincer in subiect sa o citeasca in totalitate.

Scrisoare deschisa adresata episcopilor Bisericii Catolice – sumar

“Scrisoarea deschisa adresata episcopilor Bisericii Catolice” este a treia etapa dintr-un proces care a inceput in vara anului 2016. La acea vreme, un grup ad-hoc al clerului catolic si academici (“scholars”) au compus o scrisoare privata trimisa tuturor cardinalilor si patriarhilor catolici din est aratand ereziile si alte caderi grave care pareau sa fie continute in (sau favorizate de) scrisoarea Apostolica a Papei Francisc “Amoris laetitia”. Anul urmator (2017 – nn), dupa ce Papa Francisc a continuat prin cuvant si fapta sau omisiune sa propage multe din aceleasi erezii, o “Corectie Filiala” a fost adresata papei de catre multi dintre aceiasi semnatari, impreuna cu alti membrii ai clerului si ai intelectualitatii catolice (‘sholars’ – nn). A doua scrisoarea a fost facuta publica in 2017 si o petitie in sprijinul ei a fost semnata de 14.000 de oameni. Autorii acelei scrisori mentionau totusi ca ei nu cautau sa judete daca papa Francisc stia ca el contribuie la raspandirea ereziei.

Prezenta “Scrisoarea deschisa adresata episcopilor Bisericii Catolice” face un pas mai departe in a pretinde ca Papa Francisc este vinovat de crima ereziei. Aceasta crima este comisa cand un catolic, in cunostinta de cauza si cu persistenta neaga un adevar pe care el stie ca Biserica il invata ca fiind relevat de Dumnezeu. Luate impreuna, vorbele si faptele Papei Francisc insumeaza o rejectare completa a invataturii catolice asupra casatoriei si activitatii sexuale, asupra legii morale si asupra gratiei si iertarii pacatelor.

“Scrisoarea deschisa” de asemenea indica legatura intre respingerea invataturii catolice si favorurile aratate de Papa Francisc episcopilor si altor membrii ai clerului care fie au fost vinovati de pacate sexuale si crime (pedofilie – nn) cum ar fi fostul cardinal Theodore McCarrick, sau care au protejat clerul vinovat de crime si abuzuri sexuale, cum ar fi Cardinalul Godfried Danneels. Aceasta protectie si promovare a clericilor care au respins invatatura catolica asupra casatoriei, activitatii sexuale si a legii morale in general, chiar cand acesti clerici personal au violat legea morala si civila in feluri strigatoare la cer (violuri de copii – nn), este indeajuns de consistenta incat sa fie considerata o politica a Papei Francisc. Cel putin aceasta este o evidenta a neincrederii in adevarul invataturii catolice cu privire la aceste subiecte. De asemenea, indica o strategie de impunere a respingerii acestor invataturi in cadrul Bisericii, prin numirea in posturi influente a indivizilor ale caror vieti personale sunt bazate pe violarea acestor adevaruri.

Sursa

Avem asadar doua chestiuni care i se reclama papei: “alunecarea” de la invatatura bisericii catolice cu privire la casatorie, homosexualitate, pedofilie si altele – pe de o parte, si promovarea pe unele pozitii cheie a unor personaje “cu probleme” – fapt care face rau bisericii. De altfel, despre criza din Biserica Catolica care se manifesta prin exodul rapid al credinciosilor in SUA, de asemenea nu auzim nimic la noi in Romania. Ei bine, papa este vinovat de aceasta situatie.

Dupa cum stim, dupa iesirea la suprafata a nenumaratelor cazuri de pedofilie si abuzuri, Biserica Catolica a incercat “sa tina sub control” situatia, la inceput incercand sa cumpere tacerea victimelor. Ulterior, a incercat sa puna batista pe tzambal, mutand preotii din “locurile cu probleme” in alte locuri sau pensionandu-i (adevarata pedeapsa!). Deoarece nici aceasta nu a mers, urmatoarea tentativa a fost “pocainta sincera” in public a papei, recunoasterea, acceptarea si apelul la schimbare. Din cand in cand, papa a mai explicat situatia prin faptul ca daca societatea este cazuta in pacat, biserica nu poate fi altfel. O scuza penibila, de altfel, care nu da deloc o explicatie pentru pasivitatea si lipsa de masuri ca urmare a descoperirilor si a iesirii la iveala a cazurilor de abuzuri.

Nu intram in amanunte “tehnice” si de prea mare finete, deoarece nu e cazul. Papa a facut atatea deraieri incat sunt evidente pentru orice observator cat de cat atent al activitatii sale. Ce doresc sa subliniez este “misiunea” pe care o are acest papa, de relativizare a invataturii bisericii catolice. Pe scurt, papa sustine ca Biserica Catolica nu trebuie sa ofere raspunsuri clare la intrebari si ca e bine sa lase in ceata raspunsurile. Altfel spus, daca de exemplu homosexualii intreaba: eu sunt pacatos, papa le raspunde “cine sunt eu sa te judec?” Sau daca o femeie avorteaza si zice “am facut eu pacat”, papa raspunde “ei, lasa asta, acum, fa si tu un pelerinaj la Medjugorie”. Si altele similare. Relativizarea crestinismul nu este altceva decat distrugerea finala, lovitura de gratie pe care papa o da acestei ramure uscate de mult a vitei Domnului.

In loc sa afirme credinta, sa explice pacatul, sa actualizeze chemarea la pocainta, la urmarea poruncilor lui Hristos si la jertfa pentru Adevar, papa face apel pentru lupta impotriva poluarii, la primirea refugiatilor si la toleranta fata de sodomisti. De aceea dracul il iubeste si prin urmare mass-media il preamareste. La fel

Vizita papei in Romania, si primirea de care a avut parte nu este decat un exercitiu pentru antihrist. In acelasi fel va fi primit si prezentat si antihrist: ca un sfant in viata, ca un smerit mare om, ca o intruchipare a bunatatii, ca un om bland si sincer, ca un promotor al iubirii “neconditionate” etc.

De ce il iubesc televiziunile atat de mult pe Papa?

Raspunsul poate fi simplu: televiziunile iubesc banii iar venirea papei ii tine pe toti prostii (inclusiv pe noi) cu gura cascata la televizor, deci reclamele aduc recolte bogate in astfel de evenimente.

Dar nu acelasi lucru se intampla si de Pastile Ortodox sau de Craciun cand desi sunt de asemenea momente “spirituale” si televiziunile pompeaza pe butonul “emotii”, discursul parca are cu totul alte nuante. Adica, ce vreau sa spun? Desi evenimetul in sine este prezentat obsesiv pentru a mentine audientele lipite de telecomanda, televiziunile nu sunt la fel de “zen” in prezentarea subiectului, ci ating si subiecte mai senzitive cum ar fi “averea bisericii”, “spitale nu catedrale”, “preotii lacomi” etc. Desi nu in totalitate, dar nu exista Boboteaza sa nu vedem reportaje cu “ingramadeala la apa sfintita” desi acestea sunt minoritare, existand nenumarate cozi unde se sta la coada linistit – semn ca televiziunile vor sa puna accentul pe aspecte negative, in limbaj simplu spus, sa arunce cu noroi. Oare la vizita Papei nu este nicaieri indramadeala? Nu vom vedea insa asa ceva la televizor (si vom explica de ce).

Pe langa intepaturile la ortodocsi mai delicate sau mai putin delicate facute pe un limbaj mieros (in sarbatori) si pe un limbaj arogant (in restul timpului), in praznicele ortodoxe, televiziunile pun accent pe subiectele pseudo-spirituale si fara nicio legatura cu evenimentul, sau chiar impotriva, gen traditii si obiceiuri populare sau retete alimentare si targuri de “specialitati culinare”. In niciun caz nu se pune accentul pe catehism, nu sunt adusi preoti sau specialisti sa vorbeasca, ba din contra: psihologii se transforma in “analistii experti” in Pasti sau in Craciun. Surprinzator, uneori nu le merge, psihologii vorbind mai ortodox decat multi preoti care mai apar in mod curent.

Tratarea papei si a catolicismului in general este indubitabil total diferita si chiar la polul opus fata de tratarea ortodoxiei. In platforma de propaganda a tuturor televiziunilor (si securiste si “europeniste”). Daca ortodoxia este prezentata ca retrograda, prea ancorata in trecut, prea departata de popor si nicio ocazie nu este ratata pentru a arata cu degetul inspre “catedralele monumentale ceausiste”, in cazul catolicismului niciodata nu se intampla asa. Cand catedrala monumentala catolica NotreDame din Paris a luat foc, televiziunile plangeau si se tanguiau si ridicau in slavi pe donatorii care se aruncau sa contribuie la fondul de reconstruire. Am mentionat acest eveniment deoarece este recent si putem cu usurinta sa exemplificam argumentele pe care le vom aduce in acest articol.

Nu putem insa sa trecem mai departe fara a pune punctul pe “i” cu privire la cateva subiecte cu privire la atitudinea mass-mediei mainstream fata de crestinism. Putine cuvinte insa inainte despre ce inseamna mass-media mainstream. Dincolo de terminologie, data fiind situatia in ziua de astazi (diversificarea comunicarii, accesul la informatie, globalizarea, etc) nu mai exista profit in domeniul mass-media (cu exceptia mega-trusturilor la care nu putem stii situatia reala din cauza interconectivitatii). Atat la noi, cat si in vestul “democrat”, mass-media este finantata de actori “discreti” sau mai putin discreti si grosul banilor se face din influenta opiniei de vot si a lobby-ului pe care se doreste a fi pompat. Nu exista o televiziune sau un conglomerat media care sa supravietuiasca exclusiv din reclame si sa-si permita “luxul” independentei opiniilor. De altfel, echidistanta mass-mediei este deja un concept oarecum istoric, este un ecou venit din istorie, realitatile fiind din contra opuse: fiecare trust, fiecare outlet media are o orientare clara si indubitabila, un discurs recognoscibil si audiente bine conturate si prin urmare competitia se duce de fapt cu organizatii care targeteaza aceeasi audienta, nu pe baza calitatii sau a profesionialismului.

Dincolo insa de orientare, discurs si audiente, cu privire la puntele “tari” din crestinism (dar nu numai), raportarea mass-mediei mainstream este aceeasi: contra. Bunaoara, massmedia este PRO-homosexualitate, PRO-avort si PRO-desfranare si considera “habotnicie” pastrarea in categoria “pacate mari” a sodomiei, a avortului sau chiar a divortului. In rest, in general cresinismul “soft” care nu se atinge de aceste subiecte este mangaiat pe toate partile si promotorii unui astfel de crestinism – cum este papa – sunt fardati si parfumati, chiar extrem de gretos uneori.

Dincolo de aceste consideratiuni generale cu privire la raportarea trusturilor mass-media mainstream fata de crestinism, in cazul papei exista cateva chestiuni de amintit celor care nu prea sunt conectati la lumea catolica si nu au habar pe ce lume traiesc.

In primul rand, Papa este un globalist declarat si viguros si prin urmare nu poate fi decat spalacit la greu de media in ciuda faptului ca in interiorul Bisericii Catolice este contestat din ce in ce mai mult si facut eretic. In prezent, capata tractiune o scrisoare semnata de vreo 50 de teologi grei catolici prin care il acuza pe papa de erezie si ii cere sa se indrepte. Scrisoarea continua sa atraga noi semnatari printre care si episcopi, profesori de teologie, preoti, scriitori, etc. Nu se va mentiona de acest aspect in presa romaneasca, dar nu conteaza asta.

Ideea este ca Papa Francisc a deviat atat de mult de la valorile catolice traditionale (traditionale in sensul de 10-20 de ani pentru ca oricum catolicii si traditia sunt cuvinte incompatibile si care nu pot fi folosite in aceeasi propozitie). Altfel spus, Papa nu mai este protector al crestinismului ci protector al musulmanilor imigranti si al evreilor. Papa nu mai este un protector si sustinator al popoarelor si al natiunilor (cu exceptia Israelului) si face apelul la “unitate globala” si la “un stat global” [1]. Nu mai amintim conflictul pe care papa il are cu premierul italian Matteo Salvini care desi este catolic si promoveaza catolicismul in statul italian, papa nu vrea sa dea mana cu el pentru ca Matteo s-a saturat de africanii invadatori care vin cu barcile pe mare si vrea ca sa ii trimita lui Merkel.

Cu privire la punctele “fierbinti” ale conflictului intre crestinism si anticrestinism, adica homosexualitatea, avorturile si divortul, papa este foarte … “deschis”. “Cine sunt eu sa judec” (pe homosexuali) se arata papa pe sine mai bun si mai iubitor chiar dacat Sf. Pavel care a zis ca sodomitii nu vor mosteni Imparatia Cerurilor. Strigator la cer, dar nu e singurul lucru strigator la cer cu privire la acest papa. Nu doar ca se arata mai iubitor ca Sf. Apostol Pavel care ii judeca pe sodomiti si ii trimitea la iad, dar Papa “suprascrie” chiar poruncile mantuitorului si ale bisericii. Ce altceva inseamna “tendintele homosexuale nu sunt pacat” decat un nou crestinism, o noua religie, bazata pe viziunea papei nu pe invataturile lui Hristos transmise noua prin Sfintii Apostoli si prin Biserica. Papa este insa extrem de abil si priceput la limbaj, reusind sa evite scandalizarea catolicilor cu privire la aceasta raportare strigatoare la cer prin alertarea cu privire la problema homosexualitatii in randul preotilor catolici. Astfel, in loc sa faca apel ca acestia sa nu mai fie protejati ci dati pe mana autoritatilor, papa scuza Biserica Catolica cu argumentul ca homosexualitatea este “la moda” in societate si prin urmare asta afecteaza si biserica. [3]

Orientarea pro-globalista si pro-europeana a papei este intr-un fel de inteles. Ca putere pamanteasca, Vaticanul dintotdeauna a incercat sa cucereasca lumea si sa construiasca o imparatie lumeasca. Papa inca din inceput a cedat ispitei satanei, spre deosebire de Iisus Hristos care i-a zis satanei in pustie cand I-a facut aceasta “oferta” sa stapaneasca lumea “Piei, Satano!” (Matei 4, 10). Papa insa zice: “o schimbare a directiei catre globalism este necesara pentru a lupta cu schimbarea climatica si cu alte amenitari globale” [4]. Va imaginati insa ca Papa ar fi de acord ca lumea sa fie condusa de Klaus Iohannis? Nu, prin globalism, papa intelege un globalism in care el este pus in cap sau daca nu el, fratii lui iezuiti. Credeti oare ca prin globalism papa e interesat ca toti sa cunoasca adevarul si adevarul sa ii faca liberi? Nici vorba. Papa nu e interesat ca toti oamenii sa fie crestini si ca crestinismul sa cucereasca lumea. Papa nu e interesat nici macat ca catolicismul sa cucereasca lumea. Papa (Institutia Papala, mai bine zis cu toate centrele de putere care “administreaza” scaunul papal) doreste in primul rand sa stapaneasca lumea, nu e interesat ca lumea sa se mantuiasca. De altfel, papa Francisc chiar a semnat un document prin care sustine ideea ca pluritatea religioasa (paganii, ateii, ereticii) sunt vointa lui Dumnezeu [5]. O aberatie si o anomalie care oricat de contextuala ar fi, nu poate fi ignorata. Deci explicatia entusiasmului pentru globalism al papei nu este deloc un mister ci este clara: cand papa (fie prin ONU, fie prin alta organizatie) va controla lumea, antrihrist va veni si dracul isi va finaliza “misiunea”.

Spuse fiind cele mai de sus avem si explicatia de ce presa din Romania (dar si presa de stanga din intreaga lume) il adora pe papa si il prezinta ca pe un adevara “om al lui Dumnezeu”. Pentru ca iubeste imigrantii (desi nu ii primeste la Vatican) – pe de o parte – si pentru ca “nu e habotnic” (adica e bland cu homosexualitatea, divorturile, fraudele bancare etc) pe de alta parte. Cum ar putea atunci diavolul – stapanul portavocilor lumesti de astazi – sa lupte impotriva propriei lucrari, dusa cu brio de acest papa “altfe”, care a ajuns sa duca Biserica Catolica la cea mai mare rata a exodului din istoria sa. [6]

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Pope Rejects ‘Excessive Demand for Sovereignty’, Pushes Idea of Global Authority

[2] Pope Francis says homosexual tendencies are ‘not a sin’

[3] Pope Francis ‘worried’ about homosexuality in the priesthood

[4] Pope Francis Calls for End of Sovereignty and Establishment of Global Government

[5] Pope and the Grand Imam: Historic declaration of peace, freedom, women’s rights

[6] More Catholics Consider Leaving the Church Amid Abuse Scandal

Despre valul de ura anti-Dragnea din PSD

Dupa pierderea alegerilor si mai ales condamnarea lui Dragnea, PSD incearca sa bage gunoiul sub pres pentru a trece peste riscurile de moment: pierderea guvernarii si alegerile anticipate. Nu va trece de ele, dar nu despre asta doresc sa vorbesc.

Avem deci un proces intern de “delimitare” de Dragnea – ca sa nu spunem executie. In fapt, se intampla interzicerea intrarii la televiziunile securiste a camarilei de macanitori a lui Dragnea (locotenentii) care aveau ca misiune principala gratierea coruptilor, prin urmare tot discursul, toate mantrele pompate in creierele prostilor si toata lupta pe scurt se ducea in directia asta.

Ca Dragnea era ca un bolovan legat de gat pentru PSD care incearca sa inoate la suprafata nu e ceva nou. Ce e nou e locul unde se afla Dragnea: la zdup. De acolo are mari probleme sa controleze dedesubturile si prin urmare asistam la schimbarea gardei si ca la orice schimbare se lasa cu “sange”.

Se pune intebarea: nu stia PSD dinainte ca Dragnea si camarila lui trebuie debarcati cat mai rapid pentru ca vor duce la groapa partidul? Ba stia, dar dupa cum am mai spus: Dragnea putea (si inca poate) sa ii dea in gat pe multi. Teldrum (si alte firme de partid) a trecut prin toate judetele unde PSD are primari si consilii locale sau judetene si prin urmare, Dragnea ii are la mana pe multi. Asta explica si rezistenta lui pe pozitii.

Daca Dragnea e oricum la parnaie si cumva lupta e clar pierduta, PSD avea de facut 2 alegeri:

1) impinge spre mai multa dictatura, forteaza legile justitiei (pentru ca urmeaza dosarul Teldrum unde se va lasa cu condamnari pentru mult mai multi), forteaza controlul asupra alegerilor (in vederea falsificarii) mai mult decat a facut-o acum prin Melescanu si risca o revolutie. Sau:

2) incearca sa devieze toata ura anti-PSD a votantilor PSD spre Dragnea si prin urmare renunta la discursul despre justitie, trage in jos din maimutoii lui Dragnea si pune in fata merele cele mai aratoase, pe celelalte le baga la dedesubtul gramezii chiar daca de aruncat in plasa musteriilor o sa ii bage pe toti si chiar daca si cele aratoase sunt tot pline de nutriti si alte chimicale.

Un al 3-lea punct cu reformarea si analizarea realista a problemelor, eliminarea gaunosilor si promovarea oamenilor competenti si curati, nu se va intampla in PSD. Dupa cum am spus PSD nu este un partid, este un sistem ticalosit, un conglomerat de grupuri de interese extrem de vast, de la baroni locali corupti si plini de firme si firmulete de partid care rotesc contractele, pana la firme mai mici care traiesc din parandaraturi, bugetari si angajati in firmele de stat care distribuie contracte si rod un os plin de carne, pana la minioni care sug de la conducta bugetului de stat care daca pica PSD-ul si vin altii, exista riscul ca ei sa fie primii sacrificati pentru ca oricum sunt aproape zero si contributia lor nu e decat una numerica si in ultimul rand parazitii sociali dependenti de pomenile electorale ale PSD-ului.

Aici as face o mica paranteza pentru a clarifica si a evita acuze nepotrivite. Prin paraziti sociali inteleg in primul rand acea categorie de oameni care primesc ajutor social desi sunt apti de munca. Lenesi si putori care desi primesc niste ajutoare de mizerie, deoarece pentru ei sunt de-ajuns ca oricum muncesc la negru, au un trai de suzistenta sau au alte activitati, sunt cei mai fideli si constanti alegatori. Acestia au reusit acum sa dea cei 20% ai PSD-ului pentru ca pensionarii, doctorii si profesorii s-au prins de smecheria cu maririle salariale si multi in primul rand nu fac compromisul moral sa voteze cu un partid de mafioti.

Nimicnicia acestor oameni se vede acum din felul cum il trateaza pe Dragnea si pe prietenii lui: cu superioritate si fara scrupule. Pana ieri nu stiau oare acesti tovarasi (inclusiv tovarasa) ca Dragnea este o ciuma pentru partid si ca o sa ii afecteze drastic? Era evident de mult, sondajele aratau. E adevarat ca a existat un Ponta, a existat Firea, dar se numara pe degete dezertorii care au avut curaj sa se puna cu nasul. Printre acesti mojici si fricosi, alaturi de cei care scot capul acum si fac pe reformatii, as enumera un caz special: Androneasca. Aceasta a inceput bine, punand cateva virgule (ca semne de intrebare e prea mult spus) cu privire la gratierea coruptilor. Nu a tinut-o insa prea mult lupta pentru principii sau pentru binele partidului, ci a fost cumparata de Dragnea cu un loc bine aranjat.

Nici chiar dintre cei “curajosi” si care dau iluzia unei verticalitati si constante in raportarea la Dragnea si la atacul asupra justitie, nu sunt cazuri care merita evidentiate. Poate acea asistenta a lui Firea (prefecta Bucurestiului) care si-a dat si demisia din PSD daca nu ma insel. Dar Gabriela nu e decat o vipera iscusita, nu s-a lansat inca la atac pentru ca tinteste prea sus si a calculat bine ca mai trebuie sa astepte, pentru ca urmeaza si Teldrumul si inca nu e prea clar care capat al hidrei va avea sanse de succes pe viitor. Caci dupa cum am spus, hidra bolsevismului in Romania are multe capete: PSD, partidul Pro-Ponta si Alde sunt doar 3 dintre ele.

Cat de amuzant va fi momentul in care Nigel Farage va intra zambind in noul Parlament European?

Mai intai de toate as dori sa atrag atentia asupra unei paralele. Junker i-a facut pe nationalisti prosti inainte de alegeri, la fel cum Hitlery Clinton i-a facut pe votantii lui Trump “Basket of deplorables”. Ura viscerala fata de opinia celuilalt si plasarea aroganta deasupra celor cu viziuni “reduse” care nu au o perceptie “globala” sau “inclusiva” asupra societatii moderne, atat in cazul lui Hitlery cat si in cazul lui Junker nu au facut decat sa trezeasca si mai mult din adormire pe uriasul adormit: acea masa amofra de populatie care ducand-o bine nu era prea interesata de politica si prin neimplicare s-a trezit ca situatia e nasoala, prin urmare s-a uitat in dreapta in stanga care ar putea fi motivele si s-a trezit ca tara, orasul, familia lui sunt in stare de asediu.

Trecand peste paralele amuzante, as aborda putin modul in care UE s-a gandit sa asculte nemultumirile populatiei si sa vina in intampinarea nemultimirilor oamenilor. Totul a fost o mascarada. Asa zis-a “deschidere” fata de cetateni nu a fost nimic altceva decat un teatru al absurdului: cateva conferinte, cateva invitatii la institutiile UE pentru niste bloggeri irelevanti si apolitici care au facut poze si s-au postat pe instagram, mesajul principal fiind “UE is cool”, fara nicio explicatie sau fara nicio discutie importanta pe subiectele fierbinti. Realitatea este ca UE nu vrea sa tina cont de nationalisti ci ideal ar vrea sa le traga un glont in cap. Daca nu ar fi in spate istoria democratica a unor tari ca Franta sau Anglia, probabil actualul UE ar da si o lege prin care nationalistii sa fie arestati. Deja orice referinta la nationalism este un faux-pas in canalele de media care doresc acreditare, iar cea mai mica pata de “intinare” cu nationalism in activitatea sociala a vreunui candidat la vreun post de birocrat la UE ii poate fi fatala, chiar daca este descoperita ulterior angajarii.

De altfel, obsesia anti-nationalista este atat de veche incat prin anii 2000, un student care isi propunea intr-un viitor oarecare sa puna mana pe un post in guvern sau la vreun ONG “deshis”, se ferea ca dracul de taiame de orice asociere cu vreo grupare sau personalitate cu inclinatii nationaliste. Mai concret, o tanara la facultatea de stiinte politice a refuzat sa participe la o actiune oarecare (cvasi-nevinovata, pe un topic deloc fierbinte) cu o asociatie, pe motiv ca acea asociatie avea orientare nationalista. Pentru cei tineri, amintim ca anul 2000 este inainte de UE si inainte de NATO, deci …

Cum stam asadar cu Brexit-ul? Inca inainte sa se voteze Brexitul am spus ca :

Pai cel mai rau lucru in cazul unui Brexit, pentru pacea lumii, va fi tocmai “ideea” care va crapa “fundamentul UE”: ca doar impreuna ne e bine si cine dezerteaza, ajunge sa se scufunde. Asadar, e posibil ca britanicii sa fie deschizatori de drumuri si sa ne arate ca “afara” e mai bine. Brexitul va putea fi apoi urmat de un Frexit, Grexit si de alte exituri si astfel se va alege praful de ideea europeana, mai ales daca prin separare, multe tari redobandind moneda proprie si suveranitatea proprie, se vor putea misca mai eficient in lupta cu criza. De unde putem intelege de ce ideal pentru elita europeana ar fi ca Brexitul fie sa nu aiba loc si daca are, sa fie o lectie dura pentru posibilii viitori dezertori. Intelegem deci, de ce frecusurile nu vor fi deloc putine si foarte posibil ca multe razboaie financiare si economice sa fie lansate impotriva “dezertorilor” .

21.06.2016 – BREXIT PENTRU TRADERI

Si in articolul referit mai sus si in cele ulterioare pe tema Brexit-ului explicam ca UE nu poate lasa Marea Britanie sa se rupa pur si simplu astfel incat totul sa fie amiabil, sa fie ok, sa continue legaturile economice dar sa ofere britanicilor idependenta neconditionat. Daca aceasta s-ar intampla, altor tari le-ar veni “idei” si “visul european” s-ar destrama peste noapte. Se intelege ca din acest frecus, si UE poate avea de pierdut daca Marea Britanie o sa fie ferma si o sa isi asume riscul acestei ruperi. Batalia se duce insa mai mult pe plan psihologic, UE sperand sa lanseze atat de multe mesaje false si sa ii sperie atat de mult pe britanici incat acestia sa faca o revolutie si sa ceara anularea referendumului. Ca morcovel pentru o astfel de viitoare buna purtare, UE ar putea oferi Marii Britanii cateva noi “conditii speciale” in gramada oricum destul de umflata a conditiilor speciale pe care Marea Britanie si le-a negociat la aderare.

Culmea culmilor este ca intre timp, nu doar ca spaimele UE nu i-au determinat pe britanici sa provoace partidele sa lanseze un nou referendum, dar dorinta de Brexit s-a solidificat si mai mult in cei care au votat pentru la referendum si de asemenea, noi “convertiti” contribuie nu doar la solidificarea sentimentului anti-european, ci chiar la “epurarea” clasei politice britanice de “ezitanti”. Cum altfel putem numi succesul exploziv al unui partid creat in luna aprilie a acesui an si care se numeste Partidul BREXIT? Culmea este ca nu doar ca britanicii pro-UE nu au reusit sa produca un nou referendum, dar in tabara cealalta, exista chiar concurenta intre cine este mai “true brexiter” dintre ei.

Fenomenul aparitiei si succesului acestui partid – a carui epopee abia incepe – va fi studiat in manualele de istorie din viitor si va fi probabil in lista cauzelor care au dus la implozia UE alaturi de criza financiara din 2008 sau invazia “refugiatilor” din anii ulteriori crizei. Iar liderul sau Nigel Farag, probabil este caz unic de fondator de mai multe partide care au avut un succes fulminant si au reusit sa destabilizeze spectrul politic traditional din Marea Britanie, producand totodata un pattern copiat – cu mai mult sau mai putin succes – si in alte tari.

Cu privire la organizarea si activitatea in noul parlament, nu exclud ca sa fie primul parlament european in care vom vedea batai. La cum a inceput sa se coboare betivanul Junker si sa foloseasca un limbaj suburban plin de ura si lipsa de respect fata de milioane de cetateni, nu m-ar mira daca haosul in noul parlament va produce fierberea colivei Uniunii. Desi Politico.eu considera ca euroscepticii au pierdut din putere, conservatorii si reformatorii au castigat foarte mult. In plus cresterea spectaculoasa ecologistilor din Germania care e o felie mare din UE, va produce fragmentare si mai masiva. Ecologistii vor pune bete in roate mai ales politicii agricole comune, ori fara agricultura coeziunea este imposibila.

Deocamdata, ce ma mira este ca toata lumea ignora elefantul din camera: sistemul financiar. Nimeni nu discuta despre esecul politicii BCE, despre bondurile europene, despre cresterea in continuare a ratio-ului datorii/PIB in majoirtatea tarilor europene, despre bancile europene care supravietuiesc cu greu de pe o zi pe alta si oricand putem auzi ca pretul actiunii Deutshebank a cazut sub pragul emotional de 5E/actiune etc, etc. Nu este exclus deloc ca o noua criza financiara cauzata de mormanul datoriilor, razboiul tarifar si ciclul recesionar sa loveasca ca o tornada UE chiar in pragul negocierilor pentru imparteala locurilor din Comisie si alegerea Marelui Conducator – un proces cu totul tainic si magic, numit Spitzenkandidat process prin care un mare anonim care nu a primit niciun vot si nu face parte din partidul cu cele mai multe voturi este pus acolo sa conduca chiar daca partidul care l-a propus nu face parte dintr-o coalitie majoritara, ceea ce nu ar fi singura aberatie.

P.S. Cu privire la Brexit nu am elaborat deloc despre cat de demna sau de morala este atitudinea pe care birocratii europeni o au fata de britanici si de ce nu-i lasa in pace. Am putea zice (daca am fi naivi) ca este normal ca UE sa apere interesul cetatenilor europeni si sa fie ferma cu Marea Britanie in procesul de negociere. Exact! Tocmai de aceea, UE ar trebuie sa nu puna bete in roate Marii Britanii si pentru interesul comun sa faca tot ce poate pentru ca acest proces sa se desfasoare fara a afecta mai mult decat trebuie economia UE. Pentru a realiza insa cat de mare este inselaciunea si manipularea pe care UE incearca sa o produca in cardasie cu tradatorii Brexitului care au negociat din parea Marii Britanii, va invit sa citit tratatul. Chiar si pentru un neavizat reiese cumva faptul ca mare lucru nu se va schimba daca Brexit s-ar face pe baza acestui tratat, decat ca Marea Britanie nu va mai participa la procesul decizional. In rest, plasteste, contribuie, se supune etc. Halal Brexit!

Dar cum ar putea UE sa fie daca nu sireata si hoata in relatia cu Marea Birtanie? Nu trebuie ca UE sa se lupte intr-adevar ca sa dovedeasca britanicilor ca in afara e rau, pentru a preveni disolutia? Nu este lupta pentru coeziune, tocmai scopul unei uniuni? Nu! Deloc! UE daca doreste sa supravietuiasca trebuie sa conduca prin a crea un nivel de trai atat de bun cetatenilor UE incat restul sa doreasca ei sa intre si sa fie primiti. Asa cum se intampla acum de exemplu cu turcii. Turcii si-ar dori sa fie primiti in UE, dar UE nu ii vrea pentru ca sunt ceva in urma la … democratie (cel putin). Daca ii vrem pe britanici, sa facem un UE la care britanicii sa se uite cu jind. Realitatea este insa contrara, britanicii nu doar ca nu se uita cu invidie la europeni ci s-au cam saturat de necazurile pe care li le fac europenii, trimitandu-le navalitori, punandu-i sa plateasca biruri, dandu-le tot felul de legi si reglementari care mai de care mai aiuristice care franeaza dezvoltarea economica si favorizeaza marile corporatii, etc.

Aceasta atitudine conspirationista si lipsita de sinceritate si pragmatism in privinta Brexitului nu arata decat doua posibile cauze: 1) ori birocratia este atat de paguboasa si diversitatea / amalgamul atat de haotic incat pur si simplu procesele complexe cum ar fi negocierea exitului unei tari nu se pot realiza indiferent de intentie; 2) ori intentia este sub semnul intrebari si desi ar exista capacitatea si posibilitatea elaborarii unui tratat corect pentru ambele parti, pragmatic si ferm, nu se doreste acest lucru ci se urmareste haosul. In ambele cazuri, ca cetateni UE, suntem damnati.

Concluzii Fake post-alegeri

  1. Am scapat de PSD

Nici vorba. PSD este inca la guvernare, PSD va ramane la guvernare, Dragnea ii are la mana pe toti baronii PSD prin Teldrum. Pe acolo pe unde a trecu Teldrum, a trecut “magia” si toate dosarele sunt acolo unde trebuie, ori un Dragnea in spatele gratiilor poate scoate cativa ani de libertate daca mai vinde si pe altii. De aceea, Dragnea nu poate ajunge in spatele gratiilor si daca isi doreste – si se pare ca isi doreste – va ramane si capul PSD-ului. Exista insa posibilitatea ca Dragnea sa isi negocieze demisia de garantia ca nu va intra la zdup. Cine sa ii garanteze? PSD-ul, care i-a garantat si pana acum prin papusarii care joaca in umbra si care l-au pazit si pana acum in afara puscariei.

Pe de alta parte, chiar daca cine stie prin ce minune Dragnea este extirpat, am mai zis: Ciuma Rosie este ca o hidra cu multe capete si nu vom scapa prea curand de ea. In cel mai fericit caz, tovarasii vor schimba partidul si ne vom trezi cu un PNL (sau USR) plin de oameni cu aceleasi apucaturi si aceeasi gandire.

PSD este doar eticheta actuala pentru boala pe care o avem: hotia, compromisul, lipsa de coloana vertebrala, etc. Denumirea se poate schimba, dar boala ramane. Este nevoie de noi si noi generatii care sa fii crescut intr-o altfel de Romanie pentru a putea scapa de PSD. Copiii care se nasc acum trebuie sa creasca intr-o tara capitalista, intr-o piata libera, unde nu pozitiile la stat sa fie de invidiat, unde nu pilele, relatiile si combinatiile sa le garanteze succesul ci munca cinstita si performanta sa fie singura cale de urmat. Altfel spusm trebuie schimbate total sistemul de masurare a valorilor folosit in prezent si introdus unul nou. Din pacate, astfel de lucruri nu se pot intampla decat prin inspiratie, prin adoptarea unor reflexe de gandire de la altii. Ori in ziua de azi, cu greu putem gasi in Europa niste modele iar America e prea departe si lucrurile sunt complexe si acolo.

2. Este un vot pro-European

O prostie mai mare ca asta nu cred sa existe in toate concluziile post-alegeri. Nu cred ca macar 1% dintre cei care au votat chiar au idee despre sistemul politic european si dintre acestia, nu stiu daca 1% au idee ca parlamentul european are doar un rol de teatru: legile sunt facute de Comisie si parlamentul este doar cel care pune stampila pe ele. Este un fel de Mare Adunare din vremea comunistilor de la noi, cu singura diferenta ca dizidentii nu sunt bagati la zdup ci doar sunt facuti “prosti” de Junker.

3. Am dovedit ca riscul populismului nationalist anti-european nu exista in Romania

Este cumva un corolar la punctul 2 si sunt 3 lucruri diferite. Dar merita subliniat: romanii sunt prea nepasatori ca sa fie nationalisti pentru ca nationalismul implica dragoste de tara, ori dragostea de tara vine dupa dragostea de regiunea in care traiest, dupa dragostea pentru familia ta, pentru cei de langa tine. Ori romanul de rand, ar vinde si pe masa daca ar lua bani indeajuns. Romanul de astazi, nu este doar interesat exclusiv in binele sau, dar chiar isi uraste familia, isi uraste vecinii si nu are decat interese pur materiale similare grupurilor mafiote. Fratia, cumatria la romani are doar rol de coeziune in slujba unor interese exclusiv materiale, indiferent de alte aspecte. Ori nationalismul are cel putin pretentii morale. De unde sa fie prin urmare un asemenea risc in Romania? False probleme …

Ori daca romanul de azi nu mai poate fi nationalist, nu are nici de ce sa fie anti-european. Nici nu intelege ce inseamna Europa, dar daca de acolo vin bani, este bine. Prin urmare, romanul este prin structura pro-european cata vreme Europa trimite bani (cel putin daca asta e perceptia propagata).

Daca nationalismul a fost folosit de PSD in aceasta campanie ca instrument tehnic de manipulare, faptul ca nu a dat rezultat, nu inseamna delor ca riscul nationalist nu exista ci doar ca instrumentul nu a functionat sau nu a fost bine folosit de catre tovarasi.

Cat despre populism, chiar doream sa scriu un articol separat prin care sa explic de ce in fapt este un termen total gresit folosit. Orice partid are o componenta populista, nu exista un partid care sa poata castiga in democratia de astazi pe baza unui program coerent, a unor idei solide, interesante, a unor lideri sau membri de calitate etc. Macanitul este inca principalul secret al succesului in politica.

De ce avortul din viol este cel mai imoral avort

Avorturile din viol ca procent din totalul avorturilor sunt probabil sub 1 la 10.000. Marea majoritate a avorturilor are loc din cauza comoditatii si a fricii. Prosperitatea si evolutia societatii a ajuns la un punct in care majoritatea oamenior nu mai au grija vietii si prin urmare nu se pot maturiza indeajuns incat sa nu se teama de o schimbare atat de mare in viata lor pe care o aduce un copil. Si chiar dintre cei care au totusi acest curaj, o si mai mica parte sunt capabili sa aiba curajul sa nu se teme in cazul unui al doilea sau al treilea copil. Si tot asa mai departe …

Desi avorturile din viol sunt atat de putine, exista o reactie pre-programata a oamenilor nedeplini (ca sa nu zicem cuvinte mai dure) care incearca sa gaseasca scuze acestei crime prin care de ficare data cand se pune problema moralitatii sau nu a avortului, se lanseaza ca un reflex intrebarea: dar in caz de viol? Daca am fi rautaciosi am spune ca diavolul insusi a plantat aceasta intrebare, dar marsavia fiintei umane si fuga de adevar si responsabilitate nu pot fi puse chiar intotdeauna pe seama diavolului.

Deci, de ce avortul sa fie justificat in cazul unui viol? Raspunsul simplist adus de pro-abortionisti este ca daca copilul s-ar naste, trauma mamei ar fi prelungita. Prin urmare, daca face avort, sufera doar pe moment si ulterior ia cateva pastile de-alea de ii calmeaza constiinta pe moment si o face deprimata pe viata. Niciodata nu se pune problema cand se discuta despre avortul din viol daca trauma chiar este un risc. In fapt, in realitate, s-a dovedit ca acele femei care au ales totusi sa nasca desi au fost violate, nu au avut deloc de suferit traume. In plus, varianta adoptiei nu este niciodata mentionata, nu doar in cazul avortului din viol ci in cazul tuturor avorturilor. Am ajuns ca societate (si noi, dar mai ales in vest) sa avem o prosperitate atat de abundenta incat sa platim milioane de euro pe panselute, sa facem trotuare pe trei niveluri si sa facem pasaje la autostrazi pentru a nu afecta propasirea animalelor salbatice, dar nu luam in calcul ca la nivel de societate, in toate cazurile de avort, exista sau ar trebui sa existe mereu solutia adoptiei.

Dar as dori sa ma intorc putin la argumentul traumei si suferintei. Oare care copil nu aduce maimei sale suferinta si taume? La pachet insa vine si bucuria si plusul de sens, implinire etc. Prin urmare, chiar daca circumstantele au fost dramatice, nu exista deloc certitudinea ca trauma se va continua in cazul nasterii. Ba din contra, in cel mai rau caz, al nasterii si datului spre adoptie, solutia aleasa poate aduce chiar o mare diminuare a traumei mamei, in timp ce avortul nu poate decat sa inmulteasca si mai mult suferinta, fiind cumva o rana mai adanca care urmeaza rainei initiale.

In ultimul rand, desi avortul din viol este 1 la 10.000, despre clasificarea violurilor si in ce masura victima si-a cam asumat prea multe riscuri care au dus la viol nu vorbeste nimeni niciodata. Oare cate violuri nu au loc din cauza ca unele fete tinere isi asuma riscuri aiurea fie umbland cu cine nu trebuie fie umbland pe unde nu trebuie cand nu trebuie. Altfel spus, se joaca cu lumanarea. Evident, violul este viol, indiferent de circumstante. Dar daca atunci cand vorbim despre avorturi, imediat vine discutia despre cele din viol, in asemenea masura cand vorbim despre violuri ar trebui sa ne punem intrebarea cate violuri nu implica deloc si un risc asumat al femeilor victime? Oare acest risc minim, in acele cazuri (chiar daca putine) nu trebuie totusi asumat si sarcina dusa pana la capat?

In concluzie, a aduce argumentul ca violul justifica avortul, ca prim argument si chiar a folosi acest caz extrem pentru a deturna atentia de la marea majoritate a avorturilor care au loc din comoditate si din cauza ca un copil strica “planurile” unor femei de a face cariera sau ii poate speria pe parinti pentru ca nu o sa mai poata sa isi cumpere un SUV nou in rate si o sa trebuiasca sa se multumeasca cu un break second este nimic altceva decat MORALITATE FAKE.

Cum să supraviețuim FOMO-ului pe Bitcoin

Pe scurt exista 2 scenarii posibile cu privire la evolutia pretului: 1 – optimist, 2 – pesimist si 3 cu privire la supravietuirea Bitcoinului: 1 – nu, 2 – doar ca store of value, 3 – store of value + shopping

Atitudinea investitorilor poate fi 1-stat pe bara, 2-intrat prudent, 3-intrat masiv

Avem deci 18 variante si nu le voi analiza pe toate ci doar voi face cateva comentarii care sa explice de ce statul pe bara pote fi cea mai proasta varianta.

Poate ca ar fi trebuit sa incep acest articol cu disclaimerul “acestea nu sunt sfaturi investitionale, orice atingere de Bitcoin poate sa va arda”. Se intelege ca articolul e dedicat celor care au un buget pentru risc si dilema este doar daca se merita sau nu riscat pe Bitcoin, mai ales in perioade de FOMO.

Deja tocmai am trecut prin a 2-a epoca de FOMO pe Bitcoin si chiar daca pretul va scade chiar mai drastic ca inainte, se creaza deja niste patternuri de reactie care cu putin efort din partea balenelor pot usor pe viitor sa faca noi valuri si sa sparga noi bariere.

Sa nu ne speriem: oricat de nebunesti par aceste fluctuatii, acesta este viitorul nu doar in crypto ci pe toate instrumentele. Nu va luati dupa Schiff care da exemplul aurului care nu poate sa fluctueze atat de mult ca Bitcoin-ul. Nu doar balenele sunt responsabile pentru volatilitate ci tehnologia. Bitcoinul este virtual, aurul este fizic. Oricata financializare exista a aurului sau a altor comoditati exista totusi o legatura cu produsul fizic si prin urmare pretul lor nu poate sa faca ce face pretul Bitcoin-ului. Nu doar capitalizarea mai slaba si distributia capitalizarii sunt cauzele volatilitatii ci si interesul si dinamica psihologica produse de Bitcoin. Sa nu uitam ca sunt doar cativa ani in spate si e normal ca pentru un instrument nou sa existe un spectrum de raportare atat de larg si o dinamica de atractie-respingere foarte mare nu doar cantitativ dar si la nivelul fiecarui individ.

Personal consider ca strategia Hodl este de departe cea mai potrivita si cea mai sigura din urmatoarele motive. Chiar daca hodling-ul nu permite fructificarea spike-urilor, daca toti investitorii ar adopta aceasta strategie, inevitabil viitorul este stralucitor, chiar daca nu ca penetrare in comert, cel putin ca store of value. Caz in care, in ciuda acestor 2 minusuri (pierdut oportunitati + ratarea obiectivului instrisec al bitcoinului), cel putin rolul de pastrare a valorii, intr-o perioada oricum de turbulente si riscuri mari cand Bancile Centrale nu mai stiu ce sa faca ca sa evite implozia sistemului pe credit, NU ESTE DELOC PUTIN lucru.

Desigur, hodling de unul singur este o prostie si exista riscul sa fim ultimii ramasi in picioare cand muzica se opreste. Dar, trebuie sa avem o gandire de swarm si sa facem ceea ce este bine nu ceea ce ne aduce avantaje infime de moment. Sa presupunem ca nu adoptam hodling ci fructificam unele profituri. La ce ne ajuta asta daca suntem afectati de FOMO? Nu vom face decat sa regretam si mai mult si sa ne stresam la urmatoarele plafoane sparte la niveluri peste cel la care am vandut noi. Deci stresul va continua si probabil castigurile fructificate vor fi fost pierdute prin achizitii la niveluri neinspirate.

Alternativ, in cazul hodl, indiferent de fluctuatia pretului, putem sa stam linistiti. Daca pretul creste, ne bucuram. Daca penetrarea creste, ne bucuram. Daca un nou broker introduce instrumente pe Bitcoin, daca un nou comerciant accepta plata cu Bitcoin, ne bucuram si capatam incredere in pozitiile noastre.

Poate ce spun eu sunt chestii redundante, dar m-am gandit ca in spatiul autohton, lumea nu a inteles insa importanta hodlingului si il trateaza doar ca un amuzament. Nu zic sa nu ne amuzam, dar si acesta este doar un bonus. Hodlingul este o treaba serioasa si presupune disciplina maxima, indiferenta la detractori, ferindu-ne totodata de emotiile volatilitatii. Energia astfel conservata o putem folosi pe descoperirea a noi unelte si pe sporirea intelegerii noilor evolutii, cum ar fi lighting network-ul.

Vizita Papei – o palma data suveranitatii

Vizita Papei va insemna inca o lovitura data suveranitatii statului roman (pe de o parte) si suveranitatii Bisericii Ortodoxe Romane (pe de alta parte).

Din start nu rezist tentatiei comparatiei cu fratii bulgari , vesnicii nostri concurenti pentru locul penultim in Europa.

“Vizita Papei de la Roma este un act politic, obiectivul fiind acela de a se uni toate bisericile din jurul Romei, iar când vine Antihristul, Papa să-l întâmpine”, a spus Mitropolitul Nikolai al Plovdivului, în discursul său rostit după Sfânta Liturghie Arhierească de la biserica “Sf. Gheorghe”, citat de Radio Plovdiv, ce ţine de Radioul Național Bulgar.

Sursa

Iata deci ca Bulgaria, o tara de trei ori mai mica ca noi si cu o biserica ortodoxa mai mult de trei ori mai mica decat a noastra (ca numar de credinciosi si cler) ne-a luat fata inca o data si prin acest episcop macar a dovedit ca inca mai exista unul care sa ridice steagul si sa zica “piei, satano!”.

De ce este papa atat de plimbaret si luna trecuta e in Bulgaria, doua zile mai tarziu tzopaie prin Munte-Negru iar luna urmatoare vine pe la noi. Iata mai jos o lista cu tarile vizitate de papa actual anul trecut: Chile, Peru, Elvetia, Irlanda, Estonia, Letonia, Lituania la care se mai adauga 5 regiuni din Italia. Cam mult de umblat pentru un batran, daramite pentru un batran care conduce un stat si daramite pentru un batran preot catolic (papa face si slujbe) care are si o biserica in carca (religia catolica are cateva miliarde de adepti) cu o gramada de probleme pe cap.

Am putea fi naivi si sa ne gandim ca un batranel dragut ca Francisc are un rol limitat, onorific, de fatada. De zambit, de incurajat lumea, de discutat cu sefi de state pe subiecte de pace si ecologie etc. Nu e chiar asa. Papa trebuie sa se ocupe de curatenia Bancii Vaticanului si de mancarimile interne care uneori se lasa cu atentate, aruncari de bancheri de la geam, scandaluri financiare si altele asemenea.

Sper ca v-am convins ca Papa este destul de ocupat oricum, iar papa actual are exponential mai multe probleme decat anteriorii lui, desi daca ne gandim ca Ratzinger nu a murit, deci nu s-a dat jos din cauza bolii ci din cauza mancarelilor interne de la varful curiei catolice, nu putem baga mana in foc care are mai multe probleme.

As dori insa sa atrag atenia asupra unei probleme recente majore a papei Francisc: acuzatiile de erezie. Mai concret, un grup de 15 teologi cu autoritate in Biserica Catolica au lansat o scrisoare deschisa la care in prezent au aderat cateva sute de “scholars” (nu stiu cum sa traduc asta) prin care il acuza pe papa de erezie. Una dintre punctele de acuzatie, ar fi sustinerea pe care papa o ofera unui episcop care a declarat ca homosexualitatea “poate fi un dar de la Dumnezeu” (sursa)

Personal, ma mir ca acest clovn de papa care trateaza totul cu o superficialitate strigatoare la cer a rezistat pana acum si nu a fost “concediat” de centrele de putere ale Vaticanului. Poate s-au gandit ca ar eroda prea mult increderea oamenilor in biserica la o noua “iconomie” dupa ejacuarea anterioara a papei Ratzinger – o demisie inca neexplicata la atatia ani dupa, si care demisie (sau demitere?) a intrerupt cutuma milenara a papismului care il mentinea papa in functie pe viata.

Nu sunt un observator prea atent al Bisericii Catolice, dar papa Francisc nu era deloc greu de ghicit ce hram poarta. Iata ce ziceam in 2013 (scuze ca nu am gasit articolul anterior la care ma refer aici):

Dupa cum spuneam intr-un articol mai vechi, papa actual va eroda si mai mult farama de putere simbolica pe care Biserica Catolica o mai are si daca pana acum Biserica Catolica a fost atacata din afara, acum catolicismul va intra in implozie prin erodarea puterii simbolului central al catolicismului care este papa. Putini oameni inteleg ce importanta au simbolurile pentru o religie, mai ales pentru una care s-a rupt fundamental de crestinism si a “evoluat” inspre o religie umana centrata in jurul papei. Catolicii nu sunt catolici pentru ca stiu dogmele, pentru ca le inteleg, pentru ca asa s-au nascut etc. Traditia a fost deja dezradacinata in societatea moderna, iar dogmele nu mai prind la o populatie in proces accelerat de imbecilizare.

Sursa: CE LUCRURI UIMITOARE MAI FACE PAPA JORGE … ÎN FIECARE ZI

Incercam sa explic subred, de ce simbolul este foarte important in catolicism (dar nu numai). Din citatul de mai sus, puteti intelege putin si de ce se plimba papa in toata lumea in ciuda varstei, rangului si problemelor pe care le are: pentru a mentine autoritatea bisericii catolice care rupta de adevaratul crestinism, nu mai are Duhul Sfant care uneste si mentine aprinsa flacara credintei in inimile oamenilor si nemaiavand sfintele taine, il plimba pe papa in intreaga lume pentru a reaprinde credinta oamenilor. Un fenomen greu de inteles pentru noi, dar poate o paralela (trasa de par) pe care am putea sa o facem cu vizitele papei in lume ar fi procesiunile cu sfinte moaste de la noi.

Poate am mers prea mult explicand de ce papa se plimba in lume, pe unde e chemat si pe unde nu e chemat: asa cum politicienii actuali sunt in campanie electorala, si papa face la fel.

Sa tercem insa peste asta si sa atingem subiectul suveranitatii: doua palme rusinoase primite de statul roman si de Biserica Ortodoxa.

In primul rand, daca ne uitam in programul papei, vedem cu uimire ca papa o sa viziteze Miercurea Ciuc. Ce sa caute papa la Miercurea Ciuc altceva decat sa gadile orgoliul maghiarilor care doresc autonomie si sa le promita sprijinul Vaticanului in viitoarele “progrese” pe care le vor face? O sa mearga papa acolo si sa le zica: “lasati-o mai moale cu autonomia, fiti mai toleranti, etc”? Nu, in niciun caz. Sa nu uitam ca o data cu venirea Papei, Biserica Catolica va beatifica pe acei greco-catolici omorati de comunisti care s-au opus politicii PCR-ului de eradicare a Bisericii Greco-Catolice. Aici vom face o mica paranteza pentru a aminti ca politica comunistilor de exterminare a Bisericii Greci-Catolice avea rolul de a taia orice legatura cu vestul. Asa cum au fost desfiintate partidele istorice, asa cum a fost scoasa religia din scoala si altele, comunistii aveau spaima de orice relationare cu occidentul iar biserica Greco-Catolica, avandu-l cap pe papa era clar un risc existential pentru comunisti, asa cum s-a dovedit in Polonia unde autoritatea papei a reusit sa produca o oarecare rezistenta a populatiei la ideologia comunista si a accelerat disolutia comunismului.

Ma intreb oare, cum de tovarasii actuali care se bat cu pumnul in piept ca sunt romani adevarati, au tolerat aceasta vizita si nu au propus diplomatic si pe canalele potrivite alte orase ca alternativa la Miercurea-Ciuc. Credeti ca nu le-a trecut prin cap? Le-a trecut prin cap, dar nu le-a trecut prin inima pentru ca nu le pasa decat de scaparea coruptilor si trasul de tunuri.

O a doua palma o da papa BOR-ului prin beatificarea preotilor morti in inchisorile comuniste, INAINTEA ortodocsilor, care au avut mult mai mult de unde sa aleaga sfinti. Timiditatea (ca sa nu folosim cuvinte mai grele) cu care episcopii romani abordeaza chestiunea canonizarii sfintilor din inchisorile comuniste este nu altceva decat un semn al slabiciunii si al fricii in fata sistemului. Le e frica mai mult de Dragnea decat de Dumnezeu. Iata ca lui Papa nu ii e frica ci ii beatifica pe greco-catolicii morti in inchisorile comuniste pentru ca nu s-au lepadat de credinta lor, asa cum au facut altii si care au ajuns ulterior chiar sa aiba pozitii inalte in ierarhia BOR pentru “unirea” cu biserica stramoseaca in urma pistolului pus la tampla de comunisti.

Dar nu aceste probleme sunt principalele capcane si ispite pentru BOR. Adevarata ispita este impreuna-slujirea care daca va avea loc la Catedrala Mantuirii Neamului, aceasta se va transforma instant in Catedrala Pierderii Neamului. Desi nu exista in program o impreuna-slujire (papa il viziteaza totusi pe Daniel si pe Sf. Sinod care culmea se intalneste special pantru a-l intampina pe papa!), ne asteptam la schimbari de program care sa vina dintr-un … “entuziasm” de moment, asa cum s-a intamplat si impartasirea nevrednicului de pomenire Nicolae care s-a impartasit la catolici la o slujba la care oricum nu avea ce sa caute din cauza …. “unei emotii de moment”. Dracul poate naste astfel de emotii “de dragoste” pentru a-i atrage pe cat mai multi in erezie si a-i rupe de Biserica.

Nu este deci exclus ca Daniel sa il invite pe papa sa viziteze catedrala si ajunsi acolo, sa o puna de o slujba impreuna. Ba poate, chiar multimile (de terchea-berchea) vor striga “unitate, unitate” si ierarhii nu vor avea de ales decat sa puna in fap cererea “multimilor”. Inca un cosmar pe care l-am avut inca in 2010 se va intampla atunci si probabil un cutremur cum nu s-a mai vazut va da lovitura de gratie unitatii subrede actuale a BOR-ului dintre ecumenisti si ortodocsi. Iata cosmarul meu:

“Nu ştiu de ce, dar un fior amar mă trece numai când îmi imaginez pe papa stând alături de patriarh în faţa altarului şi binecuvântând mulţimile de credincioşi “de toate cultele”. Parcă şi văd televiziunile transmiţând în direct din magistrala catedrală, în premieră “mondială”, prima împreună-slujire a papei cu un patriarh ortodox. Vi se pare grotesc scenariul? Probabil lucruri şi mai grave ne aşteaptă.”

Iunie 2010: Mantuirea Neamului pe Credit

1 3 4 5 6 7 174